SCALA DE EVALUARE A AUTISMULUI INFANTIL

ERIC SCHOPLER

CAIET de NOTARE
Numele:
Nr. de identificare:
Data examinării ( luna, ziua ):
Data naşterii ( anul, luna, ziua ):
Vârsta cronologică ( ani, luni, zile ):
Examinator:

SCORUL DIFERITELOR CATEGORII

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV scor total

15 18 21 24 27 30 33 36 37 39 42 45 48 51 54 57 60
non - autism autism lejer / mediu autism sever

INSTRUCŢIUNI :
Pentru fiecare categorie utilizaţi spaţiul prevăzut dedesuptul fiecărui item
pentru a lua note asupra comportamentului evaluat. Când observaţia este terminată, notaţi
comportamentele corespunzătoare fiecărui item. Pentru fiecare item, încercuiţi numărul
care corespunde mai bine descrierii comportamentului copilului. Este posibil să
nuanţaţi descrierea utilizând notele intermediare: 1,5 - 2,5 – 3,5 . Pentru fiecare item
sunt furnizate criteriile de cotaţie prescurtate.

I / RELAŢII SOCIALE:

1. Fără dificultăţi sau anomalii în relaţiile cu alte persoane. Comportamentul copilului

este apropiat vârstei, oarecare grad de timiditate, jenă sau timiditate (contarietate),
legat de faptul da a fi ghidat în activităţi pot fi observate dar nu în plus faţă de
copiii normali de aceeaşi vârstă.
1,5

2. Anomalii minore în relaţii. Copilul poate evita să privească adultul în

ochi, poate evita contactul cu adulţii sau să se arate reticent dacă
interacţiunea este iniţiată într-o manieră forţată; este excesiv de timid, este
mai puţin sensibil la prezenţa adultului decât ar fi normal, sau se agaţă cel
2,5 mai adesea de părinţi comparativ cu marea majoritate a copiilor de aceeaşi
vârstă.

3. Anomalii medii în relaţii. Comportamente de retragere, pare

insensibil la prezenţa adultului. 0 intervenţie ii tacită şi durabilă
câteodată este necesara pentru a obţine atenţia copilului. Contactul
iniţiat de către copil este
minim.
3,5
4.
Anomalii severe în relaţii. Copilul este în mod constant retras şi
insensibil la ceea ce face adultul. El nu răspunde practic niciodată şi nu
caută aproape niciodată contactul cu adultul; numai efortul prelungit de a
atrage atenţia copilului poate avea efect.
 II /IMITAŢIA :
1. Imitaţia potrivita ( corespunzătoare ) Copilul poate imita sunete, cuvinte
şi mişcări care corespund nivelului său.
1,5
2. Imitaţia normală. În cea mai mare parte a timpului, copilul imită comportamentele simple,
ca de exemplu, bătăile din mâini sau reproducerea da sunete, câteodată, el nu imită decât după
o amânare (întârziere).
2,5

3. Imitaţia anormală. Copilul nu imita decât din când în când şi adultul trebuie sa insiste -şi să-
1 ajute pentru a face. Frecvent, ccpilul nu imită decât ( după o amânaret
cu o întârziere ).

3,5

4. Imitaţia anormal –severă Copilul nu imita decât rar sau niciodată sunete,
mişcări, chiar dacă este stimulat sau ajutat de adult.

III / RĂSPUNSURI EMOŢIONALE: |

1. Răspunsuri corespunzătoare vârstei şi situaţiei. Copilul prezintă un tip şi o

intensitate de răspunsuri normale; acest lucru, se manifestă printr-o schimbare
la nivelul expresiei faciale, a posturii şi a modului de a se comporta.

1,5

2. Răspunsuri emoţionale uşor anormale. Copilul prezintă uneori un tip şi un

grad de reactii, emoţii necorespunzătoare; răspunsurile au uneori puţine
legături cu obiectele sau evenimentele prezente.

2,5

3. Răspunsuri emoţionale anormal – medii. Copilul prezintă semne inadecvate

în timpul şi în intensitatea răspunsurilor emoţionale. Reacţiile pot fi relativ
inhibate, exagerate, fără legatură cu situaţia respectivă. Copilul poate avea
grimase, poate râde sau se poate încăpăţâna dacă nimic din ce-l înconjoară nu-i
provoacă în mod obligatoriu emoţie ( plăcere ).

3,5
 4. Răspunsuri emoţionale sever – anormale. Răspunsurile sunt foarte rar
corespunzătoare situsţiei. Când copilul e întrebat într-o stare emoţională
determinată, este dificilă o schimbare de dispoziţie ( de stare ); invers, acesta
poate prezenta emoţii foarte diferite, chiar când nimic nu a schimbat situaţia.

IV / UTILIZAREA CORPULUI:

1. Utilizarea normală pentru vârstă. Copilul se mişcă chiar cu dezinvoltură,

obişnuit ( normal ) şi chiar la nivelul coordonării motorii unui copil de
vârsta sa.

1,5

2. Utilizarea corpului uşor – lejer – anormală. Sunt observate uşoare

particularităţi ca : neîndemânarea, mişcări repetitive ( stereotipii ), sărăcia
de coordonare; mişcări neobişnuite pot apărea mai rar.

2,5

3. Utilizarea mediu – anormală. Comportamentele care sunt net strsnii sau

neobişnuite pentru un copil de aceeaşi vârstă sunt relevate de : mişcări
bizare ( stereotipii ) ale degetelor, posturi particulare ale degetelor sau
corpului, fixarea privirii pe o parte a corpului, manipularea degetelor sau
mers pe vârful degetelor picioarelor.

3,5

4. Folosirea anormal – severă a corpului. Mişcările descrise până aici cu o

intensitate şi o frecvenţă foarte mare corespunzând unei utilizări anormale a
corpului. Aceste comportamente pot persista în ciuda încercărilor de a le
elimina sau de a implica copilul într-o altă activitate.

V / UTILIZAREA OBIECTELOR:

1. Interes normal pentru jucării şi alte obiecte, folosirea corespunzătoare.

Copilul manifestă un interes normal pentru jucării şi alte obiecte potrivite
cu nivelul său normal şi le utilizează în manieră corespunzătoare.

1,5

2. Interes uşor – anormal pentru jucării şi alte obiecte, folosirea lejer –

inadecvată. Copilul manifestă un interes atipic pentru obiecte sau se poate
 juca într-o manieră imatură ( ex. loveşte o jucărie sau o suge ).

2,5

3. Interes normal – mediu pentru obiecte, folosirea moderat – inadecvată.

Copilul poate manifesta un interes scăzut pentru jucării şi alte obiecte sau
el poate folosi într-un mod straniu obiectele. El îşi poate localiza atenţia pe
o parte nesemnificativă a jucăriei, poate fi fascinat de reflexele luminii de
pe obiect, mobilizează repetitiv o parte a obiectului sau se joacă cu un
singur obiect excluzându-le pe celelalte.

3,5

4. Interes sever – anormal pentru obiecte, folosirea sever – inadecvată.

Copilul se poate angaja în comportamentele descrise mai sus cu o frecvenţă
şi o intensitate marcantă; copilul este foarte dificil de distras de la
activităţile sale ciudate.

VI / ADAPTARE LA SCHIMBARE:

1. Răspunsuri la schimbare apropiate vârstei. Copilul poate remarca

schimbările de rutină şi face comentarii dar el acceptă modificările fără
semne stresante.

1,5

2. Reacţii uşor – lejere – anormale la schimbare. Când un adult încearcă să

schimbe sarcinile, copilul poate să continue aceeaşi activitate sau să
utilizeze acelaşi material ( rezistenţă la schimbare )

2,5

3. Reacţii moderate – anormale la schimbare. Copilul rezistă activ la

schimbările de rutină, se încăpăţânează să continue vechea activitate şi
este destul de dificil să-l poţi distrage. Se poate transforma în manie şi
poate deveni agitat, perturbat, atunci când rutina stabilită este modificată.

3,5
 4. Reacţii sever – anormale la schimbare. Copilul prezintă reacţii multiple,
severe la schimbare. Când o schimbare este impusă el se poate supăra,
refuzând să coopereze, se înfurie ( coleric sau mânie ).

VII / RĂSPUNSURI VIZUALE:

1. Răspunsuri vizuale potrivite vârstei. Comportamentul vizual al copilului

este normal şi se potriveşte vârstei., vederea este utilizată cu celelalte
simţuri pentru a cerceta noul obiect.

1,5

2. Răspunsuri vizuale uşor – anormale. Trebuie să i se atragă atenţia din

când în când copilului să privească obiectele. Copilul poate fi interesat
de oglinzi sau de lumini, sau de ceva asemănător, poate fixa privirea în
gol; el poate de asemenea evita să privească direct în ochi.

2,5

3. Răspunsuri vizuale mediu – anormale. Trebuie să se amintească în mod

frecvent copilului să privească ceeace face; el poate privi în gol evitând
să privească direct obiectele; priveşte obiectele dintr-un unghi neobişnuit
sau ţine obiectele foarte aproape de ochi.

3,5

4. Răspunsuri vizuale anormal – severe. Copilul evită constant să privească

oamenii sau anumite obiecte, el poate prezenta foarte extrem de
particulare ( ciudate ) vizualizările descrise mai sus.

VIII / RĂSPUNSURI AUDITIVE:

1. Răspunsuri auditive corespunzătoare vârstei. Răspunsurile auditive sunt

normale şi conforme cu vârsta. Audiţia este utilizată împreună cu alte
simţuri.

1,5

2. Răspunsuri auditive uşor – anormale. Se relevă o oarecare absenţă a

 răspunsului sau o reacţie uşor excesivă la anumite zgomote.
Răspunsurile pot fi diferite. Poate fi necesar un zgomot pentru a atrage
atenţia copilului; copilul poate fi distras de zgomote exterioare.

2,5

3. Răspunsuri auditive mediu – anormale. Răspunsul copilului la zgomote

poate varia; el ignoră adesea un zgomot chiar de la prima prezentare; el
poate să tresară sau îşi astupă urechile aşteptând zgomotele auzite cu
care el se confruntă zi de zi.

3,5

4. Răspunsuri auditive sever – anormale. Copilul răspunde tare sau foarte

puţin la zgomote; răspunsul este excesiv la câteva tipuri de stimuli
sonori.

IX / GUSTUL, MIROSUL, PIPĂITUL ( răspunsuri şi moduri de explorare ):

1. Răspunsuri normale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili, utilizarea

normală a acestor stimuli. Copilul explorează noile obiecte într-o
manieră apropiată vârstei în general, atinge şi priveşte; gustul şi mirosul
pot fi utilizate când acesta este adaptat; atunci când reacţionează la
dureri minime şi curente / obişnuite ), copilul îşi exprimă inconfortul dar
nu reacţionează excesiv.

1,5

2. Răspunsuri lejer – anormale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili,

utilizarea lejer - anormală a acestor stimuli. Copilul continuă să ducă
obiectele la gură, miroase sau gustă obiectele necomestibile, ignoră o
mică durere sau manifestă o reacţie excesivă raportată la o simplă reacţie
de disconfort a unui copil normal.

2,5

3. Răspunsuri anormal - medii la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili,

utilizarea mediu - anormală a acestor stimuli. Copilul poate fi moderat
preocupat pentru a atinge, a simţi, a gusta obiectele sau persoanele;
copilul poate reacţiona foarte puternic sau foarte puţin la durere.
3,5

4. Răspunsuri sever - anormale la stimuli gustativi, olfactivi şi tactili,

utilizarea sever - anormală a acestor stimuli. Copilul este preocupat să
miroase, să guste, să atingă obiectele pentru avantajul senzaţiei produse
fără a se preocupa de explorarea sau utilizarea obiectelor; poate ignora
complet durerea sau reacţionează foarte puternic la inconfort lejer.

X / FRICĂ, ANXIETATE :

1. Frică sau anxietate normală. Comportamentul copilului este apropiat

situaţiei, corespunzător vârstei.

1,5

2. Frică sau anxietate lejer - anormală. Copilul prezintă din timp în timp
frică sau angoasă prea intensă sau prea slabă comparată cu reacţia unui
copil normal de aceeaşi vârstă şi într-o situaţie asemănătoare.

2,5

3. Frică sau anxietate mediu - anormală. Copilul prezintă o frică prea

intensă sau prea slabă prin raportare la reacţia unui copil de aceeaşi vârstă
într-o situaţie identică.

3,5

4. Frică sau anxietate sever - anormală. Spaimele persistă chiar după

experienţe repetate de situaţii şi / sau obiecte fără pericol; este extrem de
dificil să fie calmat sau reconfortat copilul; invers, el poate reacţiona într-o
manieră apropiată la pericole pe care copilul de aceeaşi vârstă le poate
evita.

XI / COMUNICAREA VERBALĂ:

1. Comunicarea verbală normală pentru vârstă şi situaţie.

1,5

2. Comunicarea verbală lejer - anormală pentru vârstă şi situaţie.Limbajul

prezintă retard global; esenţialul discursului are o semnificaţie, dar poate
 să apară ecolalia sau inversiunea pronumelui; cuvintele particulare sau în
jargon pot fi utilizate ocazional.

2,5

3. Comunicarea verbală mediu - anormală pentru vârstă şi situaţie.

Limbajul poate fi absent; chiar dacă limbajul este prezent, comunicarea
verbală poate fi amestecată cu limbaj dotat cu sensuri şi de particularităţi
ca ecolalia sau inversiunea pronumelui; limbajul poate comporta de
asemenea particularităţi ca întrebări repetate sau preocupări pentru
subiecte specifice.

3,5

4. Comunicarea verbală sever - anormală pentru vârstă şi situaţie. Copilul

nu poate să utilizeze un limbaj funcţional; el poate emite strigăte
infantile, sunete stranii care seamănă cu strigătele de animale, zgomote
complexe ce se apropie de limbaj sau să uzeze în mod bizar sau
persistent de anumite cuvinte sau fraze.

XII / COMUNICAREA NON - VERBALĂ:

1. Comunicarea non - verbală normală pentru vârstă şi situaţie.

1,5

2. Comunicarea non – verbală lejer - anormală pentru vârstă şi situaţie.

Comunicarea non – verbală este imatură; copilul poate ridica vag ( uşor )
degetul sau atinge ceea ce vrea în situaţiile în care copilul normal arată
cu degetul sau are gesturi simple specifice pentru a indica ceeace vrea,
sau prezintă gesturi specifice pentru a indica ceea ce el vrea.

2,5

3. Comunicarea non - verbală mediu - anormală pentru vârstă şi situaţie.

Copilul este în general, incapabil să exprime nevoile sau dorinţele prin
gesturi; el este incapabil să exprime ceea ce vrea prin gesturi.

3,5

4. Comunicare non – verbală anormal – severă. Copilul nu utilizează decât

gesturi bizare sau particulare care au o semnificaţie aparentă; el nu
 integrează semnificaţia gesturilor şi expresiile faciale ale celorlalţi.

XIII / NIVELUL ACTIVITĂŢII:

1. Nivelul de activitate normal pentru vârsta şi situaţia sa. Copilul nu este

nici mai activ nici mai puţin activ decât un copil normal de aceeaşi
vârstă în situaţii asemănătoare.

1,5

2. Nivelul de activitate lejer - anormal. Copilul este uneori uşor agitat sau
mai degrabă lent; nivelul activităţii copilului nu se interferează decât
foarte lejer cu performanţele sale ( energia nu e consumată în învăţare ).

2,5

3. Nivelul de activitate mediu – anormal. Copilul poate fi foarte activ şi

dificil de controlat; el îşi poate cheltui energia fără limite şi nu merge de
bună voie să se culce seara; invers, el poate fi apatic şi o stimulare
importantă este atunci necesară pentru a-l face să se mişte.

3,5

4. Nivelul de activitate sever –anormal. Copilul prezintă un nivel de

activitate extremă mergând de la hiperactivitate la apatie; el poate trece
de la o extremă la alta.

XIV / NIVELUL INTELECTUAL ŞI OMOGENITATEA FUNCŢIILOR

INTELECTUALE

1. Inteligenţă normală şi funcţii itelectuale omogene. Copilul este la fel de

inteligent asemenea unui copil de aceeaşi vârstă şi nu prezintă abilităţi
excepţionale nici probleme.

1,5

2. Funcţiile intelectuale lejer – anormale. Copilul nu are inteligenţă

asemănătoare dezvoltării unui copil de aceeaşi vârstă, capacităţile sale
sunt egal retardate în toate domeniile.

2,5
 3. Funcţiile intelectuale mediu – anormale. În general , copilul nu are o
inteligenţă la fel de dezvoltată ca aceea a unui copil normal de aceeaşi
vârstă; cu toate acestea, el poate prezenta o performanţă apropiată de
normal în multe domenii de funţionare intelectuală.

3,5

4. Funcţii intelectuale sever – anormale. Atunci cânnd copilul nu are în

general o inteligenţă la fel de dezvoltată ca a unui copil de aceeaşi
vârstă, el se arată capabil de a funcţiona la un nivel superior raportat la
un copil de aceeaşi vârstă într-unul sau mai multe domenii.

XV / IMPRESII GENERALE:

1. Copilul nu prezintă acum simptome caracteristice autismului.

2. Autism lejer . Copilul prezintă numai câteva simptome sau grade lejere
de autism.

3. Autism mediu. Copilul prezintă un număr mare de simptome cu un grad

mediu de autism

4. Autism sever. Copilul prezintă multe simptome sau un grad extrem de

autism.