Sunteți pe pagina 1din 5

Mesajul „exploziv” din 1992 al lui Marian

Munteanu către foștii membri și simpatizanți


ai Mișcării Legionare
Sursa: http://www.rostonline.ro/2016/04/mesajul-exploziv-din-1992-al-lui-marian-munteanu-
catre-fostii-membri-si-simpatizanti-ai-miscarii-legionare/

Pentru acuratețe și informare corectă redăm mai jos, în întregime,


mesajul lui Marian Munteanu din Decembrie 1992 către foștii membri
și simpatizanți ai Mișcării Legionare. Mulți au preluat doar
fragmentele care servesc agendei proprii. Noi considerăm că doar
citirea întregului mesaj va duce la clarificarea poziției de atunci a lui
Marian Munteanu față de Mișcarea Legionară.

După cum este bine cunoscut, în presa noastră se fac numeroase referiri la
Mişcarea Legionară. Din păcate, de cele mai multe ori în mod neserios, fără
argumente, cu scopul de a arunca în seama adversarilor politici etichete
exploatabile propagandistic. Mişcarea pentru România şi Liderul ei au fost
ţinta sistematică a unor asemenea atacuri. Din zone aparent diverse (de la
FDSN la PAC şi PNŢCD) a fost aruncat ca o sentinţă titlul de “legionar”. În
acelaşi timp din zone apropiate fostei Mişcări Legionare au apărut
nemulţumiri provocate de dezamăgirea că… nu suntem legionari. Această
stare de confuzie quasi-generală l-a determinat pe Dl. Marian Munteanu să
trimită în decembrie trecut o scrisoare adresată foştilor membri ai Mişcării
Legionare cu scopul de a lămuri unele aspecte legate de poziţia politică a
MPR (Redacția)
Către toți naționaliștii creștini, foști membri și simpatizanți ai Mișcării
Legionare,
Stimați compatrioți,
După cum știți, în urmă cu un an (pe 10 Decembrie 1991) am înființat
Mișcarea Pentru România, formațiune politică a tineretului.
Am prezentat în textele programatice ale Mișcării, precum și printr-o serie de
intervenții în presă baza ideologică a acțiunii noastre. Am căutat să țin seama
în redactarea acestui corp doctrinar atât de tradițiile naționale cât și de
situația actuală a societății românești în context internațional.
Știu că în mediile legionare se poartă multe discuții în legătură cu organizația
pe care o conduc. Multele greutăți pe care le-am întâmpinat în activitatea
politică nu mi-au permis să port un dialog cu domniile voastre, mai ales că în
chiar interiorul lumii legionare există puncte de vedere, atitudini și orientări
deosebite cu privire la viața politică de azi și chiar fată de chestiuni ce țin
strict de istoria Legiunii.
Vă trimit acest mesaj cu dorința sinceră de a pune capăt oricăror neînțelegeri
și neclarități.
*
Inaugurând în România post-revoluționară prima linie politică de dreapta, am
fost conștient de dificultățile ce îmi vor sta în cale și de marea responsabilitate
pe care mi-o asum. Era evident că o mișcare creștină de tineret care afirmă
deschis Ideea Națională va întâmpina numeroase obstacole și dificultăți.
De la început s-au făcut, în diverse cercuri și în opinia publică, aprecieri ce
mergeau până la identificarea Mișcării Pentru România cu Mișcarea
Legionară.
Cercurile stângiste, internaționaliste, s-au folosit de această etichetă pentru a
bloca inițiativa noastră. Pe de altă parte, unele cercuri naționaliste creștine s-
au grăbit să salute apariția MPR considerând-o „copie” a Legiunii.
Dacă pentru prima categorie nu este nici un motiv de mirare, a trebuit să
constat că, din păcate, chiar unii oameni de dreapta nu au reușit să se apropie
cu înțelegere și luciditate de eforturile și frământările generației tinere.
În ceea ce mă privește am încercat întotdeauna de câte ori am fost pus în
situația de a face referiri la Mișcarea Legionară, să păstrez o linie de
corectitudine și luciditate. În condițiile în care nici o persoană publică nu
vorbea de legionari decât pentru a insulta sau, eventual, a se delimita cu grijă
(și cu o jalnică spaimă) mi-am asumat răspunderea de a vorbi cinstit despre
fenomenul legionar.
În contextul actual, însă, când dezinformarea și confuzia domină opinia
publică, este foarte dificil să te faci înțeles, mai ales într-o asemenea chestiune
– complexă și plină de elemente neclare sau necunoscute.
Am socotit întotdeauna că trebuie operată o distincție precisă când
este abordată problema legionară:
1. Mișcarea Legionară – ca fenomen sufletesc, spiritual, moral, cu
vaste implicații de ordin cultural și chiar social
2. Mișcarea Legionară (Garda de Fier, Partidul „Totul pentru Țară”) –
ca fenomen politic
Ca organizație politică, Mișcarea Legionară și-a încetat activitatea în 1938,
prin decizia întemeietorului ei, Corneliu Zelea Codreanu. Ulterior, în timpul
dictaturii lui Carol al II-lea, practic întreaga conducere a Mișcarii Legionare a
fost asasinată. Acest masacru a dus la destabilizarea gravă a Mișcarii, la
numeroase greșeli și – după cum afirmă chiar unii membri marcanți ai
Mișcării Legionare – la o îndepărtare de linia inițială, de modul de acțiune
stabilit de întemeietorul Legiunii și acceptat de toți legionarii. Dezastrul celui
de-al II-lea război mondial și holocaustul comunist au dus la decimarea
legionarilor precum și la prezentarea deformată a doctrinei și a acțiunilor
legionare.
*
Pentru orice analist politic ar trebui să fie evident ca, în anul 1992, problema
legionară nu poate fi tratată în termenii anilor ’30-’40. De atunci societatea
internațională și societatea românească au cunoscut schimbări importante.
Formele de organizare, metodele de acțiune și chiar anumite conținuturi de
doctrină nu pot rămâne neschimbate, încremenite de-a lungul istoriei.
Revoluția lui Horea, Mișcarea lui Tudor Vladimirescu, Revoluția de la 1848 (în
special prin Avram Iancu și Bălcescu) – ca să dau numai câteva exemple – se
așează pe același fundament generos al Ideii Naționale. Ele sunt câteva din
formele istorice de manifestare ale acestei idei. O cercetare antentă ar
descoperi corespondențe și vecinătăți remarcabile în zone chiar mai diverse
din punct de vedere strict politic. Fondul poate rămâne neschimbat dar
formele se schimbă întotdeauna.
Orice organizație politică națională – fie ea de proporții reduse, cum este,
deocamdată, Mișcarea Pentru România – trebuie să țină seama întotdeauna de
primatul interesului național. Ea trebuie să-și construiască structurile și să-și
organizeze acțiunile în așa fel încât nimic să nu afecteze Biserica creștină și
interesele Statului român. Când zeci și sute de mii de oameni au murit pentru
Hristos și Neamul Românesc ar fi cu totul nepotrivit ca noi, cei de azi, să nu
încercăm măcar să ne păstrăm luciditatea.
Mișcarea Pentru România a apărut în interiorul Noii Generații. Noi ne
legitimăm istoric prin insurecția tineretului din Decembrie 1989 și prin
acțiunile naționale și democratice ale studențimii române din 1990.
Fundamentul nostru metafizic este același ca pentru toate mișcările naționale
românești: credința creștină și iubirea de neam. Strategia noastră politică,
mijloacele noastre de acțiune sunt cele ale vremurilor de azi, sunt cele ale
mileniului care, curând, va începe. Noi nu avem nici dreptul dar nici nevoie să
ne legitimăm istoric prin apelul la alte organizații sau acțiuni. Din acest punct
de vedere Mișcarea Pentru România nu are legătură cu nici o altă formațiune
politică.
Desigur că există asemănări și corespondențe de adâncime între Noua
Generație actuală și Generația de la ’22 și, în consecință, între MPR și
Mișcarea Legionară. Identificarea nu poate fi, însă, decât de un singur tip:
suntem unde ale aceluiași râu. Sau râuri care se revarsă în același fluviu.
*
Vreau să fiu foarte bine înțeles. Noi dorim să învățăm cât mai mult din experiența
înaintașilor. Nu respingem nimic pe baza etichetelor sau a acuzațiilor de tip
bolșevic. Nu ne sperie amenințările și scandalurile. Dar avem și ne păstrăm
propria noastră identitate. Orice inovații sunt binevenite, însă acestea
trebuie să provină dintr-un proces interior, conștient, în cadrul Mișcării.
Nu dorim să deranjăm pe nimeni. Dorim un singur lucru: să contribuim la
ridicarea Țării, să luptăm prin tradițiile naționale pentru protecția valorilor
românești și creștine în cadrele și în condițiile unei societăți moderne.
Am stabilit o direcție și un program. Ele nu vor putea fi schimbate decât prin
acțiunea liberă și lucidă a generației noastre.
Nu sunt de acord cu încercările de atragere mecanică a tineretului spre forme
aparținând unor realități politice exterioare generației noastre. O simplă
copiere a unor modele din trecut mi se pare total nepotrivită și oricum,
imposibil de realizat în mod serios. Tineretul român nu trebuie să-și atribuie
merite ce aparțin înaintașilor dar nici să fie tras la răspundere pentru greșelile
lor. Tineretul trebuie să-și asume responsabilitatea propriilor sale fapte și
atitudini și să construiască, să lucreze în folosul Țării. Sunt convins că așa au
procedat și marii noștri înaintași. O asemenea misiune ne revine și nouă, celor
de azi.
Cei care doresc să sprijine această Mișcare a tineretului sunt bineveniți.
Nimeni nu este respins. Nu dorim decât să fim înțeleși și judecați corect. Nu
suntem deloc intoleranți cu cei care doresc să lupte pentru cauza
românismului. Mai ales că astăzi este mai multă nevoie decât oricând de un
efort serios din partea tuturor forțelor naționale.
Aceste este drumul nostru și suntem hotărâți să nu dăm înapoi.
*
Aștept un răspuns care, sunt convins, va constitui o bază solidă pentru
clarificarea deplină a problematicii puse în discuție și nădăjduiesc, va fi
semnalul unei rodnice cooperări.
Cu sentimente românești,
Marian Munteanu