Decalogul alpinistului

(şi al “montaniardului” – putem spune noi)

Buletinul Alpin, anul VI, nr. 2 , A.D.M.I.R.
(traducere: A. Păcurariu)
www.carpati.org

1. Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ți depășește puterile.

2. Să pregătești cu de-amănuntul orice excursie fie că vei
merge singur, cu prieteni sau cu ghizi.
3. Să nu uiți în munți că ești o ființă civilizată. Bucuria și
puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea și grosolănia.
4. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbați și să nu
împodobești Natura, această operă al lui Dumnezeu, cu cioburi
de sticlă, hârtiuțe, cutii de sardele și alte rămășițe.
5. Fii bun camarad! Dacă ești conducător, evită să fii
autoritar și încăpățânat, încrezut sau îngâmfat; dă dovadă de
spirit de înțelegere și răbdare.
6. Respectă cabana tot așa cum îți respecți casa ta. Fii modest,
nu cere lucruri pe care ți le poate oferi cel mult un hotel.
7. Nu fura! Nu fura altora, nici liniștea, nici singurătatea ce-o
caută, nici perspectiva. Nu fura nici bețe de ski, curele, frânghii,
nici fânul sau lemnele strânse cu multă trudă. Nu fura nici
florile, pe care Dumnezeu le-a creat pentru toată lumea.
8. Nu minți, nu exagera, nu fi lăudăros! Chiar și ascensiunea
cea mai dificilă este puțin lucru față de alte realizări omenești.
9. Apără onoarea Asociației tale și nu numai a aceleia a
cărei insignă o porți, ci și a acelei mari comunități care ți-a
făcut accesibilă lumea munților, și care servește o mare idee,
nu numai confortul tău.
10. Nu profana munții prin mania recordurilor. Înțelege-le
sufletul!
Sursa: https://albatrosgalati.org/2013/10/18/328/