Cuprins

Laudă pentru Eden Bradley

Titluri de Eden Bradley
Pagina titlu
Drepturi de autor
Cuprins
Mulțumiri
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
 „În Dangerously Bound , Eden Bradley a creat o poveste delicioasă despre a doua
șansă și dor întunecat, despre oameni care explorează marginile umbrite ale iubirii.
Mick este un erou care inspiră vise rele, în timp ce Allie este o femeie puternică
căreia nu se teme să recunoască fascinația pentru dominație și supunere. Mi-a plăcut
fiecare cuvânt delicios!”
—Angela Knight, autoare de bestselleruri New York Times

LAUDĂ PENTRU ROMANELE LUI EDEN BRADLEY

„Inteligent, bâ ntuitor și sexy ca naiba. . . pentru voi, cei că rora le place povestea și inima cu
erotica voastră , aș recomanda cu siguranță oricare dintre că rțile lui Eden.”
— Maya Banks, Cel mai bine vâ ndut autor al New York Times

„Cinest, tandru și total sexy – o să rbă toare pentru simțuri și inimă .”

—Shayla Black, autor de bestseller-uri USA Today

„Stră lucitor, seducă tor și periculos. Toate lucrurile mele preferate.”

—RG Alexander, autorul că rții Tempt Me

„O că lă torie fierbinte și vaporoasă pâ nă la sfâ rșitul culminant. . . Această poveste vă va

aburi ochelarii.”
— Jurnalul Bibliotecii

„Un incitantor, erotic, care întoarce paginile, care nu dezamă gește . . . Abilitatea minunată
de a povesti și talentul pentru descriere a doamnei Bradley te transportă direct în poveste
și te ține acolo pâ nă la ultima pagină .”
— Recenzii Night Owl

„Grafice, iubitoare și incredibil de bine scrise, scenele de sex intensifică drama cu o

intensitate incredibilă . . . Dorința sexuală se împletește cu intensitatea emoțională ,
rezultâ nd o carte pe care nu vei dori să o dai jos.”
— Romance Junkies

„Bradley livrează mă rfurile. Există o intimitate intensă și emoții sfâ șietoare. . . Este delicios
și încâ ntă tor de la prima pagină pâ nă la încheiere.”
— Recenzii de cărți RT

„Eden Bradley este un autor incredibil care scrie scene de dragoste fierbinți cu personaje
care sunt foarte memorabile și atâ t de bine scrise.”
 — Recenzii îngerul căzut

„Eden Bradley știe să încingă paginile în grabă . Ea creează tensiune sexuală și scene de
dragoste care îți vor face inima să bată repede. Dar ea creează și personaje realiste și
distractive de citit.”
— Fiction Vixen

„Eden Bradley are un talent pentru a scrie romane erotice extraordinare.”

— Sălbatic pe cărți

„Întunecat și seducă tor; m-a lă sat fă ră suflare și dornic de mai mult. Mi-a plă cut!”
— Recenziile cărții mele secrete de dragoste

„Foarte erotic și senzual.”

— Sub Coperte
Titluri de Eden Bradley

LEGAT PERICULOS

Scriind ca Eve Berlin

MARCHIA PLACĂ RII

MARCHIA DORINȚ EI
MARCHIA ISPITIEI

Antologii

EXCLUSIV
(cu Jaci Burton și Lisa Renee Jones)
 GRUPUL DE EDITURI BERKLEY

Publicat de Penguin Group

Penguin Group (SUA) LLC

375 Hudson Street, New York, New York 10014

SUA • Canada • Regatul Unit • Irlanda • Australia • Noua Zeelandă • India • Africa de Sud • China

pinguin.com

O companie Penguin Random House

Această carte este o publicație originală a The Berkley Publishing Group.

Copyright © 2014 de către Eden Bradley.

Penguin acceptă drepturile de autor. Drepturile de autor alimentează creativitatea, încurajează voci diverse, promovează libertatea de exprimare și creează o

cultură vibrantă . Vă mulțumim că ați cumpărat o ediție autorizată a acestei cărți și că ați respectat legile privind drepturile de autor prin faptul că nu

reproduc, scanați sau distribuiți nicio parte a acesteia sub nicio formă fără permisiune. Sprijiniți scriitorii și îi permiteți lui Penguin să continue să publice

cărți pentru fiecare cititor.

BERKLEY ® este o marcă înregistrată a Penguin Group (USA) LLC.

Designul „B” este o marcă comercială a Penguin Group (USA) LLC.

eBook ISBN: 978-0-425-26962-6

Datele de catalogare în publicație ale Bibliotecii Congresului

Bradley, Eden.

Legat periculos / Eden Bradley.

pagini cm. — (O dragoste periculoasă; 1)

ISBN 978-0-425-26962-6 (copertă)

1. Sadomasochismul — Ficțiune. 2. Bondage (comportament sexual)—Ficțiune. 3. Ficțiune erotică . I. Titlu.

PS3602.R34266D34 2014

813'.6—dc23 2013051060

ISTORIA EDITORILOR

Ediție broșată Berkley Trade / aprilie 2014

Fotografie de copertă a lui Rope de Phil Cawley/Alamy; Fier forjat de Purestock/Getty.

Design de copertă de Judith Lagerman.

Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și incidentele sunt fie produsul imaginației autorului, fie sunt folosite în mod fictiv, iar orice

asemă nare cu persoane reale, vii sau morți, unită ți de afaceri, evenimente sau locuri este în întregime coincidență.
Editorul nu are niciun control asupra și nu își asumă nicio responsabilitate pentru site-urile web ale autorului sau ale unor terți sau conținutul acestora.

Versiunea_1
 MULȚ UMIRI

Lui Dawn, pentru că a fost cel mai uimitor cititor beta vreodată și pentru că a fă cut
brainstorming această poveste cu mine!
Lui Sidney Bristol, pentru că s-a lă sat vesel pe podea pentru a demonstra viabilitatea
unei anumite cravate. Prima scenă de temniță din această carte s-a întâ mplat doar așa cum
s-a întâ mplat pentru că ai fost un conspirator atâ t de dispus!
Ș i întotdeauna, lui RG Alexander, pentru că a fost sprijinul meu nesfâ rșit; pentru că sunt
persoana că reia îi pot lua orice idee nebună și o pot vorbi de câ te ori am nevoie; pentru că
m-a ajutat să construiesc profunzime în personajele mele și inteligență în dialogul meu -
dar, mai ales, pentru că sunt prietenul meu.
O notă pentru cei care cunosc frâ nghia: Mulțumesc multor oameni care s-au implicat
direct sau indirect în cercetarea mea, prin experiență practică , precum și prin observație.
Intenția mea aici a fost să prezint sclavia de frâ nghie într-un mod pe care cititorii care
poate nu l-au vă zut niciodată nu l-ar putea înțelege, așa că am omis termenii mai tehnici
pentru nodurile, materialele și suspensiile frumoase.
 CUPRINS

Pagina titlu
Drepturi de autor
Mulțumiri

Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
 CAPITOL
unu

T AICI A FOST CEVA despre New Orleans – ceva despre aerul în sine – o anumită
sufocare care nu se gă sește nică ieri altundeva, acea atingere mă tă soasă de
umiditate pe piele, ca vâ rfurile degetelor tâ râ t încet peste carnea ta. Sau poate
doar că acesta era orașul lui Mick. Fiecare stradă laterală și cafenea plină de amintiri despre
el, fiecare colț pe care o întorcea lă sâ nd-o fă ră suflare cu posibilitatea de a da peste el,
revă zâ ndu-l.
Nu se putea întoarce fă ră să se gâ ndească la el. Fă ră dorința grea care nu dispă ruse
niciodată , alergâ nd ca mierea în vene.
Mick . . .
La naiba.
Dar era și orașul ei – orașul ei natal. Allie fusese plecată în cea mai mare parte a ultimilor
doisprezece ani, la facultate din San Francisco, apoi la școala culinară din Europa, apoi
înapoi la San Francisco pentru a-și practica artele de patiserie. Ea se întorsese la New
Orleans ocazional să viziteze familia și prietenii, dar Mick reușise întotdeauna să o evite. În
afară de acea vară câ nd avea două zeci de ani. Vara Mick își venise în sfâ rșit – în sfâ rșit! – și
o luase .
O noapte. Într-o noapte care o lă sase spulberată . Ș i mai incapabil ca niciodată să -l uite.
Ea a coborâ t de pe bordul troleibuzului care stră bate strada Chartres și s-a îndreptat
spre mica cafenea franceză care era destinația ei. Patronii stă teau la mese îmbră cate în alb
în fața vechii structuri de că ră midă . La fel ca mulți din New Orleans, a fost puțin degradat
de umezeala tropicală , că ră mizile prabusindu-se literalmente la colțuri. Cu toate acestea,
era acoperită de lantana galbenă și roz, care dă dea aerului un parfum picant peste tot
orașul vechi.
Fă cu o pauză , surprinzâ ndu-și reflexia într-o vitrină și își trecu o mâ nă prin pă rul lung și
negru.
Întotdeauna îi iubea pă rul.
Îi putea vedea chipul în mintea ei, chipul pe care îl cunoscuse încă din primele momente
în care corpul ei se trezise la dorință și ajunsese să știe ce înseamnă să fii femeie .
Avea tră să turi dure, dar era frumos în cel mai masculin mod. Atâ t de înalt, care se ridică
deasupra ei. Îi plă cea asta la el – că putea intimida cu înă lțimea lui, cu acel aer bine câ știgat
de bă iat ră u. Îi plă cea felul în care pă rul lui negru îi că dea în față . Ș i acei ochi cenușii moale
care au topit-o mereu. . .
O femeie s-a ciocnit de ea, cerâ ndu-și scuze, iar zgomotul mașinilor care treceau și a
mulțimii de pe trotuar a venit la ea în timp ce ea clă tina din cap, s-a scuturat din amintirile
care au încercat să revină . Dacă urma să fie în New Orleans, să locuiască din nou aici, ar fi
bine să se pună mâ na pe ea însă și. Nu era ca și cum ea s-ar fi întors special pentru Mick, deși
el era cu siguranță pe radarul ei.
De aceea se întâ lnea cu Jamie la prâ nz doar astă zi la câ teva zile după ce se întorsese în
oraş. Era unul dintre cei mai vechi prieteni ai ei – și cel mai bun prieten al lui Mick. Nu că nu
ar fi vrut să -l vadă pe Jamie – a fă cut-o, desigur. Îi era dor de el. Dar lupta cu care se lupta în
fiecare zi, între partea ei care voia să -l uite pe Mick și partea care tâ njea să cunoască fiecare
detaliu al vieții lui, era imposibilă în New Orleans. Orașul lor , unde se întâ mplase totul. Nu
s-a putut abține să -l întrebe pe Jamie despre el. Ș i dacă Mick era încă disponibil – și din
moment ce cea mai bună prietenă a ei era că să torită cu fratele lui Mick, avea informații din
interior care îi spuneau că era – ei bine, avea un plan. Jamie a fost singura persoană care a
putut-o ajuta să o execute.
Simțind că era implicată într-un complot de spionaj și, de asemenea, puțin proastă , și-a
așezat poșeta pe umă r și s-a strâ ns între mesele în aer liber și în bistroul confortabil unde
luau prâ nzul.
Îl ză ri pe Jamie la o masă de lâ ngă fereastră , cu toate cele șase picioare din picioarele lui
lungi întinse în fața lui, dar el se ridică de îndată ce o vă zu, cu un râ njet larg pe chipul lui
superb.
„Allie.”
El a tras-o într-o îmbră țișare lungă , iar ea s-a ridicat pe degetele de la picioare pentru a-l
înconjura cu brațele. Se simțea minunat, familiar și își dă du seama dintr-o dată câ t de mult
îi era dor de New Orleans și de toți oamenii din el. Dar ea a terminat să -i fie dor de toată
lumea. Poate că l-a lă sat pe Mick Reid să o alunge cu toți acești ani în urmă , dar s-a întors. Ș i
era hotă râ tă că totul va fi diferit de data aceasta.
 Retră gâ ndu-se, se uită bine la Jamie. „Ț i-ai bă rbierit pă rul aproape complet!” Ea trecu o
mâ nă peste tă ietura maro. „Ooh, e moale. Ș i ți se potrivește. Ș i mie îmi place piercing-ul
sprâ ncenelor.”
El a râ s și a scos un scaun pentru ea, l-a ținut în timp ce ea se așeza în el înainte de a se
așeza peste mă suța de lâ ngă a ei. „Mă bucur că aprobi. Puteți să -mi dați toate sfaturile de
stil pe care le doriți. Mă bucur că te-ai întors.”
"Si eu sunt. E atâ t de bine să te vă d. Ce ai mai fă cut între timp?"
"Obisnuitul. Se lucrează la mașini. Încercarea de a nu avea probleme.”
„Cum mai face magazinul?” ea a intrebat. Afacerea lui Jamie era restaurarea mașinilor de
epocă , munca pe care o iubea încă de la liceu.
„Se descurcă grozav. În sfâ rșit ne revenim, împreună cu restul orașului. Afacerile sunt
bune. De fapt, vă rul meu Duff vine din Scoția în câ teva luni. Vom extinde magazinul pentru
a include specialitatea lui — el restaurează motociclete de epocă . Tocmai am evidențiat
spațiul de ală turi și suntem pe cale să începem construcția. Ş i tu? Te instalezi în casă ?”
„Casa” era o mică că suță din Garden District, lă sată de mă tușa ei Joséphine, mă tușa
tată lui ei – motivul pentru care hotă râ se inițial să se întoarcă în oraș și să -și facă din nou
casa.
„De fapt, casa este cam dezordonată . Bucă tă ria trebuie refă cută complet și trebuie
vopsită — alte câ teva lucruri. Am vrut să întreb dacă fratele tă u Allister este disponibil să
preia postul.”
"Desigur. El conduce mai multe echipaje în aceste zile. O să vorbesc cu el, să te sune.
"Mulțumiri." Ea i-a zâ mbit peste meniul ei.
Chelnerița a adus apă la masă și au comandat.
"Asa de . . .” începu Allie, dorind și nu dorind să întrebe despre Mick.
Jamie ridică o sprâ nceană . "Asa de?"
"Asa de . . . Am dat peste vară ieri.”
„Summer Grace?”
"Da. A fost plă cut să o vă d. Am ajuns să stă m jos și să vorbim la o cafea. Ș tii că ea încă mai
are chef pentru tine.”
El gemu. „Doamne, oamenii încă mai spun „are hots”?”
Allie nu s-a putut abține să nu râ njească la disconfortul lui. Summer Grace Rae — sora
lui Brandon — îl urmă rea pe Jamie încă de câ nd erau copii. „Este o pisicuță cu sex total, fata
aceea. Ai putea să faci mai ră u.”
„Mai ră u decâ t să o lovesc pe sora mai mică a prietenului meu cel mai bun? Cel de care
mi-a cerut pe patul de moarte să am grijă ?
„Acesta ar putea fi o modalitate de a face asta”, a tachinat ea.
A suflat, mâ na frecâ ndu-și miriștea de cap. „De ce am senzația că folosești asta pentru a
evita conversația pe care ai venit aici să o ai cu mine?”
„Sunt așa de evident?”
„Da”, a ră spuns el simplu.
 Îşi muşcă buza, strâ ngâ ndu-şi degetele în jurul şerveţelului alb de bumbac pe care îl
ţinea. Ce naiba — avea să întrebe ea mai devreme sau mai tâ rziu.
"Bine. Deci, mă întrebam. . . Ce mai face Mick? E în oraș?”
„Mick e bine. Ș i da, el este aici în oraș. Care este restul întrebă rii?”
Allie a încercat să râ dă , dar a ieșit scurt și ascuțit. „Mă cunoști prea bine.”
„Vă cunosc prea bine pe amâ ndoi.”
— Spune-mi doar, Jamie. Ce se întâ mplă cu el? Este el . . . este singur? Ș i Doamne, chiar
te-am întrebat asta?”
Jamie a râ s. „Ai fă cut-o, dragă . Ș i este Mick. Bineînțeles că este încă singur.”
Allie și-a împă turit șervețelul, și-l puse cu grijă în poală , evitâ nd privirea prietenei ei.
„Încă joacă la club? Bastilia?”
"Amandoi suntem." El îşi îngustă privirea spre ea. „Ce știi despre Bastille?”
Ea ridică privirea apoi, îi întâ lni privirea. "Tot. Ș tiu despre îndoiala ta, despre cea a lui
Mick. Poate că este timpul să vorbim despre a mea.”
El a ridicat sprâ ncenele. "A ta? Îndoiala ta? Ce spui, Allie?
Ea respiră adâ nc. „Ar fi trebuit să -ți spun mai devreme. Nu știu de ce nu am fă cut-o, mai
ales că am știut întotdeauna că nu mă vei judeca niciodată .” Ea fă cu o pauză . „Am învă țat
multe câ t am fost plecată . In Berlin. Amsterdam. Am fost la primul meu club câ nd am fost la
școala culinară din Paris. Era . . . care deschide ochii. Se schimbă viața, într-adevă r. Eu
aparțin a două dintre cele mai importante cluburi din San Francisco – sunt sigur că le
cunoașteți numele. Sanctuar. Inelul. Oriunde mergeam să învă ț patiserie, mergeam la
cluburi. Probabil că am avut la fel de multă experiență cu kink ca tine. Poate mai mult."
„Mai mult, nu?” El dă du din cap gâ nditor, iar ea vă zu că încerca să absoarbă tot ceea ce
tocmai îi dezvă luise. „Cunosc locurile alea din San Francisco. Cluburi bune. Reputații
solide.”
„M-am ală turat The Bastille acum câ teva luni, câ nd am știut că mă voi întoarce aici. Ț i-
am vă zut profilul online. Ș i a lui Mick. Ați recunoscut unele dintre aceste lucruri de-a lungul
anilor, așa că nu a fost o surpriză . Ș i Mick. . . Ei bine, știu despre el de mult timp. Ș i înțeleg că
de aceea nu a crezut niciodată că poate fi cu mine.”
— Ș tii că asta e doar o parte din asta, Allie. Îl cunoști pe Mick. Toate prostiile alea de lup
singuratic.”
Ea îi surprinse privirea. "Exact. E o prostie.”
Jamie ră suflă lung. „Îmi imaginez că vei veni la Bastille, atunci, acum că locuiești aici.
Asta ar putea fi. . . incomod, în ceea ce privește Mick.”
— Vrei să spui că nu crezi că ar trebui să vin?
Își ridică mâ inile. "Desigur că nu. Mă cunoști suficient de bine încâ t să știi că nu aș spune
niciodată asta.”
"Stiu. Ș i înțeleg. Chiar aș prefera să nu fie incomodă .” Ea se aplecă peste masă , îl apucă pe
una dintre mâ ini. — Jamie, mă ajuți?
"Te ajut? Cu ce?"
 „Cu Mick. Cu tot acest . . . situatie. Este mai mult decâ t incomodă . Ar putea fi de
nesuportat. M-am gâ ndit la asta și vă d o singură soluție. Vreau să mă ajuți să -l vă d. Nu doar
să -l vezi . Vreau să negociezi o scenă la club – una între Mick și mine.
„Allie, ești nebun dacă crezi că va fi de acord cu asta. Ș tii cum se simte. Încă te vede așa
cum aveai la șaisprezece ani.”
„Dacă i-aș spune – dacă m-ai ajutat să -i spun – despre unde am fost, despre lucrurile pe
care le-am fă cut? Că sunt un fund experimentat.”
„Întotdeauna s-ar îndoi de asta. S-ar îndoi de el însuși.”
Ea a oftat. "De ce? Nu înţeleg. Am aproape treizeci de ani. Acest lucru este ridicol. Vrei să
spui că crezi că nu mă vrea?
„Ș tim cu toții al naibii de bine că știe. Întotdeauna are. Intotdeauna voi, intotdeauna va,
intodeauna vom. Aceasta este problema. Tu ești cel pe care îl vrea. Cel pe care nu-și poate
permite să o aibă .”
„Jamie, te rog. Am nevoie să faci asta pentru mine.” Ea știa că el era singura ei șansă . —
Mick va refuza să mă vadă dacă îl întreb eu însumi, nu-i așa?
„Doamne, Allie”, gemu el, tră gâ ndu-și mâ na înapoi.
„Nu mă lă sa să plec astă zi de aici fă ră să știu cum vor fi lucrurile câ nd intru în acel club și
îl vă d acolo. Acesta este singurul mod. Trebuie să -l faci să stea cu mine și să vorbească
despre asta. Tot ce trebuie să faceți este să o configurați.”
A mai suflat lung. „Dacă am stabilit-o – și nu promit nimic – atunci voi trece la negocierile
detaliate dintre voi doi. Nu doar conversația inițială în care îl fac — poate — să accepte să
facă asta. Va fi al meu responsabilitatea ca Dominant introducâ nd negocierile, în ciuda
istoriei voastre împreună . Este un protocol adecvat. Nu vă certați în privința asta.”
Ea a dat din cap. "Desigur. Inteleg asta." Fă cu o pauză , și-a mușcat buza. — Nu sunt
sigură dacă Mick va înțelege, mormă i ea.
Ș i-a frecat o mâ nă peste cap. „La două minute înapoi în oraș și deja provoacă probleme.
Ce o să fac cu tine, fată ?”
Ea i-a zâ mbit. „Mă vei ajuta să -i dau lui Mick Reid ceea ce ne-am dorit amâ ndoi
dintotdeauna. Reciproc."

***

O LLIE DESCHISE ușa cu ecran și pă și pe verandă . Scâ ndurile vechi de lemn scâ rțâ iau sub
picioarele ei goale – ar fi vrut ca Allister să se uite la asta.
Era o noapte neobișnuit de caldă și umedă pentru luna mai și nu avusese încă timp să
înlocuiască aerul condiționat al vechii cabane. Acolo era mai ră coare, cu o adiere mică
ridicâ nd firele umede de pă r care scă paseră din coada ei. Își apă să paharul cu ceai cu gheață
pe gâ tul ei fierbinte – nu ceaiul dulce tradițional din New Orleans – își rupsese acest obicei
în anii ei de viață în Europa.
 Se îndreptă spre marginea verandei acoperite, că utâ nd cerul după lună . Era o mică
semilună pe cerul cerneală , stelele stră lucind dintre nori. Greu de crezut că Mick a împă rțit
același cer cu ea undeva în oraș. Că era atâ t de aproape.
Întotdeauna se întorcea la el. Mai ales acum. Mai ales aici, cu aerul cald și moale pe pielea
ei, fă câ nd-o să -și amintească .
Nu era primul bă iat pe care îl să rutase, dar să rutarea lui schimbase totul. A fost o val
nebună de că ldură și nevoie. Surprinză tor la început. Apoi, ceva la care a așteptat cu
neră bdare, a poftit.
Se descurcaseră ca nebuni în liceu. Mick ar trage ea deoparte de fiecare șansă pe care o
avea în hol la școală , într-o ușă întunecată câ nd mergeau pe stradă . Să ruturile lui erau
solicitante, chiar și în acele zile.
O respirație ușoară și moale i-a scă pat de buze câ nd își amintea, în timp ce închise ochii
și-și imagina apă sarea caldă a gurii lui împotriva a ei. Dorința era un zumzet scă zut și
constant în sistemul ei, că ldura înflorind între coapse.
Oh, da, Mick Reid ar putea să ruta ca diavolul însuși.
Era la fel de ră u. Ea o știa atunci. Mi-a plă cut. A vrut mai mult decâ t fusese vreodată
dispus să -i dea. Dar lucrurile erau altfel acum. Ea era toată mare. Ea a știut să obțină ceea ce
își dorea. Ș i ea ar gă si o cale.
Dar să revenim la să rut. . .
Se aşeză pe unul dintre scaunele de ră chită de pe verandă , îşi puse ceaiul pe podea lâ ngă
ea, se lă să pe spate şi închise din nou ochii.
Au existat acele momente în care se uita la ea – o privea – și ea știa că era pe cale să o
să rute. El fă cea o pauză , fă câ nd-o să aștepte. Fă -o să respire în dorința ei și a lui. Pură
tortură , dar i-a plă cut. Apoi o tră gea cu putere și îi zdrobi trupul de al lui, buzele lui de ale ei
și oh... . .
Ș i-a apă sat sexul dureros prin bumbacul subțire al rochiei.
Limba lui avea să -i împingă gura, dulce și mă tă soasă și plină de nevoie. Îi plă cuse felul în
care avea nevoie de ea, de parcă ar muri dacă nu ar fi putut să o atingă , să o să rute.
Ea era pe moarte chiar acum.
Ea deschise ochii pentru o clipă . Pridvorul era întunecat – ea nu aprinsese luminile.
Strada era liniștită , goală . Ea închise ochii și și-a imaginat încă o dată fața, acele momente
minunate de anticipare înainte ca el să -i ia gura.
Ș i-a strecurat mâ na sub tivul rochiei și a strecurat-o degetele sub marginea dantelă a
chiloților ei și i-a gă sit sexul moale de nevoie. A tras aer în piept, și-a lă sat degetele să
alunece prin că ldura ei umedă , peste pliurile deja umflate.
Doamne, prima dată câ nd a că zut peste ea, ea a crezut că va muri de plă cere. Era singurul
lucru în care se lă sase îndreptat – a refuzat să -i ia virginitatea. Dar acea gură de pluș și
deșteaptă care o să rută acolo, lingă , suge. . .
„Oh. . .”
Își apă să un deget în corp, gemu în liniște. A adă ugat altul.
 Își împinge limba înă untrul ei, apoi o scotea afară , fă cea o pauză nesfâ rșită , fă câ nd-o să
aștepte înainte să se cufunde încă o dată , toată limba umedă și buzele moi, apoi își împingea
degetele în ea.
Ș i-a pompat degetele de câ teva ori, nevoia o strâ ngea, cu șoldurile arcuite. Apoi și-a
alunecat degetele pentru a-și freca clitorisul dur.
Mick . . .
Doamne, ea avea nevoie de el. Avea nevoie să -l simt din nou. Aveam nevoie de el să o
bată , așa cum a fă cut-o într-o noapte. Mâ na lui mare coborâ nd-o pe carnea ei, fă câ nd-o
dureroasă . Fă câ nd-o umedă . Fă câ nd-o gâ fâ ind de nevoie. Pâ nă câ nd, cu degetele lui
îngropate în ea, ea a venit. A se desface in bucati. I-a strigat numele.
"Da . . .”
Ea a apă sat încă o dată în sexul ei nevoiaș, cu că lcâ iul mâ inii apă sâ nd pe movila ei. Ea
tremura, și-a amintit de înțepă tura palmei lui pe carnea ei, degetele lui lucrâ nd-o fă ră milă ,
mulgâ ndu-și punctul culminant de ea în timp ce ea tremura în brațele lui.
"Oh!"
Ea a venit, tare, cu corpul smucind, sexul ei strâ ngâ ndu-se din nou și din nou în jurul
degetelor ei înfipte.
„Mick. . .”
Gâ fâ i numele lui iar și iar pâ nă câ nd, în cele din urmă , corpul ei s-a calmat și și-a mutat
mâ na de sub rochie.
Peste tot în jurul ei se auzea zgomotul cicadelor, o mașină care trecea. Se simțea
învă luită de cerul întunecat. Prin plă cerea care încă fierbe în sistemul ei.
Trebuia să o facă din nou, corect de data aceasta, cu vibratorul ei, picioarele desfă cute.
Dorința a crescut încă o dată , sfarcurile ei strâ ngâ nd strâ ns.
Da, avea nevoie. Trebuie să vin din nou și din nou în seara asta. Probabil în fiecare
noapte pâ nă câ nd ea l-a vă zut. Pâ nă câ nd a atins-o. Ș i atunci Mick avea să o facă să vină .
Ea a gemut, s-a ridicat și a intrat în casă , lă sâ nd ecranul să se închidă trâ ntind în urma ei,
paharul ei de ceai fiind uitat. Nu conta. Tot ce conta era această nevoie de conducere.
S-a deplasat prin sufrageria întunecată , pe lâ ngă mobilierul vechi și cutiile cu lucrurile ei
și în dormitor. Își scoase geanta de jucă rii de sub patul înalt cu baldachin și trase de
fermoar. În cameră era întuneric, luna aruncâ nd o lumină argintie palid, dar i-au trebuit
doar câ teva clipe să gă sească ceea ce că uta.
Neră bdă toare, ea și-a dezbră cat rochia de soare peste cap și a aruncat-o pe podea. S-a
urcat pe pat și s-a întins lâ ngă articolele pe care le aliniase pe cuvertura albă de bumbac:
vibratorul ei mare și unul mai mic, un șir de margele anale, o sticlă de lubrifiant, niște
cleme, cu lanțul lor metalic stră lucitor. în așchionul de lună și lumina stelelor care a lovit
patul.
S-a pus pe mâ ini și în genunchi și a apucat vibratorul mare, în formă de falus, l-a pornit și
l-a atins de clitoris. Era aproape prea mult, era deja atâ t de fierbinte. Ș i-a mușcat buza, a
că lă rit-o afară , tremurâ nd peste tot, apoi și-a desfă șurat genunchii și a înfipt-o în ea.
 "Oh Doamne."
A revenit pe vibratorul mare, iubind felul în care o umplea. Felul în care Mick o umpluse
cu penisul lui mare și minunat.
Cocoșul lui era gros și lung, un ax greu de fier acoperit cu catifea. Ajunsese să -l atingă , să -
și înfă șoare mâ na, gura în jurul ei, ca să -l dea jos. Dar nu fusese niciodată dispus să o ia
dracu pâ nă în noaptea aceea. . .
Se ținuse deasupra ei, că ldura ieșind din corpul lui mare și fin musculat în valuri. Ea se
zvâ rcolise sub el, așteptâ ndu-l. O fă cuse să aștepte, așa cum fă cea întotdeauna, pâ nă câ nd
ea îi suspinse numele. Implorat pentru el.
— Te rog, Mick, șopti ea, apă sâ nd mai adâ nc falusul care vibra.
Nu a fost de ajuns.
S-a așezat pe că lcâ ie, cu vibrația încă adâ ncă în sexul ei, și a luat clemele. Le-a simțit
greutatea în mâ ini pentru o clipă , lanțul rece de metal curgâ nd între ele și l-a lipit de sâ nii ei
dureroase.
„Pentru tine, Mick”, șopti ea în timp ce tră gea un mamelon între degete, ciupindu-l
strâ ns.
Ea trase aer în piept, iubind scâ nteia durerii. Ș i-a strecurat degetele peste vâ rful întă rit,
mâ ngâ ind, apoi tră gâ nd, scoțâ nd carnea sensibilă , a fă cut-o din nou înainte de a închide una
dintre clemele de metal în jurul ei.
Gâ fâ i la ciupirea ascuțită , o inspiră , elimină durerea așa cum fusese învă țată să facă .
A lă sat greutatea lanțului să atâ rne o clipă în timp ce își pregă tea celă lalt mamelon,
mâ ngâ ind, ciupind, tră gâ nd, apoi atașâ nd cealaltă clemă .
Ea trase o respirație șuieră toare, o lă să afară , lă să durerea să o ducă pentru o clipă ,
zâ mbind în timp ce plă cerea o cuprinse. Luâ nd sticla de lubrifiant și mă rgelele, le acoperi,
se aplecă înainte, întinde-i coapsele mai larg. Ș i-a contractat sexul pentru a pă stra
vibratorul mare în interiorul ei, în timp ce a apă sat vâ rful mă rgelelor de fund, a inspirat și a
suflat încet în timp ce a împins prima mă rgele înă untru.
A existat o senzație de arsură familiară câ nd a ajuns la primul inel de mușchi. Ș i-a forțat
corpul să se relaxeze dincolo de arsura, dincolo de plă cerea ascuțită care stră lucea prin ea
de la vibrator și cleme. Ea a mai împins-o puțin, adă ugâ nd a doua mă rgele mai mare. Din
nou s-a auzit o ușoară arsură în timp ce trecea pe lâ ngă mușchi, dar plă cerea a crescut la fel
de adâ nc în ea.
Respirația i s-a oprit câ nd a împins-o mai departe și a trebuit să -și muște orgasmul.
Trebuia să vină . Dar ea a vrut totul. L-am vrut.
Mick . . .
Nu i-a luat niciodată fundul. Ea ar fi vrut ca el. Am vrut să fie penisul lui mare și frumos
care apă să în ea din spate. I-ar prinde un braț în jurul taliei, ținâ nd-o strâ ns. Fă câ nd-o să se
simtă deținută .
Ea a împins o altă mă rgele înă untru, și-a mișcat mâ na pentru a scoate vibrația mare din
sexul ei, a împins-o înapoi cu putere.
 "Ah! Da, Mick, te rog.”
Ea a început să pompeze, mișcarea fă câ ndu-și sâ nii să se balanseze, lanțul greu al
clemelor tră gâ ndu-i de sfarcurile. Durerea și plă cerea dansau prin ea, dintre coapse, adâ nc
în ea. Senzațiile s-au contopit, au început să se estompeze și ea și-a înjunghiat corpul de
nenumă rate ori, vibratorul mare apă sâ nd pe punctul ei G.
Întregul ei trup pulsa de nevoia de a veni. Dar știa că el ar dori ca ea să se abțină .
— Pentru tine, Mick.
Ea a coborâ t, umerii sprijinindu-i corpul, fundul sus în aer, sâ nii apă sați în cuvertura
moale. Ea gâ fâ i câ nd sfâ rcurile ei strâ nse au intrat în contact cu patul, durerea o scâ nteie
ascuțită , care fă cea totul mai intens. A trebuit să -și oprească mișcarea mâ inii, să lase
vibratorul să se odihnească în ea. A trebuit să tragă aer în piept.
Ar vrea mai mult de la ea.
Ea se întinse înapoi, imaginâ ndu-și că mâ inile lui mari smulgeau mă rgelele din ea, le
împingea înapoi, folosind mișcarea pentru a se freca de vibrație, atinzâ ndu-i fiori de
senzație în miezul corpului ei.
A fost prea mult. Gâ fâ i, apoi își intensifică plă cerea în timp ce punctul culminant o sfâ șie,
fă câ nd-o să tremure peste tot, orbindu-o. Fă câ nd-o să plâ ngă numele lui.
„Mick!”
Câ nd s-a terminat, s-a pră bușit pe pat, a scos margelele și le-a așezat pe prosopul mic pe
care îl întinsese lâ ngă ea, a retras vibratorul și l-a oprit, l-a așezat lâ ngă margele. În cele din
urmă , s-a întors pe spate și a eliberat încet o clemă . Ea șuieră în timp ce sâ ngele se repezi
înapoi în carnea ei lipsită , aducâ nd un nou val de durere, un nou val de plă cere. A luat un
moment înainte să facă același lucru cu celă lalt.
Gemuind, ea își împinse pă rul de pe față . Pielea, pă rul îi erau umezite de sudoare. Au
trecut câ teva minute lungi pâ nă câ nd ea și-a luat respirația.
La naiba Mick. Era el de fiecare dată . A fost de ani de zile. Indiferent de iubiții minunați
pe care îi avusese la Paris, la Copenhaga. The Dominants cu care jucase la Berlin,
Amsterdam, San Francisco. Întotdeauna despre el a fanteziat. Era întotdeauna chipul lui,
mâ inile lui, corpul lui în mintea ei câ nd venea ea.
Acesta era motivul pentru care trebuia să -l vadă . Trebuia să aibă acea ultimă șansă
pentru a-l face să o vadă așa cum era. Pentru ca fie să meargă , fie să se termine în sfâ rșit.
Pentru că asta trebuia să se oprească — asta obsesia pentru un bă rbat care nu ar
recunoaște că o vrea, are nevoie de ea.
Acum era momentul. Ea fie îl va face pe Mick să recunoască că aparțineau împreună , fie
își luase ră mas bun în sfâ rșit. Pentru totdeauna.

***

M ICK se plimba pe podeaua sufrageriei apartamentului să u din Cartierul Francez, cu lemnul

cald sub picioarele goale. Degetele i s-au flectat. Le-a scuturat.
 Ce dracu a fost cu el? Doar pentru că auzise că Allie s-a întors în oraș. . . La naiba, fusese
în New Orleans de cel puțin o duzină de ori de-a lungul anilor, vizitâ ndu-și familia vara sau
în vacanțe. Întotdeauna fă cuse tot posibilul să plece câ nd ea era în oraș, programâ nd
concerte de lucru ori de câ te ori putea. Ura să recunoască că s-a ascuns de ea, dar nu putea
să se mintă singur.
Nu se putea ascunde acum.
Se lă să jos pe canapeaua mare din piele maro, apucă telecomanda televizorului și își
frecă degetul mare peste butoane.
S-a întors să ră mâ nă . Sau așa îi spusese Jamie. A moștenit o casă veche în cartierul de jos
Garden District.
Dacă nu ar avea un personal atâ t de eficient, ar putea folosi munca drept motiv pentru a
scă pa o vreme.
O scuza .
Iisus Hristos.
A aruncat telecomanda pe masa pe care o construise el însuși cu ani în urmă din lemn
vechi de hambar recuperat și s-a mai ridicat la pas, ajungâ nd în fața ferestrelor care dă deau
spre stradă de dedesubt. Un cuplu s-a mișcat sub felina de la colț, s-au oprit să -și înfă șoare
brațele unul în jurul celuilalt. El a privit cum se să rutau, cum să rutul continua. După cum se
fă ceau ca niște adolescenți. Poate că erau — nu putea să spună .
Se fă cuse așa cu Allie câ nd erau adolescenți. A să rutat-o pâ nă aproape că s-a să turat de
ea. Dar nu a fost niciodată de ajuns. Nici mă car acea noapte petrecută împreună la trei ani
după despă rțire, câ nd în sfâ rșit terminase cu ea câ teva dintre lucrurile pe care și-a dorit
mereu să le facă . Nevoia . Acela nu fusese nimic altceva decâ t cel mai chinuitor gust a ceva
ce nu l-ar mai avea niciodată .
Mintea lui s-a întors, așa cum sa întâ mplat de atâ tea ori de-a lungul anilor, în noaptea în
care trebuia să -i spună — trebuia — că nu pot fi împreună . Al naibii de chinuitor să o vă d
plâ ngâ nd.
— Nu înțeleg, Mick.
Și-a frecat obrajii umezi. Mâinile lui îl dureau de nevoia să-i șteargă lacrimile. Să o ia în
brațe și să-i spună că a fost o greșeală, că a luat totul înapoi. Dar știa ce avea de făcut înainte
de a o ruina .
„Plec la facultate în Baton Rouge...”
„Nu este atât de departe!”
„Voi fi ocupat cu cursurile. . . și trebuie să vă bucurați de ultimul an, de timpul cu familia
înainte de a merge singur la facultate.”
„Mick, asta e doar. . . prost. Ne iubim." Când el nu răspunse, ea clipi la el, cu ochii plini de
lacrimi noi. „Nu-i așa?” ea a șoptit.
Instinctul i se agita de minciuna pe care nu îndrăznea s-o spună cu voce tare. — Vei
înțelege într-o zi că aceasta este mișcarea corectă, Allie.
 Ea clătină din cap, ochii ei negri strălucind. — Te înșeli, Mick. Nu voi înțelege niciodată.
Nu."
De ce se gâ ndea la asta acum? Allie era trecutul. Dar adevă rul era că el nu încetase să se
gâ ndească la ea. N-am încetat să -și amintească ce au avut.
Ș i-a trecut o mâ nă peste maxilar. A trebuit să schimbe vitezele.
Allie în patul lui. La două zeci de ani fusese mai frumoasă ca niciodată . Corpul ei se
umpluse în cel mai bun mod posibil, încă slab dar cu curbele de femeie. Ș i Hristos, sâ nii ei
luxurianți îi umpluseră mâ inile, sfarcurile ducâ ndu-se tare în momentul în care îi atinsese
carnea goală .
Isus, carnea ei goală . . . gustul pielii ei, senzația corpului ei sub al lui. . .
Sexul fusese uimitor. Îndoiala fusese o chestie ușoară , dar nu o va uita niciodată . Nu s-ar
ierta niciodată .
Acesta fusese într-adevă r sfâ rșitul. Ș i maimuța aia a că lă rit pe spate de atunci. Aproape
zece ani și încă se simțea ca un rahat pentru că a condus-o pe acea cale întunecată . Ș i la fel
de mult pentru că i-a întors spatele fă ră să -i ceară scuze.
Ești un laș al naibii.
Era adevă rat. Allesandra LeClair a fost singurul lucru din viață de care i-a fost frică .
Nu ea, exact. A fost cea mai dulce fată nă scută vreodată . Era felul în care simțea el pentru
ea. Chiar și acum, după toți acești ani.
Nebun că nu trecuse niciodată peste ea. Că lă torise peste tot pentru serviciu, aproape la
fel de des pentru a vizita cluburile BDSM din toată țara, dâ nd demonstrații de sclavie cu
frâ nghii, ținâ nd prelegeri. Fusese cu unele dintre cele mai frumoase femei din lume. Dar era
întotdeauna Allie în capul lui.
Allie și pă rul ei lung și mă tă sos, ochii ei mari și că prui. Ochi ca de că prioară – nu așa îi
spuneau ei? Întotdeauna fusese ceva legat de lungimea gâ tului ei, de felul în care se
mișca. . . pură inocență grațioasă și sex pur, toate înfă șurate într-un pachet frumos.
Ș i total interzis.
Ceea ce însemna că va trebui să gă sească o modalitate de a sta departe, chiar și cu ea
chiar acolo. New Orleans poate fi uneori o lume mică .
S-a dat înapoi de la ferestre și s-a dus la masa de consolă unde și-a pă strat sticla lui
preferată de rom, și-a turnat limita cu două degete într-un pahar și l-a aruncat înapoi, a pus
paharul jos. Era rom bun, dar simțea totuși că arsura se diminuează . Mi-a placut. Avea
nevoie.
Pentru că capul lui se învâ rtea un milion de mile pe oră cu gâ nduri la Allie. Fața ei. Pielea
ei elegantă , aurie. Mirosul ei ca într-o seară de vară — acea combinație rea de puritate cu
un margine de promisiune pă că toasă .
Trase respirația, o ținu, încercă să -și facă umerii să se slă bească în timp ce o dă du afară .
Dar nu a fost bine. Era înnodat la fel de strâ ns ca firul de pian și acel nod nu era doar în
umeri. Îi era strâ ns în vintre de dorință . Pentru ea.
Fața ei. Pielea ei. Mirosul ei. . .
 A crescut greu. Camera s-a încă lzit.
Își smulse că mașa peste cap și își trecu o mâ nă peste maxilarul. Mormă i: „La dracu’ și-și
mișcă mâ na mai jos, peste umflă tura care îi apă sa blugii.
Era tare ca piatra doar închipuindu-și-o. Câ t de greu ar fi dacă ar pune mâ na din nou pe
ea?
Ar fi altfel decâ t data trecută . Ar face toate lucrurile pe care și-a dorit să le facă . Leagă -o,
folosind frâ nghiile lui pentru a o supune. Pentru a-și supune propria nevoie furioasă .
Controlează -i pe amâ ndoi. Apoi își va folosi mâ inile pe ea – fă ră jucă rii, doar mâ inile lui
goale pe carnea ei goală . Doar atinge-o. Ciupește-o. Ră zuiește-i unghiile peste pielea ei
goală .
Pune-i degetele în ea.
Gemu, strâ ngâ nd creasta tare a erecției sale prin denim.
„La dracu’, spuse el din nou înainte să deschidă fermoarul și să -și scoată penisul afară .
S-a sprijinit cu spatele de perete, nevrâ nd să -și facă timp să intre la duș sau pe pat sau
chiar să se așeze. Era prea disperat pentru a elimina această nevoie de conducere din
sistemul să u.
A închis ochii și a început să mâ ngâ ie.
Ș i-a amintit câ nd o învă țase să -i dea cap. Ea dorise – practic o implorase, ceea ce era
fierbinte ca naiba. Își aminti gura ei umedă , buzele alea de pluș care îl înghițiu, limba ei. . .
"Hristos."
Ș oldurile i s-au arcuit în mâ na cu pumnii, plă cerea înjunghiâ ndu-l. Mâ ngâ ia mai repede.
Ș i și-a amintit de curba luxuriantă a sâ nului ei în mâ na lui, de carnea strâ nsă și suculentă a
mameloanului ei în timp ce el o trase în gură .
A gemut, și-a prins mai strâ ns tija tare în timp ce pompa.
Allie.
"La dracu!"
Plă cerea s-a izbit în el ca un zid, tare și rapid. A intrat în pumnul lui, cu șoldurile
crescâ nde, ră suflarea gâ fâ ind, numele ei ră sunâ nd în creierul lui amețit.
Trecură câ teva clipe pâ nă câ nd deschise ochii și se întoarse să privească pe fereastră .
Luna era o mică semilună pe cerul cerneală . Stelele s-au ascuns în spatele unui vă l de nori
în derivă . Ș i undeva acolo, în New Orleans, era Allie.
Fata mea.
Nu fusese niciodată în stare să se gâ ndească la ea în alt fel. Fata lui pe care nu ar fi avut-o
niciodată – nu ar putea – niciodată .

***

UNUI LLIE flutura de parcă o mie de fluturi ar fi fost prinși înă untru, câ nd se ducea să se
așeze cu Jamie la masa în aer liber de la Pâ tissier, mica cafenea din cartier unde își
stabiliseră întâ lnirea cu Mick.
 Jamie s-a ridicat și a îmbră țișat-o scurt înainte de a-și scoate scaunul.
"Esti bine?" el a intrebat.
Ea se aşeză şi sorbi din cafeaua de cicoare cu gust ascuţit pe care el o comandase pentru
ea. "Sigur. Da. Eu sunt doar . . . ei bine, oricâ t de mult vreau să fac asta, nu știu cum va ieși.”
„O să fie supă rat ca naiba”.
Ea a încercat să zâ mbească . „Atâ t știam.”
Jamie a ridicat din umeri. "Nu vă faceți griji. De cele mai multe ori va fi supă rat pe mine.
Mă descurc cu el.”
„Sunt sigur că poți. Doar că nu sunt sigură că pot, mormă i ea.
„Prea tâ rziu acum, dragă .”
Ea ridică privirea. Ș i l-am vă zut.
Era la fel de impună tor ca întotdeauna: înalt, întunecat, barcelul lui fă câ ndu-l să arate câ t
de câ t ră ul Dom era sigură că era. Ș i ochii lui cenușii au devenit absolut furtunoase câ nd a
vă zut-o.
„ Allie? Ce ești... ce naiba, Jamie!
„Hai acum, Mick. Aşezaţi-vă . Voi doi urma să vă întâ lniți mai devreme sau mai tâ rziu. Nu
fi nepoliticos cu doamna.”
Mick dă du din cap, doar o scurtă înclinare a bă rbiei lui puternice. Ea a vă zut că avea o
cicatrice pe partea nasului, care nu mai fusese acolo înainte. Care ară ta. . . zvelt. Fermecă tor.
tocmai i-a trecut prin cap cuvâ ntul rakish ?
Pe interiorul antebrațului să u stâ ng avea un tatuaj pe care ea nu-l mai vă zuse pâ nă
atunci – ceva în latină , scrierea îndră zneață evidențiind mușchii cordați.
Da . . . fermecă tor și ră bdă tor.
„Bună , Allie.”
Respirația îi bâ lbâ ia în gâ t. Vocea aia joasă , fumurie, puțin pietriș, puțin catifelată . Ea
tremura și și-a dres glasul.
„Bună , Mick.”
Se uita la ea. Ea s-a uitat înapoi, fascinată de el. Se simțea uluită . Ară tase atâ t de bine
ultima oară câ nd îl vă zuse? Anii îl fă cuseră mai aspru. Mai sexy, dacă ar fi posibil. Dar
groapa caldă care se încă lzește pâ nă la foc mic în corpul ei îi spunea că era adevă rat.
Mick.
In cele din urma.
— Oricare dintre voi o să -mi spuneți despre ce este vorba? întrebă Mick.
— De îndată ce te așezi, amice, spuse Jamie, pă strâ ndu-și cu grijă tonul uniform.
Își dă du seama că Mick era gata să fugă , după felul în care își ținea umerii largi, după
gura tare.
— Te rog, Mick, spuse ea, cu vocea în șoaptă .
Asta pă rea să -i capteze atenția. El a ridicat o sprâ nceană , privind-o câ teva clipe în timp
ce ea își ținea respirația. Apoi a tras scaunul de lâ ngă ea și și-a așezat încet cadrul mare în
el.
 Doamne, era destul de aproape încâ t ea să simtă mirosul pă mâ ntesc al pielii care era
mereu atașat de el, indiferent dacă purta sau nu una dintre gecile lui de motocicletă . Asta și
să punul cu parfum de citrice pe care îl folosise întotdeauna, ceea ce îl fă cea să se simtă
puțin exotic pentru ea. Dar ce spunea Jamie?
— Ară ți de parcă ai fost trâ ntit, Mick. Ce s-a întâ mplat?"
Atunci a observat vâ nă taia care îi întuneca obrazul stâ ng.
Mick a ridicat din umeri. "Nimic. S-a luptat în această dimineață .”
"Au luptat?" Se aşeză pe scaun. „Serios, mai faci acel box ridicol cu degetele goale?”
El a ră spuns încet, privirea lui provocâ nd-o. "Da eu sunt."
„Asta este doar. . .” a pufnit ea, „. . . prost."
— Mă bucur să te vă d și pe tine, Allie.
— Are dreptate și tu știi asta, Mick, îl întrerupse Jamie. — Deși acum nu este chiar
momentul pentru acea discuție, Allie , spuse el cu hotă râ re.
„Schimbați subiectul, amâ ndoi. Stau. Jamie, vei începe? Sau o întreb pe ea?”
„Vechii prieteni nu pot să bea o cafea împreună ?” întrebă Jamie, expresia lui
provocâ ndu-și prietenul.
„Teoretic. Câ nd asta e tot.” Mick vorbi cu Jamie, dar privirea lui nu pă ră sise fața ei.
El o studia. Caut ră spunsuri, poate. Ea se mişcă pe scaun.
„Mick”, a spus ea în cele din urmă , forțâ nd cuvintele să iasă , „sunt sigură că știi că m-am
mutat înapoi în New Orleans”.
"Am auzit."
„Nu crezi că , după toți acești ani, este timpul să ne confruntă m tu și cu mine? Nu este un
oraș atâ t de mare. Mai ales câ nd te gâ ndești la comunitatea noastră . . . prietenii pe care îi
împă rtă șim.”
"Probabil așa. Încă nu apreciez să fiu luat în ambuscadă . Sau îl folosești pe Jamie pentru a
face asta.”
— Ai fi fost de acord să mă vezi în alt mod? întrebă ea, știind care era ră spunsul.
Incapabil să se împiedice să -l momeze doar puțin. De ce trebuia să fie atâ t de sever cu ea?
Ea nu fă cuse nimic ră u.
— Nu-mi da ochii ă ia de că țeluș, Allie.
„Nu fi atâ t de morocă nos cu mine, Mick. După tot acest timp, este chiar necesar?”
Umerii i-au că zut puțin. "Cred ca nu. Nu imi pare rau."
Ochii lui s-au înmuiat în timp ce vorbea și a topit furia pe care ea o purta în jur. Un pic,
oricum.
Se întoarse că tre Jamie. „De câ nd ai stabilit această întâ lnire, cred că ai o agendă , amice. ”
Jamie dă du din cap. „Vrei mai întâ i o cafea?”
„Vreau ră spunsuri mai întâ i.”
"Destul de corect."
— Te rog, nu fi supă rat pe Jamie, spuse Allie. „L-am pus să facă asta.”
„Ș i sunt sigur că un lucru delicat ca tine i-ai ră sucit brațul cu adevă rat.”
 Ea întinse mâ na să -și pună mâ na peste a lui. "Vă rog. Asculta doar."
Își smulse mâ na înapoi ca și cum ar fi fost ars, iar ea clipi pentru a îndepă rta durerea
despre care știa că va stră luci în ochii ei.
— La naiba, Mick, spuse Jamie încet. „Nu trebuie să fii așa de prost.”
Allie a auzit acea atingere slabă de accent scoțian, care de obicei se întâ mpla doar câ nd
era furios sau bea, deși el și familia lui se aflau în SUA de câ nd Jamie avea șapte ani.
"Bine. Bine." Mick își ridică mâ inile, cu palmele în afară și se lă să pe spă tarul scaunului.
„Ș tiu că sunt un nenorocit. Voi doi mergeți înainte și explicați. Voi încerca să mă îngrijesc de
manierele mele.”
— Era timpul, mormă i Jamie. — Vrei să începi, Allie, sau ar trebui?
„Bă nuiesc că ar trebui.” Se întoarse spre Mick. Era greu să -l privesc, să -i vă d frumusețea
masculină dură a feței sale, furtuna încă nă vă lind în ochii lui. Să -l vă d și să nu-l ating.
„Deci, Mick. . . uite, sunt aici și aveam să ne vedem mai devreme sau mai tâ rziu. Probabil
mai devreme. De aceea am insistat pentru această întâ lnire. Pentru că tu și cu mine avem
câ teva lucruri de înțeles, dar nu putem face asta pâ nă nu vin complet cu tine.”
"Despre ce?"
„Despre kink.”
„Despre ce , acum? Eşti serios?" Vocea lui era pietriș pur. — Avem această conversație
chiar aici, chiar acum, cu Jamie?
"Da. Pentru că am nevoie de ajutorul lui pentru a vă explica câ teva lucruri. Pentru că
cred că nu prea mă vei crede.”
Trecuse în mod ciudat. „Ce nu aș crede?”
„Sunt în stilul de viață , Mick. Sunt de ani de zile. Ș i știu că nu vrei să auzi acele cuvinte
ieșind din gura mea.”
Putea vedea din șocul de pe chipul lui că avea dreptate.
„Mick, Allie a fost în cluburi BDSM din toată lumea”, a spus Jamie, umplâ nd tă cerea
tensionată . „Este o persoană cu experiență . Ea este sub gulerul de protecție al unui
cunoscut Dom din San Francisco de trei ani. Ea știe despre tine și despre mine, despre
implicarea noastră în stilul de viață . Ș i-a fă cut temele. Ș i i-am verificat povestea – ea mi-a
spus adevă rul.”
Se întoarse surprinsă spre Jamie. „M-ai verificat? Ț i-am spus deja totul. Isuse, Jamie...
Prietenul lor nu tresă ri. — Trebuia să mă asigur, Allie. Este responsabilitatea mea, avâ nd
în vedere că mi-ai cerut să vorbesc în numele tă u. Trebuia să știu că ai atâ t de experimentat
pe câ t pretindeai că ai înainte de a fi de acord să faci toate acestea. Înainte de a te aduce în
Bastille.”
— Acum, așteaptă un minut, a explodat Mick. „ Nu o duci pe Allie la Bastille! Peste ciotul
meu mort și sâ ngeros al unui corp. Ai ieșit din minți?”
— Mă duc cu sau fă ră aprobarea ta, spuse Allie, pe un ton scă zut, dar ferm.
Mick se întoarse spre ea. „Nu știu la ce joc crezi că joci, Allesandra, dar asta nu se
întâ mplă .”
 „Oh, dar este.” Furia clocoti, inundâ ndu-i venele. — Ș i eu locuiesc din nou în acest oraș,
Mick. Ș i nu-mi poți interzice accesul la comunitatea de nenorociți la care am dreptul la fel
ca tine. De care am nevoie . De ce ai vrea să mă faci să mă simt izolat în propriul meu oraș
natal?”
„Dacă familia ta a aflat vreodată ce faci...”
„Ar fi la fel de șocați ca majoritatea ai tă i. Apropo, știu că fratele tă u Neal știe despre tine.
Marie Dawn mi-a spus. Ea știe totul despre mine, desigur. Nu cred că i-a spus fratelui tă u. . .”
"Iisus Hristos." Mick ră suflă , îşi trecu ambele mâ ini prin buclele întunecate şi moale. —
Asta primesc pentru că l-am lă sat pe fratele meu să se că să torească cu cel mai bun prieten
al tă u, bâ fâ i Mick, lă sâ ndu-și mâ inile în poală . "Bine. Cred că ai dreptate, la naiba. Trebuie
doar să gă sim o modalitate de a face față asta. Programe sau așa ceva, așa că nu trebuie să . .
. ne vedem acolo. La naiba, mormă i el.
„De aceea suntem aici, amice”, a intervenit Jamie. „Allie are o soluție și cred că este una
bună , altfel nu aș fi aici să o susțin.”
„De ce am sentimentul că nu o să -mi placă asta?” întrebă Mick.
— Probabil pentru că nu ești, spuse Jamie, pe un ton aproape vesel.
Allie a trebuit să -și rețină un zâ mbet. Era într-adevă r un pic sadic.
"În regulă . Dă -mi-l."
Jamie se aplecă în față , cu expresia serioasă . „Mick, sunt aici nu numai ca prietenul tă u și
al lui Allie, ci și ca mediator oficial.”
„Formal. . . Pentru ce?"
Allie și-a pus mâ na pe brațul lui. Nu s-a retras de data asta. Pielea lui era caldă , exact așa
cum își amintea ea. Ea și-a înă bușit un fior în timp ce că ldura i-a stră bă tut sistemul. —
Pentru negocieri, Mick. Jamie te va ajuta și eu negociem jocul.”
Pupilele i s-au lă rgit, nă rile i s-au evazat. Apoi, falca lui s-a strâ ns atâ t de strâ ns încâ t i-a
putut vedea că pușa din obraz. Se ridică în picioare atâ t de repede scaunul lui s-a ră sturnat
în spatele lui.
„La naiba nu.”
 CAPITOL
Două

eu Fusese aruncat în el atâ t de repede încâ t cu greu își putea învă lui
cuvintele. El îl joacă pe Allie? Singura persoană din lume pe care a
jurat să o protejeze de acea parte a lui? Nebun. Dincolo de nebunie.
„Mick.” Auzi o mică amenințare pe tonul lui Jamie. Nu i-a dat nimic. Furia fierbea în
sistemul lui. Furie și o protecție să lbatică și aprigă câ nd era vorba de Allie, pentru care nu
și-a gă sit un loc al naibii în mizeria asta.
„Am avut dreptate prima dată – ești înnebunit. Amandoi."
Jamie stă tea în picioare, nu chiar la fel de înalt ca Mick, dar avea Dom pe el. „Mick, stai jos
și taci pentru un minut.”
"Nicio sansa."
„Lasă -o să spună ”.
„Amâ ndoi ați spus mai mult decâ t suficient.”
Jamie îl privi în jos. "Eu nu cred acest lucru."
— La naiba, Jamie...
Allie se ridică în picioare. „Voi doi opriți. Faci o scenă . Ș i Mick, îți spun chiar acum, dacă
nu ai această conversație cu mine, o voi avea cu altcineva.”
Ea l-a prins din nou de braț și atingerea ei i-a pâ rjolit pielea. Trebuia să strâ ngă din dinți
pentru a nu se îndepă rta. Să nu o apuc și să o trag pentru un să rut lung și dur. S-a mutat mai
aproape.
 Da. Ea încă mirosea a vară . La naiba.
A început să dea din cap.
„Mick, stai jos. Ș i tu, Jamie, a cerut ea, lă sâ ndu-se pe scaun.
Se uită în jos la ea. Era atâ t de frumoasă încâ t aproape că i-a frâ nt inima să vadă urgența
din ochii ei mari că prui. Jamie stă tea, dar Mick ră mase în picioare, sprijinindu-se de
marginea mesei.
„Acesta este cel mai nebunesc lucru pe care l-am auzit vreodată .”
„Asta este realitatea, amice”, a spus Jamie. „Oh, dă -mi o privire murdară . Dar ne vei auzi.”
„Nu știu cum naiba ai fă cut-o, dar se pare că nu prea am de ales.”
"Sigur ca da. Poți să pleci știind că Allie vrea să spună – dacă nu tu ești cel care o aduce în
club, vor fi o duzină de bă rbați pregă tiți pentru privilegiu și amâ ndoi știm asta. Ea se
descurcă cu trolii, sunt al naibii de sigură . Doar că nu eram sigur că se poate descurca
singură . Ș i n-aș fi lă sat-o. Ea a venit la mine despre asta, ceea ce face din ea
responsabilitatea mea.”
„Hristoase, Jamie.”
„Ș tii că am dreptate. Asta face parte din codul după care tră im. Ea este sub protecția mea
acum. Pâ nă câ nd altcineva preia acel rol. Ai putea fi tu. Sau ar putea fi vreun alt Dom.”
Mick se îndreptă și își frecă fața cu ambele mâ ini, apoi le lă să jos. "Nu." A auzit pericolul
în propria lui voce. — Ș i pe asta te bazai, nu-i așa?
— M-am bazat pe tine, spuse Allie, cu vocea ei blâ ndă .
Râ sul lui era zdrențuit. "Nu știu de ce. Nu ai mai fost niciodată în stare.”
"Este adevă rat. Ș i poate că este o nebunie, dar vreau să -ți dau o ultimă șansă de a te
ră scumpă ra.”
La fel si el. Asta era tot ce și-a dorit vreodată . Pentru ce-i fă cuse. Pentru ceea ce îi fă cuse
vieții fiind un idiot la optsprezece ani cu motocicleta aia blestemată .
Un fulger al acelei zile – fulgeră rile pe care le avea prea des. Verdele și griul copacilor
care umbriau strada largă zbâ rneau, devenind o neclaritate acuarelă pe mă sură ce bicicleta
începea să coboare. Încordarea mușchilor lui în timp ce se stră duia să se îndrepte. Apoi
lumea a explodat câ nd a lovit . . .
La dracu.
Dar acesta nu era singurul motiv pentru care avea nevoie de izbă vire.
Se fă cuse fă ră Allie – și fă ră motocicletă – de câ nd se încurcase atâ t de ră u. Ș i-a stricat
viața, viitorul. Renunțase la Allie înainte ca accidentul să se întâ mple, dar acesta fusese
cuiul în sicriul vieții pe care și-o dorise câ ndva cu ea. Încă simțea cu deplină certitudine că
fă cuse ceea ce trebuia.
Dar trebuia să se concentreze asupra a ceea ce se întâ mpla acum. Expresii atâ t de
serioase pe ambele fețe – cel mai bun prieten al lui și femeia pe care o iubea de câ nd avea
șaptesprezece ani. Amâ ndoi oferindu-i ceva ce și-a dorit mereu. Ispitindu-l cu lucruri pe
care nu le-ar putea avea niciodată .
Trebuiau să glumească . Doar că nu erau.
 Nu putea să o joace pe Allie la Bastille sau oriunde.
„Jamie, nu-mi vine să cred că ai fi parte la asta. . . această nebunie.”
„Cineva a trebuit să faciliteze o conversație între voi doi.”
„Nu această conversație”, a spus Mick.
„Da, exact această conversație. Pentru că știi al naibii de bine, dacă doar îți calmezi
fundul și te gâ ndești un minut, că Allie-ul nostru nu va renunța doar pentru că marele Mick
Reid este prea încă pă țâ nat ca să o interpreteze. Ar putea avea alegerea ei. La naiba, sunt
prietena ei, m-aș juca al naibii de ea. Cel puțin atunci aș ști că va fi pe mâ ini bune.”
Mâ inile lui Mick strâ nseră în pumni. „ Nu o vei face al naibii .”
Allie îl trase de mâ nă , apoi o eliberă și își încrucișă brațele peste piept. — În regulă , s-ar
putea să fiu supusul de la masă , dar nu o să -mi spui ce pot și ce nu pot face, Mick. Am avut
destule ca să -mi țină toată viața.”
Nu se putea abține de râ njetul care îi strâ mbă colțul gurii. În spatele ei a existat cu
siguranță o intenție rea. „Nu este exact ceea ce îmi ceri să fac, dragă ?”
Ea a ră suflat. „Ești imposibil. Ş tii ce vreau să spun."
A scuturat din cap. Îi plă cea s-o vadă încâ ntată , cu obrajii roz, cu ochii stră lucitori. Nu s-a
putut abține. Dar era al naibii de bine să nu se joace cu ea. Chiar dacă ideea l-a îngreunat
peste tot.
Control.
— Adevă rul este că amâ ndoi sunteți imposibili, spuse Jamie. „Dar din moment ce sunteți
amâ ndoi prietenii mei și Allie mi-a cerut să prezint termenii, o să fac asta corect. Ca și în
cazul orică rui nou supus în clubul nostru, este de datoria mea să vă d că se face corect, așa
că ar fi bine să te acomodezi, Mick, și să începem.”
„Hristoase, Allie. Chiar te-ai duce și te-ai juca cu alt Dom? Doar ca să mă enervezi?”
„M-aș juca cu un alt Dom pentru a-mi satisface nevoile . Sigur asta e ceva ce intelegi? Dar
aș prefera să fii tu.” Ochii ei stră luceau – el nu era sigur dacă era o stră lucire de lacrimi sau
felul în care cafeneaua era luminată . „Câ t timp o să te gâ ndești la mine ca la un copil, Mick?
Nu mai sunt un copil nevinovat, nici pe departe. Ai nevoie de referințele mele? Pot avea trei
antrenori sa te contactez pana maine. Mai multe Doms cu care am jucat în urmă toarele zile.
Vă pot oferi o duzină de referințe care vor mă rturisi despre experiența mea și despre starea
mea de fitness, inclusiv liste de jucă rii pe care le-am experimentat și cluburile în care am
jucat.”
Nu voia să audă . Nu voia să afle despre lucrurile pe care le fă cuse cu alți bă rbați. Ideea ca
un alt Dom să -și pună un guler la gâ t. . .
Degetele i s-au flectat.
Control.
A tras aer în piept.
„Nu te mai uita la mine, Mick. Iisus."
"Ce? Nu mă uit, Allie. Ma gandesc."
Ea a oftat. „Poți te rog să te gâ ndești să stai jos? Oamenii încep să se holbeze.”
 Ș i-a ridicat scaunul că zut și s-a așezat. „Vrei să spui că exhibiționismul nu este pe lista ta
de aprecieri?”
— De fapt, este, spuse ea calmă .
Oh, ar fi perfectă , legată de legă turile lui, cu carnea ei goală încrucișată cu frâ nghia și
umbrele luminilor temniței.
Trebuia să nu mai gâ ndească așa.
La naiba. Poate ar fi mai bine să înceapă . Pentru că nimeni altcineva nu avea de gâ nd să o
aibă .
„Nu am crezut niciodată că ești tu, Allie. Ș tii că nu m-am gâ ndit niciodată ...
— Poate că ceea ce crezi tu este greșit, îl întrerupse ea. „Poate că este timpul să -mi dai
șansa să -ți ară t câ t de greșit te referi cu mine, Mick.”
"Asa de?" l-a întrebat Jamie.
La naiba fata asta. Dar ea nu mai era o fată – el putea vedea atâ t de multe. Dar ce avea să
fie ea după ce a dus-o la Bastille și a eliberat fiara care tră ia în el pe carnea ei prea
binevoitoare?
Despre asta erau frâ nghiile. Reținâ nd-o. Conținâ nd focul care ardea înă untrul lui,
animalul mâ râ ind să iasă . Era posibil ca acesta să fie ceea ce avea nevoie? Sau era o scuză
pe care o fă cea pentru a pune mâ na pe ea?
Ș i-a tâ râ t o mâ nă prin pă r, a suflat lung. "La dracu. Amenda. Să vorbim despre termeni.”
„Așa e mai bine, amice.” Jamie se aplecă înainte pe scaun. „Să începem cu orice plâ ngere
de să nă tate. Allie?”
„Doar unul – mi-am luxat glezna dreaptă anul trecut și încă îmi dă probleme din câ nd în
câ nd, așa că nu pot face nicio suspendare inversată .”
„Doamne, Allie, de unde ai aflat despre suspendarea inversată ?”
Ea doar s-a uitat la el. — Urmă toarea întrebare, Jamie?
„Limite grele?”
„Fă ră pă lmuiri, fă ră că lușuri, fă ră joc de vâ rstă , fă ră sporturi nautice sau scapi, fă ră
umilință sau degradare, fă ră joc cu viol, fă ră joc de ponei sau că ței, fă ră bastoane grele. Oh,
și fă ră legă turi la ochi.”
"Asta este?" întrebă Mick, neîncreză tor. „Aceasta este întreaga ta listă de limite dure?”
Ea a dat din cap, privindu-l. „Altul decâ t chestiile obișnuite neconsensuale.
„Ș i sexul?” întrebă Jamie.
„La naiba, Jamie, nu o poți întreba asta!”
Jamie a ridicat din umeri. „Este un aspect standard al negocierilor. Ș tii asta, Mick.”
„Ea și cu mine vom vorbi despre asta mai tâ rziu”, mâ râ i el. "Mergi mai departe."
Jamie se uită la el câ teva momente, provocâ ndu-l, dar nimeni nu avea să câ știge această
luptă pentru putere în afară de el . Nu câ nd era vorba de Allie.
"Bine. Am încredere că nu vei încerca să sari peste acea parte.”
„Mă cunoști mai bine decâ t să crezi că mi-aș esuda de la îndatoriri, amice .”
 Jamie dă du din cap, cedâ nd punctul. "Fac." A scos o bucată de hâ rtie de undeva. „Iată o
listă cu îndoielile ei. Preferințele ei, dacă vrei.”
Îl alunecă pe masă spre el. Mick îl ridică , îl împă turi și îl bă gă în buzunarul din spate.
„Nu ai de gâ nd să te uiți la asta?” întrebă Allie.
„O voi studia mai tâ rziu, apoi vom vorbi mai mult.”
Ea pă rea surprinsă . Dar avea asupra ei exact efectul pe care și-l dorea – să -i permită să
preia controlul asupra situației.
„Spune-mi cum te contactez, Allie. E-mail."
Îi surprinse cea mai mică explozie a nă rilor. Era un pic supă rată . Poate mai mult decat
putin. Bine, i-ar putea permite asta. Ș tia că avea să vină . Ș i ar gă si o modalitate de a elimina
furia din ea în frâ nghii.
Iisus Hristos. Avea de gâ nd să o aibă pe Allie—Allie!—în frâ nghii. Sub mâ inile lui. Corpul
lui . . . mintea lui . . . amâ ndoi erau într-un fel de tulburare care se construia încet. Asta și un
bâ zâ it dur de dorință ca un puls sub carnea lui.
„Mick, nu vrei să -ți depă șești limitele ca Top?” îl îndemnă Jamie.
„Este destul de ușor. Nu renunta sa folosesti cuvintele tale sigure daca ai nevoie.
Sinceritate totală cu mine despre ceea ce ai nevoie, ce vrei, ce nu. Onestitate totală după o
scenă dacă ceva nu a funcționat pentru tine. Nu încerca niciodată să joci dacă ești bolnav –
nu vreau să te împingi prea tare. Ș i nu voi extrage sâ nge intenționat, așa că dacă asta e ceva
ce cauți...
"Nu este." Privirea maronie a lui Allie era asupra lui, mocnind de că ldură . O că ldură care
l-a stră bă tut ca un mic șoc electric. Isus — ea îl dorea. Dorit în același mod în care și-a dorit-
o pe ea.
În ciuda argumentelor sale, acest lucru era pe cale să devină interesant.
— Dar intenționezi să mă împingi, spuse ea. Nu a fost o întrebare.
El a zambit. — Dacă ți-ai fă cut cercetă rile, atunci știi că sunt sadic, Allesandra.
Ea a zâ mbit. „De aceea sunt aici.”

***

A STARE? O LLIE știa în inima ei că asta era doar parțial adevă rat. Ea a fost acolo pentru Mick,
îndoită sau nu. Deși faptul că urma să fie îndoit, ei bine. . . era o mare parte din ceea ce o
adusese înapoi la el. Asta și știind că avea ceva de dovedit în această arena. Că tre el. Poate
pentru ea însă și câ nd era vorba de el. Că ar putea fi femeia el nu crezuse niciodată că este.
Femeia care era exact potrivită pentru el, dacă ar scă pa de complexul blestemat al
salvatorului și ar lă sa-o să -i arate.
Dacă acest lucru nu ar funcționa, nimic nu ar funcționa.
"Asa de?" a întrebat Jamie înainte de a avea ocazia. „Sunteți amâ ndoi?”
Allie dă du din cap. "Da."
„Mick?”
 — La naiba, Jamie. Da, mă bag. Ok?”
Ș i-a trecut o mâ nă prin pă r, ceva ce ea știa că fă cuse întotdeauna câ nd era agitat. Se pare
că și Jamie a recunoscut-o.
— Prietene, tu și cu mine vom vorbi mai mult înainte să se întâ mple asta.
„Al naibii de drept o vom face.”
— Ș i tu și Allie trebuie să vorbiți mai mult.
„Câ nd facem asta?” ea a intrebat.
„Dă -mi e-mailul tă u și te voi contacta în seara asta”, a spus Mick.
"Dar eu-"
„Allie. Dacă vom face asta, o vom face în felul meu. Încă sunt Dom. Ș i ești pe cale să afli în
ce mă sură mă refer la asta. Îți sugerez să începi cu un anumit nivel de conformare pentru a-
mi ară ta că știi să fii un supus adecvat.”
Aproape că simțea aburi ieșind din urechi.
„Sunt supus, dar nu este nimic potrivit la mine. Ș i presupun că ești pe cale să afli în ce
mă sură mă refer la asta .”
S-au privit unul pe celă lalt, iar ea nu a clipit niciodată . Dar intensitatea ochilor lui gri îi
fă cea picioarele să slă bească . Mick Reid avea să fie un Dom ră u. Ea aștepta cu neră bdare,
chiar dacă el o enerva. Ea știa că va că dea cu o luptă . Dar adevă rul era că ea se pră buși.
Pentru Mick. Era tot ce și-a dorit vreodată . Ea nu avea de gâ nd să -l strice permițâ ndu-i să
fie un fund — Dom sau nu.
Ea a luat un pix din poșetă și și-a mâ zgă lit e-mailul pe un șervețel, l-a împins spre Mick.
— Fată bună , spuse el încet, și în ciuda zâ mbetului îngâ mfat de pe chipul lui, acele
cuvinte au trecut prin ea ca o baghetă magică , fă câ nd-o praf de pură plă cere. Nu-și luase
ochii de la ea o clipă .
„Deci”, a întrebat Jamie, „mai este ceva pentru care aveți nevoie de mine aici?”
„Nu”, au spus ei simultan.
"Bine atunci." Jamie și-a frecat mâ inile. „Se pare că treaba mea aici este gata – pentru
moment. Ești încă sub protecția mea, Allie. Spune-mi dacă ai nevoie de ceva. Orice .” El s-a
ridicat. „Vă las pe voi doi iubiți să vă cunoașteți din nou. Nu stați afară prea tâ rziu, copii.”
Mick ridică privirea spre el cu un mâ râ it. Jamie îl ignoră și se aplecă pentru a-i să ruta
blâ nd pe capul lui Allie.
„Mulțumesc, Jamie.”
„Ești binevenit, dragă . Ne vedem, Mick.”
Odată ce plecase și erau doar ei doi, spațiul dintre ei i se pă ru brusc prea mic. Allie se
mişcă pe scaun.
— Nu-mi vine să cred că m-ai pregă tit așa, Allie, spuse Mick, al lui ton scă zut și afumat.
Puțin amenință tor. „Nu știam că o ai în tine.”
— Sunt multe pe care nu le știi despre mine, Mick. Parțial pentru că am fost plecat atâ t
de mult timp și am trecut prin schimbă ri, am crescut. Ș i parțial pentru că refuzi să mă vezi
așa cum sunt. Întotdeauna ai fă cut-o.”
 A privit-o câ teva clipe lungi. — Ș tii că asta nu se va termina altfel decâ t s-a întâ mplat
înainte, spuse el în cele din urmă , cu tonul scă zut.
— Adică crezi că nu te -ai crescut sau nu te-ai schimbat în toți acești ani, Mick?
„Sigur că am. Dar nu pot schimba istoria — istoria mea . În esență , sunt încă ceea ce am
fost întotdeauna. Oh, nu sunt generatorul de probleme pe care l-am fost în adolescență , dar
nu sunt mai bun pentru tine acum decâ t eram câ nd eram în liceu sau câ nd eram la facultate.
Nu mai bine pentru o fată ca tine decâ t am fost eu în tot acest timp. Unele lucruri despre
care nu pot face nimic, Allie.
„Asta este o ieșire polițistă . Ș i ce vrei să spui cu o fată ca mine ?"
„Este simplul adevă r. Ș i știi ce vreau să spun.”
— E o porcă rie, Mick, o poveste pe care ți-o spui singur. Una pe care mi-ai spus-o de prea
multe ori. Ș i nu sunt de acord.”
„Atunci va trebui să fim de acord să nu fim de acord, dacă nu vrei să se oprească acum.”
Ș i-a mușcat buza. — Încă nu sunt de acord, spuse ea încă pă țâ nată .
„Un lucru care a venit odată cu anii este că știu exact cine Eu sunt, Allie, a insistat el.
"Si cine e acela?" întrebă ea, dorind neapă rat să știe, cu o urgență bruscă care i-a fă cut să
se înnodeze stomacul. — Pentru că poate că era timpul să -mi spui, din moment ce parcă
crezi că sunt atâ t de delir câ nd vine vorba de tine.
„Aceasta este o întrebare destul de mare.”
„Atunci mă aștept la un ră spuns mare.”
Se uită la ea câ teva secunde. „La un moment dat o vei avea, poate. Pot fi."
„Ah, vrei să ră mâ i enigmaticul Dominant. Un om al misterului.”
El a ridicat din umeri, umerii să i masivi o undă de mușchi sub tricou. „Poate că nu am
chef să vorbesc despre asta aici.”
„Putem să ne întoarcem la tine și să vorbim”, a spus ea, înclinâ nd bă rbia.
„Allesandra LeClair, tocmai ai cochetat cu mine.”
„Poate că am fă cut-o.” Ea clipi, și-a mușcat buza.
„O faci din nou.”
„Sunt?”
El a râ s. „Coyul tă u” nu este foarte bun – s-ar putea să ai nevoie de puțină practică ,
prințesă .”
Prinţesă.
Nu o mai spunea așa de la liceu. Un fior cald o stră bă tu.
„Atunci poate voi exersa pe tine.”
„Ț i-ai dezvoltat o latură nebunoasă , știi asta?”
Ea a dat din cap, râ njind. „Cred că îți place.”
„Ș i cred că nimic nu te azvâ rli peste genunchi și nu te va vindeca.”
— Da, te rog, spuse ea încet.
Se uită la ea câ teva clipe, ochii lui cenușii întunecâ ndu-se. „Atinge.”
Stă teau din nou liniștiți privindu-se unul pe celă lalt, dar o parte din gheață se topise.
 Allie se aplecă spre el, cu coatele sprijinite pe masă . „Deci, îmi vei trimite un e-mail?”
"Eu voi. Ș i o să mă uit peste lista ta, să te împușc peste orice întrebă ri pe care le am, să -ți
trimit lista mea. Atunci, pentru că tu și Jamie sunteți nebun și se pare că așa sunt pentru că
am fost de acord cu asta, vom începe negocierile adevă rate. Verifică -ți e-mailul în seara
asta.” Stă tea în picioare, ridicâ ndu-se deasupra ei. „Nu te gâ ndi, pentru că suntem cu toții
vechi prieteni, că o să te urez ușor, Allie. Nu asta sunt eu.”
"Asta e bine. Pentru că nici a-i cere unui Dom să mă ușureze nu este cine sunt eu.”
"Mai vedem noi." El fă cu o pauză , privirea lui gă zduindu-i fața, partea superioară a
corpului ei, înainte de a se întoarce să -l întâ lnească pe a ei. „Între timp, învață să renunți la
atitudine. Nu mă face să -ți ară t cum.”
Ea a dat din cap fă ră un cuvâ nt. A spart marginea unui zâ mbet, a aruncat o bancnotă de
zece dolari pe masă , s-a întors și s-a îndreptat spre uşă .
Allie l-a privit ieșind din cafenea – de fapt, saunter semă na mai degrabă cu asta – avea
umerii atâ t de largi, câ t îi lucrau mușchii din spate sub tricoul subțire de bumbac. Fundul lui
superb.
Își dă du seama că tremura peste tot, doar un mic fior sub suprafața pielii. Mick era un
bă rbat cu aspect frumos – toate unghiurile ascuțite și exteriorul aspru, cu acei ochi
stră lucitori, gura lui luxuriantă fă cută și mai ademenitoare de barbă lui cu aspect ră u. Ș i
pă rul lui — acele bucle negre să lbatice și libere.
Ș i-a amintit cum se simțea pă rul lui în mâ inile ei. . .
Ea scoase un geamă t mic.
Ea se transforma într-o mică bă ltoacă chiar acolo, în cafenea. Dacă ar fi fost acasă , și-ar fi
scos deja jucă riile.
„Doamne. . .” murmură ea pe sub ră suflare, că ldura dorinței dogorindu-i sistemul,
luminâ nd-o de nevoie.
Trebuia să ajungă acasă . A trebuit să se bage în pat cu fiecare jucă rie pe care o avea și să
încerce să scoată puțin din corp din Mick. Nu că ar funcționa, desigur. Dar a trebuit să facă
ceva pâ nă câ nd a primit e-mailul de la el care să -i spună ce voia el să facă .
La naiba, pur și simplu trebuia să facă ceva .
A lă sat încă cinci pe masă , și-a prins poșeta și a plecat, ieșind cu picioarele tremurate.
Nu era sigură că ar putea aștepta pâ nă ajunge acasă pentru a-și alina durerea insistentă
dintre coapse.
Ea a fă cut semn cu un taxi de îndată ce a ajuns pe stradă . Abia aștepta tramvaiul de azi –
se gră bea. Pentru ca daca nu ajungea acasa, intra cat mai repede in pat cu vibratorul ei,
avea sa explodeze.
Asta i-a fă cut el. Am avut mereu. Probabil că întotdeauna. Habar n-avea câ t de intensă ,
câ t de scă pată de sub control ar fi dorința ei atunci câ nd el o atingea în felul în care poftise
de ani de zile. Mick — cu mâ inile aspre pe ea, legâ nd-o, bă tâ nd-o, vâ slâ nd-o... . . atingând- o.
Ș i-a pus o mâ nă peste gură pentru a liniști geamă tul care a scă pat.
 În ce tocmai se bă gase ea? Aceasta ar putea fi cea mai dragă fantezie a ei care prinde
viață . Sau s-ar putea ca Mick Reid să fie singurul bă rbat care avea să o împingă dincolo de
limitele ei, să o facă – pentru o dată – să -și piardă cu adevă rat controlul.
Îi era foarte frică de rezultat. Abia putea suporta așteptarea înainte ca ei să înceapă .

***

A fost epuizată de antrenamentul pe care și-o fă cuse cu jucă riile ei. Patru orgasme mai tâ rziu,
Allie s-a ridicat, s-a înfă șurat în halatul ei de bumbac roz și și-a fă cut o ceașcă de cafea în
bucă tă ria mică a cabanei. Picioarele îi simțeau ca de cauciuc și știa că nu mai suportă . Dar
cumva nevoia ei a ră mas încă nesatisfă cută .
Oarecum . . . pentru că nu e cu Mick.
Întotdeauna știuse că asta era o problemă pentru ea, indiferent de jucă riile ei, iubiții ei,
bă rbații care o dominau în cluburi. Dar după ce l-am vă zut, toată treaba trecuse în viteză
mare.
Soarele începea să apune, lumina se încețea, atins cu nuanțe de roz și portocaliu în timp
ce se filtra prin perdelele transparente de deasupra chiuvetei.
Astă seară.
E timpul să -i verifici e-mailul.
S-a așezat la masa rotundă din bucă tă rie, inima începu să -i bată cu putere câ nd își
deschidea laptopul. Mesajul lui a fost primul care a apă rut. A dat clic pe el, a vă zut cuvintele
Începe aici în linia de subiect . . . și cumva cotul i-a lovit cana de cafea, vă rsâ nd lichidul
fierbinte pe masă .
„La naiba!”
Ea a reușit să -și smulgă laptopul și să -l scape de pericol înainte de a apuca prosoapele de
hâ rtie și de a șterge mizeria.
— Respiră , Allie, mormă i ea.
A inhalat încet aerul moale din New Orleans, apoi l-a lă sat să iasă . A mutat laptopul
înapoi pe masă , s-a așezat și a început să citească e-mailul lui Mick.

Allie-

Tu și cu mine ne cunoaștem de multă vreme. Dar ai dreptate – nu ne mai cunoaștem cu adevărat și

poate că ceea ce credeam că știm este greșit. Începe de aici, atunci: ne cunoaștem pentru a ne putea
juca împreună în siguranță și într-un mod care ne satisface nevoile.
Ți-am văzut lista de îndoieli și dorințe, limitele tale, poate. Aici este a mea. Sunt de părere că nu
trebuie să-mi întâlnesc fiecare dintre problemele mele cu vreun coleg de joacă. Această listă este o
detaliere destul de completă a ceea ce mă interesează. Dacă există ceva pe care nu l-ați luat în
considerare înainte, dar aceasta este o limită pentru dvs., anunțați-mă. Ți-am spus deja ceea ce am
nevoie absolut – să folosești întotdeauna cuvintele sigure dacă vrei simți că trebuie. Că ești sincer cu
 mine despre ce funcționează pentru tine și ce nu. Că ești complet transparent cu privire la orice
problemă de sănătate sau orice ar putea acționa ca un declanșator emoțional negativ. Lucruri
standard pentru cei dintre noi care activează în comunitatea Safe, Sane and Consensual, pe care se
pare că le știți.
Îndoielile mele:
Biciuire, vâslit, bătaie, joc de abraziune, ceară fierbinte, cleme/cleme/acele de rufe, cătușe, văd o
femeie cu tocuri înalte și lenjerie intimă, rupând lenjeria în bucăți în timp ce o scot de pe tine —
probabil cu dinții. Am menționat că îmi place să mușc? Apoi mai sunt mintea, ciupirea, gulerele de
postură, corsetele, bastonașele, mănușile de vampir, gâdilaturile, vibratoarele, smulgerea părului,
cuburi de gheață, biciuri cu o singură coadă și, poate, mai presus de toate, robie
bondage/kinbaku/shibari.
Există unele variații, desigur, și noi îndoieli care se dezvoltă pe parcurs, dar aceasta este lista mea
de bază.

Allie trase adâ nc aer în piept, încercâ nd să -și calmeze pulsul accelerat, că ldura
ră spâ ndindu-se ca un incendiu prin sistemul ei. Sexul ei era un bazin fierbinte de dorință .
Ș i-a încrucișat picioarele, a constatat că asta nu a fă cut decâ t să înră ută țească situația și le-a
dezcrucișat.
— Isuse, murmură ea.
Era tot ce iubea sau voia să încerce. Cu Mick atașat.
„Sfâșie lenjeria în bucăți când o scot de pe tine. . .”
Ar putea fi nevoită să ajungă din nou la punctul culminant chiar acolo!
Ea clă tină din cap.
Împreună, fată.
Se concentră încă o dată pe ecranul computerului ei.

Spune-mi acum dacă mai ești în asta. Ești binevenit oricând să te retragi, desigur, dar vreau să aud de
la tine acum că noi suntem pe aceeași pagină despre lucrurile pe care vrem să le facem împreună. Că,
după ce mi-ai văzut lista (pe care am observat că este foarte asemănătoare cu a ta), ești în continuare
interesat.
Știi că am îndoielile mele despre asta. Nu că mă trageți să dau cu piciorul și să țip să mă joc de tine
(nu că cineva ar putea, ceva pe care ai face bine să-ți amintești), dar trebuie să-ți spun din față că asta
este un pic de naiba pentru mine și Sunt al naibii de bine că nu sunt obișnuit cu asta.
Sunt mereu în control când joc. Îți pot promite că voi păstra acel control cu tine. Slavă în ea sau
luptă-te, nu contează. Pur și simplu vă spun cum va fi.
Vreau să acorzi puțin timp înainte de a răspunde. Gândește-te bine. Apoi scrie-mi înapoi și spune-
mi care este răspunsul tău. Și din nou, contactați-mă pentru orice întrebări sau nelămuriri.

Mick
 Ea știa exact care era ră spunsul ei. Corpul ei deja țipa. Ea a tastat un cuvâ nt. Da.
Ea își bă tu unghiile de tastatură , așteptâ nd să vadă dacă era online. Dacă i-ar fi e-mail
înapoi. Au trecut câ teva momente. Luă noua ceașcă de cafea pe care o turnase ea însă și și
sorbi. Era frig. Câ t timp stă tuse ea acolo citind și recitindu-i e-mailul?
„Bine”, a spus ea că tre bucă tă ria goală , „nu pot sta aici toată noaptea așteptâ nd
ră spunsul lui.”
S-a ridicat și a scos cuțitul X-Acto dintr-un sertar și s-a mutat în camera de zi slab
luminată . Peste tot erau cutii și parfumul de mobilier vechi, nuanțat cu un pic de liliac, care
era parfumul preferat al mă tușii ei Joséphine, se pare, era peste tot în casă . A ales o cutie de
carton marcată Bucătărie , a tă iat-o și a început să tragă ceva împachetat în hâ rtie albă din
ea. Laptopul ei a sunat. Abia și-a amintit să retragă lama cuțitului câ nd se gră bi înapoi în
bucă tă rie.
Laptopul ei stă tea pe masă ca o ispititoare stră lucitoare. A pus cuțitul jos și și-a îndoit
degetele înainte de a se așeza din nou și a da clic pe e-mailul deschis.

Un răspuns scurt, dar succint. Pe care, în alte împrejurări, aș putea să-l aprob. Aici, totuși, tu și cu mine
trebuie să comunicăm.
Când ne vom juca, vă voi instrui să răspundeți la orice întrebări în cel mai scurt mod posibil, astfel
încât să nu vă scot din subspațiu din neatenție (și credeți-mă, vă voi duce acolo). În acest moment văd
asta ca parte a luptei din tine. Nu mă deranjează lupta pentru că am încredere absolută că voi câștiga.
Rețineți, totuși, că, deși amândoi vedem durerea ca o plăcere, poate fi și o pedeapsă.
Ne întâlnim vineri, la 8:00 seara, pentru debutul tău la Bastille. te voi ridica. Îți voi trimite un e-
mail din nou cu instrucțiuni despre cum ar trebui să te îmbraci pentru mine.

Mick

Rochie. Pentru el .
Ea a expirat o respirație lungă și fierbinte, plină de o dorință să lbatică și de
încă pă țâ narea înnă scută care tâ njea să argumenteze ideea. Dar acesta era Mick. Câ t de mult
se putea certa ea cu adevă rat? Îl dorise – doar pe el – de câ nd avea șaisprezece ani. Singura
întrebare a fost, era ea cu adevă rat pregă tită pentru el?
Ș i-a împins pă rul de pe față , prea fierbinte brusc. Pâ nă și halatul ei pă rea prea multă
greutate pe umerii ei. Ș i aceeași că ldură dansa aproape vicios între coapsele ei.
Ea se ridică , slă bindu-și halatul în timp ce se deplasa pe hol și se întorcea în dormitor. A
ajuns acolo goală , aruncâ nd halatul pe capă tul patului.
Jucă riile ei erau încă înșirate pe cearșafurile netede. Cuvertura era întinsă într-o
gră madă pe podea, la picioarele patului. Si-a muscat buza, a ales doua articole si s-a mutat
in baie.
 A întins mâ na la duș și l-a pornit, s-a asigurat că temperatura era rece înainte de a pă și,
cu jucă riile în mâ nă .
Gâ fâ i puțin câ nd apa rece i-a lovit pielea încă lzită , apoi și-a lă sat corpul să se topească în
ea. Ea a închis ochii, s-a rezemat de plă cile roz, bucurâ ndu-se de curgerea apei peste corpul
ei. Ș i m-am gâ ndit la Mick.
Doamne, lucrurile pe care le scrisese în e-mailurile lui. Lista îndoielilor. Atitudinea lui –
înflă că rată pâ nă la aroganță , dar nivelul de comandă acolo era uluitor. Poate pentru că era
el. Poate pentru că pur și simplu era atâ t de comandant. Oricum, corpul ei ră spundea ca un
nebun. Ș i în ciuda orgasmurilor ei anterioare, trebuia să vină din nou. Prost.
Mick.
Îl putea imagina legâ nd-o de frâ nghii, cu brațele la spate, în timp ce el își construia un
ham în jurul sâ nilor ei.
„Oh. . .”
Ea a pornit vibrația de gloanțe mici și l-a apă sat între faldurile lunete ale pă să ricii ei
dureroase. Fă cu o pauză de câ teva momente, bucurâ ndu-se de vibrațiile zgomotoase
înainte ca ea să -l împingă înă untru.
"Oh!"
M-am simțit atâ t de bine, plă cerea strâ ns, așteptâ nd să fie eliberată .
Îi prindea sfarcurile odată ce îi lega sâ nii. Degetele lui ar fi tari și pedepsitoare.
„Te rog, Mick”, a șoptit ea în timp ce porni celă lalt vibrator – acesta este un mic vibe
texturat roz. Era lung, îngust, dar avea un zumzet puternic pe care îl iubea.
Strâ ngâ ndu-și sexul astfel încâ t glonțul să ră mâ nă pe loc, ea a atins vâ rful degetului de
un mamelon tare, și-a strâ ns sâ nul, l-a fră mâ ntat, în cele din urmă și-a scos mamelonul
între degete. Apoi, ciupind puternic la baza, ea a atins varful vibratorului de carnea ei
sensibila.
Ea a gemut, a fă cut-o din nou, doar periâ ndu-și mamelonul încordat, fiorii electrici care i-
au stră bă tut corpul unindu-se cu vibrațiile din adâ ncul sexului ei.
Punctul culminant ei a plutit, dar l-a mușcat înapoi. Pentru el.
A inspirat, a ținut aerul în plă mâ ni, a ținut atâ ta timp câ t a putut. Dar în câ teva momente
chipul lui Mick, cuvintele lui, vibratoarele tremură toare și-au fă cut treaba. Ș i-a ciupit tare
mamelonul câ nd a venit, plă cerea explodâ nd în trup, în cap. Stelele se învâ rteau în spatele
pleoapelor ei închise. Fața lui Mick era acolo, mâ inile lui mari. Vocea lui profundă îi
poruncea să vină mai tare.
A fă cut-o, șoldurile ei smucindu-se pâ nă câ nd a fost nevoită să -și apese degetele pe
pă să rica ei strâ nsă pentru a pă stra glonțul în ea.
"Oh Doamne . . . Mick . . .”
Pâ nă și numele lui era fierbinte pe buzele ei. Ș i înainte ca punctul culminant să poată
dispă rea, un altul a început, zguduindu-o, fă câ nd-o să plâ ngă numele lui.
„Mick!”
 Vibratorul lung i-a alunecat din mâ nă , dar nu a contat. Era să știe că se ducea la el și, oh,
Doamne, lucrurile pe care el avea să le facă . Numai asta a fost suficient pentru a o face să
vină .
În cele din urmă , corpul ei s-a calmat și a scos glonțul din sex, l-a oprit. Se lă să în
genunchi pe porțelanul dur, încercâ nd să -și tragă ră suflarea în timp ce apa rece se revă rsa
peste ea.
Nu avea să fie niciodată de ajuns. Pentru că era Mick. Chiar și odată ce s-au jucat
împreună , câ nd fanteziile din capul ei au fost în sfâ rșit aduse la viață , ar fi asta suficient
pentru ea?
Ea nu știa. Era îmbă tă tor. Periculos. Ea nu a fă cut-o știa adevă rul pâ nă câ nd ea îl
revă zuse. Ea nu știa exact ce putea face acel bă rbat corpului ei pur și simplu vorbind cu ea,
fiind doar el însuși . Ș i câ t de mult mai puternic ar fi efectul lui asupra ei câ nd ea era goală
sub mâ inile lui? Câ nd era vulnerabilă în subspațiu?
Pentru prima dată a trebuit să pună la îndoială viabilitatea planului ei. Poate că era
nebună să creadă că ar putea fi cu Mick. Fii cu el, dacă nu avea de gâ nd. . . ce?
„Dacă nu mă va iubi”, a recunoscut ea, cu vocea în șoaptă fă ră suflare.
Apa a că zut, ră sunâ nd în jurul ei. Ea a lă sat frigul să o calmeze.
Nu. Ar putea face asta. Dacă Mick nu i-ar da inima lui, atunci mă car ar putea să -i dea în
sfâ rșit trupul ei. Toate, cu totul pe masă între ei.
Doar că ea era încă îndră gostită de el. Secretul pe care îl va pă stra pentru sine.
 CAPITOL
Trei

M ICK a încuiat ușa apartamentului să u și a coborâ t. Mergâ nd pe strada liniștită din

New Orleans, a alergat pe trotuar. Nimic prea repede, pă strâ nd un ritm ușor și
uniform, încă lzindu-se pentru antrenamentul pe care îl va face odată ce
ajungea la sala de sport la zece stră zi distanță .
Avea nevoie de antrenament. Nu numai pentru a se menține în formă pentru luptele lui,
dar, după ce a vă zut-o pe Allie, sâ ngele lui fredonase al naibii de repede. Prea al naibii de
fierbinte.
Trebuia să o scoată din sistemul să u înainte ca ea să fie în mâ inile lui.
O parte din el nu-i venea să creadă că o va avea pe Allie la Bastille. Sub comanda lui. În
frâ nghiile lui. A fost un nenorocit pentru că a fost de acord cu planul ei nebun. Dar ea avea
referințele. Evident, știa în ce se bagă din partea BDSM-ului. Ea sigur că nu știa în ce se bă ga
cu el , indiferent de câ ți ani se cunoșteau.
A luat la dreapta pe Esplanade Avenue, fă ră trafic și aglomerație, în dimineața asta
devreme, îndreptâ ndu-se spre Faubourg Marigny. Ș i-a accelerat pasul, bucurâ ndu-se de
felul în care plă mâ nii i s-au deschis.
Cum ai avertizat pe cineva de propria ta amă ră ciune? Nu-i plă cea să -și recunoască asta.
Dar era acolo, ca un șarpe ascuns în umbră . Amă ră ciune pentru propriile lui greșeli
prostești. Despre ceea ce fusese nevoit să se renunțe din cauza asta – a fi pompier, ca tată l
să u, frații să i, bunicul să u. Acea mâ nie l-a ars pâ nă în ziua de azi, dar a ținut-o în sus și prin
lupte și prin controlul pe care l-a exercitat ca dominator.
Cu excepția faptului că Allie și-a provocat prea mult controlul. Dar avea să joace rolul ei
oricum.
Menține controlul.
Cuvinte după care să tră iești. Ș i a fă cut-o, la naiba. El ar .
Trecu pe lâ ngă vechile porți de fier din Piața Washington, copacii îndoiți, frunzele
aproape atingâ nd pă mâ ntul. Câ țiva locuitori obișnuiți ai parcului, fă ră adă post, încă
dormeau sub pă turile lor pe iarbă , unde mai tâ rziu, în cursul zilei, muzicienii locali s-au
tă bă râ t.
El și Allie petrecuseră ceva timp pe iarba aceea, ascultâ nd muzică , vorbind, să rutâ ndu-se.
..
Vechea pă tură în carouri pe care o ținea în sul pe spatele bicicletei. Allie întinsă pe el, cu
pă rul ră spâ ndit în șuvițe lungi și mă tă soase, cu ochii stră lucind aurii în lumina soarelui.
„Mick, sărută-mă din nou.” Un mic zâmbet pe chipul ei încântător, mâinile ei ridicându-se
pentru a-i împinge părul din ochi, apoi coborând să-i apuce reverele jachetei de piele și
trăgându-l mai aproape. Ea a râs. „Hai, Mick. Știi că nu mă pot sătura niciodată. Sărutul este
lucrul meu preferat.”
„Ești lucrul meu preferat, fata Allie.”
„Oh, acum chiar trebuie să mă săruți.”
Se aplecă pentru a-și apăsa buzele de ale ei. Buze ca catifea de pluș, degustare de vară.
Gustând din ea. Pielea, părul lor, mirosind a soarelui din parc. Sărutându-se până le dor
buzele, apoi râzând de asta. Inima îi batea pur și simplu pentru că își ținea fata atât de
aproape, pentru că ochii ei erau atât de drăguți, strălucind de dragoste când se trase înapoi
să o privească. Dragoste pentru el . Chestii destul de amețitoare. Dar ea era fata lui și exact
așa ar trebui să fie.
Cu excepția fiarei întunecate pe care o ținea ascunsă departe de ea. O parte a lui pe care nu
i-ar putea-o arăta niciodată.
La naiba.
Se împinse mai tare, începâ nd să transpire în aerul umed al dimineții.
Trebuia să nu se mai gâ ndească la ea pentru un minut al naibii. Așa lă sase să treacă
pumnul partenerului să u de sparring ieri dimineață .
Nu are rost să te gâ ndești la asta acum. Ș i-a forțat mintea să se golească , să se
concentreze pe respirație, pe picioarele lui bă tâ nd pe trotuar în timp ce alerga ultimele
blocuri.
A încetinit câ nd a ajuns la sala de sport și a deschis ușa. Era deja aglomerat, dar și-a
vă zut partenerul de sparring, Antoine Duke, fă câ ndu-se antrenâ nd cu geanta cu două
capeți, pielea lui întunecată stră lucind de transpirație. Avea să vadă dacă Antoine avea timp
să lucreze cu el geanta grea câ nd terminase. Avea să se întâ lnească mai tâ rziu cu
instructorul să u de Muay Thai pentru un antrenament MMA mai amă nunțit. Între timp, s-ar
apuca de sacul de viteză . Ar fi bine pentru el. Ajută -l să ardă o parte din această energie
care face furie prin sistemul să u.
Avea să fie în sală în fiecare dimineață pâ nă o vedea pe Allie. Ș i poate în fiecare seară . Îi
plă cea să recunoască câ t de mult avea nevoie acum, dar vă zâ nd-o îi scosese amintiri la
suprafață , lucruri pe care prefera să le uite.
Uneori credea că ar fi preferat să o uite – nu că ar fi fost posibil. Mai ales acum că se afla
în New Orleans.
Ș i avea de gâ nd să o joace la club.
A dat o lovitură rapidă în geantă , și-a lă sat pumnul să se arate mult mai tare în ea decâ t
ar fi trebuit, deoarece încă nu-și încă lzise mâ inile. La naiba. Ar face orice era nevoie pentru
a calma naiba. A trebuit sa. Pentru că aceleași mâ ini aveau să -i atingă carnea goală prea
curâ nd.
A trâ ntit din nou geanta, concentrâ ndu-se asupra durerii degetelor. Am primit bine. A
meritat-o.
Allie. Gol. Sub comanda lui.
Oh da. Se ducea cu siguranță în iad. Era destul de sigur că ar merita.

***

A venit dimineața prea devreme , cerul era o pă tură de ceață în afara ferestrelor ei, câ nd Allie și-a
dat seama că nu va reuși să adoarmă . Se ră sucise și se întoarse toată noaptea, trezindu-se la
fel de des ca în fiecare oră . Mă gâ ndesc mereu la Mick.
Ea s-a ridicat, s-a întins, a aruncat cuverturile pe spate și și-a luat halatul, și l-a pus. Ea a
intrat în bucă tă rie, fă câ ndu-se o pauză pentru a-și deschide laptopul în timp ce trecea pe
lâ ngă masă înainte de a începe să prepară cafeaua. Ar avea nevoie de el în dimineața asta. S-
a așezat și a ră sfoit prin e-mail în timp ce aștepta să se termine cafeaua.
Întotdeauna îi plă cuse mirosul cafelei. Îi amintea de tată l ei. Întotdeauna fusese primul
care se trezea dimineața, fă câ nd cafea pentru mama ei înainte de a pleca să meargă la
Dolcetti, brută ria familiei, la patru dimineața. Tată l ei era acolo să o ajute să se pregă tească
de școală , micul dejun, și-a împachetat prâ nzul, chiar și-a împletit pă rul. Cu excepția cazului
în care era în turneu – atunci mama ei și mă tușile ei stă teau pe râ nd cu ea pâ nă câ nd era
timpul pentru școală . Dar erau acele dimineți cu tată l ei pe care o iubea cel mai mult.
Bertrand LeClair fusese un concertist stră lucit. Își amintea mereu de muzică din casă , fie
că era el câ ntâ nd la vechiul pian din biroul lui în care nu avea voie să intre fă ră permisiunea
lui, fie simfoniile și operele pe care le ascultase.
Mama ei nu mai fusese la operă de câ nd a murit tată l ei. Ea nu putea suporta. Dar Allie
încă adora opera pe care tată l ei o învă țase să iubească .
S-a ridicat câ nd cafeaua a sunat și și-a turnat o ceașcă , a dus-o înapoi pe masă și a dat clic
în biblioteca ei de muzică , și-a deschis înregistrarea preferată a lui Lakmé . A fost o operă
tristă despre îndră gostiții nefericiți. Deseori se gâ ndise la ea și la Mick ca Lakmé și Gérald.
Nu că ar fi plă nuit să se sinucidă , ca bietul Lakmé, îndurerat. Era pur și simplu acel
sentiment de imposibilitate care o bâ ntuise atâ t de mult timp.
Ea acceptase asta în toți acești ani. Dar nu mai mult. Mick Reid avea să -i mai dea o șansă ,
indiferent dacă îi plă cea sau nu. Ea ar face tot posibilul să vadă că el a fă cut-o.
Era în ea nevoia de a te mulțumi. A fost întotdeauna. Nu înțelesese niciodată ce era
atunci câ nd Mick îi șoptise cuvintele fată bună la ureche, cu toți acești ani în urmă . Ș tia doar
că o fă cuse fiori.
Doamne, să -l aud spunâ ndu-i asta din nou. . .
Un mic fior a trecut prin ea, lă sâ ndu-i pielea de gă ină pe toată pielea.
Ea sa scuturat. Ea nu putea să stea acolo luâ nd peste el toată ziua. Avea de lucru.
Ea i-a trimis un e-mail lui Jamie, amintindu-i să -i ceară fratelui să u să o sune pentru a
face reparațiile la casă , apoi a deschis planul de afaceri pe care petrecuse luni de zile la
pregă tirea pentru a extinde afacerea de familie. Mama și mă tușile ei aveau să fie cazuri
dificile, știa ea, dar avusese mereu atâ tea idei și acum avea pregă tirea și experiența în
domeniu pentru a o susține. Poate că de data asta n-ar refuza-o.
Două cești de cafea și două ore mai tâ rziu, i-a sunat telefonul mobil. S-a ridicat și a luat-o
de pe tejghea, zâ mbind câ nd a vă zut numele celei mai bune prietene a ei pe ecran.
„Marie Dawn, te-ai trezit devreme.”
„Neal a avut o tură devreme la pompieri — sunt treaz de la cinci ani. Nu am vrut să te
trezesc, dar mor de neră bdare să știu cum au decurs lucrurile ieri. Am primit mesajul tă u,
dar nu te-am putut suna înapoi. Am avut grijă de grand-mère pâ nă noaptea tâ rziu.”
Ea și-a turnat încă o ceașcă de cafea și a stat la tejghea cu ea. „Nu este nicio problemă ,
dragă . Ș i eu sunt treaz de la șase ani. Nu puteam dormi. Prea multe în minte.”
„Lasă -mă să ghicesc ce ar putea fi.”
„Nu trebuie să fii tocmai un cititor de minți.”
„Așadar, spune-mi totul”, a cerut Marie Dawn.
"Bine . . .” Fă cu o pauză , sorbi din cafea. „. . . Era supă rat.”
„Așa cum ne așteptam să fie. Continuă .”
„Sunt foarte bucuros că Jamie a fost acolo. Ne-a ajutat, chiar dacă a fost mai ales pentru a
ne oferi amâ ndurora altceva pe care să ne concentră m. Ș i de ce nu mi-ai spus că Mick încă
se luptă , Marie Dawn?
— Pentru că știam că îți vei face griji și nu am vrut să -ți fac asta. Dacă a fost vreodată
ră nit grav, v-aș fi anunțat.”
„Nu a fost?”
„Nimic mai mult decâ t câ teva degete rupte și nasul ă la rupt grav, dar asta a fost cu ani în
urmă , câ nd erai încă în Europa. N-ar fi avut rost să -ți spun atunci.”
„Am observat cicatricea ieri. Ș i o vâ nă taie pe față . Nu-mi place."
„Nu este pe cale să se oprească , monamie .”
"Ș tiu." Allie a suflat lung. „Nimeni nu a putut să -i spună vreodată nimic lui Mick.”
— Asta înseamnă că nu a fost de acord cu planul tă u?
 „De fapt, a fă cut-o. Sunt puțin surprins, să fiu sincer.” De fapt, a fost șocată . Oricâ t de
dezrobită ar fi intrat în asta, ea se îndoise întotdeauna că el ar fi de acord. „Trebuia să
încerc, știi, Marie Dawn? Chiar dacă ar fi plecat, mă car aș fi dat o ultimă șansă . Asta era cu
adevă rat în mintea mea. Trebuia să fiu hotă râ t.”
„De ce ești atâ t de fatalist?” a întrebat prietena ei. — Mai ales acum că o să facă asta?
„Cunoști istoria noastră mai bine decâ t oricine, în afară de Jamie. Ș i nici mă car nu știu
dacă știe că Mick și cu mine ne-am culcat împreună la acea dată .”
„Cunosc istoria. Dar știu și ce simte Mick pentru tine”, a spus Marie Dawn. „Este evident
de fiecare dată câ nd este menționat numele tă u. Te iubește, Allie.”
„Așa că toată lumea îmi tot spune. Ș i . . . Cred că și el are. Sau poate îmi place doar să cred
așa.” Ea a oftat. Ea nu s-a putut abține. Speranța era un nod strâ ns în piept. „Poate că am
delir.”
"Nu sunteţi."
„Vom vedea. Mă duce la club vineri seară .”
„În sfâ rșit, renunță m la detalii! Mai mult, s'il vous plâit . Cum ai realizat această ispravă ?”
Allie nu s-a putut abține să nu zâ mbească la bucuria din vocea prietenei ei. „Jamie și cu
mine am reușit să -l încolță m spunâ ndu-i că dacă nu mă va juca, voi gă si pe cineva care să o
facă .”
"Foarte isteț."
„Aproape că mă simt ră u din cauza asta. A fost manipulativ.”
„Cum crezi că l-am fă cut pe Neal să se că să torească cu mine?”
Allie pufni. "Tu nu ai. Toată lumea știa că se va că să tori cu tine în ziua în care v-ați
cunoscut.”
„Totuși, bă rbații au nevoie uneori de un mic impuls. Sau unul mare în Mick's caz. Dar cu
câ t vin mai mari, cu atâ t cad mai greu. Aproape că mi-aș dori să împă rtă șesc această
îndoială a ta ca să pot fi acolo să o vă d.”
„Ești că să torit cu fratele lui. Mick s-ar speria dacă ai apă rea la club.”
„Ș i nu am nicio dorință reală să merg, dar vreau să știu fiecare detaliu. Putem lua prâ nzul
sâ mbă tă ?”
"Ar fi grozav."
"Bun bine. Trebuie să fac câ teva comisioane, dar sună -mă să ptă mâ na asta dacă vrei să
vorbim.
"Eu voi. Ș i ne vedem sâ mbă tă .”
Au închis telefonul și Allie și-a turnat restul cafelei pe chiuvetă . Era destul de nervoasă –
nu avea nevoie de cofeină . În schimb, mergea la alergat, apoi se îndrepta spre Dolcetti
pentru a mă sura starea de spirit a familiei ei înainte de a-și lansa planul de a-i convinge să o
lase să intre în afacere.
S-a simțit puțin mai bine după ce a vorbit cu Marie Dawn. Dacă nimic altceva, era plă cut
să știu că ea și Jamie erau de partea ei. Acum asta a ră mas doar pe Mick.
 Era nervoasă de vineri seara. Ș i incredibil, aproape insuportabil de emoționat. Fizic. Din
punct de vedere emoțional. De asemenea, îi era puțin frică . Sau poate multe.
Ce se întâ mplă dacă ea și Mick nu s-au gelificat câ nd a fost vorba de îndoială ? Chimia lor
fizică fusese întotdeauna uluitoare, dar ea știa că asta nu se traducea întotdeauna într-o
potrivire bună . Pe de altă parte, ce ar fi dacă compatibilitatea lor înclinată ar fi la fel de
uimitoare ca chimia lor sexuală , dar Mick încă s-a întors de la ea după ce au jucat? Nu era
sigură că ar putea suporta. Dar exista întotdeauna posibilitatea ca ea să nu fie ceea ce că uta
el la un supus. Că s-ar putea să nu-i placă . Ș i în acest domeniu, în cadrul dinamicii D/s și
S/M, acesta a fost un element crucial. Ar putea fi foarte supusă în domeniul BDSM, ceea ce
era opusul a ceea ce era ea în viața ei de zi cu zi, dar nu era nicio subordonată de serviciu.
Dacă ar fi vrut mai mult o mentalitate de sclav, în cele din urmă ? Ea n-ar fi putut niciodată
să meargă acolo, nici mă car pentru Mick.
Ș i . . . trebuia să accepte că pur și simplu nu avea de gâ nd să știe pâ nă câ nd nu vor fi
împreună la Bastille vineri seara.
Vinerea nu a putut veni destul de repede.
S-a ocupat să mă nâ nce un castron de fulgi de ovă z cu miere și stafide în timp ce cumpă ră
online draperii și corpuri de baie noi pentru încă o oră , apoi a decis că era timpul să plece și
s-a ridicat să se schimbe. Laptopul ei a sunat. Fă ră să se așeze din nou, se aplecă și se uită la
e-mailul ei. Inima i-a fost brusc un ciocan în piept câ nd a vă zut că era de la Mick. A fă cut clic
pe el deschis.

Allie,

Trebuie să faceți exact așa cum vă spun eu. Fii gata pentru mine la 8:00 vineri seara, așa cum am
discutat. Trebuie să purtați o rochie, fără ciorapi, tocuri înalte și negre - pantofi, nu cizme. Nu-mi pasă
de ghetele de pe un submarin – sunt pentru Dominanti, după părerea mea. Lenjeria ta ar trebui să fie
neagră sau roșie. Îmi place simbolismul culorilor mai închise. Sunt sigur că înțelegi ce vreau să spun
prin asta. Purtați doar un tanga și un sutien. Așteptați-vă că vor fi eliminate. Fără bijuterii, care doar
împiedică jocul.
Înainte să te iau, vreau să te concentrezi asupra ritualului de a te pregăti pentru mine. Fă o baie,
mai degrabă decât un duș. Fă-ți timp să te înmuiezi și, în timp ce ești acolo, gândește-te la ce s-ar
putea să vă arate. Gândește-te să fii în mâinile mele. Gândește-te la ce îți vor face mâinile mele. Îți vor
porunci. iti fac placere. Să-ți aducă durerea pe care ai cerut-o. Și ei sunt ai mei mâinile. Nu uita
niciodata ca. De fapt, ați putea petrece restul săptămânii gândindu-vă la aceste lucruri.
8:00. Fii prompt.

Mick

Doamne, tremura peste tot, sexul îi era cald și umed.

 „Și ele sunt mâinile mele . Nu uita niciodata ca."
De parcă ar putea!
Aproape că și-ar fi dorit ca e-mailul lui să fi venit mai tâ rziu în cursul să ptă mâ nii, dâ ndu-
i mai puțin timp să se gâ ndească la asta. Dar știa și că el o fă cuse intenționat. La urma
urmei, era un sadic. Exact ce dorea ea. Ș i de tot ce se temea.
Avea să fie o să ptă mâ nă foarte lungă .

***

CALCULATORUL LUI M ICK a sunat la el și el și-a verificat e-mailul. Allie scrisese trei cuvinte
înapoi. „ Desigur, Mick.”
Aproape că o auzea spunâ ndu-i acele cuvinte, cu vocea ei joasă și blâ ndă , ca o mâ ngâ iere
pe pielea lui.
O putea face să -i spună acele cuvinte. Ce idee minunat de rea.
I s-a stins telefonul mobil și l-a ridicat.
„Reid aici.”
„Mick, sunt Jamie.”
„Ah, negustorul nostru de carne.”
"Ha! Cu greu."
„Negociatorul nostru, atunci. E mai bine așa?"
„Multe, de fapt. Ș i despre asta sun să vorbesc cu tine.”
„Dacă crezi că o să -mi dai lecții despre cum să mă descurc Allie, ține-o. Tu ești cel care a
pus la cale chestia asta. N-ai fi fă cut-o dacă nu știai că pot avea încredere cu ea.”
Jamie spuse încet: „Poți, amice? Ș i nu întreb pentru că intenționez să -ți dau lecții. Pentru
că cred că poate trebuie să vorbiți despre asta.”
„Nu sunt atâ t de vorbitor.”
„Da. Trebuie doar să știu că capul tă u este în locul potrivit.”
„O să -l aduc acolo pâ nă la sfâ rșitul să ptă mâ nii.”
„De aceea sun. Uite, Mick, am trecut amâ ndoi prin programul de mentor al lui Dominant
la Bastille. Ești acum atâ t de experimentat – sau atâ t de macho – încâ t ai uitat că e în regulă
să ceri ajutor?”
Își trecu mâ na peste barbă . "Desigur că nu. Dar mă pot descurca singură .”
— Vorbim despre Allie, Mick. Ceea ce îl face diferit de orice altă femeie pe care ai jucat-o
și tu știi asta.”
„Ș tiu naibii de asta, bine?” a explodat. Își împinse scaunul înapoi de la vechea ușă de
lemn pe care o fă cuse în birou și se ridică în picioare. „La naiba, Jamie. Îmi pare ră u. Dar eu
știu . Înțeleg că asta va fi o provocare. Ș i crede-mă , nu am fost prea fericit cu tine – sau cu ea
– la început. Dar acum . . . Am avut ceva timp să mă gâ ndesc și aș minți dacă nu ți-aș spune
că abia aștept. Pentru a juca cu ea. La provocarea acesteia.”
— Dar crezi că poți să te menții cu ea?
 „Nu m-aș apropia de ea dacă nu aș crede așa.” O mică minciună — i-a ars limba. "Da.
Desigur, pot menține controlul, cu ea sau cu oricine.”
A fost o pauză lungă la celă lalt capă t. Apoi Jamie a spus: „Nu este că nu am încredere în
tine ca dominator, amice. Dar asta e diferit.”
„De ce toate avertismentele groaznice despre ceva care a fost ideea ta?”
„A fost ideea ei . Ș i fac un punct. Dacă negi aceste lucruri...”
— Nu sunt, îl întrerupse el.
— Dacă ai fi, ar putea fi periculos, a încheiat Jamie.
„Ceea ce facem este întotdeauna periculos.”
"De acord. Ș i tocmai de aceea „avertismentele îngrozitoare” nu sunt avertismente la fel
de mult ca o verificare a realită ții.”
„Notat în mod corespunză tor.”
Se enerva pe Jamie, deși știa că are dreptate. Lucrurile pe care le fă ceau la temniță – sau
acasă , în unele cazuri – erau periculoase. Fizic. Uneori din punct de vedere emoțional. A fost
mereu atent cu femeile pe care le juca. Ar fi și mai atent cu Allie.
"Bine. Deoarece sunt încă responsabil pentru ea în calitate de mediator al ei, ne vom
verifica din nou joi sau vineri și vom vedea ce mai faceți.”
„Da. Bine, încuviință Mick cu rea.
"Amenda. Mă duc la sală pe la șapte mâ ine seară . Ne întâ lnim pentru un antrenament?
Nu trebuie să vorbim despre asta.”
În ciuda antrenamentului de box din acea dimineață și a antrenamentului de arte
marțiale pe care îl programase în acea seară , nu i-ar fi deranjat să lucreze cu niște greută ți
cu Jamie. L-ar calma. El a sperat. "Sigur."
"Ne vedem atunci."
Au închis telefonul și Mick și-a aruncat telefonul pe birou. Corpul lui era inundat de
adrenalină , așa cum era de fiecare dată câ nd se gâ ndea la Allie. Ceea ce era de cele mai
multe ori de câ nd se întorsese în oraș. Adrenalina sau un hard-on care nu s-ar opri
indiferent de câ te ori a venit. În pat, la duș, la biroul lui.
Devenea greu chiar și acum doar gâ ndindu-se la ea timp de trei secunde.
Allie.
Ș i-a apă sat penisul dureros prin blugi.
Control.
Dar nu putea să -i scoată fața din minte. Trupul ei frumos și flexibil.
Ș i-a amintit cum ară tau sâ nii ei goi, sfarcurile care se întă resc de un roz închis, închis.
Atâ t de suculent sub vâ rful degetelor, sub limbă .
Penisul i s-a rigidizat. Întinse mâ na după fermoar. Celula i s-a stins din nou.
„La naiba, la naiba.”
Trase repede aer înainte să -l ridice și să se uite la ecran. Un apel de afaceri. A trebuit să
schimbe vitezele. Concentrează -l pe muncă .
„Reid aici.”
 Două zeci de minute mai tâ rziu, a închis, după ce negociase un loc de muncă pentru ziua
urmă toare. Ceea ce însemna că el va fi plecat la scurt timp după ce se juca cu Allie,
indisponibil pentru îngrijire ulterioară în cazul în care ar avea o subdrop întâ rziată , acele
momente – sau zile, uneori – în care creierul unui fund „că dea” după ce era bogat în
endorfine și seratonina care deseori inundau. ei în timpul jocului. Ar putea trece prin
depresie, sentimente de gol, lacrimi. Ș i, în calitate de Top care i-a dus acolo, era
responsabilitatea lui să îi treacă prin orice efecte secundare. Dacă Allie era predispus la
subdrop, dacă Jamie nu era prin preajmă să o ajute în timp ce el era plecat în oraș, atunci
vineri seara ar fi fost liberă .
Nu a vrut ca Jamie să -i facă îngrijirea ulterioară .
Dar, din moment ce Allie era nouă pe scena din New Orleans, s-ar putea să nu aibă încă
alți prieteni localnici, așa că Jamie ar fi. Nu că ar fi fost amenințat de cel mai bun prieten al
să u.
La naiba. Ar trebui să vorbească cu Allie.
I-a format numă rul. A mers la mesageria vocală .
„Hei, sunt Mick. A apă rut ceva și trebuie să vorbim despre vineri. Sună -mă ."
A închis. Nu intenționase să sune atâ t de scurt.
Ș i-a frecat o mâ nă peste maxilar.
Aproape insuportabil chiar și să -i aud vocea în mesajul ei trimis.
Își lă să încă o dată telefonul pe birou și începu să se plimbe din nou. Dar biroul lui – cel
de-al doilea dormitor din apartamentul lui – era prea mic pentru a reține energia
zgomotă toare care îi stră bate corpul. A intrat în sufragerie și a fost atras, așa cum era atâ t
de des câ nd avea de înțeles, de ferestrele cu vedere la strada îngustă .
Era liniște acolo jos, fă ră oameni, fă ră mașini. Doar șirul de clă diri apropiate, stuc și
că ră midă și lemn vopsit fin, unele cu balcoane și porți complicate din fier forjat pentru care
New Orleans era cunoscut. Încercă să permită peisajului familiar să -l liniștească , dar se tâ ra
afară din piele.
Poate ar trebui să meargă la o altă alergare rapidă . Ori asta sau intră într-un duș
fierbinte și înfă șoară mâ na în jurul penisului lui pulsatoriu pâ nă câ nd a venit din nou.
„Pentru că deja de două ori în această dimineață se pare că nu a fost suficient”, mormă i
el. Apoi, câ nd telefonul i s-a stins din nou în cealaltă cameră , „Oricine ești, nu vreau să
vorbesc cu tine”.
A intrat cu furiș în biroul să u și a luat telefonul.
Allie.
Ei bine, afirmația aceea fusese o prostie.
"Hei."
„Hei însuți.” Era acea voce lină , pur feminină a ei. Mai matur acum decâ t atunci câ nd se
cunoscuseră în liceu, dar tot același Allie pe care îl cunoscuse dintotdeauna. Dulce.
Nu atâ t de dulce pe câ t și-a imaginat el, altfel nu ar avea această conversație.
„Mick? Tu de acolo?"
 „Da. Îmi pare ră u. Lucram la ceva câ nd ai sunat.”
Câ nd se transformase într-un asemenea mincinos?
"Oh. Îmi pare ră u că vă întrerup, dar mesajul dumneavoastră a sunat important.”
„Da. Trebuie să vorbim despre vineri.”
— Nu-mi spune că te retragi în privința mea, spuse ea, avertizâ nd în voce, pe care el nu l-
ar fi suportat de la niciun alt supus. Mai era ceva sub bravada. Dezamă gire?
„Nu neapă rat”, a spus el. „Voi rula scenariul după tine, apoi putem discuta.”
"Bine."
„Am avut o slujbă în Atlanta. Un concert mic, dar este pentru cineva cu care am lucrat ani
de zile, așa că nu am vrut să -l refuz. Înseamnă că voi fi plecat luni.”
„Eu . . . nu înțeleg ce legă tură are asta cu vineri. Trebuie să pleci curâ nd?”
„Nu, voi pleca luni devreme. Dar înseamnă că nu voi fi disponibil din nou pâ nă joi. Nu m-
am întrebat cu Jamie ca să mă asigur că va fi prin preajmă — am vrut să vorbesc mai întâ i
cu tine. În cazul în care aveți nevoie de cineva aici pentru subdrop. Ș tiu că nu am discutat
încă despre asta. Am plă nuit să vorbesc despre nevoile tale de îngrijire ulterioară mai
tâ rziu în această să ptă mâ nă .
„Nevoile mele de îngrijire ulterioară sunt destul de elementare – niște apă , o gustare
dacă glicemia mea este scă zută , o pă tură . Sunt relaxat și fericit după joc dacă conexiunea
este bună . Nu m-am simțit niciodată subdrop, deși am stat cu prietenii prin asta.”
„Ești sigur?”
"Sunt sigur. De obicei, sunt puțin amețit și visez noaptea Ma joc, apoi a doua zi sunt cam
obosit daca nu am dormit suficient. Sau, acele momente în care m-am jucat un weekend
întreg cu cineva, energia continuă pâ nă câ nd jocul se termină - endorfinele, adrenalina.
Graba. Apoi doar adorm.”
Nu voia să se gâ ndească la ea să se joace cu altcineva. Nu putea suporta.
„Spune-mi cum te simți de obicei după câ teva zile.” Trebuia să întrebe. Era
responsabilitatea lui, iar responsabilitatea era ceva pe care nu l-a luat niciodată cu ușurință .
„La câ teva zile după , mă simt ca mine. Uneori încă puțin fericit și plutitor, dar asta e un
lucru bun. Ș i uneori mă doare, desigur. Îmi iubesc semnele.”
Doamne, el i-ar plă cea să fie cel care o marchează . Pentru a uda acea piele cu aspect
fragil. Să pun vâ nă tă i acolo. Urme de dinți.
S-a întă rit din nou într-o goană atâ t de fierbinte, bruscă , încâ t a trebuit să înghită o
respirație icnă toare.
Se acomodă prin blugi, iar propria lui mâ nă împotriva erecției dure ca fierul de sub
denim îl fă cu să tremure.
Control.
— Bine, spuse el. „Dar oricum mă verific cu Jamie pentru a mă asigura că nu ești lă sat
singur dacă ai nevoie de cineva.”
"Asta e bine. Ș tiu că pot merge la Jamie, oricum. Ș i o am mereu pe Marie Dawn, desigur.”
„Mai cunoști pe cineva aici?” el a intrebat. „Nu știu că ea ar ști ce să facă .”
 „Am vorbit cu câ teva persoane online, dar încă nu am întâ lnit pe nimeni personal. Deci,
nu, nimeni aproape. Dar voi fi bine, Mick.
„Doar acoperind bazele. Asta face parte din munca mea aici, Allie. Sau nu te-ai jucat cu
cineva care respectă aceste standarde?”
"Bineinteles ca am! Mick, nu mă joc la gră diniță îndoiți mai mult decâ t ești. Oamenii cu
care m-am jucat sunt adevă rati. Verifică -mi nenorocitele de referințe.”
Oh, îi plă cea focul din ea. Dar ră spunsul ei cu limba ascuțită era meritat.
A suflat. „A fost un lucru absurd să spun.”
"Era. Dar mă bucur să vă d că poți recunoaște asta atunci câ nd te înșeli.”
"Eu pot. Să știi că acele vremuri sunt rare.”
Ea a râ s. „Doamne, ești un astfel de Dom.”
„Ar trebui să fiu insultat?” Dar nu se putu abține de râ njetul lent care îi zguduia colțurile
gurii.
"Nu. Probabil ca nu."
Ș i-a coborâ t tonul. — Nu te gâ ndi nici mă car un minut că sunt altceva decâ t dominant,
Allie.
"Nu vă faceți griji. Sunt destul de sigur că nu mă vei lă sa să uit.”
„Ai dreptate.”
— Bine, deci, vineri seara la opt, îmbră cată corespunză tor și într-o stare de spirit
potrivită , spuse ea, schimbâ ndu-și tonul. Își dă dea seama după respirația din vocea ei că
schimba vitezele, trecâ nd câ t mai puțin în rolul ei de supunere. I-a plă cut.
Cum ar fi ea să se joace? Să o facă să se supună lui? Aruncă sau nu, s-ar supune. El avea
să se asigure că ea o face. Nu avea nevoie de un submarin pentru a simți că cedează .
I s-a strâ ns vintre.
„Trebuie să discută m despre contactul sexual”, i-a spus el.
"Oh. Desigur."
„În acest moment limita mea nu este sexul.”
A urmat o pauză lungă . „Fă ră sex?”
Avea să -l omoare, dar dacă avea de gâ nd să se agațe de orice fă râ mă de control, trebuia
să fie trasată o linie în nisip.
„Mă simt bine cu un contact și, sincer, să te iau off — n-aș lă sa pe nimeni sus și uscat. Dar
nu ne vom implica așa ceva.”
Urmă o altă pauză . "Am înțeles."
"Tu? Suntem noi , Allie. Contactul trebuie să reflecte câ t de complicat este acest lucru.”
— Nu trebuie să fie, Mick, spuse ea încet.
„Ș tii că da. Pur și simplu este și nu putem pretinde că nu este ceva. Nu suntem doi
oameni care tocmai ne-am cunoscut sau care nu au avut nimic mai mult decâ t prietenie
între ei. Sigur, să nă tos și consensual înseamnă , de asemenea, să fii realist.”
"Bine. Înțeleg. Sincer, nu aș alege să impun acele limite, dar dacă acolo stai tu. . .”
"Este."
 — În regulă , a fost de acord ea.
Multumesc lui Dumnezeu. Nu era sigur câ t timp ar fi fost capabil să reziste orică rui
argument real.
„De vreme ce te am, mai este ceva despre care ai dori să discuti înainte să jucă m?” el a
intrebat. „Are întrebă ri pentru mine?”
„Cred că am acoperit totul deocamdată . Înțeleg că unele lucruri se schimbă și mă aștept
să putem renegocia după cum este necesar – în afara timpului scenei, desigur.”
"Da. De fapt, mă voi întâ lni cu tine în acea seară înainte de a începe să vedem dacă simți
diferit în legă tură cu ceva, pentru a vedea cum te simți fizic.”
— Ești foarte riguros, spuse ea.
"Eu sunt."
„Totuși, ai fost întotdeauna un perfecționist, nu-i așa? Îmi amintesc că chiar și în liceu îți
lustruiai motocicleta ore în șir, asigurâ ndu-te că fiecare centimetru de crom stră lucește. Îmi
plă cea să stau în garaj cu tine, să te privesc cum lucrezi. Ascultâ nd muzică ."
Nu voia să se gâ ndească la blestemata de motocicletă . Nu acum, niciodata. S-a mutat
înapoi în sufragerie, s-a uitat pe fereastră fă ră să vadă nimic cu adevă rat.
Nu bicicleta îi stricase viața, ci propria lui judecată proastă . Dar Allie face referire la
trecutul lor. . . acelea fuseseră zile bune și nu reuși să se concentreze asupra pă rții proaste
care venise mai tâ rziu – fie cu bicicleta, fie cu ea. Nu acum, cu vocea ei moale la urechea lui.
„Muzica a fost grozavă ”, a recunoscut el, „cu excepția straniei tale fascinații pentru
Nickelback”.
"Ce? Încă îi iubesc”, s-a apă rat ea. „Vocea lui este uimitoare.”
„Nu mă vei convinge niciodată de asta.”
— Îți amintești câ ntecul nostru, Mick? întrebă ea, cu vocea încetinită .
Nu a vrut să ră spundă . Nu voiam să mă gâ ndesc la el și Allie împreună pe atunci.
După câ teva momente de tă cere, ea spuse: „Drive by Incubus. eu . . . încă ascultă -l
uneori.”
— Grozavă melodie, spuse el cu gura că pă tâ ială , cu ră suflarea tă iată în gâ t.
La naiba.
„Allie, dacă vom juca la club, poate ar fi bine să stabilim niște reguli de bază pentru
chestia asta.”
„Ce chestii?”
„Încerc să readuc trecutul. Asta a fost acum mult timp."
"Bine . . .” Ea scoase ultima silabă , iar el putea auzi durerea din vocea ei. Dar a trebuit să
stabilească niște limite, altfel lucrurile aveau să se încurce.
La naiba, erau deja dezordonați. Toată chestia asta a fost dezordonată . Dar nu s-a întors
pe cuvâ nt. Poate o noapte de joacă și amâ ndoi l-ar fi scos din sistemele lor.
Da, sigur.
Ș i apoi ar continua să se joace cu un alt Dom la clubul lui de acasă , iar el ar fi vrut să -l
omoare pe tip.
 „Mick?”
„Da.”
"Ai dreptate. Ar trebui să ră mâ nem concentrați pe prezent. Să nu fii prins în istorie.”
„Ma bucur că vezi în felul meu.”
— Întotdeauna ești, mormă i ea.
"Am auzit."
Ea a râ s, rupâ nd tensiunea. Ș i știind-o pe Allie, acesta fusese scopul ei.
„Ne vedem vineri”, i-a spus el. „Ar trebui să vorbim amâ ndoi cu Jamie, pentru orice
eventualitate.”
"Voi face asta."
„Ș i dă -i lui Marie Dawn un avertisment.”
"Da domnule."
Auzea S majusculă în felul în care o spunea ea, acea respirație din nou. Penisul i se
zvâ cni.
„Vineri la opt. Nu întâ rzia.”
„Nu m-aș gâ ndi la asta.”
— Ș i Allie?
"Da?"
„Fii pregă tit să -ți dau o parte din acel nesimțit.”
„Voi conta pe asta.”
Au închis și priveliștea prin fereastră s-a concentrat. Se sprijini cu o mâ nă pe cadru.
Ea ar fi perfectă . Ea a fost întotdeauna, întotdeauna va fi. Dar la Bastille. . .
El gemu.
Ș tia că era al naibii de bun în ceea ce fă cea. Avusese ani de practică , avea încredere în
abilită țile lui. Dar această fată tocmai l-a aruncat din joc. Ar gă si o modalitate de a o depă și.
El ar fi Trebuie să . De dragul lui, ca și al ei. Ar trebui să se uite cu adevă rat cu ea.
Allie s-a întors cu siguranță în oraș și era deja sub pielea lui.
 CAPITOL
Patru

F iar Allie încerca să -și amintească ceea ce îi spusese lui Mick – că

A venit seara RIDAY,
nevoile ei erau simple. Dar nu era nimic simplu în felul în care nu se putea opri să
se gâ ndească la el.
Luase un prâ nz lung cu mama ei, luâ nd din urmă știrile despre familie și vechii prieteni,
despre politica locală și despre preocupă rile legate de cartierul brută riei, dar Mick fusese
ferm în mintea ei tot timpul. Destul că mama ei o întrebase de mai multe ori la ce visase cu
ochii deschiși. Allie crezuse că reușise să ocolească întrebarea, dar pâ nă la sfâ rșitul
prâ nzului privirea apreciativă a mamei ei i-a spus că nimic nu i-a scă pat, iar Allie și-a dat
seama că își ascundea obsesia pentru Mick — momentan nu știa cum să o numească ... nu
avea să fie deloc simplu câ nd era vorba de familia ei.
Ea a ră suflat un oftat în timp ce și-a verificat reflectarea în oglinda lungă de pe ușa
dulapului pentru a zecea oară , că utâ nd un pic de pă r zdrobit, o pată în machiaj. Îi plă cea
felul în care i se potrivea rochia ei simplă din tricot negru – scurtă și strâ nsă pe șolduri, dar
bluzată deasupra, cu un decolteu larg care că dea de pe un umă r.
Nu era nimic simplu în felul în care bă tea inima ei, de parcă un tren i-ar fi bă tut în piept.
Nu era nimic simplu în felul în care se instalase frica cu o zi înainte, felul în care crescuse
toată ziua pâ nă câ nd ea aproape că izbucni de ea. Dar era un lucru simplu .
Nevoia ei de el era simplă . Primal. Primitiv.
 Nevoia era ca focul în vene, arzâ nd-o înă untru, fă câ ndu-i sfarcurile tari sub plasa neagră
filmoasă a sutienului ei. Era udă pur și simplu, gâ ndindu-se la seara care urma, la Mick care
o atingea, în sfâ rșit, după toți acești ani. Își putea aminti de senzația mâ inilor lui aspre pe
corpul ei. . .
Își puse propria mâ nă peste piept, încercâ nd să -și calmeze bă tă ile rapide ale inimii, dar
știa că nimic nu i-ar fi ajutat decâ t să ajungă la Bastille, să -l pună pe Mick să o pună în
frâ nghii și să -și reducă la tă cere fricile și nevoile cu subspațiu.
Se uită la ceasul de pe noptieră . Ș apte patruzeci și cinci.
Cumva nu a suportat urmă toarele cincisprezece minute. A să pat în poșetă și a gă sit
telefonul mobil, a format numă rul lui Marie Dawn.
"Buna ziua?"
"Sunt eu."
„Allie, am crezut că în seara asta e marea întâ lnire de joacă ?”
"Este. Va fi aici în câ teva minute. Doar . . . spune-mi că fac ceea ce trebuie.”
„Oh, chérie , doar tu poți ști ce este corect. Dar . . . ai fost convins că asta trebuia să faci
pâ nă acum. Ce s-a schimbat?” a întrebat prietena ei.
„Este mai real. Acesta este momentul în care voi ști. . . câ nd vom face stiu . . . dacă există
ceva între noi. Dacă el va . . . ai pe mine. Ș i Doamne, ură sc să par atâ t de jalnic. M-am simțit
atâ t de puternic intrâ nd în asta. Nu știu ce e în neregulă cu mine.”
„Allie, amâ ndoi știm că nu înțeleg cu adevă rat chestiile astea de BDSM, așa că nu ezitați
să mă corectați dacă greșesc, dar ar putea fi o parte din acel lucru subspațial despre care
mi-ați spus?” întrebă Marie Dawn. „Tu ai spus că ți-a cerut în mod special să te gâ ndești la el
și la ce se va întâ mpla în seara asta în timp ce te pregă tești și mi-ai explicat cum partea de
pregă tire este ca un mic ritual. . . Ei bine, crezi că nimerești în subspațiu? Te-ar putea face
să te simți mai crud? Această seară este importantă pentru tine. Nu știu dacă ai jucat
vreodată cu cineva unde a fost atâ t de grea o încă rcă tură emoțională . Asta trebuie să te
afecteze.”
"Nu. Adică , da, ai perfectă dreptate.”
Ea a fost. Dacă Allie își fă cea un moment să se dă înapoi și să se desprindă de nervi, ar
putea vedea clar. Începea deja să cadă în subspațiu, știind pur și simplu că Mick era cel care
avea să o interpreteze în seara asta. Ș i asta a însemnat un anumit nivel de vulnerabilitate,
cu multe altele de urmat.
„Este toată tensiunea de . . . sper, presupun. Sper că a avut aproape unsprezece ani de
construit. Speranța că s-a construit în timpul dintre el m-a lă sat în liceu și acea noapte pe
care am avut-o câ nd aveam două zeci de ani.”
„Este mult cu care trebuie să se ocupe oricine. În aceste circumstanțe în care, din ceea ce
mi-ați spus, trebuie să aveți un element mare de încredere. . . Nici nu-mi pot imagina ce are
asta de a face cu capul tă u.”
„Tocmai asta este. Deși psihologia ei, mintea naibii, este, de asemenea, ceea ce îl face atâ t
de palpitant.”
 Marie Dawn râ se. „Mai bine tu decâ t mine, chérie . Prefer să -mi trezesc senzațiile într-o
mașină rapidă sau să cobor un munte la schi.”
Allie nu s-a putut abține să nu zâ mbească . "Ce pot sa spun? Noi, cei perversi, suntem un
grup ciudat.”
„Da, ești, dar oricum te iubesc.”
"Te iubesc şi eu. Oh, Doamne, acolo e ușa.”
„Prâ nzul de mâ ine – nu uita!”
"Nu voi. Trebuie sa plec!"
"Pa!"
Ș i-a bă gat telefonul înapoi în poșeta ei neagră și s-a dus să ră spundă la ușă , fă câ nd o
pauză pentru a-și verifica reflexia în oglinda din hol. Își puse poșeta pe masa îngustă de sub
oglindă , eliberâ ndu-și mâ inile pentru a-și netezi rapid pă rul, rochia. Ea a inspirat, a
murmurat pentru ea însă și: „Asta este”, și a deschis ușa din față .
Ară ta enorm în pragul casei vechi. Mare și chipeș și radiant de autoritate. Era îmbră cat în
blugi de culoare închisă , o că mașă de rochie neagră cu mâ necile suflecate la manșete, o
că mașă de corp de culoare închisă dedesubt. În jurul gâ tului îi era o curele de piele de care
atâ rna o cruce de argint. Simplu. Cu totul masculin, ca orice altceva despre el.
— Mă lași să intru, Allie?
"Oh. Da, intră .”
Ea a deschis ușa cu ecran, iar el a luat-o de la ea și a deschis-o larg. Apoi a intrat înă untru
– a fost mai brusc și mai puternic decâ t mersul pe jos – și a fost asupra ei. O mâ nă a mers la
umă rul ei și s-a ținut suficient de strâ ns pentru ca ea să înțeleagă că el preia deja controlul.
Celă lalt i-a luat una dintre încheieturile mâ inii și i-a prins-o la spate în timp ce o împingea
de perete. Putea simți că ldura respirației lui pe fața ei. Putea vedea adâ ncurile cenușii
stră lucitoare ale ochilor lui, pupilele largi și întunecate. Se aplecă și o șuviță din pă rul lui îi
gâ dilă fruntea. Ș i tot ce putea face era să respire încet, gă fâ it, corpul ei și ea minte să cedeze
comanda lui imediat, mușchii ei devenind slă biți.
— Asta e, spuse el atâ t de încet încâ t abia îl auzea peste sâ ngele care îi bă tea în urechi.
„Cobori frumos și ușor, ca mă tasea sub apă . Îmi place, Allie. Fac."
Își strâ nse strâ nsoarea încheieturii și umă rului ei, îi dă du o smucitură mică și puternică .
Inima i se ciocă nea. Sfarcurile i s-au strâ ns. Genunchii i s-au slă bit.
„Da, doar dă -mi-o, prințesă . Îl simt, știi. Felul în care membrele tale au devenit toate moi.
Slab împotriva mea. Ș i dacă aș vrea, mi-aș putea strecura coapsa chiar între a ta. Ca
aceasta."
Fă cu ce a spus, mușchii puternici ai coapselor lui despă rțindu-i pe ai ei. Atâ t de aproape
de nevoia să înflorească între ei, dar fă ră să o atingă .
Ea gemu.
— Aud cum respiri, continuă el. „Mica captură din gâ tul tă u care îmi spune tot ce trebuie
să știu. Deja cobori. Nu ești?”
 Ea nu voia să -i cedeze tot controlul. Nu atâ t de curâ nd. Nu fă ră ca ea să aibă un anumit
control asupra situației. Pentru a intra în ea atâ t de repede. . . i se învâ rtea capul.
„Spune-mi”, a cerut el.
Ea a încercat să -l împingă , să -l îndepă rteze, dar a adus doar movila ei dureroasă în
contact cu coapsa lui.
„Mick, oprește-te.”
Se dă du înapoi un centimetru sau doi.
„ Oprire nu este cuvâ ntul sigur obișnuit, Allie, știi asta. Dar spune-mi, ești în siguranță ?
Dacă ești, te las să pleci chiar acum.”
A tras câ teva respirații gâ fâ ind, dorința și confuzia împletindu-se adâ nc în trupul ei, în
mintea ei.
„Eu . . . Nu."
"Nu ce?"
„Nu, nu îmi folosesc cuvâ ntul sigur.”
O atrase de corpul lui, mâ inile lui strâ ngâ ndu-i acum ambele încheieturi în spatele ei.
Putea simți fiecare plan și mușchi tari ca piatra: abdomene, piept, umă r și coapsa lui
apă sâ nd între ale ei, fă câ nd-o fierbinte și umedă . Crucea pe care o purta la gâ t i-a înfipt în
carne, dar ea a primit-o cu drag.
Își lă să capul în jos, gura lui la un fir de pă r de a ei. Ea și-a înclinat fața, avâ nd nevoie să
fie să rutată – această nevoie o doborea. Dar el a ținut-o doar acolo, i-a inspirat ră suflarea,
apoi alta și alta, pâ nă câ nd ea se afundă în ritmul ei. Membrele ei se relaxară în strâ nsoarea
lui asupra ei. Sigur. Familiar.
Mick.
Acesta a fost Mick. In cele din urma. Nu i-ar face ră u. Nu în niciun fel ea nu voia ca el.
— Bună fată , îi șopti el lâ ngă gura ei, iar genunchii ei aproape că i-au curbat.
O strâ nse strâ ns, doar respirâ nd cu ea – era singurul sunet din cameră . Ea și-a ridicat
privirea spre a lui, i-a gă sit ochii întunecați și furtunosi, dar cu dorință sau vreo altă emoție
nu și-a putut spune. Tot ce știa era că ochii lui priveau direct în ea, prin ea, așa cum au
fă cut-o întotdeauna, dar și mai intens cu toată viața pe care trebuie să o fi tră it în anii care
au trecut.
„Spune-mi ce simți”, a spus el. Poruncit.
„Eu . . . Mi-e cald peste tot, ră spunse ea încet. „Legat, dar plin de tensiune în același timp.”
„Despre ce este tensiunea?”
"Sa fiu cu tine. Ș tiind că ne vom juca în seara asta. Că suntem deja. Am nevoie să mă
să ruți, Mick.
Ea îi simți pieptul ridicâ ndu-se în timp ce el trase aer în piept. Strâ ngerea lui asupra ei
nu s-a schimbat. Ea a așteptat.
Unghiul bă rbiei i s-a schimbat. Gura lui se apropie de a ei. ținut acolo. Nu îndră znea să
facă ceea ce își dorea cu atâ ta disperare – să se ridice pe degetele de la picioare, să -și încline
bă rbia, să -i revendice buzele.
 Prinderea lui asupra încheieturilor ei se strâ nse dureros, ochii lui cenușii se întunecă .
Nu-i pă sa. A așteptat în timp ce mă sura cadența mai ascuțită a respirației lui, stră lucirea
dorinței puternice din ochii lui. M-am simțit bucuros să vă d asta acolo, să știu că avea
nevoie de ea în același mod în care ea avea nevoie de el.
De ce nu ar să ruta-o?
Insuportabil.
El și-a ră sucit strâ nsoarea zdrobitoare, ră sucind pielea pâ nă s-a ciupit, iar ea a icnit. Ea
își ridică bă rbia, nevoia prea puternică , dar el se îndepă rta doar câ t să evite buzele ei care
caută .
Nu!
Dar ea a ră mas tă cută . Aşteptare. Așa cum fusese învă țată . Ea l-ar aștepta. Fii bun pentru
el. Te rog lui.
„Mergem acum”, i-a spus el, eliberâ nd-o atâ t de repede încâ t aproape că a că zut. El a
prins-o cu un braț în jurul taliei ei, a stat în tă cere în timp ce ea și-a recă pă tat echilibrul, a
întrebat-o: „Ești bine?” și a așteptat încuviințarea ei afirmativă înainte de a o lă sa să plece.
Mintea ei se golise deja, începâ nd să plutească câ nd el îi puse poșeta în mâ ini și o
conduse pe verandă , închise ușa în urma lor.
Schimbarea aerului a adus-o puțin la suprafață , dar nu prea mult. La urma urmei, aerul
din New Orleans a fost întotdeauna puțin magic. Noaptea era moale și sufocantă , ca uleiul
parfumat într-o baie caldă . De parcă ar fi știut că pielea lui i se simțea în partea mică a
spatelui.
Mick și-a înfă șurat palma în jurul taliei ei și a condus-o în jos pe scă ri, avâ nd grijă de ea
în tocuri înalte, stilettos negri în stil pinup cu vâ rful peep și fundița mică de catifea pe care
o purtase doar pentru el. O conduse la camioneta lui mare, neagră , parcata la bordură , cu
vopseaua elegantă stră lucind în lumina lunii. El a ajutat-o să urce scaunul înalt, a închis-o
cu mâ inile cu grijă și a închis ușa înainte de a merge pe partea șoferului și a intra.
Drumul pâ nă la club nu a durat mult de la casa ei din cartierul Gră dinii de jos pâ nă la
Cartierul Depozitelor, chiar la sud de Cartierul Francez. Pe stereo câ nta niște jazz, suficient
de tare pentru a umple liniștea. Dar era confortabil că nu vorbeau. Natural. Meditativ.
Au cotit pe Magazine Street și au trecut pe lâ ngă câ teva blocuri de depozite – unele
dintre ele folosite efectiv în acest scop, unele galerii de locuințe sau cluburi de noapte. Mick
a tras într-o parcare și a venit să o ajute să coboare din camion.
Depozitul mare din fața lor nu ară ta cu nimic diferit de celelalte de pe bloc, cu excepția
semaforului roșu de deasupra ușii. Mick a condus-o pâ nă la el și au urcat scara scurtă . El
dă du din cap că tre portar, un perete al unui bă rbat într-o vestă de piele, înainte de a
deschide ușa și a o introduce înă untru.
Ea clipi în lumina puternică . Se aflau într-o cameră mică , plină de un birou mare de
epocă . În spatele ei stă tea o femeie mică de şaizeci de ani, ar ghici Allie, care îi privea peste
o pereche de lentile bifocale cu cadru albastru, purtate jos pe nas.
 — Seara, Mick, spuse ea. „Tu trebuie să fii Allesandra. Bun venit la Bastille. Sunt Pixie –
am discutat online.”
"Da am fă cut."
„Ați citit deja și ați fost de acord cu regulile casei și ați trimis documentele, inclusiv
cardul de membru de la clubul dvs. din San Francisco, așa că tot ce am nevoie este o copie a
actului dvs. de identitate și sunteți gata să plecați.”
Allie a bâ jbâ it o clipă în poșetă , și-a gă sit actul de identitate și i-a dat-o lui Pixie, care a
dispă rut pe o ușă pentru câ teva clipe, apoi i-a dat-o înapoi.
"Bucura-te de seara ta. Telefoanele mobile oprite, dragilor.”
— Desigur, Pixie, spuse Mick, scoțâ ndu-l din buzunar și zâ mbind micuței femei în timp
ce o închidea. „Allie, dă -mi-l pe al tă u”.
Ea i-a dat-o, iar el a oprit-o înainte de a i-o returna.
O mică parte a minții ei țipa la ea că nu se comportă normal, iar o altă parte îi reamintea
că așa s-au întâ mplat lucrurile atunci câ nd un Dom apare la tine acasă și te aduce practic în
genunchi înainte de a te duce la o casă . refugiu pentru oameni pervers care erau la fel ca
tine, chiar și în toată varietatea nenumă rată de îndoieli și personalită ți. Ea ră suflă uşurată ,
în timp ce Mick o duse printr-o uşă şi intră în club.
Iluminarea era slabă , nuanțe de roșu și violet, cu câ teva pete de chihlimbar moale
sclipind de la lă mpile așezate ici și colo la stațiile de cură țenie, aprovizionate cu sticle de
spray antibacterian și prosoape de hâ rtie, mici truse de prim ajutor și apă îmbuteliată . Dar
putea vedea că în interiorul Bastillei ară ta ca orice altceva decâ t un depozit. Pereții erau
finisați într-un negru foarte lă cuit, cu stâ lpi grei din lemn lustruiți pâ nă la un luciu ridicat la
fiecare câ țiva metri. Putea vedea șuruburile cu ochi, unele cu lungimi ocazionale de lanț
atașate, înfipte în lemn. Pe marginile camerei erau așezate canapele și scaunele și poufurile
tapițate cu catifea roșie, mese mari din lemn sculptat, totul supradimensionat și luxos și
ușor ornamentat în ceea ce ea credea a fi stilul țigă nesc boem. Ici și colo, sus pe pereți, erau
tablouri cu femei goale în ipostaze seducatoare și adesea deznă dejde, unele legate cu
frâ nghie sau lanțuri sau curele de piele, corsetate sau încă tușate. Erau oameni în cameră în
aceeași stare de dezbracare, mulți legați, corseți. Vreau.
Ea a simțit imediat un sentiment de casă .
Lâ ngă ea, Mick i-a șoptit la ureche: „Ce pă rere ai despre micul nostru club?”
"E frumos. Ș i nu este deloc puțin.”
„Sunt camere private și semiprivate, camerele tematice. Sala școlii. Budoarul victorian.
Camera de tortură medievală . Camera medicală . Vedeți zonele cu perdele în lateral? Sunt
camere de îngrijire ulterioară , pline de perne. Ș i în spate se află bucă tă ria și o terasă în aer
liber. Dar îți voi oferi turul altă dată . Nu vreau să sparg prea mult acest spațiu din capul tă u.
Îmi place unde ești.”
Se întoarse spre el. "Tu?"
El i-a mâ ngâ iat partea inferioară a bă rbiei cu degetul. "Fac. Cred că vom juca foarte bine
împreună . Vino.”
 El o luă de mâ nă și o conduse pe podeaua camerei principale. Muzica era un zgomot
scă zut de tonuri ambientale în timp ce treceau pe lâ ngă un râ nd de bă nci bă tute: două mese
plutitoare, că ptușite, suspendate de tavan cu lanțuri grele. Trecură pe lâ ngă un cadru
enorm de lemn din mijlocul încă perii. O femeie era legată cu manșete grele de piele, cu
brațele întinse peste cap și prinse de cadru cu carabiniere prinse de câ rlige înfipte în lemn.
Se întreba vag unde ar putea s-o ducă , dar acea senzație de scufundare începea să o
înghesuie pe moment, în corpul ei, și deocamdată se mulțumi să -l urmeze pur și simplu.
Ajunseră în spatele camerei, unde canapele lungi și câ teva scaune umplute creau zone
confortabile de conversație. Se opri în fața uneia dintre canapele, își puse geanta de joacă
pe o masă , dă du din cap spre ea, o ridicare bruscă a bă rbiei care o fă cu să se concentreze
asupra marginilor cizelate ale tră să turilor lui, un bă rbat pur masculin.
— Jos pe podea, Allie. In genunchi. Ș i așteaptă -mă .” Se întoarse să -și deschidă fermoarul
geanta.
„Eu . . . ce?"
Se întoarse spre ea, cu privirea îngustată . „Acesta este standard drill, Allie. Am crezut că
ești un supus cu experiență , spuse el, îndoiindu-și tonul.
"Eu sunt."
„Atunci ce se întâ mplă ?”
"Eu doar . . .” A trebuit să facă o pauză , să -și tragă ră suflarea. „Este pentru că ești tu . Ei
bine, tu și cu mine. Presupun că m-am gâ ndit. . .” Ea a încetat, clă tinâ nd din cap.
„Te-ai gâ ndit ce? Că pentru că suntem noi lucrurile s-ar întâ mpla altfel decâ t s-ar
întâ mpla cu alți parteneri de joc pe care am fi avut-o? Că te-aș descurca cu mă nuși pentru
copii din cauza istoriei noastre, în ciuda lucrurilor pe care tu și Jamie mi-ai spus despre
experiența ta în scenă ? În ciuda negocierilor noastre?”
Vocea lui avea o margine pe care ea o gă si puțin înspă imâ ntă toare, dar în același timp,
știind că el era pe Dom plin cu ea, era liniștitor – că n-ar fi lă sat-o nicio slă biciune în aceste
circumstanțe.
Amintește-ți cu cine ai de-a face. Amintește-ți că asta este ceea ce ți-ai dorit întotdeauna.
"Nu. Nu. Sunt doar . . . fac o adaptare mentală , cred.”
— Ei bine, fă -o repede, fată , pentru că dacă nu ești în genunchi în vreo zece secunde, eu
însumi te pun acolo.
Chiar îmi place să-l pun să-mi facă exact asta.
Aproape a gemut cu voce tare. Dar ea nu avea de gâ nd să -i dea asta. Nu încă .
Se lă să în genunchi pe covorul persan din fața canapelei, cu privirea asupra lui, în timp
ce el o privea, încercâ nd să -i evalueze ră spunsul. Era mulțumit de ea? Sau era încă atâ t de
supă rat încâ t ea îi forțase mâ na în situația în care ar fi trebuit să se întindă cu adevă rat
pentru a-l satisface? Pentru a-l face să vadă că ar putea fi supusa perfectă pentru el. Că ar
putea fi perfectă pentru el.
Se lă să înapoi pe că lcâ ie și își strâ nse mâ inile la spate. A așteptat.
 „Ochii pe podea”, spuse el îngrozit înainte de a se întoarce la geanta lui mare, neagră , de
parcă nimic nu s-ar fi întâ mplat, de parcă micul lor schimb nu i-ar fi lă sat inima izbindu-i de
coaste.
Încercă să respire așa cum fusese învă țată – înă untru, expirâ nd încet pe gură ,
concentrâ ndu-se să -și spună membrelor să se relaxeze. În curâ nd a funcționat și a reușit să -
și concentreze atenția asupra sunetelor din jurul ei: muzica temniței, gemetele și strigă tele
celorlalți care se câ ntau, puțin râ s de undeva, sunetul minunat al unui biciuitor de piele
care lovește carnea.
Întotdeauna îi plă cuse acel sunet, simpla cunoaștere a ceea ce însemna. O fă cea să vrea
să simtă ea însă și. Să simt mirosul de piele. Ea a inspirat, lă sâ nd mirosurile de piele și de
anticipare să stea în plă mâ nii ei – și a gâ fâ it câ nd degetele lui s-au înfipt în pă rul ei și au
tras ... Ș i-a tras pă rul pe spate și a fost forțată să -i întâ lnească privirea.
Se aplecă asupra ei, își duse gura aproape de a ei și șopti: „M-am gâ ndit că poți să faci
asta, Allie. După ce am vorbit, am avut o idee destul de bună pe care chiar ai putea să o
trimiți. Dar să te vă d în genunchi îmi spune tot ce trebuie să știu. Pentru moment, oricum.
Va trebui să vedem ce mai știi, ce mai poți face. Dar acest truc. . . oh, da, îl ai pe acesta jos.”
Ea nu îndră znea să spună nimic. Era tot Dom chiar atunci, iar ea nu voia ca el să fie
altceva. Mâ na lui prinzâ ndu-i pă rul, prezența lui impună toare, amenință rile lui șoptite și
cuvintele de încurajare, o fă ceau să tremure peste tot. Udă între coapse.
— Susține brațele în timp ce te dezbrac, ordonă el.
Ea și-a ridicat brațele sus, l-a lă sat să -și tragă rochia peste cap, lă sâ nd-o în lenjeria ei
slabă din plasă neagră și tocuri.
„Foarte dră guț”, murmură el, mișcâ ndu-se în spatele ei și întinzâ ndu-și mâ na pentru a-i
mă tura pă rul la o parte. „O să încep cu pă rul tă u.”
"Ce? Parul meu?"
„Este acesta un argument?”
Ea a înghițit. „Eu . . . Nu."
„Atunci liniștește acum.”
El i-a mă turat pă rul înapoi de pe fața ei cu ambele mâ ini și a început să treacă o frâ nghie
subțire în el. Își mai fă cuse asta înainte – avea pă rul legat într-un fel de coadă de cal de șiret
de corset. Nu știa ce o surprinsese să vorbească cu o clipă înainte. În câ teva minute a
terminat. El i-a aruncat pă rul legat peste umă r, apoi a tras un deget încet pe ceafa ei,
trimițâ ndu-i o că ldură tremură toare pe șira spină rii. Ea a încercat să se curbeze în
atingerea lui, dar el a liniștit-o cu o palmă plată între omoplați, apă sâ nd doar câ t să o facă să
simtă . Putere. Comanda.
„Oh, nu, nu, fata mea. Te miști câ nd îți spun eu. Chiar acum tu vei fi jucă ria mea cu care să
mă joc. Al meu să mă mișc și să mă schimb după bunul plac. Ș i o să vă rog. Să știi asta. Să știi
că vine. Că ești . În cele din urmă ." Se mișcă în jurul ei, trasâ nd linia maxilarului ei, partea
laterală a gâ tului ei, peste claviculă , pe partea laterală a sâ nului, fă câ nd-o să o doară . "Dar
acum . . . acum o să mă așez aici pe această canapea și mă voi relaxa câ teva minute și mă voi
uita la tine. Vreau să stai foarte, foarte nemișcat. Poți face asta pentru mine? Nu vorbi — da
din cap, dacă crezi că poți fă ră să te leg încă .”
Dumnezeule! Avea să o facă să -și piardă mințile. Dar ea se trezi dâ nd din cap cu bă rbia.
"Fata buna."
Că ldura a trecut prin sistemul ei.
Din colțul ochiului ei plecat, ea îi vă zu piciorul cu cizme în timp ce se așeza pe mobilier.
Ea a jurat că îl simțea privind-o, de parcă mâ na lui ar fi încă pe pielea ei goală .
„Cred că mi-ar plă cea mai bine cu mâ inile încleștate după gâ t.”
„Mick. . .” șopti ea, cu gâ tul strâ ns, corpul ei rezistâ nd să fie atâ t de vulnerabil cu el.
„Allie, ră spunsul corect este un acord imediat de a face ceea ce ți-am cerut, pur și simplu
făcând -o. Sau ră spunsul este nu. Nu voi juca aceste jocuri, pe care cred că v-am spus deja.”
Ea trase adâ nc aer în piept. Ea a vrut să se conformeze. Ș i a vrut să lupte. Dar partea care
dorea – trebuia – să fie preluată de el a fost câ știgă toare, în timp ce mușchii ei s-au slă bit la
tonul de dominație absolut incontestabilă din vocea lui.
„Îmi pare ră u, Mick. O pot face. Eu voi."
Vocea i s-a domolit, iar ea a înțeles de ce era un dominator atâ t de bun – știa exact câ nd
să fie dur și câ nd să arate tandrețe. „Atunci, respiră . Ș i încercați din nou. Da, e mult mai
bine.”
Ș tia că fiind în acea poziție îi arcuia spatele, îi fă cea sâ nii să se ridice mai sus. O fă cea să
se simtă de parcă ar fi fost expusă . O fă cea să se simtă mai supusă .
Ea a așteptat. Ș i a așteptat. Pâ nă câ nd așteptarea în sine pă rea aproape insuportabilă , cu
atâ t mai mult pentru că era el . Nu îl așteptase deja pe Mick destul de mult? Lacrimile i-au
ars în fundul ochilor, dar le-a înghițit. I -ar fi pe plac, la naiba. Fă cum a spus el. Ară tați-i că
știa despre ce era jocul lui, că și ea îl putea juca.
Trebuia să se calmeze, să se liniștească pentru frâ nghii, forma lui preferată de joc.
Ea închise ochii, trase aer în piept.
Frâ nghia i-a alunecat în jurul încheieturii atâ t de repede încâ t nici mă car nu și-a dat
seama pâ nă câ nd el a strâ ns-o deja strâ ns și a început să lege ceea ce pă rea un nod rapid de
jumă tate de câ rlig. Apoi încă una și alta, pâ nă câ nd el fă cuse o frâ nghie care îi acoperea
întreg antebrațul. El a scă pat capă tul frâ nghiei și, fă ră să rupă contactul printr-o mâ nă pe
umă rul ei, a apucat o altă bucată . și a început pe celă lalt braț, apoi l-a terminat legâ ndu-și
încheieturile.
A avut un mic moment de panică câ nd și-a dat seama că asta era – el o fă cuse efectiv
neputincioasă în doar câ teva momente.
„Flechează -ți degetele pentru mine”, i-a spus el, iar ea a fă cut-o, știind că el verifica
circulația. „Se simt bine? Flux sanguin bun, tot? Îmi poți ră spunde.”
"Da."
"Da ce?"
Ea a înghițit. „Da, Mick.”
„Asta va fi deocamdată . Dar ar putea fi „domnule” mai tâ rziu. Fii gata pentru asta.”
 I-a alunecat o frâ nghie peste umerii ei și a lă sat capetele să -i cadă pe spate.
— Te-ai atașat în mod deosebit de această lenjerie? el a intrebat-o. „Clatina din cap da
sau nu.”
Ea a clă tinat din cap, întrebâ ndu-se cu ce avea să o lege care ar strica materialul delicat.
Dar înainte de a avea timp să se gâ ndească cu adevă rat la asta, a simțit atingerea rece a
metalului pe pielea ei și a privit în jos pentru a-l vedea strecurâ nd o pereche de foarfece de
siguranță sub banda din față a sutienului ei. Gâ fâ i, câ nd dintr-o singură lovitură s-a deschis,
iar în alte două curelele au fost tă iate, iar ră mă șițele hainei peliculoase au că zut pe podea.
Ea știa ce avea să urmeze, dar totuși ia fă cut să -i scape respirația câ nd el i-a tă iat lenjeria
de pe ea și a tras țesă tura, lă sâ nd-o în doar câ țiva metri de frâ nghie și că lcâ iele. Dar era
mâ ndră de trupul ei – și-a arcuit doar spatele, ridicâ ndu-și sâ nii goi.
A auzit un chicotit mic de la el. „Foarte bine, prințesă . Exact asta vreau să vă d. Pot spune
că îți place, fiind goală , în genunchi.” El se aplecă peste ea și îi puse din nou pă rul legat în
mâ nă , strâ ngâ nd puternic, iar ea trase aer în piept. Fața lui era chiar lâ ngă a ei, obrazul
apă sat împotriva ei. El a spus încet: „Acum vom afla câ t de mult vă place asta.”
Ea închise ochii în timp ce el apă să două degete direct în că ldura umedă dintre coapsele
ei, alunecâ nd în sucurile ei. Plă cerea nă vă li în ea.
„Doamne, ești ud, iubito. Ș tii ce îmi face asta? Ademenește fiara să iasă din peștera ei. Dar
nu putem avea asta. Nu încă , asta e sigur. Va trebui doar să facem ceva în privința asta.”
I-a dat drumul pă rului, și-a tras degetele de pe ea, lă sâ nd-o să tremure de nevoie și de
că ldură și s-a întors cu mai multă frâ nghie, pe care a pus-o pe podea lâ ngă ea, încolă cită în
mă nunchiuri. Cu mâ inile rapide, el a început să modeleze un ham în jurul sâ nilor ei,
frâ nghia alunecâ nd și strecurâ ndu-i peste piele ca un șarpe, trimițâ nd mici vibrații prin
sistemul ei. Îi plă cea fiecare clipă din ea – senzația de a fi decorat încet, de a deveni
neputincios, de a fi în mâ inile lui.
lui .
În timp ce el strâ nse frâ nghiile în jurul sâ nilor ei, o frâ nghie peste vâ rf, alta sub ei, ea
simți presiunea, fă câ ndu-i și mai sensibili, alunecarea sinuoasă a frâ nghiei pe pielea ei
fă câ ndu-i sfarcurile tari. Fă câ nd-o să tremure. El a lucrat frâ nghia între sâ nii ei, fă câ nd o
serie de noduri în centru care i-au apă sat dureros coastele, dar i-a plă cut. A vrut.
Ș i-a strecurat mâ na sub frâ nghie acolo, a tras cu putere, tră gâ nd-o în genunchi. Ah, asta a
fost bine, fiind tratat cu asprime. Nu îndră znea să ridice privirea spre el, ținâ ndu-și privirea
în podea. Dar oh, cum a vrut ea. Voiam să vă d acel animal înclinat și arzâ nd în privirea lui
cenușie.
— Foarte bine, murmură el. „Îmi place să vă d frâ nghia pe tine, felul în care se apasă în
carnea ta. Ce simți în ele, Allie? Spune-mi."
"Simt . . .” A trebuit să facă o pauză , să tragă aer în piept, ceea ce era ceva mai greu de
fă cut cu hamul de piept la locul lui, la fel ca atunci câ nd purta corset. "Simt . . . de parcă aș fi
ținut. Îmbră țișat. Simt . . . excitat. Ș i în siguranță , cumva.”
 „Ești fă cută pentru asta, fata Allie. Fă cut pentru frâ nghiile mele, nu-i așa? Stai chiar
acolo.”
Corzile alunecau din nou în timp ce el le trecu prin hamul de la piept și în jos în jurul
corpului ei – coaste, talie, peste spate și, în final, între picioare. Frâ nghia i-a alunecat între
coapse, împotriva sexului ei dureros, iar ea aproape a strigat, cu coapsele tremurâ nd.
El era tă cut în timp ce lucra, dar ea îi auzea respirația, aproape la fel de grea ca a ei,
simțea presiunea și relaxarea mâ inilor în timp ce mișca frâ nghia, fă cea noduri, se opri să
tragă de ham fă ră alt scop decâ t să facă . se simte comandată . Ca să -i facă să tragă cu putere
de clitorisul ei umflat, să se strâ ngă acolo pâ nă câ nd frâ nghia s-a scufundat dureros între
buzele pă să ricii.
Oh, Doamne, i-a plă cut.
Câ nd el a ră sturnat-o pe o parte, ea nu a protestat, doar a că zut pe podea, cu covorul
puțin zgâ rieturi pe pielea ei goală . El a rostogolit-o pe burtă cu mâ inile aspre. Întotdeauna îi
plă cuse să fie manipulată puțin în timp ce era în scenă . Dar câ nd el i-a tras gleznele în sus și
ea a înțeles că voia să o lege, ceva în ea s-a ră zvră tit, picioarele i se înțepeneau.
El era pe ea într-o clipă , cu genunchiul în spatele ei, cu o mâ nă tră gâ ndu-i trunchiul de pe
podea, prin frâ nghiile care se încrucișau între omoplații ei. Se simțea complet
neputincioasă , preluată , ceea ce și-a dorit, dar era și ceea ce o fă cea să intre în panică acum.
„Allie, o să -ți dau șansa să -mi spui despre ce este vorba.”
— Nu pot, Mick, începu ea, dar lacrimile i se înfipseră în gâ t și a trebuit să se oprească .
„Nu poți ce?”
„Nu pot fi. . . umilit. Nu cu tine. Te rog nu.”
„Aceasta nu este umilire. Aceasta este frumusețea, spuse el, cu tonul scă zut, liniștit.
Reverențială într-un fel în care a înțeles ea. Într-un fel care a liniştit-o instantaneu. Îi trecu o
mâ nă peste coloana vertebrală între frâ nghii. „Unghiurile grațioase ale corpului. Nivelul de
supunere pe care îl semnalează . Să vă d carnea legată de frâ nghiile mele este o artă pură
pentru mine. Carnea ta. . . Ei bine, am așteptat de mult să fac asta, ceea ce cred că știi deja.
Asta este. . . aproape de nedescris. Atat de frumos."
Ș i-a simțit membrele slă bite. Strâ nsoarea lui asupra ei s-a înmuiat și o lă să înapoi pe
podea, unde ea își întoarse obrazul, sprijinindu-l pe covorul de lâ nă .
„Acum ești gata”, i-a spus el. Spus , nu intrebat. Nu conta. Era adevă rat.
El îi trase încă o dată gleznele, le înfă șura în frâ nghia care aluneca senzual, fă câ nd-o să
conștientizeze oasele și carnea de acolo, apoi le-a legat cu câ teva noduri. El a strecurat o
frâ nghie sub nodurile dintre gleznele ei și i-a dus-o pâ nă la hamul ei, unde a trecut-o prin
frâ nghiile peste spatele ei și a tras de ele pâ nă câ nd i-au tras gleznele un pic mai sus.
Era cu adevă rat neputincioasă acum, cu excepția cuvintelor ei sigure, desigur. Dar ea nu
avea nevoie de ele. Capul ei se scufunda adâ nc în subspațiu, lucru la care și-a dat seama de
la distanță că nu se așteptase fă ră mai multă joacă de durere. Singura durere a fost pulsația
ușoară a sâ nilor ei legați apă sați de covor, sfarcurile zdrobindu-i lâ na și frâ nghia care
tră gea cu putere de sexul ei. Dar era udă .
 Mâ na mare a lui Mick s-a înfă șurat în jurul încheieturilor ei legate, care erau prinse în
spatele capului ei. A auzit mișcatul moale al frâ nghiei în mișcare în timp ce el îi lega cravata
corsetului de pe pă rul ei de încheieturile ei. Apoi el trase în sus, ridicâ ndu-i pieptul de pe
podea, ridicâ ndu-i capul cu el.
„Spune-mi că te descurci, Allie.”
"Da. Da, șopti ea.
„Sunt frâ nghiile prea strâ nse undeva? Întreruperea circulației? Apă sați prea tare în os?”
"Nu. Corzile sunt . . . bun."
A încercat să continue să respire, să -și țină corpul liber. Câ nd i-a strecurat o frâ nghie
între încheieturile mâ inilor și i-a legat-o de glezne, tră gâ ndu-i corpul în sus, fă câ ndu-l să se
plece, șocul a trecut prin ea. Disconfortul din poziție era o parte din puterea tuturor,
înțelese ea, dar Isuse, ea nu se simțise niciodată atâ t de neajutorat. Dar a fost pentru el .
L.
Mick.
El a început să -și treacă mâ inile peste carnea ei, așa că ea îi venea blâ nd să plâ ngă . Pielea
ei era vie, fiecare nerv terminandu-se cu hiperdriva. Ea îi simți atingerea ca focul. Ca nimic
din ce ea nu simțise vreodată în viața ei.
„Te simți al naibii de bine, fata Allie. Piele ca a naibii de mă tase. Îmi place felul în care
frâ nghiile îți apă sează corpul.”
Apoi s-a întins în jos și și-a strecurat o mâ nă sub nodurile de la spatele ei, fă câ nd
frâ nghia să apese mai tare de sexul ei.
Ea gemu.
„Da, îmi place asta, fata mea – să aud câ t de te doare, câ t de iubești. Oh, da, înțeleg perfect
că este atâ t plă cere, câ t și durere. Ș i nu vă înșelați - aceasta este intenția mea. Pentru că
oricâ t de mult îmi place frâ nghia, sunt puțin sadic. Dar asta știai deja. Ai vrut, sau nu ai fi
aici, nu?
Își mișcă mâ na între coapsele ei, degetele alunecâ nd în sucurile ei.
„Hristoase, dar ești udat.” Vocea lui se transformase în pietriș crud, joasă și plină de
dorință . „Ma face să vreau doar. . . da.”
A ră mas tă cut câ teva momente lungi, dâ ndu-i timp să se întrebe ce ar putea să -i facă în
continuare. Să -l poftesc. Să se teamă de asta. Să se teamă cum o va sparge.
Dar era Mick. In cele din urma. Ș i ea era a lui în acest moment. Ușurare și emoție și o
plă cere aproape insuportabilă o cuprinse. Pentru moment, a fost suficient.
 CAPITOL
Cinci

M ICK S-a uitat în jos la trupul lui Allie. O parte din el abia
îi venea să creadă că ea era
legată de frâ nghiile lui. Imaginea fantezică care a ră vă șit în el în toți acești ani
nu a fost nimic în comparație cu perfecțiunea care a fost această realitate. Ș i
vă zâ nd-o aici. . . a fost o mică epifanie. Mică , dar suficient de mult încâ t să provoace o
cră pă tură în peretele de sticlă pe care-l ridicase în jurul amintirii lui despre cine și ce era ea
pentru el, ca o prințesă zâ nă dracului dintr-un castel. Poate că el a fost cel care a pus-o
acolo, dar întotdeauna pă rea să aibă sens. Pâ nă acum. Acum ar putea fi nevoit să -și pună la
îndoială percepțiile. Pentru că acest Allie era real. Acest moment a fost real.
Prea real.
Ș i-a îndoit degetele, chiar a trebuit să facă un pas înapoi.
Calmează-te naiba.
Trase o suflare, apoi alta, dar inima îi bă tea ca o tobă și era tare ca oțelul.
Trebuia să gă sească o modalitate de a se distanța puțin pâ nă câ nd va recă pă ta controlul
care îl ținea – care îi ține pe amâ ndoi – feriți de lucrul primordial din interiorul lui, de
umbrele întunecate care îl mâ na.
A bă gat mâ na în geantă și a gă sit ceea ce că uta: un instrument mic, asemă nă tor unui
crop, care era într-adevă r mai mult ca o tijă de sâ rmă subțire, cu câ țiva centimetri de
șmirghel negru la capă t – unealta perfectă pentru intențiile lui.
 Stă tea lâ ngă Allie, se aplecă și-i ascultă respirația. Era lent și regulat, iar el știa că ea se
strecura mai adâ nc în subspațiu pur și simplu din cauza faptului că era legată în acest fel. S-
a oprit pentru a verifica circulația în mâ inile și picioarele ei, a gă sit carnea roz și să nă toasă .
Apoi s-a aplecat asupra ei și a bă tut partea de jos a ambelor picioare legate cu trusa de
șmirghel.
"Oh!"
„Shh. Stai linistita, fata Allie. Liniste si cat de linistita poti.”
I-a bă tut din nou picioarele și de data aceasta, deși a simțit o mică smucitură în corpul ei,
ea nu a tras prea tare de legă turile ei.
Începu o cadență obișnuită , apoi lovind fundul unui picior, apoi pe celă lalt, jucâ ndu-se
peste arcadele, vâ rfurile picioarelor, că lcâ iele, vâ rfurile degetelor. Îi plă cea câ nd respirația
ei începu să -i devină mai greu, îi plă cea câ nd se zvâ rcoli în frâ nghii, cu degetele de la
picioare ondulâ ndu-se și desfă câ ndu-se. Putea vedea că ea procesa bine senzația. Ș tia că nu
durea prea mult – această jucă rie special folosită pe picioare lovea toate punctele de
presopunctură și adesea gâ dila mai mult decâ t durea. Dar nu voia să o joace mai greu decâ t
asta chiar acum. Voia pur și simplu să -i aducă senzație, senzație care nu venea direct din
propriile mâ ini. Ar fi prea mult să o ating.
Se lă să să se relaxeze în ritm, urmă rind-o respirația, testâ nd vizual strâ ngerea
frâ nghiilor. A continuat timp de zece minute bune, în timp ce lumea din jurul lor se
strâ ngea în balon în care erau doar ei doi. Mick și Allie. Așa cum ar fi trebuit să fie
întotdeauna.
La dracu.
S-a oprit câ nd pulsul a început să -i bată rapid, rapid și agitat. El a aruncat jucă ria în
geantă , fiind mult mai neglijent cu echipamentul să u decâ t a fost vreodată . Dar a trebuit să
se oprească . Acum.
El depă șea.
Auzise că un Top ar putea scă dea la fel ca un fund. Dar nu se așteptase niciodată să i se
întâ mple — nu se întâ mplase niciodată înainte.
Nu fă cuse niciodată scenete cu Allie.
În pieptul lui era o mică furie. Furie că nu o ținuse mai mult împreună . Că și-a lă sat
controlul atâ t de strâ ns să -i scape.
Ș i-a tras foarfecele de siguranță de unde le-a bă gat în centură și a tă iat frâ nghia care îi
ținea pă rul de încheieturile ei, apoi pe cea care îi ținea încheieturile de glezne. O prinse
peste piept la timp pentru a-i coborî capul în siguranță pe podea și picioarele în același
timp. Carnea ei caldă ardea în el ca focul.
El a continuat să taie, smulgâ nd frâ nghiile de pe corp, rostogolindu-o pe spate pentru a
lucra mai repede. Îi surprinse privirea confuză și se înjură . Nu era corect, felul în care se
descurca cu ea, doborâ nd-o fă ră nicio explicație.
„Mick, suntem? . . Îmi pare ră u că am vorbit, dar termină m scena?”
Ră nită în vocea ei. L-a tă iat rapid. Dar nu a putut duce asta mai departe. Nu in seara asta.
 „Da”, a fost tot ce a reușit să spună .
O trase într-o poziție așezată , avâ nd grijă să fie mai blâ ndă cu ea, apoi să se ridice în
picioare ca să poată termina de tă iat-o. Ea se legă nă , iar el o prinse cu un braț în jurul taliei
ei. Doamne, se simțea ca o pă pușă de porțelan în brațele lui, iar el era un nenorocit că i-a
fă cut asta.
Curâ nd, frâ nghiile au ră mas în zdrențuri pe podea, iar el a apucat pă tura mică pe care o
ținea în geantă și a înfă șurat-o în jurul ei înainte de a o conduce la canapea și a o așeza.
Panica îi bubuia în urechi în timp ce se așeza lâ ngă ea, trebuind să se țină departe de ea, dar
știind că nu poate face asta - că , dacă nu reușește să -și dea o explicație, cel puțin trebuia să
facă era să ofere ceva îngrijire ulterioară . . Dar, în loc să se aplece în el pentru confort, așa
cum fă ceau cei mai mulți fund după joacă , ea stă tea acolo, de lemn. El nu a învinuit-o.
„Allie. . . la naiba, știu că energia este oprită . . .”
De ce naiba nu putea gâ ndi corect?
Ea strâ nse pă tura mai strâ ns în jurul umerilor ei. „Oprit? E tot felul de nenorocit, Mick.”
"Ș tiu. Îmi pare ră u."
"Ce?"
"Îmi pare ră u." Fă cu o pauză , clă tină din cap. „Crezi sau nu, pot să -mi cer scuze câ nd
greșesc.”
Ochii ei că prui au plâ ns și el se simțea și mai mult ca un nemernic.
„Mick, despre ce vorbești? Eu sunt cel că ruia ar trebui să -i pară ră u. Te-am forțat să faci
asta. Cum m-aș fi putut aștepta ca dinamica să funcționeze? E vina mea. am vrut doar. . .” S-a
oprit, a adulmecat, și-a șters obrajii cu palmele. „Ei bine, nu contează ce mi-am dorit. Am
greșit câ nd am fă cut asta.”
„Allie, ești responsabilitatea mea acum și fac o treabă proastă . Nu este vina ta. Tocmai
atingeți fundul.”
„Poate că sunt puțin – nu știu – dar știu că am dat peste cap totul, altfel scena nu ar fi
mers prost. Nu am fi deloc aici să facem asta. Îmi pare ră u, Mick. Chiar sunt."
O altă lacrimă i-a alunecat pe obraz și el întinse mâ na, o îndepă rtă cu degetul mare – nu
se putea abține. Dar câ nd ea faţa doar mototolită , nu putea face nimic decâ t să o tragă în
braţe şi să o strâ ngă . La început era înțepenită , dar în câ teva momente era ghemuită la
pieptul lui, plâ ngâ nd încet, cu că mașa lui strâ nsă în mâ nă .
Corpul ei era tot că ldură , moliciune și parfum de vară . Pulsul încă mai accelera, fierbinte
și tare în sistemul să u. Mintea i se învâ rtea, amorțită .
Acesta era Allie, aliatul lui . Nu știa cum să se gâ ndească la ea altfel.
Nu putea să -i facă asta.
Dar nu pot sta departe. Nu mai.
El o strâ nse mai tare, iar ea se topi în el pentru o clipă , apoi începu să se îndepă rteze. Ș i-a
strâ ns brațele. Ea îl împinse la pieptul lui. I-a dat drumul.
La dracu.
„Mick, nu. Te rog doar. . . nu. Nu ar fi trebuit să -ți fac asta.”
 „Nu mi-ai fă cut nimic”, a insistat el.
„Oh, da, am fă cut-o. Te-am manipulat. Am greșit, iar acum încerci să mă consolezi. Nu
trebuie să faci asta. Bine? Nu trebuie. Doar . . . Du-mă acasă ."
"Ar trebui sa vorbim. Nu vreau să te duci acasă singură așa.”
„O sun pe Marie Dawn. Iţi promit. Ș tiu că te simți responsabil ca Top. Înțeleg. Dar chiar
eu sunt cel care m-am pus aici și voi vedea că sunt îngrijit. Mă ocup eu de asta. Ceea ce ar fi
trebuit să fac tot timpul, în loc să încerc să te trag înapoi. Ai avut dreptate. Sunt prins în
trecut. Îmi pare ră u, Mick.”
Îl sfâ șie să vadă expresia de pe chipul ei. Nu știa cum ar putea rezolva lucrurile în seara
asta. Erau amâ ndoi prea cruzi. Ș i avea nevoie de ceva timp pentru a înțelege ce i se
întâ mplase.
"În regulă . Lasă -mă să -ți iau rochia. Dar Allie. . . Îmi pare ră u pentru multe lucruri. Ar
trebui să știi că ."
Ea doar a clă tinat din cap, iar el i-a întins rochia. L-a strecurat peste cap, a lă sat pă tura să
cadă . Câ nd a încercat să o ajute să se încalțe, ea i-a fă cut semn să plece și a fă cut-o singură ,
apoi s-a așezat în tă cere în timp ce el își fă cea geanta. Ea a ră mas la fel de tă cută în timp ce
se întorceau prin club în față și își luau paltoanele. Era recunoscă tor că Pixie le-a mă surat
starea de spirit și a tă cut câ nd plecau.
El a ajutat-o pe Allie să urce în camion, cu o mâ nă pe cot, dar ea a fost închisă pentru el.
S-a dus pe partea șoferului și a intrat, a pornit motorul.
„Nu vorbești deloc cu mine?” el a intrebat-o.
— Pur și simplu nu pot, Mick. Îmi pare ră u. Nu știu ce să mai spun și, dacă mai spun ceva,
nu o să fac decâ t să agravez.”
„Trebuie să încetezi să -ți ceri scuze.”
„Pentru că sunt complet fă ră vină ? Haide, Mick. Amâ ndoi știm că nu este adevă rat.”
Își freacă barbă cu o mâ nă , cu cealaltă ferm pe volan, câ nd tot ce voia era să oprească
nenorocitul de camion și să o ia din nou în brațe.
El știa că avea dreptate. Se simțise manipulat zilele trecute, dar acceptase situația ca
fiind inevitabilă . Dar în seara asta totul se schimbase odată ce o avea în frâ nghii, sub mâ ini.
Nu era vederea că rnii ei goale, deși asta era al naibii de spectaculos. Era ea . Mai puternică
decâ t era înainte. Mai curajos. Ce i-a trebuit să -l facă să facă asta?
— Nu credeam că vei fi în stare să te cert cu asta, spuse ea încet.
"Nu. Adică , mă gâ ndeam.”
— E mai bine dacă nu ne gâ ndim, Mick.
Se uită la profilul ei, la pomeții ei înalți, la vâ rfurile genele ei lungi aurite de luminile
stradale. Atat de frumos. Incapatanat ca intotdeauna. Ș i închis pentru el.
Ș i nu ar putea face nimic în privința asta.

***
I- A ră nit inima să -l închidă , dar a trebuit să o facă . Vina o mâ nca înă untru.
Era atâ t de aproape de a-și tră i cele mai să lbatice vise în seara asta, doar ca să se
pră bușească în jurul ei. Ea se descurcase îngrozitor.
Ea mușcă lacrimile în timp ce camionul se mișca pe stră zile întunecate și în curâ nd au
ajuns la casa ei. Mick a venit să -i dea drumul, dar câ nd ea ar fi trecut pe lâ ngă el, el a apucat-
o de braț.
„Te conduc pâ nă la ușa din față ca domnul sudic care ar trebui să fiu. La fel ca Dom
responsabil, la naiba.
Oh, era supă rat. Ea nu l-a învinuit.
Ea s-a întors și au urcat împreună scă rile din față .
„Dă -mi cheile tale.”
„Mick, eu...”
— Fă -o, Allie. Nu te mai certa cu mine.”
Ea a expirat într-un oftat în timp ce a scos cheile din poșetă și i le-a întins. Degetele lui
mari se înfă șurară în jurul mâ inii ei pentru o clipă lungă , iar ea ridică privirea pentru a gă si
privirea lui asupra ei, întunecată și stră lucitoare în lumina palidă a verandei.
„Mick. . .”
„Shh.”
„Nu mai suntem în scenă .”
"Nu. Nu au fost. Suntem doar doi oameni care ne spun noapte bună . Ș i asta vom face
bine.”
El s-a aplecat înă untru și, deși ea știa ce urma, nu s-a putut îndepă rta. Corpul ei nu a
lă sat-o. Ea a respirat în parfumul lui amestecat cu aerul rece al nopții, ceea ce îl fă cea doar
să pară mai întunecat, mai sexy.
Brațul lui îi cuprinse talia, tră gâ nd-o mai aproape. Ea îşi înclină bă rbia, clipi puternic în
timp ce el îşi coborî faţa spre a ei, pâ nă câ nd respiraţia lui i se încă lzeşte pe buzele ei.
El se apropie și respirația pur și simplu ieși din ea, corpul ei topindu-se în așteptare.
Mâ na lui o prinse de talie, degetele lui înfipră . Ea închise ochii. A așteptat.
I-a mai strâ ns o strâ ngere înainte de a se îndepă rta.
„Ș tii, tot ce s-a întâ mplat câ nd eram mai tineri. . . Îmi amintesc cum a fost între noi. Să nu
crezi că am uitat vreodată . În seara asta mi l-a adus înapoi, l-a fă cut din nou proaspă t. Real."
Pieptul i s-a tras într-un nod strâ ns și complicat. — Ce spui, Mick?
El clă tină din cap, cu ochii umbriți. "Nu știu." A fă cut o pauză , a repetat: „Nu știu. Ș i nu
știu exact ce se întâ mplă în capul ă la dră guț al tă u, dar simțeam că trebuie să spun ceva.”
"Ș i . . . ?”
El a ridicat din umeri. "Asta este." Tă cu câ teva clipe, apoi întinse mâ na, trecu un deget pe
obrazul ei, cu privirea pe fața ei. El a șoptit: „Noapte bună , Allie”.
„Oh. . .”
Sprâ ncenele lui s-au adunat și ea a crezut că ar putea spune ceva mai mult, dar el a fă cut
doar un pas înapoi, și-a lă sat mâ na să cadă de pe partea ei. L-a bă gat în buzunarul blugilor.
 Pulsul îi flutura, fierbinte și firav.
— Noapte bună , Mick, reuși ea să iasă .
„Vreau să mă suni mâ ine.” Vocea lui era aspră și joasă . „Nu trebuie să vorbim.
Înregistrează -te, spune-mă dacă ești Bine. Ș i sună -l pe Marie Dawn în seara asta. Sună -l pe
Jamie. Cineva. Fă ră ceartă .”
"Eu voi."
„Promite-mi că o vei face.”
"Iţi promit."
A ră mas o clipă privind-o. Inima i-a tunat în piept. În cele din urmă , a mai fă cut un pas
înapoi.
"Bine. Noapte bună , Allie.”
„Noapte bună , Mick.”
Ea a așteptat, dar el nu s-a clintit.
„Nu plec pâ nă nu ajungi în siguranță .”
"Oh. Oh."
Ea a fă cut o mișcare inutilă de fluturat cu mâ na, și-a dat seama ce face și s-a întors de la
el, a intrat în casă și a închis ușa în urma ei. Ea s-a sprijinit cu spatele de el, cu privirea pe
tavanul de ipsos, în timp ce ea ră suflă lung, oftâ nd.
Iisuse, omul acesta! Cum a putut să se apropie atâ t de mult și apoi să nu o să rute? Pură
tortură , și nici mă car cea perversă , era sigură . Dar a fost vina ei. Corpul ei bâ zâ ia de nevoie,
dar mintea ei bâ zâ ia și mai tare. Cu îndoială . Vinovă ţie. Întrebă ri.
Ea avea să facă așa cum promisese, atâ t pentru ea, câ t și pentru el. S-a mutat din holul de
la intrare în camera de zi și și-a golit poșeta mică pe mă suța de cafea joasă , și-a gă sit
telefonul mobil și a sunat la Marie Dawn.
„Allie? Ce faci, chérie ?”
"Îmi pare ră u. Ș tiu că e tâ rziu.”
„Niciodată o problemă , dragă . Vorbește-mi."
„Am fost la club, Mick și cu mine. Ș i la început totul curgea. A fost prea perfect să fiu
acolo cu el. Ș tiind că în sfâ rșit se întâ mpla. Dar Marie Dawn, am dat naibii.” I s-a tă iat
respirația și și-a îndoit mâ na liberă într-un pumn, lă sâ nd unghiile să -i muște în palmă . „Nu
ar fi trebuit să încerc să -l condam în asta.”
„Ei bine, s-ar putea să fi existat și alte modalită ți de a face asta, dar amâ ndoi știm că Mick
Reid este una dintre cele mai încă pă țâ nate ființe umane de pe planetă , așa că într-adevă r,
aceasta poate fi singura cale.”
„Asta a fost și gâ ndul meu. Așa am justificat-o.” Fă cu o pauză , înghiți lacrimile care îi
ardeau în gâ t. „A fost atâ t de dră guț în privința asta, și-a cerut scuze, dar scena a fost
distrusă .”
„Allie, nu te poți învinovă ți pentru asta. A început-o cu ani în urmă — doar încerci să
repari daune. Deci, scena a mers prost. Ş i ce dacă ? Asta nu înseamnă că voi doi nu mai
vorbiți niciodată sau poate chiar încercați din nou clubul. Da?” întrebă Marie Dawn.
 "Nu. Adică , nu există nimic în manualul de îndoială care să spună că nu putem încerca
din nou, dacă vrem. Dar . . . Evident, toată chestia asta s-a încurcat cu capul lui și nu cred că
va dori.
„Cred că te înșeli.”
"Nu știu." Se îndreptă spre draperiile de dantelă de la fereastră , lă sâ nd luminile de afară
să se estompeze într-o val de chihlimbar pal, pe lâ ngă lacrimile care i se scurgeau în ochi.
„Mi-a spus că a fost acolo cu mine în seara asta a adus la iveală cum se simțea el și cred că
vorbea despre relația noastră , atunci câ nd lucrurile erau bune între noi. Cred că . Doar că nu
știu.”
"Te simți bine? Ai nevoie să vin? Pentru că pot veni chiar acum. Spune doar cuvâ ntul.”
„Nu, sunt bine.” Ș i-a mușcat buza. "Voi fi bine. Sunt confuz și . . . Voi fi bine. Trebuie doar
să dorm puțin și să încerc să rezolv asta în mintea mea. M-a fă cut să promit că îl voi suna
mâ ine.”
"Bun. Îți va oferi șansa de a vorbi. Vrei să vorbești cu el?”
"Da. Bineinteles ca da. Pur și simplu nu am putut vorbi cu el în seara asta. Nu am
suportat să -l înfrunt.”
— Fii liniştit cu tine, dragă , spuse încet Marie Dawn. „Dragostea este întotdeauna destul
de grea.”
„Îl iubesc”, a spus ea, cu vocea joasă , puțin sugrumată . "Wow. Nu am spus acele cuvinte
cu voce tare de câ nd eram adolescent.” Uimirea a fă cut pielea de gă ină să se ridice pe
carnea ei.
„Poate că era timpul.”
"Pot fi. Doar că nu cred. . . Nu cred că Mick mă va iubi vreodată înapoi.”
„Oh, el te iubește. Are de ani de zile. Dă -i șansa să -și dea seama. Ș i Allie? Personal, cred că
a-l forța să se confrunte cu asta este cea mai bună cale – probabil singura cale – de a ajunge
la el. Nu renunța. Ești mai puternic decâ t atâ t.”
Allie a zâ mbit. „Ce m-aș face fă ră tine să mă mamă ?”
„Ș tii că te iubesc, chérie .”
"Ș tiu. Mulțumesc."
„Ești sigur că nu ai nevoie de mine? Neal nici nu și-ar fi dat seama că am plecat. Pot să
alunec în papuci și să ajung acolo în cincisprezece minute.
"Sunt bine. Într-adevă r. Stai acasă cu soțul tă u.”
„Intră cu mine mâ ine.”
"Eu voi."
Au închis telefonul și ea s-a trezit simțindu-se puțin mai bine. Uimitor cum a putut-o
susține sprijinul unei prietene bune câ nd era în jos. Cum a tră it atâ t de departe de Marie
Dawn în toți acești ani? Dar se întorsese în New Orleans – se pă rea să ră mâ nă . Nu mai
trebuia să fie separată de cea mai bună prietenă a ei. Sau familia ei, pe care o iubea foarte
mult, chiar dacă uneori puteau fi puțin nebuni și copleșitori.
Sau de la Mick, poate.
 Ea a tras aer în piept, a expirat și a tras o alta. Acolo era parfumul familiar al New
Orleansului — lemn vechi și ipsos, praf pe perdele de dantelă și întotdeauna parfumul
florilor care pă rea să vină de pretutindeni.
Dacă clă tină din cap, astfel încâ t pă rul să -i cadă pe obraz, mai simțea mirosul lui Mick pe
ea.
Pulsul i se accelera. Corpul ei s-a încă lzit.
Indiferent câ t de emoționantă ar fi, acea nevoie primordială pentru el pâ ndea mereu,
așteptâ nd ca un mic gâ nd să înflorească într-o dorință aprinsă .
Mâ inile lui fuseseră pe ea în seara asta – pe tot corpul ei.
Fusese goală și sub comanda lui.
Un geamă t blâ nd i-a scă pat de pe buze. Ea și-a șters gura cu dosul mâ inii de parcă ar
șterge nevoia de el.
Mick.
Ea a clă tinat din cap în timp ce se deplasa pe hol în baie, s-a dezbră cat de haine în timp
ce curgea apa fierbinte la duș, scă zâ nd temperatura înainte de a intra.
S-a aplecat în gresie, ră coroasă pe spate, a închis ochii și și-a amintit.
Sprâ ncenele lui întunecate s-au tras concentrat în timp ce se apleca asupra ei.
Alunecarea frâ nghiei pe carnea goală . Mirosul lui îi umple plă mâ nii.
Ș i-a amintit de frâ nghia alunecâ ndu-i între coapse, apă sâ nd puternic între buzele sexului
ei și s-a întins să apese acolo cu degetele.
„Oh. . .”
Nu a fost de ajuns. Nu este suficient.
Ea a tras pulverizatorul de duș în jos și a ținut-o astfel încâ t apa să -i lovească clitorisul,
gemâ nd la presiune. Despă rțindu-și coapsele, a mutat stropii tari de apă mai aproape și și-a
imaginat că era gura lui Mick pe ea. Tachinâ nd, lins, sug. Tragâ ndu-și acea probă sensibilă
de carne în gură , trecâ ndu-și limba peste vâ rf.
În câ teva momente, ea a fost la limita culminului, clitorisul îi pulsa, picioarele
tremurâ nd.
„Mick. . . Vin." Gâ fâ i câ nd prima undă de șoc a lovit-o. "Pentru dumneavoastră . . . Oh!"
Tremura câ nd plă cerea se rostogoli prin ea, val după val. În spatele ochilor ei închiși se
afla fața lui. Mirosul lui. Aerul lui de comandă .
Mick.
Mereu.
Se aplecă mai tare în gresie, gâ fâ ind, amețită de o nevoie încă nesatisfă cută .
Mick ar fi întotdeauna de care avea nevoie. Ea nu știa cum să nu aibă nevoie de el. Ea nu
știa cum să îmblâ nzească dorința furioasă pentru el fă ră ca el să fie cel care o îmblâ nzește.
Ea clă tină din cap. Trebuia să ia o decizie: avea de gâ nd să -l urmă rească pe Mick sau nu?
Ce a fost corect pentru el? Ar putea tră i cu ea însă și dacă nu ar fi împins pentru timp cu el?
Ar putea tră i cu ea însă și dacă ar fi eșuat la fel de lamentabil ca în seara asta?
 S-a clă tit și a ieșit din duș, și-a uscat rapid pielea și pă rul cu un prosop. Trebuia să se
urce în pat și să nu se mai gâ ndească . Ar deschide unul dintre spectacolele ei de că lă torie și
se pierdea în orice parte a lumii era explorată . Așa se descurcase întotdeauna cu stresul, de
câ nd își amintea.
S-a urcat goală în patul mare cu baldachin care fusese în casă câ nd sosise. Era o piesă
frumoasă , probabil franțuzească , și primul lucru pe care îl fă cuse câ nd sosise în oraș a fost
să înlocuiască salteaua și să cumpere o plapumă liliac închis și gră mezi de perne în liliac și
alb. Patul era prea din New Orleans – nu se putea abține să nu-l facă romantic și mojos.
Cearșafurile erau ră coroase pe pielea ei în timp ce ea se așeză , împingâ nd pernele în
spatele capului ei. Ea a luat telecomanda de pe noptiera, a stins lampa si a aprins
televizorul.
A gă sit un spectacol care explorează Tahiti și a lă sat frumusețea apei turcoaz și vocea
netedă a naratorului să o liniștească pâ nă câ nd i-a fost prea somnoros pentru a mai fi
atentă . Ea a oprit sunetul și s-a rostogolit pe o parte pentru a privi, nevă zâ nd, cerul nopții
prin fereastră . Ea nu a vă zut luna, pe jumă tate ascunsă de nor. Ea nu vedea stelele
stră lucind cu lumina lor palidă . Tot ce a vă zut a fost chipul lui Mick. Ea a dormit și l-a visat
toată noaptea.

***

A venit dimineata prea devreme. Allie se întinse, testâ ndu-și mușchii pentru orice rigiditate după
ce fusese legată cu o seară înainte, dar trecuse prea repede pentru a provoca vreun efect
persistent. Nu pentru corpul ei, oricum.
S-a ridicat și a ră sturnat cuverturile, s-a ridicat din pat și și-a strecurat halatul peste
umeri, prefă câ ndu-se că nu era deja plină de anxietate. Era prea devreme să -l contactez pe
Mick? Ș tia mă car ce voia să -i spună ?
O privire la ceas îi spuse că era opt și jumă tate, iar dacă îl cunoștea pe Mick – și încă îl
cunoștea – probabil că era deja treaz și fusese la sală .
„Ce naiba”, mormă i ea, gă sindu-și telefonul în sufragerie și apelâ nd la el.
A sunat, apoi a trecut la mesageria vocală .
„Mick, salut, eu sunt. Allie. Hm . . . Trebuia să sun, așa că te sun, dar poate nu te-ai trezit
încă . Îmi pare ră u dacă te-am trezit. Eu doar . . . Mă înregistrez. Sună -mă înapoi câ nd poți.
Bine. Pa."
A apă sat butonul Terminare apel și a înjurat.
„Mod de a suna ca un complet idiot”, mormă i ea.
Ea și-a frecat ochii. De ce nu bă use ea mă car o cafea mai întâ i ca să poată reuși să aibă
sens?
Vâ râ ndu-și telefonul în buzunarul halatului, s-a mutat în bucă tă rie pentru a începe
cafeaua. I-a sunat telefonul mobil.
Mick.
 Stomacul i s-a înnodat, pulsul i-a fluturat.
Doar respira.
"Buna ziua?"
„Hei, Allie.”
"Oh, salut."
"Imi pare rau, mi-a fost dor de tine. Tocmai ieșeam de la duș.”
Mick cu apă fierbinte turnâ ndu-i peste corpul lui musculos. . .
Ea a întors un geamă t.
„Mă bucur că nu te-am trezit.”
„Am ieșit deja la alergat în această dimineață .”
A trebuit să zâ mbească în sinea ei.
"Ce mai faci?" el a intrebat. „Ai dormit puțin?”
„Unii, da. Ș i mă simt bine. Fă ră puncte dureroase.”
„Dar restul? Încă îți pare ră u că m-ai pus să joc de tine?”
— Îmi pare ră u doar că nu m-ai să rutat, spuse ea înainte de a se putea opri.
A urmat o pauză lungă . Apoi a spus: „Allie”, cu o voce scă zută .
Ș i-a trecut degetele prin pă r, prinzâ nd încurcă turile. "Ș tiu, știu. Ș i asta nu este în
întregime adevă rat. Îmi pare ră u pentru lacrimi. Drama.”
— Ț i-am spus aseară că nu a fost vina ta.
— Nu vreau să mă cert cu tine, Mick.
„Bine, atunci nu. Fă doar cum spun eu.”
"Ce?"
Dar autoritatea bruscă din tonul lui îi fă cea deja oasele să se topească .
„M-am gâ ndit mult la asta aseară , după ce te-am luat acasă , și mai mult în această
dimineață . După cum vă d eu, ne datoră m unul altuia să mergem mai departe cu planul. Îți
sunt dator.”
„Să mergi înainte în ce fel, mai exact? Să faci o scenă la club? Nu-mi datorezi nimic.”
— Nu te certa cu mine, Allie.
Ea traversă bucă tă ria mică , și-a sprijinit spatele de vechea țiglă roz de la marginea
chiuvetei. Ea nu știa ce să facă , dacă să se certe sau să -l lase să preia conducerea. Își dorea
să fie cu el atâ t de tare încâ t o durea. Dar ce îi oferea el în afară de încă o noapte de joacă ,
oportunitatea de a îndrepta lucrurile în acea arenă ?
„Mick, dacă doar tu încerci să te ridici la cuvantul tă u ca Dominant, atunci... . . Nu știu
dacă pot face asta. Mai am o scenă cu tine, încearcă să o faci una bună , atunci. . . Nu știu."
A fost o bă taie lungă . Îl auzea respirâ nd la celă lalt capă t al telefonului. „Nici eu nu știu,
sincer să fiu. Ș i trebuie să vă spun că am depă șit azi-noapte pentru prima dată - de aceea a
trebuit să opresc scena. Nu încercați să vă asumați vina pentru asta - se întâ mplă uneori. Te
descurcai frumos. Dar aseară a început ceva și cred că trebuie să trecem. Nu știu unde, pâ nă
la urmă . Dar suntem tu și eu, Allie. Nu suntem doar doi oameni care s-au întâ lnit la club și
au decis să ne scoatem unul pe celă lalt. Nu poate fi niciodată așa pentru noi. Aseară mi-a
ară tat asta. Toping out mi-a ară tat asta. O parte a fost realitatea de a fi în club cu tine. Sincer
să fiu, m-a uimit puțin, lucru de care nu mi-am dat seama pâ nă azi dimineață . Să știi că faci
parte cu adevă rat din lumea zdrobită - cea dulce Allie pe care o cunosc de câ nd eram copii.
Trebuie să -mi învă luie capul în jurul asta. Dar da, jocul pentru noi nu poate fi niciodată un
lucru întâ mplă tor. Deci, dacă mergem acolo, trebuie să fim conștienți de asta.”
"Ai dreptate. Dar Mick. . . chiar încercă m să facem asta? Pentru că așa cum ai spus,
suntem noi . Ș i încă nu sunt sigur că am împins lucrurile nu a fost o mare greșeală .”
"Pot fi. Sau poate că este timpul să ne dă m seama odată pentru totdeauna dacă greșim .”
Lacrimile se formară în spatele ochilor ei închiși. Ar putea ea să accepte dacă s-ar
apropia, doar pentru a afla că se vor pră buși și se vor arde?
„Allie?”
— Mă gâ ndesc, spuse ea.
„Nu te gâ ndi. Asta ne pune pe amâ ndoi în necazuri de fiecare dată , nu-i așa?
„Poți să -mi spui că nu este vorba despre faptul că ai ceva de demonstrat, Mick? Mie?
Pentru tine?"
„Întotdeauna este vorba despre a încerca să -mi demonstrez ceva”, a spus el cu burlaci.
— Dar dacă asta e tot...
"Nu este."
Ea a expirat, și-a mușcat buza. "Bine."
"Bine?"
"Da. Bine."
„Nu ai de gâ nd să te lupți cu mine pentru asta?” el a intrebat.
— Tocmai am spus bine, Mick.
Scoase un mic râ s. „Doar cam greu de crezut.”
Ș i ea a râ s atunci. "Ș tiu."
„În clipa în care te voi aduce înapoi în acel club, voi gă si o modalitate de a-ți scă pa
tendința de a te certa, fata Allie.”
Un fior lung și dulce îi tremura corpul.
„Pe asta mă bazez”, îi spuse ea.
Se pă rea că lucrurile trecuseră cumva de la incertitudine și nervi la o senzualitate
fierbinte în doar câ teva momente. Dar acesta a fost Mick. Greu cu ea un minut și moale în
urmă torul.
Greu cu mine. . . Vai.
„Acum spune-mi care este preferința ta în ceea ce privește orice contact sexual.”
„Eu . . .” Ș i-a apă sat vâ rful degetelor pe buze pentru o clipă . „Chiar nu vreau să fiu primul
care o spune.”
„Dacă e un ordin?”
„Atunci o să nu ascult. Acceptă doar că nu o să mă faci să trec peste asta, Mick.
El a râ s. „Bine, fată încă pă țâ nată . Vă spun că cred că este o idee proastă să puneți prea
multe limită ri stricte asupra modului în care merg lucrurile. Din nou, aceștia suntem noi.
Nu suntem stră ini. Ar trebui să îi oferim toate șansele pentru a permite lucrurilor să curgă
natural.”
"Sunt de acord. Cu exceptia . . . sexul real este altceva, Mick. E prea intim. Trebuie să
vedem cum merge jocul, cum mergem , înainte de a putea începe să negociem asta.”
"De acord. Dar îți voi trimite actele mele de să nă tate curate. Mă verific ITS la fiecare
două sprezece să ptă mâ ni. Mă aștept să faceți același lucru în numele transparenței,
indiferent dacă avem sau nu un act sexual real. Deci, trebuie să discută m câ nd vom face
acest lucru din nou”, a spus el. „Cum este programul tă u?”
„Încă nu am prea multe, în afară de renovă rile casei, care nu au început. Prâ nzul cu Marie
Dawn astă zi...
"Bun."
"Vedea? Uneori pot urma instrucțiunile.”
— Uneori, spuse el ironic. „Ce altceva în acest weekend?”
"Asta este."
„Atunci ne întoarcem la Bastille în seara asta.”
Respirația ieși din ea. "Oh."
— Este un argument, Allie?
"Ce? Nu. Pur și simplu nu mă așteptam ca lucrurile să se întâ mple atâ t de repede.”
„Îmi place repede.”
Doamne, se udă doar auzind tachinarea din vocea lui, autoritatea.
„Întotdeauna ai fă cut.”
— O să te iau la opt. Fii pregă tit. Aceleași instrucțiuni ca aseară .”
"Da domnule."
— Nu fi inteligent, Allie. Ai face bine să -ți amintești că sunt la fel de sadic pe câ t sunt un
Top de frâ nghie.”
„Ș i sunt la fel de masochist, pe câ t sunt un fund de frâ nghie.”
Amâ ndoi au tă cut câ teva clipe lungi, în timp ce sistemul ei ardea de dorință .
— În seara asta, spuse el în cele din urmă .
— În seara asta, repetă ea.
Au închis telefonul și ea și-a strâ ns telefonul mobil în mâ ini, și l-a lipit de piept.
Acest lucru avea să fie fie uimitor, fie sfâ șietor — din nou. Nu era sigură că putea face
față durerii de inimă . Dar Mick avea dreptate: dacă nu încercau, de unde ar ști vreodată ? Ea
nu voia să tră iască cu capul plin de s-ar putea fi. Fă cea asta de ani de zile și nu trecuse
niciodată peste asta. Dar nici ea nu putea intra în asta cu inima plină de groază . Ar trebui
să -și adune puterile, pentru a nu lă sa frica să o învingă . Ea ar face-o. Pentru el.
Ș i ar face-o pentru ea însă și. Amâ ndoi meritau, în sfâ rșit, să știe .

***
Într -un fel, se ținuse ocupată toată ziua, discutâ nd cu Allister despre remodelarea, pe care avea
să o înceapă să ptă mâ na viitoare, după o privire atentă la locul luni, apoi la magazinul de
hardware, alegâ nd vopsea și uitâ ndu-se la dulapurile de bucă tă rie. Îi luase mult baie, s-a
lă sat să se afunde în ritualul de netezire a loțiunii pe corp, machiâ ndu-și, periâ ndu-și pă rul
pâ nă câ nd acesta a stră lucit.
De data aceasta, a purtat lenjerie roșie de mă tase și o rochie neagră din tricot, care îi
întindea vâ rful coapselor, și sandale înalte și negre, cu bretele care i-au încrucișat delicat
peste copp. Pe la șapte patruzeci și cinci era pregă tită , inima bă tâ nd din nou în viteză ,
verificâ ndu-și reflectarea în oglindă , dorind să fie perfectă pentru el.
Câ nd soneria a sunat exact la ora opt, a tresă rit-o, deși o așteptase.
Calma.
Ea clă tină din cap din cauza propriului ridicol câ nd se duse să deschidă ușa.
La fel ca aseară , pă rea să depă șească pragul ușii. Ș i era atâ t de sexy, cu barbă lui
diabolică . Purta un pic de zâ mbet.
„Foarte dră guț, fata Allie. Ești gata să pleci?”
Ea a dat din cap.
A deschis paravanul și a luat-o de braț, tră gâ nd-o afară . În tă cere, ea i-a întins cheile
casei, iar el a încuiat ușa de la intrare, i-a înmâ nat cheile înapoi și i-a ținut o mâ nă în spatele
ei, în timp ce o conducea la camioneta lui și o ajuta să intre.
Ea se scufunda deja, mintea ei golindu-se de tot, cu excepția sentimentului de déjà vu și a
sentimentului copleșitor al prezenței lui Mick în timp ce îi conducea la club.
„Te descurci bine?” el a intrebat-o.
"Da. Doar să -mi pun capul în locul potrivit.”
S-au oprit la o lumină și el s-a întors spre ea. „Cred că ești deja acolo.”
Ea a zâ mbit. "Da. Nu mă pot abține.”
„Nu vreau să faci asta. Ești exact unde te vreau, de fapt. Mergâ nd cu mine la Bastille,
începâ nd să plutesc în drumul tă u în subspațiu. Pe cale să fie în mâ inile mele. Oh da. Cam
perfect.”
Nu știa ce să spună , deoarece un sentiment de satisfacție față de plă cerea lui o inunda.
Pentru tine, Mick.
Au ajuns la club și el a parcat, a venit și a ajutat-o din camion. Înă untru, aceeași femeie —
Pixie — stă tea în spatele biroului.
"Bine ai revenit."
Allie dă du din cap. "Mulțumesc."
Era bucuroasă că nu mai era nicio conversație îndreptată spre ea. Nu voia să -și piardă
spațiul capului.
Ș i Mick nu a lă sat-o. El o apucă cu putere de braț, degetele lui mușcâ ndu-i puțin carnea,
comanda venind în micul șoc al durerii, dar ea a primit-o cu plă cere. Capul i se lă să mai
adâ nc în timp ce îl urmă rea în club.
O duse în spatele încă perii principale și printr-o ușă care se deschidea într-un hol lung.
 — Vom pă stra lucrurile private în seara asta, spuse el, cu gura aproape de tâ mpla ei, în
timp ce o conducea pe hol. „Nu vreau ca concentrarea noastră să fie întreruptă nici mă car
de fiorul exhibiționismului, de sunetele altor oameni. Suntem doar tu și cu mine în seara
asta, Allie.
Ea tremura la acest gâ nd.
El a condus-o printr-o uşă şi a închis-o în urma lor.
Se aflau într-o cameră mică care avea mai multe echipamente în ea: o bancă că ptușită
pentru bă taie, cu genunchi și cotiere într-un colț, un cadru mare de sclavie în altul, iar în
mijlocul camerei era un „pat” suspendat suspendat de lanțuri. la toate cele patru colțuri și
acoperite cu vinil roșu. Împotriva unui perete era un scaun de dragoste tapițat cu catifea
roșie.
— Ce crezi, Allie? o întrebă el, apropiindu-se și înfă șurâ ndu-și pumnul în pă rul ei. „O să
te întind pe masa aceea. Te voi lega și am să -ți fac niște lucruri minunate și teribile.”
Tot ce putea să spună a fost: „Da, te rog”.
 CAPITOL
Şase

S NU ÎNDRĂ ZNEA să se uite la el. Nu pentru că el ar fi fost Dom, ci pentru că îi era teamă că ,
dacă o fă cea, picioarele i se vor tremura prea tare ca să o țină sus.
S-a aplecat spre ea și i-a șoptit la ureche: „Te simt, știi. Simți ceea ce simți acum. Acel
tremur sub pielea ta. Pulsul tau gata. O vă d la baza gâ tului tă u. O pot simți."
El îi apă să două degete blâ nde de gâ t, iar ea oftă .
„Ah, iată . Acea onestitate. Nu o poți ascunde, nu-i așa? Dar nu mă refer la asta ca la orice
fel de judecată . Vreau s - o aud. Oftele tale, gemetele tale. Vreau să vă cunosc plă cerea. Nu-
mi ascunde asta. Nu încerca să -mi ascunzi nimic. Sunteți familiarizat cu acest proces - știți
ce trebuie să facem pentru ca acest lucru să funcționeze. Deci spune-mi acum, despre ce
sunt nervii? Acest set greu la maxilarul tă u, la umeri? Pentru că simt că dacă îmi pun brațul
în jurul tă u chiar acum, s-ar putea să te rupi într-un fel.”
„Aș putea”, murmură ea, fiind nevoită să -și muște lacrimile dintr-un motiv pe care nu îl
înțelegea.
„Allie, nu vreau să te ră nesc. Nu în acest fel.”
Ea a înghițit. "Ș tiu. Dar ai putea, Mick.
L-a auzit expirâ nd într-o respirație lungă . „Voi face tot posibilul să nu o fac.”
Ea dă du din cap, întoarse privirea, lă sâ ndu-și ochii să -și piardă concentrarea în lumina
slabă și colorată .
„Uită -te la mine”, a cerut el.
 Ea înghiți din nou, nodul din gâ t i se îngroșă . Pă rea că nu putea să se forțeze să facă ceea
ce spunea el.
— Allie, spuse el mai blâ nd. Câ nd ea nu a ră spuns, el a spus: „Bine, dacă așa vrei tu.”
Urmă torul lucru pe care îl știa, el o ridicase și o așezase pe marginea patului suspendat,
îi despă rțise coapsele și stă tea între ele. O lacrimă a că zut pe obrazul ei.
Câ nd i-a luat bă rbia în mâ nă , ea a încercat să -l scuture, dar el s-a ținut ferm, forțâ nd-o să -
l înfrunte.
„Mick, te rog.”
Sprâ ncenele îi erau trase peste frumoșii lui ochi cenușii. Ochi ca granit și cuarț.
„Nu mă deranjează dacă plâ ngi”, a spus el. „Dar tu vei vorbi cu mine.”
Ea a început să scuture din cap, dar el nu a lă sat-o să o facă .
— Vorbește, Allie.
„Acesta doar . . . nu este ceea ce ma asteptam. Nu stiu la ce ma asteptam. Cu excepția
faptului că presupun că mi-am dat seama că , cu toți anii mei de experiență pe care să -i
folosesc, acesta ar fi un teren familiar – doar tu și cu mine ne vom cunoaște din nou prin
îndoială , odată ce am trecut de tine, fiind supă rat că te-am tâ râ t aici.
„Am depă șit asta – nu am nicio ranchiură . Ei bine, da, ceea ce cred că știm amâ ndoi. Dar
nu sunt supă rat pe tine. Ș i ă sta ne cunoaștem prin îndoială . Spune-mi de ce ți-e greu.”
„Nu ți-e greu, Mick? Iisuse, nu-mi spune că sunt singurul care are o perioadă grea cu
asta.”
„Da, îmi este greu. Ne amintim de ceea ce eram înainte. Ne dă m seama unde dracu ne
află m acum. Pentru că această parte – îndoiala – s-a schimbat. . . poate totul. Dar treaba mea
acum este să o țin împreună . Să vă țin împreună .”
Privirea din ochii lui îi spunea că a vrut să spună serios. Că o va ține împreună .
"Bine. Bine. Îmi pare ră u."
„Nu trebuie să fii. Respiră și gă sește din nou acel loc în capul tă u.” El îi lă să bă rbia în jos
și îi mâ ngâ ie o mâ nă peste umă r. „Te voi ajuta să -l gă sești. Haide, acum, stai pentru mine.”
El a ajutat-o să iasă de la masă și i-a tras rochia peste cap, s-a oprit pentru a-și netezi
pă rul de pe față .
„Roșul este o atingere plă cută . Prea frumos să te rup.”
Ea îl privi în timp ce privirea lui ră tă cea peste trupul ei, urmată de mâ inile lui. El i-a
mâ ngâ iat brațele, stomacul, fă câ nd-o să tragă aer în piept. Ea tremura câ nd el îi mâ ngâ ia
pă rțile laterale ale coapselor, curba șoldurilor, partea mică a spatelui. El o trase în corpul
lui, iar ea simți că ldura pielii lui, mușchiul dur de sub obrazul ei apă sat de pieptul lui.
Mâ inile lui s-au mișcat peste spatele ei cu mișcă ri ușoare.
„Respiră cu mine, Allie.”
Ea știa ce voia să facă – să o ducă prin metodele lente de respirație, asemă nă toare yoga,
menite să o relaxeze. Urmâ ndu-i exemplul, ea a inspirat adâ nc, a suflat încet.
— Din nou, ordonă el.
 Ea închise ochii și trase o altă suflare, avâ nd grijă să țină timpul cu el, expiră . A inspirat
încă o dată și a expirat, lă sați corpul ei să cadă în cadența lentă , lă sați greutatea ei să se
sprijine în cadrul lui puternic.
Ea nu știa câ t timp a trecut câ nd el a spus: „Să începem”.
O ridică , punâ nd-o pe spate pe masa agă țată . El mâ ngâ ie un umă r, coborâ ndu-i cu
degetele cureaua sutienului. Sfarcurile i s-au tare imediat. El i-a mâ ngâ iat celă lalt umă r,
tră gâ nd cureaua în jos, și-a trecut ambele mâ ini peste sâ nii ei, umplâ ndu-i palmele cu
carnea ei acoperită cu mă tase. Ea sa arcuit în atingerea lui.
„Ah, asta este. Fata buna."
Fraza aceea o putea face întotdeauna să tremure. Venind de la el a fost ca un mic orgasm
tremurâ nd pe pielea ei.
Ș i-a desfă cut închiză torul din față , iar sutienul i-a că zut în mâ ini. L-a pus jos, apoi s-a
aplecat să -i scoată pantofii, fă câ nd o pauză pentru a-i mâ ngâ ia gambele, coapsele. Îi lă să
pantofii pe podea și își puse din nou mâ inile pe umerii ei.
— Întinde-te acum, îi spuse el, cu vocea lui blâ ndă , dar nu mai puțin poruncitoare.
Ea fă cu ce i-a cerut el, întinsă pe vinilul rece. Stă tea deasupra ei, ridicâ ndu-i-o mai mult
ca niciodată , cumva. Poate că era comanda lui, sau sentimentul de vulnerabilitate care era
mereu prezent atunci câ nd ea se supunea, amplificat acum pentru că era el . Nu că ar fi
deranjat. Ea s-a lă udat în ea.
„Vreau să stai acolo, să stai nemișcat”, i-a spus el.
El s-a întors și ea l-a auzit deschizâ nd fermoarul geanta de jucă rie, a auzit câ țiva
fră mâ ntâ ndu-se în timp ce desfacea ce avea nevoie. Ea a continuat să respire adâ nc,
încercâ nd din ră sputeri să se liniștească , chiar dacă dorința i-a revă rsat sistemul ca un val
de că ldură .
Cealaltă grabă era o nevoie aprinsă de a fi perfect pentru el. Chiar dacă mintea ei începea
să plutească , era foarte conștientă de asta. Pentru ea era o parte din supunere – să
plutească în subspațiu, dar simțind nevoia de a fi pe plac, de a fi bun pentru partenerul ei. Ș i
acum era aproape copleșitor. Dar nodul ei în gâ t era dispă râ nd, fiind înlocuită de acest rol
familiar pe care știa că este capabilă să -l îndeplinească . Ea știa că dorința în acest grad nu ar
face decâ t să o facă mai bună pentru el.
L-a simțit apropiindu-se, l-a privit în timp ce i-a ridicat brațul, și-a folosit vâ rfurile
degetelor pentru a-și desfă șura palma, s-a aplecat și i-a pus un să rut blâ nd pe interiorul
încheieturii, înainte de a-l ridica ușor peste cap și a aluneca o lungime de frâ nghie în jurul
ei. .
Ea oftă din cauza tandreței atingerii lui, la senzualitatea pură a felului în care o mâ nuia în
timp ce el fă cea bucle și înnoda frâ nghia, fă câ ndu-i o manșetă în jurul încheieturii ei, lă sâ nd
o linie de frâ nghie atâ rnâ nd. Se mișcă în jurul mesei și încă o dată i-a ridicat brațul, și-a
folosit vâ rfurile degetelor pentru a-i mâ ngâ ia palma deschisă , i-a să rutat încheietura mâ inii,
apoi palma, trimițâ nd un fior de dorință prin corpul ei. A înfă șurat cealaltă încheietură în
același mod, câ teva bucle și noduri, lă sâ nd o lungime lungă de frâ nghie.
 Ea a simțit remorcherul de la o încheietură în timp ce el a trecut frâ nghia printr-o verigă
de lanț undeva deasupra ei, iar brațul ei s-a tras în sus și în afară . A strâ ns-o puțin mai
strâ ns înainte de a o asigura. Ea se relaxă în siguranța minunată și familiară a frâ nghiei, în
timp ce el fă cea același lucru cu celă lalt braț al ei. Îi plă cea această senzație de calm
amestecată cu aproape frenezia plă cerii și nevoii care curgea prin ea.
Mick.
Franghia.
Mick . . .
S-a deplasat spre capă tul mesei și a țesut mai multă frâ nghie în jurul unei glezne, apoi pe
cealaltă , înainte de a le fixa de lanțurile din partea de jos a mesei suspendate, a strâ ns-o
strâ ns, astfel încâ t picioarele ei să fie desfă cute larg.
„Atâ t de frumos”, a spus el. „Ș i atâ t de neputincios.”
Ea a zâ mbit. Ea nu s-a putut abține. Era exact ceea ce îi plă cea să fie legată .
„Ce să fac cu tine acum, mă întreb?” gâ ndi el.
Ea știa că el nu avea nevoie de un ră spuns – că remarca era concepută pentru a-i face
mintea să se învâ rtă .
Ce ar face?
El îi trecu un deget în centrul stomacului ei, peste coaste, între sâ ni, iar sfâ rcurile ei s-au
strâ ns.
„Ah, iată un loc bun pentru a începe.”
El și-a mâ ngâ iat vâ rful degetelor peste un mamelon, iar sexul ei s-a umezit imediat. Câ nd
a ciupit carnea întă rită între degetele lui puternice, ea gemu.
„Bine, Allie? Dar nu trebuie să ră spunzi. Corpul tă u ră spunde pentru tine.” El îi ținea
sfarcul strâ ns ferm între degete, fă câ nd-o să fie nevoită să respire prin durere, cu ochii
închiși, în timp ce întinse mâ na spre celă lalt și mâ ngâ ia vâ rful. Plă cerea și durerea erau un
cocktail dulce în sistemul ei. Cu toate acestea, frâ nghiile o țineau în siguranță , dâ ndu-i ceva
de care să se țină .
Câ nd el a strâ ns ambele mameloane cu putere, ea s-a arcuit de pe masă cu un gâ fâ it,
durerea o izbucni în ea. Dar el a dat drumul aproape imediat, mâ ngâ ind și tachinand carnea
fragedă , lă sâ nd-o să respire durerea, să ia plă cerea. A fost prea bine. Pasarica i se umfla de
nevoie.
El ciupi din nou, iar ea șuieră .
„Inspiră ”, o instrui el.
Ea a fă cut-o, iar el a strâ ns mai tare.
— O, Doamne, mormă i ea.
„Shh. Poți să o iei, Allie. Uită -te la mine."
Ea clipi, limpezindu-si vederea si se concentra asupra chipului lui, privirea lui fixandu-se
pe a ei.
 El o ciupi, ră sucindu-se crunt, iar ea icni, dar privirea lui o ținu pe a ei la fel de ferm,
precum degetele lui puternice țineau carnea dureroasă . Durerea a radiat, a adus o dorință
arză toare în urma ei.
— Da, iată , spuse el, cu un ton scă zut. „ Obrajii tă i devin roz și aceeași înroșire este și pe
sâ nii tă i frumoși. Ta ochii sclipesc, pupilele largi. Îți simt nevoia în că ldura care iese de pe
corpul tă u. Ș i sfarcurile tale sunt atâ t de tari.”
El și-a ușurat strâ nsoarea, iar ea a simțit fluxul fierbinte de sâ nge acolo, câ nd circulația a
revenit. Încă o urmă rea cu atenție, îi mâ ngâ ia din nou sfarcurile, iar plă cerea era și mai
acută , unduindu-i pielea, mai adâ nc, în burtă , în sexul ei.
„Oh. . .”
— Taci acum, fata Allie. Fii bun pentru mine.” Ea și-a mușcat buza, fă câ ndu-l să
zâ mbească . „Ș tii că întotdeauna mi-a plă cut să te vă d fă câ nd asta. Ca și cum ai lua în
considerare plă cerea ta. Ei bine, mă gâ ndesc și eu la asta. Oh, da, sunt.”
I-a netezit o mâ nă peste stomacul ei strâ ns, chiar sub mă tase și între coapse.
Ea gemu în timp ce degetele lui alunecau în că ldura ei umedă . Coapsele i-au tremurat
câ nd el i-a tachinat clitorisul, apoi a alunecat în jos și s-a strecurat în ea.
"O da . . .”
Cealaltă mâ nă a lui s-a prins puternic peste gura ei. — Liniste, fata mea.
Îi plă cea comanda din tonul lui, din mâ na lui peste buzele ei, în felul în care el și-a
pompat brusc degetele mai tare în ea. Din ce în ce mai repede, degetele lui curbâ ndu-se
pentru a-și atinge punctul G pâ nă câ nd ea nu a putut să stea nemișcată . Ea s-a zvâ rcolit de
legă turile ei, șoldurile ei arcuindu-se în mâ na lui, brațele și picioarele tră gâ ndu-se de
frâ nghie – nu se putea abține în timp ce plă cerea se revă rsa prin sistemul ei, fierbinte și
tare ca fierul. Sexul ei s-a strâ ns de degetele lui încordate în timp ce el o lucra cu asprime,
fă ră milă , degetul mare apă sâ ndu-i clitorisul.
„Nu o face”, a ordonat el. — Nu veni pâ nă nu spun că poți, prințesă .
Ea gemu, și-a îndoit degetele de la picioare, cu respirația fierbinte pe mâ na lui încă peste
gura ei.
El a continuat, degetele lui ieșind în pă să rica ei dureroasă , iar ea era udă , țâ șnind deși
nu venise încă . Dar era atâ t de aproape încâ t abia suporta.
„Stă -l înapoi. Asta este."
El a continuat să o trage cu degetele, mâ ngâ indu-i punctul G tare și repede, degetul mare
provocâ nd o presiune aproape insuportabilă asupra clitorisului ei. Plă cerea a crescut, iar
trupul ei sa arcuit din nou.
"Nu încă . Ț ine-l înapoi. Ține-o ”, a poruncit el.
Ea gemu, cu un sunet pur animal în gâ t, dar s-a ținut de acea margine ascuțită ca brici, cu
corpul echilibrat. Gâ fâ ia, respirația îi ardea în plă mâ ni.
— Ești gata, Allie?
S-a aruncat cu putere, și-a scos degetele încet. Tortură pură .
 Ea îi urmă rea chipul în timp ce el o privea pe ea. Ochii lui cenușii erau lucioși. Ideea că
probabil că era greu ca piatra pentru ea chiar acum i-a trecut prin minte și un nou fior de
nevoie a trecut prin ea, fă câ ndu-i pă să rica să se convulse în jurul degetelor lui.
"Da, tu esti. Haide atunci, iubito. Vino după mine.”
El s-a bă gat în ea, iar ea s-a tras în mâ na lui. Ea a început să vină , iar el a fă cut o pauză ,
fă câ nd-o să se simtă ca și cum întregul ei corp ar fi fost suspendat în aer. Apoi a început din
nou, cu privirea puternică asupra ei, în timp ce o bă tea cu lovituri rapide și puternice, cu
degetele îngropate pâ nă la mâ ner, tră gâ nd brusc afară , aruncâ ndu-se încă o dată .
Orgasmul ei era ca un val de că ldură și nevoie, șoldurile ei smucindu-se. Ea a strigat la
mâ na lui, gâ tul ei dezvoltâ ndu-se în timp ce strigă tele ei s-au transformat într-un țipă t. Ș i
totuși se bă ga în ea, cu degetele mulgâ nd-o pentru fiecare strop de plă cere.
Era udă înmuiată , bâ fâ ia după aer, tremura peste tot. Ș i se pierdea în intensitatea feței
lui, în felul în care o privea, în plă cerea pe care o vedea acolo.
Pentru tine, Mick. . . mereu pentru tine.
Mâ na lui alunecă departe de gura ei, iar ea trase adâ nc suflare. Degetele lui încă se
mișcau înă untrul ei într-o mișcare lentă , circulară , iar plă cerea se construia încă o dată ,
fierbinte și incredibil de repede, totuși se mișcau atâ t de încet încâ t o ținu din nou
suspendată , clipă de clipă , atâ rnâ nd de margine.
„Trebuie să vii din nou? Îmi poți ră spunde.”
"Da. Te rog, da.”
Un zâ mbet strâ mbă un colț al gurii lui luxuriante în timp ce el își smulgea degetele din
pă să rica ei și le tâ ra în sus peste burta ei, lă sâ nd o urmă din propriile ei sucuri. „Ș tiu că da,
iubito. Dar pe acela îl vom pă stra pentru mai tâ rziu.”
Aproape că a strigat de frustrare, dar a mușcat-o înapoi exact la timp.
Pentru el.
Corpul ei bâ zâ ia, o combinație uluitoare de plă cere petrecută , nevoi nesatisfă cute și acel
sentiment de a fi preluat complet. Ea a privit cum el se întoarse cu spatele la ea, cu o mâ nă
pe stomacul ei, astfel încâ t să nu piardă niciodată contactul cu ea în timp ce ridica ceva de
pe un scaun pe care îl trase aproape de patul suspendat. Câ nd se întoarse, ea vă zu că ținea
în mâ nă un instrument mic, sâ rpat, asemă nă tor unui baston.
— Ai mai vă zut una dintre acestea, Allie? Poți ră spunde dâ nd din cap dacă ai.”
Ea clă tină din cap.
"Fata buna. Acesta se numește un bă ț ră u, sau un bă ț de mizerie. Te las pe tine sa ghicesti
de ce. Este realizat dintr-o tijă foarte îngustă din fibră de carbon, fă câ ndu-l puternic și
flexibil. Mâ nerul este din piele împletită , doar pentru a-mi fi ușor să mă agă ță m. Acesta are
doar aproximativ șase inci lungime, dar poate provoca o senzație, vă promit asta. Te ustură
ca naiba și te va marca mai repede decâ t aproape orice. Dar atunci, bă nuiesc că ești o fată
care-și iubește semnele, nu-i așa?
Ea dă du din cap, încercâ nd să -și țină privirea asupra lui și nu asupra ce era sigură că va fi
o jucă rie rea. Unul de care abia aștepta să simtă mușcă tura.
 — Atunci hai să -ți dă m o gustare, fetiță .
Fetiță.
Oh, iubea acele dragi sudice, îi lipsiseră atâ t de mult. Niciun bă rbat cu care fusese
vreodată nu o putea face să se topească cu câ teva cuvinte, așa cum ar fi putut Mick.
El stă tea deasupra ei, ținu tija de mâ ner peste stomacul ei, și-a folosit cealaltă mâ nă
pentru a îndoi vâ rful în sus, apoi i-a dat drumul. A că zut pe pielea ei, durerea bruscă și
ascuțită fă câ nd-o să țipe.
Mick a râ s. — Ț i-am spus că a fost ră u, iubito.
El a fă cut-o din nou, iar iar și iar într-o succesiune atâ t de rapidă , ea nu a avut șansa să -și
tragă sufletul. Dar îi plă cea supraîncă rcarea în timp ce durerea se ră spâ ndea prin corp, de
la pielea de pe stomac pâ nă la membre, lă sâ nd în urmă o urmă de plă cere. Endorfinele,
acele opiacee naturale minunate pe care creierul le-a produs ca ră spuns la durere, s-au
construit la fel de repede ca nă vala lui nemiloasă de senzație, pâ nă câ nd totul a devenit o
neclaritate. Durere și plă cere în timp ce se lupta împotriva legă turilor ei, nu dorind cu
adevă rat să scape, ci pur și simplu incapabil să stea nemișcată .
Gâ tul îi era strâ ns și creștea dureros din cauza reținerii strigă tului care trebuia să scape.
Respirația ei era un pantalon ascuțit, ca focul în plă mâ ni. Tocmai câ nd ea a crezut că nu mai
poate suporta fă ră să țipe, el sa oprit și și-a netezit palma peste urmele dureroase de pe
stomacul ei. Aproape toarcă , se simțea atâ t de bine. M-am simțit mâ ndră că a reușit să -l
rețină , că a reușit durerea fă ră să țipe.
„Marci frumos”, spuse el, studiindu-i stomacul, privirea concentrată , sprâ ncenele întinse.
„Urpuri minunate pe pielea ta. Aproape că arată ca niște zgâ rieturi.” Ș i-a ră zuit unghiile
peste ea carne și ea a gâ fâ it. S-a întors să o mâ ngâ ie, murmurâ nd: „Piele ca un copil. La fel
de moale ca întotdeauna. Mi-a plă cut întotdeauna senzația pielii tale.”
El a tă cut câ teva clipe lungi și ea a ră mas nemișcată , bucurâ ndu-se de atingerea lui
persistentă , puterea atenției lui fiind atâ t de acut concentrată asupra ei.
Era mai prezent decâ t orice bă rbat pe care îl întâ lnise vreodată , orice Dom cu care se
jucase vreodată . Ea nu știa dacă era dinamica lor sau dacă era pur și simplu el . Dar a înțeles
câ t de puternic este un afrodisiac pentru ea. Era deja udă și pregă tită pentru mai mult. Încă .
Mereu.
S-a aplecat peste ea pâ nă câ nd obrazul lui a fost chiar lâ ngă al ei și i-a șoptit: „E timpul să
mai avem o frâ nghie, fetiță ” și a să rutat-o încet pe obraz.
Ea și-a întors fața, dorind ca el să o să rute, având nevoie de el, dar el s-a îndreptat și a
început să -i dezlege gleznele. Aproape că -i venea să plâ ngă . Ș i-a mușcat buza în schimb,
reținâ nd emoția.
Doar fii în momentul de față.
Ea a așteptat în timp ce el a primit mai multă frâ nghie, luâ nd câ teva respirații de
cură țare, încercâ nd să se calmeze.
I-a tras chiloții roșii de mă tase în jos, i-a strecurat, apoi i-a luat piciorul drept și l-a îndoit
la genunchi, și i-a dus la piept.
 — Ț ine-o chiar aici, îi spuse el.
Ea a fă cut-o, iar el a început să înfă șoare frâ nghia în jurul piciorului ei îndoit, legâ ndu-i
gambele de coapsă . El a fă cut buclă frâ nghia de jur împrejur, iar ea s-a concentrat pe
alunecarea și alunecarea minunată a frâ nghiei, în felul în care își folosea mâ inile, atingâ nd-o
din câ nd în câ nd în timp ce testa strâ ngerea frâ nghiilor, în timp ce le netezește pe pielea ei. .
Ș i-a legat nodurile, apoi s-a mutat pe cealaltă parte de masă și a fă cut același lucru, apoi și-a
strecurat mâ na sub ea pentru a-i trage o nouă lungime de frâ nghie sub corp, peste stomacul
ei, apoi din nou și din nou înainte de a o înnoda. A folosit încă o bucată de frâ nghie pentru
a-și ancora legă turile pentru picioare de frâ nghia din jurul taliei ei, ținâ ndu-i picioarele la
loc. Ș i în timp ce el lucra, ea simți un sentiment de deschidere total vulnerabilă în această
poziție, cu genunchii ridicați sus, expunâ nd-o. Totuși, în același timp, se simțea în siguranță
în frâ nghii, în funiile lui . Legă nat. Îngrijit.

***

M ICK I-a luat un moment să se îndepă rteze și să se uite pur și simplu la ea. Era sex pur pentru
el. Ea fusese întotdeauna, dar chiar acum, legată de frâ nghiile lui, cu pă să rica ei elegantă
care iese cu ochiul dintre coapse. . . la naiba, dacă ar fi avut mai puțin autocontrol, ar fi venit
în blugi chiar acum.
Ș i-a strâ ns maxilarul strâ ns.
Păstrați-o împreună.
Ar putea s-o facă . Întotdeauna a avut.
Cu excepția acelei nopți în urmă cu toți acești ani, câ nd o luase. Câ nd îi fă cuse lucruri
care trebuiau fă cute numai după negocieri. Dar el nu știa despre toate astea pe atunci –
comunitatea nă ucită . Regulile care țineau pe toți în siguranță .
Nu te mai da cu piciorul.
Ș i ea îl aștepta. Ș i Domnul știa că nu suporta să aștepte încă o secundă pentru ea.
El s-a apă sat cu puterea lui furioasă și și-a dres glasul. Nevoile lui ar trebui să aștepte.
Era responsabilitatea lui să facă ceea ce avea nevoie, la naiba.
El i-a netezit o mâ nă peste gambe, mâ ngâ ind încet frâ nghiile pâ nă la degetele ei pictate,
bucurâ ndu-se de lungimea piciorului ei superb, de arcul grațios al piciorului, de frumusețea
ea legată astfel. El se mâ ngâ ie în sus, își duse mâ na în jos spre interiorul coapsei ei, simți
cum mușchiul de acolo se încleștă . I s-a strâ ns vintre ca ră spuns.
Mai bine să folosești jucă riile. Pă strați puțină distanță fă ră a pierde legă tura necesară în
jocul cu frâ nghie.
A scos bă țul ră u din buzunar și a aruncat-o pe spatele unei coapse, zâ mbind câ nd ea
gemea. El a fă cut-o din nou, mai greu de data asta, și-a privit cum se întindea pe pielea ei.
„Doare mai mult în unele locuri decâ t în altele, nu-i așa? Se marchează și mai ușor. Dar
îmi place asta la fel de mult ca și tine. Îmi place să vă d rozul ieșind pe pielea ta, să simt
creșterea urmelor. Vor rezista o să ptă mâ nă dacă o fac destul de greu. Ca aceasta."
 El a pocnit cu putere bă ţul ră u de exteriorul coapsei ei, iar ea a tras o ră suflare gă fâ ită .
Putea să suporte multe fă ră să țipe, să țipe, să strige. A admirat asta la ea. Dar nu s-a putut
abține să nu o ia și ca pe o provocare personală .
El a pocnit din nou jucă ria tică loasă de pielea ei, trecâ nd peste ultima bă tă tură , dar ea își
ținu limba. Oh, avea să fie un caz greu. Dar ar putea să o distrugă .
De data aceasta i-a aruncat bă ţul pe interiorul coapsei, ştiind câ t de mult mai sensibilă
era o zonă , iar ea tresă ri. O fă cu din nou și din nou, din greu și repede, ascultâ ndu-i
respirația întrerupâ nd, urmă rind felul în care se zbă tea în legă turile ei, spatele arcuindu-se,
mușchii stomacului încleștâ ndu-se. Ș tia că era pierdută în senzație și îi plă cea să o vadă așa.
Pierdut. Zbor. Lui .
El a continuat, trecâ nd la cealaltă coapsă , apoi înapoi, lovindu-i pielea împletită ,
urmă rind semnele devenind înroșite și furioase. Gâ fâ ia greu, dar totuși își ținea limba. El a
ales o zonă de piele neatinsă și a rupt bă țul din nou și din nou în același loc, lă sâ nd durerea
să se dezvolte. În cele din urmă , ea a strigat, iar el s-a oprit.
„Oh, asta a fost bine, fetiță . O poți lua cu adevă rat. Sunt atâ t de mâ ndru de tine. Ș i
încâ ntat că ai tă cut pentru mine. Vreau să știi că înțeleg asta — acea luptă mâ ndră .”
I-a mâ ngâ iat obrazul, i-a ținut bă rbia și i-a privit frumoșii ochi că prui. Erau stră luciți de
lacrimi și ceva în piept i s-a strâ ns.
Se aplecă asupra ei, iar ea clipi spre el. Ea îl urmă rea cu atenție, nevoie scrisă pe toată
fața, dar nu era sigur. Să vină din nou, știa. Dar erau mai multe acolo. . .
Se aplecă mai aproape, studia curba luxuriantă a buzelor ei, finețea pielii, genele lungi și
întunecate. Gura ei . . .
A înghițit un geamă t în timp ce se aplecă mai aproape, suficient de aproape pentru a
respira parfumul ei – toată femeie dulce, inocentă cumva, chiar și acum. Buzele ei erau cea
mai frumoasă nuanță de roz pe care o vă zuse vreodată , aproape aceeași nuanță ca și
sfâ rcurile ei tentante. Pieptul i s-a strâ ns. Penisul i s-a umflat. Ș tia că dacă o să ruta acum ar
fi la fel de pierdut ca și ea în chinurile durerii și al plă cerii.
Se aplecă pâ nă câ nd gura lui era aproape pe a ei. S-a apropiat mai mult, pâ nă câ nd buzele
lui le-au atins pe ale ei.
Cocoșul i-a să rit, strâ ns de dorință .
Se trase înapoi cu un centimetru. Hristos, buzele ei erau moi ca catifelat. L-a înnebunit să
se gâ ndească să o să rute. Să rutâ nd-o cu adevă rat, stă pâ nind cu ea așa cum obișnuiau.
Se descurcă rezemat de un felinar, respirația ei și a lui, gâ fâ ind împreună în timp ce el o
zdrobea în brațe. Corpul ei moale i se simțea aproape fragil și, totuși, el a trebuit să o țină
mai strâ ns, să -și treacă mâ inile pe sub că mașa ei și să -și înfige degetele în carnea de lâ ngă
ea. Ș i tot ce fă cuse ea era să ofte și să se apese în el, să -l să rute mai tare.
Doamne, nu înțelesese! Chiar și atunci, ea și-a dorit asta. Am vrut să simt acel sentiment
de posesie . Chiar și durerea, poate. Dar posesiunea era cea care contase întotdeauna cel mai
mult. O să rutase de parcă ar fi stă pâ nit-o.
Ar putea s-o să rute așa acum, iar ea nu s-ar împotrivi. Ar fi binevenit.
 Nu.
Se trase înapoi câ țiva centimetri.
Își muşcă buzele, privindu-l, nevoia limpede pe chipul ei minunat. Atâ t de dră guț. . . Buze
ca dracului de catifea.
La naiba.
Trebuie să . . .
S-a aruncat înă untru, strâ ngâ ndu-i fața între mâ ini, zdrobindu-și gura de a ei. Ea scoase
un sunet ascuțit în gâ t. Numai că l-a fă cut să o să rute mai tare. L-a fă cut să -i deschidă buzele
cu limba și să le caute pe ale ei. Ș i Doamne, era dulce, limba ei. Fă câ ndu-l nebun în timp ce o
să ruta, și-a bă gat degetele în pă rul ei mă tă sos. Că ldură și moliciune. Dorinta si ea . Allie.
Aliatul lui , la naiba.
Ea îl să ruta înapoi exact așa cum știa că o va face, iar el a inspirat-o – nu se satură . A
apă sat mai tare cu mâ inile și gura, folosindu-și puterea pentru a o liniști, pentru a o forța să
o ia, fă câ nd-o neputincioasă . Da, de asta avea nevoie – să simtă că se predă complet lui. Să
se predea lui. Pentru că dacă n-ar fi controlat în totalitate lucrurile. . .
Oh, Doamne, asta a fost scă pat de sub control.
I-a dat drumul și s-a îndepă rtat.
Ea gemu încet.
„Mick. . . ?”
El a clă tinat din cap, și-a trecut o mâ nă pe maxilarul.
Hristos, să -i simtă buzele după toți acești ani. Penisul îi pulsa, durea. Ș i inima îi bă tea în
piept, tună ca un tren de marfă .
Control.
„Shh, Allie.”
„Am oare. . . ?”
— E în regulă , iubito, spuse el.
A fost? Va trebui să -și dea seama mai tâ rziu, câ nd ea nu era goală și legată și nu-i dă dea
fiecare centimetru din ea însă și.
— E în regulă , spuse el din nou, poate mai mult pentru el decâ t pentru ea de data
aceasta.
Fă cu un pas înapoi. L-a privit fă câ nd asta. Îl durea să vadă expresia de pe chipul ei. Ea s-a
uitat . . . lipsit. El a simțit exact la fel. Dar el putea satisface nevoile corpului ei, cel puțin.
Trase adâ nc aer în piept, fă cu un efort să -și pună corpul sub control.
„Shh”, a liniştit el în timp ce îi mâ ngâ ia încă o dată o mâ nă pe piciorul ei, i-a alunecat-o
peste coapsă , îşi netezeşte palma peste urlele ridicate, o fă cu din nou, oprindu-se să se
scarpine uşor cu unghiile. A fă cut ceea ce intenționase el: i-a schimbat atenția. Si a lui.
El s-a uitat în jos la fanta ei umedă , la vâ rful umflat al clitorisului ei care se uită în vâ rful
pliurilor roz. Atâ t de dră guță .
El a periat buzele fragede cu vâ rfurile degetelor, a simțit-o tremurâ nd. A tachinat buzele
cu degetele, mâ ngâ indu-le, gâ dilâ ndu-le, apoi depă rtâ ndu-le. El a forțat nevoia fizică
arză toare ca ea să -și ascute concentrarea mai degrabă decâ t să o rupă , anii să i de practică
dâ ndu-i puterea de voință și controlul absolut pe care și-l ceruse de mult de la sine. Fă cu o
pauză , își ținea mâ na nemișcată , sexul ei ră spâ ndit deschis și așteptâ nd. Își ridică privirea
spre fața ei, îi gă si ochii strâ ns închiși.
Folosindu-și degetul mijlociu, el a apă sat de deschiderea ei. Ea a oftat.
„De asta ai nevoie, iubito? Să te fac să vii așa? Ș tiu ce ți-ar plă cea și mai bine. Ca să -mi
folosesc gura pe tine. Obișnuiai să venii atâ t de tare câ nd m-am lovit de tine. Vă amintiți?
Vreau să -ți amintești acum.”
Corpul ei convulsii, o mișcare lentă și lichidă care îi spunea tot ce trebuia să știe. Era
chiar acolo cu el. Penisul îi pulsa, dar el ignora, concentrat asupra femeii frumoase de sub
mâ inile lui.
Ș i-a strecurat mâ na liberă sub frâ nghiile de pe coapsa ei și i-a tras picioarele mai sus,
deschizâ ndu-i și mai mult pă să rica. Era udă înmuiată , carnea roz stră lucind. Doamne, să fii
înă untrul ei. . .
Dar nu. Asta nu fă cea parte din acord.
Ar face-o să vină din nou, totuși. Ar face-o să vină atâ t de tare încâ t nu o va uita niciodată .
Nici el.
I-a dat drumul și s-a mutat în capul mesei, a slă bit rapid frâ nghiile, astfel încâ t brațele ei
să aibă mai multă mobilitate. Apoi, deplasâ ndu-se pâ nă la capă tul mesei, el a prins
frâ nghiile de coapsele ei cu ambele mâ ini și i-a alunecat corpul pâ nă la margine. El i-a
împins picioarele încă o dată în sus, le-a ținut acolo cu o mâ nă , în timp ce cu cealaltă i-a
despă rțit buzele pă să ricii, fierbinți și catifelate sub degete. Câ nd se aplecă înă untru, simți
că ldura ei pe fața lui. Se aplecă mai aproape și inspiră parfumul bogat de ocean al dorinței
ei. Ș i în timp ce el sa mutat pentru a-și arunca limba în vâ rful strâ ns al clitorisului ei,
penisul i-a ciocă nit de nevoie.
El și-a lă sat să simtă focul acolo, și-a lă sat propria dorință să -l ghideze în timp ce o linga,
și-a folosit degetele pentru a o deschide și și-a împins limba în gaura ei de așteptare. Ea
scotea un mic zgomot mieunat, dar lui nu-i pă sa – nu avea nevoie ca ea să mai tacă . Avea
nevoie doar de ea pentru a avea nevoie de asta . Să vină greu pentru el. Avea nevoie să -i
controleze plă cerea. Să -l controleze pe ai lui prin controlul pe al ei.
Hristoase, a ieșit din cap.
Dar avea un gust al naibii de bun, ca sarea și mierea pe limba lui. El îi suge clitorisul în
gură , râ pâ indu-și limba înainte și înapoi peste vâ rf în timp ce își împinge degetele în ea,
iubind catifea udă și strâ nsă a ei.
A suge mai tare, și-a curbat degetele pâ nă i-a gă sit punctul G, apă sâ nd și frecâ ndu-se.
Întregul ei trup tremura, șoldurile ei arcuindu-se pe gura lui. A suge mai tare, a mișcat
limba mai repede, îngropâ ndu-și fața în ea, cu degetele înfundate în ea iar și iar. Adă ugă un
alt deget, apoi altul, umplâ nd-o.
El a jurat că a mirosit-o înainte ca pă să rica ei să înceapă să se strâ ngă cu orgasmul ei.
Apoi mâ râ ia, gâ fâ ia, striga numele lui, cu spatele arcuit de pe masă . Pasarica ei fierbinte i se
spasme in jurul degetelor lui. El a continuat să lingă , să suge și înainte ca primul ei punct
culminant să se termine, a început din nou. Ea i-a țipat numele de data asta.
„Mick! Oh, Doamne!”
Nu s-a oprit pâ nă nu a fost sigur că ea nu mai veni. I-a dat câ teva ultime lisuri lente,
senzuale, iubind câ t de incredibil de umedă era, iubind gustul plă cerii ei. În cele din urmă , el
s-a tras înapoi și și-a șters gura de vițelul ei legat, a să rutat-o acolo, a ciupit-o de carne, a
să rutat-o din nou.
„Frumoasă , fetiță . A fost perfect, murmură el.
El i-a mâ ngâ iat din nou picioarele, pâ nă la degetele de la picioare, i-a verificat culoarea
pielii pentru circulație înainte de a se muta pe fața ei. Îi ținea bă rbia în mâ nă .
— Uită -te la mine, Allie.
Ea a deschis ochii. Stră luceau, cu pupilele largi și întunecate. Ea zbura — la orgasmul ei,
la jocul durerii. Poate pe unele din roller coasterul emoțional în care se afla. Dar pă rea în
regulă . Poate merge mai bine decâ t era el.
S-a aplecat și i-a să rut rapid buzele – nu îndră znea să -și permită mai mult.
„Te dobor acum”, i-a spus el.
Era tă cută în timp ce el o dezlega, îi trase frâ nghiile de pe corp, privea micile fiori
trecâ nd prin ea în timp ce le lă sa să alunece pe pielea ei. Au că zut pe podea, iar el a ajutat-o
să întindă mai întâ i un picior, apoi pe celă lalt, înainte de a dezlega frâ nghiile care îi țineau
încheieturile. Stă tea în vâ rful mesei și îi masa mâ inile în timp ce ea stă tea întinsă liniștită ,
cu respirația constantă . El se uită la corpul ei flexibil, cu muşchii ei slă biţi, cu ochii închişi,
cu pă rul ei superb în jurul ei. Atat de frumos. Era încă cea mai frumoasă femeie pe care o
vă zuse vreodată . Nimeni nu se apropiase vreodată . Nimeni nu ar face-o vreodată .
A lui.
Inima i se ciocni de coaste.
Trebuie să o iau în brațe.
Se mișcă în jurul mesei și o ridică , iar brațele ei i-au trecut gâ tul. A dus-o pe scaunul de
dragoste și s-a așezat cu ea în poală , a tras pă tura moale și gri pe care o ținea mereu în
geanta lui de jucă rii în jurul ei. Ea și-a pus capul pe umă rul lui. Se simțea al naibii de bine în
brațele lui. Prea bun.
Nu voia să se simtă așa. Era periculos. Fusese tâ nă r și superficial câ nd se îndepă rtase de
ea înainte. Acum era destul de mare ca să știe ce avea să piardă câ nd o va lă sa să plece.
Ș i ar trebui să o lase din nou să plece. Indiferent câ t de mult simțea că ea ar trebui să -i
aparțină . Deoarece . . .
Din cauza a ce? Din cauza lucrurilor stupide pe care le fă cuse câ nd era mai mic? Chiar
dacă ea venise la el, l-a că utat, a că utat asta ?
„Mick? Pot sa . . . putem vorbi acum?"
"Ce? Da, iubito. Suntem în afara scenei. Vom face tot ce trebuie să faceți. Pentru asta este
îngrijirea ulterioară .”
„Am nevoie să vorbești cu mine.”
 „Trebuie să auzi că sunt mulțumit de tine? Pentru că eu sunt." I-a mâ ngâ iat pă rul. „Ai luat
totul bine.”
"Mă bucur. Dar trebuie doar să . . . vorbi. Așa cum obișnuiam.”
"Sigur. Despre ce vrei sa vorbești?"
„Ce-ar fi să -mi spui ce înseamnă tatuajul de pe antebraț?”
„ Non Timebo Mala — este latină pentru „Nu mă voi teme de niciun ră u”.
"Ah. Asa de . . . ce înseamnă asta pentru tine?”
„Aș prefera să anunță m acea discuție pentru o altă zi. Este complicat."
"Bine. Atunci spune-mi despre munca ta.”
El îi ridică bă rbia pentru a o privi în ochi. Erau sticloși ca naiba, iar el știa că ea era încă
subspațiată destul de mult.
„Sunt sigur că Marie Dawn ți-a spus multe. Este chiar despre asta vrei să auzi acum?”
"Da. Ș i mi-a spus câ teva. Dar vreau să -mi spui.”
Ș tia că uneori îi ajută pe un fund să coboare vorbind leneș. De ce s-a simțit asta ca ceva
mai mult? Dar ar face-o, oricum.
„Sunt sigur că știi deja că am propria mea afacere. Mă ocup de securitate privată pentru
evenimente destul de mari – concerte, box, așa ceva. Compania a crescut foarte mult în
ultimii ani. Am un personal de aproximativ treizeci, inclusiv trei la birou, deși în mare parte
lucrez de acasă câ nd sunt în oraș. Încerc să -l conving pe prietenul meu Finn din Atlanta să
vină să lucreze cu mine aici, să se ocupe de securitatea internetului și firewall-ului pentru
clienții mei, astfel încâ t să nu trebuiască să contract. Ș i ar putea să facă și o parte din munca
la fața locului, așa că nu trebuie să că lă toresc atâ t de mult. În prezent, că lă toresc mult. Mă
duc să întâ lnesc promotori, managerii locațiilor, pentru a verifica un spațiu dacă există
circumstanțe speciale pe care nu vreau să le las în seama șefilor mei de securitate. Nu că nu
am încredere în ei. Dar s-ar putea să am câ teva probleme de control.”
"Fara gluma." Ea râ se puțin, întorcâ ndu-și fața în pieptul lui. Îi plă cea să o vadă așa –
relaxat cu el. Se simțea ușor. Familiar. — Ai slujba perfectă pentru un Dom, spuse ea.
El a zambit. „Da. Pot fi. Ş i tu? Am auzit că studiezi în toată Europa. Trebuie să fi fost
incredibil.”
"Era. A fost și greu. Patiserii cu care am învă țat erau ca niște sergenți. Era aproape
imposibil să faci ceva corect în ochii lor. Dar câ nd ai fă cut-o. . . Ei bine, știai că ai fă cut-o
perfect și asta face ca totul să merite.”
„Se pare că ești în profesia perfectă pentru un supus.”
"Pot fi. Dar chiar vreau să -mi fac treaba acum. Sunt gata."
"Ce vreţi să faceţi?"
A ră mas tă cută câ teva clipe lungi în timp ce se juca cu un nasture de la că mașă .
„Mick.”
„Da, iubito?”
„Tot ce îmi doresc acum este să fiu aici așa. Cu tine. Este în regulă ?"
"Sigur. Putem ră mâ ne aici atâ ta timp câ t este nevoie.”
 "Nu. Nu asta am vrut sa spun. Mă refeream la putem . . .” Ea s-a oprit și el a simțit că i s-a
oprit respirația.
„Putem ce?” el a intrebat.
Credea că știe ră spunsul. „Allie, dacă sugerezi ceea ce cred că ești. . .” el a inceput. "Nu
știu. Doar că nu știu. Îndră znim mă car să încercă m din nou? Totul a mers atâ t de prost
înainte și a fost propria mea vină . Acest lucru - îndoiala - mă pot descurca. Dar chiar și asta
începe să scape de sub control. Această conversație nici nu ar avea loc dacă nu ne-am juca
împreună .”
"Nu, desigur că nu."
Ea pă rea zdrobită . S-a urâ t puțin pe sine. Dar îi datora să fie sincer cu ea.
La naiba.
Nu ar fi trebuit să o să rute niciodată . Un să rut și ar putea fi începutul distrugerii lui.
 CAPITOL
Șapte

S S-a îndreptat pâ nă câ nd ea l-a putut privi în ochi. Putea să vadă că încă zbura puțin.
Probabil crud din punct de vedere emoțional. Trebuia să fie foarte atent unde se
duce această conversație. Ș i-ar fi dorit să fi fost deja mai atent.
Ea și-a ră sucit degetele în materialul liber al mâ necii că mă șii lui. „Mick, spune-mi ce s-a
întâ mplat. Spune-mi de ce nu am fost împreună în tot acest timp.”
„Allie. . .”
"E în regulă . Trebuie să aud asta și poate că aceasta este singura dată câ nd voi fi suficient
de curajos să o întreb.”
„Trebuie să reluă m istoria antică ?”
„Da”, a ră spuns ea simplu.
El știa că avea dreptate. Dar la naiba, nu a vrut să facă asta.
El și-a strâ ns brațele în jurul ei. „Dacă asta te duce la fund, o să mă simt ca un rahat.”
„Ș i dacă se întâ mplă asta, știu că vei avea grijă de mine. Spune-mi doar”, a insistat ea.
El îi împinse pă rul lung și mă tă sos de pe față , îi mâ ngâ ie maxilarul cu degetul mare, îi
verifică ochii. Era clar că era încă destul de plină de endorfine. Dar era, de asemenea, clar că
știa exact ce întreabă .
"Bine. Dar știi că o mare parte din motivul pentru care nu am fost împreună este pentru
că nu am vrut să am această conversație.”
— Ș tiu, spuse ea încet, cu tonul plin de durere.
 „Ș i mă întrebi acum pentru că știi al naibii de bine că nu pot să -ți spun nu câ nd stai goală
în poala mea și știi câ t de mult te vreau.”
Ea a zâ mbit puțin. „Ei bine, sunt sigur că nu doare.”
„Oh, doare. Prințesă , sigur știi cum să -ți iei drumul.”
„Nu întotdeauna, aparent. Iar tu stai.”
„Da.” Fă cu o pauză pentru a-și aduna gâ ndurile. Cum naiba i-a spus ceva pe care
intenționat-o ascunsese de la ea timp de aproape unsprezece ani? Ceva ce nu recunoscuse
niciodată pe deplin, nici mă car lui Jamie? De unde a început?
"În regulă . Ș tii cum în liceu ți-am spus mereu câ t de dulce ești? Ș tii că așa am simțit cu
adevă rat. Ai avut întotdeauna această dulceață la tine. Ai fost asa. . . fresh este singurul
cuvâ nt pe care îl gă sesc. Ș i întotdeauna am avut acești demoni. Acest întuneric. Aceste
îndemnuri.”
„Îți vezi în continuare îndemnurile de îndoire ca fiind întunecate? Ca demoni?”
„La fel de întunecat, sigur. Poate nu mai sunt ca demoni. Pe unele dintre ele le-am scos
din sistemul meu.” S-a oprit, a ridicat din umeri. „Unele dintre ele sunt încă acolo, totuși,
dacă vrei să afli adevă rul. Dar să fiu un Dominant m-a ajutat să -i controlez. Așa am intrat în
frâ nghie. Acea parte din mine trebuia ținută în frâ u, iar frâ nghia... . . este un simbol pentru
mine, poate. Legarea, reținâ nd, înfrâ nează propriul meu întuneric. Ș tiu că nu are prea mult
sens.”
„Nu, da. Înțeleg. Continua."
„Este mai mult decâ t atâ t. Este un sentiment de conexiune cu fundul, o prelungire a
mâ inilor mele, cu mine însumi . Există control în tipare. În eleganța nodurilor.”
„Da, acesta este și unul dintre lucrurile pe care le iubesc la ea”, a fost de acord ea.
„Dar acesta este modul în care funia necesită control. Este chiar matematic. Este o
disciplină în sine să lege pe cineva în mod corespunză tor. Ș i este acel sentiment de
disciplină absolută care mă ține pe drumul cel bun. Nu este ceva ce am descoperit decâ t la
câ țiva ani după ce te-am vă zut ultima dată și abia în ultimii doi ani am ajuns să înțeleg mai
complet. Sunt sigur că mai am mai multe de învă țat.”
„Nu toți? Dar spune-mi cum se raportează asta la noi. La ce s-a întâ mplat.”
Nu voia să meargă acolo. Instinctul îi era în noduri. Dar avea de gâ nd să o facă . Ea merita
atâ t de mult de la el.
„În liceu, ți-am spus tot timpul că ești prea bun pentru mine.”
— Ceea ce a fost o prostie, Mick. Scuză -mă că am spus așa, dar așa a fost.”
— Totuși, am simțit acel întuneric, Allie. N-am vrut să te murdă resc cu asta. Ai fost atâ t
de nevinovat.”
„Mick, chiar și în liceu fă ceam lucruri care nu erau în totalitate inocente, deși nu m-ai
ajuta să -mi pierd virginitatea.”
"Te ajut? Spui asta ca și cum ar fi fost un lucru bun.”
— Numai cu tine, spuse ea încet.
 Nu-i venea să creadă că ea încă credea așa. Acea maturitate nu-i adusese mai multă
retrospectivă , mai ales știind ce a fă cut cu el.
„Ar fi fost un dezastru.”
„Nu sunt de acord. Te-am iubit."
A auzit-o spunâ nd că i-a fă cut inima să se ră sucească dureros.
„Am fost adolescenți, Allie. Ce știam despre iubire?”
„Poate nu foarte mult. Ș tiam doar ce simțeam.”
„La fel și eu. La naiba, ai dreptate.” S-a oprit, și-a trecut o mâ nă pe pă r. „Ș i am simțit că
este greșit să mă urmă resc pe acel drum. De aceea, câ nd am plecat la facultate, știam că să
te las să -ți gă sești un alt tip de viață – o viață mai bună fă ră ca eu să -ți stric lucrurile – era
singurul lucru corect de fă cut.”
„Așa este. . . tot felul de încurcat. Nu te-ai gâ ndit niciodată la mine după aceea, Mick?
întrebă ea, cu ochii că prui arzâ nd de foc auriu.
„M-am gâ ndit tot timpul la tine.”
Au ră mas amâ ndoi tă cuți câ teva clipe.
„Dar nu te-ai întors niciodată pentru mine.”
„Ș tiam că nu pot să -ți fac asta. Ș i apoi a fost accidentul.”
Nenorocitul de accident de motocicletă care i-a stricat viața, i-a stricat viitorul, i-a
distrus sentimentul de sine și locul în familia lui.
A avut o fulgerare a acelei senzații de boală , de derapaj, lumea încețoșată , fă ră control,
fă ră control! Durere intolerabilă , apoi întuneric. Trezindu-mă știind că a dat naibii, dar nu
câ t de ră u. Nu, asta venise mai tâ rziu, câ nd medicii i-au spus că piciorul lui nu va mai fi
niciodată la fel.
„Îmi pare ră u, Mick. Ș tiam că trebuie să fi fost atâ t de îngrozitor pentru tine, dar ai
refuzat să mă vezi câ nd erai în spital și după ce ai ajuns acasă .
„Pentru că mi-era rușine”, a recunoscut el. „A fost al naibii de stupid din partea mea. Am
aruncat tot ce era important pentru familia mea. Oportunitatea mea de a-mi sluji orașul așa
cum au fă cut-o tată l și bunicul meu. Așa cum fac frații mei acum. Nu am putut stai să mă
vezi așa. Învins de propria mea nebunie. Era destul de ră u că lucrurile trebuiau să se
termine între noi așa cum s-au întâ mplat ei. Nu te-am putut înfrunta. Nu puteam înfrunta
pe nimeni. Încă mi-e rușine, dacă vrei să afli adevă rul. Mă bâ ntuie al naibii. Ș i asta nu este
ceva ce spun nimă nui.”

***

AM DĂ REAT-O să -l aud spunâ nd asta. Să aud vechea durere din vocea lui. Să -și simtă corpul
încordat.
„Sunt sigură că nu ți-o țin”, a spus ea.
"Fac."
„Oh, Mick.”
 Ea și-a mâ ngâ iat dosul mâ inii pe obrazul lui doar pentru a-l simți, pentru a-i spune cum
se simțea.
— Nu-ți face milă de mine, Allie, spuse el cu ră bdare.
Ea și-a tras mâ na înapoi. Dar ea îl cunoștea suficient de bine încâ t să nu se simtă ră nită
de tonul lui. „Nu e milă . Simt pentru tine, asta-i tot . Te mai doare piciorul?”
„Da, îmi dă niște probleme, dar mă descurc.”
Ea știa că despre asta era lupta cu degetele goale, că el simțea că trebuie să se
dovedească . Îi ză rise o privire șchiopă tată , dar el era încă cel mai puternic bă rbat pe care îl
cunoștea. Nu avea nimic de demonstrat nimă nui. Dacă ar putea vedea asta.
— Schimbarea subiectului, sugeră el.
"Bine. Vreau să aud despre ce sa întâ mplat la facultate, câ nd am venit acasă . Câ nd eram
împreună .”
"La dracu. Într-adevă r?"
„La asta venea această conversație.”
S-a frecat la barbă tă iată îndeaproape. „Noaptea aceea nu ar fi trebuit să se întâ mple
niciodată . Totul a fost greșit.”
„Nu mi s-a pă rut niciodată așa. În afară de partea în care ai plecat și nu te-ai întors
niciodată .”
— Allie, aveai două zeci de ani, protestă el. Brațul lui era în jurul taliei ei, ținâ ndu-o în
poală , iar degetele lui s-au flectat cu putere.
„Da, Mick, aveam două zeci de ani. Nu mai eram copil și nu mai eram virgin pâ nă atunci.
Acum sunt și mai puțin copil. Ș i noaptea aceea a fost tot ce mi-am dorit vreodată . Nu doar
sexul, ci tot. Fiind legat cu cureaua. Mirosul de piele. Mușcă tura. Lovitura. Asperitatea
tuturor.”
„Asta nu poate fi adevă rat. Nu puteai să știi pe atunci.”
„ Ai fă cut-o. Din ceea ce ai spus, ai știut în liceu. Nu de asta încercai să mă protejezi? Dar
nu vezi, Mick? Odată ce mi-ai dat gustul, asta a fost și fantezia mea . Mi-ai dat acel pic
ispititor, apoi mi-ai luat-o. Te-ai luat și pe tine de lâ ngă mine.”
„Ai plâ ns în noaptea aceea după ce am fă cut sex”, a insistat el, tonul lui devenind aspru.
„Am vă zut lacrimile.”
„Plâ ngeam pentru că noaptea aceea cu tine a fost împlinirea fiecă rei fantezii pe care le-
am avut vreodată !” Aproape că -i venea să plâ ngă acum. „Fantezii pe care le aveam câ nd
eram practic copil, lucruri pe care nu le-am înțeles decâ t mult mai tâ rziu. Dar mi-a plă cut.
Mi-a plă cut pasiunea, intensitatea. Durerea."
A scuturat din cap. „Nu, nu este corect. Nu se poate.”
Ea îi luă fața în mâ ini și se uită în ochii lui. A lui era întunecată , umbrită , sprâ ncenele
întinse. Era atâ t de frumos încâ t o doare.
„Mick, l-am vrut. Te-am vrut și mi-am dorit toate acele lucruri pe care le-ai fă cut cu mine
în acea noapte. Spui că simți că acele dorințe sunt un fel de demon. Dacă este adevă rat,
atunci am și demoni.”
 El a încercat să scuture din cap din nou, iar ea a încercat să -l țină ferm, dar el i-a luat
mâ inile și le-a tras în jos.
— Nu spune asta, Allie.
„Cum pot să -ți explic asta? Parcă sunt cu mine aici tu, care știi istoria mea îndoită , nu
contează degeaba, deși ai spus că a fă cut-o, că te-a pus pe gâ nduri, dar iată -ne din nou cu
tine protestâ nd dorințelor mele, Mick! La asta se rezumă — cu încă te îndoiești că poți fi cu
mine.”
„Uite, Allie. . . nu sunt doar chestiile din jurul despă rțirii din liceu. O mare parte a fost – și
poate încă este – accidentul. A fost ceva de la care nu m-am putut întoarce. A dovedit doar
ceea ce am știut întotdeauna despre mine. Meriti mai mult de atat. Ș i ce s-a întâ mplat între
noi mai tâ rziu, câ nd ne-am culcat împreună . . . aceasta a fost o greșeală . Ș tiu că nu m-am
descurcat bine. Ș tiu că am fost un nemernic. O mare parte din asta s-a întâ mplat pentru că
mă demonizasem pentru că îmi doream îndoiala și abia mai tâ rziu am învă țat să accept asta
despre mine. Dar să nu fim împreună atunci a fost lucrul potrivit, Allie. La două zeci de ani
nu erai pregă tit pentru o îndoială completă .
Ea îl privea frustrată . Fața i se închidea din nou, un vă l de încă pă țâ nare peste tră să turile
lui frumoase. Dar ea nu terminase cu această conversație. „Mick, acesta este ceva ce mi-am
schimbat în minte de ani de zile. Am să vă spun cum vă d eu. Ș tii că pentru cei nă scuți în
New Orleans, este în sâ ngele tă u. Ră mâ ne acolo, indiferent unde te duci. BDSM este același
gen de lucru. Dacă te-ai nă scut în ea – așa cum ai fost, așa cum am fost eu , indiferent dacă
vrei sau nu să accepți asta – nu o poți scutura niciodată . Modelează modul în care gâ ndești,
felul în care ră spunzi la . . . Tot. Ș i cei care au fă cut parte din dezlă nțuirea acelor dorințe. . .
nici nu le uiți niciodată . Asta ai fă cut pentru mine, Mick. Pentru mine, nu pentru mine.”
„Hristoase, Allie. Nu pot accepta asta.” Pă rea că fumea înă untru, cu o culoare ridicată pe
pomeții lui cizelați.
„Crezi că e ceva intrinsec în neregulă cu kink? Tu?" a cerut ea.
"Nu, desigur că nu."
„Atunci de ce este ceva în neregulă cu combinația dintre kink și mine ? Nu mai sunt atâ t
de dulce adolescent. Nu sunt delicat. Nu ți-am ară tat asta? Ce trebuie să fac ca să trec peste
inflexibilitatea ta necruță toare, Mick? Aș fi crezut că ai depă șit-o pâ nă acum.”
"Eu am. Niste. Cred că amâ ndoi ne-am schimbat mult de la liceu. Am nevoie doar de ceva
timp să o absorb.”
„Ne-am schimbat. Ș i trebuie să înveți să mă vezi așa cum sunt acum .”
El i-a bă gat o șuviță din pă r în spatele urechii și o parte din furia ei s-a dizolvat sub acel
gest mic.
„Ș i trebuie să mă vezi așa cum sunt acum”, a spus el. „Ai fost atâ t de motivat să te joci cu
mine. Ai început să întrebi despre noi să o luă m de la capă t. Dar Allie, ne mai cunoaștem
mă car?
Avea rost. Era Mick așa cum era acum de care era îndră gostită , sau vreo imagine pe care
o purtase în cap în toți acești ani? Ideea i-a fă cut stomacul strâ ns.
 — Unii, da, spuse ea, încercâ nd să -și dea seama chiar și în timp ce vorbea. „Cred că unele
pă rți din noi nu se schimbă niciodată . Ș tiu că încă ești loial unei greșeli. Că îți iubești
familia. Că poți fi încă morocă nos ca naiba.”
O umbră de zâ mbet îi strâ mbă gura. „Da, ai dreptate în toate cele trei aspecte. Si eu sunt
mai incapatanat, poate. Mai mult stabilit în felul meu. Sunt sigur că am mai dezvoltat câ teva
defecte de caracter de-a lungul anilor.”
— Probabil, spuse ea.
„Ar trebui să te bat pentru asta.”
Ș i-a bă tut genele. "Da, te rog."
„Ești un submarin nebun.”
Ea a zâ mbit. "Da, sunt."
„Ce o să fac cu tine, fata Allie?” întrebă el, cu privirea îngustată . Dar tră să turile lui se
relaxaseră . La fel a avut strâ nsoarea lui pe talia ei.
Ea îi puse o mâ nă pe pieptul lui peste crucea de argint pe care nu o scoase niciodată ,
simți bă tă ile liniştitoare, liniştitoare ale inimii lui sub palma ei. Acesta era încă Mick, nu-i
așa? „Ce-ar fi să mă cunoști din nou? Mă lași să te cunosc?”
„Ai prea mult sens pentru o femeie care a fost adâ nc în subspațiu cu doar o jumă tate de
oră în urmă .”
„Atunci putem?”
Tonul lui a scă zut pâ nă câ nd ea a trebuit să se stră duiască să -l audă . „Câ nd mă privești
așa, nu te pot refuza.”
„Atunci să rută -mă , Mick. Vă rog."
Se uită la ea, acea privire intensă pă râ nd să privească prin ea. Apoi și-a aplecat capul și i-
a periat buzele cu ale lui. Atâ t de moale, la început, apoi a fă cut-o din nou, mâ na lui
ridicâ ndu-se pentru a-i ține obrazul, degetul mare alunecâ nd sub bă rbia ei pentru a o ține
nemișcată . Să preia controlul.
El și-a lipit buzele cu putere de ale ei, fă câ nd-o să geme. Plă cerea și că ldura s-au
transformat în spirală în corpul ei, iar inima i-a bă tut viteza. Brațul lui în jurul taliei ei o
strâ nse mai strâ ns, pă tura că zâ nd-o în timp ce o zdrobi la piept pâ nă câ nd nasturii că mă șii i
se înfipseră în sâ nii ei goi, pâ nă câ nd au fost striviți de peretele dur al pieptului lui. Pâ nă
câ nd nu mai exista nicio îndoială în mintea ei că el o revendica în timp ce limba i se strecură
în gură .
Oh, a fost bine – buzele lui lipite de ale ei, limba lui dulce cercetă toare, ră sucindu-se,
exigentă . Ea i-a dat tot ce i-a cerut, cu gura ei, cu trupul ei flexibil, cu capitularea pe care o
simțea în fiecare mușchi, os și celulă . Dorința a crescut, s-a extins pâ nă câ nd a fost udă și
dornică .
Se trase înapoi și îi studie chipul îndeaproape. Inima îi bă tea să lbatic.
„Allie?”
„Mick, am nevoie de tine. Am nevoie de tine. Putem doar. . . începe de acolo?”
El a dat din cap. „Da.” Se aplecă pentru a-și întinde buzele peste ale ei încă o dată .
 Cumva s-au ridicat și împreună și-au pus hainele la loc. El a strâ ns-o pe uşă şi în
camioneta lui. Tragea motorul și tră gea pe strada întunecată înainte de a o întreba: „Casa
ta?”
"Nu contează ."
Se uită la ea, apoi înapoi la drum. "Ai dreptate. Nu este. Nu a fă cut-o niciodată .”
Se întinse și îi luă mâ na, o ținu în a lui în timp ce se deplasau prin oraș, pe Magazine
Street, pe lâ ngă depozite, pe sub Pontchartrain Expressway și în cartierul lui Allie din
cartierul francez de jos. A fă cut o întoarcere pe Orange Street, apoi au fost în fața casei ei și
a parcat.
A așteptat în timp ce el a ocolit camionul pentru a-și deschide ușa. El o ridică în jos, cu
mâ inile lui mari în jurul taliei ei, iar atingerea lui arde în ea, fă câ nd-o cu atâ t mai acută . Abia
putea să aștepte câ nd el o conducea pe alee, urca treptele, îi luă cheile și îi deschise ușa de
la intrare.
El o apucă de încheietura mâ inii, încercuind-o cu degetele lui puternice.
— Dormitor, a cerut el. — Sau va fi chiar aici, la etajul holului.
Ea dă du din cap și îl conduse pe holul îngust.
Era pe ea aproape în momentul în care au trecut prin prag, dezbră câ nd-o pâ nă câ nd a
ră mas goală și desculță . Pulsul îi era o bă taie fierbinte, firadă în vene, în piept, între coapse.
Dorința era ceva solid, palpabil, aproape insuportabil.
Ea și-a pus mâ inile pe pieptul lui, a încercat să -i descheie că mașa.
„Mick. . .”
El i-a luat încheieturile în mâ ini și le-a tras în jos în lateral, le-a ținut acolo în timp ce o
privea în ochi, iar ea a înțeles, mintea ei schimbâ nd vitezele. Dacă ar fi fost împreună chiar
acum, ar fi în rol, supuși și dominanți. Ea a înțeles nevoia lui de a-și desfă șura dorințele. A
înțeles câ t de periculos se simțea că este pentru ea.
Ea i-ar ară ta în seara asta că putea să o accepte. Că întunericul deplin din interiorul lui
era exact ceea ce își dorea ea, după care tâ njea.
Se mișcă în jurul ei, cu o mâ nă pe corpul ei, alunecâ nd peste stomacul ei, pe lateral, pe
spate. El stă tea în spatele ei, iar ea aștepta ce avea să urmeze, cu inima bă tută , corpul
dorindu-i mai mult.
Câ nd el și-a înfă șurat brațul în jurul gâ tului ei și a strâ ns câ t de câ t să -i întâ mpine
respirația, ea a simțit comanda lui cu un enorm sentiment de ușurare.
O da.
Ea închise ochii în timp ce el strâ nse mai tare. Cu cealaltă mâ nă , i-a mă turat pă rul
deoparte și i-a să rutat cu tandrețe ceafa. Îi plă cea combinația de asprime și blâ ndețe. Chiar
și să ai suficientă încredere în el pentru a face acest joc de respirație cu ea a fost erotic.
Corpul ei era inundat de dorință , picioarele ei devenind slabe. Ș i mai slab câ nd îi mușcă
pielea, doar suficient de tare încâ t să o ră nească .
Ea gemu.
 „Da, fetiță . Vreau s-o aud acum. Vreau să aud tot ce simți. Fiecare geamă t. Fiecare
respirație gâ fâ ită . Dă -mi-l."
Ea și-a lă sat capul pe spate pe umă rul lui, iar el și-a alunecat mâ na în pă rul ei, l-a prins
de ră dă cini și l-a tras strâ ns.
„Oh. . .”
"Iti place asta. Te face să te simți preluat, nu-i așa?”
"Da."
„Îmi place felul în care întregul tă u corp se înclină câ nd te trag de pă r. Felul în care vă pot
vedea cedați în modul în care vă mișcați. E frumos. Ș i așa, atâ t de fierbinte.”
El trase mai tare, durerea fă câ nd-o să gâ fâ ie.
— Ș i ție îți place asta.
Nu era o întrebare, dar ea a ră spuns oricum.
„Da, Mick.”
El trase pâ nă câ nd gâ tul ei s-a îndoit pe spate câ t a putut. El a tras mai tare și ea a trebuit
să -și arcuiască spatele. Ș i a gemut câ nd s-a aplecat să -i să rute gâ tul exact acolo unde se
întâ lnea cu umă rul ei – locul ei preferat.
„Oh, da, îmi amintesc, Allie. Îmi amintesc totul despre tine, murmură el pe pielea ei
înainte de a o mușca.
"Oh!"
Picioarele ei aproape i-au ieșit de sub ea, dar el o ținea ferm. El i-a lins pielea, apoi a
muşcat din nou, mai tare de data aceasta, suficient de tare încâ t să o facă să tragă o
respiraţie lungă , adâ ncă , în timp ce încerca să -şi facă faţă durerii. Apoi limba lui a scă ldat
din nou pielea dureroasă , o senzație minunată .
Câ nd i-a ridicat brațul și i-a mușcat pielea delicată de pe bicepsul interior, ea a ră suflat.
El a urmat mușcă tura cu un să rut moale și prelungit, apoi a ajutat-o să se îndrepte și o
întoarse cu fața spre el.
„Poți să stai singur?”
Ea a dat din cap.
Câ nd el a lă sat-o să plece, ea s-a legă nat în picioare, iar el a liniştit-o. „Ești bine, iubito?”
Ea a zâ mbit. "Perfect."
Îi mâ ngâ ie un deget pe obraz. „Da, cred că ești. Dar hai să te așeză m jos.”
El a mișcat-o pâ nă câ nd ea și-a simțit marginea patului în spatele genunchilor și a ajutat-
o să se așeze. Era atâ t de grijuliu de ea, atâ t de protectoare. Era unul dintre lucrurile pe care
le iubise întotdeauna la un bă rbat dominant. Era unul dintre lucrurile pe care le iubise
mereu la Mick.
În timp ce el își scoase că mașa, ea și-a amintit ce mai iubea la el, dar pieptul și brațele lui
erau și mai dezvoltate acum. Tatuajul pe care l-a fă cut imediat după liceu, floarea de lis care
era simbolul orașului New Orleans cu cuvintele New Orleans Fire Department într-un font
îndră zneț arcuit în jurul lui, ieșea în evidență pe pielea lui aurie palid. , și ea a observat încă
o dată grafia latină de pe antebrațul lui. Întotdeauna i-au plă cut tatuajele unui bă rbat.
 Ș i abdomenele lui. . . erau absolut impecabile, un pachet complet de șase care ară ta ca și
cum ar fi fost tă iate din granit. Simțise acele planuri dure de mușchi câ nd el o ținuse
aproape, dar să -i vadă corpul era cu totul altceva. Era toată frumusețea masculină pură ,
aspră și masculină , la fel cum era chipul lui. Tot el s-a maturizat într-un mod care l-a fă cut
să pară cu atâ t mai masculin.
Liniile corpului să u s-au îndoit și s-au ondulat în timp ce se apleca pentru a-și desfă șura
cizmele mari și negre. Câ nd s-a îndreptat, ea a vă zut cicatricea zimțată de pe coastele lui de
la vechiul accident de motocicletă și a vrut să întindă mâ na și să -și treacă degetele peste
acel loc ră nit. Voia să -și treacă degetele peste fiecare centimetru din el. Dar asta ar trebui să
aștepte pâ nă câ nd – dacă și câ nd – va exista sex între ei fă ră aceste roluri. Era clar că era la
conducere acum. Ș i în seara asta, prima lor noapte împreună din nou, nu putea fi altfel. Ea
nu a vrut să fie.
Ș i-a pă strat privirea ațintită asupra ei în timp ce își dă du drumul din cizme, apoi din
blugi. Era gol pe dedesubt – asta nu se schimbase de la liceu. Ea trase aer în piept la vederea
penisului lui – puternică și masculină și atâ t de frumoasă încâ t a trebuit să -și lingă buzele.
Ea a vrut să guste din el. Avea nevoie de el în ea. Degetele ei se înfipseră în plapuma moale.
"Fata buna. Stai nemișcat pentru mine.”
El o privea, amâ ndoi goi, la doi metri unul de celă lalt. Privirea ei a că lă torit peste corpul
lui și iată -l – cele două linii lungi de cicatrici grele de pe tibia lui stâ ngă de la operațiile care
reparaseră piciorul rupt grav și puseseră tija de metal înă untru. Îl vă zuse doar o mică
privire. câ nd fuseseră în pat împreună de aceea o dată , dar camera fusese aproape
întunecată atunci. Acum putea vedea cu adevă rat prin ce trecuse el. Dar ea nu și-a lă sat
privirea să ză bovească – nu voia să -l facă să fie inconfortabil – iar corpul lui frumos și gol
era o distragere al naibii.
Ea îşi ridică privirea spre faţa lui, îi vă zu privirea cenuşie neclintită asupra ei, vă zu
puterea de acolo, tremura de ea.
El s-a apropiat mai mult, pâ nă câ nd ea a jurat că îi poate simți mirosul dorinței, o simți
curgâ nd ca un val de că ldură peste pielea ei, fă câ ndu-i sfarcurile să se întă rească . Chinuitor
să -l ai atâ t de aproape și să nu-l poți atinge. Cu atâ t mai mult câ nd și-a trecut o mâ nă pe
stomac și și-a trecut degetele peste capul penisului. Ș i-a mușcat buza, dar a ră mas
nemișcată , în afară de degetele ei strâ nse.
— Ești atâ t de frumoasă , murmură el. „Am atâ t de mare nevoie de tine încâ t doare. Te
doare și tu, fata Allie?
„Te rog, Mick. . .”
Se mâ ngâ ie încă o dată , o mâ ngâ iere lungă , îndelungată , pe tija lungă . "Este un DA?"
"Da."
Ea a crezut că el îi zâ mbi, dar era prea hipnotizată de mâ na lui pe penis, mâ ngâ indu-l cu
vâ rful degetelor, apoi fă câ nd pumnii pentru o clipă înainte de a începe din nou să mâ ngâ ie.
 Câ nd el fă cu un pas spre ea, ea trase aer în piept și abia atunci își dă du seama că o ținea.
Încă un pas și el era chiar în fața ei. A fost nevoie de tot ce avea ea pentru a nu întinde mâ na
spre el, pentru a-și aminti că el era încă la conducere.
El și-a pus mâ na între sâ nii ei, iar palma a pâ rjolit-o, a trimis fiori de dorință peste pielea
ei, fă câ ndu-i sfarcurile să se întă rească imediat. El apă să , iar ea se întinse pe spate pe pat. A
mers cu ea, cu un genunchi îndoit lâ ngă coapsa ei. Era foarte conștientă de fiecare
centimetru din el: mâ na lui pe pieptul ei, coapsa lui puternică lâ ngă a ei, parfumul lui pă rea
să -i înece simțurile cu fiecare respirație pe care o lua. Ș i deasupra ei, fața lui, care era
frumoasă pentru ea în ciuda cicatricilor, a liniilor ascuțite ale maxilarului și ale pomeților,
sau poate chiar mai mult.
„Totuși”, porunci el.
Nu ar fi încercat să se certe acum. Ș i îi plă cea autoritatea în tonul lui, corpul ei devenind
cald și slă bit peste tot.
Începu un fel de explorare lentă , mâ na lui mâ ngâ ind, strâ ngâ nd, ciupind: stomacul,
coastele, lateralele și, în final, sâ nii. Ș i-a netezit palma peste toată carnea, de-a lungul pă rții
inferioare, în jurul mameloanului. Sexul ei a fost absolut inundat de că ldură , ud. Trebuia să
se forțeze să nu-și arcuiască șoldurile, să nu-și arcuească spatele pentru a-și apropia sâ nii
durerosi de atingerea lui.
„Ai nevoie să te ating, iubito? Spune-mi. Spune-mi exact ce vrei.”
"Oh Doamne. Vreau . . . Tot. Vreau mâ inile tale pe mine. Vreau să -mi ciupești sfarcurile
suficient de tare încâ t să te doară . Vreau mâ na ta între coapsele mele. Vreau gura ta peste
tot. Te vreau înauntrul meu." A trebuit să se oprească ca să tragă aer în piept. „Dar de ce am
nevoie . . . este ca tu să mă să ruți, Mick. Vă rog."
El a zâ mbit, apoi s-a aplecat înă untru, planâ nd deasupra ei pâ nă câ nd gura lui a fost la un
centimetru de a ei. Limba lui ţâ şni pe buza ei inferioară . Ea gemu în liniște. A așteptat.
O fă cu din nou, prinzâ ndu-i buza superioară cu vâ rful elegant și cald al limbii. Ea nu
îndră znea să se miște. Câ nd el a mai fă cut-o o dată , de data aceasta o linge lungă și lentă a
buzelor ei, ea oftă . Limba lui se simțea uimitoare, dar ea avea nevoie de mult mai mult.
„Te rog”, șopti ea. implorat.
„Shh. Va trebui să aștepți pâ nă sunt gata, fetiță .”
Oh, numele ă la de animal de companie din nou! Asta și i s-a spus că va trebui să aștepte
tot ce avea nevoie atâ t de disperată . O ucidea.
Se mișcă pâ nă câ nd genunchiul i se afla între coapsele ei și mâ inile îi erau sprijinite de
fiecare parte a capului ei. Își coborî fața și îi să rută obrazul, buzele lui moi și aproape
insuportabil de tentante. Se mișcă să -i să rute celă lalt obraz, lă sâ ndu-i gura goală și dornică .
Dar dorința se revă rsa prin sistemul ei ca un foc lichid, alimentată de tachinarea lui.
Pasarica ei era udată . Ș tia cum să o joace, să -i aducă nevoia la margine, ascuțită ca o lamă de
cuțit.
Se întoarse la gura ei, buzele lui trecâ nd peste ale ei, iar ea nu se putea abține să nu geme
atâ t de frustrare, câ t și de plă cere.
 — Întinde-ți coapsele, șopti el, dar nu era mai puțină comandă acolo, în ciuda tonului
blâ nd.
Ea fă cu ce i s-a spus, deschizâ ndu-și coapsele pentru el. Dar el nu a fă cut nimic decâ t să -i
să rute colțurile gurii.
„O, Doamne, Mick.”
„Este greu pentru tine, iubito?” el a intrebat. „Imaginați-vă câ t de greu sunt pentru tine.
Nu te voi lă sa să te uiți acum, dar cred că știi. Simt că sunt pe cale să explodez. Pură tortură
să nu te ating, să te trag, cu trupul tă u gol atâ t de aproape de al meu. Simți că ldura trecâ nd
între noi?”
— Da, respiră ea.
„Ca un vulcan pe cale să erupă , nu-i așa? Acel fierbinte. De aceea nu pot să te să rut.”
„Mick!” strigă ea, cu inima bubuind.
Un chicotit mic din partea lui. „Chiar crezi că nu o să te să rut, Allie? Chiar crezi că suport
să nu o fac?”
— Ești al dracului de sadic, mormă i ea.
„Da.” A chicotit din nou. „Un sadic care nu ți se poate rezista, fată .”
S-a aplecat și a să rutat-o, a să rutat-o atâ t de tare încâ t a ră mas fă ră suflare instantaneu.
Buzele lui s-au apă sat pe ale ei, ră nindu-o, dar ea a primit-o cu plă cere. Îi salută limba în
timp ce îi despă rți buzele și se cufundă în gură .
Gâ fâ ia împotriva lui, limba ei gă sindu-i-o pe a lui, ră sucită și umedă . Niciodată nu
avusese nevoie de ceva atâ t de mult.
Încă o să ruta câ nd i-a prins încheieturile și i-a ținut brațele desfă cute, a ținut-o pe pat. Ș i-
a folosit picioarele pentru a-i depă rta și mai mult coapsele, iar ea s-a ră spâ ndit câ t a putut.
Dar nu a atins-o, în afară de mâ inile lui pe încheieturile ei, îngreunâ nd-o, fă câ nd-o
neputincioasă . Să rută rile lui exigente au fă cut-o la fel de neajutorat.
Trupul ei ardea și tot el o să ruta – nimic mai mult. A simțit un firicel curgâ ndu-i pe
coapsă , sexul ei umflat de nevoie. O dureau sâ nii, sfarcurile tari ca pietrele. Iar buzele și
limba lui o torturau în cel mai delicios mod.
Ea și-a ridicat capul de pe saltea pentru a-l să ruta mai tare înapoi, dar el a apă sat-o din
nou, spunâ ndu-i fă ră cuvinte să i se supună – o luptă pentru putere pe care nu avea nicio
dorință reală să o câ știge.
Indiferent de dorința ei – o dorință în care se îneca – sau poate din cauza asta, a simțit o
schimbare de viteză în capul ei. Era un alt nivel de supunere, de a se preda lui, la orice cerea
el.
El s-a îndepă rtat și i-a șoptit la gură : „Frumos, iubito. Este exact ceea ce mi-am dorit de la
tine. Ceea ce trebuia să vă d înainte să te trag.”
El i-a mâ ngâ iat pă rul, obrazul, și-a trecut vâ rfurile degetelor pe partea laterală a gâ tului
ei și în acel moment era la fel de erotic ca orice alt bă rbat cu mâ na între picioarele ei.
Câ nd el i-a periat sfarcul, ea sa arcuit în atingerea lui – nu se putea abține.
 El i-a să rutat buzele, câ teva să ruturi blâ nde, scurte, înainte de a se mișca în jos și a-i
zdrobi sfarcul cu buzele lui.
„Oh. . .”
El și-a umplut mâ inile cu ambii sâ ni, inundâ nd corpul ei cu un alt val de că ldură înainte
de a se apleca și a lua un vâ rf tare în gură .
Ea a oftat de plă cere în timp ce el sugea, cu gura lui atâ t de fierbinte și udă încâ t s-a
gâ ndit că ar putea veni chiar atunci, pă să rica ei strâ ngâ ndu-se tare între coapsele ei
desfă cute.
„Doamne, Mick. Da."
A suge mai tare, s-a liniștit și a mușcat-o în carnea ei umflată , iar ea a strigat.
"Ah!"
El s-a tras înapoi și s-a mutat pe cealaltă parte, tră gâ ndu-i mamelonul cu buzele lui,
învâ rtindu-și limba peste vâ rf, apoi sugâ nd și mușcâ nd, mușcâ nd și sugâ nd, strâ ngâ ndu-i
dureros sâ nul cu mâ inile. Plă cerea era foc, ploaie și tunete deodată , corpul ei plutind pe
marginea eliberă rii. Câ nd el împinse cu putere o coapsă împotriva movilei ei, clitorisul ei
pulsa împotriva mușchiului puternic de acolo. A apă sat din nou, și din nou și din nou.
Corpul ei a explodat, focul alb în spatele pleoapelor închise, picioarele tremurâ nd în timp ce
venea, degetele apucâ nd plapuma, șoldurile împinse de coapsa lui.
„Doamne, Mick! Oh . . .”
Ea încă tremura câ nd el a întrebat brusc: „Prezervative?”
"Nu, eu nu . . .”
"Rezistă ."
S-a simțit lipsită în timp ce trupul lui l-a pă ră sit pe al ei pentru o clipă , apoi el s-a întors
și a clipit și a vă zut cum rupe un pachet cu dinții. S-a ridicat pe spate pentru a se înveli și
chiar și să -l privească rostogolind latexul peste erecția lui dură ca piatra era pur erotic
pentru ea.
Se aplecă asupra ei, îi luă încă o dată încheieturile în mâ ini și le trase pâ nă câ nd i se
ridică deasupra capului. Le-a înfă șurat pe amâ ndouă într-o mâ nă mare și le-a ținut acolo în
timp ce a folosit cealaltă pentru a-și ghida penisul spre deschiderea ei.
— Da, te rog, te rog, murmură ea în timp ce vâ rful lui se sprijinea de ea.
„Uită -te la mine”, a cerut el, cu tonul aspru, gutural.
Câ nd și-a ridicat privirea spre a lui, a vă zut nevoia în ochii lui cenușii stră lucitori, în
tră să turile sale. Ș i-a pă strat privirea ațintită asupra ei în timp ce se strecură în ea.
Sexul ei s-a strâ ns în jurul lui în timp ce axul lui gros o întinse, iar plă cerea tremura prin
ea ca un curent electric.
„Oh. . .”
— Iubito, murmură el. „La naiba, simți. . . uimitor."
Gâ fâ i în timp ce apă sa, conducâ nd pâ nă la mâ ner.
Ea trase ră suflare în timp ce el o umplea.
 Era mare și mă durea. Nu-i pă sa. Îl dorea pe tot, fiecare bucată pe care o putea obține. Ea
și-a arcuit șoldurile, luâ ndu-l înă untru.
„Da, asta este”, a spus el. "Haide iubire. Dă -mi naiba. Dă -mi dracu’ așa cum te trag eu.”
Ea fă cu așa cum i-a spus el, ridicâ ndu-și șoldurile pentru a-i întâ lni pe ale lui în timp ce el
intră în ea. Ea a vă zut fiecare junghi de plă cere oglindit în ochii lui, a auzit fiecare geamă t
ră sunâ nd în gemetele lui adâ nci. Senzație s-a creat, împingâ nd-o mai adâ nc în interiorul ei,
chiar așa cum a fă cut el, penisul lui un ciocan gros în corpul ei.
Câ nd ea a simțit că penisul începe să bată , el s-a oprit, respirâ nd greu.
„Nu te mișca”, a poruncit el.
Își ținea mușchii încordați, liniștindu-se câ t putea de bine. Mirosul lui a înconjurat-o, i-a
invadat capul, corpul, filtră ndu-i adâ nc în sistemul ei. Piele închisă la culoare, citrice
proaspă tă , parfumul fumuriu al sexului.
„Allie, trebuie să . . .”
El s-a oprit, apoi și-a înfă șurat mâ inile în jurul taliei ei, fă câ nd-o să se simtă ca și cum n-
ar fi câ ntă rit mai mult de o pă pușă , în timp ce el a ră sturnat-o pe burtă . Cu mâ inile lui
prinzâ nd-o de șolduri, el o ridică pe mâ ini și genunchi. Înainte ca ea să aibă timp să se
gâ ndească la asta, să protesteze față de legă tura dintre față în față , privire la privire, el a
intrat în ea din spate, iar ea a strigat de plă cere.
„Doamne, Mick!”
Ș i-a aruncat șoldurile, îngropâ ndu-și penisul adâ nc în ea. Apoi i-a cuprins un braț în jurul
taliei și a întins mâ na între coapse pentru a-i apă sa clitorisul dur. Ea a oftat câ nd el a
început să frece, să ciupească , să tragă de el.
— O să vin, îi spuse ea, aproape fă ră suflare.
— Nu, nu, fata Allie. Reține-l pentru mine. Nu vii pâ nă nu-ți spun eu.”
Ea gemu.
El i-a ciupit tare clitorisul, iar ea ar fi să rit dacă corpul lui mare nu ar fi fost lipit de al ei,
ținâ nd-o pe loc.
El a început să se miște, nă vă lindu-se în ea, alunecâ nd afară și fiecare lovitură a fost
rafinată . Tremura peste tot, trupul muncind din greu pentru a nu atinge punctul culminant,
pentru a ține la distanță nevoia de a veni. El s-a dat mai tare, degetele lui încordâ ndu-se pe
clitorisul ei, iar ea a trebuit să -și muște buza, să -și muște orgasmul înapoi.
Se trâ ntea în ea, destul de tare încâ t să -l ră nească , dar ea a primit bine, avea nevoie . Avea
nevoie să -l simtă atâ t de adâ nc în interiorul ei încâ t avea să poarte vâ nă tă ile zile întregi.
"Bebelus . . . Hristos, așa simți. La naiba. Bun. Atâ t de bine . . .”
El și-a înfă șurat celă lalt braț sub sâ nii ei și a tras-o în sus pâ nă câ nd ea a ră mas în
genunchi, brațele lui ținâ nd-o strâ ns, cocoșul lui de mlaștină încă lovindu-i în ea, iar și iar.
— Acum, îi porunci el și o mușcă de umă r.
Pasarica ei s-a strâ ns puternic în timp ce stelele i-au explodat în ochi, lumea învâ rtindu-
se, întunecată , lipsită de tot, cu excepția celor două trupuri unite, plă cerea și durerea.
Brațele lui puternice o țineau împreună în timp ce corpul ei se fă râ mița de senzație.
 „Oh. . .”
El gemea, strâ ngâ ndu-se încă în ea, cu degetele pe clitorisul ei frecâ ndu-se, apă sâ nd,
împingâ ndu-i punctul culminant.
Câ nd s-a terminat, s-au pră bușit împreună pe pat, amâ ndoi acoperiți de sudoare. El încă
o ținea, înghițind-o din spate. Degetele lui încă se jucau leneș cu clitorisul ei, trimițâ nd mici
frisoane de plă cere prin ea.
— Iubito, iubito, copilă , murmură el, ciugulindu-i ceafa.
„Mmm.”
Se simțea uimitoare. Brut. Inflamat. A petrecut. Dar mai era și acea parte minusculă a ei
care și-ar fi dorit să se uite în ochii celuilalt, care a înțeles că el a dat-o peste cap dintr-un
motiv care nu era doar despre plă cerea în sine. Ș i a durut. Dar a înțeles că nivelul de
intimitate adevă rată va dura ceva timp.
Ea a încercat să lase asta să fie de ajuns.
Ea s-a ghemuit înapoi în el și el o ținu, mâ na lui ridicâ ndu-se pentru a netezi coapsa ei,
alunecâ nd în sus pe stomacul ei, pe coaste, pentru a-i prinde sâ nul. A mâ ngâ iat pielea acolo
cu degetul mare, în timp ce respirația i s-a calmat.
Simțea mirosul pă mâ ntesc al venit în aer. Am auzit zgomotul ploii coborâ nd afară ,
stropindu-se de frunzele largi ale bananei în afara ferestrei dormitorului ei. Am simțit micul
frig în aer adus de ploaie. Ea tremura, iar el o strâ nse mai tare.
"Esti bine?" el a intrebat.
"Da. Minunat."
Era adevă rat. Dar mica îndoială care îi invadase mintea de îndată ce terminaseră era și
acolo și la fel de adevă rată .
Ea îi prinse mâ na în a ei și își trecu degetele prin ale lui.
„Mick.”
„Da?”
"Aceasta este . . . abia începem, nu-i așa? Să vedem dacă putem înțelege asta?” ea a
intrebat.
"Ce bebelus? Da sigur. Despre asta am vorbit. Exact asta facem aici. Altfel n-ar fi fost mai
mult decâ t să joace la club. Asta mă întrebi?”
„Eu . . . da, cred că este.”
A ră mas tă cut câ teva clipe. Ș i-ar fi dorit ca el să o întoarcă cu fața spre el, să o lase să se
uite în ochii lui ca să știe ... Dar poate că niciunul dintre ei nu știa încă , atâ t de mult pe câ t își
dorea ea. Poate că nu a fost posibil.
„Trebuie să începem de undeva”, a spus el. "Asta e toată ideea. Nu ne putem întoarce
unde eram înainte. Oricum, nu acolo vrem să fim, nu-i așa?”
"Nu. Desigur că nu."
"Asa de . . . începem de aici. Ș i vezi unde se duce.”
"Bine. Bine. Ș tiu că ai dreptate. Eu sunt doar . . . ne-am jucat si . . .”
"Hei. Sunt chiar aici, iubito. Nu plec nică ieri acum.”
 I-a să rutat pă rul și i-a fă cut inima să se strâ ngă . Ea și-a dus degetele împletite la buze și
le-a să rutat pe ale lui.
"Vedea? Totul e bine”, a spus el.
Dar a fost? Ea dorea ca lucrurile să fie bune între ei – ce se întâ mplă acum, ce s-ar putea
întâ mpla pe drum. Avea nevoie să fie, ceea ce nu era cel mai inteligent lucru, poate, avâ nd în
vedere modul în care Mick fugise de ea în trecut. Poate că partea „nevoie” a fost pentru că
tocmai jucaseră . Poate că atingea un pic fundul. Dar oricare ar fi motivul, ea nu s-a putut
abține. Logica și emoția nu au jucat întotdeauna bine împreună . Ea spera doar că poate
obține partea logică să aibă un loc în joc.
 CAPITOL
Opt

M ICK a intrat în Flynn McCool's, un pub preferat al prietenilor și fraților să i. Toți

fuseseră bucuroși că barul a reușit să se redeschidă după Katrina.
Tocurile i s-au zgâ riat pe podeaua din lemn de esență tare, în timp ce se deplasa prin
local și îl gă si pe Jamie la bar. S-a așezat pe un taburet lâ ngă prietenul să u.
"Hei."
— Hei, ră spunse Jamie ridicâ nd bă rbia spre barman. „O Guinness pentru domn.”
„Da, nu sunt asta.”
"Destul de adevă rat."
Își dă dea seama că Jamie terminase deja o bere și începuse alta, chiar dacă era abia
amiază – accentul să u scoțian adâ nc îngropat ieșea doar câ nd bea sau în acele rare ocazii
câ nd era cu adevă rat supă rat. Era aproape sigur că nu fă cuse nimic pentru a-l enerva pe
Jamie în ultima vreme. Cel puțin, nu să ptă mâ na asta.
Barmanul a umplut o cană înaltă și i-a dat-o lui Mick.
"Mulțumiri." Se întoarse că tre Jamie. "Deci, care-i treaba?"
— Am vorbit cu tine despre noaptea trecută , spuse Jamie. „Am vorbit deja cu Allie și este
destul de deschisă . Spune-mi ce e cu voi doi.”
„Ș tii ce ură sc cu adevă rat, în afară de tendința ta de a-ți pune nasul în fundul tuturor?”
„Acesta nu este unul dintre fetișurile mele speciale, dar continuă .”
 „Ură sc că nu pot să -ți spun al naibii să mergi în iad pentru că ești blestemul nostru de
negociator.”
— Ș i prietenul tă u, îi aminti Jamie.
„Da.” Mick fă cu o pauză pentru a bea o gură de bere neagră . „Deci faci lucrul responsabil,
nu-i așa?”
„Îmi pare bine să te vă d și pe tine, amice. Vrei să -mi spui de ce ești într-o dispoziție atâ t
de proastă ? întrebă Jamie.
"Pe mine? Sunt bine. Tu ești cel care îți îneacă durerile. Care-i treaba? Ceva la magazin?”
Jamie își înfă șura cana cu o mâ nă , o ridică și luă o înghițitură lungă . „20 mai.”
„Da? Ș i?"
Prietenul lui i-a aruncat o privire piezișă și Mick și-a amintit de aniversarea morții
fratelui să u. Era un tică los egoist care se gâ ndea la sine după tot ce pierduse Jamie? El știa
deja ră spunsul.
— La naiba, Jamie. Imi pare rau omule. Câ ți ani sunt?”
"Două zeci și trei. Nici nu-mi vine să cred că a trecut atâ t de mult de câ nd nu l-am vă zut
pe Ian. Deși cred că ar ară ta exact ca mine, nu-i așa?
— Îmi pare ră u, repetă Mick, neștiind ce altceva să spun.
„Încercâ nd să nu fii prea morocă nos. Mai ales după toți acești ani. Dar există chestia aia
geamă nă despre care auzi, știi? Este adevă rat, ceea ce spun oamenii.”
Mick îl bă tu pe Jamie pe spate. „O să fii bine?”
„Da. Am nevoie doar de câ teva bă uturi azi. Ș i o voi face din nou peste câ teva luni, câ nd va
fi aniversarea accidentului lui Brandon. Dar pâ nă mâ ine mă voi întoarce pe drumul cel bun.
Toată lumea are voie o zi neagră din câ nd în câ nd, nu?
"Dreapta. Sigur." Mick se strâ mbă , întrebâ ndu-se dacă oamenilor li se permitea decenii
negre.
„Așadar, distragi-mi atenția cu scandalul care se întâ mplă între tine și Allie.”
„Spus ca o adevă rată tâ rfă de teleralitate.”
— Ice Road Truckers nu face o curvă , prietene, protestă Jamie.
„Sunt sigur că sunt câ teva de-a lungul drumului.”
"Probabil. Nu mai blocați și vă rsați.”
Mick a ezitat. „Ce ți-a spus Allie?”
„Că , în calitate de prieten al tă u cel mai bun, ar fi bine să vorbesc mai întâ i cu tine.”
El a zâ mbit. "Fata buna."
Jamie îşi puse berea jos cu o bufnitură . „Doamne, Mick, spune-mi doar ce naiba s-a
întâ mplat ca să pot continua cu bă utura”.
"Bine în regulă ." Fă cu o pauză pentru a-și sorbi berea. „Am fost la club și am jucat bine.
Grozav, de fapt. Apoi ne-am întors la ea. Am plecat azi dimineață numai după ce m-am
asigurat că nu era în subdrop. Era bine. Mi-a promis că e bine.”
Jamie se încruntă . „Acum spune-mi ce se află între râ nduri.”
 A trebuit să sufle o suflare. „Suntem . . . vorbind despre a fi împreună . Încerc doar, să vă d
unde suntem amâ ndoi.”
„Poți extinde asta?”
"Prefer să nu."
"Fara gluma. Fă -o oricum, a cerut Jamie. — Pentru că trebuie să știu dacă Allie chiar este
bine.
— Crezi că aș fi aici dacă nu ar fi ea? Mick a explodat, apoi s-a oprit. „La naiba. Scuze.”
— Prietene, ești îndoit al naibii de formă .
„A fost ideea ta să ne readuci împreună .” Mick știa că era copilă resc și oftă , întinzâ ndu-și
mâ na după bere. „Ș i da, poate sunt îndoit. Nu știu ce naiba se va întâ mpla. Nu sunt sigur ce
vreau să se întâ mple. Deocamdată merg cu ea.”
„Asta e o porcă rie.”
„La naiba, Jamie,” a mormă it Mick în halba lui de bere înainte de a înghiți o înghițitură
lungă .
Jamie a clă tinat doar din cap la el.
"Bine în regulă . Nu știu unde îmi este capul câ nd vine vorba de ea. E al naibii de devreme
să spun. Nu intenționez să o ră nesc dacă de asta ești îngrijorat...
"Este."
"Am înțeles. Dar ce ar trebui să fac?” el a intrebat. „Dă -te înapoi și nu o mai vedem
niciodată pentru că nu știu unde vom ajunge? Ar fi mai bine?”
"Nu știu. Ar fi?” întrebă Jamie.
Mick și-a frecat bă rbia. „Încerc să -mi dau seama, bine? Nu mă că lă rești despre asta,
Jamie, a avertizat el. „Fac tot ce pot.”
„Încă ai sentimente pentru ea”, a spus Jamie.
„Ș i încă mai ai un dar ciudat pentru a afirma ceea ce este evident.”
În ciuda tuturor anilor în care a încercat să tă gă duiască , el știa că nu reușise niciodată să
ascundă de cel mai bun prieten ce simțea pentru Allie. La naiba, nu fă cuse o treabă bună
ascunzâ ndu-și asta.
Jamie îşi coborî vocea. „Mick, doar nu trage asta prea mult dacă nu poți duce. Asta e tot
ce intreb. Nu o ră ni mai mult decâ t trebuie.”
El a dat din cap. „Mă simt deja ca un nenorocit chiar și pentru că sunt cu ea. M-aș simți ca
un nenorocit dacă aș refuza-o. Nu există o cale bună de ieșire din asta.”
Cu excepția faptului că , în ciuda tuturor fanfașelor sale, nu era sigur că vrea să iasă . S-a
simțit prea bine să fiu cu ea pentru a opri. Fiind cu ea, jucâ nd-o cu ea, punâ ndu-o să se
supună lui.
Ș i-a înțeles propriile limită ri. Ș tia că își ridicase zidurile noaptea trecută , azi dimineață .
Trebuia . _ Era corect pentru ea că contestarea limitelor lui era un fel de experiment pentru
el? Că el chiar nu avea idee cum va ieși?
„La naiba, Jamie, totul este nou pentru mine. Voi doi mi-ați aruncat-o asupra mea - și nu
spun asta ca să vă lovesc în cap cu ea, bine? Afirmâ nd doar un fapt. Dar nu eram pregă tit
pentru asta. Nu că nu m-am gâ ndit să fiu din nou cu Allie, ceea ce sunt sigur că știi, dar a
fost doar material fantezie. Pâ nă acum. Acum este al naibii de real și o am pe Allie să fie
responsabilă , fă ră să știu mă car de ce sunt al naibii de capabil în aceste zile, în afara arenei
BDSM.”
— Da, am înțeles, Mick.
Mai luă o gură de bere. „Nu știu dacă îi pot oferi ceea ce își dorește. Dar nu știu dacă mă
pot opri. Este o remorcheră în capul meu.”
Nu, nu se putea opri acum. Să fi avut gustul ă sta de Allie – de Allie ca femeie, mai degrabă
decâ t fată – a fost ceva că ruia nu i-a putut rezista.
Nu, nu era pe cale să se oprească .

***

A LLIE a deschis ușa din spate a casei lui Marie Dawn și a intrat în bucă tă ria confortabilă ,
albastră și albă .
„Bună , dragă , sunt acasă !” strigă ea în timp ce lă sa ușa cu ecran să se închidă în urma ei.
Cea mai bună prietenă a ei a intrat din sufragerie și a învă luit-o imediat pe Allie într-o
îmbră țișare caldă .
„Allie, chérie , mi-ai fost dor de tine! Îmi pare atâ t de ră u că nu am putut face prâ nzul de
ieri. Dacă ar fi fost altceva decâ t o urgență cu grand-mère . . . Mă simt îngrozitor că s-a
dovedit a fi nimic mai mult decâ t o mică indigestie.”
„N-aveai de unde să știi – e în regulă . Ș i mi-a fost dor de tine.” Se trase și o ținu pe Marie
Dawn la distanță de braț. „Ș i uite ce frumos este pă rul tă u! E aproape pâ nă la talie. Îmi
place."
„La fel și Neal”, a spus prietenul ei, radiant.
Fratele lui Mick, Neal, și Marie Dawn, fugiseră câ nd ea era încă la facultate și erau încă la
fel de înnebuniți unul după celă lalt precum fuseseră în ziua în care și-au spus jură mintele.
Trebuie să fie frumos.
„Lasă -mă să -ți aduc niște cafea. Câ t de foame ți-e? Am o salată Niçoise gata, dar mor de
neră bdare să aud totul.”
Allie s-a așezat la masa de bucă tă rie vopsită în alb și a lă sat-o pe Marie Dawn să pună o
ceașcă de cafea în fața ei, în timp ce ea încerca să organizeze haosul care se învâ rtea în
creierul ei. Îl mințise pe Mick în acea dimineață câ nd îi spusese că e bine. Ș i fie ea fă cuse o
treabă grozavă , fie el fusese suficient de neră bdă tor să scape că acceptase. Poate un pic din
ambele.
„Totul este mult”, a spus ea, jucâ ndu-se cu cana de cafea.
Marie Dawn se aşeză vizavi de ea. "Bine. Alegeți un loc și începeți.”
Allie a suflat. "Bine . . . Mick a venit la mine să mă ia și lucrurile au început să se întâ mple
imediat. Adică , a fost evident cine era responsabil din primul moment. Ș i mi-a plă cut. Nu mă
plâ ng. Am avut o scenă uimitoare la club. Totul a decurs foarte bine.” Ea a râ s. „Ei bine,
poate nu bine. Piesa a fost puțin prea aspră pentru ca acesta să fie cuvâ ntul potrivit. Dar
știu că nu vrei cu adevă rat să știi partea aceea.”
Marie Dawn zâ mbi. "Nu. Chestia sexy cu fratele meu... socrul nu trebuie să aud. Voi
completa mental spațiile libere. Sau nu. Continua."
„Așadar, în timpul îngrijirii ulterioare am vorbit. . . si a fost bine. Sincer. Mai sincer decâ t
am fost vreodată , probabil. L-am fă cut să -mi vorbească despre ce nu s-a întâ mplat cu noi. În
liceu, iar după noaptea aceea am petrecut împreună mai tâ rziu.”
"Ș i?"
Allie și-a mușcat buza. "Ș i . . . L-am întrebat dacă putem începe din nou. Nu mă așteptam
să spun așa cum am fă cut-o și cred că și el a fost surprins. Deși niciunul dintre noi nu ar
trebui să fie, presupun. Nu aș fi forțat toată chestia asta dacă asta nu ar fi mă car o parte din
intenția mea. Ș i nu ar fi acceptat – și cu siguranță nu s-ar fi întors pentru a doua rundă după
acea primă noapte – dacă și asta nu ar fi fost parte din intenția lui. Cel puțin așa cred.
Lucrurile au devenit puțin confuze mai tâ rziu, dar la club după scenă am vorbit cu adevă rat.
Ș i mi-a recunoscut câ teva lucruri – lucruri pe care le bă nuisem deja, în cea mai mare parte.
Despre noi. Despre cum s-a simțit după accidentul să u. Ș tiam că l-a schimbat, dar nu am
vă zut niciodată câ t de adâ nc ruperea piciorului, operația la tijă , șchiopă tarea permanentă l-
au afectat, poate pentru că de fapt l-am vă zut doar o dată după aceea.”
Marie Dawn dă du din cap gâ nditoare. „Ș tiam că nu a trecut niciodată de faptul că nu
poate fi pompier. Neal și cu mine am vorbit despre asta. Întreaga familie este conștientă de
asta. Ei au avut întotdeauna grijă să nu-l pă că lească de vină pentru asta.”
„Nu au nevoie – cred că el însuși face destule din asta. Se simte atâ t de rușinat. Din cauza
familiei și din cauza mâ ndriei de familie din New Orleans, de a face parte din ea.”
— Ceea ce este o nebunie, spuse Marie Dawn. „Ț i-am spus câ tă muncă voluntară a fă cut
după Katrina. Timp de trei ani a lucrat la reconstruirea caselor oamenilor împreună cu
fratele lui Jamie, Allister. El mai sunt voluntari din câ nd în câ nd dacă apare un anumit
proiect. Nu e ca și cum nu și-ar fi plă tit niciodată datoriile acestui oraș. Îi place să se prefacă
că e un nenorocit, cu toate chestiile alea de box și cu jachetele lui de piele, dar este un
cetă țean la fel de bun ca oricare dintre frații să i.”
"Ș tiu. Dar, evident, nu a trecut niciodată peste asta. Este într-adevă r modelat felul în care
se simte despre sine. Ș i poate ce simte el pentru mine.”
„În trecut sau acum?”
„Amâ ndoi, poate. Pentru că lucrurile au mers foarte frumos aseară și apoi el doar . . . s-a
întors de lâ ngă mine. Literalmente. Totul a fost uimitor și. . . frumoasa. Ș i atunci nu s-a mai
uitat la mine.”
Lacrimile îi ardeau în ochi și ea s-a lipit de ele cu ambele mâ ini.
Marie Dawn îşi puse o mâ nă pe braţ. „Oh, nu, chérie , draga mea, te rog nu fi atâ t de tristă .
Bă rbații pot fi creaturi stupide. Crede-mă , știu – sunt că să torit cu unul de zece ani.”
 Allie trebuia să zâ mbească . Își luă mâ inile de pe față și le apucă pe cele două prietene. "Ai
dreptate. Ș i Mick e încă pă țâ nat ca naiba, de asemenea, o combinație care mă sperie. Dar știu
că dacă mă întorc, nu vom avea nicio șansă .”
„De multe ori femeia este cea care trebuie să aibă grijă de o relație. Ș i acesta este
comentariul meu sexist al zilei. Dar cred că veți avea nevoie dacă voi doi veți avea o șansă
de a fi împreună . Pentru că să -l faci pe Mick să recunoască că îi este frică de orice va fi
aproape imposibil.”
Allie își dă du ochii peste cap. "Asta e sigur. Trebuie doar să ră mâ n acolo și să vă d cum se
derulează toate astea, cred.”
„Poți s-o faci. Ești unul dintre cei mai puternici oameni pe care îi cunosc.”
„Nu mă simt întotdeauna puternic. Dar incerc."
„Câ nd îl mai vezi?”
Allie a ridicat din umeri. Toată dimineața se întrebase același lucru. "Nu știu. De fapt, nu
am vorbit despre asta. Am presupus că voi aștepta să aud de la el, dar acum cred că îi voi
trimite un e-mail și o să întreb.”
„Iubito, sună -l și cere-i timpul.” Prietena ei i-a bă tut tâ mplă . „Prost, îți amintești?”
Allie a râ s. "Amintesc. Bine, îl voi suna.”
"Bun. Ș i câ nd vorbești cu el, poți să -i spui că cred că e un idiot care este prea orb pentru
a vedea ce are în fața lui.
„Ce-ar fi să -ți las asta? Ești o familie. Ș i nu va amenința că te va bate.”
„Credeam că ți-a plă cut asta?”
Ea zâ mbi. "Oh, da."
Pofta cu cea mai bună prietenă a ei o învesea. La fel era și ideea că ar putea să -și ia din
nou controlul în situație prin inițierea urmă toarei ei întâ lniri cu Mick. Va trebui să treacă pe
lâ ngă pereții lui, și poate și pe ai ei. Doar timpul împreună ar spune. Dacă ar trebui să
forțeze timpul cu el, ar face-o. Dom sau nu, mingea urma să fie în terenul ei, iar Mick va
trebui să joace după regulile ei pentru o vreme.

***

A LLIE PETRECUSE restul după -amiezii organizâ nd prezentarea PowerPoint pe care o pregă tea
pentru extinderea Dolcetti. Cunoscâ nd tipul încă pă țâ nat care se întâ lnește în familia ei, a
înțeles că era o șansă lungă , dar pentru ea era important să încerce – era ceva la care se
gâ ndise și dorea să facă de câ nd începuse prima școală culinară . Acesta era motivul pentru
care plecase să învețe arta patiseriei pentru început. Ș i să -și pună afacerea planul împreună
era, de asemenea, o modalitate excelentă de a-și distra atenția de la gâ ndurile care se
învâ rteau despre Mick. Murea de neră bdare să -l sune și să vorbească cu el acum, după ce
luase decizia, din moment ce el o încurajase să insiste asupra problemei cu familia ei, dar
știa, de asemenea, că bă ieții aveau nevoie de obicei de ceva timp pentru a procesa lucrurile.
 La ora nouă se ridică de la masa din bucă tă rie și se întinse, își turnă o ceașcă de cafea
neagră din noua ei presă franceză și inhală aroma bogată . Cafeaua bună a fost întotdeauna
un lux pentru ea, unul cu care se obișnuise câ nd locuia în Europa. Doar pentru că simțea
nevoia de puțină îngă duință , a adă ugat o lingură de zahă r înainte de a-și gă si telefonul
mobil și de a intra în dormitor să sune. Ș i-a pus cana de cafea pe noptieră , s-a așezat pe pat
și a pus câ teva perne în spatele ei. De ce îi batea inima?
Calma.
A fă cut niște respirații de yoga înainte de a forma numă rul lui Mick.
„Reid aici.”
— Mick, eu sunt, Allie.
"Mă bucur. Dacă nu ar fi, aș ști că ID-ul apelantului meu a fost spart.”
"Oh. Da. Dreapta."
El a chicotit iar ea a închis ochii de rușine.
Idiot .
„Deci”, a început ea, „am vrut doar să vorbesc cu tine. Nu am fă cut nicio verificare astă zi.”
Tonul lui s-a trezit instantaneu. "Ai dreptate. Ar trebui sa am. Esti bine?"
"Da bine. Am stat cu Marie Dawn astă zi, ceea ce a fost bine. Dar . . . Mick, din experiența
mea este întotdeauna bine să mă înregistrez cu Topul meu pentru o zi sau două după joc, în
funcție de câ t de grea a fost jocul sau de ră spunsul emoțional. . . dacă există un alt strat sub
jocul propriu-zis. Ceea ce este cu noi.”
"La dracu. Ai dreptate și îmi pare ră u. Total iresponsabil din partea mea să nu sun. Nu
este ca mine. Am primit un telefon imediat după prâ nz și am fost implicat în acest proiect
toată ziua. Dar nu ar fi trebuit să mă las prea distras ca să -i urmă resc.”
Urmare? Asta era tot ce era ea pentru el – o sarcină pe lista lui de lucruri de fă cut? Dar ea
știa că el acoperă emoții cu care nu era pregă tit să le facă față . Fă câ nd scuze. Totuși, a
usturat.
"Da bine . . .” Ea nu știa ce altceva să spună . Ș i și-a dat seama că era și ea puțin supă rată
de ră spunsul lui. Sau lipsa de ră spuns.
După un moment tensionat de tă cere, Mick a înjurat pe sub ră suflare. „Allie, uite, îmi
pare ră u. Plec dimineața pentru o că lă torie de afaceri. Trebuie să merg la Atlanta pentru
câ teva zile să caut un nou loc, să mă întâ lnesc cu un nou client. Dar mă voi întoarce joi. Ne
putem vedea atunci.”
"Bine."
Ea nu intenționase să scoată ultima silabă , nu intenționase să pară atâ t de iritată . Era
prinsă între nevoia de a fi sinceră cu el și teama de a-l alunga. Dar acesta nu era liceu, nici
mă car facultate. Ș i amâ ndoi se aflau în comunitatea nepotrivită suficient de mult pentru a
ști cum trebuia să se facă chestiile astea. Transparența totală a fost întotdeauna cea mai
bună opțiune.
Ea respiră . „Mick, dacă ai chiar și o oră liberă , chiar mi-ar plă cea să te vă d în seara asta.
Pot veni acolo dacă va fi mai ușor. Dar trebuie să te vă d.”
 El a tă cut pentru o clipă și atâ t mâ nia, câ t și durerea care stă tuseră în ea toată ziua i-au
crescut în piept. Chiar avea de gâ nd să o refuze?
În cele din urmă , el a spus: „Sigur, vino aici. Încă îmi fac bagajele pentru această că lă torie,
așa că e mai bine dacă vii aici, dacă nu te superi.”
"Eu nu mă supă r. E în regulă dacă vin acum?”
"Da, sigur."
Au închis telefonul, iar ea a alergat prin casă că utâ nd nuanța potrivită de luciu de buze,
și-a pus un maiou curat, a gă sit o curea pentru blugii ei cu mâ na jos și și-a pus sandalele noi
și o pereche de cercei argintii. În ultimul moment, ea și-a scos drumul din haine și și-a
îmbră cat lenjerie curată – dantelă neagră sexy.
Doar vorbim.
Pot fi. Dar nu se știa niciodată . Ș i chiar mai ră u decâ t să fii surprins într-un accident
purtâ nd lenjerie proastă era să fii surprins într-o întâ lnire sexuală surprinză toare cu
lenjerie de corp mai puțin stelară .
A închis casa și a să rit în vechiul Coupe de Ville al mă tușii ei, a pornit motorul mare și și-
a îndreptat drum spre casa lui Mick, încercâ nd să nu se gâ ndească la câ t de nesatisfă că toare
fusese conversația lor sau la frica care încă mai fierbea înă untrul ei. .
Parcarea era îngrozitoare în partea lui din oraș, dar ea a gă sit un loc la doar două stră zi
distanță . Dacă ar fi fost aproape orice alt oraș din lume, ar fi fost nervoasă să meargă
singură noaptea pe stră zile înguste, dar acesta era orașul ei.
Al ei și al lui Mick.
Își gă si locul, o tencuială veche peste că ră midă pictată într-o teracotă bogată . Era
acoperită cu viță de vie înflorită , așa cum erau atâ t de multe dintre clă dirile mai vechi din
Cartierul Francez. Întotdeauna îi plă cuse că cea mai mare parte a orașului avea parfumul
florilor care se suprapuneau cu mirosurile blâ nde de putrezire și tencuiala veche,
mirosurile exotice de gă tit. Chiar și evacuarea mașinii a adă ugat ceva la amestec, care era
parfumul urban distinct al New Orleans.
Ea a ridicat privirea și a vă zut lumini stră lucind prin ferestrele de la etajul doi, unde el îi
spusese că era apartamentul lui. Pulsul ei se încă lzește și scă dea știind că avea să -l vadă . Că
avea de gâ nd să o atingă .
La naiba, ar fi bine să o atingă . Avea nevoie să -i simtă brațele în jurul ei. Trebuie să simți
și mai mult siguranța pielii împotriva pielii, poate.
Dar dacă acel telefon ar fi fost vreo indicație, probabil că el era încă prea închis din cauza
intensită ții nopții lor împreună , a conversației lor deschise, pentru a-i oferi ceea ce avea
atâ t de disperat nevoie de la el. Nu voia să aibă nevoie de el, la naiba. Dar simplul fapt era că
a fă cut-o. Pentru că era Mick. Pentru că atunci câ nd era vorba de el, ea era întotdeauna
puțin disperată și nevoiașă . Ș i poate că era într-o stare de subdrop mai intensă decâ t își
dă dea seama, pentru că „disperați” și „nevoiași” nu erau deloc ca ea. Ea a oftat. Nu câ nd era
vorba de nimeni în afară de Mick.
Lacrimile i-au usturat ochii, iar ea a clă tinat din cap, a încercat să -i scuture.
 Încetează. Rămâi în clipă. Nu proiecta.
Ea a inspirat, a bă gat cheile de la mașină în poșetă și a bă tut.
L-a auzit coborâ nd scă rile și bă tă ile inimii i s-au accelerat. Spre groaza ei, lacrimile i-au
ars și mai fierbinți în spatele ochilor.
— La naiba, mormă i ea – exact câ nd el deschidea ușa.
"În regulă . Cred că meritam asta”, a spus Mick.
„Nu, nu ai fost tu. Era . . . Eu sunt doar . . .”
O lacrimă a că zut pe obrazul ei și a început să se întoarcă , dar el i-a luat mâ na în a lui.
— Hei, spuse el blâ nd. „Unde te duci, iubito?”
Ș i asta a fă cut-o. Lacrimile naibii au început și nu s-au oprit. Ș i-a ascuns fața în mâ ini.
„Hei, fata Allie. Vino aici."
El a tras-o în pieptul lui, iar ea și-a îngropat fața în el, a simțit mirosul lui, a încercat să nu
mai plâ ngă . Nu a mers. Ea se îndepă rtă de strâ nsoarea lui asupra ei.
— Nu, Mick. Nu face asta dacă totul este despre tine să fii dl. Responsabil. O să fiu sincer
– nu pot suporta dacă asta se întâ mplă aici. Nu vreau . Mă înțelegi?"
Tremura atâ t de tare încâ t și-a scă pat poșeta. Ea a lă sat-o să stea acolo.
Mick pă rea șocat. Nu că l-ar putea învinovă ți. Nici ea nu se așteptase la asta.
„Nu despre asta este vorba”, a spus el în cele din urmă , cu o oarecare furie în voce. „Ș tii
mai bine decâ t atâ t.”
„Serios, Mick? De unde aș putea să știu ceva după ce m-ai abandonat toată ziua ca să mă
descurc singur cu consecințele de aseară ? Niciun e-mail. Niciun apel telefonic.”
— Recunosc că ar fi trebuit să te sun, Allie, dar nu te-am abandonat. Ești aici acum, nu-i
așa?"
— Da, dar numai pentru că te-am sunat.
"Ai dreptate. Ș i îmi pare ră u. Îmi pare ră u.”
„Nu înjură pe mine! Isuse, Mick.”
Ș i-a frecat o mâ nă peste barbă . „Allie. . . Întotdeauna înjură m ca un marinar. Nu te-am
înjurat , doar... . . înjură turi.”
"Ș tiu. Ș tiu că . Eu sunt doar . . . Doamne, nu știu ce e cu mine. Uite, eu sunt doar. . .
mergâ nd. Nu ar fi trebuit să vin. Nu ar fi trebuit să te sun. Eu sunt doar . . .”
Ea se întoarse pentru a pleca încă o dată , dar el o prinse și mai tare de încheietura mâ inii
și o trase aproape de corpul lui mare, brațul lui alunecâ nd în jurul taliei ei și ținâ nd-o
strâ ns.
„Fata Allie, spune-mi despre ce este vorba. Ș tiu că nu am sunat și ar fi trebuit - ai perfectă
dreptate în privința asta, iar eu sunt un prost total iresponsabil. Ș tiu. Dar asta pare că se
întâ mplă mai mult. Vorbește-mi."
"Nu pot."
Lacrimile încă veneau, rostogolindu-i pe obraji. Era absolut îngrozită , ștergâ ndu-le cu o
mâ nă . Ce naiba a fost în neregulă cu ea?
— Spune-mi, îi porunci el, fă câ nd-o să respire.
 "Nu știu. Am vrut doar să vorbesc. Doar vorbeste. Ș i apoi s-a întâ mplat asta.”
"Ce s-a întâ mplat?"
Ea a ridicat din umeri neputincioasă . „Nu mă așteptam să mă cauți astă zi. Poate ar fi
trebuit să știu că era o posibilitate. Dar cumva nu am fă cut-o. Ș i cred că m-am pră bușit
puțin toată ziua. Nu mi-am dat seama. Ș i apoi vin aici și ești supărat pe mine, pentru numele
lui Dumnezeu, fă câ ndu-mă să mă simt și mai abandonată și . . . ca un copil, Mick. Ca atunci
câ nd a murit tată l meu.”
Oh Doamne. Ea nu a vrut să spună asta.
„Hristoase, Allie.” A tras-o în corpul lui și ea nu a mai putut să se lupte cu el. El i-a
mâ ngâ iat pă rul, cu bă rbia sprijinită de vâ rful capului ei. "Bebelus. Nu am vrut să declanșez
nimic din acele lucruri.”
„Nu este prima dată ”, mormă i ea, permițâ ndu-și confortul atingerii lui.
"La dracu. Ar fi bine să intri înă untru. Avem un rahat despre care să vorbim.”
Asta nu suna bine. Dar ea l-a lă sat să -și ia poșeta și să o conducă oricum pe scara îngustă
pâ nă la apartamentul lui.
Locul i se potrivea, a vă zut ea imediat, chiar și prin supă rarea și lacrimile ei. Toate
culorile neutre, mobilier mare, mult lemn. A așezat-o pe canapeaua de piele și a lă sat-o
acolo o clipă , s-a întors cu un pahar cu apă . Ea a acceptat-o și a luat câ teva înghițituri
înainte ca el să o ia și să o așeze pe mă suța de cafea. Se aşeză lâ ngă ea şi îi întinse nişte
şerveţel. Ea și-a șters ochii și nasul în timp ce el aștepta în liniște.
"Mai bine?" el a intrebat.
Ea clă tină din cap. "Nu știu."
— Cred că te pră buști, Allie. Asta, și nu am venit pentru tine astă zi și pentru asta îmi cer
scuze. Sincer să fiu, procesam aseară . Si astazi. Mai mult decâ t am crezut că aș fi. Este mult
de gâ ndit.”
"Si pentru mine."
"Da, stiu. Ceea ce probabil a contribuit la subdrop-ul tă u astă zi.”
— Da, a fost de acord ea.
„Mi-aș fi dorit să fi venit la mine mai devreme. Ș tiu că eu ar fi trebuit să fiu cel care
inițiază contactul, dar uneori pot fi destul de prost câ nd sunt prins în capul meu.”
„Marie Dawn a spus cam același lucru.”
„Da, ei bine, a trebuit să tră iască cu fratele meu de multă vreme, așa că este familiarizată
cu prostia inerentă a bă rbaților Reid.”
Ea a adulmecat. — Cam așa a spus și ea.
Se trase înapoi și îi înclină bă rbia, urmă rindu-i fața, sprâ ncenele lui întunecate trase
peste ochii lui cenușii fumurii. "De ce ai nevoie de la mine?"
Mi s-a pă rut o întrebare încă rcată . "Nu știu." Era câ t se poate de sinceră acum.
"Bine. Atunci ce zici de asta? Ne dezbracă m și ne urcă m în patul meu și ne ghemuim și ne
uită m la televizor. Putem vorbi câ nd ai chef. Sau nu. Haide."
A tras-o în picioare și a condus-o în dormitor.
 Mobilierul era tot elegant, din lemn de culoare închisă , patul pe o platformă și acoperit
cu o plapumă gri că rbune. Mick a lă sat-o în picioare pe covorul alb din blană artificială de la
picioarele patului să tragă plapuma în jos, expunâ nd cearșafurile fumurii de liliac, doar cu
câ teva nuanțe mai închise decâ t pilota de pe propriul ei pat.
El s-a întors la ea și s-a aplecat să -i scoată sandalele, și-a tras blugii în jos peste șolduri,
în timp ce ea stă tea pasivă , cu capul învâ rtit, puțin amorțită de prea multă emoție.
„Urcă -te. Voi fi chiar acolo.”
Se urcă în pat, trase cearșafurile pâ nă la brâ u. Mi s-a pă rut un pic ciudat, cumva, să fiu în
patul lui Mick. Poate pentru că nu era vorba despre sex și seducție. A fost doar . . . lor.
Sexul și seducția a fost mai ușor. Acolo s-a cunoscut pe sine. Acolo era pe un teren solid.
Momentan nu era sigură la ce să se aștepte.
Calma. Te-a invitat aici, la casa lui, la patul lui.
A privit cum el își scotea tricoul și, chiar și în starea ei emoțională , nu se putea abține să
nu-i admire umerii largi, bicepșii bombați, liniile încordate ale abdomenului. Ea nu se putea
abține să observe încă o dată cicatricea lungă care curgea peste coastele lui, care încă pă rea
crudă și furioasă , chiar și după toți acești ani. Încă o durea să -l vadă , să cunoască angoasa
pe care i-o provocase accidentul. Dar cumva l-a fă cut mai sexy. De ce cicatricile erau atâ t de
fierbinți pe un bă rbat?
S-a urcat lâ ngă ea în transpirațiile albastre închise pe care le purtase câ nd sosise ea. El îi
trecu un braț în jurul umă rului și o trase strâ ns, așezâ ndu-se pe spate lâ ngă pernele
îngră mă dite de peretele din spatele lor. M-a simțit bine să fiu aproape de el, să simt puterea
liniștitoare a corpului să u mare lâ ngă al ei. Dar tot se simțea puțin ciudat, mai intim decâ t
lucrurile pe care le fă cuseră împreună la club. Mai real .
„TV de că lă torie, tot?” el a intrebat.
„Nu pot să cred că îți amintești.”
— Îmi amintesc multe, Allie.
Ea s-a lă sat să se relaxeze puțin în el. A ră sfoit televizorul cu ecran plat cu telecomanda și
a gă sit canalul ei. Au privit în tă cere o bucată de pe Coasta Mendocino din California și, în
timp ce vocea naratorului vorbea despre frumusețea accidentată a stâ ncilor, leii de mare
care înotau de pe ță rm, umerii i s-au slă bit și s-a sprijinit de brațul lui Mick în jurul ei.
După un timp, Mick a oprit volumul și a spus încet: „Spune-mi despre tată l tă u, Allie”.
Corpul ei s-a înțepenit instinctiv pentru o clipă . Avea sens că va întreba după ce spusese
ea, dar ea încă ezita. "Tată l meu?"
Mick o trase mai aproape. „Te-am cunoscut în toți acești ani și acesta este singurul lucru
despre care nu mi-ai vorbit niciodată cu adevă rat. Ș tiu că a murit câ nd erai copil, știu că a
fost muzician. Ș tiu că mama ta l-a adorat și încă îl adora. Dar nu mi-ai spus niciodată mai
mult decâ t atâ t. Din moment ce a apă rut în seara asta, m-am gâ ndit că acesta ar putea fi un
moment bun să -mi spun.”
"Pot fi." A trebuit să digeră ideea pentru câ teva clipe. „Tată l meu a fost. . . L-am
idolatrizat, cred,” a spus ea, cuvintele încercâ nd să i se lipească în gâ t. „A petrecut mult timp
cu mine crescâ nd, dar cred că știai deja asta. Ș i cred că ceea ce vrei să știi este cum a lui. . .
moartea m-a afectat.”
„Numai pentru că , evident, încă mai are. Ș i nu sunt doar eu, fiind Dom, să cunosc
psihologia partenerului să u. Ă sta sunt eu , Allie. Ș i dacă ne vom apropia. . . Ei bine, se pare
că suntem.” El fă cu o pauză , iar ea ridică privirea pentru a-l vedea clipind de câ teva ori. „Da.
Noi suntem. Așa că trebuie să construim încredere.”
"Ș tiu." Ea a fă cut o pauză , și-a înghițit durerea din piept care era parțial din cauza
gâ ndurilor la tată l ei și parțial din cauza că lui Mick îi pasă de ea și era dispus să o arate. A fi
dispus să recunosc că cei doi fiind împreună ar fi posibil să meargă undeva. Dar a fost prea
mult să mă gâ ndesc și să am această discuție în același timp.
— Nu vorbesc despre asta, spuse ea, cu degetele strâ ngâ nd marginea cearceafului de
bumbac, cu privirea concentrată acolo. „Nu cu nimeni. Dar ai dreptate. Trebuie să . Ș i tu ești.
Chiar dacă acum ne află m într-un loc înfricoșă tor, încă înțeleg că ne cunoaștem de veci.
"Asa de . . . știi că tata era cel care mă pregă tea dimineața în timp ce mama era la
brută rie. Ar juca pianul pentru mine uneori în timp ce luam micul dejun sau mă spă lam pe
dinți — uneori era o piesă clasică , alteori jazz. Uneori doar lucruri prostii, muzică de desene
animate. Acea ultima dimineata. . . câ nta Concertul pentru pian numă rul două zeci și unu al
lui Mozart. Sunt sigur că ai auzit. Este o piesă ușoară . Ar trebui să fie vesel. Bine."
Se opri să tragă aer în piept. Nu era sigură cum să rostească cuvintele cu voce tare. "Acea
dimineață . . . muzica s-a oprit brusc, iar eu am coborâ t cerâ ndu-i să câ nte niște ragtime
pentru mine, ceea ce am fă cut multe. Tocmai am să rit în cameră și . . .” Se opri din nou,
înghiți în sec. „A fost oarecum pră bușit peste pian.” A trebuit să închidă ochii. Îl putea vedea
acolo, că mașa lui în dungi albastre, pă rul întunecat stră lucind în soarele dimineții curgâ nd
prin perdelele de dantelă ale mamei ei, modelul de lumină și umbră pe care îl fă cea pe
podea. Ea trase o altă suflare și continuă . „Chiar și în creierul meu de zece ani am știut
imediat că a dispă rut. Că nu se mai întoarce. Am început să țip. Se pare că m-a auzit un
vecin, pentru că deodată erau foarte mulți oameni în casă . Nu-mi amintesc prea multe după
aceea.” Ea se opri și înghiți dincolo de nodul dur din gâ t, strâ ngâ ndu-și pieptul. „Tot ce am
știut – tot ce am crezut – multă vreme după aceea a fost că mă pă ră sise.”
Mick și-a strâ ns brațele în jurul ei. „Isuse, iubito. Saraca fata."
Ea a clă tinat din cap – sau a încercat, ceea ce era dificil să fie ținută atâ t de tare de
umă rul lui musculos. — Nu, Mick.
„Nu ce? Te simți ră u că a trebuit să treci prin asta?”
„Nu-ți pare ră u pentru mine. Nu-mi pare ră u pentru mine. Viața se întâ mplă , nu? Toată
lumea a trecut prin ceva dificil.”
"Da, așa cred. Dar nu asta.” Vocea lui era aspră . „Nimeni nu ar trebui să treacă prin asta.
Înțeleg că probabil vei purta acele sentimente cu tine de-a lungul vieții. Ș i cred că înțeleg
cum s-ar putea să te fi simțit la fel câ nd nu am sunat tu, că ar fi fost un declanșator. Dacă aș
fi știut mai multe. . . pot fi . . .”
 Amâ ndoi au lă sat propoziția să se estompeze și să coboare liniște în timp ce se țineau
unul pe celă lalt.
Se simțise bine să -i spun, cumva. Ș i ră u, ca și cum ai deschide o rană veche că reia ar
trebui acum să crească o crustă nouă . Dar dacă lucrurile aveau să continue între ei, va
trebui să se obișnuiască să fie vulnerabilă cu el. Cu Mick era altfel decâ t cu ceilalți Doms cu
care se jucase, bă rbații cu care avusese relații. Mick o cunoștea în moduri pe care nimeni
altcineva nu o cunoștea, iar asta fă cea să se dezvă luie cu atâ t mai mult cruditatea. Nu i-a
plă cut partea aceea.
A adulmecat, s-a frecat de machiajul care, fă ră îndoială , îi curgea sub ochi.
„Mick?”
„Da?”
— Îmi spui ceva acum? ea a intrebat.
"Ce?"
„Simt ca și cum tocmai ți-am pus sufletul pe un platou și m-aș simți mult mai bine dacă ai
face un pic la fel cu mine.”
El a mutat-o în brațe ca să -i poată vedea fața.
"Într-adevă r? Acesta este singurul lucru care te va face să te simți mai bine?” îşi coborî
vocea cu o octavă . "Ce zici de asta?"
Se aplecă și o să rută încet, buzele lui lipindu-se de ale ei, apoi apă sâ nd din nou, blâ nd,
dulce.
— Ș i asta e dră guț, a recunoscut ea.
„Spune-mi dacă asta e mai bine.”
O să rută din nou, de data aceasta tachinandu-i buzele deschise cu limba. El și-a alunecat
vâ rful limbii între buzele ei, dâ ndu-i doar un gust înainte de a se îndepă rta. Cuprinzâ ndu-i
fața în mâ inile lui, el a fă cut-o încă o dată , de data aceasta alunecâ nd mai departe, tră gâ ndu-
se înapoi, fă câ nd-o din nou, o tachinare minunată care a creat dorința în corpul ei ca un
încă lzind încet flacă ră . Nu s-a putut abține să nu geme. Nu se putea abține de modul în care
corpul ei – nevoia ei – a tră dat-o.
Ar fi timp să vorbim mai tâ rziu. Deocamdată , era Mick. Ea nu a putut rezista niciodată .
 CAPITOL
Nouă

H pâ nă la umerii ei, iar el i-a să rutat buzele, obrazul, gâ tul, în

MÂ INILE i-au alunecat
timp ce i-a strecurat maioul peste cap. Un braț puternic a cuprins spatele ei și el
i-a desfă cut sutienul și i-a desprins și acesta. Gura lui era din nou pe a ei, în
timp ce o trase strâ ns, alunecâ nd cu ea în cearșaf. El o ținea în brațe, cu trupurile lipite
aproape, pâ nă câ nd ea îi simți erecția pe burtă . Vitele se schimbaseră , mintea ei golindu-se,
corpul umplut de dorință , sexul dureros și umed.
— Poftim, fetiță , spuse el, dâ ndu-și drumul afară din transpirație, apoi ajutâ nd-o să -și
alunece lenjeria înainte de a o rostogoli pe spate și de a urca peste ea.
Doamne, trupul lui se simțea al naibii de bine, greutatea lui apă sâ nd-o în jos. El i-a
încrucișat degetele în ale lui, i-a ridicat brațele peste cap și a ținut-o acolo în timp ce el o
să ruta, tachinandu-o cu buzele și limba și dinții în timp ce penisul lui tare se apă sa în
abdomenul ei, coapsa lui tare apă sâ nd pe movila ei umflată .
— Haide, Mick, o imploră ea.
„Shh, iubito. Întinde-te aici și ia-o deocamdată .”
Nu, ea nu i-a rezistat niciodată . Cu siguranță nu comanda lui. Corpul ei a ră spuns chiar
înainte ca creierul să facă , mușchii ei devenind relaxați.
„Perfect”, murmură el înainte de a se apleca să -i să rute gâ tul, să muște acolo. Apoi
coboară pâ nă câ nd dinții lui îi zdrobeau mamelonul, fă câ ndu-l să meargă greu, fă câ ndu-i
mușchii moale de nevoie.
 Dinții lui i-au zdrobit pielea în timp ce gura lui a că lă torit peste sâ nii ei – ciugulituri
ușoare la început care au devenit treptat mai tari. Mușcă turile au fost rapide, lă sâ nd în
urmă mici împușcă turi de durere, creâ nd un model de senzație în sâ ni. Sfarcurile ei erau
atâ t de tari încâ t o ră neau, dură să fie atinse. Cerșind pentru durere.
Se mişcă pe partea ei, peste cutia ei toracică , pâ nă la pielea delicată de la talie. A mușcat-
o cu putere acolo, cu dinții înfundați, fă câ nd-o să țipe.
"Oh!"
„Te doare asta, iubito?” întrebă el, cu vocea în surdină , cu gura departe de corpul ei.
— Da, gemu ea.
„Dar îți place?”
"O da."
"Vrei mai mult? Spune-mi."
— Da, te rog, Mick.
A să rutat locul dureros unde o mușcase ultima oară , fă câ nd-o să ofte de plă cere. „Pielea
ta are gust de rai, fetiță . Am să te mușc tare acum. Am de gâ nd să te mă nâ nc. Ș i trebuie să
stai foarte nemișcat pentru mine. Nu mă pune să te leg. Dacă o faci, vor exista consecințe.”
Consecințe.
Oh . . .
Sexul ei s-a strâ ns, s-a udat înmuiat la acest gâ nd.
El s-a aplecat și și-a înfipt dinții cu putere în carnea ei, chiar la curba taliei ei, iar ea a
trebuit să respire prin durere. A fost rafinat, arză tor și a fost urmat rapid de o pană
minunată de endorfine. A muşcat din nou, puţin mai sus — pielea fragilă de deasupra
coastelor ei — şi de data aceasta durerea a fost mai puternică . Gâ fâ i, încercă să respire prin
el.
„Poți să o iei. Haide iubire. Pentru mine."
Ea a dat din cap, și-a forțat corpul să se calmeze, a așteptat urmă toarea mușcă tură .
De data aceasta a fost partea inferioară a sâ nului ei, iar el a muşcat cu putere.
„Ah, Doamne!”
Degetele i s-au înfipt în lenjerie de pat pâ nă câ nd o dureau degetele, dar cumva a reușit
să nu se miște în timp ce se zbă tea între instinctul natural de zbor al corpului ei și dorința
de a fi pe plac, între durere și plă cerea sclipitoare, slabă a substanțelor chimice care
începeau să se strecoare. creierul ei.
El s-a ținut, carnea ei s-a prins între dinții lui ascuțiți, iar durerea a amenințat să o
copleșească .
„Mick. . .”
A muşcat mai tare şi o lacrimă i-a alunecat pe obraz. Gâ fâ ia, încercâ nd să transforme
durerea în plă cere. După câ teva momente dificile, a funcționat și a fost ră splă tită de un val
de endorfine. A mers moale cu ea, și-a lă sat corpul să proceseze durerea intensă și plă cerea
și mai puternică . Senzația puternică că Mick îi face aceste lucruri. Senzația dră guță și dulce
în timp ce lă pa mușcă tura cu limba sa moale.
 În cele din urmă , s-a îndepă rtat și a îngenuncheat deasupra ei, privind în jos la ea. El nu
spuse nimic, dar ea știa din expresia lui era multumit de ea. Îi îndemnă coapsele larg
depă rtate de ale lui. Era slabă din cauza nevoii ei de el. Dureri de dorință .
El a întins mâ na între coapsele ei, iar ea și-a arcuit șoldurile în timp ce degetele lui au
alunecat în ea.
„Îmi place asta, fetiță ”, murmură el. „Îmi place câ t de al naibii de ud ești. Vreau sa fiu in
interiorul tau. Să te trag. Si o sa."
El a apă sat cu mâ na pe una dintre coapsele ei, tare și dureroasă , și a întins-o și mai mult,
și-a lă sat mâ na acolo, presiunea fă câ nd-o să știe că era complet în control. Cu cealaltă mâ nă ,
el a început să -i lucreze clitorisul, frecâ nd, tră gâ nd, ciupind, apoi mișcâ ndu-și să -și împingă
degetele în ea și să pompeze de câ teva ori înainte de a reveni la clitorisul ei umflat.
— Stai liniştit, iubito, a cerut el.
Ea a fă cut tot posibilul. Dar plă cerea se construia în interiorul ei, fă câ nd-o amețită . În
cele din urmă , nu a putut să suporte și și-a arcuit șoldurile puternic pe mâ na lui. S-a tras
imediat înapoi.
„Ah, acum știi că nu e așa, prințesă .”
Se împinse de ea și se aplecă peste ea, întinse mâ na sub centrul saltelei din vâ rful patului
și trase în sus o frâ nghie neagră . El i-a tras brațele în sus peste cap și i-a legat încheieturile
atâ t de repede încâ t nu a avut timp să se gâ ndească la ce fă cea el. Dar ea s-a scufundat
instantaneu în senzația de siguranță din brațele frâ nghiilor lui. Capul ei chiar a început să
se golească și era vag conștientă de câ t de ușor ar fi să -și controleze durerea și orgasmul
dacă ar fi legată .
S-a mișcat în jurul patului – ea nu putea să vadă cu adevă rat ce face, dar s-a gâ ndit că
avea frâ nghii atașate de cadrul patului – și în curâ nd i-a legat gleznele, picioarele
desfă șurate pâ nă la colțurile saltelei, precum și un dublu. lungime de frâ nghie trasă strâ ns
peste stomacul ei și peste mijlocul patului.
— Mai bine, spuse el în timp ce se întoarse înapoi pentru a îngenunchea între coapsele
ei. „Îmi place felul în care ară ți așa. Omolit de frâ nghiile mele. Contrastul frâ nghiei
întunecate pe pielea ta, capitularea în ochii tă i. Asta mă omoară – nu mă deranjează să -ți
spun asta.” Fă cu o pauză , trecu o mâ nă de-a lungul corpului ei – între sâ nii ei, peste
stomacul ei, pâ nă câ nd degetele lui s-au aruncat din nou în ea.
„Oh. . .”
„Ș tii că îmi place să aud asta – sunetele tale de plă cere. Haide, iubito, dă -mi-o. Lasă -mă să
te duc pâ nă la margine.”
Ș i-a pompat degetele – două , poate trei – curbâ ndu-le pentru a-și atinge punctul G, iar ea
a gemut.
"Da, asta este."
Cu cealaltă mâ nă , i-a ciupit buzele pă să ricii, durerea trimițâ nd plă cerea fulgerâ ndu-i prin
sistemul ei.
„Ah, Mick. . . da . . .”
 El s-a înfipt puternic în ea, iar pă să rica ei s-a strâ ns puternic în jurul degetelor lui. Le-a
retras.
"Nu încă . Respiră pentru mine.”
Ea fă cu ceea ce i s-a spus, plă cerea atâ t de îndră zneață în corpul ei încâ t abia se putea
reține, deși el nu o mai atingea.
"Asta este. Pune-o sub control. O poți face.”
S-a apă sat încă o dată în ea, adă ugâ nd mai multe degete și întinzâ ndu-le astfel încâ t să o
doară puțin. Dar durerea era o plă cere pentru ea și trebuia să muncească pentru a-și reține
punctul culminant. Își ținea mâ na încă înă untrul ei, cu degetele încă ră spâ ndite. Cu celă lalt a
început să -i mâ ngâ ie trupul: stomacul, sâ nii, șoldurile, coapsele, trasâ nd peste urmele
mușcă turii și urmele sensibile din jocul lor anterior. Atingerea lui era minunată , vâ rfurile
lui blâ nde ale degetelor un contrast senzual cu felul în care îi umplea sexul cu mâ na.
Dorința era ascuțită , nă vă lind cu putere prin sistemul ei, și numai comanda lui Mick și
frâ nghiile lui țineau orgasmul la distanță .
El a ținut-o acolo, suspendată pentru clipe nesfâ rșite, în timp ce ea a inspirat, a lă sat-o să
scape, a că lă rit acea margine rafinată .
— Trebuie să vii, spuse el. Nu a fost o întrebare.
"Vă rog."
— Roagă -mă pentru asta, Allie. Cereți-vă eliberarea. Fă -mă să știu câ t de mult ai nevoie.”
"Oh Doamne. Te rog Mick. Permiteți-mi să . . . te rog fă -mă să vin. Fă -mă , la naiba.”
El a râ s în timp ce degetele lui au urcat în ea, în timp ce se apleca să -i sugă clitorisul tare
în gură .
"Ah!"
Ea a țipat câ nd a venit. Îi țipă numele iar și iar în timp ce plă cerea o fă cea să se sfă râ me, o
fă cea să tremure. Apoi a fă cut-o să mormă ie fă ră sens, în timp ce mintea i se înnebunește,
corpul ei pierdu în senzație.
"Da . . . o, Mick, te rog. . . da, asta e, atat de bine. . . Mmm . . .”
În cele din urmă , corpul ei s-a calmat și a ră mas cu mici scâ ntei de plă cere stră lucind
prin ea. Mick s-a îndepă rtat.
„Ș i acum, fata mea, ești gata să mă trag cu tine.”
Nu putea decâ t să ofte.
Da . . .
Ea a privit prin ochii înnoriți de climax cum el își înveli penisul gros, lingâ ndu-i buzele în
așteptare. El și-a coborâ t corpul peste al ei, un braț ținâ ndu-l sus, în timp ce își strâ nse
penisul și îl ghida spre intrarea ei.
— Îl vrei, Allie? Spune-mi că vrei să te trag.”
„Am nevoie de tine, Mick. Am nevoie să mă tragi. Ah . . . da . . .”
Ș i-a înclinat șoldurile și s-a cufundat în ea, deodată și greu, umplâ ndu-o cu carnea lui.
El a început imediat cu un ritm rapid, pedepsitor, șoldurile lui lovind de ale ei, osul
pubian trâ ntindu-se de movila ei iar și iar. Deasupra ei chipul lui era o concentrare de poftă ,
ochii lui stră lucind, gura lui tică loasă slă bită de plă cere. Ș i plă cerea a umplut-o la fel de mult
ca și penisul lui minunat și mare, în timp ce ea stă tea întinsă neputincioasă , neputâ nd să
facă altceva decâ t să accepte plă cerea pe care i-a oferit-o. În siguranță în frâ nghii.
În acest moment ceea ce s-a întâ mplat între ei era responsabilitatea lui . Sub controlul
lui. Ea s-a bucurat de acel gâ nd. În nenorocitul lui greu. În comanda lui totală și absolută
asupra corpului ei.
Ş oldurile i se arcuiseră din ce în ce mai repede, respiraţia îi veni în gâ fâ ituri ascuţite.
Durerea și plă cerea s-au amestecat, s-au adunat împreună și, încă o dată , corpul ei s-a
ridicat spre apogeu. Plă cere și plă cere, durere și . . . a intrat în spasme dure, tremură toare,
stelele explodâ nd în spatele ochilor ei.
„Mick! Doamne . . .”
„Ah, iubito. . . vine, fetița mea. . .”
Ea îl simți tremurâ nd, apoi șoldurile lui smuciră puternic, iar el se aplecă să se prindă de
gâ tul ei, cu dinții înfipți.
Amâ ndoi erau scă pați de sub control, ființe de senzație pură , care nu aveau nevoie de
nimic altceva decâ t de acest moment.
A că zut peste ea, greutatea lui apă sâ nd-o pâ nă câ nd ea abia a putut să respire. Dar ea a
vrut. Avea nevoie .
Aveam nevoie de el.

***

M ICK GĂ FĂ U PENTRU aer — puterea orgasmului lui furase fiecare respirație din corpul lui. Ș tia
că o zdrobește pe Allie sub el, dar au trecut câ teva minute pâ nă câ nd a putut să se miște. În
cele din urmă , se rostogoli de pe ea, se propti pe un cot lâ ngă ea. Ea îl privea, cu ochii
stră luciți, o stră lucire de aur pur peste maroul adâ nc. Frumoasa. Obrajii îi erau înroșiți,
buzele pline de un roz închis superb. S-a aplecat și i-a să rutat gura, doar i-a periat buzele cu
ale lui. Era atâ t de dră guță încâ t a trebuit să o facă din nou, și apoi din nou.
Ceva în piept i s-a strâ ns și s-a tras înapoi. Ea clipi, dar ră mase tă cută , doar ritmul
zguduitor al respirației ei îi spunea că și ea simțea ceva. Ceva care mergea dincolo de sex.
Nu.
Dar era adevă rul și chiar acum era al naibii de greu să te ascunzi de care erau goi,
amâ ndoi cruzi și deschiși.
Reușise întotdeauna să țină anumite pă rți ale lui încuiate departe de femeile cu care se
juca, cu care se culca. Dar acesta era Allie .
„Mick?”
"E in regula draga. Lasă -mă să te scot acum.”
El a îngenuncheat și a dezlegat frâ nghia dublată care ținea corpul ei pe pat, și-a trecut
palma peste stomacul ei, i-a auzit respirația întrerupâ ndu-se în timp ce el trecea peste
urmele mușcă turilor deja învinețite de la curba taliei ei. Corzile lă saseră în pielea ei un
model de adâ ncituri superficiale, iar el și-a netezit vâ rfurile degetelor peste șanțuri pentru
o clipă , înainte de a se întoarce pentru a-i dezlega gleznele. A fă cut același lucru și acolo,
mâ ngâ ind urmele frâ nghiei, masâ ndu-i picioarele timp de un minut sau două pentru a se
asigura că circulația revine, apoi i-a masat gleznele subțiri, iubind delicatețea oaselor de
acolo. În cele din urmă , se ridică , îngenunchâ nd deasupra ei pentru a-i dezlega
încheieturile.
Brațele ei s-au întins imediat spre el, înfă șurâ ndu-l în jurul gâ tului, în timp ce îi șopti:
„Mick, am nevoie să mă ții în brațe. Vă rog."
El o trase în poala lui, iar ea se ghemui lâ ngă el, cu capul pe umă rul lui. Era toată pielea
moale, parfumată , curbe subțiri și o fată pură ce cedează . Nu simțise niciodată supunerea
vreunei femei în felul în care a fă cut-o cu ea – a se preda era atâ t de acută pentru că era
ceva cu care se lupta. Ș i era ceva în legă tură cu ea să i se supună . Nu credea că poate lupta
împotriva ei.
Nici mă car nu știa ce înseamnă asta.
Hristos.
Stomacul i s-a înnodat. Voia să scape. Voia să nu o lase niciodată să plece.
Încă nu putea să o lase să plece. Îi datora îngrijirea ulterioară .
La dracu. Era un nemernic.
Ce altceva e nou?
La dracu.
Ea și-a lă sat capul pe spate să se uite la el. Ochii i se limpeziseră puțin. El o mişcă ,
aşezâ nd-o de perne şi se aşeză lâ ngă ea.
Fă ce trebuie, la naiba.
Întinse mâ na și îi bă gă o șuviță mă tă soasă din pă rul ei după ureche. „Te descurci bine?”
"Sunt bine. Asta a fost . . . uimitor."
— Da, a fost, spuse el sincer.
Prea uimitor. Prea bun.
Panica era un fluturat puternic în vene. A încercat să o înghită .
„Dar acum trebuie să vorbești cu mine”, a spus ea, încet, dar insistent.
„Putem vorbi oricâ nd, iubito. Ț i-e foame? Ai nevoie de ceva de bă ut? Îmi iau niște
Gatorade.”
Se ridică înainte ca ea să -i poată ră spunde și se duse în bucă tă rie, unde se plimba pe
podelele de ardezie întunecată , cu inima izbindu-i în coaste.
Nu putea să vorbească cu ea, nu așa cum voia ea.
Era Allie, pentru numele lui Dumnezeu. Îi datora.
Nu.
Nu aia. Nu ceva ce nu a fost în stare să dea. Ș i să fie cu adevă rat el însuși? Să dea drumul
frâ ielor pe care le ținuse ani de zile el însuși în frâ u, pentru a reține fiara? Pur și simplu nu
era capabil. Întotdeauna știa asta. De aceea nu fuseseră împreună în toți acești ani. Ea
merita mai mult.
 Trebuia să se calmeze naiba.
Deschise frigiderul din oțel periat și scoase o sticlă de Gatorade, o deschise și luă câ teva
înghițituri.
Nu o putea lă sa singură acolo prea mult timp — avea să se întrebe.
A tras aer în piept, a închis ochii în timp ce a suflat. Ceea ce avea cu adevă rat nevoie
acum era să meargă pe o alergare lungă , să se piardă în că ldura New Orleans, în pomparea
picioarelor și a plă mâ nilor. Chiar și în durerea de la nenorocitul lui de picior – durerea care
era mereu acolo câ nd alerga. Dar ea îl aștepta și el trebuia să se descurce cumva.
„Bine,” mormă i el, frecâ ndu-și barbă . "Bine."
A luat un alt Gatorade și s-a întors în dormitor. Allie era chiar acolo unde o lă sase, pă rul
ei era o mă tase întunecată în jurul umerilor ei, sâ nii goi deasupra cearșafului pe care-l
trasese în jurul taliei.
I-a întins Gatorade, și-a pus pantalonii de trening la loc și s-a așezat lâ ngă ea pe pat.
— Bea niște, i-a spus el. „Vreau să fiu sigur că nu ești deshidratat.”
Deschise sticla și luă câ teva înghițituri.
— E totul în regulă , Mick? ea a intrebat.
"Ce? Sigur. Totul e grozav. Ai fost perfect.”
I-a luat mâ na și a apă sat un să rut pe spatele ei înainte de a-i da drumul.
„Pareți un fel de . . . deconectat.”
„Sunt chiar aici, iubito.”
"Tu esti?"
El a zambit. "Da desigur. Hei, va trebui să ajung mâ ine în zori să -mi prind avionul. Nu
știu dacă vrei să ră mâ i. Va trebui să te trezești devreme cu mine.”
Ea se uită la el cu grijă . "Sunt . . . nu sunt sigur dacă îmi ceri să ră mâ n sau să plec.”
„Ești binevenit să stai dacă vrei.”
„Nu a fost tocmai un ră spuns.”
„Sigur că a fost.”
Era atâ t de mincinos. Ș i una proastă , la fel.
Idiotule.
„Doamne, Mick. Ce se petrece aici?" a cerut ea.
"Ce vrei să spui? Spun doar că mai trebuie să termin de împachetat și trebuie să mă
trezesc devreme. Ș i am crezut că vii să vorbești pentru o vreme. Dar acum că ești aici și
goală în patul meu, poți ră mâ ne dacă vrei.”
Trebuia să se trezească devreme? La naiba, era un rahat de gradul A. Dar panica din
interiorul lui trebuia înă bușită .
„ Vrei să fac?”
"Sigur."
„Uau, acesta chiar nu este un ră spuns.” Ea a tras cearşaful în sus pentru a-şi acoperi
pieptul. „Spune-mi ce se întâ mplă cu tine, Mick. Spune-mi de ce mă închizi.”
 El a ridicat din umeri. „Totul e în regulă , iubito. Dar trebuie să mă pregă tesc pentru
această că lă torie. Este o afacere. Ș i oricâ t de mult mă distrează cu tine, mai am lucruri de
care am grijă .”
Distracţie? Se simțea un nenorocit, câ nd cuvintele îi ieșeau din gură . O parte din el nu-i
venea să creadă că îi fă cea asta. Dar cealaltă parte – partea care simțea nevoia urgentă de a
scă pa – nu se putea abține. Nici nu voia să se gâ ndească la controlul în care se instruise de
ani de zile sau la faptul că , evident, îl pierduse complet.
Ea aruncă cearşaful înapoi şi se ridică , scotocind pe podea după hainele ei. „Nu pot să
cred că faci asta.”
"Facand ce?" s-a apă rat, știind foarte bine că era o prostie.
„Mi-am deschis durerea pentru tine, iar acum refuzi să -mi dai ceva înapoi. Asta facem
aici, Mick? Este totul despre „distracție”? Pentru că am crezut că este ceva mai mult decâ t
atâ t. Am crezut că suntem noi să ne cunoaștem din nou.” Fă cu o pauză în timp ce se
strecura înapoi în lenjerie. „Cum naiba ar trebui să fac asta câ nd tot ce faci este să -ți ascunzi
de mine adevă ratul sine? Adevarul tau?”
„Nu ți-am cerut să -mi deschizi așa.”
Se îndreptă și își trase maioul peste cap. „Nu-i așa?”
Ea se uita la el. El nu a învinuit-o.
— Poate că acesta este adevă rul meu, Allie. Poate asta este tot ce pot face. Poate că asta
încerc să -ți spun de ani de zile.”
Ea clă tină din cap. „Este o astfel de ieșire. Să rmanul Mick, atâ t de nenorocit că n-a învă țat
nimic despre el de unsprezece ani.”
„Am învă țat să accept cine sunt”, a spus el, detestâ nd faptul că suna atâ t de grosolan.
Își încrucișă brațele peste piept. "Într-adevă r? Atunci de ce nu-l împă rtă șești cu clasa?
Cine te crezi?"
„Cred că sunt bine.”
"Amenda?" a provocat ea. „Trebuie să fi fost nevoie de multă că utare a sufletului pentru
a gă si „bine”.”
„Hristoase, Allie. De ce trebuie să fie o examinare psihologică a mea? De ce trebuie să -l
forțezi?”
Ea ră mase uitâ ndu-se la el, cu o înroșire pe față , cu ochii stră lucind. Au trecut câ teva
momente pâ nă câ nd și-a dat seama că acolo nu era furie, ci lacrimile care stră luceau. — A
fost un lucru oribil de spus, Mick. Ia-o inapoi."
"La dracu. Nu ar fi trebuit să spun asta. Ș tiu că nu este adevă rat.” El s-a ridicat de pe pat,
incapabil să suporte durerea din ochi, știind că el era cauza. Își întinse mâ na și se aplecă
pentru a-i să ruta obrazul. "Haide. Să nu ne mai certam. Nu in seara asta. Stai cu mine. Vă
rog."
Ea a ridicat din umeri. „Doar dacă mă vrei aici. Dacă vrei să ră mâ n. Nu pot face chestia
asta pe jumă tate în care eu sunt singurul care mă vrea aici cu tine.”
 „Te vreau aici. Chiar va trebui să împachetez. Dar te vreau aici unde te pot vedea.
Vorbesc cu tine. Te ating."
Ea a suflat. „Nu mă deranjează împachetarea.”
El o trase înă untru și își lipi buzele de ale ei. Voia să ignore câ t de moale era, câ t de dulce,
dar trebuia să o să rute încă o dată înainte de a se retrage.
„Voi fi plecat câ teva zile. Nu putem intra în ceva greu acum? Vom vorbi mai mult câ nd
mă întorc din că lă torie. Eu inca . . . evident că am niște chestii de care să -mi înțeleg capul.”
"Bine. Poate aștepta”, a fost de acord ea.
El o cuprinse în brațe și ea se aplecă în el. Nu voia să se gâ ndească la câ t de bine se
simțea ea. Nu voia să se gâ ndească la nimic.
„De ce nu te ghemuiești în pat în timp ce fac bagajele? Mă poți ajuta să -mi dau seama ce
să iau.”
S-a urcat înapoi în pat în rezervor și chiloți. Era al naibii de adorabilă .
„Cum te-ai descurcat pe cont propriu în toți acești ani, Mick?”
„Probabil că ră mâ n fă ră șosete la fiecare că lă torie.”
„Bă rbați.”
„De ce am sentimentul că o citezi pe Marie Dawn?”
— Pentru că de la ea vine înțelepciunea universului, spuse ea cu sobru.
— Oricum, asta îi tot spune lui Neal.
Allie a râ s și a simțit că nodul din intestine i se slă bește puțin câ nd a intrat în biroul lui
să -și ia valiza din dulap. Se pă rea că a ocolit tensiunea. Pentru acum. Dar se va gâ ndi la asta
mai tâ rziu, după că lă toria sa. În acest moment, lucrurile erau în regulă cu Allie – sau cel
puțin într-un model de ținere – și puțin mai puțin intense. Avea doar câ teva zile să se
relaxeze, ceea ce avea nevoie.
Ai nevoie de ea.
Da, și asta. Motiv pentru care momentul acestei că lă torii nu ar fi putut fi mai bun. Nu
putea gâ ndi clar cu Allie atâ t de aproape, atâ t de accesibil. Câ teva zile distanță i-ar da
perspectivă .

***

M AIA ÎN TLANTA era aproape la fel de fierbinte și plină de boală ca New Orleans, dar lui
Mick îi plă cuse întotdeauna acest oraș . A fost rezervat în hotelul să u obișnuit, Omni – avea
o vedere uimitoare asupra orizontului Atlanta și era esențial pentru contactele sale de
afaceri. Ș i la temnița locală , 2112, unde se întâ lnea în seara asta cu prietenul să u, Finn.
El și Finn s-au întâ lnit pe circuitul kink cu cinci ani mai devreme și stă teau împreună ori
de câ te ori se aflau în orașele celuilalt sau la convențiile fetish, unde Finn ținea adesea
prelegeri despre siguranța BDSM și despre subiectul lui preferat, dracu’. Era un adevă rat
sadic, unul dintre cei mai buni Doms pe care Mick i-a vă zut vreodată și un bun prieten.
 Mick se uită la priveliștea incredibilă , orașul luminează o mare de culoare pe cerul
întunecat. Cerul era mai senin aici decâ t în New Orleans. Capul lui era mai limpede aici
decâ t în New Orleans.
Vorbise cu Allie de mai multe ori în ultimele zile, verificâ nd-o. Ei pă straseră conversația
lejeră . Nu-i spusese că își prelungește că lă toria cu o zi sau două , ca să poată juca la 2112.
Nu, îi trimisese un mesaj scurt cu câ teva ore mai devreme, spunâ nd că afacerile îl țin mai
mult decâ t se aștepta.
Ura că a mințit-o. Dar el o scuzase spunâ ndu-și că a-i anunța că se va juca cu altcineva
nu ar face decâ t să o ră nească .
Nu era ca și cum ar fi promis că se va juca exclusiv cu ea.
S-a întors de la fereastră și a luat cheile mașinii lui închiriate. N-avea rost să se bată
singur în privința asta. Fă cea ceea ce trebuia pentru a-și îndrepta capul. A fost atâ t de
simplu. Avea nevoie de simplu.
Drumul pâ nă la 2112 în zona istorică Adair Park din Atlanta a durat doar cincisprezece
minute. A gă sit parcare vizavi de club – deși din exterior nimeni nu ar fi știut ce se întâ mpla
în spatele ușilor închise.
Locul era un bungalou Craftsman frumos restaurat, amplasat pe un teren mare de deal la
capă tul stră zii, cu trei etaje de arhitectură veche superbă , echipat de sus în jos pentru
îndoială . Fusese de câ teva ori înainte și îi cunoștea pe mulți dintre obișnuiți. Totuși, îl
sunase pe Finn și îi ceruse să -și stabilească un partener de joacă sau doi pentru noapte.
A apucat geanta mică de joacă pe care o lua adesea câ nd că lă torea din portbagajul
mașinii închiriate și a urcat pe drumul lung pâ nă la casă . Abia câ nd a pă șit pe verandă și a
bă tut la ușă , a putut auzi muzica câ ntâ nd înă untru.
Ușa sculptată bogat a fost deschisă de un bă rbat uriaș, îmbră cat într-o vestă de piele
neagră .
— Seara, Mick, îl salută bă rbatul.
— Seara, Richard, spuse Mick în timp ce trecea pe lâ ngă el în club.
Fă cu un semn din cap spre perechea de fete subbie cu guler, corsete în piele albă de la
birou, o pereche de blonde asortate. 2112 a fă cut-o întotdeauna bine.
„Bună seara, Mick, domnule”, au spus ei în refren.
— Avem check-in-ul dumneavoastră online, domnule, spuse unul dintre ei. „Ești
binevenit să mergi mai departe.”
"Mulțumesc."
A trecut prin ușa din dreapta și a intrat în ceea ce inițial era un salon, dar acum era un fel
de lounge pentru membrii clubului. A fost decorată în stilul Craftsman timpuriu, cu câ teva
completă ri. Pe podea erau niște șuruburi mari cu ochi, lâ ngă scaune și canapele de care
puteau fi atașate o lesă , o frâ nghie sau lanțuri, iar o carcasă veche pentru arme, lâ ngă un
perete, ținea o gamă dră guță de vâ sle, biciuiți și recolte. O altă tâ nă ră cu corsetul și gulerul
oficial de piele albă a clubului s-a apropiat cu o tavă de argint atent echilibrată , în care ținea
un decantor de whisky și câ teva pahare de cristal.
 — O bă utură pentru dumneavoastră , domnule?
Rareori a bă ut într-o seară de joacă , dar un pic de relaxare în plus suna bine.
El a dat din cap și a privit cum fata dră guță echilibra tava cu o mâ nă și reuși să toarne cu
cealaltă . Ea a zâ mbit în timp ce ia întins paharul.
— Pentru plă cerea dumneavoastră , domnule.
„Sunt sigur că va fi.”
El i-a zâ mbit înapoi, s-a oprit câ teva momente pentru a se uita peste curbele ei moi,
coama pă rului roșu că zâ nd peste umerii ei, înainte de a încuviința din cap. Era o chestie
dră guță , dar chiar dacă nu fusese contractată să se antreneze la casă , el nu era interesat de
mentalitatea de sclav. Totuși, nu era mort. El a privit șoldurile ei clă tinâ ndu-se în timp ce ea
se îndepă rta pentru a oferi o bă utură unui alt membru.
S-a mutat prin salon și înapoi în al doilea salon, cunoscut sub numele de Spanking Room.
Această cameră era mai slab luminată și era mai confortabil mobilată , deși încă în stil
Craftsman. Aici supușii erau în mare parte goi. Mai multe au fost drapată peste o poală și
fiind lovită puternic. Suspine mici și strigă te de durere sau de plă cere umpleau aerul și
simțea adâ nc în oase acea furnică tură familiară de anticipare.
A trecut, urmă rindu-l pe Finn – și în cele din urmă l-a gă sit stâ nd în ușa opusă , cu brațele
puternic tatuate încrucișate peste pieptul lui masiv, urmă rind acțiunea. Finn era un bă rbat
enorm, cu cerneală tribală maori care îi acoperea cea mai mare parte a corpului și un fir
scurt de pă r blond platină țepos. Înfă țișarea lui ar putea fi intimidantă pentru cei care nu-l
cunoșteau, dar în ciuda laturii sale ră ută cioase Dom, era un adevă rat uriaș blâ nd, cineva
care râ dea mult. Accentul să u gros australian a adă ugat acel sentiment de ușurință și era o
companie al naibii de bună .
Finn îl bă tu pe Mick pe spate, mâ inile lui uriașe dâ ndu-i o lovitură bună .
"Ce mai faci, prietene?" a întrebat omul mare.
„Mă descurcă bine.”
„Nu sunt atâ t de sigur că este adevă rat, dar putem vorbi mai multe mai tâ rziu. Am creat
câ țiva potențiali parteneri de joc pentru tine. Ț i-ar plă cea să -i cunoști? Sau vrei să te
relaxezi mai întâ i?”
„Aș dori să termin această bă utură și să stau o vreme.”
"Sună bine. Cred că mă voi ală tura ție. Ne întâ lnim în camera principală într-un minut.”
"Sigur."
Mick se întoarse să treacă prin ușile duble din sticlă care duceau la cea mai mare zonă de
joacă de la etajul principal al casei. Luminile erau și mai slabe acolo, lă mpi roșii, violete și
chihlimbari aruncau culoare și umbră în cameră , care era o adevă rată cameră de temniță cu
bă nci că ptușite, crucile mari ale Sfâ ntului Andrei care pă reau X-uri uriașe din lemn, unele .
dintre ele independente în centrul camerei și față -verso. Au existat cadre de sclavie enorme
din lemn greu în stilul Craftsman, chiar și cu că priorii falși expuse. imitâ ndu-i pe cei de sub
streașina liniei acoperișului unei clă diri Craftsman. Mai erau și alte piese de echipament:
lanțuri atâ rnate de tavan cu bare groase de împră știere din fier sau manșete grele din piele
atașate, scaune speciale ca un tron fă cute pentru scenele de interogatoriu, cuști că ptușite cu
covoare de blană . Între echipamente se aflau zone confortabile de relaxare pentru cei care
doreau să urmă rească și pentru utilizare ulterioară . Câ țiva oameni se jucau deja, iar camera
era plină de trupuri goale și un aer de dorință care îi amintea prea tare de ce avea nevoie să
scape.
Dar ea nu este aici.
Nu, era doar el, un club destul de familiar încâ t să se simtă ca acasă , un prieten bun și
fetele cu care avea să se joace în seara asta pentru a elimina o parte din această tensiune
din trup și, speră m, blestemat de cap.
Finn l-a gă sit, bă utură în mâ nă , și au ales o canapea lungă pe care să stea.
Finn ridică paharul. "Salută ri prietene."
"Noroc." Mick își ridică paharul în semn de salut, apoi îl înclină înapoi și înghiți în sec. „Al
naibii de bun scotch”, remarcă el.
"Ca întotdeauna. Ai nevoie de altul?”
"Nu încă ."
Prietenul lui l-a studiat o clipă . Chiar și în lumina întunecată , putea vedea privirea
albastră pă trunză toare a lui Finn că utâ ndu-i fața.
— Deci, a început Finn.
„Așa”, a încheiat Mick – sau cel puțin așa credea el.
„Deci, ai de gâ nd să -mi spui despre asta?”
„Îți spun despre ce?”
„Nu încerca să mă înșeli, amice. Sunt expertul dracu, îți amintești? Gradul meu de
psihologie m-a antrenat să conduc cercuri în jurul minții oamenilor.”
— Nici mă car să nu te gâ ndești să mă tâ ră ști în capul meu, vechi prietene. S-ar putea să
nu-ți placă ceea ce vezi acolo.”
„Chiar crezi că ceva m-ar putea șoca? Ș i asta începe să sune ca o plâ ngere, dacă nu te
superi că spun asta.” Finn ridică o mâ nă câ nd Mick începu să protesteze. „Da, sunt sigur că
te superi. Tot ceea ce. spun ceea ce cred. După cum bine știți.”
„Să nu crezi că nu am venit aici știind asta.”
„În acest caz trebuie să fi vrut să auzi ce am de spus.”
— Pentru că este al naibii de inevitabil, spuse Mick, fă ră nici mă car să încerce să -și țină
sarcasmul ironic din voce.
„La naiba de drept.” Finn se lă să pe spate și își trecu un braț peste spă tarul canapelei. „Să
mai dansă m puțin în jurul asta, sau ești gata să reverse?”
Mick suflă , se aplecă înainte și își sprijini coatele pe genunchi, evitâ nd privirea
înțelegă toare a lui Finn. „Ură sc uneori acest rahat transparent de comunicare, știi?” mormă i
el.
„Atunci nu ar fi trebuit să devii un Dominant. Oricum, nu în acest cerc.”
"Da da."
„Fă ră cu asta. Nu există altă cale, amice.”
 "La dracu." Ș i-a trecut o mâ nă înapoi prin pă r. — Uite această femeie, începu el.
Râ njetul lui Finn era fericit. „Nu există întotdeauna?”
„Da. Dar nu ca Allie. Ea este cea care mă bâ ntuie încă de la liceu. Cel pe care nu-l pot uita.
S-a întors în oraș după ce a plecat. . . bine, mult timp. Ani. Ș i ea este interesată de asta. Miez
dur. Ne jucam. Ș i este complet al naibii cu capul meu.”
„Pentru că o vrei sau pentru că nu o vrei? Ș i nu trebuie să -mi ră spunzi. Tu ești cel care
trebuie să știe.”
Mick clă tină din cap. „Nu am acest ră spuns. Adică , desigur că o vreau. Doamne, niciodată
nu mi-am dorit atâ t de mult o femeie. Dar întreabă -mă dacă pot să -i dau ceea ce vrea? De ce
are nevoie? Asta nu pot să -mi dau seama. Sincer să fiu — la naiba, chiar și cu mine însumi
— pur și simplu nu știu că sunt pe mă sură . Ce știu despre relații? Ultimul adevă rat pe care
l-am avut a fost cu ea în liceu.”
„Da, al naibii de patetic. Dar din ceea ce mi-ai spus, asta era adevă ratul. Dragoste, nu?”
— Da, a fost, spuse el, cu o linie de înverșunare în voce.
Dragoste. Doamne, el o iubise atâ t de mult. I-a fă cut să -l dureze pieptul chiar și acum. A
purtat-o cu el în toți acești ani. A purtat -o cu el, incapabil să o lase vreodată să plece.
Sorbi din bă utură , cu degetele flectâ ndu-se cu putere pe pahar. „M-am gâ ndit că ceva
timp și distanță vor clarifica lucrurile, dar nu a fă cut nimic. Va trebui să mă descurc – cu ea
– câ nd ajung acasă . Am venit aici în seara asta să uit pentru o vreme.”
După câ teva momente de tă cere, Mick se întoarse să se uite la Finn. Expresia lui era
gâ nditoare.
— E treaba ta, știi, Mick. Decizia ta de luat. Mă gâ ndesc că poate ești prea mult în capul
tă u.”
„Da. Probabil."
Finn râ nji. „Ș tiu o modalitate bună de a scă pa de asta.”
„Asta a fost și gâ ndul meu.”
— Atunci ești gata să o întâ lnești pe prințesa?
"Prinţesă ?"
Porecla lui pentru Allie încă din liceu. La dracu.
El știa că fetele subia alegeau adesea porecle dră guțe, dar de ce trebuia să fie aceasta
prințesă ?
„Este o adevă rată frumusețe. Coboară frumos și ușor. Iubește frâ nghiile.”
Scutura-l. Nu este ea.
"Unde este ea?"
Finn a fă cut un gest, iar Mick a urmat direcția mâ inii sale pentru a vedea o femeie
minionă , cu curbe delicioase și pă r lung vopsit în roz aprins. Era îmbră cată doar într-un
tanga roz pal și cizme roz pâ nă la genunchi. Pe mă sură ce ea se apropia, el a putut vedea că
sfâ rcurile îi erau stră punse. Ea a zâ mbit timid câ nd se apropia.
— Prințesă , el este Mick, vizitatorul nostru din New Orleans. Fii dră guț cu el.”
— Desigur, Finn, spuse ea, cu vocea ei blâ ndă , feminină .
 Penisul lui ar fi trebuit să se întă rească la vederea ei. Avea un corp mic superb, fierbinte,
sâ nii mari și fermi și o față frumoasă pe mă sură . O fată excelentă – era sigur că timpul ei era
concurat în club.
"Bună prințeso."
Nu suporta să o numească așa. Nu ar putea. La naiba. Stai.
"Buna ziua domnule. Sau . . . ar trebui să te numesc altceva?”
Allie l-a numit Mick.
„„Domnule” este bine.”
— Aș fi foarte bucuros să mă joc cu tine, domnule, spuse ea, uitâ ndu-se la el printre gene
lungi. Ochii ei erau albaștri. Nu atâ t de bogat maro auriu, ca al lui Allie.
Nu te mai gândi la ea.
Acesta a fost scopul de a fi aici. Deci, de ce îi era atâ t de greu să facă lucrurile pe care le
fă cea întotdeauna cu cea mai mare plă cere?
Finn se ridică în picioare. „Voi doi se pare că vă descurcați bine. Dacă nu ai prefera să
ră mâ n la negocieri, prințesă ?
„Nu, Finn, domnule. Sunt bine, mulţumesc." Ea a zâ mbit, a lă sat o mică reverență . Era
absolut fermecă toare.
Doar că el a fost încă lă sat complet neatins de ea.
Mick se ridică , îl apucă de braț pe Finn și spuse încet: „Nu știu despre asta, Finn”.
„Nu este pe placul tă u? O am pe Tina care mă așteaptă , dar aș fi bucuros să schimb. Este
o jucă toare extraordinară . Obraznica. Ț i-ar plă cea de ea. Desigur, și prințesa este de top.
Dar dacă nu există nicio legă tură . . .”
Mick clă tină din cap. "Nu e asta. E la fel de superbă cum ai spus și pot spune că este bine
antrenată . Dar nu sunt . . . la naiba cu toți, nu știu care este problema mea.”
Finn pă rea gâ nditor, apoi fă cu un semn că tre Prințesă . „Dragă , du-te și așteaptă -mă cu
Tina, e o fată bună .”
Prințesa se înroși, îi fă cu o reverență lui Mick și plecă . Dar nu înainte de a vedea ciugul
dezamă git de pe chipul ei dră guț.
— Oh, fata aia din New Orleans ți-a întors capul, amice, nu-i așa?
„Da. Ea face. Îmi pare ră u, Finn. M-am gâ ndit că acesta ar fi cel mai bun lucru pentru
mine, să vin aici să joc. Pentru a lucra o parte din asta. . . orice ar fi în afara sistemului meu.”
„Ș tii, am vă zut câ țiva tipi în poziția ta și se pare că singurul lucru care va funcționa cu
adevă rat este să o lucrezi .”
"Pot fi. Nu știu, spuse Mick, cu mâ inile întinse în lateral. Capul i se învâ rtea. „Nu pot să
cred că nu pot face asta.”
— Nu-ți face griji pentru asta, spuse Finn. „Fă doar ce trebuie. Du-te acasă și dă -o dracu
drept prin pereți. Joacă -te de ea pâ nă câ nd țipă . Mergeți la sală și loviți cu capul cuiva. Du-te
la una dintre luptele tale. Rezolvă -l, amice. Te poți descurca."
Mick îl bă tu pe Finn pe spate. "Mulțumesc pentru înțelegere."
"Nu vă faceți griji. Nu o voi lă sa să se piardă , spuse Finn cu un râ njet larg.
 „Sunt sigur că nu o vei face.”
"Ma bucur sa te vad. Încercați o vizită mai lungă data viitoare. Sau voi veni să ne vedem
curâ nd, oricum, pentru a vorbi despre lucrul cu tine. Ș i Mick, spune-mi cum merge, vrei?
„Da, o voi face.”
Trecu înapoi prin club, cu creierul încurcat – imagini cu Allie, cu femeia numită Prințesă
și o furie lentă , clocotită . Totuși, era însuși pe care era supă rat.
Poate că Finn a avut ideea potrivită , se gâ ndi el câ nd se întorcea a intrat în mașina de
închiriat și a pornit motorul. Poate că trebuia să meargă acasă și să meargă la clubul de
luptă .
A da cuiva cu pumnul în față – într-un mediu consensual, desigur – s-ar simți al naibii de
grozav, trebuia să recunoască . Nu conta dacă l-au lovit înapoi. La naiba, asta era o parte din
toate, oricum – șansa de a fi lovit. Chiar și durerea, Dom sau nu.
Trebuia să gă sească urmă torul zbor din Atlanta. A trebuit să se întoarcă în orașul lui.
Ș i la naiba, trebuia să o vadă pe Allie.
 CAPITOL
Zece

A LLIE și-a adus prezentarea PowerPoint pe laptopul ei și prima imagine a apă rut pe
ecranul de proiecție pe care îl instalase pe una dintre mesele de la Dolcetti .
A respirat că ldura uscată familiară a brută riei familiei ei și a aruncat o privire în jur.
Borcanele înalte de biscotti încă mai aliniau partea de sus a blaturilor, așa cum au fă cut-o
întotdeauna. Cutia de sticlă era umplută cu pră jituri proaspete de nucă și macaroons,
deliciosul panettone cu glazura de migdale și alune care era rețeta stră bunicii ei, torta di
frutta colorată . Ea a inhalat parfumul de fructe și zahă r. Parfumul amintirilor.
De câ te ori intrase Mick s-o viziteze câ nd lucra la brută rie după școală , toți nebunești
chiar și pe vremea liceului? Furase să rută ri câ nd mama ei și mă tușile ei nu se uitau. . .
Mă tușile ei Felisa și Renata, surorile mai mici ale mamei sale... gemenii identici Allie îi
era greu să -și deosebească în copilă rie – erau deja așezați cu ceștile lor de cafea. Abia
aștepta ca mama ei să termine niște treburi pe care o fă cea în spate.
Era vineri seară și brută ria era închisă . Ș tia că toți erau obosiți după ce au muncit toată
ziua, dar singura zi în care brută ria le-a închis ușile a fost duminică , câ nd mama și mă tușile
ei își petreceau cea mai mare parte a zilei la biserică . Ș i era pregă tită — nu voia să mai
aștepte.
Unde era mama ei?
— Ai de gâ nd să ne ară ți un film? a întrebat una dintre mă tușile ei.
„Nu, Zia Felisa. Este mai mult ca o prezentare de diapozitive.”
 Mă tușa ei și-a încrucișat brațele. „Hmm.”
Câ nd Mick îi trimisese mesajul că se întorcea în oraș și dorea să o vadă , ea l-a amâ nat,
spunâ ndu-i că își prezenta planul de extindere a afacerii în seara asta. El îi urase noroc și îi
spusese să nu fie nervoasă . Ceea ce, desigur, era total imposibil. Acesta a fost visul ei de ani
de zile. Acesta era motivul pentru care învă țase să fie patiser. Ș i era singurul pod pe care nu
reușise să -l traverseze în viața ei. Ei bine, în afară de Mick. Dar ei lucrau la asta.
Cel puțin, ea credea că sunt. Dar era al naibii de confuz. Într-un minut și afară în
urmă torul. Ea nu a știut niciodată unde va fi capul lui într-o zi dată . Comportamentul lui cu
o seară înainte de a pleca din oraș nu fă cuse decâ t să tulbure și mai mult apele care era
relația lor. Dacă s-ar putea numi asta o relație.
Sincer, nu știa ce naiba fac ei și nu mai avea ră bdare cu asta. Fusese de acord să pună
orice conversație grea pâ nă câ nd Mick se întorcea din că lă torie. Ei bine, cu siguranță avea
să aibă ureche în seara asta. Imediat după ce a dat familiei ei urechea pe care o avuseseră
de câ nd fă cuse prima școală culinară .
— Mamă , strigă ea, din ră bdare. „Te rog vino și stai jos.”
„Tocmai fă ceam cură țenie”, a spus mama ei, uscandu-și mâ inile pe șorț, câ nd a ieșit din
spatele tejghelei și și-a aruncat brațele în jurul ei. S-a cufundat în îmbră țișarea caldă a
mamei ei – mama ei care mirosea a zahă r după toți anii în care a condus brută ria. Allie a
inspirat, a zâ mbit.
Mama ei se trase înapoi, ținâ ndu-se încă de umeri. — Ești prea slabă , Allesandra, spuse
ea.
Mama ei era încă o femeie frumoasă , cu pă rul încă la fel ca al lui Allie, cu doar câ teva
șuvițe argintii.
„Ș tiu, mamă . Mi-ai spus același lucru câ nd m-ai vă zut să ptă mâ na trecută . Ș i sunt sigur că
mă vei hră ni în seara asta, așa cum faci întotdeauna. Trei luni în urmă în New Orleans și voi
fi plinuță ca un dovleac de Halloween.
„Câ teva curbe la o femeie nu sunt un lucru ră u”, a spus mama ei, strâ ngâ ndu-i mâ na.
„Nu fi prost”, a spus Zia Renata. „Suntem brutari din a patra generație – zahă rul curge în
sâ nge”.
„Așa este”, a fost de acord mama ei. „Încă pot să mă potrivesc în rochia mea de mireasă .
Nu ară t exact ca în ziua în care m-am că să torit cu Bertrand?
Allie se înțepeni. Ura că o fă cea automat de fiecare dată câ nd era menționat tată l ei. Dar
mă durea să vă d câ t de mult îl mai iubea mama ei. În toți acești ani și încă mă durea că nu
mai era. Fusese fata unui tă tic și nu-i era rușine să recunoască asta. Nu mai fusese fata
nimă nui de câ nd murise el.
Cu excepția lui Mick, pentru acea perioadă minunată câ nd erau adolescenți, câ nd totul se
simțea atâ t de perfect. Fusese absolut convinsă că sunt indestructibile. Naivitatea tinereții,
poate.
Mama ei a scos unul dintre panettone cu gheață din borcanul de pe blat și i-a întins lui
Allie zâ mbind.
 — Întotdeauna știi cum să ajungi la mine, mamă . A luat o mușcă tură , a lă sat aromele
familiare să se topească pe limbă . Ș i-a forțat gâ ndurile să se îndepă rteze de Mick.
"Aşa sper. Acum, spune-ne despre ce este vorba, Allesandra.”
„Luați loc și o voi face.”
A așteptat ca mama ei să se stabilească , respirâ nd adâ nc pentru a se calma, apoi a apă sat
pe bara de spațiu de pe tastatură pentru a începe prezentarea. Ea a vă zut ecranul
luminâ ndu-se cu grafica pe care o fă cuse prezentâ nd fața lui Dolcetti.
„După cum puteți vedea, această imagine a lui Dolcetti include vitrina de ală turi, pentru
că ceea ce mă adresez astă zi aici este extinderea brută riei. Ș i știu, mamă , ți-am mai vorbit
despre asta, dar te rog, ascultă -mă . Am fă cut o mulțime de cercetă ri de piață și am
informații noi pentru dvs. despre viabilitatea acestui plan. Acestea sunt copii ale planului
meu de afaceri, câ te una pentru fiecare dintre voi”, a spus ea, întinzâ ndu-le pachetele pe
care le pregă tise.
Tră să turile mamei ei se închideau, dar ea a ră mas tă cută .
„M-am uitat deja la ea și buticul de ală turi își încheie contractul de închiriere pe primul
august. Nu le-a mers bine, iar managerul mi-a recunoscut că nu crede că vor putea
continua. Nu că să rbă toresc dispariția unei mici afaceri, dar momentul ar fi perfect pentru
extindere. Afacerea este în plină expansiune, suntem într-o locație excelentă , așa că
lucrurile nu pot decâ t să se îmbună tă țească . Sincer, acum singurul lucru care îl împiedică pe
Dolcetti să facă mai mulți bani este dimensiunea limitată – și limita în meniu și servicii,
deoarece pur și simplu nu avem suficient spațiu.”
A tras aer în piept și a continuat fă ră să se uite prea atent la niciunul dintre ei – nu voia
să vadă expresiile închise pe care presupunea că le va gă si acolo. „Acest slide urmă tor arată
un posibil plan de etaj. După cum puteți vedea din această diagramă cu coduri de culori,
preluarea spațiului de ală turi înseamnă o creștere a spațiului util cu patruzeci și cinci la
sută , ceea ce ar însemna mai multe cuptoare și spațiu de pregă tire, un nou frigider walk-in,
mai multe locuri în față și un alt birou special pentru întâ lnirea cu clienții de catering.”
„Iubito, nu avem timp sau personal să facem mai mult catering”, a protestat Zia Felisa.
Allie a zâ mbit. „Tocmai de aceea ai nevoie de mine. Am fă cut exact asta – de ani de zile
conduc produse de patiserie pentru unele dintre cele mai bune restaurante din San
Francisco. Ș tiu cum să fac asta. Ș tiu cum să fac acest aspect al unei afaceri de succes. Ș i
datorită experienței mele în patiserie europeană , pot re-crea întregul nostru meniu pentru
a atrage o clientelă mai modernă .”
„Ne place vechea noastră clientelă . Avem clienți fideli care vin la noi de ani de zile”, a
spus mama ei. „Allesandra, știu că vrei bine, dar asta mi se pare o mare durere de cap. Ș i nu
se poate face acest lucru fă ră să se închidă o perioadă . Ce se întâ mplă atunci cu clienții
noștri?”
„M-am gâ ndit la asta și am vorbit cu Allister – fratele lui Jamie – despre realizarea
construcției. M-a asigurat că există modalită ți de a face asta, astfel încâ t să nu fim închise
timp de cel mult două -trei să ptă mâ ni.”
 "Trei saptamani?" Zia Renata și-a încrucișat brațele peste piept. „Nu putem fi închise
timp de trei să ptă mâ ni. Am fost deschise la două zile după Katrina.”
„Sunt de acord”, a spus mama ei. „Ș i știi cum sunt antreprenorii – ei depă șesc
întotdeauna bugetul și la timp. Draga mea, știu că vrei bine, dar de ce nu poți veni să lucrezi
cu noi aici, așa cum stau lucrurile? Am putea face un pic mai mult catering cu tine aici.”
Inima i s-a scufundat. Nu aveau de gâ nd să o asculte. „Mai multe pră jituri rege și câ teva
nunți și zile de naștere? mama . . .”
„Ș tiu, crezi că e plictisitor, dar asta am fă cut mereu, Allesandra. Suntem cu toții perfect
mulțumiți de el. Nu simțim nevoia să facem schimbă ri. În afară de faptul că gă tești cu noi.
Vă vom primi oricâ nd.”
— Este adevă rat, a fost de acord Zia Renata.
Felisa dă du din cap de acord.
„Dar noi nu schimbă m afacerea”, a declarat mama ei cu un aer definitiv. „Să nu mai
discută m despre asta. De ce nu vii acasă cu noi la cină ? Îmi fac faimosul ziti”.
„Eu . . . Nu pot, mamă . Trebuie să fiu undeva.”
Ș i chiar dacă nu ar avea planuri, ar avea nevoie de ceva timp pentru a-și înghiți
dezamă girea. De ce fusese atâ t de convinsă că prezentarea ei profesională va face vreo
diferență ? Familia ei încă o vedea de copil.
Exact ca Mick.
Mama ei s-a ridicat și a atras-o, a să rutat-o pe obraz. „Te iubim, fată dragă . Nu fi supă rat
pe noi. Acest lucru pur și simplu nu este pentru noi.”
„Bine, mamă .”
Mă tușile ei au să rutat-o pe obraji în timp ce își închise laptopul și dă dea jos ecranul.
Mama ei a așteptat ca ea să adune totul și au ieșit împreună . Mama ei a încuiat ușa în urma
lor.
„Ne vedem curâ nd, da?” întrebă mama ei.
"Da. Desigur."
A să rutat-o încă o dată înainte de a se îndrepta spre colțul unde era parcată mașina ei.
Allie și-a privit mama plecâ nd, simțindu-se complet respinsă , complet invalidată .
Nu exact cum voia să se simtă vă zâ ndu-l pe Mick în seara asta și nevoind să -l confrunte.
Ea mergea acasă , își lă sa lucrurile acasă și mergea la o plimbare lungă pentru a-și limpezi
capul, apoi baie înainte de a merge la el. Mick Reid, pentru o dată , va trebui să aștepte.

***

Aveam aproape nouă ani înainte să ajungă la Mick. Fă cuse o plimbare lungă prin cartierul ei,
ceea ce îi fă cuse bine, apoi se chinuise să se pună la punct.
Îi fusese atâ t de dor de el, încâ t o doare pieptul la fiecare respirație. Îi era atâ t de dor,
încâ t petrecuse perioade lungi de timp pur și simplu uitâ ndu-se la urmele de mușcă turi
întunecate pe care le lă sase pe toată pielea ei în oglindă , urmă rind forma dinților lui. I-a fost
atâ t de dor de el, încâ t ea a pă strat pâ nă și această amintire a trupurilor lor împreună , a
intimită ții pe care o împă rtă șiseră . Ș i totuși, ea a ză bovit în loc să alerge direct la el. În acest
moment, ea nu știa că ar fi vrut să aibă această conversație necesară despre el să se retragă
mai mult decâ t a fă cut-o. Pur și simplu voia să -l vadă . Pentru a face durerea goală să
dispară . Ea nu a vrut să vorbească .
Trebuia fă cut, altfel nu mergeau niciodată nică ieri. Nu împreună , oricum.
Totuși, câ nd ea a sunat la sonerie și a auzit pașii lui pe scă ri, pulsul i-a fluturat de
neră bdare. Câ nd a deschis ușa, îmbră cat în blugi uzați, ca ea, și un bă tă tor de soție alb
strâ mt, picioarele lui goale fă câ ndu-l să arate cumva senzual gol, corpul ei a început să se
topească într-o baltă de că ldură și nevoie imediat. Tulburarea din capul ei a început să se
estompeze.
Ea ura oarecum că frumusețea lui pură și masculină ar putea-o face să uite totul în rest
atâ t de ușor, dar așa fusese întotdeauna cu Mick.
— Hei, iubito, spuse el, aplecâ ndu-se pentru a-i apă sa un să rut pe frunte, apoi pe gură .
"Intra."
A așteptat ca ea să înceapă să urce scă rile înaintea lui, iar câ nd a ajuns sus, și-a pus
poșeta în sufragerie. podeaua înainte de a se așeza pe canapeaua mare din piele. Mick veni
să stea lâ ngă ea.
"Esti bine?" el a intrebat.
Ea a ridicat din umeri. "Zi dificilă ."
„Ai spus în textul tă u că ai nevoie de ceva timp înainte de a veni în seara asta. Este totul
în regulă ?"
"Da asa cred. Adică , viața mea nu a fost schimbată pentru asta. La care mă așteptam într-
un fel.” Ea s-a întors spre el. „Familia ta încă te tratează ca și cum ai fi un copil, Mick?”
"Nu. Mă tratează ca și cum aș fi adolescentul cu veștile proaste. Am fost, așa că cred că
nu-i pot învinovă ți. Poate că încă sunt. Ei ură sc lupta mea.”
— Ei bine, asta are sens, mormă i ea. „Sunt pe aceeași pagină cu ei.”
"Mulțumesc pentru că ."
Ea clă tină din cap. "Îmi pare ră u. Poate n-ar fi trebuit să vin în seara asta. Sunt într-o
dispoziție proastă .”
"E in regula draga. Vorbește-mi. Spune-mi ce s-a întâ mplat."
Își trase o pernă în poală , trecâ ndu-și vâ rful degetelor peste material. „Oh, am fost destul
de prost încâ t să mă gâ ndesc că dacă aș prezenta planul meu de afaceri mamei și mă tușilor
într-un mod profesionist, m-ar lua în serios. Dar bineînțeles că tocmai m-au doborâ t. La fel
au fă cut-o câ nd am încercat să vorbesc cu ei proaspă t ieșit din școala culinară . Dar Isuse,
acum am ani de experiență practică – ai crede că asta ar face o diferență .”
"Ar trebui. Ai avut unele dintre cele mai bune antrenamente din lume — în toată Europa.
Din ceea ce Marie Dawn, Neal și Jamie mi-au spus de-a lungul anilor, ai lucrat la unele
dintre restaurantele de top din San Francisco, că ești un patiser foarte că utat acolo. Ț i-ai
spus familiei tale totul?”
 "Nu știu. Întotdeauna i-am ținut la curent despre locul unde lucrez.”
„Poate că nu înțeleg prestigiul locurilor pentru care ai copt. Ș tii cum este New Orleans –
suntem convinși că nimic altceva nu există cu adevă rat în afara zidurilor acestui oraș. Este o
cultură incestuoasă aici, mai ales pentru cetă țenii din vechea gardă a orașului, iar familia ta
este aici de câ te generații? Înțeleg pentru că și familia mea a fost. Ei nu vă d întotdeauna
restul lumii. Nu este argumentul mamei tale că rețetele Dolcetti au fost aduse în acest oraș
de stră bunica ei din Italia?
Ea aruncă perna deoparte cu un oftat. „Ș i este ca și cum arta de a face patiserie tocmai s-
a oprit aici. Rețete vechi de o sută de ani. Nu că nu ar fi fantastice - sunt, altfel afacerea nu ar
fi supraviețuit. Dar ce se întâ mplă câ nd vechii clienți fideli dispar? Atâ ția oameni noi se
mută în oraș acum că este reconstruit. Magia veche atrage mereu oameni noi. Trebuie să
ținem pasul cu vremurile sau . . .” Fă cu o pauză , și-a trecut degetele prin pă r. "Îmi pare ră u.
Se pare că știi deja toate astea. Cred că predic corului.”
"Da și nu. Uite, Allie, vrei să treci cu mine peste prezentarea și planul tă u de afaceri?
Pentru că se pare că ai ideea potrivită . S-ar putea să am câ teva sugestii pentru tine. Ș i
concluzia este că , dacă crezi în asta, atunci nu poți lă sa încă pă țâ narea lor să te facă să dai
înapoi. Dacă acesta este visul tă u, trebuie să mergi pentru el.”
Ea a avut mai mult de un vis.
"Pot fi. Nu știu. Acum sunt prea obosit să mă mai gâ ndesc la asta.”
„Ai nevoie de un televizor de că lă torie?”
Ceea ce avea nevoie era ca el să o ia în brațe și să -i spună că totul va fi în regulă . Visele ei
pentru afacerea de familie. Lucruri cu el. Dar chiar dacă pă rea să fie susțină tor, cufundat
complet în conversație, era încă . . . nu chiar acolo cu ea. Acel să rut scurt câ nd sosise nu
fusese urmat de nicio altă dovadă de afecțiune și o fă cea să se simtă mai ră u. Ea nu știa dacă
ar trebui să plece. . . sau stai și vezi dacă reușesc să -și gă sească drumul unul că tre celă lalt în
seara asta.
"Sunt . . . nu sunt sigură de ce am nevoie”, a mințit ea.
„Am niște sorbet proaspă t de zmeură în congelator. Mă sună în ultimele ore.”
„Sigur, asta sună bine.”
Mick s-a îndreptat spre bucă tă rie, iar Allie s-a ridicat și s-a dus la bibliotecă lâ ngă un
perete – o piesă veche, grea, cu aspect spaniol. Pe ea erau câ teva fotografii cu familia lui
printre că rți. Ș i-a trecut degetele peste coti, uitâ ndu-se la titluri. Că rți despre artele
marțiale, care nu au surprins-o, mai mult despre shibari rope bondage, care a fost și mai
puțin o surpriză . Au fost amestecate câ teva titluri de ficțiune – thrillere, în principal – o
mică carte a Tao, care a surprins-o, precum și câ teva că rți despre budism de Thich Nhat
Hanh. Ciudată lectură pentru un catolic irlandez, oricâ t de că zut. Dar a deschis o mică
fereastră în bă rbatul care era astă zi – bă rbatul pe care tâ njea să -l cunoască mai bine și care
pă rea să refuze să o lase.
Mick se întoarse cu sorbetul promis în cutie și două linguri, iar ea se ală tură lui înapoi pe
canapea. I-a întins una dintre linguri.
 „Am așteptat cu neră bdare asta toată ziua”, a spus el.
Nu aștept cu neră bdare să o vă d.
Îi era pur și simplu milă de ea însă și? Sau a fost asta o așteptare realistă ? Ura că trebuia
să se îndoiască atâ t de mult de ea însă și.
Au stat câ teva minute mâ ncâ nd sorbetul în tă cere.
— Chiar cred că trebuie să vorbești cu ei din nou, spuse Mick.
"Eu voi. Probabil ca ai dreptate."
„Ș i îmi place să am dreptate.” El îi zâ mbi, dar ea a jurat că lipsește o parte din farmecul
lui natural obișnuit.
„Da, da.” Ea a zâ mbit, încercâ nd să ușureze momentul.
S-a simțit brusc disperată să gă sească o cale înapoi la acele momente intime. Pentru a le
gă si legă tura, în ciuda problemelor nerostite care atâ rnă în aer – sau poate mai mult din
cauza lor.
Ș i-a bă gat lingura în mijlocul sorbetului ră mas în cutie, a scos lingura lui Mick de printre
buze și a fă cut același lucru cu el. El o privea, cu o sprâ nceană ridicată sub semnul
întrebă rii. Ea a aşezat cutia de carton pe mă suţa mare de cafea, apoi s-a urcat pe el, că lare
în poală .
„Hei, ce se întâ mplă aici?” întrebă el încet în timp ce ea își așeza brațele în jurul gâ tului
lui.
Nu o atingea, nici mâ inile pe talie.
Trebuia să -și amintească despre prostia lui Marie Dawn.
„Mick, o să mă să ruți. Ș i atinge-mă . Ș i o să facem sex.”
"Bine . . .”
„Ș i vom gă si o modalitate de a ne reconecta. Pentru că nu pot să -mi dau seama în alt mod
momentan și nu suport câ t de îndepă rtate sunt lucrurile între noi în acest moment.”
A avut harul să arate un pic sfioși, dar doar pentru o clipă .
„Ș tiți că eu prefer să fiu cel care dă lovitura. De obicei, o cer.”
„Crede-mă , știu. Dar în seara asta nu vreau nicio robie sau joc de durere. Cred că trebuie
doar să fie. . . S.U.A. Doar noi aici, fă ră toate vitrinele de lux, știi?
A ră mas tă cut câ teva clipe, pur și simplu privind în sus la ea. Ea nu avea habar ce îi
trecea prin minte și așa era fă câ nd-o inconfortabilă ca naiba. Ea stă tea în poală , iar el încă
nu-și pusese mâ inile pe ea.
— Mick, șopti ea în timp ce se aplecă înainte, ducâ ndu-și gura la câ țiva centimetri de a
lui. „Am nevoie să mă să ruți. Am nevoie să mă atingi. Nu o certa. Doar fă -o."
„Fată șefă ”.
"Da. Doar . . . pentru acum. Doar pentru moment, nu mai vorbi și să rută -mă . Să rută -mă
tare. Fă -mă să -mi amintesc.”
El clipi spre ea, apoi ochii lui umbriți și-au pierdut întunericul și au început să
stră lucească , un gri pur, cristalin.
— Ș i eu trebuie să -mi amintesc, spuse el încet.
 Energia dintre ei s-a schimbat, la fel și el, apucâ ndu-i șoldurile și aducâ ndu-i pelvisul
pâ nă câ nd acesta s-a așezat puternic lâ ngă el. Apoi a prins-o pe față și a să rutat-o. Ș i-a lipit
buzele de ale ei, tare, mai tare. Doar apă sarea urgentă a buzelor lui pâ nă câ nd ea abia putea
să respire, mâ inile lui slă bindu-și strâ ngerea strâ nsă pe obrajii ei, devenind blâ nd. Apoi
gura lui s-a îmblâ nzit și ea și a fost un foc pur și senzual între ei, limba lui alunecâ nd în gura
ei, atâ t de dulce și moale încâ t îi venea să plâ ngă pentru tot ce simțea în să rutul lui.
Era prea mult – prea mult de simțit. Ea i-a luat fața în mâ ini și a adâ ncit să rutul, și-a lipit
pelvisul de al lui. Totul s-a schimbat într-o clipă . O să rută mai tare, luându-i gura. Să rutul lui
a fost primordial, să lbatic, a preluat comanda. Întotdeauna ar fi fă cut-o, într-un fel sau altul,
și ea era bine cu asta. Mai mult decâ t bine — îi plă cea. Corpul ei lua viață , fiecare nerv se
terminase în flă că ri. Își lipi șoldurile de el, simți creasta solidă a erecției lui prin blugii lui și
ai ei. Vreau—necesar—mai mult.
Ea s-a rupt de la să rut suficient de mult încâ t să -și dezbrace maioul deasupra capului.
Câ nd ea a pornit pe al lui, el a ajutat-o, apoi s-a aplecat să -i să rute aspru sâ nii. Ea își lă să
capul să cadă pe spate, în timp ce el îi strâ nse sâ nii în mâ ini și i-a împins împreună , și-a
folosit degetele mari pentru a-și croi drum peste urmele de mușcă turi încă întunecate, pe
lâ ngă marginea dantelă a sutienului ei pentru a-și gă si sfarcurile. Erau deja grei. Degetele
lui rotunjite nu fac decâ t să le facă mai greu.
Plă cerea o cuprinse, spă lâ nd grijile. Acesta era exact ceea ce avea nevoie – să se piardă
trup pe corp, buze pe buze, plă cere în plă cere.
Mick și-a desfă cut sutienul și l-a rupt, apoi a început să -i descheie blugii. Ea a mers după
al lui în același timp – și a fost ră splă tită de capul tare și auriu al penisului să u gol în timp ce
îi desfă cea blugii. Ea l-a mâ ngâ iat, cu degetele încovoiate în jurul vâ rfului, iar el a gemut.
„Ah, Allie.”
„Hai, Mick.”
— Nu trebuie să mă întrebi de două ori, iubito.
S-a ridicat și a pus-o în picioare, a scos-o de pe blugi și chiloți în doar câ teva secunde,
apoi i-a smuls blugii.
"La naiba. Prezervativ. Rezistă ."
Ea i-a urmă rit fundul fin modelat în timp ce se îndrepta spre dormitorul lui, a observat
că șchiopă ta puțin. Că lă toria trebuie să fi fost grea pentru el. Câ teva secunde mai tâ rziu, el
venea spre ea, cu un șir de pachete de prezervative în mâ nă , cocoșul lui frumos erect
conducâ nd drumul.
Doamne, omul a fost cu adevă rat ceva.
Se aşeză din nou pe canapea, îşi înfă şură mâ inile în jurul taliei ei şi o trase deasupra lui,
aşezâ nd-o lâ ngă el, aşa cum o fă cuse mai devreme, cu ea că lare în poala lui — doar că de
data aceasta, goală . Penisul lui a fost lipit de movila ei, creasta ei lovindu-i clitorisul umflat.
Imediat, ea apucă spă tarul canapelei pentru a se liniști și a început o mâ râ itură lentă și
sinuoasă împotriva lui.
„Hristoase”, gemu el. — O să mă omori cu chestia aia, fata Allie.
 „Oh, intenționez,” a spus ea, alunecâ ndu-și pă să rica udă în sus și în jos pe lungimea lui,
fiecare lovitură trimițâ nd dorința în organismul ei.
Ea se mișca mai repede, alunecarea și alunecarea trupurilor lor lovind-o în toate locurile
potrivite, iar plă cerea se ridica mai sus, construită ca un nod strâ ns adâ nc în sexul ei.
„Ahhhh”, gemu Mick, conducâ nd-o mai departe.
Ea și-a arcuit șoldurile, strâ ngâ ndu-se cu adevă rat în el, dorind eliberare, avâ nd nevoie
de ea acum .
„Allie, încetinește, iubito.”
— Nu, mâ râ i ea.
Ea a dat drumul pernelor canapelei și l-a prins de umeri, și-a înfipt unghiile în mușchiul
greu de acolo. El gemu, arcuindu-se împotriva ei.
"O da . . .”
El și-a îngropat fața între sâ nii ei, să rutâ nd și lingâ nd pielea de acolo. — Trebuie să te
trag, murmură el. „Trebuie să te trag atâ t de tare.”
"Nu încă ."
"Tu esti . . . al naibii de sexy câ nd . . . ești plin de bucurie, i-a spus Mick între ră suflă turi.
Ea oftă în timp ce aluneca de-a lungul tijei lui, în sus, apoi în jos, fă câ nd presiunea exactă .
El a apucat-o de fund și a ajutat-o să -și miște șoldurile arcuite, ținâ nd-o strâ ns de el,
fă câ ndu-i penisul să se apese mai tare de ea. Plă cerea a crescut în spirală , a crescut și în cele
din urmă a izbucnit ca o explozie de tunet adâ nc în corpul ei.
"Oh! Oh . . .”
Ea venea atâ t de tare încâ t tremura. Mick s-a ținut de ea, a strâ ns-o strâ ns, să rutâ ndu-și
sâ nii învinețiți câ nd venea. Ea a continuat să -și împingă șoldurile, alunecâ ndu-și pă să rica
strâ nsă în sus și în jos, axul lui tare, punctul culminant ei încă zboară peste piele.
Înainte de a fi sigur că a terminat, Mick a ră sturnat-o pe spate pe mă suța de cafea atâ t de
repede încâ t nu a vă zut-o niciodată venind – lemnul era tare și ră coros pe spatele ei – și în
câ teva clipe el a rostogolit un prezervativ peste penis. Se ținu peste ea și, în timp ce ea își
înfă șura picioarele în jurul taliei lui, el se împinse în ea.
„Mick!”
Penisul lui era mare, dar ea era suficient de udă încâ t să -l ia pe tot odată . A intrat în ea, a
alunecat afară , fiecare mișcare provocâ nd plă cerea adâ nc și puternic. Îi să ruta din nou
sâ nii, folosind buzele și limba, punctate cu mici mușcă turi, care nu fă ceau decâ t să -i ducă
plă cerea mai sus.
Fă cu o pauză , gâ fâ ind. „Allie. . . O să vin."
"Da. Fă -o. Dar să rută -mă , Mick. Doar să rută -mă .”
Ș i-a lă sat capul în jos și și-a zdrobit buzele de ale ei, în timp ce a izbit în ea. Îi ținea fața în
mâ ini, avâ nd nevoie să -l simtă , să se simtă conectată într-un fel, chiar dacă erau doar cele
două corpuri ale lor, gurile lor fierbinți și umede, unite.
El se trase înapoi cu un geamă t ascuțit, iar ea se uită în ochii lui în timp ce el începea să
vină , cu șoldurile smucindu-se, privirea fixată pe a ei. Ceva în ochii lui pă rea pierdut în
uimire, fă câ ndu-i inima să se ră sucească în piept. În acel moment, ea știa că el era chiar
acolo cu ea.
Chiar acolo.
Tremura peste tot, tremura în brațele ei, privirea aceea intensă și largă nu o pă ră sește
niciodată pe a ei. Apoi și-a îngropat fața între sâ nii ei încă o dată , în timp ce își tră gea
ră suflarea gâ fâ ind, cu mâ inile încurcate în pă rul ei.
Au ră mas acolo câ teva minute înainte ca el să se retragă , să o ajute să se ridice pe
marginea mesei.
"Pat?" a întrebat el, încă nu era tot acolo după orgasm.
Ea a dat din cap. A tras-o în picioare, iar ea l-a urmat în dormitor, unde el a ajutat-o să o
bage sub cuverturi. S-a urcat lâ ngă ea, întins pe spate. Câ nd ea îi dă du brațul, el l-a deschis
și a invitat-o să intre. Ea și-a așezat capul pe pieptul lui și l-a ascultat respirâ nd. A așteptat
ca el să o cuprindă cu adevă rat în brațele lui. Să o să rut din nou. Dar tot ce a fă cut a fost să
stea perfect nemișcat în camera întunecată . Din sufragerie venea suficientă lumină pentru
ca ea să vadă silueta genelor lui. Avea ochii deschiși – nu dormea. Dar a tă cut. Nemișcată . De
parcă nici nu ar fi fost acolo.
Trebuia să fie cu el, ca el să fie cu ea. Prezent. Logodit. Conectat. Dar nu a funcționat pâ nă
la urmă , nu-i așa? În afară de acele scurte momente câ nd venea el, câ nd se uită în ochii ei și
o văzu . Am simțit- o. Ș i acum se simțea și mai ră u decâ t se simțea câ nd sosise.
O lacrimă lentă și-a fă cut drum pe obraz, dar nu a îndră znit să o îndepă rteze. Ea nu voia
ca el să știe. Ș i-a mușcat buza pentru a înă buși orice sunet, s-a forțat să oprească plâ nsul.
Câ te lacrimi plâ nsese pentru Mick Reid? De câ te ori se îndepă rtase de ea? Ș i totuși ea
încă ținea după el.
Începea să fie umilitor.
Nu putea fi singura cu toate că rțile ei în joc. Ș i la naiba, nu a fost un joc pentru ea. Era
inima ei, o inimă care purtase aceste ră ni mult prea mult timp. Nu reușise niciodată să se
îndră gostească de alt bă rbat – chiar că dea, deși încercase de câ teva ori – pentru că Mick îi
stă pâ nise întotdeauna inima.
Încă a fă cut-o. Dar poate că era neputincioasă împotriva asta doar dacă alegea să fie.
Au trecut ore în șir, în timp ce aceleași idei se învâ rteau prin minte cu forța unei tornade.
Câ nd a verificat ceasul la cinci și jumă tate dimineața, încă nu avea ră spunsurile. Dar unul
lucru pe care ea îl știa: a continua să facă asta — a accepta comportamentul prost al lui
Mick față de ea — nu o ducea nică ieri.
Avea nevoie de distanță pentru a înțelege lucrurile. Să decidă dacă era dispusă să
accepte asta de la el sau dacă era mai puternică decâ t atâ t. Ș i poate doar odată ce ea a plecat
– plecat de la sine și nu pentru că Mick avea nevoie de spațiu – poate atunci își va da seama
ce era în joc.
Ea îi asculta respirația, dorind să se asigure că doarme. Nu a putut face față unei alte
conversații. Reușea întotdeauna să vorbească în jurul ei sau să o seducă să uite despre ce
voia să vorbească . Bă rbatul era prea deștept pentru binele lui – cu siguranță pentru al ei. S-
a strecurat liniştită din pat, şi-a gă sit hainele, poşeta şi a lă sat în urmă că ldura trupului lui
Mick, patul lui. Dar știa că că ldura nu va fi niciodată altceva decâ t temporară dacă nu
mergea.
Trebuie sa plec.
Ș i-a șters lacrimile câ nd și-a pornit mașina, motorul un bubuit puternic în aerul nemișcat
și devreme al dimineții.
Soarele ră sare în timp ce ea se îndrepta spre casă , iar cerul era plin de roz și auriu. A fost
dră guț. Frumoasă de inimă .
Ca el.
S-a să turat ca Mick să -i rupă inima. Poate că era râ ndul lui.
Voia să simtă o oarecare satisfacție la acest gâ nd. Dar era Mick și ea îl iubea. Ș tiind că s-
ar putea ră ni câ nd s-a trezit singur, a fă cut ca propria ei durere să fie mai sfâ șietoare.
Era încă lucrul corect de fă cut.
Uneori, să ai dreptate nasol.

***

M ICK s-a trezit cu tresă rire. Întinse mâ na spre Allie, dar gă si lâ ngă el numai cearșafuri cool.
"Ce naiba?"
Ș i-a trecut o mâ nă peste cap, și-a frecat ochii. Poate era în baie? Bucataria?
Se uită la ceas câ nd se ridică . Sapte dimineata. Din spatele draperiilor stră lucea o lumină
întunecoasă – o altă zi cețoasă de primă vară în New Orleans. Probabil că era deja cald acolo.
De ce s-a simțit înfrigurat?
Gă si ușa bă ii larg deschisă și se muta în bucă tă rie. Era gol.
„Allie?” a sunat el, știind că nu va avea niciun ră spuns.
Ș i-a luat transpirațiile de pe podeaua sufrageriei, le-a tras, apoi s-a deplasat prin
apartament că utâ nd un bilet, apoi telefonul mobil. Fă ră mesaje vocale, fă ră mesaje text. A
intrat în biroul lui și a pornit computerul, bă tâ nd cu degetele pe birou în timp ce aștepta.
Poate că era bolnavă ? Dar ea i-ar fi lă sat un fel de mesaj sau chiar l-ar fi trezit să -i spună .
Nu ar face-o?
Ș i-a amintit într-o fulgerare de expresia de pe chipul ei câ nd a apă rut la el la el aseară . Ea
se uitase. . . bâ ntuit. El știa al naibii de bine de ce. Pur și simplu nu știa ce naiba să facă în
privința asta. Dar acum dispă ruse. Ar fi trebuit mă car să aibă harul să -i spună că merge. Nu
că s-ar fi tratat cu ea mai bine cu atâ ția ani în urmă , la facultate, câ nd se despă rțise în
miezul nopții.
Lacrimile i-au alunecat pe obraji – el fusese prea al naibii de prins ca să-l observe. La
naiba, încă era greu. După cel mai tare sex pe care l-a făcut vreodată în viața lui. Fierbinte
pentru că era ea. Dar el o făcuse să plângă! Ce fel de naiba era?
Ceva în pieptul lui se sfâșie, chiar dacă corpul ei cald îl apăsa pe al lui, brațele ei
înfășurându-i strâns în jurul gâtului lui. El a jurat că putea vedea prin gaura căscată care se
deschisese în pieptul lui întunericul care se afla dedesubt, un întuneric pe care îl dezlănțuise
asupra lui Allie. Allie, dintre toți oamenii!
O strânse strâns, șoptindu-i – toate lucrurile pe care credea că ar putea avea nevoie să le
audă, simțindu-se de parcă se zvârnește, încercând să găsească o modalitate de a le rezolva.
„Shh, fata Allie. E în regulă."
Hristos, ce mincinos era.
„Mick. . . Eu doar . . . Nu știu. Habar n-aveam că asta e. . .”
Ea a plâns mai tare, lacrimile ei fierbinți căzând pe pieptul lui.
Nimic nu ar face bine. Pentru că a greșit al naibii de tot.
La dracu.
A încercat să -l scuture.
A fost aceasta rambursare?
A meritat-o – nu a existat nicio ceartă cu asta. Dar s-ar fi gâ ndit mai bine la Allie.
Se plimba prin apartament, cu podelele de lemn reci sub picioarele goale.
La naiba. Acest lucru era inevitabil, oricum. Nu fuseseră menținuți niciodată să fie
împreună .
Cu excepția faptului că durerea surdă și zgomotă toare din piept îi spunea altceva.
Ea îi aparținea.
Nu.
„La naiba”, a mormă it el, intrâ nd în dormitor și luâ nd o că mașă și pantofii de alergat,
împingâ ndu-și picioarele în ele.
Trebuia să fugă . Doar fugiți de asta – gâ ndurile și emoțiile asupra că rora nu avea control.
Își luă cheile și o sticlă mică de apă și coborî, pantofii scoțâ nd un sunet plescă it pe
treptele vechi de lemn. A împușcat pe ușa din față și a dat o fugă completă câ nd a ieșit pe
stră zi, lipsa de încă lzire fă câ ndu-i mușchii strâ nși, dar avea nevoie de el. Dacă ar încetini,
creierul l-ar ajunge din urmă .
Nu mă pot descurca acum. Nu acum.
Piciorul ră u a început să -l doară imediat, dar nu-i pă sa. A continuat să alerge, cu
picioarele lovind pavajul umed – trebuie să fi plouat la un moment dat în noapte. Îl simțea
în jurul lui. Ciment umed, miros de că ră mizi vechi și tencuială pe clă dirile pe lâ ngă care a
trecut. Mirosul verde al florilor și plantelor și buruienilor care creșteau în ghivece pe
verandă și balcoane, în fiecare cră pă tură posibilă . Trase adâ nc aer în piept, dorind ca
umezeala și verdele să -i ră corească plă mâ nii arși. Ar fi trebuit să înceapă mai încet, știa el.
Dar chiar acum tot ceea ce conta era să alerge câ t de repede și de tare putea el.
Ha. Era al naibii de evident.
Nu te gândi la asta. Nimic nu va avea sens acum.
Nu furia lui pe Allie pentru că a decolat. Nu furia lui față de el însuși pentru că a fost un
nemernic pentru femeia pe care o iubea.
Al naibii de iubit!
Încă . Mereu.
 Allie.
Asta nu avea să se schimbe niciodată . Ceea ce se schimbase era că ea a înțeles în sfâ rșit
de ce era și de ce nu era capabil. Ș i ea îi spunea tare și clar că nu o are. El nu a învinuit-o.
Doar că a fă cut-o.
Era al naibii de nebun. La naiba, era înfuriat.
Trebuia să lupte. Avea nevoie să curețe animalul din trupul lui, din nenorocitul de suflet.
Ș i știa exact unde să meargă .
Era pe cale să -și schimbe direcția câ nd și-a dat seama că picioarele lui îl luaseră deja pe
Dauphine pâ nă pe Canal Street. A traversat Canal, încă liniștit la începutul zilei, iar
Dauphine s-a transformat în Baronne. A alergat mai departe, cu plă mâ nii în flă că ri, spre
autostrada Pontchartrain și șirul de depozite care gă zduia clubul privat de luptă ascuns în
burta orașului.
Se îndreptă spre sud, urmâ nd linia autostră zii, cu mintea goală de tot, dar de nevoia lui
absolută de a lovi ceva, orice. Să fie lovit înapoi. Avea nevoie de ea — să -și simtă pumnul
conectâ ndu-se. Pentru a avea un pic de pis din el. E nevoie să nu gâ ndești, să simți. Ș i nimic
nu l-a fă cut să amorțeze mai bine decâ t să lupte.
Ș i-a îndoit degetele, aproape că scă pa sticla cu apă câ nd a ajuns la club. Nu exista nicio
adresă pe vechea structură metalică ondulată . Ușa mare era închisă , dar știa că înă untru era
cineva de gă sit aproape la orice oră din zi sau din noapte.
S-a oprit afară , transpirația picurâ ndu-i în ochi și a gustat de sare. A clă tinat din cap, și-a
scuturat sudoarea din pă r, a luat o înghițitură din sticla de apă și a împins ușa deoparte. Ș i a
mers în întuneric.
 CAPITOL
Unsprezece

SS-a trezit cu o palpitație surdă în capul ei.

Bang, bang, bang.
Înceată , se uită la ceasul de pe noptieră și descoperi că dormise doar o oră .
Bang, bang, bang.
Ar trebui să se ridice și să ia niște ibuprofen pentru o durere de cap. Pă cat că nu au fă cut
un medicament pentru o inimă dureroasă .
S-a rostogolit și și-a dat seama că încă stă întinsă deasupra cuverturii, complet
îmbră cată . Ea venise acasă și că zuse în pat, aprinsese Travel TV și în general se uitase la el,
neconcentrată , prefă câ ndu-se că nu gâ ndește, plâ ngâ nd puțin. Dar nu prea mult. Pur și
simplu nu ar suporta mare parte din plâ nsul al naibii.
„Allie?”
Vocea era înă bușită și atunci ea și-a dat seama că bubuitul era ușa din față .
Nu Mick. Slavă domnului.
Și la naiba, de ce nu Mick?
Ș i-a trecut o mâ nă prin pă r în timp ce se îndrepta cu picioarele goale spre uşă .
„Allie, sunt Jamie. Ești acolo?”
"Rezistă ."
 Ș i-a verificat reflexia în oglinda din hol. Ară ta ca naiba. Ea a ridicat din umeri
neputincioasă înainte de a se întoarce să deschidă ușa. Lumina soarelui de dimineață o
fă cea să miște ochii.
„Bună , Jamie.”
"Iisus. Ești bolnav sau așa ceva?”
Ea clă tină din cap și se dă du deoparte pentru a-l lă sa să intre. — Nu știu. Poate „sau ceva
de genul””, mormă i ea în timp ce el trecea pe lâ ngă ea în casă .
„Ț i-am adus niște cafea și beignets de la Café Du Monde. Poate asta te va ajuta?”
Ea l-a urmat în bucă tă rie, unde a pus pe masă tava de carton cu cești de cafea din hâ rtie,
precum și o pungă de hâ rtie albă .
„Miroase bine.”
El a tras-o pentru o îmbră țișare, iar ea s-a înfipt în brațele lui și i-a venit imediat să
plâ ngă . Dar ea nu ar face-o. Ea nu ar .
„Hei, ești bine, dragă ?”
Ea dă du din cap în pieptul lui.
El i-a strâ ns umerii. „Allie?”
"Voi fi."
„Sună criptic. Vrei să vorbești cu mine despre asta?”
Ea a dat din nou din cap la pieptul lui. — Bine, spuse ea, cu vocea înă bușită .
"Bine. Hai să ne așeză m și vom lua amâ ndoi niște cafea în noi.”
El a ajutat-o să se aşeze pe un scaun, apoi a scos altul şi s-a împă turit în el, încercâ nd fă ră
succes să -şi bage picioarele lungi dedesubt. masa, hotă râ ndu-se în cele din urmă să le
întindă în lateral și să se sprijine cu spatele de masă .
Allie sorbi din cafeaua ei cu dantelă de cicoare, fă cu o strâ mbă .
„Este o zi cu zahă r?” întrebă Jamie, ridicâ ndu-se deja să scoată prin dulapuri.
A emoționat-o că și-a amintit că a luat zahă r în cafea doar câ nd era stresată .
— Dulapul de sus pe raftul din dreapta, de jos, îl îndrumă ea.
S-a întors cu Tupperware în care ea ținea zahă rul — era prea umed în casa veche ca să -l
țină într-un castron — și o lingură și i-a oferit-o. A adă ugat o lingură bună rotunjită în
ceașcă și a amestecat.
"Mai bine?"
"Da. Mulțumiri."
"Asa de?"
Ea a ridicat din umeri. „Chestia asta cu Mick. . . nu merge atâ t de bine.”
„Ș tiam amâ ndoi că nu va fi ușor.”
„Da, dar nu cred că mi-am dat seama că ar putea fi de fapt imposibil.”
„Așa te simți acum?” întrebă Jamie.
"Pot fi. Nu știu. Am început să ne apropiem – prea aproape, poate – și el sa oprit complet
de mine. Într-un minut ne-am simțit perfect, apoi deodată a apă rut această deconectare
spectaculoasă . Ș i pare că nu se poate întoarce din asta. Am fost cu el aseară și a fost. . .” Fă cu
o pauză , cu gâ tul închis. Ș i-a trecut mâ inile prin pă r, strâ ngâ ndu-l strâ ns, avâ nd nevoie de
senzația – puțină durere – care să o ajute să se desprindă suficient pentru a rosti cuvintele.
După câ teva clipe, ea a lă sat-o să plece. — A fost ră u, Jamie. Am stat treaz toată noaptea
gâ ndindu-mă la asta. Ș i azi dimineață doar . . . stâ nga."
"Ce vrei să spui?"
„M-am ridicat și cam . . . s-a strecurat în timp ce încă dormea.”
Jamie chicoti linistit. „Oh, îi va plă cea asta – dl. Obsedat de control."
„Nu a încercat să sune.”
„Fie ego-ul lui este prea dureros, fie este prea supă rat.”
— Asta-i problema lui, spuse ea, cu furia împâ nzindu-o. „M-am să turat să fiu cel care
îngrijește lucrurile. Ar trebui să ne reconectam, dar nu pot fi eu cel care face toată munca.”
Jamie și-a pus o mâ nă pe braț. „Calmează -te, dragă . Sunt cu tine în acest caz.”
"Ș tiu. Deci spune-mi, ce fac?”
„Sincer, plecarea poate fi fost cel mai bun pariu. Noi, bă ieții, suntem oameni ai peșterilor
– trebuie să ne retragem câ nd suntem copleșiți și se pare că asta face el.”
„Ei bine, el se retrage din orice șansă la o relație cu mine. Nu știu cu câ t mai mult sunt
dispus să mă descurc. Nu sunt pe cale să mă întind și să o iau — nici mă car pentru el.
Oricum, am fă cut deja destule cu Mick. Am fă cut-o ani de zile, fie că am fost împreună sau
nu. Am lă sat distanța pe care a impus-o între noi să mă țină de New Orleans, chiar și să nu-
mi vă d familia, pentru că nu puteam suporta. Dar nu mai sunt fata aceea.”
Jamie îi zâ mbi, îi trase mâ na înapoi și luă o înghițitură din cafea. "Nu nu ești. Ș i mă bucur
să vă d că îți amintești asta. Mick va fi și el, odată ce își va scoate capul din fund.”
„Câ nd crezi că se va întâ mpla asta?”
"Nu sunt sigur. Dacă nu era vorba despre tine, probabil că aș spune câ nd zboară porcii.
Dar tu ești . Ș i poate îl pot ajuta. Vrei să încerc să vorbesc cu el?”
„Nu vreau să te pun la mijloc.”
Jamie îi zâ mbi strâ mb. „Dragă , m-ai pus la mijloc din prima zi.”
Asta a fă cut-o să zâ mbească . "Asa am facut."
— Oricum, nu mă deranjează să am un motiv să -i spun lui Mick că este un idiot.
Ea clă tină din cap. „Voi bă ieți.”
„Nu-l lă sa să te prindă spunâ ndu-l așa.”
"De parca. Deci, spune-mi ce se întâ mplă cu tine. Nu vreau să fac asta despre mine. Îmi
pare ră u."
„Nu fi. Nimic nu s-a întâ mplat, oricum. Cu exceptia . . .”
„În afară de ce?”
"Ş tii . . . Summer Grace a trecut ieri pe la magazin.
„A fă cut-o?”
El a dat din cap. „Eram afară , așa că nu am vă zut-o. Ea nu le-a spus nimă nui dintre bă ieți
ce voia.”
„Poate că mașina ei are nevoie de muncă ? Sau poate ar trebui să -i dai o șansă , Jamie.
 „Ș i poate ar trebui să -ți examinezi capul. Ș tii al naibii de bine de ce nu se va întâ mpla
asta.”
„Un alt caz de om prost, poate”, mormă i ea în cafea. „Trebuie să fie o epidemie.”
Ș i-a luat ceașca înainte de a ră spunde la ghimpele ei. „Se pare că te simți mai bine.”
„Tu faci doar o treabă bună de a-mi distrage atenția.” Dar ea întinse mâ na spre geantă și
scoase un beignet, mușcă din ea și mestecă în timp ce se lă să pe spă tarul scaunului.
„Acestea sunt încă al naibii de bune chiar și după ce sunt reci.”
„Aveți câ te doriți. L-am mâ ncat pe al meu la drum.”
„Nu credeam că pulberea albă înseamnă că ai dezvoltat o problemă cu cocaina.”
Jamie i-a șters bă rbia și ea a râ s.
„Te simți mai bine.”
„Mă voi simți într-adevă r mai bine câ nd Mick mă va suna și își va cere scuze că sunt un
nemernic. Ș i urmează prin a fi atenți corespunză tor și lucrâ nd efectiv la ceva cu mine.”
Ș i prin „atenție adecvată ” ea a înțeles mai mult decâ t un sex grozav.
"El va. El nu a uitat niciodată de tine. Nu cred că poate, indiferent câ t de verificat a fost în
ultima vreme. Face parte din tranziția lui în asta. Este mult să accepți dintr-o dată după anii
pe care i-a pus să fie încă pă țâ nat câ nd vine vorba de tine.”
— Deci, crezi că a vorbi cu el va face ceva bine?
„Va fi un mic impuls. Sau unul mare dacă e în modul tică los. Dar mai ales va fi faptul că
încă te iubește, Allie.
Ochii i s-au aburit – nu se putea abține. „Mi-aș fi dorit să nu am nevoie de el atâ t de
mult.”
„Asta e tâ rfa despre dragoste – oamenii nu au prea mult control asupra ei. Asta îl
mă nâ ncă , dragă . Nu esti tu."
Aceasta a fost partea care a durut cel mai ră u – știind că nu putea renunța la problemele
de control suficient de mult pentru a o iubi, pentru a lă sa acea veche iubire uimitoare pe
care o împă rtă șiseră să se reaprindă în ceva actual și real. Ar putea avea atâ t de multe
împreună dacă numai . . .
Dar „dacă numai” nu a fă cut o relație – nu cea pe care ea dorea să o gă sească cu el.
Voia să poată spune că ar putea pleca pentru totdeauna dacă Mick nu și-ar putea doborî
zidurile cu ea. A vrut sa. Nu era pe deplin sigură că ar putea.
Între timp, ar fi bine să învețe să se roage.

***

Eram aproape zece în noaptea aceea câ nd s-a auzit o altă bă taie la uşă . Ea o anticipase la
jumă tate, dar inima i-a bubuit în piept câ nd își netezește pă rul și se duse să -i ră spundă ,
știind că va fi el.
Câ nd ea a deschis ușa, el era o umbră care se întindea pe lumina chihlimbarului
verandei, dar ar fi cunoscut acel cadru mare oriunde, atitudinea lui îngâ mfată , parfumul
familiar al lui care i-a venit imediat în derivă , chiar și pe fundalul magnoliei. înflorește și
mirtul crep începe să înflorească în curtea ei.
— Pot să intru, Allie?
Cumva a reușit să pară exigent și umil în același timp, dar ea s-a întors să -l lase să treacă .
A intrat în sufragerie și a stat cu fața la șemineu, care era plin de obiecte pe care nu reușise
încă să le pună deoparte: o colecție de sfeșnice de sticlă , cutia ei de cusut, un dosar plin cu
că rțile poștale pe care le adunase de peste tot. lumea în timpul că lă toriilor ei. Ea l-a urmat
înă untru și a aprins o lampă .
— Încă despachetezi? el a intrebat.
„Cutiile de carton fac asta atâ t de evident?” Câ nd el nu a ră spuns, ea a cerut: „Presupun
că nu ai venit aici să vorbești despre cutiile mele”.
"Nu."
El s-a întors și ea a icnit. „Doamne, Mick. Ce ti-ai facut?”
„Este doar o buză despicată .”
Ea traversă camera și îi ținu bă rbia în mâ nă . „Să mă uit la asta.”
"Sunt bine."
„Ați primit îngrijiri medicale?”
„Nu am nevoie, iubito. Nu-i nimic."
Ea lă să mâ na jos și își încrucișă brațele peste piept. „Nu mă „dragă ”. Te-ai luptat.”
El a dat din cap.
„O luptă ilegală ”. Câ nd nu a spus nimic, ea a continuat. „Mick, știu al naibii de bine că a
fost una dintre acele lupte stupide de club. Dacă ai fi luptat, tocmai mi-ai fi spus.
— Nu am venit aici să te supă r, Allie. Am fă cut destule deja”.
Sâ ngele i s-a ră cit, un nod lent formâ ndu-se în stomac. Oare aici i-a spus – din nou – că ea
era mai bine fă ră el înainte ca el să plece din nou din viața ei?
Nu putea vorbi, așa că a dat din cap.
A ră mas tă cut câ teva clipe lungi, în timp ce respirația ei i se bloca în plă mâ ni. Era al
naibii de frumos, gura lui luxuriantă strâ nsă în jurul umflă turii, ochii lui cenușii plini de
umbre.
Ea a așteptat.
Își trecu o mâ nă peste maxilar, tresă ri câ nd se apropie prea mult de buza umflată . În cele
din urmă a spus: „Bă nuiesc că știi că Jamie a venit să vorbească cu mine astă zi?”
"Da."
„A avut mult sens după ce a terminat să mă bată verbal. Ceea ce am meritat — o știu. Mi-
a povestit despre conversația lui cu tine. Ș i nu era ca și cum nu mă gâ ndeam deja la chestia
asta. Dar la naiba, Allie, câ nd m-am trezit azi dimineață și te-am gă sit plecat. . .”
"Ce?" a cerut ea. — M-ai gă sit plecat și ce , Mick?
Furia se ridica din nou, fă câ ndu-i gâ tul strâ ns, dar era mai bine decâ t durerea, panica la
ideea de a nu-l avea în viața ei.
 „Ș i nu am suportat că am fă cut-o. Că am fost atâ t de dens. Nevoind atâ t de mult să scap
de probleme, m-am comportat ca un copil de doisprezece ani.”
Ea a zâ mbit puțin. „Poate cincisprezece.”
„Da.”
— Este o scuză pe jumă tate, Mick?
"Nu. Aceasta este. Îmi pare ră u, Allie. Îmi pare ră u că mi-a fost atâ t de greu să te las să
intri. Îmi pare ră u că nu vin pentru tine, nu indiferent câ t de mult negociem și vorbim și
suntem de acord să încercă m.” Privirea lui s-a fixat cu putere asupra ei și a privit direct în
ea în felul în care o fă cuse întotdeauna, fă câ nd-o să se simtă goală pâ nă la oase. "Vreau sa
incerc."
Inima i s-a ră sucit. Lacrimile ardeau, dar ea le-a înghițit.
„Tu, Mick? Incerci cu adevarat? Pentru că chestiile astea pe jumă tate nu vor merge
pentru mine.”
"Ș tiu. De aceea ai plecat. Înțeleg. Aș fi plecat și eu dacă aș fi fost în locul tă u.”
Ș i-a mușcat buza. „Mick, cred. . . trebuie să fie mai mult decâ t simpla încercare, știi ce
spun? Simt că trebuie să transcendeți ceea ce sa întâ mplat în trecut. M-ai acuzat – pe bună
dreptate – că tră iesc în trecut în ceea ce ne privea. Dar cred că o faci și tu. Despre o mulțime
de lucruri. Ne. Accidentul. Imaginea ta de sine câ nd erai mai tâ nă r. Nu cred că ai lă sat-o să
plece încă .”
Ș i-a lă sat capul în jos și și-a bă gat mâ inile în buzunare, ară tâ nd absolut umil – atâ t de
ieșit din comun pentru el, încâ t a așteptat cu ră suflarea tă iată ceea ce ar putea spune. Ori
asta, ori ca el să fugă .
În cele din urmă și-a ridicat capul. "Bine. Mă ai acolo. Am fost cel care fă cea probleme în
familia mea. Neal a fă cut niște farse, dar erau lucruri normale pentru adolescenți. Mereu am
fost puțin mai întunecat. Nu doar îndoiala, deși probabil că asta a avut foarte mult de-a face
cu felul în care mă priveam atunci. Dar să stai afară pâ nă tâ rziu, să întrerup școala, să furi
scotch-ul bun al tată lui meu.”
Nu s-a putut abține să nu zâ mbească . „Întotdeauna mi-a plă cut un bă iat ră u. Dar Mick,
nimic din toate astea nu a fost chiar atâ t de groaznic. Nu furai mașini sau traficai cu droguri.
Erai doar un copil cu un pic să lbatic. Ş i ce dacă ?"
„Deci ai fost studentul A cu aspirațiile și virginitatea intacte.”
„Ș i tu ai fost o curvă de liceu. Din nou, deci ce?” a contracara ea.
— Numai pâ nă te-am întâ lnit, spuse el, privirea i se înmuia. „Odată te-am cunoscut. . .”
Doamne, o iubise atâ t de mult odată . Își amintea felul în care o privea. Felul în care o
ținea. De parcă nimic în lume nu ar conta decâ t să fie cei doi împreună .
„Mick, a fost o inocență și pentru tine atunci.”
"Pe mine?"
„Erai doar un copil! Gâ ndește-te acum la un tâ nă r de șaisprezece ani, dintr-o perspectivă
adultă . Dacă nepotul tă u întrerupe cursurile sau s-ar culca cu câ teva fete, ai crede că este o
persoană groaznică ?”
 "Ce? Nu, desigur că nu."
„Atunci poate că este timpul să -ți slă bești și tu adolescent.”
„La naiba, Allie. . .”
El și-a întors privirea, dar ea își dă du seama că trecuse. A așteptat ca el să absoarbă ceea
ce spusese.
Se întoarse spre ea și pe chipul lui frumos se vedea un zâ mbet. „Dar dacă a legat o fată , ar
trebui să stă m de vorbă .”
„Da, ai face-o. Ș i câ nd avea optsprezece ani, i-ai ară ta cum să o facă corect. Calea sigură .”
„Da.”
„Deci, poate nu atâ t de groaznic, nu-i așa, Mick? Iar dacă este problema de
contorsionare...”
„Nu, încep să înțeleg asta.”
"Bine. E bine, mai ales pentru că simt că asta ne-a readus împreună .”
"Si eu cred la fel."
„Ș i tu ești aici. Ai venit pentru mine și asta e important pentru mine. Dar Mick, încă mai
sunt afurisitele de luptă .”
— Uneori am nevoie, Allie.
Ea clă tină din cap. „Ești atâ t de încă pă țâ nat, Mick Reid! Tu doar fă -mă să vreau. . .” Ea
clă tină din nou din cap. „Ș i vrei doar. . . Doamne, chiar ești dens!”
S-a mutat înă untru și a apucat-o, strâ ngâ nd-o strâ ns. Partea încă nebună a ei voia să se
îndepă rteze de el, să -l facă să muncească pentru asta, dar ea se topia direct în el, așa cum
fă cea întotdeauna. Nimic din lume nu se simțea mai bine decâ t brațele lui Mick în jurul ei,
parfumul lui, senzația lui . Nebunul a dispă rut.
Îi ținea capul aproape de piept, cu degetele îngropate în pă rul ei. Ea și-a împletit brațele
în jurul taliei lui, palmele ei netezindu-i spatele musculos.
— Hei, spuse el încet.
"Ce?"
El o apucă de pă r suficient de tare încâ t să -i încline capul pe spate pâ nă câ nd i-a surprins
privirea cu a lui.
„Asta”, a spus el înainte de a o să ruta blâ nd.
„Nu vreau să -ți ră nesc buza”, șopti ea.
"Nu-mi pasă ."
A să rutat-o din nou, mai tare de data asta. Ea a simțit umflarea lui pe gură și a fă cut-o să -
și vină să plâ ngă . Dar Mick era acolo și voia să fie cu ea, era dispus să vorbească și plâ nsul s-
a terminat.
El și-a alunecat limba de-a lungul buzei ei inferioare și ea s-a deschis spre el, limba ei
ieșindu-i ca să -i aline rana.
Gemu adâ nc în gâ t.
Ea s-a tras înapoi. „Te-am ră nit?”
El i-a zâ mbit, un râ njet strâ mb. „Da. Asta nu înseamnă că nu mi-a plă cut.”
 „Ești atâ t de pervers.”
„Din fericire, mulțumesc naibii, se pare că îți place asta la mine.”
"Fac." Ea îi zâ mbi înapoi, se îndepă rtă de el și îl luă de mâ nă . — Vino aici și lasă -mă să -ți
ară t, Mick.
El o apucă de mâ nă și o strâ nse brusc înapoi în el, fă câ nd-o să sufle. "Oh nu. M-am
să turat că încerci să fii șefa, prințesă .”
Ea țipă câ nd el o ridică și o aruncă peste umă r. "Hei!"
I-a dat o lovitură în fund. „Nu te certa cu mine.”
A dus-o în dormitor și a lă sat-o pe pat și a început imediat să o dezbrace. I s-au desprins
pantalonii de yoga, urmați de maioul, apoi de lenjeria intimă . Cu doar câ teva vâ rfuri de
degete, el a apă sat între sâ nii ei, folosind un deget pentru a face un punct de apă sare tare
care îi spunea în termeni nesiguri să facă ceea ce voia. Ea s-a întins pe spate și l-a privit cum
își rupse tricoul peste cap.
Nu se să turase să se uite la pieptul lui musculos, la crestele abdominale. Linia îngustă de
pă r întunecat care ducea în talia blugilor lui. Ea și-a mușcat buza în timp ce el le-a desfă cut
fermoarul, știind că el mergea mereu la comando. În câ teva secunde dă dea denimul cu
piciorul și, gol, se lă să deasupra ei.
Ea întinse mâ na spre el, cu mâ inile flă mâ nde de greutatea penisului lui, deja tare, dar el
luă ambele încheieturi cu un mâ râ it scă zut și îi întinse brațele în lateral. El și-a lă sat gura în
jos, iar ea a simțit că ldura respirației lui pe o parte a sâ nului ei, înainte ca el să muște
să lbatic.
"Ah! Mick . . .”
Dar durerea a fost imediat spă lată într-un potop de endorfine și acel sentiment de a fi al
lui pe care îl dorea pâ nă la oase.
Ea a gemut în liniște, iar el a lins locul dureros, a supt pielea delicată . Se uda, iubind gura
lui pe ea, dinții lui.
„Doamne, câ nd mă muști. . .” spuse ea gemuind.
„Câ nd te mușc, ce?” murmură el pe pielea ei.
"Ma face sa ma simt . . . Deținut."
„Vrei asta? Îți place câ nd las urme pe tine? Spune-mi, fata Allie.”
"Da. Îmi place să fiu marcat. Îmi place să mă uit la ei și să -mi amintesc că ești tu.”
„Te-ai uitat la semnele tale câ nd am fost plecat, iubito? Ai vrut să -ți amintești de mine?”
Ea și-a lins buzele. "Mereu. Întotdeauna, Mick.”
„Allie. . .”
S-a coborâ t pe burta ei, a să rutat-o ușor acolo, cu gura fierbinte și stă ruitoare înainte de
a-i ciupi carnea.
„Oh. . .”
S-a oprit o clipă , a suflat pe pielea ei, gâ dil-o, apoi a mușcat-o. Greu.
"Oh!"
 Ea întinse mâ na spre el, își îngropa degetele în pă rul lui, dar el îi împinse mâ inile și ea
știa că trebuia să încerce să stea nemișcată . Ș i-a lă sat brațele în jos, întinse pe fiecare parte,
un sentiment încâ ntă tor și lichid de supunere o inundă .
S-a mutat în alt loc și a mușcat din nou, iar ea a strigat încă o dată , dar nu s-a mișcat.
M-a durut ca un nebun. Corpul ei se lumina de nevoie.
A muşcat-o din nou şi din nou, mişcâ ndu-se mai jos pâ nă câ nd a ajuns la acea joncţiune
delicată dintre şold şi coapsă . El a muşcat cu putere, s-a tras în spate suficient de mult
pentru ca ea să tragă respiraţie gă fâ ită , să -şi bage mâ inile în plapumă . Apoi a fă cut-o din
nou.
„La naiba, asta doare!”
El a chicotit. A ținut-o jos cu ambele mâ ini pe coapse și a mai fă cut-o o dată , mușcâ nd-o
atâ t de tare încâ t nu știa câ t mai putea să suporte.
"Ah!"
„Este prea mult? Spune-mi."
"Este . . .” Gâ fâ ia greu de durere, de plă cere. „Este aproape prea mult. Ș i nu suficient. Te
rog, Mick. Am nevoie de mai mult."
Vocea lui era un mâ râ it gutural, zgomotâ nd oțel pe pietriș. — Ai idee ce mă face să te aud
spunâ nd aceste lucruri? O apucă de talie și o ridică , o împinse mai departe în pat. „Ș tii câ t
de tare sunt pentru tine acum?” El se puse în genunchi, așezâ ndu-se pe spate pe că lcâ ie, îi
împinge picioarele și îi trase corpul înă untru, cu brațele înfă șurâ ndu-i spatele, în timp ce o
ridică pâ nă câ nd ea îi că lă rea în poală , cu degetele înfipâ ndu-i în carne. Ea s-a prins de
brațele lui pentru a se stabili.
„De aceea,” icni el în timp ce îi apă sa șoldurile în ale lui, sexul ei deschis și umed ieșindu-
se de ciobul lui solid. „De aceea am fost mereu atâ t de atent cu tine. Pentru că cu tine. . . La
dracu . . . Eliberează fiara din mine, fata Allie. Ș i acum a fost împins prea departe pentru a o
conteni.”
„Te rog”, șopti ea, cu brațele încolă cindu-și gâ tul lui.
Fă cu o pauză , respirația lui venind în pantaloni zdrențuiți. „O să te ră nesc.”
Trupul ei ardea. Penisul lui pulsator i-a apă sat buzele pă să ricii, pieptul lui dur i-a zdrobit
sâ nii și fiecare centimetru din pielea ei avea nevoie de el să atingă , să muște, să lovească , să
zgâ rie.
"Da. Fă -o, Mick.”
El o ridică și a fost un scurt moment câ nd ea a fost ținută , suspendată , cu privirea
pă trunsă în a ei, gura lui frumos slă bită de pofta nestă pâ nită . Apoi a tras în țeapă – nu exista
alt cuvâ nt pentru asta – înjunghiâ nd-o atâ t de tare și de repede încâ t nu mai putea respira.
Imediat a început o lovitură puternică , pedepsitoare, penisul să u gros aruncâ ndu-se în
ea iar și iar. Plă cerea a crescut în spirală , durerea a crescut: penisul lui uriaș care zvâ cnește,
unghiile i se înfige în fundul ei în timp ce el a mișcat-o în sus și în jos pe axul lui greu de
parcă nu ar fi fost altceva decâ t o pă pușă . Ș i în tot acest timp mâ râ ia ca un animal să ri din
cușcă . A tras-o ca pe un animal. fă ră minte. Primal. Că ldură și plă cere și durere.
 Unghiile ei i se înfipseră în ceafă și tot ce putea face a fost să se agațe de el în timp ce
senzația o luase complet stă pâ nire. Era neputincioasă față de ceea ce îi fă cea el.
Neputincioasă împotriva valurilor care amenințau să o înece câ nd începea să vină .
„Da, iubito. . . Ah, Hristos, fetiță . . .”
Cuvintele s-au transformat într-un mormă it scă zut, apoi într-un mâ râ it tună tor pâ nă
câ nd el și-a dat capul pe spate și a țipat, trâ ntindu-se atâ t de tare în ea, încâ t a zguduit-o
peste tot, punctul culminant ei zdrobindu-o pâ nă în miez, mintea ei nă ucindu-i-se.
„Mick!”
Plă cere și plă cere și plă cere, înecâ nd durerea. Se lipi de el, neputincioasă în brațele lui.
Fă cut neputincios de această nevoie pură de el. Pentru orice ar fi vrut de la ea. Ea voia ca el
să o ră tă cească așa. A vrut să fie trup pentru trupul lui și nimic mai mult. I se simțea pur
într-un fel pe care nu l-ar fi putut explica niciodată .
Fiara fusese dezlă nțuită . Ș i a întâ lnit să lbă ticia din interiorul ei. Ș i a fost perfect.

***

„ HEI .”
Ei încă gâ fâ iau, brațele și picioarele ei strâ nse în jurul lui atâ t de strâ ns încâ t îi putea
simți inima bă tâ nd pe pieptul lui. Putea simți că ldura fiecă rei curbe delicioase a corpului
acestei fete. Fata lui .
Erau acoperiți de sudoare. Îl simțea, feromonii lor pă râ nd să se îmbine perfect, parfumul
sexului. Ș i dedesubt ceva metalic. . .
„Iubito, sâ ngerezi”, a spus el, ridicâ nd mâ na pentru a vedea petele roșii de pe vâ rful
degetelor.
„Hmm, ce?” întrebă ea somnoroasă .
„Unghiile mele trebuie să te fi zgâ riat câ nd te-am prins de fund.”
"Nu e mare lucru. Mi-a placut."
„Ș tiu că ai fă cut-o. Dar hai să te cură ță m, fetiță .”
O ridică și o duse, încă înfă șurată în jurul taliei lui, cu capul sprijinit pe umă rul lui, într-o
dovadă de încredere totală care îl fă cu să -l dureze pieptul.
„Va trebui să te las jos pentru o secundă .”
El îi desfă cu picioarele de pe talie, apoi brațele ei de la gâ tul lui și o așeză pe marginea
că zii vechi cu gheare, în timp ce el curgea apă fierbinte în dușul cabinei.
"Haide. Te-am prins, îi spuse el în timp ce o ajuta să se ridice în picioare, o ținea strâ ns
de partea lui și o duse la duș, cu apa în cascadă peste trupurile lor.
„Mick?”
„Ce este, iubito?”
„Este cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată .”
„Pregă tește-te să auzi mult. Pentru că este adevă rat. Te-am prins, fata Allie. Fata mea .”
 Îi puse un să rut blâ nd pe pieptul lui, mâ inile ei alunecâ nd peste spatele lui sub apa
fierbinte. Ea ridică privirea spre el, cu ochii ei superbi că prui-aurii stră lucind, cu pupilele
largi. Apa îi înclină genele negre.
„Sunt, Mick? Sunt eu fata ta?”
„Ș tii cum funcționează asta. Sigur, să nă tos și consensual. Vrei să fii a mea? Vrei să -mi
aparține?”
Inima îi era ca un ciocan în piept. De ce s-a simțit asta atâ t de important? Dar la naiba,
nimic nu fusese vreodată la fel de important ca Allie. De asta fugea de câ nd avea
optsprezece ani.
„Doar dacă mă vrei. Chiar mă vrei, Mick. Tu?"
El s-a aplecat și i-a să rutat gura dulce, obrazul, fruntea, i-a tras mâ na la buze și i-a
să rutat vâ rful degetelor.
„Allie. Fetița mea. Ești tot ce mi-am dorit vreodată . Ș i tot ce voi face vreodată . Doamne
ajută -mă dacă voi fi vreodată prea prost să vă d asta din nou.”
Ea clipi spre el. „Sunt puțin distanțat. Sau poate multe. Îmi poți spune asta din nou câ nd
am capul drept?”
„Pâ nă te vei să tura să -l auzi.”
"Niciodata nu voi."
El și-a pus mâ inile în pă rul ei și a să rutat-o lung și tare, ignorâ ndu-și buza despicată .
Limbile lor erau ude, încurcate, unindu-le. Brațele lor erau atâ t de strâ nse unul în jurul
celuilalt încâ t simțea fiecare os din corpul ei minunat.
A lui.
„Lasă -mă să am grijă de tine acum”, a spus el, apucâ nd un burete mare de mare,
spumâ ndu-l cu să pun, apoi întorcâ nd-o ca să poată cură ța micile ră ni ră mase în fese și
șolduri. El a trecut buretele peste pielea ei, iar ea a oftat, flexibilă în brațele lui.
Nu se gâ ndise niciodată să o vadă așa, atâ t de complet supusă . Atâ t de cheltuit, lejer și
relaxat. Îi plă cea focul din ea. Am iubit-o în această stare și mai mult din cauza asta. A
înțeles că înseamnă mai mult.
„Poți să stai singur, iubito?”
"Da."
A luat bagheta pulverizatorului și a folosit-o pentru a-i umezi pă rul, apoi i-a strâ ns niște
șampon în palmă și a început să -l lucreze.
„Oh, ce dră guț”, a spus ea, cu vocea oftâ nd liniștit.
El i-a masat scalpul, fă câ nd o spumă bună înainte de a-l clă ti, apoi fă câ nd același lucru cu
balsamul, trecâ ndu-l prin vâ rfurile pă rului ei lung, apoi clă tindu-se din nou.
Se trezea un pic mai mult pâ nă atunci. Ea s-a întors spre el, și-a înfă șurat brațele în jurul
gâ tului lui, iar el a tresă rit.
Sprâ ncenele ei s-au adunat. "Lasă -mă să mă uit."
El s-a întors și ea a râ s. „Bă iete, ți-am zgâ riat dracu de gâ t și umeri?”
— Fată bună , murmură el, zâ mbind pentru sine.
 „Pielea s-a deschis într-un loc sau două .”
„Spă lă -l doar pentru mine.”
Ea fă cu ceea ce i-a cerut el cu mâ ini blâ nde, fă câ ndu-se o pauză pentru a se ridica pe
degetele de la picioare și a să ruta pielea dureroasă .
Nimeni nu-l tratase vreodată în felul acesta. La naiba, nu i-ar fi permis. Dar acesta era
Allie . Ș i nu s-a putut abține să nu-i arate fiecare parte a lui. Animal condus. Ființă senzuală .
Bă rbatul care a iubit-o.
La dracu.
El a facut. El o iubea. Am avut mereu. Încă a fă cut-o. Întotdeauna ar fi.
Dar . . . era prea devreme să -i spun. Trebuiau să petreacă ceva timp pur și simplu fiind
împreună . Vezi unde i-a dus. Să vă cunoașteți din nou, așa cum au vorbit.
Au avut tot timpul din lume acum, nu-i așa?
Apa se ră cea. A închis dușul și a întins mâ na să apuce un prosop gros și alb de pe suport,
l-a tras în duș cu ei și a învelit-o pe Allie în el înainte să iasă și să -și gă sească un altul rulat
într-un coș pe podea. Îl puse în jurul taliei, o ajuta să iasă pe covorașul alb de baie și o usca
cu grijă : brațele ei subțiri, picioarele ei lungi, curba elegantă a umerilor ei, curbele mai
rotunde ale sâ nilor ei frumoși. Ea stă tea tă cută , lă sâ ndu-l să facă asta în timp ce aburul îi
învă luia, ținâ ndu-i la fel de cald ca aerul moale din New Orleans.
El i-a strecurat prosopul între picioare pentru a o usca acolo, iar ea a tras o respirație
scurtă , gă fâ ită . Ochii lor s-au întâ lnit. Ea a zâ mbit, s-a ridicat pe degetele de la picioare
pentru a-l să ruta și s-a întins să -l apuce pe a lui cocoșul în mâ nă . Două lovituri lungi a fost
tot ce a fost nevoie. S-a întă rit ca stâ nca într-o clipă , smulgâ ndu-și prosopul de pe talie cu o
mâ nă , în timp ce cu cealaltă o strâ ngea strâ ns. A apucat-o și a așezat-o pe marginea
tejghelei cu gresie și i-a desfă șurat coapsele. Picioarele ei se înfă şurau în jurul lui.
„Da, Mick. Haide." Ea a întins mâ na între ei, luâ ndu-i din nou penisul în mâ na ei moale, cu
degetele ei trecâ nd peste cap.
El gemu, arcuindu-și șoldul în palma ei cu pumnii de câ teva ori, plă cerea clocotind jos în
burtica lui, fă câ ndu-i deja pulsul penisului. El o apucă de mâ nă și o trase.
"Hei."
„Shh.”
El a liniştit-o acoperindu-i buzele cu ale lui, să rutâ nd-o tare, limba lui forţâ ndu-i în gura,
chiar dacă despicarea buzei lui o ustura. Ea îl să rută înapoi cu foame, mâ ncâ ndu-i gura. Era
atâ t de tare încâ t abia aștepta.
El a prins-o de fund, ridicâ ndu-i șoldurile și s-a aruncat în ea.
Doamne, era toată fierbinte, mă tase elegantă înă untru, umedă și pregă tită pentru el,
luâ ndu-l pe tot.
Ea gemu, cu capul lipit de gura lui. — Dă -mi naiba, Mick, șopti ea. "Am nevoie ca tu să .
eu . . . am nevoie de tine."
Se încordau unul în celă lalt, iar el se întinse între ei pentru a-i lucra clitorisul cu mâ na. În
câ teva momente, ea venea, sexul ei fierbinte strâ ngâ ndu-se în jurul lui în timp ce îi striga
numele. Apoi venea și vocea lui era un urlet. Lumea s-a întunecat, orgasmul lui smulgâ ndu-
l, smulgâ ndu-i inima și servindu-i-o pe un platou.
Allie.
A lui.
Împreună .
El s-a prins de gâ tul ei, a muşcat-o, i-a lins pielea, apoi a să rutat-o câ nd corpul lui se
calma.
A vă zut că lă sase mai multe urme de dinți pe ea. Dar ea nu o deranja. Ș i nu-l deranja că o
marcase, că o fă cuse a lui într-un fel tangibil.
O parte îndepă rtată din el și-a dat seama că era pierdut. Pierdut pentru ea.
Nu conta.
Tot ce conta era că Allie – fata lui Allie – îi aparținea. In cele din urma.

***

ERA TREZĂ , dar nu voia să deschidă ochii în caz că și-ar fi imaginat că Mick era acolo cu ea, că
totul va fi în regulă . Dar în câ teva clipe și-a dat seama că greutatea pe stomacul ei era brațul
lui puternic aruncat peste corpul ei. Tot fă ră să deschidă ochii, ea se întinse în jos și își lega
degetele de ale lui, zâ mbind.
„Ești fericit, iubito?”
Ea deschise ochii și îl gă si pe Mick uitâ ndu-se la ea, cu ochii lui cenușii limpezi ca
cristalele în lumina blâ ndă a dimineții. „Ești treaz.”
„Ei bine, sunt treaz. Nu s-a trezit încă , dar sunt sigur că ne putem ocupa de asta în
aproximativ . . . trei secunde.”
El o să rută pe umă r, apoi îi alunecă mâ na peste stomacul ei și între coapsele ei. „Ah, deja
ud pentru mine, fetiță . Ș i acum sunt treaz.”
Ea a chicotit. Ea nu s-a putut abține. Că ldura a stră lucit prin ea câ nd el i-a tachinat
clitorisul întă rit. „Ș i ce ai de gâ nd să faci în privința asta?”
„Orice vreau. Nu-i așa?” El i-a mâ ngâ iat fanta umedă , a apă sat un vâ rf de deget în ea,
fă câ nd-o să geme.
"Da domnule."
Își trase mâ na.
"Asa de . . . primul lucru pe care mi-l doresc. . . trebuie să faci este să întreb dacă ești pe
un fel de control al nașterii, deoarece am fost prea dusă ca să -mi amintesc să folosesc un
prezervativ. Ș i ca să știi, asta nu mi s-a întâ mplat niciodată înainte.”
„Întotdeauna practic sexul sigur, cu excepția cazului în care sunt cu un partener pe
termen lung. Dar da, sunt la pastilă . Ș i ne-am vă zut unii altora documentele. Doamne, chiar
știi cum să distrugi starea de spirit, Mick.
"Dimpotrivă ." El a aruncat husele înapoi și ea a vă zut erecția lui glorioasă . „Sunt la fel de
greu pentru tine ca acum cinci minute.”
 "Vedea? Atâ t de pervers.”
— Ai de gâ nd să încerci să -mi spui că nu ești? a provocat-o.
"Nu ce? Kinky? Sau încă fierbinte pentru tine?”
El îi întinse larg coapsele cu mâ na, și-a apă sat degetele pe deschiderea ei. Au alunecat
direct înă untru și ea a gemut, dorința fă câ ndu-i un nod strâ ns în burtă .
„Am ră spuns la întrebarea numă rul doi. Să vedem despre întrebarea numă rul unu.”
Se ridică pâ nă câ nd spatele i s-a lipit de perne, iar ea îl urmă rea, întrebâ ndu-se ce are în
minte. Dar înainte ca ea să -și dea seama, el a apucat-o și a ră sturnat-o cu fața în jos și goală
în poală .
„Mick, așteaptă .”
"Nu. Acesta este un test al aptitudinii tale, iubito. Acum stai liniștit în timp ce fac lucruri
oribile cu fundul tă u delicios.”
El a pocnit un obraz suficient de tare încâ t să o facă să țipe.
— Liniste, acum, ordonă el.
"Nu pot!"
Lovi celă lalt obraz la fel de tare.
"Oh!"
„Dacă nu poți sta liniștit, atunci va trebui să te fac să numeri.”
„Doamne, Mick.” Ea și-a întins capul pe cearșafurile reci și a așteptat.
I-a dat o palmă puternică . O ustura fundul ca nebuna. „Asta este unul în plus pentru că
mă simți. Acum numă ră .”
El a pocnit-o pe obraz și a trebuit să muncească pentru a transforma durerea în plă cere.
Înainte ca ea să aibă ocazia să facă asta, el a pocnit celă lalt obraz.
„Nu numă rați.”
"Două ."
"Nu. Acela a fost unul. Al doilea a fost să -ți amintească .”
Ș i-a mușcat buza.
"Fata buna."
Încă o palmă dură .
"Două ."
Si altul.
— Trei, spuse ea pe neră suflate. Începuse cu adevă rat să doară în timp ce el punea
senzație peste pielea ei delicată .
L-a auzit tragâ nd în aer, iar mâ na lui a coborâ t din nou, prinzâ nd ambii obraji ai
fundului, chiar în centru.
"Oh! Patru.”
Urmă torii câ țiva au venit într-o succesiune atâ t de rapidă , încâ t se zvâ rcoli în poala lui.
„Oh, nu, prințesă . Nu pleci nică ieri.” O ținu jos cu o mâ nă pe partea mică a spatelui ei.
„Câ ți sunt aia?”
„Cinci, șase și șapte, la naiba.”
 "Excelent."
— Al naibii de sadic, mormă i ea.
O lovi cu putere, durerea reverberâ nd-o prin tot corpul ei.
„Ai! La naiba, Mick! Presupun că acela nu a contat?”
„Sigur că nu a fost. Câ te mai crezi că mai am pentru tine?”
„Sute, sunt sigur.”
El a chicotit, i-a strecurat o mâ nă între coapse, și-a gă sit sexul umed de dorință . „Se pare
că nu te superi. Ceea ce îmi place la tine, fetiță . Ș i știu că mai poți lua câ teva.”
I-a plesnit fundul iar și iar – îi era greu să țină pasul cu contele.
"Opt noua . . . unsprezece, gâ fâ i ea. "Cred că . Ah! Doisprezece?" Ea gâ fâ ia, zvâ rcolindu-se
puternic în poală , șoldul ei venind de penisul lui tare.
"Zece. Ești prost la matematică , iubito, a tachinat el.
"Eu nu sunt. Era doisprezece.” Ea a dat cu piciorul din picioare, s-a zvâ rcolit din nou. Ea
iubea fiecare minut al acestei torturi delicioase.
— Totuşi, ordonă el. Ea s-a conformat, trupul ei slă bindu-se la simplul ton al vocii lui.
I-a desfă șurat coapsele, și-a apă sat degetele în sexul ei dureros și a început să pompeze.
„Mmm. . .”
Le-a strecurat afară și i-a pocnit din nou în fund, foarte tare de data asta. Dar plă cerea pe
care i-o fă cuse i-a permis să învingă durerea.
„Care e numă ră toarea, iubito?”
"Treisprezece."
„Ah, ghinionul numă r treisprezece. Dar știi, este norocos pentru unii dintre noi. Este
norocos pentru tine astă zi. Ș i noroc pentru mine.”
El a ridicat-o și a poziționat-o astfel încâ t să fie pe mâ ini și în genunchi pe pat, iar el a
venit în spatele ei și a apucat-o de șolduri.
„O să te trag al naibii de tare, fata Allie. Ș i vei veni și vei veni pâ nă vei țipa.”
Își lă să capul, iubind senzația de cedare pe care o crease în carnea ei, în mintea ei.
Ea îi simți că ldura corpului în timp ce el își legă na șoldurile înainte, chiar și firele fine de
pă r de pe coapsele lui zgâ riind pielea fierbinte și delicată de la lovituri. Dar i-a plă cut. Mi-a
plă cut și mai mult câ nd a intrat în ea câ te un centimetru, ținâ nd-o nemișcată cu mâ ini
ferme, fă ră a o lă sa să se întoarcă pe penisul lui.
În cele din urmă , încet, el s-a îngropat adâ nc în pă să rica ei.
Ea scoase un oftat blâ nd de pură plă cere de a fi umplută de el.
„Shh, stai nemișcat pentru mine, iubito.”
S-a întins în jurul ei și și-a umplut mâ inile cu sâ nii ei, fră mâ ntâ nd toată carnea. Voia să se
arcuiască în atingerea lui, dar știa să urmeze instrucțiunile. Ș i-a mușcat buza. A așteptat în
timp ce plă cerea o cuprinse, fă câ nd-o să se încă lzească și să slă bească peste tot.
În cele din urmă , i-a luat sfâ rcurile înțepenite între degete și a ciupit, a tras, simțind o
margine ascuțită în corpul ei, fă câ nd-o să geme cu voce tare. Fă câ nd-o să -și arcuiască gâ tul,
cu capul în sus. Ciupi mai tare, aducâ nd durere puternică în amestec.
 "Ah!"
Încă ținâ ndu-i sfarcurile ferm între degetele lui, el și-a folosit antebrațele puternice
pentru a-i ridica corpul pâ nă câ nd ea aproape că stă tea în genunchi, cu penisul încă adâ nc
în ea. Ș i încet a început să o ia dracu.
„Ah, Doamne, Mick. . .”
Penisul lui gros a alunecat înă untru și în afară , în această poziție lovind cu ușurință
punctul G, iar plă cerea s-a dezvoltat rapid, un ritm profund și zguduitor. Penisul lui și
degetele lui tari și ciupit de sfarcurile ei provocâ nd senzație peste tot - palpitant, orbitor. Ș i
mai bine câ nd el mușcă umă rul ei, dinții lui scufundâ ndu-se adâ nc în timp ce limba lui se
învâ rte pe pielea ei.
Mintea ei se învâ rtea, scă pată de sub control, plă cere și durere toate un singur lucru. A
tras-o mai tare, cocoșul lui lovindu-i ea, fă câ nd-o să gâ fâ ie cu fiecare lovitură de pedeapsă .
Mâ inile lui îi înfă șurară sâ nii, apă sâ nd-o puternic, ră nindu-o. Fă câ nd-o amețită de dorința
de mai mult .
A muşcat-o mai tare. Ea îi simți corpul încordat și știa că era gata să vină . Ș i în acel
moment se întinse să -i ciupească clitorisul, folosindu-și unghiile pentru a mușca cu putere
în carnea sensibilă .
„Ah, Doamne!”
A durut al naibii. Dar ea venea și venea, șoldurile ei arcuindu-se în atingerea lui
dureroasă , înapoi pentru a-și lua penisul mare în adâ ncime. Mâ râ ia, gâ fâ ia, cu dinții
scufundați mai adâ nc. Ș i venea atâ t de tare, încâ t venirea în sine era dureroasă , plă cerea
aproape prea mare pentru a fi luată . El a tras-o mai tare, lovindu-se în ea, iar ea se îneca în
că ldura corpului lui, parfumul lui umplâ ndu-i capul în timp ce punctul culminant se pră buși
peste ea din nou și din nou.
„Ahhhhhh! Mick!”
„Iubito, iubito. . .”
S-au pră bușit împreună pe pat. Era încă înă untrul ei, încă greu, deși știa că va veni.
Stă teau întinși pe o parte, cu stomacul lui încordat lipit de spatele ei, cu brațele încă în jurul
ei. Amâ ndoi erau plini de sudoare. Frumoasă , acea frecare alunecoasă a pielii umede cu
pielea umedă . El i-a pus un picior peste șold și a împins înă untru și ieșit din ea aproape
leneș, penisul lui care se înmoaie încet provocâ nd mici frisoane de orgasm să tremure prin
ea.
„Oh, ce bine”, murmură ea, închizâ ndu-și degetele cu ale lui. El s-a ținut strâ ns, și-a adus
mâ inile strâ nse la pieptul ei și le-a cuibă rit între sâ nii ei.
„Îți simt inima bă tâ nd cu putere”, îi șopti el în pă rul ei. „La fel și al meu.”
„Îl simt pe spatele meu”, i-a spus ea, „Îți pot simți bă tă ile inimii ră sunâ nd pâ nă la coloana
mea.”
Au stat multă vreme tă cuți, pur și simplu relaxâ ndu-se, încercâ nd să -și tragă ră suflarea.
În cele din urmă a spus: „Asta este, știi. Asta este ceea ce vreau."
 Inima i-a ţâ şnit la auzirea lui spunâ nd asta. Ea crezuse că asta se referea câ nd vorbiseră
cu o seară înainte. Dar confirmarea a fost minunat de auzit. Trebuia să audă . "Ş i eu."
S-a strecurat din ea și a rostogolit-o apoi, tră gâ nd-o aproape de corpul lui mare. Se
propti pe un cot, privind în jos la ea. O privea din nou, cercetâ ndu-i chipul.
„Ce este, Mick?”
El clă tină din cap, se aplecă și îi să rută obrazul, maxilarul, gâ tul, umă rul. Era atâ t de
tandru cu ea, atâ t de dulce încâ t îi fă cu inima să bată , stomacul îi fâ lfâ ia. Nervii ei câ ntau cu
unicul adevă r pe care îl cunoștea aproape toată viața.
Ea îl iubea.
Aproape a spus cuvintele. Dar ea nu voia ca nimic să strice acest moment. Nu voia să
riște să -l alunge cu prea multe, prea curâ nd.
În schimb, ea întinse mâ na să urmă rească cicatricea de pe coastele lui. El tresă ri o clipă ,
dar ea ridică privirea în ochii lui și spuse încet: „Lasă -mă , Mick. Împă rtă șește asta cu mine.
Este o parte din tine.”
„Este o parte urâ tă .”
Ea clă tină din cap. "Esti tot tu. Este una din poveștile vieții tale. Este unul pe care nu mi l-
ai împă rtă șit niciodată .”
„Este unul despre care aș prefera să nu vorbesc cu nimeni.”
„Acesta sunt eu , Mick. Spune-mi. Vă rog. Face parte din acea transparență , nu? Cum
putem fi împreună pe tă râ mul BDSM dacă nu te cunosc la fel de bine cum mă cunoști tu pe
mine? Cum putem avea acea conexiune finală – schimbul de putere – care face atâ t de mult
o parte din relațiile BDSM dacă nu este un schimb ? Vreau asta cu tine.”
El a clă tinat din nou din cap și ea a crezut că se va certa. Dar după câ teva clipe a spus:
„Ai dreptate. Dar numai pentru că tu ești , Allie. Fă cu o pauză , își trecu o mâ nă peste
maxilar, cu ochii întunecați și puțin furtunos. "Bine. O să -ți spun."
 CAPITOL
Doisprezece

M ICK Își netezi o mâ nă peste stomacul ei, luâ nd că ldura corpului ei în palma lui,
vâ rfurile degetelor lui. S-a concentrat asupra acelei senzații câ teva momente
lungi în timp ce încerca să -și aducă capul împreună , cu gâ ndurile organizate.
"Bine." A tras aer în piept. "Asa de . . . câ nd am plecat în statul Louisiana, în Baton Rouge,
mi-am vâ ndut toate bicicletele mai vechi și proaste la care lucrasem și reconstruisem pâ nă
la liceu și am luat noul Yamaha. Mi-a plă cut bicicleta aia. A fost rapid. Frumoasa. Tot crom
stră lucitor și jur că chestia aia a tocat la mine câ nd am deschis-o cu adevă rat.”
— Jamie a menționat asta o dată sau două câ nd l-am vă zut după ce ai plecat.
„A menționat și că îmi plă cea să conduc prea repede?”
Ea a ridicat din umeri. „Ș tiam deja asta. Oricum, Jamie și mașinile lui musculare. . . avea și
nouă sprezece ani. Mă îndoiesc că chiar a observat.”
„Da, probabil adevă rat.”
Ea îi puse o mâ nă pe pieptul lui. — Deci, ce s-a întâ mplat, Mick? întrebă ea încet.
Se concentră din nou asupra că ldurii atingerii ei, folosind-o pentru a-l calma. Nu a vrut
să vorbească despre asta. Dar era Allie și ar fi fă cut-o pentru ea. „Motocicletele sunt lucruri
complicate. Mai ales câ nd cineva prea tâ nă r și arogant crede că deține controlul asupra
acestui tip de mașină . Este nevoie doar de o pietricică pe drum. Un moment în care nu
eliberezi ambreiajul doar fă câ nd o viraj, sau nu ești suficient de concentrat pe ceea ce este
chiar în fața ta. Asta s-a întâ mplat, cred. Nu eram concentrat, nu acordam suficientă atenție.
Nu i-am oferit motocicletei și vitezei respectul pe care îl merită acele lucruri.
„Nici mă car nu știu exact ce s-a întâ mplat, oricâ t de stupid sună . A fost o prostie. Total
iresponsabil. M-am trezit în spital și mi-au spus că mi-am înfă șurat bicicleta în jurul unui
stejar bă trâ n în curtea din față a cuiva. În mijlocul naibii de zi. Ar fi putut fi copilul cuiva
acolo, știi? Pieptul i s-a tras strâ ns. Nu era mai ușor să o spun acum, chiar și după toți anii
care trecuseră . Avea impresia că nenorocitele de cuvinte îl sufocau. Abia suporta să se uite
la ea în timp ce spunea aceste lucruri. „Mulțumesc lui Dumnezeu că era doar fundul meu
nesă buit și idiot acolo. Dar nu mă puteam opri să mă gâ ndesc la asta – că aș fi putut lovi pe
cineva. Aș fi putut să ucid pe cineva. Este încă acolo în fundul minții mele. Este mereu
acolo.”
— Nu poți să -ți faci asta, Mick.
"Nu? Cum să nu mă trag la ră spundere? Pentru ce sa întâ mplat. Pentru ce s-ar fi putut
întâ mpla. Mai ales după Brandon. Cu toții am vă zut direct ce le-a fă cut asta pă rinților lui,
Summer. Pentru noi toți – prietenii lui – în special lui Jamie. știam mai bine. Sau, ar fi
trebuit. Ș i Allie, vin dintr-o familie de bă rbați care grijă de oamenii comunită ții noastre. Nu
numai că mi-am asumat un risc prost cu viețile altora, ci mi-am luat-o pe a mea. . . rahat.
Sună egoist al naibii să menționez asta.”
"Ce?" întrebă ea, cu tonul ei blâ nd. "Spune-mi."
Ș i-a întors privirea, a clă tinat din cap, dar a continuat, cu sâ ngele bă tâ ndu-i în tâ mple.
„Mi-am luat șansa de a . . . capacitatea mea de a servi acest oraș în același mod în care
familia mea a fă cut-o de generații. Acel accident mi-a mâ ncat o parte din suflet. O parte pe
care nu o voi reveni niciodată .”
„Oh, Mick.”
El tresă ri. „Ah, încetează , Allie. Nu pot suporta mila nimă nui și tu știi asta.”
I-a simțit vâ rfurile degetelor moi pe obrazul lui și i-a permis să -și întoarcă fața înapoi
spre a ei. Ochii ei că prui erau stră luciți de lacrimi, stră lucind aurii în lumina ceață a
dimineții.
„Acesta sunt eu , Mick. Ș tii că nu e milă , că auzindu-te spunâ nd că îmi frâ nge inima
pentru tine. Să știi că ai purtat acest tip de vinovă ție în tot acest timp. Dar nu mi-a fost
niciodată milă de tine. Am crezut că ești pur și simplu supă rat.”
„Oh, sunt supă rat. Sunt supă rat al naibii de mine.”
„Nu te învinovă ţesc. Probabil că aș simți la fel. Ș tiu că aș face-o. Dar Mick, la un moment
dat trebuie să -i dai drumul.”
„Da? Sau mai la obiect, ar trebui?”
Își înclină bă rbia, sprâ ncenele strâ ngâ ndu-și. "Nu înțeleg."
„Vinovația nu este mai mică decâ t o merit, Allie. Este povara mea să o port cu mine.”
„Dar nu ai ră nit pe nimeni altcineva”, protestă ea.
 "Nu este adevarat. În fiecare zi, nu sunt un pompier așa cum ar fi trebuit să fiu, așa cum
familia și orașul meu aveau dreptul să se aștepte de la mine, am ră nit pe cineva. În fiecare zi
există un om mai puțin în forța pentru a proteja oamenii.”
Ea clă tină din cap. — Nu este realist, Mick. Nu vă puteți învinovă ți pentru lucruri pe care
ați fi putut să le preveniți. Ș i ați gă sit o modalitate de a proteja oamenii. Afacerea ta de
securitate...”
„Lucrez la meciuri de box și la concerte rock. Îi protejez pe proștii beți de alți proști beți.
Nu este același lucru.”
— E ceva, Mick, spuse ea încet, înțelegâ nd poate că pur și simplu nu era în stare să audă ,
indiferent cum ar fi spus-o.
„Da. Ceva." El a ridicat din umeri.
"Mulțumesc că mi-ai spus. Chiar și atunci câ nd nu ai vrut. Mai ales că nu ai vrut.”
Dar el dorise . Acesta a fost lucrul ciudat. Sau poate lucrul ciudat era că erau acolo
împreună , în patul ei, goi. Ciudat că se întâ mplase în sfâ rșit, cei doi din nou împreună .
O parte din el a simțit că era soarta. O altă parte încă mai credea că era al naibii de bună
pentru el.
A trebuit să -și scuture rahatul ă la.
El îi ridică mâ na, o să rută , schimbă vitezele în capul lui.
„Destul de asta. Te duc la micul dejun.” I-a mulțumit în tă cere lui Dumnezeu pentru
capacitatea masculină de a se compartimenta. „Fă -ți fundul minunat la duș și fă -ți curat în
timp ce pregă tesc niște cafea pentru drum.”
"Da domnule."
Ea îi zâ mbea, mergâ nd împreună cu jocul. Fata buna.
Era o fată bună . Cel mai bun. Mai mult decâ t merita. Dar a încercat să o convingă de asta.
Ea îl alesese. Ș i nu mai era așa de prost. Nu o mai lă sa să plece.

***

Mai puțin de o oră mai tâ rziu, se îndreptaseră în susul orașului de-a lungul St. Charles Avenue
pâ nă la The Camellia Grill, una dintre cele mai bune locuri pentru micul dejun în oraș. Era
obișnuita dimineață plină de duminică . Stă teau împreună pe trotuarul din fața vechii
structuri coloniale, cu coloanele sale albe și obloane verde închis, un alt reper local al
orașului de reînviat după Katrina.
Mi s-a pă rut ciudat să ieși cu Allie, fă câ nd astfel de lucruri normale, cum ar fi să merg la
micul dejun. Au fost în acest loc de duzină de ori câ nd erau adolescenți și l-a luat înapoi. El
în haina lui de piele mereu prezentă . Pă rul lung al lui Allie stră lucește în soare, ea râ zâ nd cu
el. Atunci totul pă rea mult mai simplu. Cu atâ t mai puțin în joc. Dar nu asta a fost
întotdeauna diferența dintre a fi adolescent – doar un copil, într-adevă r – și a fi adult? Da,
acum sunt multe în joc.
Nu vă împiedicați de el. Doar bucură-te de zi.
 Ce se întâ mplase cu compartimentarea la care fusese atâ t de bun cu puțin timp în urmă ?
La naiba, avusese ani de practică să închidă lucrurile. Ș tia că Allie era cea care fă cea
lucrurile mai greu de ținut sub control. Ș i controlul fusese cheia pentru a-și gestiona viața
încă din acele zile. . . zilele dinaintea vieții lui se pră bușise în jurul lui bucată cu bucată .
Moartea lui Brandon. Vă zâ nd reacția lui Jamie – durerea lui depă șește cu mult ceea ce
tră iseră ceilalți. S-a împă cat cu faptul că a trebuit să -l lase pe Allie în urmă câ nd a plecat la
facultate. Acea noapte câ nd o vă zuse din nou. Câ nd îi fă cuse acele lucruri. Așa cum se
simțise în dimineața urmă toare, de parcă ar fi ucis pe cineva. . . iar accidentul nenorocit pe
care l-a jurat nu era o dorință de moarte.
„Mick? Ară ți ca un nor tocmai a trecut peste mormâ ntul tă u. La ce te gandesti?"
"Ce? Îmi pare ră u, prințesă . Doar adunarea lâ nii.”
„Nu ești genul de om care să se amestece cu oile”, a tachinat ea.
Trebuia să zâ mbească . "Nu. Fata Subbie, deși ai putea fi, cu siguranță nu ești genul
oilor.”
Ea a râ s și o parte din gheața care îi curgea prin vene s-a topit. „Ai dreptate. Doamne, nu-
mi amintesc câ nd am mâ ncat ultima dată aici.”
„Ultimul weekend din mai, anul meu superior. Jamie și cu mine tă iam școala, ceea ce era
dreptul nostru ca seniori, iar tu te jucai delincvent cu noi.
„Nu pot să cred că îți amintești toate astea.”
Întinse mâ na și-i vâ rî o șuviță lungă din pă rul ei întunecat și mă tă sos după ureche.
„Purtai o rochie de soare din bumbac cu trandafiri roz minusculi peste tot. Aveau aceeași
nuanță ca buzele tale.”
Zâ mbetul ei s-a lă rgit, ochii ei stră lucind. — Ești un romantic la suflet, știi asta, Mick
Reid?
"Nu."
Ea s-a furișat împotriva lui. "Mereu."
El o apucă de talie și se aplecă să -i să rute gura luxuriantă . „Dacă sunt de acord cu tine,
îmi vei primi ceva mai tâ rziu?”
„Chiar trebuie să întrebi?” Vocea ei era un torc liniștit. „Îmi cumperi micul dejun și ești
atâ t de culcat.”
„Sunt, acum?”
"Da. domnule. Da, domnule.”
El a râ s și a ridicat-o pâ nă câ nd picioarele ei au pă ră sit pă mâ ntul.
"Hei!"
El a pus-o pe spate, i-a luat mâ na și a să rutat-o, a ținut-o strâ ns în a lui.
Dacă ar putea să împiedice prostiile să -i invadeze creierul, aceasta s-ar putea dovedi a fi
o zi perfectă . O viață perfectă .
Trebuie s-o iau o dată pe zi.
Acesta a fost lucrul inteligent de fă cut, nu-i așa?
nu a fost?
 ***

S -au aşezat în sfâ rşit pe tejgheaua lungă cu faţa spre bucă tă ria de oţel stră lucitoare, singurele
locuri erau la gră tarul aglomerat şi zgomotos Camellia. Mick pă rea aproape prea mare
pentru a încă pea pe scaunele aliniate la tejgheaua de marmură – trebuia să stea pe
jumă tate întors spre ea, cu un picior lung încrucișat peste al ei, dar lui Allie nu o deranja. Se
bucura de apropierea pe care o simțea cu el astă zi.
Poate că o parte din asta se datora faptului că i se deschisese și îi spusese o parte din
povestea lui despre accident. Dar era, de asemenea, că el a ră mas deschis față de ea – o
fă râ mă bună în armură , oricum – și îi plă cea vulnerabilitatea pe care și-o permitea cu ea.
Ea știa că el și- a permis – nu era nicio îndoială . Mick era încă aproape perfect controlat.
Chestia cu Dom. Chestia cu Mick. A fost acea combinație minunată de control și
vulnerabilitate care tocmai a ucis-o. El ar putea întreba orice dorea de la ea chiar acum și ea
ar trebui să spună da.
„Ce ai, iubito?” el a intrebat.
„O omletă cu legume.”
"Într-adevă r? Nu e distractiv. Eu iau vafele.”
„Oh, asta sună bine.”
„Ar trebui să le ai și tu.”
„Sunt patiser, Mick. Am zahă r în gură în fiecare zi. Sau o voi face câ nd voi începe să
lucrez din nou.”
Se aplecă și murmură la urechea ei, cu respirația caldă pe pielea ei: „Îți pun niște zahă r în
gură , fată .”
Ea tremura, pofta infuzâ ndu-i sistemul atâ t de repede încâ t a fă cut-o să se înfierbâ nte
peste tot.
„Da, te rog”, a ră spuns ea.
El a zâ mbit. "Fata buna."
„O, Doamne, nu-mi face asta aici, Mick.”
„Îți voi face multe mai tâ rziu. Doar te las cu ceva la care să te gâ ndești.”
„Ești un om ră u.”
„Îți place de mine așa.”
"Da, o iau. Dar să schimbă m subiectul?”
Ochii lui cenușii stră luceau. „De ce, câ nd mă distrez atâ t de mult chinuindu-te?”
„Schimbați subiectul, vă rog.”
Pă rea să protesteze câ nd un chelner s-a apropiat de secțiunea lor din tejghea și le-a
turnat două că ni de cafea fă ră să fie rugat.
„Ce vei avea?”
Mick a comandat pentru ei, iar chelnerul, în stil clasic Camellia Grill, a strigat comanda
bucă tarilor.
Mick și-a întors atenția că tre ea.
 "Bine. Schimbarea subiectului, dar numai pentru că ai întrebat atâ t de frumos. Spune-mi
ce mai face familia ta.”
"Ei sunt bine. Am vorbit la telefon cu mama și Zia Renata. Nimeni nu mi-a adus în
discuție planul de afaceri, care este exact așa cum mă așteptam. Periați lucrurile sub covor
și ele dispar – acesta este motto-ul familiei noastre.”
„Acesta este motto-ul familiei tuturor.”
"Pot fi. Ce mai face familia ta? Primesc actualiză ri regulate despre Neal doar prin Marie
Dawn.”
"A face bine. Copilul lui Gareth tocmai a împlinit a paisprezecea aniversare. Mă face să
mă simt bă trâ n. Îmi amintesc câ nd era în scutece. Nunta lui Nolan are loc în toamnă . . . Hei,
ar trebui să vezi dacă au nevoie de cineva care să facă tortul.”
„Oh, sunt sigur că au aranjat asta pâ nă acum.”
"Poate nu. Îți dau numă rul logodnicei lui. Katie e grozavă . Ar trebui să o suni.”
„Îmi place de fapt să fac pră jituri de nuntă .”
„De unde ai învă țat cum?” a întrebat el câ nd le-a sosit mâ ncarea.
„Omleta cu legume ține ceapa și vafele de casă pentru cuplul frumos!” strigă chelnerul
după efect în timp ce punea farfuriile în fața lor.
"Mulțumiri." Ea îi zâ mbi chelnerului înainte de a se întoarce spre Mick. „Un pic la școala
culinară – doar fă ceam pră jituri, vreau să spun – dar am fă cut ucenicie în acest loc
incredibil din Viena timp de aproximativ șase luni și chiar m-au pus prin exerciții. M-a fă cut
să stau treaz toată noaptea, rulâ nd și rerulâ nd fondantul pâ nă câ nd am învă țat să o fac
corect.”
„Fondant?” A luat o bucată mare de vafe acoperite cu sirop. „Ah, asta e al naibii de bine”,
a spus el, cuvintele înă bușite.
„Este ca glazura, doar că este mai grea și mai modelabilă . Puteți face flori din ea -
aproape orice.”
"Ah. Ș i acum știu la fel de multe ca înainte.”
„Pot să -ți dau lecții de copt dacă ești interesat.”
"Nu, mulțumesc. Voi lă sa arta în seama artistului. Spune-mi mai multe despre Viena.”
Ea a mestecat o mușcă tură din omletă , a spă lat-o cu o înghițitură de cafea. "Ce vrei sa
stii?"
El a ridicat din umeri, vâ râ ndu-și încă o furculiță de vafe între buze. "Nu știu. Orice vrei
să -mi spui. Ce ți-a plă cut la oraș?”
„Istoria, cred. E peste tot. Prezent mereu, dacă asta are sens. Este în arhitectură , care este
superbă - muzeele și teatrele de operă și catedralele. Pe vechile stră zi pietruite. În modul în
care oamenii își desfă șoară viața acolo, în cea mai mare parte. Adică , există structuri foarte
elegante, moderne, care rivalizează cu arhitectura contemporană oriunde în lume, cum ar fi
Haas Haus. L-ai vă zut vreodată ?”
„Vrei să spui clă direa aceea mare cu oglindă ? Am vazut poze. Arată incredibil.”
 — Este, a fost de acord ea. „Este uimitor. Dar, în ciuda unor astfel de locuri, există încă un
sentiment de antichitate despre oraș. Un fel ca aici. Cred că de aceea m-am simțit atâ t de
bine în Europa.”
"Ce altceva?"
„Despre Viena în general? Sau despre arhitectură ?”
„Vreau doar să știu despre experiențele tale din Europa. Trebuie să fi fost uimitor să vă d
atâ tea ță ri. Să tră iesc în atâ tea locuri. Nu aș fi putut s-o fac. Nu suport să fiu departe de New
Orleans prea mult timp. Ești mai curajoasă decâ t mine, fata Allie.” Își puse furculița jos și se
întoarse spre ea. „În multe feluri.”
Privirea lui era fixă , profundă cumva. Îi fă cu respirația să i se blocheze în gâ t.
— Nu sunt, protestă ea slab.
"Da tu esti. Este nevoie de mult pentru a fi sub. Să nu crezi că nu știu asta. Este nevoie de
putere. Curaj."
Tot ce putea face a fost să clipească o clipă . „Mulțumesc că ai spus asta. Da. Din
experiența mea, nu toată lumea o vede așa. Dar . . . tu și cu mine vedem multe lucruri la fel.
Întotdeauna am fă cut-o.”
Dă du încet din cap. Ș i în acel moment a simțit ceva aprins între ei, chimia lor mentală și
fizică , ca marginea ascuțită a ozonului din aer.
El îi luă mâ na și o ridică la buze, să rutâ nd-o fierbinte peste degetele ei. Corpul ei tremura
ca ră spuns.
„Ești o fată frumoasă ”, a spus el, cu un sentiment de uimire în voce.
Ea a zâ mbit. I-a zâ mbit înapoi, cu dinții să i albi și puternici încadrați de țacul lui ră u.
Întotdeauna îi plă cuse o barbă pe un bă rbat. Mi-a plă cut acea margine rea pe care o
dă dea chipul unui bă rbat. Ș i pe chipul lui Mick. . .
„Mai multă cafea pentru voi doi? Da, și bea-l câ t e cald”, a întrebat chelnerul și a ră spuns
în aceeași suflare, deja turnâ nd, aducâ ndu-i pe amâ ndoi înapoi în lumea din jurul lor, plini
de sunet și de parfumurile calde ale gă tirii micul dejun.
Mick clă tină din cap în timp ce își ridică ceașca, cu un colț al gurii înclinâ ndu-se. — Dacă
chelnerii ă știa ar ști pe cine stă pâ nesc, spuse el încet, cu umor pe tonul lui scă zut. Luă o
înghițitură , puse ceașca jos și luă încă o dată furculița, înțepâ nd o bucată de vafe și
oferindu-i-o pe buze. „Uite, mușcă înainte să se ră cească . Ș i înainte de a face scandal în
mijlocul acestui restaurant.”
Ea apucă furculița. „În interesul de a nu provoca scandal”, a spus ea, strecurâ ndu-și
mușcă tura de vafe în gură . „Mmm, bine.” A terminat de mestecat. „Putem să plecă m de aici
acum?”
„Fata nesă țioasă .”
„Din fericire, mă placi așa.”
„Doamne, eu vreodată .”
Au terminat și au plă tit nota și, în curâ nd, au ajuns în camioneta lui, îndreptâ ndu-se
înapoi prin oraș spre Cartierul Francez.
 Mick a dus-o la el și au parcat în garajul pe care l-a închiriat pentru camioneta lui, la
câ teva stră zi de casa lui. Merseră mâ nă în mâ nă pe stradă și era dulce să ne plimbă m cu el
prin orașul somnoros de duminică , care mirosea a lemn vechi și că ră midă , flori și
mirodenii, împreună cu marginea familiară a decă derii din aerul tropical. Dulce, și totuși
inima ei bă tea cu putere, trupul ei ardea pentru el doar din simțirea mâ inii lui mari în jurul
ei. Din știind că era Mick cu care mergea. De la știi ce se va întâ mpla câ nd vor ajunge la el.
Ajunseră la al doilea bloc, mergâ nd în tă cere câ nd ea se întoarse spre el.
"De ce asa tacut?"
„Mă concentrez.”
"Pe ce?"
„Pentru a nu-ți rupe hainele în mijlocul stră zii.”
„Oh. . .”
Că ldura stră lucea prin ea, ajungâ nd adâ nc în burtă , între coapse, pâ nă la acel loc cald
care era aproape întotdeauna puțin umed pentru el. Acum furnica. Nevoia instantaneu.
Ea îl strâ nse mai strâ ns de mâ nă și amâ ndoi s-au mișcat mai repede pâ nă au ajuns la ușa
lui, unde i-a lă sat mâ na să meargă suficient de mult pentru a încă pea cheia în broască
înainte de a-i lua din nou mâ na și a o trage înă untru. A închis ușa cu piciorul în urma lor și a
apucat-o, strâ ngâ ndu-i trupul strâ ns și să rutâ nd-o puternic.
Ea gemu în gura lui în timp ce el își deschidea buzele cu limba lui udă , în că utarea lui, iar
mâ inile ei alunecă în pă rul lui, ținâ ndu-l mai aproape. În câ teva momente, amâ ndoi gâ fâ iau,
trupurile lipite unul de celă lalt, șoldurile mișcâ ndu-se în ritm.
Mick s-a îndepă rtat. „La naiba,” a mâ râ it el în timp ce i-a strâ ns maioul peste cap, iar ea a
fost recunoscă toare că a plecat fă ră sutien astă zi. Privirea lui ză bovi asupra sâ nilor ei goi,
fă câ nd-o să se simtă cu atâ t mai goală pentru el.
L-a ajutat să -și strecoare tricoul în sus. S-a prins de un braț și amâ ndoi s-au smuls
împreună , țesă tura smulgâ ndu-se înainte de a fi capabili să o elibereze. Ea gemu în timp ce
își aluneca mâ inile peste pieptul lui, peste sfarcurile lui plate și întă rite, se aplecă pentru a-i
gusta pielea.
„Hristoase”, mormă i el. "Vino aici iubire."
El i-a cuprins pă rul cu o mâ nă și i-a tras capul pe spate, mușcâ nd-o în gâ t, apoi sugâ ndu-i
pielea, în timp ce cu cealaltă mâ nă i-a desfă cut blugii și i-a împins pe picioare. El a strecurat
câ teva degete sub marginea lenjeriei ei, iar ea a auzit ruperea dantelă i în timp ce se
desprindeau.
„Doamne. . . da, Mick.”
Ea a mers după blugii lui, iar mâ inile lui erau și ele acolo. El le-a împins în jos în jurul
gleznelor. S-au blocat și el și-a dat jos cizmele, blugii uzați ai blugilor i-au alunecat ușor, iar
ea a gă sit penisul lui mare tare ca granitul, cu degetele înfă șurâ ndu-l.
Își umple mâ inile cu sâ nii ei, strâ ngâ nd, mâ ngâ ind. Corpul ei ardea, dorește o flacă ră
aprigă , construindu-se atâ t de repede încâ t nu putea gâ ndi corect. Ea nu a vrut. Tot ce știa
era această disperare gâ fâ ită , această ruptură de haine, nevoia de a atinge, de a gusta și de a
simți.
S-a aplecat să ia un sfarc în gură , iar ea a intrat în el. El a lins pâ nă câ nd a fost greu, a
început să suge în timp ce ea gemea și îi ținea capul, cu degetele înfipte în scalpul lui. Câ nd a
mușcat-o, ea a oftat. Ș i a început să -i mâ ngâ ie penisul.
"Nu."
El o apucă de mâ nă și o trase, iar înainte ca ea să poată protesta, o întoarse, o puse pe
mâ ini și în genunchi în partea de jos a scă rii.
„Abia aștept să fiu în tine”, a spus el dintre dinți strâ nși, ridicâ nd-o și urcâ nd câ teva
trepte.
— Nu aștepta, Mick. Haide."
Ea întinse mâ na spre el, înfipâ ndu-și unghiile în coapsa lui, în timp ce el o prinse de
șolduri cu mâ ini ferme și dureroase. Ea a salutat durerea, a salutat porunca lui. Ș i-a
desfă șurat coapsele mai larg.
„Așteaptă , iubito”, a spus el în timp ce se ară în ea.
"Oh!"
Dar totul era bine – durerea și plă cerea în timp ce el se împinse în ea dintr-o lovitură
lungă și puternică . Suprafața dură a scă rilor vechi de lemn apă sâ nd în genunchi. S-a tras
înapoi, a înjunghiat-o în ea. Ea a jurat că îi poate simți vâ rful penisului lovind de punctul G
din nou și din nou. Plă cerea a stră bă tut-o, dorința ridicâ ndu-se instantaneu la o înă lțime
amețitoare.
"Haide iubire. O să te trag atâ t de tare. O poți lua. Spune-mi, a cerut el.
„Am nevoie de tine, Mick. Dă -mi dracu' tare. Câ t de greu poți. Te rog, icni ea.
S-a lovit de ea atâ t de tare încâ t s-ar fi pră bușit pe scă ri dacă nu s-ar fi ținut de ea. Ș i,
ală turi de plă cerea extraordinară , era și sentimentul cald de a ceda la comanda lui, ca un
fulger care i se filtra prin vene în mici șocuri electrice.
„Oh, la naiba, fetiță . Așa simți. La naiba. Bun."
A izbit-o în ea, iar și iar, aducâ nd-o la margine.
— Nu încă , îi ordonă el. „Nu veni încă .”
„Doamne. . .”
Dar ea o muşcă înapoi, forţâ ndu-şi punctul culminant să plutească în pră pastie. El se
întinse în jurul ei și îi ciupi clitorisul.
"Oh!" Ea clă tină din cap, cu pă rul zburâ ndu-i în jurul feței.
„Nu încă ”, a spus el, corpul lui tremurâ nd atâ t de tare încâ t știa că și el se luptă .
Ea a inspirat, luptâ ndu-se cu senzația care amenința să se supraîncă rcă , sexul ei
strâ ngâ ndu-i penisul mare cu fiecare lovitură de pedeapsă .
„Voi veni.”
„Te rog”, a implorat ea.
"Aștepta."
 Spre surprinderea ei, el a întors-o pâ nă câ nd ea stă tea pe scă ri. El și-a înfă șurat
picioarele în jurul taliei lui, fă câ nd o pauză cu vâ rful penisului la deschiderea sexului ei
flă mâ nd și dureros.
— Mick, respiră ea.
— Uită -te la mine, Allie.
Ea și-a fixat privirea spre a lui în timp ce el a întins mâ na sub ea, a ridicat-o și a tras în
țeapă .
„Mick. . . oh . . .”
Brațele ei s-au dus la umerii lui și ea s-a atâ rnat în timp ce el a intrat în ea.
„Ah, fetiță .”
Ceva sa schimbat. Ș i-a înclinat șoldurile, înă untru, apoi în afară . Încet. Chinuitor.
Minunat, ca plă cerea încolă cită în ea, așteptâ nd. Ș i privirea lui stră lucitoare și cenușie nu a
pă ră sit fața ei.
O mâ nă mare i-a cuprins fundul, iar cu cealaltă a întins mâ na între ei pentru a apă sa pe
clitorisul ei umflat.
„Acum, iubito. Vino pentru mine acum.”
Vocea lui, comanda lui, i-au declanșat punctul culminant. Ea a venit și s-a destră mat,
orgasmul ei unduindu-și pielea, adâ nc în burtă , sexul ei. Ascutite si moi in acelasi timp.
Tare, dar lichidă . Era zguduită de intensitatea privirii lui asupra a ei.
„Spune că ești al meu. Allie, a cerut el, cu vocea aspră . "Spune-o."
"Da. Doamne . . . a ta. Mereu."
„ A mea .”
Corpul i s-a înțepenit peste tot și s-a cufundat în ea, tremurâ nd câ nd venea.
„A mea, fata mea”, mormă i el, gura lui devenind minunat de moale de plă cere.
Reverberațiile pă reau să continue pentru totdeauna în timp ce tremurau împreună ,
venind și venind. Ș i ea a vă zut asta în ochii lui, în expresia lui sfâ șiată de plă cere.
Dragoste.
Nu se putea înșela – gol pe fața lui, totul scris acolo ca și cum ar fi cu cerneală de neșters,
la fel de dur și de crud pe câ t se simțea ea în acel moment.
Iubeste-l. Mereu.
Ea îl iubea. Din toată inima, cu fiecare celulă din ființa ei. Ș i a fost o iubire suficient de
puternică pentru a rezista anilor, ori câ nd îi frâ nsese inima. Dar chiar ruptă , dragostea a
avut a ramas. Doar că devenise mai puternic cunoscâ nd omul care devenise.
Lacrimile i-au usturat ochii. Ea le-a îndepă rtat din ochi, chiar dacă inima ei îndră znea să
se ridice.
Iubește-l atât de mult.
O iubea înapoi.
Ș tia asta într-un fel cerebral. Dar acum a simțit- o. Ș i asta a fost cu totul altceva.
Ea clipi. Clipi din nou de mirare. „Mick.”
 Își înclină capul, cu sprâ ncenele strâ nse, de parcă ar fi gâ ndit foarte mult. Apoi se aplecă
încet și îi să rută gura. Se trase în spate câ țiva centimetri, apoi îi să rută încă o dată buzele.
Apoi obrazul ei, iar și iar în timp ce se topea în atingerea lui. Apoi tâ mpla, urechea, pă rul ei,
înainte să se tragă înapoi pentru a o privi din nou.
Mâ na lui i-a trecut gâ tul, legă nâ ndu-i capul în palma lui.
„Allie. . .” El s-a oprit. A început din nou. „Te iubesc, fata Allie. Fata mea .”
Inima i se ră suci în piept, dorind să câ nte, să sară . „Sunt fata ta.”
„Mă iubești”, a spus el. A fost o afirmație, nu o întrebare.
Lacrimile îi curgeau în ochi, fă câ ndu-i chipul să înoate înaintea ei. Ea le-a îndepă rtat din
ochi. Avea nevoie să -l vadă . "Fac. Te iubesc."
„Nu m-am oprit niciodată ”, i-a spus el. "Nu. Eu doar . . . încă pă ţâ nat. Prost. Nu ți-am
acordat niciodată suficient credit.”
Ea îi apă să vâ rful degetului pe buzele lui. „Shh. Nu. Niciodată nu ți-ai acordat suficient
credit. Dar suntem aici acum. Asta e important.”
El dă du din cap, îi să rută vâ rful degetelor, îi luă mâ na în a lui și i-o duse pe obraz. „Cum
pot să -ți cer să mă ierți pentru ce Ț i-am fă cut? M-ai iubit și nu am crezut suficient în
niciunul dintre noi. Te-am rănit al naibii.”
"Da. Ai fă cut. Dar este timpul să lă să m toate astea în urmă . Trebuie să facem asta dacă
vom fi capabili să ne agă ță m unul de celă lalt. Dacă vom fi capabili să ne iubim.” Ea și-a
alunecat mâ inile în jos peste umerii lui, s-a prins de mușchii bombați ai bicepșilor lui.
„Mick, spune-mi că poți face asta. Spune-mi că vei încerca.”
Dintr-o dată , inima îi tunea în piept. Dacă nu știa să se lase să o iubească ? Dacă nu ar
putea lă sa trecutul să plece și să meargă înainte cu ea? Pur și simplu a spune că o iubește a
fost doar primul pas.
„Nu am altă opțiune. Nu acum. Te iubesc, fetița mea. Te iubesc. Nu știu cum am tră it fă ră
tine în toți acești ani.” El îi mâ ngâ ie pă rul de pe față , degetele lui ză bovind acolo. "Ești al
meu acum. Așa cum ar fi trebuit să fii întotdeauna.”
„Mick. . . chiar putem face asta? Putem să o luă m de la capă t? Nu sunt suficient de prost
încâ t să cred că vom începe cu o carte curată . Nimeni nu face asta. Nu ne putem preface că
trecutul nu s-a întâ mplat niciodată ...
„Nu vreau. Ești o parte din trecutul meu la fel de mult ca și prezentul meu. După cum
sper că vei fi din viitorul meu.”
Ea a zâ mbit, l-a mâ ngâ iat pe obraz. Își întoarse fața în palma ei și o să rută acolo. Încet.
Îndelung.
„Dar s-ar putea să apară lucruri cu care va trebui să ne confruntă m”, a spus ea. „Trebuie
să comunică m unii cu alții.”
„Ș tii că sunt cam nasol uneori. Dacă este legat de îndoieli, mă refer la transparență , dar la
chestii emoționale. . . asta e mult mai greu.”
"Ș tiu. Îți promit că o să te las puțin. Pentru că sunt bă rbat, dacă nu altceva.”
„Oh, vrei acum?”
 Ea a zâ mbit spre el. "Eu voi. Sunt generos așa.”
„Îți voi ară ta generos, fata mea. Voi fi generos peste fundul tă u fin.”
„Promisiuni, promisiuni”, a tachinat ea.
Ea țipă în timp ce el o ridică , o aruncă peste umă rul lui și începu să urce scă rile.
„Ești un om al cavernelor, Mick Reid!”
„Spune-mi că nu-ți place.”
„Eu . . . pledează pe a cincea.”
"Ha!"
"Unde ma duci?"
„La culcare, unde pot face lucruri groaznice corpului tă u minunat. Aud mai multe
argumente?”
„Hm. . . Nu."
"Nu ce?" el a cerut.
"Nu . . . Vă rog?"
El a râ s. „Asta e bine.”
Ajunseră în dormitorul lui, unde lumina după -amiezii pă trundea prin draperii,
luminâ nd-o cu genul de lumină aurie moale a soarelui care fă cea să danseze în aer motele
de praf. Mușchii lui s-au îndoit sub palmele ei în timp ce se aplecă și o întinse pe pat. Era
atâ t de frumos construit. Întotdeauna îi plă cuse lă țimea umerilor lui, șoldurile înguste,
nuanța aurie pal a pielii lui. Îi plă cea stră lucirea ră ută cioasă din ochii lui, zâ mbetul îngră dit
de pe chipul lui. Amestecul de bă iat ră u și iubit ocazional tandru și banda sadică care a
trecut prin toate.
„Ce ai de gâ nd să faci cu mine?” ea a intrebat.
Ș i-a frecat bă rbia. "Lucrez la asta. Tocmai am avut un orgasm uluitor și ți-am spus că te
iubesc. S-ar putea să am nevoie de un minut pentru a-mi reveni.”
„Uimitor?”
„De fiecare dată al naibii.”
"Într-adevă r?"
„Să nu crezi că asta îți dă putere de negociere.”
„Nu-i așa?” Ș i-a bă tut genele.
El a chicotit. „Bine, renunț. Ș tii al naibii de bine că o face.”
„Îmi place mai degrabă ideea asta.”
„Nu te simți prea confortabil cu asta. Încă sunt Dom.”
„Sunt destul de sigur că nu mă vei lă sa să uit niciodată .”
— La naiba, spuse el în timp ce se arunca spre ea.
„Mick!”
„Shh.”
El a ră sturnat-o pe burtă și a că lă rit pe ea, prinzâ nd-o cu picioarele, în timp ce a gă sit
manșetele pe care le ținea atașate de patul să u și a îngă tuit-o cu o viteză fulgeră toare.
Imediat a început să o lovească , o salvă rapidă și ascuțită de palme. Au venit prea repede
pentru ca ea să aibă timp să convertească durerea. Se supraîncă rca, se zvâ rcoli, gâ fâ ia. El a
pocnit-o mai tare – fundul ei, spatele coapselor. Durerea construită și construită . Ea nu se
putea preda – era prea mult, prea repede.
„Mick!”
„Numele meu nu este un cuvâ nt sigur, prințesă .”
Aproape că a râ s, dar mâ na lui a coborâ t iar și iar, rapid și usturator ca un nebun. Carnea
îi ardea fierbinte.
„Trebuie să spui sigur?” a întrebat el, încă bă tâ nd-o.
— Mick, spuse ea, cu respirația zguduindu-i în plă mâ ni, în timp ce se stră duia inutil să
scape de el, de manșetele că ptușite care îi țineau atâ t de bine gleznele.
"Da?"
O lovi din nou, imposibil de mai tare.
Ea a râ s, atunci, în timp ce minunatele substanțe chimice ale creierului s-au eliberat și i-
au invadat capul, corpul. Ea a mers moale peste tot.
S-a oprit, și-a desfă cut-o manșetele, a întors-o și a ținut-o în brațe.
„Doamne, îmi place să te vă d așa”, a spus el încet, aproape cu reverență . „Pupilele tale
largi, obrajii tă i înroșiți. Buzele tale . . . atat de frumos. Te iubesc mereu, dar câ nd ești așa,
cedâ ndu-mi atâ t de complet, bine. . . atunci cu adevă rat mă îndră gostesc de tine din nou. De
fiecare dată al naibii. Pentru că știu că te-ai dat în mâ inile mele. Te faci atâ t de vulnerabilă
încâ t mă doare pieptul. Ș i nu am spus așa ceva nimă nui în viața mea.” Se opri să -i mâ ngâ ie
obrazul, maxilarul, gâ tul. „Te iubesc, fetiță .”
„Te iubesc și pe tine, fiară .”
El zâ mbi, se aplecă să o să rute. Câ nd ea a încercat să -și îndoaie mâ inile în spatele gâ tului
lui, el le-a îndepă rtat cu blâ ndețe, i-a ținut încheieturile în timp ce îi cobora brațele pe pat și
o întinse încă o dată . Ș i-a coborâ t corpul peste al ei și abia câ nd i-a lovit stomacul ea și-a dat
seama că era din nou dur.
— Ești atâ t de nimfoman, murmură ea, cu corpul greoi și languresc de endorfine și o
dorință reînnoită .
„Bă rbații nu pot fi nimfomani”, a argumentat el în timp ce-și lua în mâ nă tija rigidă
pentru a o ghida că tre ea. — Ș i este doar cu tine, Allie. Doar tu." Fă cu o pauză , vâ rful
penisului odihnindu-se chiar în ea. "Mai spune-mi odata."
„Îți voi spune totul. Orice. Te iubesc, Mick. Sunt a ta. Mereu."
— Întotdeauna, spuse el, strecurâ ndu-se în ea.
Era atâ t de umedă încâ t l-a luat într-o singură lovitură lină , gâ fâ ind câ nd senzația
tremura prin ea.
„Mmm. . .”
El i-a să rutat buzele, i-a luat buza de jos între dinți și a ciugulit, s-a tras înapoi și s-a
aplecat să -i să rute sâ nii.
Ea întinse mâ na spre el, ținâ ndu-se de antebrațele lui puternice, iubind mușchiul
încordat de acolo. Ș i în timp ce el se arcui în ea, luâ ndu-și timp, să rutâ ndu-i gâ tul, umerii ei,
ea îi explora corpul dur cu mâ inile. Ea și-a alunecat palmele peste pă rțile lui, fă câ nd o pauză
pentru a atinge cicatricea de pe coastele lui înainte de a-și strecura mâ na între corpurile lor
pentru a mâ ngâ ia suprafața tare ca piatra a abdomenului lui. Ea și-a netezit degetele peste
fiecare creastă , iubind contracția mușchilor în timp ce el își arcuia șoldurile, apă sâ nd
penisul adâ nc în ea.
Plă cerea era un foc care se construia încet. O pâ rjoli, luminâ nd-o înă untru. Se mișcă mai
repede și ea se ține de el, cu brațele în jurul taliei lui, cu mâ inile întinse peste spatele lui.
Dorința a crescut, a crescut în spirală , sexul ei imposibil de umed, strâ ngâ ndu-i carnea
rigidă în ea.
„Te simți atâ t de bine, iubito. Atâ t de bine, murmură el. "Te iubesc copilul meu."
„Te iubesc, Mick. Oh . . .”
"Da, asta este. Pot să te simt . . . vino cu mine, fata mea.”
"Oh!"
Corpurile lor s-au ridicat în același moment, brațele înfă șurâ ndu-se strâ ns unul în jurul
celuilalt. S-au scuturat împreună , au ars împreună , au strigat. Mintea i se învâ rtea, lumina
stră lucind în spatele ochilor ei, de parcă toate stelele din rai trecuseră .
„Mick!”
„Te iubesc, copilul meu”, îi șopti el în pă rul ei. "Te iubesc . . .”
Noaptea era liniştită în jurul lor. Nici mă car nu auzea cicadele care câ ntau în tot orașul
New Orleans. Tot ce auzi ea a fost respirația lui constantă . Sunetul inimii ei bă tâ nd în timp
cu a lui.
Împreună .
Acesta era tot ce și-a dorit vreodată .
Ea îl iubea.
El o iubea.
Era speriată de moarte.
Ea și-a îngropat fața în umă rul lui musculos și a lă sat lacrimile să vină .
 CAPITOL
Treisprezece

„HEY.” S -a rostogolit pe o parte, luâ nd-o cu el. "Ce-i asta?"

Ea a adulmecat. "Nu-i nimic."
„Transparență , iubito.”
„Îmi pare ră u. Ai dreptate. Este doar atat. . . Mi-e frică , Mick. Nu ești?”
„La naiba, da. Dar încerc să nu mai alerg.”
Ea și-a lipit obrazul de pieptul lui, mâ ngâ indu-se în soliditatea corpului lui mare. „Asta
mă face să mă simt puțin mai bine.”
El a râ s. „Că nu alerg sau că încă mi-e frică ?”
„Nu că ești speriat. Vreau să spun, da, că ți-e frică , dar nu pentru că vreau să fii.” Ea a
șters ultimele urme de lacrimi. Doar că mă face să mă simt puțin mai mult. . . normal."
„Fă tiță , nu e nimic normal la noi.”
„Nu, cred că nu”, a fost de acord ea, zâ mbind. „Un patiser fă ră brută rie că ruia îi place să
fie bă tut și un expert în securitate care intră în lupte ilegale și îi place să ră nească fetele
dră guțe. Destul de nenorocit, nu?”
„Vreau doar să te rănesc , de acum înainte. În sensul bun. Ș i da, destul de nenorocit.
Oricum, despre brută rie. . .”
Ea se îndepă rtă și ridică privirea spre el. „O să -mi încep propria afacere fă câ nd catering
brută rie. O să închiriez un spațiu de bucă tă rie undeva. Nu mai vreau să lucrez pentru
nimeni altcineva.”
 „Trebuie să continui cu familia ta – poți să -i faci legă tura în cele din urmă , să -i faci să
vadă că ideile tale sunt cel mai bun plan posibil pentru Dolcetti. Acolo ești menit să fii. Unde
ți-ai aparținut mereu. Așa cum faci cu mine. Așa cum faci în New Orleans.”
„Nu vor asculta niciodată și am terminat să mă lovesc cu capul de peretele acela. Trebuie
să -mi redesenez planul de afaceri avâ nd în vedere acest alt curs de acțiune. Abia îi pot
aștepta pentru totdeauna. Ș i Mick? Putem să ne certam despre asta altă dată ?”
„Nu ne certam. Vreau doar ce este mai bun pentru tine. Stii asta, nu?"
"Fac. Dar acum trebuie să fiu aici cu tine. Nu vreau să am discuții serioase pentru o
vreme. Este în regulă ?"
"Orice vrei."
El o trase aproape, iar ea oftă în timp ce respira parfumul lui familiar. A zâ mbit câ nd
sexul ei s-a udat din nou. Dar nu avea nevoie de sex acum. Brațele lui în jurul ei, trupurile
lor strâ nse aproape, știind că o iubește, erau de ajuns.
— Nu o dracu, Mick, murmură ea, zâ mbind pentru sine.
„Ești o fetiță smerită , fată .”
„Îți place asta la mine.”
"Da, fac. Totuși, nu înseamnă că nu-ți datorez o palmă mai tâ rziu. Cu un club mic.”
Ea închise ochii, se înfipse mai aproape. „Nu m-ai lovi niciodată cu o bâ tă .”
„Încep să mă gâ ndesc la asta.”
El s-a aplecat și i-a să rutat vâ rful capului, i-a împins pă rul pe spate și i-a să rutat obrazul,
buzele. Se trase înapoi și ea ridică privirea și-l vă zu clă tinâ nd din cap.
"Ce?" ea a intrebat.
„Cine ar fi crezut asta? După tot acest timp."
„Marie Dawn a fă cut-o. Jamie a fă cut-o, altfel nu m-ar fi ajutat.”
„Amintește-mi să -i duc și eu acel club în fund.”
Ea a chicotit. „De parcă asta s-ar întâ mpla vreodată .”
Fața lui deveni sobră . „ Asta s-a întâ mplat. Simt că este un miracol, Allie.”
La fel și ea. Indiferent câ t de mult ar fi vrut să creadă că ar putea fi din nou împreună , ea
a gă zduit mereu îndoieli. O teamă țipă toare la care nu prea putea să -i pună voce — era prea
dureros să o ia în considerare cu adevă rat. Dar aici erau. Împreună . Fericit.
"Ai dreptate. Este un mic miracol. Este ceea ce mi-am dorit de atâ ta timp. Slavă
Domnului că m-am încă pă țâ nat să o obțin.”
„Mulțumesc ” , șopti el în timp ce brațele lui se strâ ngeau în jurul ei.

***

AU PETRECUT urmă toarele câ teva să ptă mâ ni, între concertele lui Mick, vizitâ nd toate
locașurile lor vechi preferate, cum ar fi Curtea celor două surori, unde s-au să rbă torit cu
creveți piperți înveți în slă nină și bere rece în timpul unor lungi conversații despre politică ,
familiile lor, zilele de liceu. Artă și filme și îndoieli. Prieteni și că rți și că lă torii. Se opreau la
Café Du Monde uneori de două ori pe zi pentru a bea cafeaua cu dantelă de cicoare și a
mâ nca beignets dulci și fierbinți, sau uneori doar pentru a vedea câ t zahă r pudră era pe
trotuarul din jurul curții cu baldachin, înainte de a trece peste stradă . a se petrece în
Jackson Square, fă câ ndu-se pe bă nci așa cum fă ceau câ nd erau adolescenți.
Au descoperit noi interese comune, lucruri pe care nu le-au mai fă cut niciodată
împreună . Amâ ndoi au iubit arhitectura veche a orașului și au vizitat casele celebre care
fă ceau parte din Colecția oficială istorică New Orleans. Amâ ndoi au iubit în mod deosebit
Casa Perrilliat, cu scara ei în spirală din lemn.
Au luat cina cu Neal și Marie Dawn și Allie și-a dat seama câ t de mult îi era dor să -l vadă
pe Mick cu familia lui, cei doi bă rbați glumâ nd unul cu celă lalt în felul dur al fraților. Ș i s-a
simțit bine cumva, toți fiind împreună ca cupluri. Desigur, îi spusese celui mai bun prieten
al ei că ea și Mick erau împreună , dar nici Marie Dawn, nici Neal nu i-au pus sub semnul
întrebă rii. Toată lumea acceptase pur și simplu să fie împreună , aproape ca și cum ar fi fost
de așteptat. Poate că a fost.
Au avut un brunch tâ rziu cu mama ei și mă tușile și unchii ei după ce s-au întors toți de la
biserică într-o duminică . Mick a fost imediat luat în familie, de parcă nu trecuseră
treisprezece ani de câ nd fusese ultima oară în casa mamei ei, și-ar fi mâ ncat coq au vin,
minunata rețetă de tocană ță ră nească franceză care fusese transmisă de la demult dispă rut
lui Allie . -mère , mama tată lui ei. S-au așezat în jurul mesei și au bă ut vin și au vorbit și s-au
certat ore în șir, un ritual care fă cuse întotdeauna parte din familia ei, atâ t din partea
italiană a mamei sale, câ t și din partea franceză a tată lui ei - ceva ce Allie și-a dat seama că
și ea îi lipsea și ea a jurat că petrece mai mult timp cu ei.
În iunie, Mick a invitat-o la casa pă rinților să i pentru gră tarul lor anual de Ziua Tată lui.
Reveniseră împreună de aproape șase să ptă mâ ni, iar ea încă nu vă zuse niciunul din familia
lui Mick în afară de Neal. Încerca să se decidă cu ce să poarte câ nd i-a sunat telefonul mobil.
„Marie Dawn – doar persoana cu care trebuia să vorbesc.”
„Ce e, chérie ? Totul e în regulă cu tine și Mick?”
„Totul este grozav.”
„Este acolo? Sau ești la el?”
„Nu, sunt la mine acasă , singur. De ce?"
„Doar să mă asigur că nu este girlcode pentru că stă tea chiar lâ ngă tine.”
„Lucrurile sunt cu adevă rat grozave. Mai bine decâ t grozav. A fost uimitor cu noi.”
„Atunci despre ce trebuia să vorbești cu mine?” întrebă Marie Dawn.
„Am nevoie de cel mai bun prieten al meu pentru mai mult decâ t un sfat în relație, știi.”
"Precum ce?"
„Ca sfaturi despre modă .”
„Tu ești cel care a că lă torit prin lume și a venit acasă cu acel sentiment de sofisticare
europeană simplă , amice .”
 „Nu am fă cut-o”, a protestat Allie, să pâ nd prin sertarul dulapului în timp ce își ținea
telefonul mobil între ureche și umă r. „M-am întors cu arsuri la cuptor și cu o dorință
copleșitoare de a să rut obrajii tuturor.”
Marie Dawn oftă . „Tot ceea ce faci este să adaugi una dintre acele eșarfe subțiri de țesut
la un bataș și la blugi și ară ți ca un milion de dolari. E atâ t de al naibii. . . Limba franceza."
Allie a râ s. „Bine, trucul cu eșarfa este franțuzesc. Dar ceea ce trebuie să știu cu adevă rat
este ce să mă îmbrac la acest gră tar.”
„Este un gră tar. Purtați blugii și eșarfa aia.”
„Dar este Ziua Tată lui și nu i-am vă zut familia de ani de zile, în afară de voi, bă ieți. N-ar
trebui să port o rochie sau așa ceva?”
„Sigur, o rochie de soare, dacă vrei. Aici e New Orleans, în caz că ai uitat. Va fi aproape
nouă zeci și va fi umed acolo. Singurul meu sfat ar fi să -ți pui pă rul sus.”
Allie și-a mușcat buzele, ținâ nd în sus un tanc de bumbac roz închis împodobit cu
dantelă . „Hmm. . . bine, voi face asta.”
"Asa de . . .” Marie Dawn începu. „Cum sunt lucrurile cu voi doi. . . ştii . . . la club?"
„Nu am mers. Ne-am oarecum dorit să petrecem timp reconectâ ndu-ne. Amâ ndoi simțim
același lucru despre asta - de parcă clubul ar fi aproape o distragere a atenției în acest
moment. Vrem doar să fie despre noi doi.”
„Asta sună foarte bine. Mă bucur pentru tine, chérie .”
Allie se îndreptă , zâ mbind. "La fel şi eu."
„Deci ai pus lucrurile pervers în așteptare?”
Ea a râ s. „Ești atâ t de bă gacioasă ! Dar nu, nu am pus înclinația în așteptare. Doar ne
facem treaba acasă . Tehnic. A fost o singură dată în camioneta lui . . . și poate o dată pe o
bancă din Washington Square Park.”
„Allie! Ai fă cut sex într-un parc ? Unde sunt copii?”
„Era imediat după apus, iar parcul se golise pentru că a început să plouă . Ș i nu am fă cut
sex. Era doar un fel de . . . ținâ ndu-mă cu mâ inile la spate și să rutâ ndu-mă foarte tare și
tră gâ ndu-mă de pă r și . . . chiar nu vrei să știi mai mult decâ t atâ t.”
„Oh, dar vreau. Cumnat sau nu.” Ea se opri o clipă . „Ș tii, m-am gâ ndit în ultima vreme că
Neal și cu mine am putea condimenta puțin lucrurile. Poate că trebuie să vin la tine cu
câ teva întrebă ri.”
„Oricand. Cu excepția acestui lucru de Ziua Tată lui.”
„O, Doamne, îți poți imagina mama lor auzind o astfel de conversație?”
"Vă rog. Ea ar muri de șoc.”
Marie Dawn chicoti.
— Promite-mi că te vei purta, a cerut Allie. „Tu faci parte din familia Reid mai mult decâ t
mine.”
"Mai lung decat . . . ? Allie, bă ieți, plă nuiți să vă logodiți sau așa ceva? Allie o auzi
respirâ nd. „Te-ai logodit și nu mi-ai spus? Voi doi veți anunța asta astă zi?”
"Ce? Nu, desigur că nu."
 „De ce „desigur că nu”? Tocmai ai spus...
„A fost o ră tă cire a limbii. Nu am ajuns încă acolo, Marie Dawn. Nici mă car nu ne-am
întors împreună de două luni încă . Nu am mai vorbit despre nimic atâ t de departe în viitor.
Dacă am fi avut-o, știi că ai fi prima persoană pe care o sunam.”
Dar oarecum aveau — amâ ndoi au folosit cuvâ ntul pentru totdeauna . Totuși, acum că
Marie Dawn o întrebase, Allie nu se putea abține să nu se întrebe dacă vreunul dintre ei
avea cu adevă rat o înțelegere a ceea ce însemna pentru totdeauna .
O parte din ea a vrut. Acel angajament. Acea promisiune de iubire durabilă .
Nu. Este suficient.
Ea și Marie Dawn au închis telefonul, fiind de acord să vorbească mai mult mai tâ rziu, și
Allie i-a venit dintr-o dată că încercase să -i permită să fie suficient. Dar o parte din ea a
ră mas nemulțumită .
Ura să fie o astfel de fată . Dar câ nd își imaginase vreodată să meargă pe culoar cu
altcineva, în afară de Mick Reid?
Ea clă tină din cap, trâ nti sertarul dulapului. Era ridicolă . Era fericită cu lucrurile așa cum
erau. Erau fericiți. Ș i chiar a avut o înțelegere mai bună pentru totdeauna decâ t Mick? Nu
ideea de asta a fost cea care a speriat-o?
Sau poate a fost ideea ca ceva la fel de minunat ca dragostea pe care o aveau unul pentru
celă lalt să fie luat. S-a simțit . . . inevitabil.
Nu te gândi la asta.
Își împinge acel gâ nd în spatele minții de câ nd vorbiseră despre dragoste. Dar ea nu s-a
putut abține că a venit strecurâ ndu-se înapoi uneori. Ca după ce fă cuseră dragoste
privindu-se în ochii celuilalt și se simțea ca un cadou, iar ea trebuia să -și înghită lacrimile.
Se pricepea să se prefacă , nu-i așa? Prefă câ ndu-mă că frica nu era mereu acolo, plutind.
Aşteptare.
Nu.
Trebuia să se scuture sau frica avea să strice totul. Era singurul lucru despre care nu
putea vorbi cu Mick. Singurul lucru pe care trebuia să -l țină închisă într-un colț întunecat.
Ea a deschis din nou sertarul dulapului și a îndesat maioul înapoi, mergâ nd în dulap
pentru a-și distra atenția mai mult decâ t orice, poate. În cele din urmă , s-a hotă râ t pentru o
rochie de soare lungă din tricot de bumbac, într-un imprimeu modern în nuanțe de
portocaliu și maro. A luat sandalele ei preferate din piele maro, pe care le cumpă rase la
Barcelona cu ani în urmă și a adă ugat o pereche de cercei cu cerc de argint după ce și-a pus
pă rul, așa cum sugerase Marie Dawn.
Privindu-și reflectarea în oglindă , și-a spus să nu fie proastă – familia lui o plă cuse
întotdeauna și nu ar fi nicio problemă . Dar adevă rata problemă era vocea sâ câ itoare din
fundul minții ei, care se îngrijora că acesta ar fi încă un pas într-o direcție serioasă .
„La ce te gâ ndești?” întrebă ea reflecția ei cu voce tare. „Ești cu bă rbatul pe care îl iubești,
care te iubește înapoi.”
 Îi era prea frică să se asigure că nu va dispă rea totul la un moment dat, ci doar se va
dizolva ca bulele de să pun în vâ nt. Pentru că ea îl iubea. Nu îndră znea să creadă prea mult
în asta. O fă cea atâ t de tristă – o durea pâ nă la capă t – dacă se lă sa să se oprească asupra
acestui gâ nd.
Ea îşi îndreptă umerii. „Deci pur și simplu nu o voi face.”
Dar oglinda nu a mințit. Putea să vadă singură privirea bâ ntuită din ochii ei. Ar trebui să
se descurce mai bine înainte să -l vadă pe Mick.

***

M ICK A AJUTAT-o să coboare din camionul din fața casei pă rinților să i, o colonie perfect
întreținută , cu două etaje, cu fețe din lemn, construită în anii 1930.
„Ești gata să -i vezi pe toți?” întrebă el, ținâ ndu-se de cotul ei în timp ce urcau treptele din
față .
Ea se întoarse să -i zâ mbească . "Nu pot să aștept."
Era adevă rat, chiar dacă stomacul ei avea câ țiva fluturi care fluturau ușor.
A deschis ușa, iar tată l lui Mick era de partea cealaltă , așteptâ ndu-i.
Emmet Reid era aproape o copie carbon a lui Mick. Era aproape la fel de înalt, cu același
pă r întunecat și ochi cenușii, aceleași tră să turi dure și frumoase, deși puțin mai întunecate.
Ș i același aer de comandă care îl ajutase să -l facă șef de pompieri. Chiar și după ce a fost
pensionat de câ țiva ani, s-a purtat în continuare cu un aer natural de autoritate. Dar
zâ mbetul lui larg și cald era plin de bun venit câ nd o tră gea pe Allie pentru o îmbră țișare,
iar ea se trezi relaxâ ndu-se în îmbră țișarea lui.
— Allie, a trecut prea mult timp de câ nd nu te-am vă zut, fată . El o bă tu pe spate și se
trase să se uite la ea. Am auzit că te-ai transformat într-o femeie ară tosă , dar, oh, doamne.
Nu e de mirare că Mick este atâ t de luat de tine.”
Ea se uită la Mick, care își dă du ochii peste cap, dar el zâ mbea mâ ndru.
— Mă bucur să te vă d, spuse Allie. Era. Era bine să mă întorc în casa lor familiară
confortabilă , cu podelele sale late din lemn și parfumul familiar de lă mâ ie al lustruirii
pentru mobilier.
„Dă mâ inile de pe ea, tată . Ea este a mea."
Emmet o eliberă , îi dă du lui Mick o palmă puternică pe umă r și le fă cu cu mâ na prin
sufragerie. „Mama ta este înă untru bucataria. Du-te salută -o. Toți ceilalți sunt în spate.
Acolo ar trebui să fiu, îngrijindu-mi gră tarul. Am niște câ rnați de aligator care îți vor da foc
limbii – atâ t de fierbinți încâ t ne va fi nevoie de toți bă ieții mei și de mine să stingem
flă că rile.
Ea surprinse tresă rirea tă cută a lui Mick. Ea știa că ura câ nd tată l să u, în special, fă cea
referire la ceilalți fii ai să i fiind pompieri. Nu că Mick i-ar fi întâ mpinat pe vreunul dintre ei.
Dar ea știa că încă simțea ca o lovitură în piept că nu reușise să facă parte din acea tradiție
de familie nobilă .
 S-au mutat în bucă tă rie, unde mama lui Mick – încă o frumusețe cu un cap de bucle
întunecate superbe chiar și la șaizeci de ani – turna salata de varză dintr-un recipient
enorm Tupperware într-un bol de plastic festiv. L-a pus jos și și-a șters mâ inile pe șorț,
venind în jurul tejghelei să o ia pe Allie în brațe.
„Oh, dragă , mă bucur că ești aici. Mulțumesc că ni te-ai ală turat."
— Îți mulțumesc foarte mult că m-ai invitat, Maureen.
"Desigur." Mama lui Mick i-a dat drumul și s-a uitat la ea. „Toți crescuți. Îmi amintesc de
tine la șaisprezece ani de parcă a fost ieri. Ce mai face mama ta?”
„Este foarte bine. Mă trezesc în fiecare dimineață la patru dimineața pentru a coace, la fel
ca întotdeauna.
"Bun. Asta e bine. Mick, vino să -i să ruți mamei tale.”
Se aplecă pentru a-i pune un să rut pe obraz.
— A fost dră guț cu tine, Allie?
"El are. L-ai antrenat bine.”
— Ă sta e bă iatul meu, spuse Maureen, radiantă . „Acum, ce pot să te fac să bei? Ceai
dulce? Limonadă ?"
„O bere rece pentru noi doi, cred, mamă . Allie? Da? O voi primi.”
— Am auzit că Allister ți-a remodelat bucă tă ria, spuse Allie Mick a luat două sticle din
frigider. "Este superb. A început să lucreze la mine. Abia aștept să se așeze praful, mai ales
dacă iese ceva ca al tă u.”
"Multumesc draga. Sunt încâ ntat de el. Ș i Mick mi-a spus despre lucră rile care se fac la
casa ta. Apropo, îmi pare foarte ră u pentru mă tușa ta Joséphine. Nu ai fost aproape de ea,
nu?
„Nu cred că a fost nimeni. Nici nu sunt sigur de ce mi-a lă sat casa. Poate pentru că eram
singura rudă ră masă în Statele Unite, deși ea avea o familie în Franța.”
Maureen o luă de mâ nă și o privi în ochi. „Unele lucruri sunt doar menite să fie.”
Ea a rezistat impulsului de a se retrage și a zâ mbit în schimb. „Da, cred că sunt.”
„Voi doi mergeți în spate și vedeți restul familiei. Allie, nici mă car nu l-ai întâ lnit pe
nepotul meu, nu-i așa?
"Nu am."
Mick a întins mâ na în bol și a scos o bucată de varză și a bă gat-o în gură . Maureen îi dă du
o palmă . „Continuă , acum. Am de lucru aici.”
„Pot să ajut cu ceva?” întrebă Allie.
„Nu fi prost – știi că am probleme de control câ nd vine vorba de bucă tă rie. Du-te în
vizită . Simte-te bine. Voi ieși peste puțin.”
"Haide."
Mick o luă de mâ nă și o conduse prin că mară și pe ușa din spate care ducea la puntea cu
ecran. A simțit imediat mirosul de câ rnați și creveți care se gă teau pe gră tar, amestecați cu
parfumul de vară al soarelui care lovea frunzele verzi ale ulmului mare de dantelă care
creștea în curtea familiei Reid. Marie Dawn a fost lâ ngă ea într-o clipă , tră gâ nd-o de lâ ngă
Mick pentru a-și saluta frații. Gareth și Nolan semă nau un pic mai mult cu ei partea maternă
a familiei, cu tră să turi mai rotunde și ochii ei albaștri. I-au prezentat-o pe logodnica lui
Nolan, Katie, și pe soția lui Gareth, Leanne. Fiul lor adolescent, Colby, arunca un frisbee pe
iarbă pentru vechiul laborator galben al lui Emmet și Maureen, Scratch, care fusese că țeluș
ultima dată câ nd îl vă zuse.
Ea a simțit acel sentiment de familie pâ nă în oase – legă tura pe care o împă rtă șeau cu
toții. Era unul dintre lucrurile pe care ea și Mick le aveau în comun. Cu excepția faptului că
ținea întotdeauna o parte din el însuși la distanță de oamenii despre care știa că doreau să -l
iubească , să -l ia și să -l accepte complet. Aproape că simțea pereții lui ridicâ ndu-se în
momentul în care intraseră pe ușă .
A tră it cu această presiune în mod constant? Îl poartă aproape în fiecare zi din viața lui?
„Vino să vorbești despre nuntă cu Katie”, a spus Marie Dawn, scoțâ nd-o pe Allie din
gâ ndul ei de a sta cu cel mai nou viitor membru al familiei Reid. Katie era o tâ nă ră dră guță ,
dulce și prietenoasă și pentru Allie i-a fost ușor să se piardă în discuții despre pră jiturile de
nuntă și flori.
Câ nd mâ ncarea era gata, ea era mult mai relaxată , amintindu-și cum era să fii acasă în
această casă , ca prin memoria musculară . Toată lumea a mâ ncat la mesele lungi din lemn,
așezate în curte, sub un cort de plasă de țâ nțari. A fost o adevă rată să rbă toare: promisiunea
de creveți la gră tar și câ rnați de aligator picant, salata de varză a lui Maureen și pâ ine de
porumb și limonadă înghețată , fasole roșie și orez și plă cintă cu nuci pecan pentru desert.
Allie a mâ ncat pâ nă nu s-a putut mișca, iar toată lumea, în afară de Colby, a stat la masă ore
întregi, spunâ nd toate poveștile vechi despre marile incendii din New Orleans și despre
oamenii Reid care erau acolo pentru a lupta cu flă că rile. Gareth a fost convins să -și arate
cicatricea de la un incendiu în depozit, care aproape că îl ucisese, salvâ nd un coleg pompier
dintr-o curențișor, iar toți fiii lui Emmet au vorbit cu mâ ndrie despre tată l lor că a slujit
orașul timp de aproape patruzeci de ani.
Toți, cu excepția lui Mick.
Stă tea lâ ngă Allie ca o piatră . Încercă să zâ mbească , să dea din cap, dar faptul că nu putea
fi o parte integrantă a conversației îl omorâ se, știa ea. Familia nu a fă cut-o intenționat,
desigur, și ea a înțeles că în niciun caz nu ar fi putut ignora carierele desă vâ rșite ale lui
Emmet, Gareth, Nolan și Neal în departament. Dar pentru prima dată a ajuns să înțeleagă
cum trebuie să -i zdrobească nervii lui Mick, ca gă urirea pe un dinte ră u, de fiecare dată
câ nd familia se aduna. A durut pentru el.
„Mick”, a început Maureen, întorcâ ndu-se că tre el, „spune-ne despre momentul în care ai
salvat-o pe fetița aceea de a fi că lcată în picioare la acel concert”. Se uită la Allie, cu mâ ndrie
și altceva în ochii ei albaștri. „A fost învinețit peste tot câ nd a scos-o afară , dar pe fată nu a
fost nici o zgâ rietură . Pă rinții ei i-au trimis atâ t de multe felicită ri de mulțumire încâ t ai
crede că au cumpă rat acțiuni în companie.”
„Nu, mamă . Este ziua tatalui.”
— Ah, haide, Mick, îl îndemnă Neal, împingâ ndu-l pe umă r. „A fost al naibii de eroic.”
 Mick doar a clă tinat din cap și a ridicat sticla de bere pe care o ală ptase toată ziua.
„Pentru tata. La mulți ani de Ziua Tată lui, șefule.”
„Pentru tata”, a repetat întreaga familie.
Se auzi mult clinchet de sticle și pahare de plastic, apoi toată lumea a că zut în conversații
diferite, inclusiv Mick și Neal. Dar Allie era foarte conștientă de câ t îl costase acel moment
ră u.
În cele din urmă , petrecerea s-a despă rțit și și-au luat ră mas bun, Maureen fă câ ndu-i lui
Allie să promită că va veni din nou pe la casă , iar Katie primind numă rul lui Allie pentru a
vorbi mai multe despre prepararea tortului ei de nuntă .
Mick ră mase tă cut pe drumul înapoi spre casa lui. Sau ar fi fă cut-o a crezut că se
îndreptau spre el, dar el a luat o cotitură care a dus în cartierul ei.
"Unde mergem?" ea a intrebat.
„Te duc acasă .”
"Dar . . .” Ea fă cu o pauză , mestecâ ndu-și buza pentru o clipă . „Mick? Ne vedem vreodată
și nu petrecem noaptea dacă nu plecați din oraș?”
Își ținea ochii pe drum. "Cred ca nu."
„Deci, acest lucru este diferit pentru că . . . ?”
Câ nd el nu ră spunse, ea se uită pe fereastră , așteptâ nd. A ră mas tă cut câ nd trecură pe
lâ ngă un râ nd de case împodobite cu schele, un alt râ nd de case care fuseseră recent
reconstruite. Pe blocul urmă tor erau magazine, una o piață de produse cu standuri pe
trotuar, plină de pepeni, varză și fasole, portocale și ardei în toate culorile imaginabile. Era
bucuroasă să vadă că orașul dobâ ndise atâ t de mult din vechea lui vibrație.
Se întrebă dacă Mick o va face vreodată .
Câ nd au ajuns la ea, el a parcat și s-a așezat privind pe parbriz.
— Intri, mă car? ea a intrebat.
„Aș prefera să nu vezi asta.”
— Vezi ce, Mick?
Își puse o mâ nă pe brațul lui, dar îl simți înțepenit sub atingerea ei.
A scuturat din cap.
Ea a așteptat.
După câ teva clipe, ea a spus încet: „Ș tii, nu cobor din camionul ă sta pâ nă nu-mi dai un fel
de ră spuns”.
„M-am gâ ndit că nu, tu fiind tu.”
"Ce înseamnă asta?"
— Ești încă pă țâ nat ca naiba, Allie.
„Credeam că îți place asta la mine.”
„Poate puțin mai puțin acum.”
Asta a înțepat.
— Dă -te dracu’, Mick, spuse ea încet.
Își biciui capul. "Ce ați spus?" Ochii lui ardeau.
 "M-ai auzit." Furia i se aprinse brusc în vene, arzâ nd-o înă untru. „Tu și atitudinea ta
obscure. Obișnuiam să cred că este sexy. La naiba, poate că încă mai fac. Dar nu-mi place
deloc câ nd mă întorc. Câ nd este întors împotriva noastră . Înțeleg. Am și eu niște probleme
de familie, știi, dar poate ești prea prins în propria ta rahat ca să observi. Așa că continuă .
Faceți tot ce trebuie să faceți în privința problemelor voastre – complacă -te în dorința ta
juvenilă de a-ți lovi fața sau orice naiba te ajută să -l scoți din sistemul tă u – dar nu mă
învinge.” Mâ inile ei strâ nseră în lateral. — Nu o face, Mick.
Pă rea uluit. Apoi tră să turile lui strâ nse se relaxară , gura lui lă rgindu-se pâ nă câ nd nu
mai era nimic decâ t un râ njet acolo.
"Iti bati joc de mine?" întrebă ea șocată .
„Poate că râ d de mine. Dar Doamne, ai fost nebun.”
— Poate că încă mai sunt, spuse ea, nesigură ea însă și.
A privit-o câ teva clipe lungi, apoi s-a aruncat spre ea.
N-ar fi fost posibil dacă camioneta lui ar fi fost mai mică , dar în câ teva secunde a fost
deasupra ei, împins-o pe scaun și o să ruta tare, cu o mâ nă înfiptată în pă r, ținâ ndu-se
strâ ns.
Ea a încercat să -l împingă de pe ea, dar ar fi putut la fel de bine să fi împins într-un zid de
că ră midă . A să rutat-o mai tare, limba lui împingâ ndu-i în gură și a simțit gust de bere și
mirodenii și doar puțin din ego-ul care se recuperase rapid.

***

M ICK s-a tras înapoi, privind-o. Îi simțise predarea, trecuse de încă pă țâ narea și furia ei să
ajungă acolo. Dar ea era încă supă rată , putea să -și dea seama din felul în care degetele ei îi
înfipseră în umerii lui, prefă câ ndu-se încă că îl împinge.
„Ești supă rat pe mine, iubito?”
"Da."
„Ești al naibii de dră guță câ nd ești supă rată .”
„Nu am vorbit că condescendența este o limită dură ?” întrebă ea, doar parțial falsă .
"Nu am facut."
— Ar fi trebuit, mormă i ea.
El a apucat-o și a tras-o mai aproape, i-a auzit un mic gâ fâ it în timp ce îi ridică mâ na și îi
mușcă palma.
„Putem avea acea discuție în pat. În timp ce te pun într-o dispoziție mai bună .”
„Starea mea a fost bine! Al tă u este cel care a fost nasol.”
„Nu am specificat niciodată a cui stare de spirit ne-am îmbună tă ți.”
"Dar . . .” a pufnit ea. "Tot ceea ce."
„Orice ce?” el a cerut.
"Tot ceea ce . . . domnule?” Si-a dat ochii peste cap, dar pe fata ei era un zambet mic.
„Ah, asta e fata mea. Haide."
 A coborâ t și a tras-o, alunecâ nd-o pe scaun și afară din partea lui din camion. El o luă de
mâ nă și se gră bi să urce pe jos, îi luă cheile de la ea și deschise ușa, trâ ntind-o în urma lor. A
condus-o în bucă tă rie.
"Tu. Iată , a ordonat el, strâ ngâ nd-o cu putere, pâ nă câ nd a simțit fiecare curbă moale
feminină lipită de el. Penisul i s-a dus la greu.
Era deja puțin fă ră suflare. Ea și-a lins buzele. S-a aplecat înă untru și i-a mușcat – nu a
putut rezista.
„Mmm.”
Mirosea atâ t de bine – el simțea soarele pe pielea ei, în pă rul ei. El a întins mâ na în
spatele ei și a scos clema, iar ea și-a scuturat treptele lungi. Ș i-a îngropat fața în pă rul ei, a
inspirat. Își înfipse degetele și le trase strâ ns.
El i-a șoptit la ureche: „Am să te trag peste masa din bucă tă rie, prințesă . Scoate-ți
chiloții.”
El i-a dat drumul, iar ea a fă cut un pas înapoi, și-a ridicat rochia pentru a ajunge sub ea,
s-a aplecat și a revenit cu o mâ nă mică de dantelă roz. Le-a luat de la ea și le-a aruncat pe
podea înainte de a o întoarce brusc și de a o apleca peste marginea mesei mici, rotunde,
folosind o mâ nă pentru a o apă sa pe suprafața de lemn pâ nă câ nd obrazul ei a ră mas acolo.
„Mick. . .”
„Shh.”
El a ră sturnat tivul rochiei ei în sus, dezvă luindu-i fundul perfect rotunjit, a deschis
muschiul cu nasturi a pantalonilor lui cargo și i-a scos penisul afară . Doamne, a fost atâ t de
greu încâ t l-a durut. Trebuia să fie înă untrul ei.
„Ră spâ ndește-te”, i-a spus el, iar ea s-a conformat.
A întins mâ na sub ea, și-a gă sit pă să rica deja udă .
„Trebuie să te trag, iubito.” El și-a ghidat penisul spre deschiderea ei, a bă gat în ea dintr-
o dată . „La naiba, da. . .”
"Oh!"
S-a tras înapoi, a împins din nou tare, avâ nd nevoie să fie tare, rapid și fă ră milă din
motive pe care nu le înțelegea. El i-a luat unul dintre brațele și i-a ră sucit la spate, l-a ținut
acolo în timp ce se arunca în ea iar și iar.
Plă cerea era ca un ciocan, lovind în el. Ea gemea, striga, iar el simți că sexul ei se strâ nge
în jurul lui. S-a întins în jurul ei și i-a gă sit clitorisul strâ ns. El a tras de ea, a ciupit, a ră sucit
carnea fragedă între degete în timp ce o izbi.
„Doamne, Mick!”
Ea a venit, pă să rica ei dulce strâ ngâ ndu-se în jurul lui, apoi udâ ndu-l cu plă cerea ei. A
fost prea mult pentru el. El a venit într-un torent de senzație de foc, dracâ ndu-o din ce în ce
mai tare, plă cerea și că ldura orbindu-l în timp ce tremura în ea.
„Iubito, copil, copil. . .”
Abia putea respira. Abia încetase să vină și deja avea din nou nevoie de ea.
S-a strecurat din ea, întorcâ nd-o și tră gâ nd-o în brațe. Ale ei i-au trecut la gâ t.
 "Esti bine?" ea a intrebat.
"Ce? Sunt atâ t de bine, fetiță .”
Ș i era adevă rat. Parţial. Cealaltă parte, fie ar ignora-o pâ nă câ nd a dispă rut, fie ar
continua să o ia dracului cu Allie pâ nă câ nd a dispă rut. Ori a fost asta, ori du-te la luptă .
Trebuia să recunoască că naiba era mai bine.
S-a ridicat pe degetele de la picioare și l-a să rutat pe gâ t.
— Hai, spuse el. „Voi avea nevoie din nou de tine în aproximativ cinci minute.”
Ea a fă cut un pas înapoi, și-a dat drumul din sandale și și-a tras rochia peste cap. Ochii ei
erau de un aur mocnit. "Sunt gata cand esti si tu."
Ea i-a întins mâ na și el a luat-o, a lă sat-o să -l ducă în dormitorul ei, unde el s-a scos din
haine și a împins-o pe pat.
„Mâ inile și genunchii”, îi spuse el.
Nici mă car el însuși nu era sigur de ce era atâ t de scurt cu ea. Dar ea nu se lupta, nu
pă rea să o deranjeze. Dar câ nd a venit în spatele ei și a început să -și înfă șoare tricoul în
jurul ei ochii, ea a împins-o. — Limită greu, Mick, îi aminti ea. „Pur și simplu nu pot.”
„Nici o problemă , iubito.”
A lă sat că mașa să cadă și s-a întins sub ea, alunecâ ndu-și mâ inile peste sâ nii ei și
jucâ ndu-se cu sfarcurile ei. Au mers greu imediat.
„Te simți bine, fata Allie?”
"Imi place."
"Dar . . . ?”
„Dar am nevoie să -i ciupești.”
"Ca aceasta?" A ră sucit carnea înțepenită între degetul mare și ară tă tor. Ea gemu. — O
iau ca pe un da?
„Mmm, da. . .”
Auzindu-i gemetele, simțindu-i că ldura sub el, îl întă rea din nou. A simțit dorința ca o
presiune în interiorul corpului, mingilor, penisului.
„Trebuie să te trag din nou”, a spus el, la fel de mult pentru sine, ca și pentru ea.
Ș i-a arcuit șoldurile pâ nă câ nd penisul s-a apă sat pe sexul ei. Era umedă , buzele
alunecoase și umflate.
Lă să vâ rful să alunece acolo, înainte și înapoi în că ldura lichidă a corpului ei, înainte de a
împinge înă untru.
Da, de asta avea nevoie. Să se piardă în ea. În plă cere pură , fă ră minte. În natura
primordială a naibii.
S-a cufundat în ea iar și iar, strâ nsoarea lui asupra corpului ei luxuriant strâ ngâ ndu-se,
degetele lui înfipâ ndu-i în șolduri. Dar nu era vorba de a-i oferi durere. Nu era vorba deloc
de îndoială . Poate că nici mă car nu era vorba de sex. Era mai mult despre uitare.
A venit cu trupul tremurâ nd și s-a pră bușit deasupra ei. A trecut mult timp pâ nă câ nd el
și-a luat respirația și a realizat că probabil o zdrobește.
"La dracu. Scuze, iubito.”
 Se rostogoli de pe ea, iar ea se întoarse pe o parte, privindu-l. Ea și-a pus mâ na pe
pieptul lui.
"Esti bine?" întrebă ea din nou.
"Amenda. Mă tot întrebi asta.”
"Eu sunt doar . . .” Fă cu o pauză , și-a mușcat buza. "Control."
Nu era deloc bine. Nu încă . Dar el ar fi. Era doar ceva în a-și vedea familia – a-i vedea cu
Allie lâ ngă el – care a fă cut lucrurile mai dureros de clare. Dar nu se putea gâ ndi la asta
acum. El nu a vrut.
Unele lucruri erau pur și simplu prea întunecate și urâ te pentru a fi privite în lumina
unei după -amiezi de duminică .
 CAPITOL
Paisprezece

H M-am trezit la șase dimineața, dimineața cenușie și înnorat. Allie dormea lâ ngă el,
neclintită cu excepția ridică rii și că derii blâ nde a sâ nilor ei. O ținuse trează
pâ nă tâ rziu, ieșise la camioneta lui să -și ia geanta de frâ nghie la un moment dat
și o legase, exersâ nd niște noduri complicate asupra ei. În această dimineață , a trebuit să
recunoască că fusese în mare parte, astfel încâ t să nu trebuiască să vorbească mai mult
decâ t era plă cerea pură a lucrului la frâ nghie – fie a ei, fie a lui.
Se ura puțin pentru asta.
Flash din acea dimineață rece câ nd se trezise și o lă sase să doarmă cu toți acești ani în
urmă . Inima lui în gâ t, în timp ce o privi pentru ultima dată , atâ t de frumoasă , cu capul
întins pe un braț, cu ochii închiși, cu genele lungi pe obraji. Acea senzație de sfâ șiere câ nd a
lă sat-o în urmă . Învâ rtirea în intestine zile după aceea. Sticla de scotch pe care o terminase
în noaptea aceea, în timp ce își justificase acțiunile pentru sine din nou și din nou.
Nu era suficient de bun pentru ea.
Nu fusese niciodată . Allie era o fată bună . Ce naiba fă cuse?
Ș i atunci se urâ se pe sine.
„La naiba”, mormă i el, așezâ ndu-se în pat și trecâ ndu-și mâ inile peste cap, frecâ ndu-și
mizeria din ochi. „Acesta este diferit.”
Dar a fost, pâ nă la urmă ?
Se simțea agitat și ura să se simtă agitat. Însemna doar un lucru.
 S-a ridicat și și-a gă sit hainele și s-a întors în dormitor, intenționâ nd să -i spună că pleacă .
Dar pă rea prea liniștită ca să se trezească – asta își spunea el însuși, oricum – un braț
aruncat peste ochi, pă rul întins pe perne. A privit-o dormind câ teva minute înainte de a se
întoarce să plece.
New Orleans era liniștit atâ t de devreme într-o dimineață de luni. Liniștea îi dă dea mult
prea mult timp să se gâ ndească . Cam tot ce ar fi putut – ar fi trebuit – să fie. Ș i nu a vrut să
meargă acolo. Dar era prea tâ rziu, nu-i așa?
Capul îi bă tea cu putere, inima îi bă tea în viteză , în timp ce punea niște muzică , metal
tare, bă tâ nd în cap, și lă să să -i înece gâ ndurile în timp ce conducea traseul prea familiar
că tre club de pe autostrada Pontchartrain. A parcat și a să rit afară . Ușile depozitului erau
închise. A tras și le-a gă sit încuiate.
"Ce dracu?"
Întotdeauna a fost cineva în club. Doar dacă nu fusese percheziționat în weekend și nu
auzise despre asta.
A lovit ușa cu cizma. L-a durut, durerea îi reverbera în sus, dar a fă cut-o din nou, oricum.
„La naiba, la naiba.”
Avea nevoie de club chiar acum. Trebuie să lupți.
A să rit în camioneta lui și a împușcat motorul, îndreptâ ndu-se în schimb spre sala de
sport.
Nu i-a luat mult să ajungă acolo, doar câ teva minute să se schimbe. Locul era aproape
gol în această dimineață devreme. Totuși, mulțimea de dinainte de muncă ar sosi oricâ nd. Îl
gă si pe Antoine pe spate, apă sâ nd pe bancă , câ nd ieșea din vestiar.
„Spar?” l-a întrebat fă ră preambul.
Antoine puse bara înapoi pe stand cu o pufă tură de aer. "Sigur. Vrei să te încă lzești mai
întâ i?”
— Nu chiar, dar o voi face, mormă i el, ignorâ nd privirea curioasă a lui Antoine.
A fă cut o treabă rapidă cu bandă pe mâ ini și a lucrat mai întâ i cu sacul de viteză ,
întinzâ ndu-se într-adevă r în ea, transpirat rapid. Se simțea bine, acea arsură în mușchi,
impactul pungii împotriva degetelor. Dar avea nevoie de o provocare. S-a dus să -l gă sească
pe Antoine, care încă se antrena cu greută țile.
„Sunt pregă tit”, a spus el.
Antoine ridică privirea, puse ganterele grele jos. "Bine. Să mergem."
S-au lă sat sub frâ nghii și au pă șit în ring. Antoine a început să se miște imediat – era
întotdeauna bun cu jocul de picioare. Dar Mick și-a simțit creierul instalâ ndu-se în
focalizarea laserului. A aruncat primul pumn, dar Antoine s-a abă tut. Ș i l-a enervat.
A mers după el, a reușit să -i dea un pumn în piept, o lovitură în coapsă , apoi încă un
pumn în corp.
"Hei! Ce naiba e cu tine, omule?” strigă Antoine.
Dar el nu s-a oprit. Nu putea. Îl durea piciorul ră u. Fă cea doar să clocotească frustrarea
prin el. L-a fă cut să se gâ ndească la cuvintele care l-au bâ ntuit cea mai mare parte a vieții.
 Eșec.
Ș i-a amintit într-o clipită de doctorul care a venit după operația lui la picior, spunâ ndu-i
că nu va reuși niciodată să treacă fizicul necesar pentru a fi pompier. Ș i-a amintit de
privirea lui chipul tată lui, șocul și consternarea pe care încercase să le ascundă . Dar Mick o
vă zuse. Am simțit asta în fiecare zi de atunci.
La naiba.
Ș i-a amintit de toate momentele în care venise acasă după oră . Tă iați școala. Ră nește-l pe
Allie. A ră nit familia lui. Ș i-a ră nit șansa la viața pe care ar fi trebuit să o aibă.
Antoine a ripostat, ducâ ndu-l în cele din urmă pe Mick pe saltea cu o casă circulară . L-a
ţinut jos.
„Ce dracu’ , Mick? Ai luat-o razna?”
Respira greu, că ile respiratorii parțial strâ nse de cotul lui Antoine peste gâ t. „Lasă -mă să
trec.”
„Nu pâ nă nu te explici.”
"Nu pot."
Antoine tă cu câ teva clipe înainte de a se împinge de pe el. El s-a ridicat. „Trebuie să -ți dai
seama, omule. Du-te la saună sau așa ceva.”
Mick se uită la el.
Antoine își încrucișă brațele. „Vrei să -mi spui ce încerci să demonstrezi? Vine dracului
după mine într-un spate, omule. Dacă nu te-aș cunoaște, aș crede că ai un fel de dorință de
moarte.”
Nu se gâ ndise el la același lucru nu cu mult timp în urmă ? Mick se ridică , apoi se ridică în
picioare. "Nimic. Nu-i nimic." Ș i-a șters transpirația de pe față cu dosul unui braț. „Îmi pare
ră u că sunt un nemernic. Dimineață grea.”
„Da, ei bine, du-te și ră spâ ndește acel soare în altă parte. Nu am nevoie.” Antoine clă tină
din cap și se îndepă rtă , lă sâ ndu-l pe Mick în mijlocul inelului, cu furia încă clocotind ca un
cazan negru în burtă .
Trebuia să lupte. Dar lupta de care avea nevoie nu era cu Antoine.
A pă ră sit ringul, a pă ră sit sala de sport, conducâ nd acasă prea repede în traficul de
dimineață .
Ceea ce avea nevoie era murdar, aspru și ilegal. Ar da niște apeluri pâ nă l-a gă sit.

***

A LLIE S-A TREIZ SINGUR. Ea știa chiar înainte de a se ridica din pat că casa ei era goală , Mick
plecat și asta i-a apă sat inima. Nu era ca el să plece fă ră să -și ia ră mas bun.
S-a ridicat și și-a verificat telefonul. Nimic.
Fusese atâ t de ciudat cu o seară înainte. Chiar și sexul fusese ciudat. Încordat. disperat.
Dar ea avusese un sentiment de a-i oferi ceva de care avea nevoie. Crezuse că ar fi de ajuns.
 Corpul ei era dureros din cauza antrenamentului pe care i-o fă cuse. S-ar fi simțit bine
dacă nu ar fi simțit acest sentiment de groază . A intrat la duș, aruncâ nd apa fierbinte pentru
a ameliora unele dintre dureri, încercâ nd să -și dea seama ce să facă în timp ce își spă la
pă rul.
Ar trebui să încerce să -l sune? Sau să -i dai spațiul de care bă rbații aveau uneori nevoie
pentru a-și limpezi capul?
Era evident că nu voia să discute despre felul în care conversația din casa pă rinților lui îl
lă sase să se simtă . Ea a înțeles-o – oricum câ t a putut. Ea a incercat. Dar familia lui, evident,
îl adora – cu siguranță nu l-au gă sit lipsit, nu l-au tratat altfel. Ș i-a fă cut totul singur. Nu
trebuia să gă sească o modalitate de a se descurca în cele din urmă ? Asta nu prea a înțeles.
Nu a vrut?
Dacă ar lă sa-o să -l ajute.
A închis apa, a ieșit să se usuce și și-a vă zut vâ nă tă ile în oglindă – urmele de pe coapse,
brațe și sâ ni de pe frâ nghii. Nici mă car nu fă cuseră nici un joc de impact puternic, dar el
folosise o mulțime de noduri – asta era ceea ce o marcase. Asta și dinții lui în câ teva locuri.
În mod normal, ea s-ar fi lă udat cu semnele ei, dar în această dimineață știa că așa o vor
face proveneau dintr-un loc de disperare și durere și nu fă cea decâ t să -i strâ ngă pieptul de
îngrijorare pentru el. Ș i puțină neră bdare.
Unde naiba era?
Ș i-a înfă șurat pă rul într-un prosop și ea în halat și a intrat în sufragerie să -și pornească
laptopul și să -și verifice e-mailul. Destul de sigur, a fost unul de la Mick.

Allie,

Îmi pare rău pentru plecarea mea devreme — m-am trezit și am găsit un mesaj pe telefon de la unul
dintre clienții mei. Nu am vrut să te trezesc. Voi fi legat de treaba asta toată ziua. Vorbesc cu tine mai
târziu, iubito.

Mick

iubito . Așa o spunea câ nd avea nevoie să se distanțeze. Nu iubito , cum fă cea de obicei.
Nu prințesă . Nu că ar fi trebuit să vadă asta ca să știe. El o chemase micuțul aseară . Fă cuse
sex cu ea doar din spate. Abia se uitase în ochii ei de câ nd pă ră siseră locuința pă rinților lui.
Ea îi simțise emoțiile, deși el încercase să le ascundă de ea. Ea îl cunoștea și simțise asta
adâ nc. Ș i a înțeles la fel de clar acum că e-mailul era o minciună . Nu era niciun client. Niciun
mesaj. Fara serviciu. Doar furia lui și vinovă ția care îl mâ ncaseră aproape toată viața de
adult.
Ș i nu putea face nimic.
Ar fi foarte supă rată dacă nu înțelege câ t de mult îl doare el. A fă cut-o să doară .
 Lacrimile îi curgeau în ochi. Ea le-a șters, frustrată . Mick avea să treacă singur la asta. Nu
a fost un lucru al naibii pe care l-ar putea face pentru el. Pentru că nu a lă sat-o. Trebuia să
aștepte și să vadă dacă ceea ce aveau împreună era un motiv suficient pentru ca el să facă
ceea ce nu fă cuse de ani de zile. Mergi mai departe.

***

Eram aproape zece în noaptea aceea câ nd i-a sunat mobilul. S-a uitat la ID-ul apelantului
înainte de a ră spunde.
„Bună , Jamie.”
Nu avea chef să stea de vorbă – fusese una dintre acele zile nesfâ rșite, tâ râ toare, în care
se prefă cea că sentimentele ei nu erau ră nite, se prefă cea că practic nu stă tuse deasupra
telefonului ei – dar poate că el vorbise lui Mick.
„Allie, Mick e ră nit.”
„Pă i, lansează -te direct în agenda ta fă ră mă car să -ți saluti, de ce nu? Ș i el este cel care a
plecat azi dimineață fă ră să -mi spună un cuvâ nt.”
"Nu. Rănită , Allie. Este în camera de urgență .”
"Ce?" Ș ocul a trecut prin ea, apoi panica. "Spune-mi."
„A luat o lovitură destul de puternică la cap. Ș i-a pierdut cunoștința pentru cel puțin
câ teva minute, aparent. Cineva l-a lă sat aici — nici mă car nu știu cine. M-a sunat spitalul —
sunt în telefonul lui mobil ca contact de urgență .
"Oh, Doamne. Câ t de ră u este?”
„Îi face o tomografie acum. Dar era treaz. Destul de alertă încâ t m-a fă cut să promit că nu
te voi suna.”
„Te-a rugat să nu mă suni? Credea că nu voi afla? Iisus." Ș i-a împins pă rul de pe față , a
suflat. "Bine. Bine. Apreciez că ai sunat. Mulțumesc, Jamie.”
"Desigur. Am crezut că ar trebui să știi.”
„Voi fi acolo câ t de curâ nd voi putea.”
„Nu cred că trebuie să vii aici. Mick a spus...
"Glumești? Vin!"
Ea închise înainte ca el să se mai certe. Nu-i pă sa ce îi spusese Mick. Nici mă car nu știau
câ t de ră u este și n-ar fi fă cut-o pâ nă nu obțin rezultatele scană rii. Nu avea de gâ nd să stea
acasă doar așteptâ nd veștile proaste.
S-a strecurat într-o pereche de sandale, și-a amintit că a luat un pulover împreună cu
poșeta și a ieșit pe ușă .

***

DE CE AU FOST SPITALELE întotdeauna atâ t de albe?

 Nu avusese nevoie să intre într-un spital de prea multe ori în viața ei – o dată câ nd era
copil, câ nd și-a întors glezna că zâ nd de pe bicicletă , din nou la Paris, câ nd și-a ars mâ na
într-un cuptor, ultima dată câ nd am vizitat un prieten care fusese într-un accident cu
bicicleta de munte. Ș i, bineînțeles, în liceu, toți se gră biseră la spital în noaptea în care
Brandon a murit, toți strâ nși laolaltă în aceleași holuri sterile, luminate strident. I-au
frisoane doar gâ ndindu-se la acea noapte îngrozitoare.
Dar aici era Mick și trebuia să -l vadă . Vezi dacă era bine. Ea nu credea că ar putea
suporta dacă el nu era.
Falca i s-a încleștat câ nd a intrat în camera de urgență și a ajuns la birou.
„Sunt aici să -l vă d pe Mick Reid. A fost adus în seara asta.”
„Tu ești soția lui?” întrebă femeia de la birou.
"Sunt a lui . . .” Dar ce era ea? „Mă lași să intru dacă nu sunt?”
„Va trebui să verific.”
Ea a suflat. Dacă nu ar fi vrut să -l sune pe Jamie, cu siguranță nu avea să o invite acolo să -
l vadă .
S-a aplecat peste birou și a spus în liniște: „Uite. Mick este iubitul meu, din lipsa unui
termen mai adult. A fost ră nit. Trebuie să -l vă d. Vă rog. Sau gă sește-ne prietenul – m-a
chemat să vin aici. O mică minciună , dar nu-i pă sa.
Femeia ră mase tă cută o clipă . Apoi ea a spus: „Bine. Poți să te întorci. El este în . . .” A
bă tut câ teva taste de pe computerul ei. „Este pe numă rul patru.”
"Mulțumesc."
Își prinse puloverul în mâ ini în timp ce trecea prin ușile grele automate.
Trecu pe lâ ngă o perdea deschisă , ză ri o targă goală . Stomacul i s-a înnodat.
Tata fiind dus pe patul mare de metal, cu fața acoperită. De ce trebuiau să-i acopere fața?
Nu putea respira bine dacă i-ar acoperi fața.
Doar că nu avea nevoie să respire.
Inima i-a bă tut ciocan, cu o bă taie rapidă , staccato. A mers mai repede, a gă sit perdeaua
numă rul patru. Ea respiră , o trase deoparte și pă și.
Mick stă tea întins pe patul de spital, cu ochii închiși, cu fața albă ca un cearșaf, cu
excepția vâ nă tă ii întunecate care i se formau pe tâ mplă .
Doamne, te rog nu. . .
Tata fiind încărcat pe patul alb pe roți, cu capul învinețit acolo unde trebuie să fi lovit
pianul când a făcut... . .
Mick deschise ochii.
„Allie? Ce faci aici?"
Ea clă tină din cap, incapabilă să vorbească în timp ce frica, dragostea și mâ nia o invadau,
formâ nd o minge rece, aproape de neînțeles, de emoție.
"Ce fac eu aici? Ce cauți aici?”
"Cred . . . probabil că poți ghici.”
„Câ t de grav ești ră nit?” ea a intrebat.
 „Este doar un MTBI.”
"O ce?"
„O comoție cerebrală . Scanarea ară ta bine. Fă ră cheaguri de sâ nge sau altceva. Voi fi
bine. Este bine."
„Doamne, Mick. Asta nu este bine! Ce s-a întâ mplat?"
„Cineva a luat mai bine de mine. Am fost . . . distras. Trebuie să se întâ mple din câ nd în
câ nd.”
„Acest lucru s-a întâ mplat pentru că te-ai luptat. Dinadins."
Nici mă car nu avea decența să pară rușinat. Furia a clocotit.
„Se va întâ mpla numai câ nd te pui în situații stupide. Lupte ilegale . Haide, Mick, acesta
nu este Fight Club .
Clipi, pă ru să se gâ ndească câ teva clipe. „Cu excepția faptului că este. De aceea o fac. Este
ceea ce am nevoie.”
„ De asta ai nevoie?” a cerut ea. „Ce zici de mine, Mick? Dar ce am nevoie, nu? Ce-ai zice
că am nevoie de un bă rbat care nu crede că să dai cu pumnul în ceva sau să -l dai afară din el
este modalitatea de a rezolva o problemă ? Un bă rbat care nu mă minte și nu mă
îndepă rtează după ce mi-a ară tat câ t de extraordinar am putea fi împreună ? Un om care nu
va muri pe mine.”
Lacrimile i-au strâ ns gâ tul. Ea a folosit furia care clocotea în sistemul ei pentru a le
înghiți.
„Serios, Allie? Nu ma duc la-"
"Tu ai putea! Tu ești cel hotă râ t să te pedepsești în continuare pentru fiecare pisoi pe
care nu l-ai salvat dintr-un copac în loc să vezi ce ai chiar în fața ta. Tu ești cel care lupți fă ră
mă nuși, fă ră reguli, fă ră să anunți pe nimeni unde ești în caz că ți se întâ mplă ceva, pentru
numele lui Dumnezeu. Câ t de prost trebuie să fii?”
Fața lui deveni și mai palidă , buzele lui strâ ngâ ndu-se într-o linie subțire, iar ea și-a dat
seama imediat că spusese un lucru absolut greșit. Dar ea nu se putea opri acum.
„Mick. . .” Al naibii de lacrimi. Ea clipi tare, dar i-au ieșit în ochi. „Nu pot să te vă d cum
faci asta. Nu te pot vedea cum faci asta cu mine. Dacă ți s-a întâ mplat ceva. . . și se va
întâ mpla dacă nu încetezi să faci asta.”
„Nu înțelegi.”
"Ai dreptate. Eu nu. Nu voi face niciodată . Ai fi putut să mori , Mick. La fel ca tată l meu.”
„Allie. Bebelus. A murit de anevrism.”
„La fel ai putea și tu dacă continui să primești lovituri în cap. Nu au existat cheaguri de
sâ nge de data asta, dar data viitoare ce zici? Sau timpul de după aceea?”
„Hai, Allie. Asta nu se va întâ mpla. Putem vorbi despre asta câ nd voi pleca de aici.”
Se uită la el, vederea ei fiind înghițită de vâ nă taie. Prin frigul care se extinde în pieptul ei.
„Am putea vorbi despre asta – lupte, masochism emoțional – dar ar trebui să vrei să
asculți cu adevă rat.” Ea clă tină din nou din cap, fă câ nd un pas înapoi. "Nu pot. Nu pot face
asta, Mick. Eu doar . . . nu pot.”
 Ea s-a întors și a plecat în grabă , și-a împins ușile mari – și a dat peste Jamie. Ceașca de
cafea de hâ rtie pe care o ducea s-a împroșcat pe podea.
"La dracu. Jamie, îmi pare ră u.”
"Unde te duci? Esti bine?"
"Nu. Nu sunt bine. Trebuie să plec."
„Allie, așteaptă .”
Dar ea trecea deja pe lâ ngă el, mergâ nd câ t de repede îndră znea pâ nă câ nd a ieșit în
parcare. A alergat restul drumului pâ nă la mașină , și-a să pat în poșetă după cheile ei.
— Hai, la naiba, mormă i ea.
În cele din urmă , i-a gă sit, a descuiat mașina, a smucit ușa și a intrat. A pornit motorul și
l-a pus în marșarier exact câ nd un suspine i-a nă vă lit în gâ t, sufocâ nd-o la ieșire.
Ș i-a prins o mâ nă peste gură , dar a venit o alta, apoi alta. Orbește, ea a pus mașina înapoi
în parcare, și-a sprijinit capul pe volan și s-a lă sat la lacrimi.
Nu exista niciun gâ nd conștient în mintea ei în timp ce plâ ngea – doar emoții prea mari
pentru a fi numite. Prea mult timp ținut pentru a mai avea sens. Lacrimile pe care le ținea
de câ nd avea zece ani. De câ nd avea șaisprezece ani. De câ nd avea două zeci de ani. Toată
vechea durere, lacrimile pe care refuzase să plâ ngă de atunci, crezâ nd că va trece peste —
toate evenimentele care o lă saseră să se simtă devastată . Dar ea nu a avut niciodată . Nu a
avut niciodată .
Ea știa că nu ar putea niciodată dacă i s-ar întâ mpla ceva cu Mick. Mai bine să stea
departe de el, așa cum a fă cut-o pentru cea mai mare parte a vieții. Dacă nu era chiar în fața
ei, nu putea să o ră nească . Dacă ea nu l-ar fi iubit. . .
Doar că ea a fă cut-o.
Doamne, ea l-a iubit.
Un alt suspine a izbucnit, dar ea l-a prins pe jumă tate, l-a înghițit, cu marginea dură a
volanului înfipâ ndu-i în mâ ini.
"Nu. Nu mai."
A tras aer în piept, a suflat. A schimbat mașina și a plecat, sperâ nd să lase o parte din
durerea în spatele spitalului alb și alb care îi vorbea despre moarte.

***

„ J AMIE, ce naiba ?”
Mick încerca să se ridice, dar prietenul lui îl ținea pe pat.
„Trebuie să stai pe loc pâ nă câ nd te eliberează .”
„La naiba fac! Ești la fel de ră u ca Allie.”
„Ce i-ai spus? A fugit de aici ca un liliac din iad.”
„Nu am spus nimic. Ea pur și simplu a speriat.”
Și mi-a spus că sunt prost. Și un masochist.
Se pare că sunt.
 A încetat să se mai chinuie. Jamie se dă du înapoi.
„Orice s-ar întâ mpla cu voi doi, trebuie să stați bine o vreme”, i-a spus Jamie.
Mick și-a dus o mâ nă la cap și a tresă rit câ nd degetele i-au netezit vâ nă taia de acolo. „Da,
bine. Oricum, poate că nu trebuie să vorbesc cu ea chiar acum.”
„Sună criptic.”
— Nu vreau să vorbesc despre asta, mormă i el.
„Ai o accidentare la cap, așa că voi ignora tonul ă la morocă nos.”
— Du-te și întreabă -o pe asistentă câ nd mă lasă naibii să plec de aici, vrei?
"Da bine. Nu pleca nică ieri sau te vâ nez, Reid.
"Nu voi. Doar du-te să afli.”
Capul îi bă tea cu putere. De la knockout. Din nodul dur din intestine care îi spunea ce
crede Allie cu adevă rat despre el. La naiba, ar fi trebuit să bă nuiască . A fost ceea ce el a
crezut mereu. Dar să trebuiască să audă asta de la femeia pe care o iubea. . .
Poate că avusese dreptate tot timpul. Nu ar trebui să fie niciodată împreună . Era otravă
pentru ea – asta fusese evident în seara asta. Nu va uita niciodată expresia de mizerie și
teroare pură de pe chipul ei. A naibii lui de vină . Ș i totuși se certase cu ea ca un mă gar.
Dar nu putea renunța la luptă .
Lupta? Sau restul?
La naiba, i se învâ rtea capul, i se învâ rtea stomacul.
Închise ochii și se lă să pe spate de perne.
Ar trebui să -l lase pe Allie să plece. Din nou.
Pentru ultima dată .
 CAPITOL
Cincisprezece

M ICK s-a trezit la șase din obișnuință , iar membrele îi mâ ncă rii să alerge, dar
doctorul de la Urgențe – și Jamie – îi fă cuseră să promită că nu se va antrena o
să ptă mâ nă . Trecuseră doar cinci zile. Poate ar putea împinge lucrurile puțin?
Se simțea bine. Vâ nă taia se limpezeau deja și nu avusese nicio greață sau amețeală din
prima noapte. Fizic, era bine. Restul a fost destul de bine pus la dispozitie.
S-a ridicat din pat și și-a pus o pereche de transpirație și un maiou.
„La naiba,” mormă i el în timp ce își punea pantofii de alergat. Avea să -și piardă rahatul
dacă ar fi trebuit să mai stea nemișcat.
Cerul era întunecat și plin de nori câ nd ieși afară și simțea aerul umed rece pe pielea lui.
Nu conta. S-ar încă lzi destul de repede.
A fă cut câ teva întinderi rapide de picioare pe trotuarul din față casa lui, apoi a plecat cu
o alergare lent pentru a-și încă lzi mușchii.
A coborâ t pe Dauphine pâ nă pe Canal Street, s-a întors spre apă și s-a lă sat să accelereze,
cu picioarele și plă mâ nii pompâ nd. M-a simțit bine, chiar dacă piciorul ră u l-a durut. Nu-i
pă sa. A fost bine să fiu afară , să fiu în mișcare.
Ultimele zile fuseseră pură tortură – gâ nduri constante despre Allie, care nu avea
suficient pentru a-i distrage atenția, mergâ nd înainte și înapoi cu el însuși dacă să o sune
sau să stea departe. Avea un argument grozav pentru a-și pă stra distanța. Motive logice.
Dar emoția îi spunea altceva.
 O iubea pe fata.
Nu se putea ocoli. Ș i l-a iubit înapoi. În ciuda faptului că a plecat de la el la spital, în ciuda
istoricului lor. In ciuda a tot. Ș i poate – doar poate – era ceva în asta, un motiv oarecare.
Era speriată , ceea ce el înțelese câ nd putea să iasă din capul lui suficient de mult încâ t să -
și lase rahatul să plece – tot rahatul care îl reținuse toată viața. Rahatul care fusese stâ rnit
încă o dată de cuvintele furioase pe care le aruncase asupra lui în camera de urgență . El l-ar
fi lă sat să ajungă la el, își dă du seama acum, într-un fel care era... . . la fel de prost pe câ t îl
acuzase ea că este.
Ș i el era dacă nu putea renunța la lupta pentru a fi cu ea. A meritat. Dacă l-ar putea avea
pe Allie, de ce ar mai avea nevoie de ea? De ce trebuia să fie atâ t de supă rat? La naiba, nu
existau alte motive pentru care nu ar trebui să mai lupte? Nu era el mai puternic de atâ t?
Mai bine de atâ t?
Era timpul să treacă peste el.
Că ldura i-a inundat corpul, un fel de eliberare în timp ce ani de tensiune și încă pă țâ nare
se scurgeau din el.
Uimitor ce o lovitură bună în cap ar putea scă pa. Asta și dragostea celei mai incredibile
femei pe care o întâ lnise vreodată .
Era într-adevă r încă pă țâ nat să se agațe de această imagine despre sine în toți acești ani –
chiar și acum, știind că ea îl iubea. Era într-adevă r atâ t de îndră gostit de ideea că el ar fi
să mâ nța proastă , încâ t nu a reușit să o renunțe? Oare chiar fusese atâ t de blocat în acel loc
îngrozitor din capul lui, unde toate lucrurile bune pe care le fă cuse cu viața lui nu contau
degeaba?
Picioarele i-au pompat, ducâ ndu-l pe un bloc, apoi pe urmă torul, pe lâ ngă case și
magazine, baruri și restaurante, totul fiind neclar.
A stat în felul lui aproape toată viața. Nu reușise să se oprească pâ nă câ nd ea nu se
întorcea în viața lui și îl fă cuse să se simtă din nou valoros.
Au irosit atâ ţia ani. . . pierduse atâ ţia ani.
Trebuia să -i spună lui Allie. A trebuit . Trebuia să -i spună ce tocmai înțelesese. Ș i trebuia
să o ia înapoi.
„La naiba”, a pufă it el, crescâ nd pasul pâ nă câ nd a ajuns pe Magazine Street și a fă cut
virajul pentru a se îndrepta că tre cartierul lui Allie exact câ nd cerul se deschidea și a
început să plouă , un plou ușor de primă vară care se simțea bine pe pielea lui încă lzită .
L-a fă cut să se simtă uimitor. Nu mai lă sați acest rahat întortocheat din capul lui să -l
convingă să iasă din asta. Cu ea, putea să creadă . Acum era timpul să învețe să creadă
singur. Pentru că dacă nu a fă cut-o, atunci chiar nu o merita.
A fă cut-o, la naiba. Avea să o facă să vadă asta.
S-a concentrat să -și mențină picioarele în mișcare, să inspire, să expire, pâ nă câ nd a dat
colțul de pe Orange Street și a alergat spre casa ei.
Soarele începea să treacă prin ploaie, luminâ nd cerul în nuanțe de argintiu pal, scă lâ nd
vechea cabană într-o spă lare cu acuarelă . A trebuit să se oprească pe trotuar, să se aplece,
cu mâ inile sprijinite pe genunchi, în timp ce încerca să -și tragă respirația. Piciorul pulsa,
dar nu-i pă sa. Allie era singurul lucru care conta acum.
Se îndreptă și se duse la ușa ei.

***

O LLIE a sărit spre ușile franceze care duceau în biroul tatălui ei.
"Papa! Trebuie să merg la școală curând. Joacă ceva pentru mine.”
S-a oprit în loc când l-a văzut. Deci încă. S-a prăbușit peste clapele pianului.
"Papa? Ce faci? Te doare capul?”
Casa era mai tăcută decât auzise ea vreodată. Ea știa că ceva era teribil, teribil de greșit.
„Tată, de ce nu-mi răspunzi?”
Ea se apropie, îi puse o mână pe brațul lui, trecându-și degetele peste bumbacul albastru
clar al cămășii lui.
"Papa?" şopti ea, cu inima răsucindu-i-se în piept.
Făcu un pas înapoi, îngrozită. Vinovată că s-a speriat de propriul ei tată. Lacrimile i-au
alunecat pe obraz.
S-a trezit cu o bă taie puternică , strâ ngâ nd cearșaf în brațe – și și-a șters lacrimile.
Loviturile au continuat.
Ea se uită la ceas. Nici mă car nu era chiar șapte — cine ar fi fost acolo atâ t de devreme?
Allister nu trebuia să lucreze la bucă tă rie pâ nă luni.
S-a ridicat și a că ptușit desculță pe hol în că mașa ei de noapte din bumbac roz, câ nd
bă tă ile au venit din nou, mai insistente de data asta.
„Bine, vin!”
Ea descuie ușa și o deschise. Ș i a înghețat câ nd l-a vă zut pe Mick stâ nd pe verandă .
Pă rul și pielea îi erau ude și abia atunci și-a dat seama că ploua. Gâ fâ ia greu, cu expresia
sumbră .
Era atâ t de frumos încâ t o doare inima.
„Allie, plâ ngi.”
"Ce?" Ș i-a trâ ntit ochii cu dosul mâ inii. "Era . . . doar un vis urâ t.”
Același pe care îl avusese în fiecare seară de câ nd îl vă zuse ultima oară pe Mick.
„Trebuia să vin”, a spus el.
"De ce?" Nu se putea gâ ndi la nimic altceva de spus, creierul ei încă pe jumă tate adormit,
dar fă câ ndu-și o sută de mile pe oră .
"Haide iubire. Avem multe de discutat.”
Își muşcă buzele, încercâ nd să ră mâ nă puternică în hotă râ rea ei, chiar dacă fiecare celulă
din corpul ei nu dorea altceva decâ t să -l întindă . Să -i simtă textura pielii. Zdrobirea brațelor
lui în jurul ei.
Nu.
 „Pot să iau mă car niște apă înainte să te decizi că nu vei vorbi cu mine? Am fugit pâ nă
aici de la mine. Sunt puțin deshidratat chiar și cu ploaie.”
"Oh. eu . . . da, intră , cred.”
S-a întors și a intrat în bucă tă rie fă ră să se uite la el, cu pulsul accelerat. Avea nevoie de
un moment pentru a se aduna. Ea scoase o sticlă de apă din frigider și trase aer înainte de a
se întoarce să i-o întindă , împreună cu un șervețel.
"Mulțumiri."
A deschis sticla și a bă ut, și-a trecut prosopul pe față , pe pă r.
Pă rea să umple bucă tă ria ei mică și era la fel de mult prezența lui ca și înă lțimea lui,
umerii lui largi și musculoși. Pielea îi era alunecoasă de sudoare și de ploaia din New
Orleans. Ploaia era prinsă pe vâ rfurile genelor întunecate.
Ș i-a șters gura, s-a uitat la ea. Ș i așa cum era obiceiul lui, pă rea că putea vedea prin ea.
Cum naiba a fă cut asta?
Ea a pus o mâ nă pe spă tarul unui scaun de bucă tă rie pentru a se stabili. — Deci, începu
ea, privind la podea. Orice pentru a evita acea privire cenușie cercetă toare. „Ce crezi că
trebuie să ne spunem unul altuia?”
Ș i-a ridicat privirea atunci, simțind provocarea propriilor ei cuvinte.
„Destul de mult. Cel puțin, am multe să -ți spun. Am nevoie să mă asculți, Allie.
„Eu...”
— Doar fă -o, îl întrerupse el, cu vocea joasă . „Dă -mi cinci minute. Dacă nu te pot
convinge că am o idee, poți să mă rogi să plec. Ș i dacă o faci, nu te voi mai deranja
niciodată .”
În vocea lui se simțea un punct de comandă . Ș i durere. Atâ t era clar de vă zut.
Ea și-a mestecat buza. Acest lucru se simțea periculos. Mick era periculos. Ea a știut
întotdeauna asta. Dar nu fă cuse asta întotdeauna parte din alura? Asta și chipul lui pur
masculin, tră să turile puțin crude, dar frumoase pentru ea, totuși.
Atâ t de frumos, doar fața lui i-a frâ nt inima.
Încetează.
„Allie? Haide. Ascultă -mă ."
Ea dă du din cap și se așeză încet pe scaun. Mick ră mase în picioare.
"Bine." Ș i-a trecut o mâ nă pe pă rul umed. "Îmi pare ră u. Pentru fiecare nemernic putred
pe care ți l-am fă cut vreodată . Pentru fiecare prostie pe care am fă cut-o – și tu ai fost
imediat înapoi la urgență – am fost un idiot. mă pedeam. Cred că știi deja atâ tea. Ai spus la
fel.”
— Da, spuse ea încet, cu mâ inile ră sucindu-se în poală . Exact asta voia să audă de la el. Si
totul ea nu îndră znea să creadă . „Cred că este ceea ce ai fă cut mereu. Mi-ai spus că ai încetat
să alergi, dar nu este adevă rat. Parcă este aproape un obicei pentru tine. Tu creezi această
profeție care se împlinește, Mick. Pe care dintre noi credeai că îl pedepsești? Pentru că
sincer, m-am să turat să fiu eu. Ș i nu știu de ce m-am convins că tocmai dispă ruse. Asta m-a
ținut în asta cu tine, dar nu mai am niciun motiv să existe cu o credință oarbă . Tocmai a fost.
. . s-au întâ mplat prea multe. Nu mai suport scuze. Nu pot să -mi mai fac griji că ți se va
întâ mpla ceva oribil pentru că tu l-ai invitat.”
Doamne, a durut-o să spună asta.
„Înțeleg că te simți așa. Fac. Nu am de gâ nd să argumentez un singur punct. Dar am
construit ceva împreună , Allie. Ceva important. Ș i refuz să plec de la ea.”
„Nu trebuie să adaugi încă un lucru ca să te simți responsabil pentru distrugere, Mick. Nu
trebuie să pleci, pentru că deja am fă cut-o. Am fă cut-o pentru că trebuia. De ce nu poți
înțelege?”
„Pentru că viața mea fă ră tine în ea nu are niciun sens. Nu a avut niciodată . Nu vezi?
Întotdeauna am fost noi . Mick și Allie. Indiferent câ ți ani am petrecut despă rțiți. Cei care
trebuie să ajungă împreună dacă viața este corectă . La naiba, chiar dacă nu este. Ai avut
dreptate în privința asta, Allie.”
Câ nd tot ce a putut face a fost să clipească la el, el a continuat. „Am fost meniți să fim
împreună . O știm amâ ndoi. Ai mereu. Am fugit de ea ani de zile pentru că nu credeam că
sunt suficient de bun pentru tine. Am acoperit asta cu scuze că ești atâ t de pură – și nu
vreau să spun asta ca pe un fel de insultă , dar știam al naibii de bine că nu ești o virgină
inocentă . Ț i-am recunoscut dorințele câ nd eram în liceu, câ nd erai virgină . Am vă zut puțin
din întunericul din tine și m-am învinovă țit pentru asta. Ș i îndoire. . . pe atunci credeam că e
ceva gresit cu mine. Dar chiar și acum, știind ce știu despre kink, ceea ce știu despre tine,
kink pare mai curat pentru tine.
A început să se plimbe apoi. Ea încă habar nu avea ce să spună sau unde se ducea cu
toate astea. Tot ce știa era durerea uluitoare pe care o simțea vă zâ ndu-l acolo, auzind acea
margine brută a vocii lui. Dar ea nu știa în ce ar putea avea încredere.
Eram meniți să fim împreună.
Nu asta a crezut mereu?
Se opri și se uită la ea câ teva clipe lungi.
„Mă lași să stau?” el a intrebat.
— Da, spuse ea. "Ai atentia mea."
S-a rezemat de tejghea din spatele lui. „Este totul naibii și abia acum am înțeles. Ce a
jucat în felul în care m-am privit pe mine și în felul în care te-am privit prin acele lentile
care m-au vă zut ca... . . defect." Ea i-a vă zut mâ inile strâ nse în pumni pe lâ ngă el. „Nu a fost
vorba deloc despre tine. În afară de partea în care te iubesc. Am mereu. Mereu voi. Atâ t a
fost adevă rat de la început.” Tonul i se coborî, sprâ ncenele strâ ngâ ndu-se. — Mă iubești câ t
de câ t, fata Allie?
I s-a tă iat respirația într-un suspine sugrumat. "Bineinteles ca da!"
El a fost ală turi de ea într-o clipă , dar câ nd a încercat să o ia în brațe, ea l-a împins.
„Mick, nu știu cum să mă simt acum. Deci, ai avut această epifanie. Acum ce?"
„Acum opresc luptele – genul care este ceva mai mult decâ t un antrenament. Genul care
vine din furie și frustrare. Genul cu acea limită de nevoie care mă mușcă . nu mai am nevoie.
Am crezut că am fă cut-o. Dar Allie, dacă te am pe tine. . .”
 — Nu înțeleg, Mick. Capul i se învâ rtea. „Nu știu cum se adună toate acestea.”
„Ș tiu că nu prea am sens. Încerc." El s-a oprit, frecat la barbă lui. "Bine. Lasă -mă să încerc
asta din nou. Am început să am aceste gâ nduri despre kink în liceu și am simțit că s-au
înșelat. Nebun, poate. Nu am vrut să te poluez cu murdă ria care mi-a trecut în cap. Acele
îndemnuri s-au întă rit pe mă sură ce am îmbă trâ nit. Câ nd mă pregă team să plec la facultate,
eram convins că te voi ruina cumva. Abia aveam optsprezece ani — ce știam? Nu am înțeles
eu însumi ce mi se întâ mplă .”
„Dar eram împreună atunci câ nd eram la facultate. Ș i după acea noapte nu am mai auzit
de tine.” Nu-și putea ține furia din voce. „Asta m-a torturat, Mick! Pentru că noaptea aceea a
fost . . . transcendent pentru mine. Ș tiam exact ce îmi doream – despre ce fantezisem atâ t de
mult timp. Lucruri pe care abia le puteam înțelege. Am plâ ns pentru că era atâ t de frumos
pentru mine. Frumos pentru că a fost cu tine . Ș i apoi mi-ai luat totul.”
"Ș tiu. Nu că n-am avut încredere în tine. Nu am avut încredere în mine. Ș i după aceea, am
știut câ t de mult te-aș ră ni dispă râ nd și m-am simțit și mai mult ca un nemernic care nu te-
ar putea merita niciodată . Dar lucrurile s-au înră ută țit și mai mult.”
— Accidentul, spuse ea, cu pieptul strâ ns.
„Da. Accidentul. Asta m-a distrus destul de mult. Am știut asta tot timpul, câ nd mi-am
permis să mă gâ ndesc în mod conștient la asta, ceea ce nu a fost prea des. Ș i . . . Ei bine, sunt
un tip și recunosc că nu suntem întotdeauna cei mai luminați dintre specii.”
"De acord. Continua."
Ea știa că nu era foarte dră guță , cu Mick întinzâ ndu-și sufletul pe masă . Dar era încă la
fel de supă rată pe câ t era ră nită . Aproape, oricum. Mâ nia o ajuta să -și pă streze un capac
asupra emoțiilor. Pentru a o împiedica să -și arunce brațele în jur el și pur și simplu
iertâ ndu-l totul pentru că era al naibii de durere să vă d că Mick trebuia să spună aceste
lucruri cu voce tare – să le spună ei – îl sfâ șiea.
„Deci”, a continuat el, „trebuie să vorbesc cu tine despre accident, Allie. Într-un fel, nu am
vorbit niciodată cu nimeni despre asta. Poate nici mă car pentru mine — și jur că nu spun
asta pentru că vreau milă sau să te sperii. Aproape că am murit în ziua aceea. Mi-au spus că
ar fi trebuit, avâ nd în vedere viteza impactului și ce s-a întâ mplat cu bicicleta. M-ai întrebat
despre tatuajul meu latin? Non Timebo Mala — „Nu mă voi teme de niciun ră u”. Este vorba
despre asta. Despre că am înfruntat moartea. Propria mea prostie. Ș i de-a lungul anilor a
ajuns să însemne tot felul de lucruri. Înfruntâ nd locul întunecat din mine care provoacă
îndoială . Încercarea de a învă ța să nu se teamă . . . orice. Este un proces. Viața este un
proces. Nu am știut pâ nă câ nd te-ai întors în viața mea că tu – că suntem împreună – faci
parte din asta. Nu că suntem ră i, bineînțeles, ci că am perceput faptul că sunt aproape de
tine ca pe un ră u pentru că îmi era frică să o fac. Nu știu, nu se traduce direct. Am vreun
sens?”
"Da. Așa cred."
Se întoarse să se sprijine de blatul de gresie și închise ochii pentru o clipă . "Bine. Înapoi
la accident. Nu știu dacă înțelegi cum este să ai reputația generațiilor dinaintea ta să fii la
înă lțimea ta. Nu este o așteptare conștientă , dar există la fel. Este aproape genetic în familia
mea. Întotdeauna am știut exact ce vom face cu viața noastră , frații mei și cu mine. Nu era
nicio îndoială . Eram cu toții puțin ră i, copiii Reid, dar toată lumea a că zut la coadă câ nd a
venit timpul să devină un pompier serios. În afară de mine. Am dus-o prea departe. Destul
de departe încâ t să nu existe nicio întoarcere. Ș i asta a încheiat totul pentru mine.
„Nu am fost altceva decâ t o stare de spirit de mers – abia – neagră pentru un an bun
după . Jamie m-a ajutat cu asta. Cred că a fost doar bucuros că nu am pierdut un alt prieten.
Era încă destul de supă rat de Brandon câ nd m-am dus și mi-am înfă șurat motocicleta în
jurul copacului. A fost un lucru nasol să -i faci. Mamei mele . . . Hristos." El clă tină din cap,
ochii lui cenușii se întunecă . „Îmi amintesc că m-am gâ ndit că mă bucur că nu ești prin
preajmă să -l vezi. Câ nd te-am vă zut din nou, mă convinsesem că am trecut peste asta. Ceea
ce înseamnă cu adevă rat că l-am umplut adâ nc. Dar pâ ndea mereu sub suprafață , așteptâ nd
să iasă într-un mod urâ t.”
Ea știa că ar trebui să spună ceva, să murmură niște cuvinte de încurajare, dar tot ce
putea face era să încuie din cap pentru ca el să continue. M-a durut ca naiba să aud totul.
Pentru a auzi în detaliu prin ce a trecut. Nu-i ceruse ea să -i spună asta? Dar era aproape
prea greu acum, câ nd se simțea ca și cum un ocean se întindea între ei – o distanță pe care
simțea că trebuie să o mențină . Degetele i se flectară în poală .
Ș i-a trecut o mâ nă pe pă r. „Aceasta a început luptele. La început, doar lupta la sală , dar
nu a trecut mult pâ nă am gă sit circuitul de luptă subteran. Destul de ușor de gă sit dacă îl
cauți cu adevă rat, mai ales într-un oraș precum New Orleans. Te-ai întors în oraș după ce
am avut primele bă tă i, acesta este singurul motiv pentru care am îndră znit să fiu cu tine -
pentru că lupta a fost acolo pentru a mă ajuta să ard o parte din mâ nie și vinovă ție. Singurul
motiv pentru care trebuia să cred că pot să -mi țin rahatul împreună în jurul tă u. Dar nu am
putut. Nu cu tine. Ș i mereu am regretat.”
„Mick, te-am dorit atâ t de mult în noaptea aceea. M-am gâ ndit că am putea. . . M-am
gâ ndit că ar putea fi un nou început pentru noi.”
"Asa am facut si eu."
"Dar . . .” Era uluită .
— Nu m-am putut controla, Allie. Am crezut că plâ ngi pentru că te-am rănit . Pentru că ai
crezut că sunt niște un fel de monstru. Nu te-am putut înfrunta. Am fost un laș al naibii. Mi-
a luat toți acești ani să mă iert pentru asta. Ș i singurul mod în care am putut chiar să încep a
fost prima dată câ nd te-am avut sub mâ ini câ nd te-ai întors în New Orleans. Câ nd m-ai
forțat să încep să te vă d așa cum ai fost — îndoiala și puritatea toate strâ nse împreună . M-a
forțat încet-încet să vă d aceste lucruri pe care le facem așa cum ar trebui să fie vă zute. Așa
cum ar fi trebuit să -l vă d de-a lungul timpului - ca ceva frumos în sine. Ca ceva care este
deformat doar de propria noastră motivație. A mea nu a fost curată pentru că am adus toate
aceste resturi din trecutul meu. Nu am venit la el din locul potrivit — dintr-un loc curat —
pâ nă nu am venit dintr-un loc al iubirii. Nu vezi? Tu ești mâ ntuirea mea.”
 „Doamne, Mick, te rog nu spune asta.” Lacrimile curgeau din nou. Una i-a alunecat pe
obraz.
"De ce nu? Este adevarul."
"Nu este. Te-am manipulat. Nu aveam dreptul...”
"Ai fă cut. Dar ai fă cut-o pentru că m-ai iubit.”
„Dragostea ar trebui să scuze ceva?”
„Nu nimic, poate. Dar cateodata. Era al naibii de sigur motivul potrivit să mă buldog să
fiu cu tine.
Atunci a trebuit să zâ mbească puțin printre lacrimi. „Te-am fă cut bulldog, nu-i așa?”
„Nu ești o femeie cu care să te încurci”, i-a spus el, apropiindu-se, un colț al gurii
înclinâ ndu-se pentru o clipă , înainte de a relua încă o dată . „Îmi pare ră u că am fă cut-o
vreodată , Allie. Îmi pare ră u că nu am putut să te iubesc. Dar acum o fac. Te iubesc atâ t de
mult încâ t nu știu cum să existe fă ră tine. Aceste ultime zile au fost un iad.”
— Ș i pentru mine, Mick. M-am certat cu mine însumi tot timpul. Încerc să stau departe
pentru că simțeam că trebuie. Dar știind că ai fost ră nit. . .” A trebuit să se oprească , cu un
suspine în gâ t.
„Iubito, nu plâ nge.”
Brațele lui o înconjură și o ridică în picioare ca să o poată ține aproape. Nimic nu se
simțise mai bine pentru ea în viața ei. Dar ea nu a putut opri lacrimile.
— Hei, spuse el din nou, cu vocea blâ ndă . „Sunt chiar aici, fetiță . Nu plec nică ieri decâ t
dacă îmi spui tu. De asta plâ ngi? Pentru că vrei asta să se termine?”
Inima ei avea să se rupă . — Încetează , Mick. Nu-mi spune asta. Nu pot suporta.”
— Atunci spune-mi ce înseamnă asta, spuse el încet. "Spune-mi."
Ea și-a strecurat brațele în jurul gâ tului lui și și-a ridicat privirea spre frumoșii lui ochi
cenușii – ochii bă rbatului pe care-l iubea toată viața.
„Înseamnă că vreau să fiu cu tine. Înseamnă că te iubesc atâ t de mult încâ t nici nu știu de
unde să încep. Înseamnă că poți fi un idiot uneori și mă bucur al naibii că vezi asta, dar dacă
ajungi vreodată din nou la spital, te voi omorî, Mick Reid!”
El râ se în timp ce brațele lui se strâ nseră în jurul ei pâ nă câ nd ea abia mai putea respira.
„Amintește-mi să nu trag niciodată cu tine.”
„Oh, o voi face.”
Fața lui a ră mas nemișcată în timp ce o privea, în timp ce amâ ndoi lă sau dragostea să
tremure prin ei, între ei. El s-a apropiat mai mult pâ nă câ nd ea îi simți respirația pe buzele
ei. Ea și-a înclinat bă rbia.
— O să te să rut, Allie, îi șopti el lâ ngă gura ei.
Ea a dat din cap. "Da, sunteti."
O ridică pe degetele de la picioare în timp ce își cobora gura spre a ei. Doar o apă sare
dulce a buzelor lui luxuriante, apoi mai tare pâ nă câ nd ea simți acel sentiment familiar de
comandă care era Dom în el. Ea s-a predat lui, lui. Nu s-a putut abține. Orice ceartă ră masă
ar fi putut să -l fi golit din minte. Tot ce a mai ră mas era ceea ce era în inima ei și că ldura
arză toare între ei.
Mâ inile ei îi neteziră umerii și îi plă cea mușchiul dur de acolo. Apoi coborî brațele lui
puternice pâ nă unde erau strâ nse la spatele ei.
El a continuat să o să rute în timp ce trupurile lor deveneau fierbinți, apoi mai fierbinți,
dorința și emoția îmbinâ ndu-se. Era un singur lucru – era doar nevoie pentru el.
El s-a eliberat și i-a să rutat gâ tul, îndreptâ ndu-și pâ nă câ nd a să rutat acel punct sensibil
chiar sub urechea ei.
— Am nevoie de tine, iubito, murmură el. „Am nevoie să te simt. Să te gust. Să te
stă pâ nesc.”
„Da, Mick. Vă rog."
El i-a mâ ngâ iat pă rul, i-a să rutat obrazul, maxilarul, înainte de a-și trage că mașa de
noapte peste cap, lă sâ nd-o goală în fața lui.
„Atâ t de frumos”, a spus el, cu o voce uimită în timp ce mâ inile lui i-au trecut sâ nii. „Cea
mai frumoasă femeie pe care am vă zut-o vreodată .”
Ea gemu câ nd el s-a aplecat să -i să rute sâ nii, buzele lui trecâ ndu-i sfarcurile. Dorința i-a
încă lzit sâ ngele, sfarcurile ei ducâ ndu-se tare sub atingerea lui, sexul ei udâ ndu-se. El și-a
umplut mâ inile mari cu sâ nii ei, fră mâ ntâ ndu-i, apoi alunecâ ndu-i peste coaste, pe stomacul
ei.
„Mick. . . Doamne, am nevoie de tine.”
— Mă ai, copilul meu, îi spuse el încet. "Ma ai."
El a că zut în genunchi și mâ inile ei au intrat în pă rul lui. Respirația lui era fierbinte pe
burta ei, apoi mai jos.
„Oh. . .”
A să rutat-o iar și iar în acea joncțiune dulce a șoldului și a coapsei, apoi s-a mutat
înă untru pâ nă câ nd gura i s-a lă sat pe vâ rful clitorisului. Folosindu-și degetele, despă rți
pliurile umflate și o să rută acolo, să rută ri iute, tandre. Încet, au devenit mai persistente –
doar gura lui moale, pâ nă câ nd ea a crezut că va înnebuni pe mă sură ce nevoia se construia
în ea.
„Mick.”
„Shh.”
S-a aplecat încă o dată și și-a folosit limba fierbinte și umedă asupra ei, lingâ ndu-i buzele
sexului, ținâ nd-o încă deschisă cu degetele. Degetele ei s-au înfipt în scalpul lui în timp ce
picioarele i s-au slă bit.
Oh, gura lui era bună . El a lins-o, în cele din urmă , iar ea și-a arcuit șoldurile. A lins-o din
nou, o lovitură lungă și lentă din vâ rful glugă i ei și pâ nă în jos. Ea și-a despă rțit coapsele și
el și-a strecurat degetele mari în ea.
„Ah. . .”
 Începu o cadență lentă de mâ ngâ iere, degetele lui împingâ nd înă untru, alunecâ nd afară ,
limba lui alunecâ nd peste carnea ei, fă câ nd-o nebună de nevoia de a veni. Ș i-a mușcat buza,
și-a reținut-o, știind că ar fi cu atâ t mai bine dacă o face.
Apoi, brusc, el s-a mutat, trei degete plonjâ ndu-se în sexul ei umed, în timp ce îi sugea
clitorisul tare în gură .
"Oh!"
A venit dintr-o dată , plă cerea nă vă lind în ea. Buze, dinți, limbă și degete care o
umpluseră , și Doamne, ea n-a fost niciodată atâ t de greu în viața ei. Stele fulgeră în spatele
ochilor ei închiși, izbucnind în flă că ri, orbindu-o cu stră lucirea lor – cu stră lucirea senzației
revă rsâ ndu-i în corpul ei ca un fulger alb.
Înainte de a termina ea, el era în picioare, o să rută din nou, o tră gea în brațe, apoi o
ridică și o duse în dormitor.
A pus-o pe pat și a fost deasupra ei într-o clipă , corpul lui mare apă sâ nd-o în saltea. Își
putea simți penisul tare prin hainele lui umede. Ea a zvâ rlit la tivul că mă șii lui cu degetele
oarbe pâ nă câ nd el a împins-o suficient de mult încâ t să -l tragă peste cap.
Mâ inile ei s-au dus la abdomenele lui strâ nse, netezite pâ nă la pieptul lui – trebuia să -l
atingă , ca să știe că era real.
Inima i-a zvâ cnit câ nd și-a ridicat privirea și l-a gă sit privind-o, cu ochii plini de dragoste
și dorință atâ t de intensă încâ t a fă cut-o să se zvâ rcolească .
„Atâ t de frumos”, i-a spus el.
„Mick, am nevoie de tine. Acum. Vă rog."
El a scă pat din sudoare și și-a așezat corpul peste al ei încă o dată . El i-a alunecat o mâ nă
pe coapsa ei, a fă cut o pauză pentru a-i gâ dila partea din spate a genunchiului, înainte de a-i
coborî pe gambe.
„Îmi place acest trup”, a spus el. „Mi-a plă cut toată viața. Te -am iubit toată viața. Te voi
iubi pentru tot restul, fata Allie.
„Te iubesc, Mick. Atâ ta."
Mâ inile lui au mers la șoldurile ei și le-a ridicat. Ea și-a desfă șurat coapsele mai larg și și-
a înfă șurat picioarele în jurul spatelui lui, avâ nd nevoie de el.
S-a oprit la intrarea în corpul ei, privirea lui aplecâ ndu-se cu a ei, iar ea îi simți dragostea
în acea privire stabilă . Am simțit-o curgâ nd prin ea, fă câ nd-o să tremure. Cu dragoste. Cu
nevoie. Își întinse mâ inile și degetele lui le strâ nseră pe ale ei, ținâ ndu-se strâ ns, ridicâ ndu-
și brațele deasupra capului în timp ce el se strecura în ea.
„Ah, Allie. . . bebelus . . .”
Ea a privit cum fața lui s-a desprins de plă cere, în timp ce aceeași plă cere trecea prin ea.
El a început să se miște, iar ea s-a mișcat cu el, fiecare mișcare încâ ntă toare lichidă ,
sinuoasă , de parcă s-ar mișca cu un singur corp. O dorinta.
I-a întors pe amâ ndoi pâ nă câ nd ea s-a întins deasupra lui, cu mâ inile încă strâ nse
deasupra capetelor. S-a urcat în ea, penisul lovindu-i instantaneu punctul G. Plă cerea a
aprins, arzâ nd-o în timp ce nevoia de a veni a luat-o încă o dată stă pâ nire. Ea fă cu o pauză la
marginea aceea ascuțită și dră guță .
„Te simt, fetiță . Atâ t de cald înă untru. Pot să te simt . . . strâ nge-te în jurul meu. Vino după
mine, iubito. Vino cu mine."
"Da . . .”
Ea a lă sat să se întâ mple, în timp ce el s-a lovit de ea iar și iar, punctul culminant ei
inundâ nd-o pâ nă câ nd a fost beată de plă cere, beată cu el. Ș i ea a simțit curentul ustură tor
al propriului să u punct culminant în interiorul ei, câ nd el îi spunea numele.
„Allie. . . copilul meu . . . fata mea."
Îi lă să mâ inile libere și o înveli în brațe, ținâ nd-o strâ ns. El îi să rută pă rul, cu respirația
aspră pe obrazul ei, apoi îi luă fața în palme și o să rută cu putere. Limba lui dulce a alunecat
în gura ei, iar ei se simțeau așa cum fă cuseră în liceu – totul atâ t de fierbinte, atâ t de
disperat chiar și acum, după ce veniseră amâ ndoi. Dar nevoia era mai mult despre nevoia
pură de a fi împreună . Să se iubească unul pe altul.
În cele din urmă au încetinit, pâ nă câ nd a fost pur și simplu un să rut blâ nd după altul. O
apă sare a buzelor, o alunecare lentă delicioasă a limbii. În cele din urmă , îi ținu capul la
piept. Inima lui bă tea cu un ciocan pe obrazul ei. Totul despre acest moment era exact ceea
ce avea nevoie.
Stă teau întinși împreună în timp ce ploaia că dea afară – ea auzea zgomotul moale de
frunzele din gră dina ei. Aproape că simțeam ploaia și norii ca pe o pă tură moale ținâ ndu-le
în brațele orașului. Ș i am știut, în sfâ rșit, că era acasă .

***

Au avut împreună o să ptă mâ nă glorioasă – sau aproape. Mick fusese chemat la serviciu joi
seara. Era sâ mbă tă seara și Allie abia aștepta să -l vadă . Dar anticiparea de a-l revedea nu
era singura cauză a fluturilor din stomacul ei, a lipsei de aer care o amețea în timp ce
îngenunchea pe podea la picioarele patului mare cu baldachin din spatele ei.
El îi spusese că va ajunge la Bastille la ora nouă , iar ea știa că trebuie să fie aproape nouă .
Ea aruncă o privire în jurul camerei cu tematică victoriană , unde el îi spusese să aștepte el
— tapetul de damasc, mobilierul sculptat, apoi jos la covorul persan ornamentat roșu și
auriu. Ș tia că fă cuse exact așa cum îi ceruse el – îmbră cată cu corsetul de mă tase de culoare
fildeș care sosise la ea acasă în acea dimineață și nimic altceva. Dar în mâ nă ținea singura
surpriză pe care o avea pentru el.
Degetele ei mâ ngâ ia pielea și inspiră , absorbind parfumul pă mâ ntesc.
Dacă s-ar gră bi. Dar era Mick, iar ea știa că nu o va face.
Ea închise ochii și inspiră încet, expiră așa cum fusese învă țată , încercâ nd să se
concentreze. Ș i abia reușise să -și calmeze inima bă tă toare câ nd auzi ușa deschizâ ndu-se.
Mick.
"Fata buna."
 Ah, cuvintele care o fă ceau mereu să se topească și el știa asta. Își simțea corpul cedâ nd,
mintea urmâ nd-o. Inima ei era deja acolo.
Ea ridică privirea și îi zâ mbi în timp ce el o tră gea în picioare. Era atâ t de frumos în blugii
să i de culoare închisă , că mașa lui neagră suflecată la manșete, dezvă luind mușchii puternici
ai antebrațelor. Apoi acele brațe au fost în jurul ei, iar ea a fost zdrobită de planurile dure
ale pieptului lui, câ nd gura lui a coborâ t pe a ei. O să rută tare, îi muşcă buza, o trase între
dinţi înainte de a o lă sa să -i îngroape capul în gâ tul ei. A să rutat pielea delicată , a mușcat-o
acolo, lă sâ ndu-și dinții să se înfunde doar pâ nă câ nd ea a gâ fâ it.
Se trase înapoi, zâ mbindu-i. „Mi-ai fost dor de tine, fetiță .”
"Mi-a fost dor de tine."
I-a mâ ngâ iat pă rul. „Ești gata pentru seara asta?”
"Da. Sunt gata."
— Pot să spun că deja te scufunzi, Allie. O aud în vocea ta. O vă d în ochii tă i. În culoarea
pielii tale frumoase.”
„Da, Mick.”
Își trecu mâ inile peste brațele ei. "Hei. Ce avem noi aici?” a întrebat el câ nd a gă sit
legarea de piele.
„Este cadoul meu pentru tine.”
Sprâ ncenele i se strâ nseră , emoție în privirea lui cenușie intensă . „Allie, ești sigur că vrei
asta?”
„Am încredere în tine, Mick. Trebuia să -ți ară t. Acesta a fost singurul mod la care m-am
putut gâ ndi.”
„Iubito, știi că nu renegociem odată ce suntem în scenă , odată ce ești subspațiat.”
„Am cumpă rat asta zilele trecute, la câ teva ore după ce ai plecat. Am luat decizia atunci.
Te iubesc atat de mult. Ș i nu te pot iubi cu adevă rat fă ră încredere, nu-i așa? Trebuie să cred
că lucră m împreună la ceea ce va deveni viitorul nostru. Trebuie să cred în tine. Ș i pentru că
o fac, nu am de ce să -mi fie frică , nu?”
„Nu de la mine. Iti promit că . Niciodata."
"Ș tiu. Deci, te rog, Mick. Acoperă -mi ochii și lasă ca seara asta să fie un mister de senzație
pentru mine. Vreau să renunț la această ultimă graniță . Cu tine. Doar cu tine."
Îi mâ ngâ ie o mâ nă de-a lungul falcii ei, privirea lui ținâ nd-o pe a ei. "Copilul meu."
— Da, spuse ea încet, cu inima plină de dragoste.
A condus-o la patul înalt și a așezat-o pe marginea acestuia, în timp ce se duse să -și ia
geanta de frâ nghie pe care o adusese cu ea. Corpul ei se înmuia peste tot, așteptâ nd să
înceapă noaptea. Să simt îmbră țișarea frâ nghiilor. Corzile lui .
Mick.
El a pus pe pat diferitele lungimi de iută bine spă lată în mă nunchiuri, în timp ce ea
aștepta, apoi s-a întors spre ea. S-a aplecat înă untru și a să rutat-o cu ochii închiși, apoi i-a
strecurat pielea peste ei și i-a legat legatura la ceafă . Acolo Nu era panică pentru ea – doar o
senzație de ușurință , apoi se concentrează pe mă sură ce devenea conștientă de simțurile ei
individuale. Ea a simțit mirosul citric al să punului pe care îl folosea, a perceput ritmul
îndepă rtat al muzicii transe care se câ nta în club undeva, cadența liniștită a respirației lui.
Simți cearșafurile moi de bumbac pe patul de sub coapse. Corsetul i s-a strâ ns în jurul taliei,
forțâ ndu-o să se așeze mai drept, să respire în partea superioară a plă mâ nilor. Ș i corpul ei
ră spundea într-un mod neașteptat – sfarcurile ei devenind greu, sexul ei umed.
Fara panica. Doar încredere totală și dorință rafinată .
Gâ fâ i încet în timp ce Mick îi să rută umerii, sâ nii goi, înainte de a simți salteaua ceda
câ nd el se urca pe pat în spatele ei.
El îi trase brațele în spatele ei, i-a încrucișat spatele și prima buclă de frâ nghie i-a
alunecat în jurul încheieturilor. Cu ochii acoperiți, a simțit și mai puternic alunecarea și
tragerea mă tă sosului frâ nghiei. Simți mai acut comanda lui Mick. Ș tia într-un mod nou că ea
era a lui.
El a tras frâ nghia prin brațele ei, legâ ndu-le de la încheietură pâ nă la cot. Ș i cu fiecare
clipă trupul ei se mai desprindea puțin, se cufunda în dă ruirea de ea însă și la porunca lui.
Câ nd brațele ei au fost în siguranță , el a alunecat mai multă frâ nghie sub sâ nii ei,
fă câ ndu-și un ham pentru piept, legâ ndu-i sâ nii, frâ nghia înfă șurâ ndu-se peste și dedesubt
și terminâ ndu-se într-o serie de noduri între ei. Ea a simțit patul mișcâ ndu-se câ nd el a
coborâ t, apoi mâ na lui strâ ngâ nd frâ nghia dintre sâ nii ei. Deodată , degetele i se înfipră în
carnea ei în timp ce o tră gea în picioare.
"Oh!"
Dar ea se topea, iubind să fie tratată în acest fel, cu mâ inile lui aspre asupra ei. O strâ nse
aproape de corp, degetele lui mușcâ ndu-i carnea. Durerea a eliberat un val minunat de
endorfine și, deși se afla deja în subspațiu, era conștientă că capul ei deveni mai ușor într-
un mod în care nu fusese niciodată înainte. Legă tura la ochi a fă cut-o cu atâ t mai intensă .
Minunat.
„Ești bună , fetiță ? Spune-mi, a cerut el.
"Da. Foarte bine, Mick.”
"Excelent."
A tras din nou tare de hamul de la piept, iar ea s-a împiedicat, dar el a prins-o. El a fă cut-
o din nou, și din nou, degetele lui înfipâ ndu-i cu putere în timp ce ea își pierdu picioarele, în
timp ce o îndreptă pe corpul lui solid. Ș i a ajuns la distanță să -și dea seama că totul
funcționa pentru a-i câ știga și mai mult încrederea – în felul în care o prinse de fiecare dată .
Ea știa că nu o va lă sa niciodată să cadă . Ea a zâ mbit pentru sine.
Un chicotit mic din partea lui. — Asta te face fericită , fata mea?
„Da, Mick.”
"Foarte bun. Stai nemișcat pentru mine acum.”
Lă sâ nd o mâ nă pe corpul ei, ea simți o ră cire a aerului în timp ce el se aplecă departe de
ea. Apoi să rutul moale al frâ nghiei fiind mă turat peste umerii ei și între coapse.
Ea gemu încet, s-a udat înmuiat.
 El a alunecat frâ nghiile peste buzele sexului ei, iar ea a gemut cu voce tare. El strâ nse
frâ nghia în timp ce o înfă șura prin hamul ei de la piept, fă câ ndu-l să apese strâ ns pe vâ rful
tare al clitorisului ei, iar ea icni. Ș i a amețit câ nd a luat-o și a întins-o pe spate pe pat.
„Ră spâ ndește-te”, a poruncit el, iar ea a ascultat.
A auzit un bâ zâ it. . . și înainte ca ea să înțeleagă mă car ce fă cea, el a atins un vibrator de
frâ nghia dintre sâ nii ei. Bâ zetul se ră spâ ndi, pă râ nd că i se ră spâ ndește pe tot corpul, să
tremure în frâ nghia dintre coapse.
S-a simțit atâ t de bine, a fost atâ t de neașteptat, ea a încercat să -și închidă coapsele, dar
el le-a forțat să se despartă cu o mâ nă .
„Doar ia-o, fetiță . Ia-l și ține-te de ea pâ nă câ nd îți spun că poți veni.”
Ea și-a mușcat buza în timp ce el a mă rit viteza vibratorului.
— Ară ți al naibii de minunat așa, spuse Mick, cu vocea plină de dorință . „Sunt atâ t de
greu pentru tine, copilul meu. Ș i vă d câ t de ud ești. Ș tii că îmi place asta.”
S-a întins în jos și a trecut la sexul ei, a apă sat buzele umflate împreună în jurul lungimii
dublate de frâ nghie dintre ele, fă câ nd vibrația și mai intensă .
"Oh!"
— Nu încă , îi ordonă el.
A trebuit să lupte din greu pentru a nu se zvâ rcoli. Să nu vină . Dar ea ar face-o. Pentru el.
Mick.
„Voi lega vibratorul de tine acum.”
"Oh Doamne."
„Shh. Liniște."
Se stră duia să nu se zvâ rcolească pe pat, așa cum el fă cu exact așa cum spusese el – și-a
folosit o frâ nghie în jurul șoldurilor pentru a-și ancora vibrația tremură toare pe corp.
Plă cerea câ nta prin fiecare nerv.
„Fii liniştit. Sunt chiar aici."
El a pierdut contactul cu ea pentru câ teva clipe, apoi ea l-a simțit apă sâ nd mai tare
vibratorul de frâ nghii.
„Vino, fetiță . Acum!"
Corpul ei s-a desprins, punctul culminant se pră bușește asupra ei, un val de plă cere pură
atâ t de puternic încâ t a fă cut-o să țipe. Ș i chiar și în timp ce gâ tul i se durea din cauza
țipetelor ei, frâ nghiile dintre coapse i-au fost tă iate și a fost înțepată de tija groasă a lui
Mick.
Ea a început să vină din nou, câ nd el se afundă în ea, în timp ce îi mușcă pielea moale a
gâ tului.
"Oh! Oh . . .”
El i-a tras legaturile la ochi, iar ea a clipit câ nd a venit, plă cerea crescâ nd în spirală , o
febră care nu înceta să o ardă .
— Iubito, mormă i Mick, cu chipul deasupra ei o mască ruptă a dorinței. "Am nevoie de
tine. Esti al meu. A mea, fetiță .”
 Își pă stră privirea asupra ei în timp ce venea, cu ochii stră lucind, un bazin argintiu fă ră
fund. Ș i câ nd au terminat amâ ndoi, trupurile lor s-au liniștit, el a continuat să o privească ,
cu privirea blocată , înă lțimile falnice ale dorinței calmâ ndu-se în ceva mai solid. În ritmul
constant al inimii lor. Bataia constanta a iubirii dintre ei.
"Te iubesc copilul meu."
„Te iubesc, Mick.”
Ș i era adevă rat – singurul adevă r care conta.
Trecutul era în spatele lor, în sfâ rșit. Exact cum ar trebui să fie. Tot ce conta era chiar
acum. Felul în care se simțeau unul pentru celă lalt. Ș i viitorul pe care l-ar împă rtă și.
NU RĂTAȚI URMĂTOAREA ROMANTĂ PERICULOSĂ
DE LA EDEN BRADLEY

Periculos de spart
Apare în 2015 de la Berkley Books