LAUDĂ PENTRU

ALI HAZELWOOD

„O descoperire literară. . . . Ipoteza dragostei este un debut sigur de sine și presupunem

că este doar prima măreție pe care o vom vedea de la un autor care are cumva
îndrăzneala de a fi atât o putere academică, cât și un romancier cu talent divin.”
— Entertainment Weekly

„ Unicornul romantismului contemporan : căsătoria evazivă a profund inteligenți și încântător de evadare.

..
. Ipoteza iubirii are o atracție comercială sălbatică, dar secretul mai liniștit este că există
un public anume, alcătuit din toate măslinele din lume, care a așteptat cu profunditate și
cu ardoare această carte exactă.”
—Christina Lauren, autoarea de bestselleruri New York
Times

„Prin romanul ei al doilea, Ali Hazelwood demonstrează că este scriitoarea perfectă

pentru a arăta că știința este sexy ca naiba și că dragostea poate „STEM” din cele mai
puțin probabile locuri. Ea este cea mai nouă autoare a mea care trebuie să o cumpăr.”
autoarea cu bestseller-uri pe primul loc din New York Times, „Wish You Were
Here”.

„Amuzant, sexy și inteligent, Ali Hazelwood a făcut o treabă grozavă cu The Love
Hypothesis .”
— Mariana Zapata, autoare de bestselleruri New York Times

„Glorios de tocilar și sexy, cu comentarii concrete despre femeile din STEM.”

— Helen Hoang, autoarea cu bestselleruri New York Times , despre Love
on the Brain

„STEMiniști, adunați-vă. Lumea ta este pe cale să fie zguduită.”

—Elena Armas, autoare cu bestselleruri New York Times , despre Love on
the Brain

„Acesta abordează unul dintre trofeele mele preferate — Grumpy meets Sunshine — într-
un mod distractiv și absolut drăgăstos. . . . Mi-au plăcut îndrumările către fandom și
romanele de dragoste și nu le-am putut lăsa jos. Foarte recomandat!"
—Jessica Clare, autoare de bestselleruri New York Times , despre Ipoteza
dragostei

„Aur pur cu ardere lentă, cu multă chimie.”

— PopSugar

„O comedie romantică frumos scrisă cu o eroină de care te vei îndrăgosti instantaneu,

Ipoteza dragostei este menită să-și câștige un loc pe raftul tău.”
 -Elizabeth Everett, autoarea cărții A Lady's Formula for
Love

„Dialog inteligent și plin de duh și o distribuție diversă de personaje secundare simpatice.

. . . Un roman realist, amuzant, pe care cititorii nu-l vor putea lăsa jos.”
— Library Journal (recenzie cu
stea)
„Hilar și plin de căldură, The Love Hypothesis este o comedie romantică în cea mai bună măsură. . . .
O combinație perfectă de sex și știință, cu siguranță va atrage cititorii lui Christina Lauren sau Abby
Jimenez.”
— Conștientizarea
raftului

„Cu personaje deștepte și drăgălașe, proză captivantă și o interpretare ciudată a unui trop
favorit, Hazelwood navighează în mod convingător în bancurile pline ale mediului
academic.”
— Publishers Weekly
Tot de Ali Hazelwood

ROMANE ADULTE

Ipoteza Iubirii

Dragoste pe creier
Dragoste, teoretic

ANTOLOGIE ADULTI

Urăsc să Te Iubesc
OceanofPDF.com
 SFERĂ

Publicat pentru prima dată în Statele Unite în 2023 de către GP Putnam's Sons, o amprentă a lui Penguin
Random
House LLC
Publicat pentru prima dată în Marea Britanie în 2023 de Sphere

Copyright © Ali Hazelwood 2023

Design de carte de Kristin del Rosario

Artă interioară: artă șah © JuliPaper/Shutterstock.com

Dreptul moral al autorului a fost afirmat.

Toate personajele și evenimentele din această publicație, altele decât cele din domeniul public,
sunt fictive și orice asemănare cu persoane reale, vii sau moarte, este pur întâmplătoare.

Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare sau
transmisă, sub nicio formă sau prin orice mijloc, fără permisiunea prealabilă în scris a editorului, și
nici nu poate fi distribuită în orice alt mod de legare sau acoperire, alta decât aceea. în care este
publicată și fără o condiție similară care să includă această condiție impusă cumpărătorului ulterior.

O înregistrare a catalogului CIP pentru această carte este disponibilă de la British Library.

ISBN 978-1-4087-2760-7

Sferă
O amprentă a
Micul, grupul de cărți maro
Casa Carmelitelor
50 Digul Victoria
Londra EC4Y 0DZ

O companie Hachette din Marea Britanie

www.hachette.co.uk

www.littlebrown.co.uk
 Cuprins

Prolog
Prima parte: Deschideri
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Partea a doua: Jocul de mijloc
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
Capitolul șaisprezece
Capitolul șaptesprezece
Capitolul optsprezece
Capitolul nouăsprezece
Capitolul douăzeci
Capitolul douăzeci și unu
Capitolul douăzeci și doi
Capitolul douăzeci și trei
Capitolul douăzeci și patru
Capitolul douăzeci și cinci
Partea a treia: Încheierea jocului
Capitolul douăzeci și șase
Capitolul douăzeci și șapte
Capitolul douăzeci și opt
Capitolul douăzeci și nouă
Capitolul treizeci
Capitolul treizeci și unu
Epilog

OceanofPDF.com
 Pentru Sarah A. și
Helen,
care vor fi mereu
preferatele mele.
OceanofPDF.com
„Sunt informat în mod sigur că ești un simbol sexual
din generația Z.” Aproape că îmi scap telefonul.
Bine: îmi scap telefonul, dar îl salvez înainte să stropească într-un
pahar plin cu amoniac. Apoi arunc o privire în jurul clasei de chimie,
întrebându-mă dacă a mai auzit cineva.
Ceilalți studenți fie trimit mesaje, fie trimit cu echipamentul lor.
Doamna Agarwal este la biroul ei, prefăcându-se că notează lucrări,
dar probabil că citește fanfiction erotică pe Bill Nye. Un miros de acid
etanoic, sper că nu este letal, iese de pe banca mea, dar AirPod-
urile mele sunt încă în urechi.
Nimeni nu-mi acordă atenție mie sau videoclipului de pe telefon,
așa că apăs pe Play pentru a-l relua.
„A fost pe revista Time acum două săptămâni. Pe coperta. O
poză a feței tale, apoi „Un simbol sexual din generația Z”. Cum se
simte asta?”
Mă aștept să o văd pe Zendaya. Harry Styles. Billie Eilish. Întreaga
BTS, înghesuită pe canapeaua oricărei emisiuni de noapte târziu,
algoritmul de redare automată YouTube a decis să mă hrănească după
ce tutorialul pentru experimentul pH-ului s-a încheiat. Dar este doar un
tip. Un băiat, chiar? Arată deplasat în
scaun de catifea roșie, cu cămașa lui întunecată, pantaloni negri, păr negru,
expresie întunecată. Intens de necitit când spune cu o voce profundă și
serioasă: „Se simte greșit”.
„Da?” întreabă gazda — Jim sau James sau Jimmy.
„Partea din generația Z este corectă”, spune invitatul. „Nu atât de
simbolul sexual.”
Publicul o mănâncă, aplaudă și urlă, și atunci mă decid să citesc
legenda. Nolan Sawyer , scrie. Există o descriere care explică cine
este, dar nu am nevoie de ea. S-ar putea să nu recunosc fața, dar nu-
mi amintesc un moment din viața mea în care să nu știam numele.
Faceți cunoștință cu Kingkiller: jucătorul de șah numărul 1 din
lume.
— Lasă-mă să-ți spun ceva, Nolan: inteligent este noul sexy.
„Încă nu sunt sigur că mă calific.” Tonul lui este atât de sec, încât
mă face să mă întreb cum l-a convins publicista să participe la acest
interviu. Dar publicul râde, iar gazda, de asemenea. Se aplecă
înainte, evident fermecat de acest tânăr care este construit ca un
atlet, gândește ca un fizician teoretician și are valoarea netă a unui
antreprenor din Silicon Valley. Un minune neobișnuit, frumos, care
nu va recunoaște că este special.
Mă întreb dacă Jim- Jimmy- James a auzit ce am auzit eu . Barfa.
Poveștile șoptite. Zvonurile întunecate despre băiatul de aur al șahului.
„Să fim de acord că șahul este noul sexy. Și tu ești cel care a făcut-o
așa — a existat o renaștere a șahului de când ai început să joci. Cineva a
publicat comentarii ale jocurilor tale și au devenit virale pe TikTok —
ChessTok, scriitorii mei îmi spun că se numește — și acum mai mulți
oameni ca niciodată învață cum să joace. Dar mai întâi de toate: ești un
Mare Maestru, care este cel mai înalt titlu pe care îl poate obține un
jucător de șah și tocmai ai câștigat cel de-al doilea Campionat Mondial
împotriva lui” — gazda trebuie să se uite de sus la cartea lui, pentru că
Grandmasterii normali nu sunt la fel de faimoși ca Sawyer — „ Andreas
Antonov. Felicitări."
Sawyer dă din cap, o dată.
„Și tocmai ai împlinit optsprezece ani.
Când, din nou?” "Acum trei zile."
Acum trei zile, am împlinit șaisprezece ani.
 Acum zece ani și trei zile, am primit primul meu set de șah –
piese de plastic, roz și violet – și am plâns de bucurie. L-aș folosi
toată ziua, l-aș purta peste tot cu mine, apoi l-aș ghemui în somn.
Acum nici nu-mi amintesc senzația unui pion în mână. „Ai
început să joci foarte tânăr. Părinții tăi te-au învățat?”
„Bunicul meu”, spune Sawyer. Gazda pare surprinsă, de parcă nu
credea că Sawyer va merge acolo , dar își revine repede.
„Când ți-ai dat seama că ești suficient de bun ca să fii
profesionist?” „Sunt destul de bun?”
Mai multe râsete din public. Îmi dau ochii peste cap. „Știai că vrei
să fii un jucător profesionist de șah de la început?”
"Da. Am știut tot timpul că nu există nimic care să-mi placă la fel
de mult decât să câștig un meci de șah.”
Sprânceana gazdei se ridică. "Nimic?"
Sawyer nu ezită. "Nimic."
"Și- "
— Mallory? O mână se așează pe umărul meu. Sar și smulg o
păstăi. „Ai avut nevoie de ajutor?”
"Nu!" Îi zâmbesc doamnei Agarwal, trăgând telefonul în buzunarul
din spate. „Tocmai am terminat videoclipul cu instrucțiuni.”
„Oh, perfect. Asigurați-vă că vă puneți mănuși înainte de a
adăuga soluția acidă.”
"Eu voi."
Restul clasei este aproape terminat cu experimentul. Îmi
încruntăm sprâncenele, mă grăbesc să ajung din urmă, iar câteva
minute mai târziu, când nu-mi găsesc pâlnia și nu-mi vărs
bicarbonatul de sodiu, nu mă mai gândesc la Sawyer sau la felul în
care suna vocea lui când spunea că nu și-a dorit niciodată. orice la
fel de mult ca șahul. Și nu mă mai gândesc la el de puțin peste doi
ani. Adică până în ziua în care jucăm pentru prima dată.
Și șterg podeaua cu el.
PARTEA ÎNTÂI

Deschideri
Doi ani mai tarziu

Easton este deștept, pentru că mă ademenește cu promisiunea boba

gratis. Dar este și proastă, pentru că nu așteaptă până când îmi sorbesc
ceaiul cu bule de ciocolată cu cremă de brânză înainte de a spune: „Am
nevoie de o favoare”.
"Nu." ii zambesc. Scoateți două paie din coș. Oferă-i unul, pe care
ea îl ignoră.
„Mal. Nici măcar n-ai auzit ce... —
— Nu.
„Este vorba de șah.”
„Ei bine, în acest caz. . .” Zâmbesc mulțumirea fetei care îmi
întinde comanda. Am ieșit de două ori, poate de trei ori vara trecută
și am amintiri vagi și plăcute despre ea. Buze Raspberry ChapStick;
Bon Iver torcând cu Hyundai Elantra; o mână moale, rece sub
maioul meu. Din păcate, niciuna dintre amintirile menționate nu
include numele ei. Dar ea a scris Melanie peste boba mea, așa că e
în regulă.
Împărtășim un zâmbet scurt și secret și mă întorc către Easton.
„În acest caz, dublu nu.”
„Sunt mic de jucător. Pentru un turneu pe echipe.”
 „Nu mai joc.” Îmi verific telefonul. Este ora 12:09 — încă douăzeci și unu
de minute până trebuie să mă întorc în garaj. Bob, șeful meu, nu este exact
o ființă umană bună, iertătoare. Uneori mă îndoiesc că este chiar om. „Hai
să bem asta afară, înainte să-mi petrec după-amiaza sub un Chevy
Silverado.”
„Hai, Mal.” Ea se uită la mine. „Este șah. Încă te joci.”
Când profesorul de clasa a șasea a surorii mele Darcy a anunțat
că va trimite cobaiul de la clasă la o „fermă din nordul statului”,
Darcy, neputând să stabilească dacă ferma există cu adevărat, a
decis să-l răpească. Porcușorul, nu profesorul. Am conviețuit cu
Goliat cel răpit în ultimul an – un an petrecut neagându-i bucăți din
cina noastră, de când veterinarul pe care nu ni-l permitem ne-a
implorat în genunchi să-l pună la dietă. Din nefericire, Goliath are
abilitatea neobișnuită de a mă privi în supunere de fiecare dată.
La fel cum face Easton. Expresiile lor emană aceeași
încăpățânare pură și neînduplecată.
„Nuh-uh.” Îmi sug ceaiul. Divin. „Am uitat regulile. Ce face micuțul
cal, din nou?
"Foarte amuzant."
„Nu, într-adevăr, care este șahul? Regina cucerește Catanul fără
să treacă de Go...”
„Nu-ți cer să faci ceea ce făceai înainte.”
„Ce făceam ?”
„Știi când aveai treisprezece ani și i-ai bătut pe toți ceilalți copii de la
Clubul de șah Paterson, apoi pe adolescenți, apoi pe adulți? Și au adus
oameni din New York pentru a-i umili? Nu am nevoie de asta .”
Aveam de fapt doisprezece ani când s-a întâmplat asta. Îmi amintesc
bine, pentru că tata stătea lângă mine, cu mâna caldă pe umărul meu
osos, proclamând cu mândrie: N-am câștigat niciun meci împotriva lui
Mallory de când a împlinit unsprezece ani în urmă. Extraordinar, nu-i
așa? Dar nu-l subliniez, ci în schimb plop jos într-un petic de iarbă, lângă
un pat de flori plin de zinnii abia atârnate de viață. August din New Jersey
nu este locul preferat al nimănui.
„Îți amintești la jumătatea meciurilor mele de expoziție? Când
eram pe cale să leșin și le-ai spus tuturor să se dea înapoi...
 „— și ți-am dat sucul meu.” Ea stă lângă mine. Mă uit la aripa ei
perfectă a creionului de ochi, apoi la salopeta mea pătată de ulei și e
frumos, cum
unele lucruri nu se schimba niciodata. Perfecționistul Easton Peña,
mereu cu un plan, și prietena ei dezordonată Mallory Greenleaf.
Suntem în aceeași clasă din clasa întâi, dar nu am interacționat cu
adevărat până când ea s-a alăturat clubului de șah Paterson la zece.
Ea era, într-un fel, deja pe deplin formată. Deja persoana uimitoare
și încăpățânată este astăzi.
Îți place cu adevărat să joci prostia asta? m-a întrebat când ne-
am făcut pereche pentru un meci.
Tu nu? am întrebat eu înapoi, îngrozită.
Desigur că nu. Am nevoie doar de o gamă largă de extrașcolare.
Bursele de facultate nu se câștigă de la sine. Am dat-o șah mat în
patru și de atunci am adorat-o.
Amuzant, că lui Easton nu i-a păsat niciodată de șah ca mie, dar
a rămas cu el mult mai mult timp. Ce triunghi amoros ciudat facem
noi trei.
„Îmi ești dator pentru cutia de suc, atunci... vino la turneu”, ordonă
ea. „Am nevoie de o echipă de patru. Toată lumea fie este în
vacanță, fie nu poate face diferența dintre șah și dame. Nici măcar
nu trebuie să câștigi – și este pentru caritate.”
„Ce caritate?”
"Conteaza?"
"Desigur. Este pentru un think tank de dreapta? Următorul film cu
Woody Allen? O boală inventată, cum ar fi isteria sau sensibilitatea
la gluten?
„Sensibilitatea la gluten nu este inventată.”
"Într-adevăr?"
"Da. Iar turneul este pentru...” Ea bate cu furie pe telefonul ei. „Nu
îl găsesc, dar putem tăia scurt? Amândoi știm că vei spune da.”
mă încruntă. „Nu știm așa ceva.”
„Poate că nu faci .”
— Am o coloană vertebrală, Easton.
"Sigur." Ea își mestecă biluțele de tapioca, agresivă, îndrăzneață,
dintr-odată mai urs grizzly decât cobai.
 Ea își amintește de clasa a IX-a, când m-a convins să fiu
vicepreședintele ei, când candidata pentru președintele clasei. (Am
pierdut. În mare parte.) Și clasa a zecea,
când Missy Collins răspândea bârfe și m-a recrutat pentru a-i sparge Twitter.
De asemenea, în clasa a XI-a, când am jucat rolul doamnei Bennett în
musicalul Mândrie și prejudecăți pe care l-a scris și regizat, în ciuda judecății
mele mai bune. și gama mea vocală de jumătate de octavă. Probabil că aș fi
fost de acord cu ceva prostesc și în ultimul an, dacă lucrurile nu ar fi fost
acasă. .
. ei bine, din punct de vedere financiar, mai puțin decât bine. Și nu
petrecusem fiecare secundă liberă lucrând la garaj.
„Știm cu toții că nu poți spune nu”, subliniază Easton. „Așa că
spune doar da.”
Îmi verific telefonul – încă douăsprezece minute în pauză. Azi e
fierbinte ca ciorba, am terminat cu eșarfatul pe boba și îi privesc cu
interes ceașca. Pepene galben: a doua mea aromă preferată. "Sunt
ocupat."
„Ocupat
cum?”
"Data."
"OMS? Tipul plantelor carnivore? Sau asemănător Paris
Hilton?” "Nici. Dar voi găsi pe cineva.”
"Haide. Este o modalitate de a petrece timp împreună înainte de
facultate.”
Mă ridic, lovindu-mă cu cotul de al ei. "Când pleci?" „În mai
puțin de două săptămâni.”
" Ce? Tocmai am absolvit, ca...”
„Ca acum trei luni? Trebuie să fiu în Colorado până la jumătatea
lunii august pentru orientare.”
"Oh." Este ca și cum te-ai trezi dintr-un pui de somn devreme după-
amiaza și ai afla că deja e întuneric. „Oh”, repet, puțin șocată. Știam că va
veni, dar undeva între criza de mono a surorii mele, săptămâna mamei la
spital, cea de mono a celeilalte surori a mea și toate turele suplimentare pe
care le-am luat, trebuie să fi pierdut noțiunea timpului. Este terifiant: nu am
locuit niciodată în același oraș cu Easton. Nu am văzut-o niciodată o dată pe
săptămână ca să joace Dragon Age sau să vorbesc despre Dragon Age sau
să urmăresc jocurile Dragon Age .
Poate avem nevoie de noi hobby-uri.
Încerc să zâmbesc. „Cred că timpul zboară când te distrezi.”
„ Ești , Mal? A te distra?" Ochii ei se îngustează la mine și eu râd.
 „Nu râde . Tu lucrezi mereu. Când nu ești, îți conduci surorile cu
șofer sau îți duci mama la întâlnirile la medic și...” Își trece o mână
prin buclele întunecate și le lasă înfundate – un bun indicator al
exasperarii ei. Șapte din zece, aș estima. „Ai fost numărul unu în
clasa noastră. Ești un expert în matematică și poți memora orice . Ai
avut trei oferte de bursă — una pentru a veni cu mine la Boulder.
Dar te-ai hotărât să nu mergi, iar acum pari blocat aici, fără sfârșit în
vedere și... . . Știi ce? Este alegerea ta și te respect pentru asta, dar
măcar te-ai putea lăsa să faci un lucru distractiv. Un lucru care îți
place.”
Mă uit la obrajii ei înroșiți timp de una, două, trei secunde și aproape
deschid gura să-i spun că bursele plătesc pentru ca tu să mergi la facultate, dar
nu pentru ipoteca casei, sau pentru tabăra de roller derby a surorii tale sau a
celeilalte surori tale. pelete întărite cu vitamina C ale animalului de companie
răpit sau orice este nevoie pentru a topi vinovăția care se lipește de fundul
stomacului. Aproape. În ultimul moment mă uit în altă parte și „departe” se
întâmplă să fie spre telefonul meu.
Este 12:24. La dracu. "Trebuie să plec."
"Ce? Mal, ești supărat? Nu am vrut să...”
„Nu.” Îi arunc un zâmbet. „Dar pauza mea s-a
terminat.” „ Tocmai ai ajuns aici.”
„Da. Bob nu este un fan al programelor umane și al echilibrului
dintre viața profesională și viața privată. E vreo șansă să nu plănuiești
să termini ceaiul cu bule?”
Își dă ochii peste cap suficient de tare pentru a trage un mușchi,
dar îmi întinde ceașca. Pompez cu pumnul în timp ce plec.
„Anunță-mă despre turneu”, strigă Easton după mine.
"Am deja."
Un geamăt. Și apoi un „Mallory” serios și ascuțit, care mă face să mă
întorc, în ciuda amenințării cu respirația urât mirositoare a lui Bob care
strigă că am întârziat. „Ascultă, nu vreau să te oblig să faci nimic. Dar
șahul a fost toată viața ta. Și acum nici nu vrei să-l joci pentru o cauză
bună.”
„Ca sensibilitatea la gluten?”
 Ea își dă din nou ochii peste cap, iar eu mă întorc la muncă râzând. Abia
ajung la timp. Îmi adun uneltele înainte de a dispărea sub Silverado
când telefonul meu sună. Este o captură de ecran a unui fluturaș. Scrie:
Turneul pe echipe olimpice de cluburi. zona NYC. În afiliere cu Medicii
Fără Frontiere.
Zambesc.

MALLORY: Bine, aceasta este o organizație de caritate bună

BRET EASTON ELLIS: Ți-am spus. De asemenea:

Ea îmi trimite un link către pagina WebMD despre sensibilitatea la

gluten, care se pare că există.

MALLORY: bine, deci este un lucru real

BRET EASTON ELLIS: Ți-am spus.

MALLORY: știi că asta e sloganul tău corect

BRET EASTON ELLIS: Acesta ar fi „Am avut dreptate”. Deci vei

face turneul?

Pufnesc și aproape scriu nu . Aproape că îi amintesc de ce ,

exact, nu mai joc șah niciodată.
Dar apoi mi-am imaginat-o dusă la facultate de luni de zile – și eu
aici, singur, încercând să am o conversație despre cea mai recentă
redacție Dragon Age cu o întâlnire care vrea doar să se descurce.
Mă gândesc la venirea ei acasă de Ziua Recunoștinței: poate că va
avea o depășire, va deveni vegană, va intra în tiparul de vacă. Poate
că va fi o persoană nouă. Ne vom întâlni la locurile noastre
obișnuite, ne vom uita la emisiunea obișnuită, ne vom bârfi despre
oamenii noștri obișnuiți, dar nu va fi la fel, pentru că ea va fi întâlnit
noi prieteni, va vedea lucruri noi, și-a creat amintiri noi.
 Frica îmi înjunghie în piept. Teama că ea se va schimba, și că va
înflori și că nu va mai fi niciodată la fel. Dar voi fi. Aici, în Paterson,
stagnează. Nu o vom spune, dar o vom ști.
Deci tastez:

MALLORY: k. ultima ura

BRET EASTON ELLIS: Vezi? Am avut dreptate.

MALLORY:

MALLORY: îmi vei plăti înapoi ducându-mi surorile în tabără

săptămâna viitoare, ca să pot face mai multe ture

BRET EASTON ELLIS: Mal, nu.

BRET EASTON ELLIS: Mal, te rog. Altceva.

BRET EASTON ELLIS: Mal, sunt îngrozitori.

MALLORY:

„Hei, Greenleaf! Nu te plătesc să răsfoiești Instagram sau să

cumperi sandvișuri cu avocado. Treci la treabă."
Îmi dau ochii peste cap. Intern. „Generație
greșită, Bob.” "Tot ceea ce. Obține. La.
Muncă."
Îmi trec telefonul în salopetă, oft și fac exact asta.
„MAL, SABRINA M-A ciupit doar de braț și mi-a spus că răbufă !”
„Mal, Darcy tocmai mi-a căscat în față cu respirația ei urâtă și mirositoare !”
Oftez, continuând să pregătesc fulgii de ovăz surorilor mele. Scorțișoară,
lapte degresat, fără zahăr sau „O să te înjunghi, Mal. Ai auzit vreodată de
ceva numit sănătate ?” (Sabrina); unt de arahide, Nutella din magazin,
banană și „Ați putea adăuga puțin mai mult Nutella, vă rog? Încerc să cresc
un picior înainte de clasa a opta!”
(Darcy).
„Mallory, Darcy tocmai s-a făcut pe mine!”
„Nu, Sabrina este o idioată care s-a pus în raza fundului!”
Linge distrat Nutella de pe linguriță, fantezând să turnez dissolvant de
lac de unghii în fulgi de ovăz. Doar o bucată. Poate doi.
Ar exista unele dezavantaje, cum ar fi dispariția prematură a celor
doi oameni pe care îi iubesc cel mai mult din lume. Dar profesioniștii?
De neinvins. Gata cu mușcăturile de la miezul nopții, probabil, turbate
pe degetele de la picioare de la Goliat. Gata cu abuzurile verbale
răutăcioase pentru spălarea sutienului roz al Sabrinei, pentru
deplasarea greșită a sutienului roz al Sabrinei, pentru că ar fi furat
sutienul roz al Sabrinei, pentru că nu a fost la curent cu unde se află
sutienul roz al Sabrinei. Gata cu afișele Timothée Chalamet care mă
priveau înfiorător de pe pereți.
Doar eu, ascuțind-o în liniștea pașnică a unei celule de închisoare
din New Jersey.
— Mallory, Darcy este un purtător de caca...
Arunc lingura și mă îndrept spre baie. Este nevoie de aproximativ
trei pași – moșia Greenleaf este mică și nu tocmai solventă.
„Dacă voi doi nu tăceți”, spun cu vocea mea cea mai tare de la
8:00 dimineața, „o să vă duc la piața fermierilor și vă voi schimba cu
struguri de zahăr”.
Ceva ciudat s-a întâmplat anul trecut: aproape peste noapte, cele două
găluștele mele dulci, care înainte erau cele mai bune prietene, au devenit
rivale mlaștine. Sabrina a împlinit paisprezece ani și a început să se
comporte ca și cum ar fi prea cool pentru a fi înrudită genetic cu noi; Darcy a
împlinit doisprezece ani și . . . bine. Darcy a rămas la fel. Mereu cititoare,
mereu precoce, mereu prea atentă pentru binele ei. Care, cred, este motivul
pentru care Sabrina și-a folosit alocația pentru a cumpăra un nou lacăt și a o
da afară din camera pe care o împart. (I
l-a luat pe Darcy – de unde ochii cu efect de Mona-Lisa ai lui
Timothée Chalamet și viitoarea rabie.)
"Oh, Doamne." Darcy își dă ochii peste cap. —
Relaxează-te, Mallory. — Da, Mallory. Deschide-
ți fundul.”
Oh, da: singura dată când acești ingrati reușesc să se înțeleagă?
Când se unesc împotriva mea. Mama spune că e pubertate. Înclin
spre posesiunea demonică, dar cine știe? Ceea ce știu sigur este că
implorarea, lacrimarea sau chiar încercarea de a raționa cu ele nu
sunt tehnici eficiente. Orice etapă de slăbiciune este sesizată,
exploatată și se termină întotdeauna cu șantajul meu să le cumpăr
lucruri ridicole, cum ar fi perne Ed Sheeran sau pălării de absolvire
pentru cobai. Motto-ul meu este guvernează prin frică . Nu negociați
niciodată cu cei hormonali, anarhici, însetați de sânge rechini.
Doamne, îi iubesc atât de mult încât pot plânge.
„Mama doarme”, șuier eu. „Îți jur, dacă nu ești liniștit, o să-ți scriu
respirație și duș pe frunte cu marker permanent și te trimit în lume
așa.”
„S-ar putea să vreau să mă regândesc”, subliniază Darcy, dând
din periuța de dinți spre mine, „sau vă vom pune serviciul de
protecție a copilului.”
Sabrina dă din cap. — Posibil chiar și
poliția. „Își poate permite ea taxele
legale?”
"În nici un caz. Mult succes cu avocatul tău suprasolicitat, prost
plătit și numit de instanță, Mal.”
Mă sprijin de tocul ușii. „ Acum voi doi sunteți de acord cu
ceva.” „Întotdeauna am fost de acord că Darcy e un suflu”.
„Eu nu sunt – tu ești un ho-bag.”
„Dacă o trezești pe mama”, amenințăm, „o să vă arunc pe
amândoi la toaletă...”
"Sunt treaz! Nu trebuie să înfundați instalațiile sanitare, dragă.” Mă
întorc. Mama se plimbă pe hol, tremurând în picioare, iar fundul stomacului
meu se răsucește. Diminețile au fost grele în ultima lună. Pentru toată vara,
într-adevăr. Mă uit înapoi la Darcy și Sabrina, care cel puțin au făcut-o
decența de a arăta contrit. „Acum că m-am gândit la găini, pot să mă
îmbrățișez de la păpușile mele rusești preferate?”
Mamei îi place să glumească că eu și surorile mele, cu părul
nostru alb-blond, ochii albaștri închis și fețele ovale trandafirii,
suntem versiuni puțin mai mici una a celeilalte. Poate Darcy a primit
toți pistruii, iar Sabrina a îmbrățișat pe deplin estetica VSCO, iar eu. .
. Dacă nu ar fi atât de multe ținute boho chic de cinci dolari la
Goodwill, nu aș arăta ca un cosplayer Alexis Rose. Dar nu există
nicio îndoială că cele trei fete Greenleaf au fost făcute cu un tăietor
de prăjituri – și nu a mamei, având în vedere cândva – părul
întunecat, acum cărunt și pielea bronzată. Dacă o deranjează că
luăm atât de mult după tata, nu a menționat asta niciodată.
„De ce sunteți trează?” întreabă ea pe fruntea lui Darcy înainte de
a trece la Sabrina. „Ai antrenament?”
Sabrina se înţepeneşte. „Nu încep decât săptămâna viitoare. De
fapt, nu voi începe niciodată dacă cineva nu mă înscrie la Asociația
Junior Roller Derby, care urmează să fie programată vinerea viitoare
... ”
„Voi plăti cotizațiile până vineri”, o asigur.
Îmi aruncă o privire sceptică, neîncrezătoare. De parcă i-aș fi
frânt inima de prea multe ori cu salariul meu meschin de mecanic
auto. „De ce nu poți plăti chiar acum?”
„Pentru că îmi place să mă joc cu tine, ca un păianjen cu prada
ei.” Și pentru că va trebui să iau schimburi suplimentare la garaj
pentru a-mi permite.
Ochii ei se îngustează. „Nu ai bani, nu?” Inima îmi
sare o bătaie. "Bineinteles ca da."
„Pentru că sunt practic un adult. Și McKenzie a lucrat la acel loc
de froyo, așa că aș putea să o rog să...
Nu ești adult.” Ideea ca Sabrina să-și facă griji pentru bani este
dureroasă din punct de vedere fizic. „De fapt, zvonurile spun că ești
un prost.”
 „Deoarece cerem și obținem lucruri”, intervine Darcy, cu gura
plină de pastă de dinți, „Goliath este încă singur și deprimat și are
nevoie de o iubită.”
„Mmm.” Mă gândesc pe scurt la numărul de turburi pe care doi Goliați
le-ar putea produce. Da. „Oricum, Easton s-a oferit amabil să vă conducă
în tabără
săptămâna viitoare. Și nu o să-ți cer să fii bun, sau normal, sau chiar
decent pentru ea, pentru că și eu îmi place să mă joc cu ea. Cu
plăcere."
Ies din baie și închid ușa în urma mea, dar nu înainte de a
observa privirea cu ochii mari pe care o schimbă surorile mele.
Dragostea lor pentru Easton este istorică și intensă.
„Arăți drăguț astăzi”, îmi spune mama în
bucătărie. "Mulțumiri." Îi arăt dinții. „Am folosit
ata dentara.” "Extravagant. Ai făcut și duș?”
„Uau, calmează-te. Nu sunt un influent în modă.”
Ea chicotește. „Nu porți salopeta.”
„Se numesc salopete, dar vă mulțumesc pentru imaginație.” Mă
uit în jos la tricoul alb pe care l-am băgat într-o fustă brodată galben
strălucitor. „Nu mă duc în garaj”.
"Data? A trecut ceva timp."
"Fără dată. I-am promis lui Easton că voi . . . ” Mă opresc.
Mama este fantastică. Cea mai bună, cea mai răbdătoare persoană pe
care o cunosc. Probabil că n-ar deranja dacă i-aș spune că merg la un
turneu de șah. Dar folosește un baston în dimineața asta. Articulațiile ei
par umflate și inflamate. Și nu am mai folosit cuvântul c de trei ani. De ce
să-mi întrerup șirul?
„Plecă la Boulder în câteva săptămâni, așa că stăm la New York.”
Expresia ei se întunecă. „Mi-aș dori doar să te gândești să-ți
continui școala...”
„Mamă”, mă plâng, cu un ton cât de rănit pot.
După mai multe încercări și multe erori, am descoperit în sfârșit cel
mai bun mod de a o strânge pe mama de pe spate: să dau de înțeles
că vreau să merg atât de puțin la facultate, încât de fiecare dată când
aduce în discuție subiectul, sunt rănit tragic de lipsa ei de respect.
pentru alegerile mele de viață. S-ar putea să nu fie adevărul și nu sunt
fan să o mint, dar este pentru binele ei. Nu vreau ca nimeni din familia
mea să creadă că îmi datorează ceva sau să se simtă vinovat pentru
deciziile mele. Nu ar trebui să se simtă vinovați, pentru că nimic din
toate acestea nu este vina lor .
Este exclusiv al meu.
 "Dreapta. Da, scuze. Ei bine, este emoționant că stai cu Easton.”
"Este?"
"Desigur. Ești tânăr. Fac chestii de optsprezece ani.” Ea îmi
aruncă o privire melancolică. „Sunt doar fericit că ți-ai luat o zi liberă
– YALO și toate astea.”
— Ăsta e YOLO, mamă.
"Sunteţi sigur?"
Râd în timp ce îmi iau poșeta și o sărut pe obraz. „Mă întorc în
seara asta. Ești bine singur cu ingrații? Am lăsat trei opțiuni de masă în
frigider. De asemenea, Sabrina a fost o durere totală săptămâna
trecută, așa că dacă McKenzie sau un alt prieten o invită, nu o lăsa să
meargă la ei.”
Mama oftă. „Știi că și tu ești copilul meu, nu? Și nu ar trebui să fii
blocat să fii parental împreună cu mine?”
"Hei." batjocoresc- încruntat. „Nu fac o treabă bună? Ar trebui să
zdrobesc mai mult Benadryl în micul dejun al harpiilor?
Vreau ca mama să chicotească din nou, dar doar dă din cap. „Nu-
mi place că sunt surprins că îți iei o zi pentru tine. Sau că Sabrina se
uită la tine când are nevoie de bani. Asta nu...”
„Mamă. Mama .” Zâmbesc cât pot de serios. „Îți promit, e în
regulă.” Probabil că nu este. Bine, vreau să spun.
Există ceva extrem de neadecvat în faptul că familia mea are
intrarea Wikipedia despre artrita reumatoidă memorată. Că putem
spune dacă va fi o zi proastă după liniile din jurul gurii mamei. Că
anul trecut a trebuit să-i explic lui Darcy că cronică înseamnă pentru
totdeauna. Incurabil. Nu va dispărea niciodată.
Mama are o diplomă de master în biologie și este scriitoare medicală –
una al naibii de bună. Ea a scris materiale de educație pentru sănătate,
documente FDA, propuneri de granturi fanteziste care i-au câștigat clienților
ei milioane de dolari. Dar ea este freelancer. Când tata era prin preajmă și
când putea să lucreze regulat, nu era o problemă prea mare. Din păcate,
asta nu mai este o opțiune. În unele zile, durerea este atât de puternică
încât abia se poate ridica din pat, darămite să preia proiecte și securitatea
socială incredibil de complicată.
cererea de handicap a fost acum respinsă de patru ori. Dar măcar eu sunt
aici.
Cel puțin pot să-i fac lucrurile mai ușoare.
Deci poate, doar poate, va fi. Bine, vreau să spun.
„Odihnește-te, bine?” Îi pun fața. Există aproximativ șapte cercuri gri
sub ochii ei. "Du-te înapoi în pat. Creaturile se vor distra.”
Când m-am lăsat afară. Îi aud pe Sabrina și Darcy vorbind despre
fulgii lor de ovăz în bucătărie. Îmi fac o notă mentală să-mi
aprovizionez cu soluție de îndepărtare a ojei, iar când văd mașina lui
Easton după colț, îi fac cu mâna și merg în stradă.
Și asta, cred, este începutul restului vieții mele.

OceanofPDF.com
„Este un turneu în sistem elvețian. Cam. Nu chiar, însă.”
Easton adună echipa noastră în jurul ei, ca și cum ea ar fi Tony
Stark care le-a informat pe Răzbunători, dar în loc de ghicitori, ea le
înmânează ace de la Paterson Chess Club. Trebuie să fie trei sute
de oameni la etajul doi al Pieței Fulton, iar eu sunt singurul care nu a
primit nota de afaceri.
Hopa!
„Fiecare dintre noi va juca patru meciuri”, continuă ea. „Pentru că
este pentru caritate și pentru că turneul este deschis amatorilor, în
loc să folosească ratingurile FIDE, jucătorii vor fi egalați în funcție de
capacitatea auto-raportată.”
FIDE, Federația Mondială de Șah (De ce nu este acronimul WCF? Nu
sunt sigur, dar bănuiesc că este implicată limba franceză) are un sistem
complicat pentru a determina nivelurile de abilități ale jucătorilor și a-i
clasa în consecință. Știam totul despre asta când aveam șapte ani, era
obsedat de șah și doream să cresc pentru a deveni un Mare Maestru
sirenă. Până acum, totuși, am uitat majoritatea lucrurilor birocratice,
probabil pentru a face loc pentru mai multe informații utile, cum ar fi cel
mai bun mod de a sertizat un terminal de cablu sau intriga primelor trei
sezoane din How to Get Away with Murder . Tot ce îmi amintesc este că
pentru a obține un rating trebuie înscrieți-vă la turneele sponsorizate de
FIDE. Ceea ce, bineînțeles, nu am mai făcut de multă vreme — pentru că
nu am mai jucat de mulți ani.
 Patru ani, cinci luni și două săptămâni, și nu, nu mă voi apleca să
număr zilele.
„Deci trebuie să ne auto-raportăm nivelul de calificare?” întreabă
Zach. Este un boboc Montclair care s-a alăturat clubului de șah
Paterson după ce am plecat și are unele ambiții de a deveni
profesionist. L-am întâlnit o dată la Oscar și nu sunt un fan, din
motive care includ înclinația lui pentru conversații deraiate cu
mențiuni fără legătură cu ratingul său FIDE (2.546), capacitatea lui
de a realiza monologuri de o oră pe ratingul său FIDE. (2.546) și
lipsa lui de a înțelege că nu mă interesează să ies cu el, indiferent
de ratingul lui FIDE (2.546).
Dar el este încă mai bun decât cel de-al patrulea membru al
nostru, Josh, a cărui pretenție la faimă sugerează în mod repetat că
Easton ar fi puțin mai puțin gay dacă s-ar descurca cu el măcar o
dată.
„Din moment ce sunt liderul echipei, am mers înainte și ți-am
declarat nivelurile de calificare”, ne spune Easton. "Eu pun- "
„De ce ești lider?” întreabă Zach. „Nu-mi amintesc să fi avut
alegeri.”
„Atunci eu sunt dictatorul echipei”, șuieră ea. Îmi fixez acul de
tricou pentru a ascunde un zâmbet. „L-am pus pe Mallory în cea mai
înaltă categorie.”
îmi las brațele în jos. „Easton. Abia am jucat în...”
„Și Zach este în cel mai înalt nivel. Al treilea cel mai mare pentru
mine, continuă ea, ignorându-mă. Apoi se uită la Josh și se oprește
pentru efect. „Cel mai mic pentru tine.”
Josh izbucnește în râsul lui sănătos, de băiat de aur. „Glume la o
parte, ce paranteză ai făcut. . .” Easton continuă să se uite, serios ca
moartea și taxele, și își lasă ochii în jos.
„PCC are istoricul browserului tău?” Îl întreb pe Easton odată ce
suntem doar noi doi, îndreptându-ne spre hol.
"De ce?"
„Nu ai cum să fii aici de bunăvoie, nu cu cei doi. Așa că fie au
aflat de tentacul porno, fie...
 Nu există tentacule porno.” Ea îmi aruncă o privire usturătoare.
„Managerul clubului mi-a cerut să alcătuiesc o echipă. Nu puteam spune nu,
din moment ce el
mi-a scris o scrisoare de rec pentru facultate. Pur și simplu exploata
faptul că îi datorez o favoare.” Ea trece pe lângă doi bărbați mai în vârstă
în costum pentru a ajunge în zona turneului. „Așa cum ai făcut atunci
când mi-ai dat surorilor tale.”
„Este ceea ce meriți pentru că i-ai adus pe Zach și turbul pe care
și-a băgat-o în fund.”
„Ah, Zach. Dacă am putea ști care este ratingul lui
FIDE.” Râd. „Poate ar trebui să-l întrebăm și pe el. . .”
Trecem pe uși și vocea mea se stinge.
Zgomotul din camera plină de viață se estompează, apoi se
liniștește.
Oamenii merg în jurul meu, pe lângă mine, în mine, dar eu stau
nemișcat, încremenit, incapabil să ies din drum.
Sunt mese. Multe mese împinse împreună pentru a forma șiruri lungi
și paralele — rânduri și rânduri, acoperite cu pânză albă și albastră, cu
scaune pliabile din plastic ascunse în fiecare parte și între fiecare
pereche de scaune—
Tablouri de șah.
Zeci dintre ei. sute. Nu sunt bune: îmi dau seama chiar de la intrare
că sunt vechi și ieftine, bucățile ciobite și prost tăiate, pătratele
murdare și decolorate. Seturi urâte, nepotrivite peste tot în jurul meu.
Mirosul din cameră este ca o amintire din copilărie, alcătuit din note
familiare, simple: lemn și pâslă și transpirație și cafea veche, nota de
bergamotă a aftershave-ului tatălui, acasă, apartenență, trădare,
fericire și...
„Mal? Esti bine?" Easton mă trage de braț încruntat. Nu cred că
este prima dată când o întreabă.
„Da. Da, eu . . .” Înghit și mă ajută. Momentul se rupe, inima mea
încetinește și sunt doar o fată – poate una ușor căprioară. Este doar o
cameră în care stau. Piesele de șah — sunt doar chestii. Lucruri. Unele
albe, altele negre. Unii se pot deplasa în orice număr de pătrate
neocupate, alții nu atât de mult. Cui îi pasă? "Am nevoie de o băutură."
„Am Crystal Light. Căpșună." Îmi dă CamelBak-ul ei. "E
dezgustător."
 "Baieti." Zach vine la noi din spate. „Nu te speria, dar am văzut niște
nume mari precoce care se plimbă prin jur. Vorbesc internațional.”
Easton scoate un gâfâit exagerat. „Harry Styles?”
 "Ce? Nu."
„Malala?”
"Nu."
„O, Doamne, Michelle Obama? Crezi că îmi va semna constituția
de buzunar?
„Nu, Rudra Lal. Maxim Alexeyev. Andreas Antonov. Yang Zhang.
Oameni celebri din șah.”
"Ah." Ea dă din cap. „Atât de oameni obișnuiți, deloc celebri?”
Îmi place să mă uit la Easton cum se încurcă cu Zach, dar am auzit
aceste nume. Nu aș fi în stare să-i aleg dintr-o gamă, dar la stadiul
meu cel mai fervent, obsesiv de șah, le-am studiat jocurile pe cărți,
software de simulare, tutoriale YouTube. Vechile impresii imi ies
repede la suprafata in creier, ca niste sinapse nefolosite de mult timp
care trezesc.
Lal: deschideri versatile, poziționale
Antonov: complicat, dar tehnic
Zhang: calcul, încet
Alexeyev: încă tânăr, neuniform
Ridic din umeri amintirile și întreb: „Ce fac ei la un turneu de
amatori?”
„Directorul este bine conectat în lumea șahului – este proprietarul
unui club de șah respectat din New York. În plus, echipa câștigătoare
primește douăzeci de mii pentru o organizație caritabilă la alegerea
lor.” Își freacă mâinile ca un răufăcător din desene animate. „Sper să
ajung împotriva armelor mari.”
„Crezi că îi poți învinge?” Sprâncenele lui Easton se ridică,
sceptic. „Nu sunt ei profesioniști?”
„Ei bine, m-am antrenat.” Zach își îndepărtează firimiturile
inexistente de pe blazer. „Evaluarea mea este de 2.546” – ne dăm
ochii peste cap – „și Lal nu este tocmai în vârful jocului său. L-ai
văzut pierzând în fața lui Sawyer la Ubud International acum două
săptămâni? A fost jenant.”
„Toată lumea este jenantă împotriva lui Sawyer”, subliniază Josh.
„Ei bine, mulți oameni sunt jenați împotriva mea .”
Ochii lui Easton tremură. — Te compari cu Sawyer?
„Oamenii spun că avem stiluri de joc similare. . .”
Tușesc ca să ascund un pufnit. „Știm încă cu cine am fost asociati?” "Un fel
de." Easton își deblochează telefonul și trimite un mesaj text tuturor o
captură de ecran a e-mailului organizatorilor. „Nu știm cu cine ne
confruntăm, pentru că este un turneu pe echipe. Dar Mal, ești PCC Player
One și ai fost asociat cu Marshall Chess Club Player One. Rândul cinci,
tabla treizeci și patru. Vești bune: ești alb. Runda întâi începe în cinci.
Timpul limită este de nouăzeci de minute, apoi începe runda a doua. Așa că
ar trebui să mergem.” Easton mă trage de mână. „N-aș vrea să-l fac pe Lal
să aștepte stricarea amănunțită
e pe cale să ajungă, nu, Zach?
Nu pot spune dacă Zach recunoaște umbra. Se umflă și se
lăsează cu pași spre tabla, iar eu mă întreb cât de curând va înghiți
sistemul solar gaura neagră de antimaterie, care este ego-ul său.
„Ascultă”, șoptește Easton înainte să ne despărțim, „M-am pus într-o
paranteză prea sus. Probabil că voi fi distrus în aproximativ cinci mișcări, dar
e în regulă. Tot ce și-a dorit PCC era ca noi să avem o prezență aici, iar eu
am îndeplinit. Adică, dacă lași pe oricine te joci să te distrugă repede, putem
trece la Candy Bar al lui Dylan și ne întoarcem înainte de runda a doua.”
„Tu cumperi?”
"Amenda."
— Unul dintre acele macarons umplute într-o prăjitură?
"Sigur."
"Afacere."
Nu va fi greu să fiu șahmat ca un învins total, nu cu cât de ruginit
sunt. Mă așez la bordul treizeci și patru, partea albă, și privesc
scaunele din jurul meu cum se umplu, oamenii dându-și mâna,
prezentarea și conversația în timp ce toată lumea așteaptă anunțul
de începere. Nimeni nu-mi acordă atenție și . . . Pur si simplu o fac.
Mă întind după regele meu. Ridic-o. Simți-i greutatea ușoară,
perfectă în mâna mea și zâmbesc blând în timp ce urmăresc
colțurile coroanei.
Regele prost, inutil, bun de nimic. Abia se poate mișca un pătrat,
se ascunde în spatele turnului și este atât de ușor de încolțit. O
fracțiune din puterea reginei, asta are el. El nu este nimic, absolut
nimic , fără împărăția lui.
 Inima îmi strânge. Cel puțin el se poate identifica.
L-am așezat pe regele înapoi pe pătratul lui și mă uit la orizontul
alcătuit de piese – peisajul banal și totuși monumental al șahului.
Este mai familiară decât priveliștea din dormitorul copilăriei mele
(nespectaculoasă: o trambulină ruptă, o mulțime de veverițe stricate,
un cais care nu a învățat niciodată să dea roade). Este mai familiar
decât propria mea față în oglindă și nu-mi pot smulge privirea, nici
măcar când scaunul din fața mea se târăște pe podea, nici măcar
când unul dintre directorii turneului cere să înceapă runda întâi.
Masa se schimbă pe măsură ce adversarul meu ia loc. O mână
mare se întinde în raza mea de vedere. Și tocmai când sunt pe cale
să mă forțez să ies din reverie pentru a o zgudui, aud o voce
profundă care spune:
„Jucătorul unu al clubului de șah Marshall. Nolan Sawyer.”

OceanofPDF.com
Nu se uită la mine.
Își întinde mâna, dar ochii lui sunt pe tablă și pentru o fracțiune de
secundă nu îmi pot da seama ce se întâmplă, unde sunt sau ce am
venit aici să fac. Nu pot să-mi dau seama care este numele meu.
Nu așteptați. Stiu asta .
— Mallory Greenleaf, bâlbesc eu, luându-l de mână. Îl înghiți
complet pe al meu. Shake-ul lui este scurt, cald și foarte, foarte ferm.
„PCC. Adică, Paterson. Club. Uh, club de șah.” îmi dresesc glasul.
Wow. Atât de elocvent. Mult articulat. „Îmi pare bine să te cunosc”,
mint.
Se întinde direct la mine cu un „La fel” și tot nu ridică privirea. Își
pune coatele pe masă, ținându-și privirea ațintită asupra pieselor, de
parcă persoana mea, chipul meu, identitatea mea ar fi absolut
irelevante. Ca și cum aș fi doar o extensie a părții albe a tablei.
Nu poate fi. Tipul ăsta nu poate fi Nolan Sawyer. Sau nu Nolan Sawyer. Cel
faimos. Simbolul sexual – orice înseamnă asta. Tipul care acum câțiva ani era
numărul unu în lume și acum. . .
Habar n-am ce face Nolan Sawyer până acum, dar nu poate să stea
vizavi de mine. Oamenii din stânga și din dreapta noastră par să nu-l
privească atât de subtil și vreau să strig la ei că acesta este doar un
doppelgänger. Mulți dintre cei care merg în jur. Doppelgängerpalooza,
zilele astea.
 Ar explica de ce stă acolo, fără să facă nimic. În mod clar, bizarul Nolan
Sawyer nu știe să joace și s-a gândit că acesta ar fi un mah-
turneu jongg și se întreabă unde sunt plăcile și...
Cineva își dresează glasul. Este jucătorul care stă lângă mine: un
bărbat de vârstă mijlocie care își neglijează propriul meci pentru a se
uita cu privirea la al meu, privind fix între mine și piesele mele.
Care sunt albe.
La naiba - am prima mișcare. Ce trebuie să fac? De unde sa
incep? Ce piesa folosesc?
Pion la e4. Acolo. Terminat. Cel mai comun, plictisitor -
„Ceasul meu”, murmură Sawyer distras. Ochii lui sunt pe
pionul meu. "Ce?"
„Vreau să-mi porniți ceasul, altfel nu voi putea răspunde.” Pare
plictisit, cu un strop de enervat.
Mă înroșesc stacojiu, complet mortificat, și mă uit în jur. Nu pot
găsi ceasul stupid până când cineva – Sawyer – îl împinge cu un
centimetru spre mine. Era chiar lângă mâna mea stângă.
Perfect. Minunat. Acum ar fi un moment excelent pentru ca
podeaua să se transforme în nisip mișcător. Înghiți-mă și pe mine de
viu.
"Îmi pare rău. Um... Știam despre ceas. Dar am uitat și... ” Și mă
gândesc să mă înjunghi în globul ocular cu acel creion de acolo.
Este al tău? Îl pot împrumuta?
"Este bine." El își face mutarea — pion în e5. Îmi pornește ceasul.
Apoi e rândul meu din nou și... la naiba, va trebui să mă mișc de mai
multe ori. Împotriva lui Nolan Sawyer. Acest lucru este nedrept. O
parodie.
Pion în d4, poate? Și apoi, după ce îmi ia pionul, mut altul în c3.
Stai, ce fac? sunt eu. . . Nu încerc un Gambit danez cu Nolan
Sawyer, nu-i așa?
Gambitul danez este una dintre cele mai agresive deschideri din șah.
Vocea tatălui îmi sună în urechi. Sacrifici două piese în primele mișcări
— apoi trece rapid la atac. Majoritatea jucătorilor buni vor fi învățat
să se apere. Dacă într-adevăr trebuie să îl utilizați, asigurați-vă că
aveți un plan solid de urmărire.
 Consider pe scurt lipsa mea flagrantă de planuri de urmărire. In
regula, atunci. Chiar mi-ar plăcea o găleată pentru vomitare, dar în
schimb doar oft și mă împing resemnat
episcop în mijloc, pentru că cu cât mai mulți, cu atât mai veselă.
Acesta este un dezastru. Trimite ajutor.
Fac cinci mișcări după aceea. Apoi încă două — moment în care
Sawyer începe să mă apese, ținându-mă insistent cu regina și
cavalerul lui, și mă simt ca unul dintre gândacii care rătăcesc uneori
în cușca lui Goliat. Fixat. strivit. Facut pentru. Stomacul meu se
strânge, gelid, mohorât și petrec minute zadarnice privind la tablă,
cautând o cale de a ieși din mizeria asta care pur și simplu nu există
.
Până când va fi.
Este nevoie de trei mișcări și-mi pierd sărmanul meu episcop, dar
mă descurc de știft. Teama de deschidere se topește încet într-un
sentiment vechi, familiar: joc șah și știu ce fac . După fiecare
mișcare, dau cu pumnul în ceasul lui Sawyer și ridic privirea spre el,
curios, deși nu face niciodată la fel.
El este întotdeauna de necitit. Opac. Nu mă îndoiesc că ia jocul în
serios, dar este îndepărtat, ca și cum ar juca de departe, închis într-o
celulă de la nivelul superior al uneia dintre turnurile sale. Aici, dar nu chiar
aici . Mișcările sale, când atinge piesele, sunt precise, economice,
puternice. Mă urăsc pentru că am observat asta. El este mai înalt decât
bărbații care stau lângă el și mă urăsc și eu pentru că am observat asta.
Umerii și bicepșii îi umplu cămașa neagră exact, iar când își sufle
mânecile înapoi, îi observ antebrațele și sunt brusc recunoscător că
jucăm șah și nu lupte de brațe; Mă urăsc cel mai mult pentru asta.
Petrecerea de ură Mallory este în mod clar în plină desfășurare –
și apoi Sawyer își mută cavalerul. După aceea, sunt prea ocupat să
încerc să-mi amintesc cum să respir pentru a mă mustra.
Nu este că ar fi o mișcare greșită. Deloc. Este, de fapt, o mișcare
fără cusur. Pot să văd ce plănuiește să facă cu ea — mișcă-l din
nou, deschide-mă, forțează-mă să încadrez. Înregistrați patru sau
cinci. Cuțitul la gât și aș fi prăjită. Dar.
Dar, cred că este posibil ca în altă parte pe tablă. . .
Dacă l-aș forța să intre. . .
Și nu și-a dat înapoi. . .
 Inima îmi bate. Și nu mă apăr. În schimb, îmi înaint propriul
cavaler, un pic uşurat, şi pentru prima dată în... o, Doamne, am fost
la asta de cincizeci şi cinci de minute? Cum este posibil?
De ce șahul se simte mereu așa ?
Pentru prima dată de când am început, când ridic privirea la
Sawyer, observ o urmă de ceva. În linia mișcătoare a umerilor săi, în
felul în care își apasă degetele pe buzele pline, există un indiciu că
poate chiar este aici , până la urmă. Jucând acest joc. Cu mine.
Bine. Impotriva mea.
O clipire și dispare. Își mută regina. Îmi ia episcopul. Oprește
ceasul.
Îmi mut cavalerul. Capturează-i pionul. Oprește ceasul.
Regină. Ceas.
Cavaler, din nou. Gura mea este uscată. Ceas.
Rook. Ceas.
Pion. Înghit, de două ori. Ceas.
Rook ia pion. Ceas.
Rege.
Lui Sawyer îi iau câteva secunde să realizeze ce s-a întâmplat.
Câteva bătăi pentru a mapa toate scenariile posibile din capul lui,
toate drumurile posibile pe care le-ar putea lua acest joc. Știu asta,
pentru că îl văd ridicând mâna pentru a-și muta propria regină, de
parcă ar putea face o diferență, de parcă și-ar fi putut scăpa din
atacul meu. Și știu asta, pentru că trebuie să-mi dresesc glasul
înainte să spun,
„Eu . . . șah mat.”
Atunci își ridică ochii spre ai mei pentru prima dată. Sunt
întunecate, clare și serioase. Și îmi amintesc de câteva lucruri
importante, uitate de mult.
Când Nolan Sawyer avea doisprezece ani, el s-a clasat pe locul al
treilea la un turneu din cauza unei decizii arbitrale, probabil nedrepte,
privind rocarea scurtă și, ca răspuns, a șters piesele de șah de pe tablă
cu brațul. Când avea treisprezece ani, s-a clasat pe locul al doilea la
același turneu - de data aceasta, a răsturnat o masă întreagă. Când avea
paisprezece ani, a început să țipe
meci cu Antonov fie pentru o fată, fie pentru o remiză refuzată (zvonurile
nu sunt de acord), și nu-mi amintesc câți ani avea când l-a numit un
dracu pe un fost campion mondial pentru că a încercat să facă o mișcare
ilegală în timpul unui joc de încălzire.
Îmi amintesc, totuși, că am auzit povestea și habar n-aveam ce
naiba poate fi.
De fiecare dată, Sawyer a fost amendat. mustrat. Obiectul unor
articole de opinie usturătoare pe mediile de șah. Și de fiecare dată, a
fost primit înapoi în comunitatea de șah cu brațele deschise, pentru
că iată afacerea: de peste un deceniu Nolan Sawyer a rescris istoria
șahului, a redefinit standardele, a atras atenția asupra sportului.
Unde este distracția în a juca, dacă ceea ce este mai bun este omis?
Și dacă cel mai bun uneori se comportă ca un prost . . . bine. Totul
este iertat.
Dar nu uitat. Toată lumea din comunitate știe că Nolan Sawyer
este o minge îngrozitoare, capricioasă și prost temperată de
masculinitate toxică. Că este cel mai sărac ratat din istoria șahului.
În istoria oricărui sport. În istoria istoriei .
Care, pentru că tocmai a pierdut împotriva mea, se va transforma
probabil într-o problemă.
Pentru prima dată de când a început meciul, îmi dau seama că o
duzină de oameni stau în jurul nostru, șoptind unul altuia. Vreau să-i
întreb la ce se uită, dacă am o sângerare nazală, o defecțiune a
garderobei, o tarantulă la ureche, dar sunt prea ocupat să mă holbez la
Sawyer. Urmărindu-i mișcările. Asigurându-mă că nu va arunca în mine
ceasul de șah. Nu sunt unul care poate fi intimidat cu ușurință, dar aș
prefera să evit o leziune cerebrală traumatică indusă de șah-mat, dacă
decide să-mi spargă un scaun pliabil în cap.
Deși, în mod surprinzător, pare mulțumit să mă studieze. Buzele
ușor întredeschise și ochii strălucitori, de parcă aș fi în același timp
ceva ciudat și familiar și derutant și mai mare decât viața și...
El arată. După ce m-a ignorat timp de douăzeci și cinci de mișcări,
el doar se uită . Calm. Indiscret. Supărător nu supărat . Ceva amuzant
îmi trece prin minte: jucătorii de top primesc întotdeauna porecle
drăguțe de la presă. Artistul. Picasso al șahului. Gambit Mozart.
Porecla lui Nolan?
Ucigașul de Rege.
 Kingkiller se aplecă în față, atât de ușor, iar expresia lui intensă și uimită
pare mult mai amenințătoare decât un scaun pliant la capul meu.
„Cine...” începe el și nu pot suporta.
„Mulțumesc pentru joc”, am exclamat și apoi, deși ar trebui să-i
strâng mâna, să semnez fișa de scor, să mai joc trei jocuri – cu toate
acestea, mă ridic în picioare.
Nicio rușine să-ți retragi piesele dacă ești prins și poți ieși , spunea
tata. Nu-ți este rușine să cunoști limitele jocului tău.
Scaunul meu cade la pământ în timp ce fug. Aud sunetul de
grătar și tot nu mă opresc să-l ridic.

OceanofPDF.com
„Mal?”
„Mal.”
„Maaaaaaal!”
eu clipesc treaz. Nasul lui Darcy este lipit de al meu, ochii
Galápagos-albaștri în lumina dimineții.
căsc. "Ce se întâmplă?"
„ Ew , Mal.” Ea se dă înapoi. „De ce respirația ta miroase a
mofetă în timpul sezonului de împerechere?”
„Eu . . . este totul în regulă?"
"Da. Mi-am făcut singur fulgi de ovăz azi dimineață. Am terminat
Nutella.”
Mă ridic, sau o aproximare a ei. Scoate-mi somnul din ochi. „Ieri
ne-a mai rămas mai mult de jumătate de borcan...”
„Și azi ieșim. Cercul vieții, Mal.” „Mama și
Sabrina sunt bine?”
"Da. McKenzie și tatăl ei au luat-o pe Sabrina. Mama e bine. S-a
trezit, apoi s-a întors în pat pentru că avea o dimineață grea. Dar e
cineva la ușă pentru tine.”
— Cineva la...?
Amintirile de ieri încep încet să iasă la suprafață.
 Regele lui Sawyer, ținut în frâu de regina mea. Mă împiedic pe trotuar în
timp ce alergam spre tren. Trimite mesaj lui Easton despre o urgență
inventată, apoi se întoarce
de pe telefonul meu. Peisajul urban plictisitor din afara ferestrelor trenului,
transformându-se mereu într-o tablă de șah. Apoi restul nopții – un
maraton Veronica Mars cu sora mea, cu capul golit de orice altceva.
Nu ca să mă laud, dar mă pricep la compartimentare. Împreună
cu aleg întotdeauna cel mai bun produs din meniu, este cel mai
mare talent al meu. Așa m-am făcut să trec peste șah cu ani în
urmă. Și așa reușesc să supraviețuiesc zi de zi fără să hiperventilez
despre tot felul de lucruri. Este fie compartimentare, fie frâu
cumpărând inhalatoare.
„Spune-i lui Easton că...”
„Nu Easton.” Darcy se înroșește. „Deși ai putea să o inviți. Poate
în după-amiaza asta...
Nu Easton? "Atunci cine?"
„O persoană întâmplătoare.”
geam. „Darcy, ți-am spus: când oameni din confesiunile creștine
restauraționiste milenare vin să bată...”
„— îi informăm politicos că mântuirea veșnică este dincolo de noi,
știu, dar este altcineva. Te-au cerut pe nume, nu pe capul familiei.”
"Bine." mă scarpin pe frunte. „Bine, spune-le că ajung acolo într-
un minut.”
"Misto. Și, de asemenea, asta a sosit ieri. Adresat mamei, dar . .
.” Ea întinde un plic. Ochii mei sunt încă încețoșați. Trebuie să
clipesc ca să citesc, dar când o fac, stomacul mi se răsucește.
"Mulțumesc."
„Este un memento, nu?”
"Nu."
— Că trebuie să plătim ipoteca?
"Nu. Darcy...”
„Ai banii?”
Mă forțesc să zâmbesc. "Nu vă faceți griji."
Ea dă din cap, dar înainte de a ieși, spune: „L-am băgat în buzunar când
l-a adus poștașul. Mama și Sabrina nu l-au văzut.” Pistruii de pe nas au
forma unei inimi tulburi și în prezent cu un singur neuron
lucrând în creierul meu, mă gândesc la cât de nedrept este că
trebuie să-și facă griji pentru chestia asta. Ea are doisprezece ani.
Când aveam doisprezece ani, viața mea era boba și revigorant
chess.com.
Îmi pun pantaloni scurți murdari și trioul de ieri. Având în vedere
feedbackul blând al lui Darcy, decid să fac gargară cu apă de gură în timp
ce pornesc telefonul. Descoper că este 9:13 și că am un milion de notificări.
Scot cu degetul meciurile din aplicația de întâlniri, alertele Instagram și
TikTok, știrile evidențiate. Defilez prin textele mele din Easton (un șir
panicat, urmat de întrebarea de eseu: ce face
Miroase a Nolan Sawyer? Două paragrafe sau mai mult și o poză cu ea răzbunătoare
muşcând într-o prăjitură-macaron), apoi ieşi afară.
Nu sunt sigur pe cine mă aștept să găsesc. Cu siguranță nu o
femeie înaltă, cu o tunsoare pixie, o mânecă plină de tatuaje și mai
multe piercing-uri decât pot număra. Se întoarce cu un rânjet, iar
buzele ei sunt de un roșu îndrăzneț, perfect. Trebuie să fie peste
douăzeci de ani, dacă nu mai în vârstă.
„Îmi pare rău”, spune ea, arătând spre țigara ei. Vocea ei este joasă și
amuzată. „Sora ta a spus că dormi și m-am gândit că vei dura mai mult. Nu
o să începi să fumezi pentru că m-ai văzut fumând, nu?”
Simt că zâmbesc înapoi. "Îndoielnic."
"Bun. Nu se știe niciodată, impresionabilitatea tinerilor.” Ea scoate
fundul, îl înfășoară într-un șervețel și îl pune în buzunar, fie pentru a
evita poluarea, fie pentru a-și ascunde ADN-ul.
Bine, nu mai există Veronica Mars pentru mine.
— Tu ești Mallory, nu?
Îmi înclin capul. "Ne-am întâlnit?"
"Nu. Eu sunt Defne. Defne Bubikoğlu — dar dacă nu vorbești turcă,
n-aș încerca să o pronunț. Îmi pare bine să vă cunosc. Sunt un fan."
Am scăpat un râs. Atunci realizează că e serioasă. "Scuzați-mă?"
„Oricine care îl depășește pe Nolan Sawyer ca tine primește din
partea mea o sursă de admirație pe viață.” Ea arată spre sine cu o
înflorire. „Livrare gratuită la domiciliu.”
 mă înţepenesc. Oh nu. Nu Nu. Ce este asta? "Îmi pare rău. Ai
persoana greșită.”
Ea se încruntă. — Tu nu ești Mallory Greenleaf?
 fac un pas înapoi. "Da. Dar este un nume comun...”
„Mallory Virginia Greenleaf, care a jucat ieri?” Își scoate telefonul,
îl atinge, apoi îl întinde zâmbind. „Dacă nu ești tu, ai niște probleme
serioase de furt de identitate.”
Ea a scos un videoclip. Un TikTok al unei tinere care face șah-mat pe
Nolan Sawyer cu regina ei. Pe partea laterală a feței îi cad fire de păr
blond alb, iar creionul ei este pătat.
Nu pot să cred că Easton nu mi-a spus că eyelinerul meu arată ca
un rahat. De asemenea, nu-mi vine să cred că acest videoclip
stupid a fost făcut și s-a terminat
douăzeci de mii de aprecieri . Există măcar douăzeci de mii de
oameni care joacă șah?
„Apropo, ce a fost cu ieșirea dramatică?” ea intreaba. — Ai parcat
dublu?
"Nu. Eu... bine, asta sunt eu.” Îmi trec o mână pe față. Am nevoie
de cafea. Și o mașină a timpului, să mă întorc când am fost de acord
să-l ajut pe Easton. Poate aș putea să mă întorc și mai departe, doar
să ucid întreaga noastră prietenie. "Jocul . . . A fost o întâmplare.”
Sprâncenele lui Defne se încruntă. — O întâmplare?
„Da. Știu că se pare că sunt un fel de . . . talent la șah, dar nu joc.
Sawyer trebuie să fie într-un fel de funk și... Mă opresc. Defne râde
și râde. Aparent, sunt amuzant.
„Vrei să spui, actualul campion mondial la șah? Cine se întâmplă
să fie și actualul campion rapid și blitz? Într-un funk?”
Îmi strâng buzele împreună. „El poate fi actualul campion și totuși
să aibă o lună proastă.”
„Puțin probabil, de când a câștigat șahul suedez săptămâna
trecută.”
„Ei bine,” mă grăbesc, „e obosit din cauza tuturor câștigurilor și...”
„Omule, oprește-te.” Ea face un pas mai aproape, iar eu miros
ceva
plăcut citrice amestecate cu tutun. „Ai câștigat împotriva celui mai bun
jucător din lume. L-ai orbit complet într-un joc al naibii de bun - în felul în
care te-ai prefăcut? Cum te-ai scos din acel știft? Regina ta? Nu te mai
dezamăgi și asumă meritul pentru asta – crezi că Nolan ar fi la fel de
reticent? Crezi că orice tip ar fi?”
 Defne țipă. Cu coada ochiului o văd pe doamna Abebe, vecina
mea, se uită la noi din curtea ei, un limpede Ai nevoie de salvare? în
ochii ei. Scutur subtil din cap. Defne pare doar o majoretă foarte
pasionată, foarte tare. Cred că s-ar putea chiar să-mi placă de ea. În
ciuda faptului că ea este aici să vorbească despre șah.
„Nu pot fi prima persoană care câștigă împotriva lui Sawyer”,
spun eu. De fapt, știu că nu sunt. I-am studiat piesa, când încă mai .
. . piese de teatru studiate. Antonov- Sawyer, 2013, Roma. Sawyer-
Shankar, 2016, Seattle. Antoni-Sawyer, 2012—
„Nu, dar a trecut ceva vreme. Și când oamenii câștigă împotriva
lui, este pentru că face greșeli stupide – ceea ce nu a făcut, nu așa
am putut să văd. Doar că ai fost . . . mai bine."
"Nu sunt- "
„Și nu este că aceasta ar fi prima ta faptă când vine vorba
de șah.” Eu dau din cap, confuz. "Ce vrei să spui?"
„Ei bine, te-am căutat și... . .” Ea se uită la telefonul ei. Cazul ei spune:
Verifică, amice! pe un fundal de galaxie. „Sunt articole în care ai câștigat
turnee în zonă și poze cu tine făcând expoziții simultane legate la ochi – ai
fost un copil adorabil , de altfel. Sunt surprins că nu ai jucat în turnee cotate,
pentru că l-ai fi ucis .”
S-ar putea să mă înroșesc. „Mama nu a vrut să o fac”, spun, fără
să știu exact de ce.
Ochii lui Defne se fac mari. „Mama ta nu te susține să joci șah?”
„Nu, nimic de genul acesta. Ea doar . . .”
Mamei i-a plăcut că mă joc. Ea a învățat chiar și regulile pentru a putea
să-mi urmeze discuțiile fără sfârșit legate de șah. Cu toate acestea, nici ea
nu s-a sfiit să-l împingă pe tata. În cea mai mare parte a copilăriei mele, cel
mai mare succes în gospodăria Greenleaf a fost tata care a insistat că
cineva la fel de bun ca mine în manipularea numerelor și a recunoașterii
modelelor ar trebui să devină un profesionist; Mama a răspuns că nu a vrut
să mă ocup de mediul hiper-competitiv, hiper-individualist al șahului cotat de
la o vârstă fragedă; Sabrina iese din camera ei pentru a întreba categoric:
Când ai terminat de certat despre fiica ta preferată, putem lua cina? În
În final, au fost de acord că voi începe să concurez în diviziile cotate
ale turneelor când aveam paisprezece ani.
Apoi am împlinit paisprezece ani și totul s-a schimbat.
„Nu m-a interesat.”
"Înțeleg. Ești fiica lui Archie Greenleaf, nu-i așa? Cred că l-am cunoscut
—”
— Îmi pare rău, o întrerup brusc. Mai ascuțit decât am vrut, din cauza
gustul acru din gat. Lucrurile pe care le spune ea sunt ca și cum ai
descoperi un cadavru. — Îmi pare rău, repet, mai blând. "A fost
acolo . . . Există vreun motiv pentru care ești aici?”
„Corect, da.” Dacă este jignită de totușia mea, nu o lasă să se vadă.
În schimb, ea mă surprinde spunând: „Sunt aici să-ți ofer un loc de
muncă”.
clipesc. "Un serviciu?"
"Da. Stai, ești minor? Pentru că, dacă da, unul dintre părinții tăi ar
trebui să...
"Am optsprezece ani."
"Optsprezece! Te duci la facultate?” "Nu."
Eu inghit. „Am terminat cu școala.”
„Perfect, atunci.” Ea zâmbește de parcă mi-ar face un cadou. De
parcă aș fi pe cale să fiu fericit. Ca și cum ideea de a mă face fericit o
face fericită . „Iată afacerea: conduc un club de șah. Zugzwang, în
Brooklyn, pe lângă... ”
"Am auzit de el." Marshall ar putea fi cel mai vechi, cel mai
renumit club din New York, dar în ultimii câțiva ani Zugzwang a
devenit cunoscut pentru a atrage o mulțime mai puțin tradițională.
Are un cont TikTok care devine uneori viral, implicarea comunității,
turnee de stripchess. Îmi amintesc vag că am auzit despre o
rivalitate mai mult sau mai puțin acerbă între Marshall și Zugzwang –
ceea ce ar explica bucuria ei pentru că o bătea pe Sawyer, un
membru Marshall.
„Iată afacerea: unii dintre membrii noștri decid să-și folosească
creierul îngroșat de șah pentru ceva care nu este șah și— ei bine, ies
în lume, își caută locuri de muncă în finanțe și în alte domenii
profitabile, amorale, câștigă tone de bani. , și scăderi de impozite. Pe
scurt, avem o grămadă de donatori. Și anul acesta am instituit o
părtășie.”
 „O părtășie?” Vrea să mă angajeze să țin evidența donatorilor?
Ea crede că sunt contabil?
„Este un salariu de un an pentru un jucător care are potențialul de
a deveni profesionist. Veți fi mentorat și trimis la turnee din fila
noastră. Scopul principal este de a oferi un avantaj tinerilor jucători
de șah promițători. Scopul secundar este să mănânc floricele de
porumb în timp ce îi dai fundul lui Nolan, din nou . Dar asta nu este o
necesitate.”
Mă scarpin pe nas. "Nu înțeleg."
„Mallory, mi-ar plăcea să fii colegul Zugzwang din acest an.”
Nu analizez imediat cuvintele ei. Atunci o fac, și tot trebuie să le
întorc în cap iar și iar, pentru că nu sunt sigur că le-am auzit corect.
S-a oferit doar să mă plătească să joc șah?
Acesta este sălbatic. Incredibil. Această părtășie — este ca
lucrurile din vise. Schimbare de viață. Tot ce și-ar fi dorit Mallory
Greenleaf, în vârstă de paisprezece ani.
Păcat de Mallory Greenleaf, în vârstă de paisprezece ani, nu se
vede nicăieri.
„Îmi pare rău”, îi spun lui Defne. Ea încă mă privește cu o
expresie strălucitoare și fericită. „Ți-am spus, nu mai joc.”
Expresia strălucitoare și fericită se întunecă puțin. "De ce?"
Imi place de ea. Îmi place foarte mult de ea și pentru o clipă
aproape că mă gândesc să-i explic lucrurile. Chestie. Viaţă. Surorile
mele și mama și taxele de roller derby. Bob, și schimbarea
ștergătoarelor de parbriz și faptul că nu am nevoie de o bursă de un
an, ci de o slujbă care va fi acolo anul viitor, și anul de după, și cel de
după aceea. Tata, și amintirile și noaptea în care mi-am jurat că am
terminat cu șahul. Pentru totdeauna.
Pare prea mult pentru o primă întâlnire, așa că condensez
adevărul. „Doar că nu mă interesează.”
Ea este instantaneu supusă. Sprânceana ei se încruntă ușor și mă
studiază îndelung, de parcă și-ar fi dat seama că ar putea exista ceva
ce nu știe despre mine. Ha. „Spun ce”, spune ea în cele din urmă. „O
să pornesc — ziua de vârf de duminică la Zugzwang. Multă pregătire.
Dar îți las câteva zile să te gândești la asta...”
 „Nu mă voi răzgândi...”
„— și între timp, îți voi trimite contractul prin e-mail.” Mă mângâie
pe umăr și sunt încă o dată învăluită de parfumul ei de lămâie. Unul
dintre tatuajele ei, observ, este o tablă de șah, cu piese dezvoltate
pe ea. Un joc faimos, poate, dar nu-l recunosc.
„Eu... nu ai e-mailul meu”, îi spun. Ea este deja la mașina ei —
Volkswagen Beetle 2019.
„Oh, da. Din baza de date a turneelor.”
„Care turneu?”
„Ale de ieri.” Își dă rămas bun cu mâna când se urcă pe scaunul
șoferului. „Am organizat-o”.
Nu aștept ca ea să plece. Mă întorc, mă întorc în casă și mă prefac
că nu observ că mama se uită la mine de la fereastră.

OceanofPDF.com
Sunt inconjurat. Sub asediu. Atacat necruțător din toate părțile.
Honda Civic scurge lichid de răcire? Deasupra mea.
Scrisoare ipotecară de la uniunea de credit? În rucsacul meu.
Textul Sabrinei care îmi amintește că taxele ei de derby sunt
datorate vineri și dacă nu le plătesc, viața ei va fi în ruină? Pe
telefonul meu.
Prezența superticălosului lui Bob, furioasă pentru că am refuzat
să fac o slujbă de frânare timpurie pe un junior de liceu? Plutind
peste tot garajul.
Easton, plângându-mă fără oprire de parcă aș fi congresmanul ei
local? Undeva lângă Civic.
Am evitat-o cu succes timp de trei zile. Acum e miercuri, ea a
apărut în garaj și nu am unde să mă retrag. Cu excepția unui flux
constant de lichid de răcire.
„Te comporți ca un ciudat total”, spune ea pentru a douăzecea
oară. „Câștig împotriva lui Sawyer și apoi fugi ? Refuzați banii pentru
a juca șah?”
„Ascultă”, spun, apoi mă opresc. Parțial pentru că scurgerea s-a
intensificat. Parțial pentru că mi-am epuizat explicațiile acum zece minute.
„Am nevoie de un loc de muncă stabil, pe termen lung, care să-mi permită
să fac schimburi suplimentare atunci când banii sunt strânși. Am nevoie să
fie aici, în Paterson, în caz că i se întâmplă ceva mamei și surorile mele au
nevoie de mine. Nu am niciun interes să fiu absorbit înapoi
şah." Există un număr limitat de moduri în care pot parafraza aceste
trei concepte simple. — Pleci miercurea viitoare, nu?
Ea mă ignoră. „Oamenii vorbesc despre jocul tău. Ei îl analizează
pe ChessWorld.com. Folosesc cuvinte precum capodopera , Mal.
Zach îmi tot trimite linkuri!”
Peticesc caloriferul și mă rostogolesc de sub Civic, iau crop top
de la Easton University of Colorado și îmi strâng nasul. Pare un pic
prematur. „Zach a ajuns vreodată să joace împotriva lui Lal?”
„ Acum ești interesat de turneu?” Ea își dă ochii peste cap. "Nu.
Dar asta e probabil cel mai bine, din moment ce a pierdut fiecare
meci.” Îmi zâmbesc schadenfreude-ul, dar ea dă din degetul spre
mine. „Hei, cel puțin Zach nu m-a lăsat fără jucător pentru că s-a
speriat când Nolan Sawyer i-a făcut cu ochiul.”
suf. „În primul rând, mă îndoiesc serios că Nolan Sawyer a făcut
vreodată cu ochiul, va face vreodată cu ochiul sau chiar cunoaște
semnificația cuvântului cu ochiul .” Stau în picioare, ștergându-mi
mâinile pe fundul salopetei. Expresia serioasă și intensă a lui Sawyer
nu este ceva la care m-am lăsat să mă gândesc. Bine, poate l-am visat
că se uită la mine de peste o tablă de șah a izbucnit spontan în flăcări.
Despre el împingând ceasul de șah spre mine, zâmbind ușor și
spunând cu vocea lui profundă: „Știați că sunt un sex-simbol generația
Z?” De el m-a răsturnat așa cum fac oamenii cu regii lor când își dau
demisia și apoi întinzându-mi o mână cu încăpățânare, dornici să mă
ajute să mă ridic. Bine, poate că în ultima săptămână am avut trei vise
separate de Nolan Sawyer. Şi ce dacă? Da-ma in judecata. Trimite
poliția de somn. „În al doilea rând, am avut o urgență.”
— Ai uitat să pornești Crock-Pot, nu-i așa?
"Ceva de genul. Hei, vreau să vin la aeroport când tu... Vocea lui
Bob se ridică în garajul principal și mă încruntă. — Așteaptă o
secundă, spun, alergând să verific zgomotul prea familiar.
Unchiul meu obișnuia să dețină garajul împreună cu Bob, iar eu
lucram aici în timpul verilor, cu mult înainte ca el ar fi trebuit să accepte
să mă țină sub picioare. Întotdeauna am fost intuitiv în ceea ce privește
remedierea lucrurilor - să-mi dau seama cum sunt conectate diferitele
piese într-un sistem mai mare, vizualizând modul în care acestea
lucrează împreună ca elemente de bază ale unui întreg, calculând modul în
care schimbarea unuia le-ar putea afecta pe celelalte. La fel ca șahul ,
spunea tata, și nu știu dacă avea dreptate, dar unchiul Jack era fericit să mă
aibă în preajmă. Până când nu a mai fost prin preajmă: în săptămâna după
ce am absolvit și am început să lucrez pentru el, cu normă întreagă, a luat
decizia nefericită de a-și vinde partea lui Bob și de a se muta în nord-vestul
Pacificului „pentru crabul Dungeness”. În consecință, acum am plăcerea de
a-i răspunde doar lui Bob.
Norocosul de mine.
Îl găsesc stând în fața unei femei pe care nu o recunosc, flancat
de ceilalți doi mecanici ai săi, cu mâinile pe șolduri. Toți par supărați.
Enervat, chiar.
„— pentru un schimb de ulei și mi s-a spus că va costa în jur de
cincizeci de dolari, nu două sute...”
„Asta din cauza spălării motorului.”
„Ce este o spălare a motorului?”
„Mașinile au nevoie de ceva, doamnă. Poate am uitat să-ți
spunem când l-ai adus pe al tău. Cu cine ai vorbit?"
"O fata. Blondă, puțin mai înaltă decât mine...”
„Am făcut aportul.” Îi zâmbesc clientului și intru, ignorând privirea
lui Bob. "Este vreo problemă?"
Ea se încruntă. „Nu ai menționat că mașina mea ar avea nevoie
de un motor. . . tot ceea ce. Nu-mi permit asta.”
Mă uit la mașinile din jurul magazinului, încercând să o plasez.
„Este un sedan Jetta 2019, nu?”
„Da.”
„Nu veți avea nevoie de o spălare a motorului.” Zâmbesc liniştitor.
Pare tulburată și zbuciumată din cauza banilor – ceva la care mă pot
identifica. „Mașina e cu mult sub cincizeci de mii de mile.”
„Deci spălarea motorului nu a fost necesară.”
"Deloc. Sunt sigur că este o greșeală și . . .” Mă opresc când îmi
dau seama ce a spus ea. A fost . „Scuză-mă, vrei să spui că
spălarea motorului a fost deja făcută?”
 Se întoarce spre Bob, oțel. „Nu plătesc pentru o slujbă despre
care nici măcar mecanicul tău spune că nu este nevoie. Și nu voi
mai folosi acest garaj. Dar bună încercare."
Îi ia mai puțin de un minut să plătească nota de cincizeci de dolari.
Tensiunea din garaj este groasă și urâtă, iar eu stau lângă tejghea,
simțindu-mă dureros de stânjenit, până când Jetta a plecat. Apoi mă
întorc către Bob.
Surpriză surpriză, e furioasă.
„Îmi pare rău”, spun eu, un amestec de contrit, defensiv și bucurie.
Lucrul cu Bob trezește în mod clar emoții complexe, cu mai multe
straturi în mine. „Nu știam că ai făcut deja spălarea sau nu i-aș fi spus
că nu este necesar. Părea că nu avea bani pentru...”
„Ești concediat”, spune el fără să se uite la mine, încă joc cu
tranzacția cu cardul de credit.
Nu sunt sigur că l-am auzit bine. "Ce?"
"Esti concediat. Îți voi plăti ceea ce îți datorez, dar nu te vreau
înapoi.” Clipesc la el. "Ce ești tu- "
„M-am săturat de tine ”, strigă el, întorcându-se spre mine și
apropiindu-se. Fac doi pași înapoi. Bob nu este înalt și nu este mare,
dar este răutăcios . „Tu faci mereu asta.”
Scutur din cap, aruncând o privire către ceilalți mecanici, sperând
că vor interveni. Ei se uită doar la noi cu fața de piatră, iar eu...
Nu pot pierde acest job. Nu pot . Am o scrisoare în poșetă și un
mesaj în telefon și, se pare, cobaii devin deprimați dacă nu trăiesc în
perechi. „Ascultă, îmi pare rău. Dar lucrez aici de peste un an, iar
unchiul meu nu a vrut...
„Unchiul tău nu mai este aici și am terminat cu tine. Nu numai că
nu vindezi niciodată, dar nici nu mă lași să o fac? Ia-ți lucrurile.”
„Dar asta nu este treaba mea! Treaba mea este să repar mașinile
oamenilor, nu să le vând lucruri de care nu au nevoie.”
„Nu mai e treaba ta.”
„Are dreptate, nu o poți concedia așa.” Mă întorc. Easton stă în
spatele meu cu tot ce e mai bun. Acum îți voi corecta fața la gramatică.
„Există reglementări în vigoare care protejează angajații de reziliere
nedreptă...”
„Din fericire, Blondie aici nu a fost niciodată în cărți pentru
început.”
Asta îl închide pe Easton. Și conștientizarea că Bob poate face
orice dorește cu mine — asta mă face și pe mine.
„Ia-ți lucrurile și pleacă”, spune el pentru ultima oară, nepoliticos,
detestabil și crud ca întotdeauna. Nu pot face nimic în privința asta. Sunt
complet, total neputincioasă și trebuie să-mi strâng pumnii ca să mă
opresc să nu-i zgâriesc fața. Trebuie să mă forțez să plec, sau îl voi
sfâșia.
— Și Mallory?
Mă opresc, dar nu mă întorc.
„Voi deduce costul spălării motorului din ceea ce vă datorez.”

și am avut
Strict vorbind, N-AM FOST NICIODATĂ CURS DE O ALUNE DE NOROI
trupul meu stăpânitor a târât pe faţa stâncoasă şi zimţată a unui munte
pentru a fi depus la poalele dealurilor şi hrănit mistreţilor. Cu toate
acestea, îmi pot imagina că dacă m-aș găsi într-un scenariu similar, nu ar
fi mai dureros decât săptămâna care urmează după ce am fost concediat.
Există mai multe motive. În primul rând, nu vreau să-mi fac griji pe
mama sau surorile mele, ceea ce înseamnă să nu le spun că Bob m-
a concediat, ceea ce înseamnă să găsesc un loc unde să mă
ascund în timpul zilei în timp ce îmi caut un alt loc de muncă. Nu
este ușor, având în vedere că este încă august în New Jersey și că
locurile gratuite cu AC și Wi-Fi nu sunt destul de comune în anul
Domnului nostru 2023. Mă trezesc redescopărind Biblioteca Publică
Paterson: s-a schimbat foarte puțin de când eram șapte și ne urează
bun venit pe mine și pe laptopul meu răvășit în sânul său
subfinanțat.
Dumnezeu să binecuvânteze bibliotecile.
 „După o investigație exhaustivă”, îi spun lui Easton la telefon joi seară,
după o zi de cercetări mai puțin fructuoase, „am descoperit că nu poți plăti
facturile cu lingourile de aur Candy Crush. O parodie. De asemenea, pentru
a fi angajat
în calitate de mecanic auto de către cineva care nu este unchiul tău
pasionat de crabi, ai nevoie de lucruri elegante, cum ar fi certificări și
referințe.”
„Și tu nu le ai?”
"Nu. Deși am benzile desenate despre Mallory the Car
Mechaness pe care Darcy m-a desenat când avea opt ani. Crezi că
asta ar putea conta?”
Ea oftă. „Știi că ai altă opțiune, nu?”
O ignor și petrec ziua următoare căutând altceva — orice altceva.
Paterson este al treilea oraș ca mărime din New Jersey, la naiba.
Trebuie să existe o slujbă, orice slujbă pentru mine, la naiba. Deși se
întâmplă să aibă, de asemenea, a treia cea mai mare densitate din
Statele Unite, ceea ce înseamnă multă concurență. La naiba.
De asemenea, la naiba: numerele roșii care clipesc la mine mai
târziu în acea noapte, când mă uit la contul bancar online la care
mama mi-a dat acces odată ce tata nu mai era în imagine. Burta
mea se înnodează.
„Hei”, îi spun Sabrinei când o găsesc singură în sufragerie. Îmi
bag mâinile în buzunare pentru a nu le storce. „Despre taxele alea
de derby.”
Ea își ridică privirea de pe telefon, cu ochii speriată larg deschiși
și scapă: „O să-i plătești, nu?”
Ochii îmi zgârie de când mă uit la un ecran toată ziua și pentru o clipă
— un moment oribil, terifiant, dezorientator — sunt supărat pe ea.
Cu sora mea frumoasă, inteligentă și talentată, în vârstă de
paisprezece ani, care nu știe, nu înțelege cât de mult mă străduiesc.
Când am împlinit paisprezece ani — în ziua foarte proastă a zilei
mele proaste de naștere — totul s-a schimbat, și l-am pierdut pe
tata, am pierdut șahul, mi-am pierdut chiar mine care eram și de
atunci tot ce am făcut a fost să încerc...
„Mal, poți, te rog, să nu încurci chestia asta pentru mine?”
„Spre deosebire de orice altceva” nu se spune, iar balonul umflat
de furie izbucnește în vinovăție. Vina ca Sabrina trebuie sa ceara ce
i se datoreaza. Dacă nu ar fi fost deciziile mele stupide, nu am fi avut
nicio problemă să-i permitem onorariile.
îmi dresesc glasul. „A existat o confuzie la uniunea de credit. Mă duc să
verific mâine, dar poți cere o prelungire? Doar câteva zile.”
 Ea îmi aruncă o privire uniformă. „Mal.”
"Îmi pare rău. Voi plăti cât de curând voi putea.”
"E în regulă." Ea își dă ochii peste cap. „Termenul
limită este miercurea viitoare.” "Ce?"
— Ți-am spus doar cu câteva zile mai devreme pentru că te
cunosc .
„Tu micuț...” Gâfâi, uşurată, şi mă las pe canapea să o gâdil. În treizeci
de secunde am manevrat-o într-o îmbrățișare, iar ea râde în timp ce
spune uit și groaznic și Serios, Mal, te faci de rușine .
„De ce miroși a cărți vechi și a suc de mere?” ea intreaba. „Avem
suc de mere?” Dau din cap în tăcere și mă duc în bucătărie să-i torn
un pahar, înecat în gât din cauza cât de mult îmi iubesc surorile și
cât de puțin le pot oferi.
În acea noapte, Gmail amână un mesaj fără răspuns de la
defne@zugzwang.com. Primit acum 5 zile. Răspuns? Mă uit la el
îndelung, dar nu-l deschid.
Sâmbătă și duminică am o pauză norocoasă: câteva concerte — muncă
în curte pentru un vecin pentru care uneori îngrijesc; plimbarea câinilor — și
este plăcut să ai niște bani, dar nu este sustenabil, nu pe termen lung și nu
cu o ipotecă.
„Trebuie doar plătit”, spune casierul uniunii de credit luni dimineață,
când îi arăt mementoul , urgent , ești în urmă și nu reușești să ai grijă de
familia ta, scrisoare inutilă de membru al societății. „De preferință, toate
cele trei luni restante.” Ea îmi aruncă o privire de evaluare. "Câți ani ai?"
Nu cred că arăt mai tânăr decât vârsta mea, dar nu contează, pentru că
optsprezece ani sunt destul de tineri, chiar și atunci când simt altceva
decât. Poate sunt doar un copil care se joacă cu un adult. Dacă este
cazul, pierd. „Probabil ar trebui să o lași pe mama ta să se ocupe de
asta”, spune povestitorul, fără a fi neplăcut. Dar mama are o săptămână
groaznică, una dintre cele mai proaste de când a început coșmarul
diagnosticului ei și probabil că trebuie să-i schimbăm din nou
medicamentele, dar asta e scump. I-am spus să se odihnească, că am
totul sub control, că îmi iau schimburi suplimentare.
Știi, ca un mincinos.
 „Arăți obosită”, îmi spune Gianna când apar la ea mai târziu în acea
noapte, având nevoie disperată de o distragere a atenției de la a mă
gândi la bani. Ea
și făceam calcul împreună. Am avea sesiuni de studiu chiar în
această casă care este probabil un McMansion și am petrece
aproximativ un minut lucrând la funcții și două ore distrându-ne mult
în camera ei. Părinții ei sunt plecați din oraș într-o excursie cu
navigație, iar ea pleacă la o mică facultate de arte liberale în mai
puțin de o săptămână. Hasan, celălalt prieten al meu bun ,
săptămâna după.
„Obosit este starea mea implicită”, îi spun eu cu un zâmbet forțat.
Când ajung acasă, nu chiar atât de relaxat pe cât am sperat, găsesc
textul lui Easton ( Doar ia-ți părtășia, Mal ) și mă forțesc să mă uit la modelul de
contract.
Sunt bani buni. ore bune. Naveta nu ar fi ideală, dar nici
imposibilă odată cu începerea școlii surorilor mele. Defne ar putea
permite și un program flexibil.
Totuși, sunt multe de luat în considerare. Sentimentele mele despre
șah, unul, pe care nu le pot dezlega de sentimentele mele pentru tata.
Sunt răsucite, înnodate împreună. Există durere. Regret. Nostalgie.
Vinovăţie. Ură. Mai presus de toate, există furie. Atâta furie în mine.
Munți din ea, peisaje întregi aprinse fără un singur colț fără furie în ele.
Sunt supărat pe tata, supărat pe șah și, prin urmare, nu-l pot juca.
Destul de direct.
Și lăsând asta deoparte, sunt suficient de bun? Știu că sunt talentată –
mi s-a spus de prea multe ori și de prea mulți oameni să nu o fac. Dar nu
m-am antrenat de ani de zile și cred cu sinceritate că învingerea lui Nolan
Sawyer (care în ultimul meu vis a rupt o bucată din regina lui și mi-a
oferit-o ca pe un KitKat) nu a fost altceva decât un noroc.
Pe patul twin de lângă al meu, Darcy sforăie ca un bărbat de
vârstă mijlocie cu apnee în somn. Goliat este în cușcă, rătăcind fără
țintă. Adevărul este că șahul competițional este un sport și, ca și alte
sporturi, este puțin loc în vârf. Toată lumea știe cine este Usain Bolt,
dar nimănui nu-i dă o ciupercă shiitake despre a 15-a cea mai rapidă
persoană din lume – chiar dacă sunt încă al naibii de rapizi.
 Restaurantul la care obișnuiam să aștept mesele are o listă completă, iar
magazinul alimentar local ar putea căuta ajutor, dar pozițiile de start sunt
minime
salariu. Insuficient. Mă gândesc la știrile de marți și mă plâng la
telefon.
„Ascultă, cățea încăpățânată: ia doar părtășia și prefășește-ți
drum prin ea”, spune Easton, exasperat, afectuos și, deodată, mi-e
frică din nou. Că va uita totul despre mine, că nu voi fi niciodată la
înălțimea Colorado și oamenii pe care îi va întâlni acolo. Sunt pe
cale să o pierd, știu că sunt. Pare o concluzie atât de inevitabilă,
predestinată, nici măcar nu mă obosesc să-mi exprim temerile.
În schimb, întreb: „Cum vrei să spui?”
„Poți să iei banii pentru un an și să joci tot ce poți, dar nici să nu-ți
pese de șah. Nu vă gândiți la asta după ore. Nu trebuie să fie obsesiv sau
consumator, așa cum a fost înainte de tatăl tău. . . Doar intrați, ieșiți. Între
timp, puteți obține acele certificări de mecanic.”
— Ha, spun eu, impresionat de planul ei mai mult sau
mai puțin viclean. "Ha." "Cu plăcere. Poti sa faci asta?"
"Fă ce?"

„Să nu fii un ciudat total nebun în legătură

cu ceva?” Zambesc. „Neclar.”
Ea pleacă miercuri, după ce a trecut pe la mine să-mi ia rămas bun.
M-am gândit că va fi diferit. Mă așteptam la un rămas bun de la TSA și
să mă uit la avionul ei în timp ce zbura, dar nu are sens: avem
optsprezece ani. Ea are părinți – un set care nu ieși la pat, încă
împreună, care are grijă de ea și o conduce la aeroport și plătește
pentru o cameră drăguță de cămin cu 529, care nu a trebuit să fie
încasat când vechiul cazan de apă a pulverit la ea. deces în timp util,
dar sfâșietor.
„Trebuie să vii în vizită”, spune Easton.
„Da”, spun eu, știind că nu o voi face.
„Când mă întorc, mergem la New York. Ia acel macaron pe care
nu-l meriți.”
„Abia aștept”, spun, știind că nu vom face.
 Ea doar oftă, de parcă știe exact la ce mă gândesc, mă îmbrățișează și
îmi ordonă să-i scriu în fiecare zi și să fiu atent la boli cu transmitere
sexuală. Darcy, care este
plutește în jurul nostru cu ochi în formă de inimă, o întreabă ce
înseamnă asta.
Privesc strada mult după ce mașina a dispărut. Respir adânc și
îmi golesc mintea de tot, permițându-mi un moment rar, frumos,
luxos de pace. Mă gândesc la o tablă de șah părăsită. Doar regele
alb de pe el, stând pe pătratul de acasă. Singur, nelegat, ferit de
amenințări.
Liber să hoinărească, cel puțin.
Apoi mă întorc înăuntru, îmi deschid laptopul și scriu mesajul pe
care știam că îl voi scrie de când a început această alunecare de
noroi de o săptămână.

Hei Defne,

Acea părtășie este încă pe masă?

OceanofPDF.com
 PARTEA A DOUA

Jocul de mijloc
OceanofPDF.com
8:55 am — Sosire la Zugzwang! Există cafea și covrigi în salon
- ajută-te! (Nu mâncați covrigi curcubeu: este al lui Delroy,
unul dintre GM rezidenți. Devine nervos când mâncarea lui
are mai puțin de cinci culori.)
9–10 am— Memorați lista alocată de variante de deschidere
10–11 am— Memorați lista alocată de poziții de final de joc
11:00–amiază— Treceți peste lista alocată de jocuri/tactici
vechi
amiază– 1 pm— Pauză. Am inclus o listă cu locuri de mâncare din
apropiere care v-ar putea plăcea. (Gambit, pisica clubului, va miauna
la tine ca si cum nu a fost hranit de la glaciatia Weichselian; nu este
decat un act ocolitor, bine practicat. Nu te simti obligat sa-ti
impartasesti mesele de carne cu el.)
13:00 – 14:00 — Analizați jocurile adversarilor atribuite
14–15—Gândire logică și revizuire pozițională a
șahului 15–16—Instruire cu software/baze de date
16–17— V– V Întâlniți cu antrenorul GM pentru a trece peste
punctele slabe
Asigurați-vă că faceți o scurtă pauză după cum este necesar pentru a vă
menține concentrarea. Program de antrenament: 4, 5 zile/să, ~30 de
minute. Păstrați-vă hidratat și purtați protecție solară, de cel puțin 30
SPF (chiar dacă este înnorat, nu așa funcționează razele solare).
 Mă uit peste programul pe care mi-a dat Defne pentru a mă
asigura că citesc cu adevărat ceea ce tocmai am citit. Apoi ridic
privirea și spun:
„Hm.”
Ea zâmbește larg. Astăzi, rujul ei este roz, cămașa ei are tematică Spice
Girls, iar tunsoarea ei pixie mă face să vreau să iau cel mai apropiat cuțit
utilitar și să-mi rup părul. Arată cool într-un mod vintage, fără efort. „Hm?”
„Doar, aceasta este o mulțime de . . .” îmi dresesc glasul. Mușcă-
mi buza. Scărpina-mă pe nas. "Şah?"
"Știu." Zâmbetul ei se lărgește. „Genial, nu?”
Stomacul meu se încordează. De ce nu o falsești? Easton a spus,
iar în această dimineață pe New Jersey Transit, în timpul navetei
mele nou-nouțe de o oră și jumătate, mi-am repetat-o ca pe o
mantră: Aceasta este o meserie. Doar o slujbă. Nu mă voi gândi la
șah cu o secundă după ora 17:00. Chess și m-am despărțit cu ani în
urmă și nu sunt o fată care să-și ia înapoi fostul trișor după ce a fost
părăsit în timpul dansului lent de la bal. O să fac doar cantitatea
necesară.
Pur și simplu nu mă așteptam ca cantitatea necesară să fie egală
cu un miliard de porcării.
„Da.” Forțez să zâmbesc. Poate că nu sunt încântat să fiu aici,
dar Defne mă salvează pe mine și pe familia mea de la pasajul
subteran. Și nu sunt un mic nerecunoscător, sper. „Există un . . .
program de antrenament?”
„Nu te antrenezi?”
Nu am transpirat voluntar de la ultima mea cerință de educație
fizică – liceu, cred. Dar pare surprinsă să afle că sunt o leneșă, așa
că masez adevărul. „Nu chiar atât de des.”
„O să vrei să crești asta. Majoritatea jucătorilor de șah se
antrenează în fiecare zi pentru a-și dezvolta rezistența. Crede-mă,
vei avea nevoie de el când te afli în mijlocul unui joc de șapte ore.”
— Un joc de șapte ore? Nu am făcut niciodată nimic timp de
șapte ore consecutive. Nici măcar nu dorm.
 „Jucătorii ard cam șase mii de calorii pe zi în timp ce joacă un
turneu. E ridicol." Îmi face semn să o urmez. „Îți voi arăta biroul tău.
Nu te deranjează să împărtășești, nu?”
 "Nu." În această dimineață, colegul meu de cameră și-a dat în
repetate rânduri peți pe pernă pentru că am îndrăznit să-i rog să nu-
și exerseze xilofonul la ora 5:30 „Sunt obișnuit cu asta”.
Clubul de șah Paterson este o cameră din centrul de recreere, alcătuită
din becuri dureros de fluorescente, scânduri de vinil ieșite din podea și
suficient azbest pentru a prăji creierul a trei generații. Mă așteptam ca
Zugzwang să fie mai mult la fel, dar fiecare colț este pardoseală din lemn de
esență tare pete de soare, mobilier scump și monitoare elegante, de ultimă
generație. Tradiție și tehnologie, noi și vechi. Fie am subestimat ce fel de
bani se poate câștiga din șah, fie locul este doar un front mafiot.
Aproape că icnesc când Defne îmi arată biblioteca, ceva direct din
Oxford – dacă la o scară mai mică. Există șiruri și rânduri de rafturi
înalte, scări de lux, ceva care, după ce am văzut Selling Sunset with
Mom exact de două ori, cred că se numește mezanin și...
Cărți.
Asa de. Mulți. Cărți.
Atâtea cărți pe care le recunosc de pe rafturile sufrageriei stocate
de tata, apoi împachetate în grabă în vechile cutii Amazon odată ce
a fost luată decizia tăcută de a-i șterge prezența.
„Puteți folosi biblioteca oricând doriți”, spune Defne. „Mai multe
volume de aici sunt pe lista ta de lectură. Și este chiar lângă biroul
tău.”
Corect: biroul meu este peste hol, iar de data asta icnesc, fără
rușine. Are trei ferestre, cel mai mare birou pe care l-am văzut
vreodată, diverse seturi de șah care probabil costă mai mult decât o
vezică biliară pe piața neagră și...
"Vă rog liniște."
Mă întorc. Pe biroul vizavi de al meu stă un bărbat încruntat. Trebuie să
aibă vreo douăzeci de ani, dar linia părului blond se retrage deja în dealuri
adânci. Există un joc de șah dezvoltat în fața lui și trei cărți deschise.
„Hei, Oz.” Fie Defne nu-i observă încruntarea, fie nu-i pasă. „Ea
este Mallory. Ea va lua biroul gol.”
 Timp de câteva secunde, Oz se uită de parcă ar fi fantezi să mă
desfășoare și să-mi folosească intestinul gros pentru a-și croșeta o eșarfă.
Apoi oftă, își dă ochii peste cap și spune: „Telefonul tău este dezactivat tot
timpul, fără sonerie. De asemenea, computerul este dezactivat. Folosește
un mouse silențios. Dacă mă vezi gândindu-mă și mă întrerupi, îmi voi
îndesa piesele de șah în nările tale. Da, toate. Nu te plimbi în timp ce te
gândești la jocuri. Fără parfum, alimente fierbinți sau ambalaje. Fără
adulmecare, strănut, respirație grea, fredonat, eructat, flatulență sau agitație.
Nu vorbiți cu mine decât dacă aveți un accident vascular cerebral și aveți
nevoie să sun la 911.” O pauză gânditoare. „Chiar și atunci, dacă reușești să
mă alertezi, probabil că poți să apelezi singur. Înțeles?”
Deschid gura să spun da. Apoi amintește-ți de regula interzicerii
de a vorbi și dă din cap, încet.
"Excelent." Se strâmbă la mine. Doamne, e un zâmbet ? „Bine ați
venit la Zugzwang. Ne vom înțelege de minune, sunt sigur.”
„Oz este unul dintre managerii noștri rezidenți”, îmi șoptește
Defne la ureche, de parcă i-ar explica comportamentul. „O primă zi
bună!” Unda ei de mână este puțin prea ascuțită, ținând cont că mă
lasă singură cu cineva care mă va biciui dacă am sughiț, dar când
mă uit la Oz, el revine să se uite la jocul lui. Pf?
Iau multe liste pe care mi le-a dat Defne, recuperez cărți din bibliotecă,
pornesc computerul, mă așez pe scaunul ergonomic drăguț cât mai liniștit
(se scârțâie din semi-piele, pe care sunt sigur că îl are pe Oz pe punctul
de a-l elibera. eu din colacul muritor), găsiți capitolul pe care trebuie să-l
memorez din cea de-a cincisprezecea ediție a Modern Chess Openings și
apoi . . .
Bine. Citesc.
Nu este o carte nouă pentru mine. Tata recita pasaje despre gambiturile
inițiale și jocul pozițional în baritonul lui liniștitor și scăzut, ignorând Darcy și
Sabrina țipând în fundal, mama zbârnind prin bucătărie și avertizând că cina
se răcește. Dar asta a fost cu secole în urmă. Acea Mallory nu știa nimic
despre nimic și nu avea nimic în comun cu Mallory de astăzi . Și oricum,
chiar trebuie să studiez toate chestiile astea? Nu ar trebui să -mi raționez un
joc?
 Pare o cantitate ridicolă de muncă, iar pe parcursul zilei nu se
îmbunătățește cu nimic. La zece, trec la citirea manualului lui Dvoretsky
Endgame . La unsprezece este Viața și jocurile lui Mikhail Tal . Lucruri
interesante, dar doar citirea despre asta pare a studia un manual despre
cum să tricotați fără vreodată atingerea acelor. Cu totul fără rost. Din
când în când, îmi amintesc că Oz există și ridic privirea pentru a-l găsi
imobil, citind aceleași chestii și eu - doar că nu pare să se întrebe despre
sensul tuturor. Mâinile lui sunt o vizor pe frunte și arată atât de profund
concentrat, încât sunt aproape tentat să spun: „Curcuri, amirite?”
Dar clar că nu este aici să-și facă prieteni. Când plec la prânz (PB&J; da,
lista de restaurante din apropiere a lui Defne arată uimitor; nu, nu am bani
să mănânc afară), el este la biroul lui. La fel ca atunci când mă întorc, exact
aceeași poziție. Ar trebui să-l înfig? Verificați dacă s-a instalat rigor mortis?
După-amiaza este mai mult la fel. Citind. Configurarea motoarelor
de șah pe computer. Luând ocazional pauze lungi pentru a grebla
grădina Zen pe care fostul locuitor al biroului meu a lăsat-o în urmă.
În trenul înapoi acasă, mă gândesc la sfatul fals al lui Easton . Nu
va fi greu. Nu o să mă îndrăgostesc din nou de șah – nu dacă nu mă
joc și doar citesc despre scenarii îndepărtate, abstracte.
„Cum a decurs noua slujbă, dragă?” întreabă mama când am
intrat în casă. E trecut de șase și familia ia cina.
"Grozav." Fur un bob de mazăre din farfuria Sabrinei, iar ea
încearcă să mă înjunghie cu furculița.
„Nu înțeleg de ce ai trebuit să-ți schimbi locul de muncă”, spune
Darcy îmbufnat. „Cine ar prefera să organizeze turnee de bocce
pentru bătrâni decât să se joace cu mașini ?”
Există un motiv specific pentru care îmi mint familia în legătură cu
noul meu loc de muncă și acesta este:
Nu știu.
Evident, șahul este legat de amintirile dureroase ale tatălui. Dar nu
sunt sigur că asta justifică crearea unui loc de muncă complet nou - un
centru de recreere pentru seniori din NYC pe care am fost angajat să-l
conduc, deoarece o fostă conexiune mi-a recomandat
pe mine. Și totuși, când i-am spus mamei că am părăsit garajul,
minciuna tocmai mi s-a rostogolit de pe limbă.
Cred că nu va face diferența. Un job este un job. Și acesta este
temporar, pentru a fi lăsat la ușă când vin acasă.
„Oamenii bătrâni sunt drăguți”, îi spun lui Darcy. Spre deosebire
de Sabrina, care în prezent mă ignoră și trimite mesaje degetului
mare, este încântată să mă lase să-i fur mazărea.
„Bătrânii miros ciudat.”
„Definește vechiul .”
"Nu ştiu. Douăzeci și trei?"
Eu și mama schimbăm o privire. — În curând vei fi și tu bătrân,
Darcy, spune ea.
„Da, dar voi locui cu maimuțele ca Jane Goodall. Și nu voi angaja
tineri care să vină în parc să mă ajute să hrănesc porumbeii.” Ea se
încurajează. „Ai văzut vreo veveriță drăguță?”
Mă strec în tăcere pe la nouă, când toată casa doarme. Mașina lui
Hasan este parcată la capătul aleii mele, lumina interioară moale pe
trăsăturile lui frumoase. Am făcut asta toată vara, iar când se înclină
pentru o ciugulă obișnuită, de parcă am avea o rutină, ca și cum
aceasta ar fi o întâlnire, cred că poate e bine să plece în curând.
Nu prea am loc pentru asta. Nu cu tot ce se întâmplă.
"Ce mai faci?"
"Bun. Tu?"
"Grozav. Urmează niște cursuri grozave în acest semestru. Mă
gândesc să-mi declar specializarea — antropologie medicală.”
Ascult, dau din cap și râd în locurile potrivite, în timp ce îmi
povestește despre un profesor care a spus cândva prostituat în loc
de acuzat , dar în clipa în care mașina este parcata, îi dau un
prezervativ și apoi sunt cuvinte tăcute, mișcări grăbite, mușchi
strânși. si eliberarea.
Easton, care este surprinzător de romantic și dureros de
monogam, a întrebat odată: Vă simțiți aproape de ei?
La care?
Oamenii cu care te conectezi. Te simți aproape de ei?
 Nu în mod deosebit . am ridicat din umeri. Îmi plac ca oameni.
Suntem prietenoși. Le doresc tot ce este mai bun.
De ce atunci? Nu ai prefera să fii într-o relație?
Adevărul este că pare mai sigur să nu o faci. Din experiența mea,
angajamentul duce la așteptări, iar așteptările duc la minciuni, răni și
dezamăgiri – lucruri pe care prefer să nu le experimentez sau pe care
aș forța pe alții să le experimenteze. Dar încă îmi place sexul ca
activitate recreativă și sunt recunoscătoare că am fost crescută de o
familie foarte deschisă la minte. Nu, corpul tău este un templu, e timpul
să vorbești prostii în gospodăria Greenleaf. Mama și tata au discutat
despre sex în termeni aproape jenant de sinceri, ca și cum ar deschide
un card de credit: probabil că vei dori să-l încerci, vor fi argumente pro
și contra, fă-o responsabil. Aici e controlul nașterii. Suntem aici dacă
aveți întrebări. Ai nevoie de o diagramă? Sunteţi sigur?
Tata era plecat de aproape doi ani, când Alesha Conner mi-a zâmbit
timid din cealaltă parte a camerei de acasă, apoi și-a trecut mâna de a mea
în timpul unui joc de lacrosse, apoi a chicotit în timp ce mă trăgea în a doua
boxă din stânga, în toaleta de lângă chimie. laborator. A fost neîndemânatic,
și nou și bun. Pentru că m-am simțit bine și pentru că pentru o clipă am fost
doar . .
. pe mine. Nu Mallory, fiica, sora, cea care a greșit, ci Mallory cea
fără suflare, trăgându-și chiloții și sugând o ultimă vânătaie în pielea
Alesha.
Nu am loc să-mi pese de nimic care nu este familie. Nu am loc
să-mi pese de mine – nu că aș merita asta. Dar e frumos să furi
momente scurte, inofensive, de distracție. Să-i fac semn la revedere
lui Hasan la mai puțin de treizeci de minute după ce m-a luat,
alunecă în pat relaxat și fără intenția de a mă gândi la el luni de zile.
După sperietura de săptămâna trecută, totul este bine. Ipoteca
este plătită (ei bine, luna cea mai întârziată, oricum), la fel și
comisioanele de roller derby și totul este în regulă. Noaptea visez că
Mikhail Tal îmi spune cu un accent rusesc intens că ar trebui să
merg pe hol să formez 911 și totul este în regulă.
 ZIUA A DOUA ESTE MAI MULT LA fel. Naveta lungă, citire,
memorare.
Gândindu-mă la cum și de ce al acestui program ciudat pe care m-a pus
Defne. Mă gândesc să-i trimit mesaje lui Easton și să-i cer părerea, dar
nu am mai vorbit de când a plecat săptămâna trecută și mi-e teamă să o
deranjez cât este . . . Nu știu. Beerponging, sau descoperirea
marxismului leninist, sau făcând un grup în patru cu căminul ei RA, care
se întâmplă să fie o blană sapiosexuală. Ea știe ce a lăsat în urmă, dar
habar nu am ce face, cu ce concurez, dacă a uitat deja de mine. Acesta
este FOMO? Da. Oricum, aș prefera să nu întind mâna și să evit să fiu
tristă pentru că ea nu mi-a răspuns. În plus, sunetul când trimit mesaje i-
ar putea provoca lui Oz o criză.
Reluez jocurile lui Bobby Fischer, trec cu greu printr-o disertație
despre avantajele și dezavantajele Apărării lui Alekhine, învăț despre
poziția Lucena în jocul final turnul și pionul versus turnul. Se simte ca o
versiune diluată a șahului, cu tot ce este interesant absorbit din el. Ca și
cum scoatem biluțele de tapioca din ceaiul cu bule: ce a mai rămas este
în regulă, dar doar ceai.
Nu-mi pasă, totuși, pentru că aceasta este doar o meserie. Și încă este
doar o slujbă miercuri dimineața, când intru în biroul meu și Oz este deja
acolo, în aceeași poziție ca ieri. Vreau să întreb dacă s-a dus acasă să
doarmă, dar nu o voi face, pentru că, de asemenea, vreau să nu mi se
scoată ochii din craniu, așa că petrec doar patru ore citind despre siguranța
regelui. La prânz merg în parc și îmi citesc cartea de navetă ( Dragoste în
vremea holerei — cam trist). Când mă întorc, ar trebui să învăț despre
structura pionilor, dar în schimb mă uit pe furiș la Oz — încă în aceeași
poziție; are nevoie să fie udat zilnic?— și ascunde cartea mea într-o carte
mai mare pentru a continua să citesc despre alegerile romantice discutabile
ale Ferminei. La patru aproape îmi iau geanta și mă îndrept spre Penn
Station, apoi îmi amintesc:
W–F: Întâlnește-te cu antrenorul GM pentru a trece peste punctele slabe
 Programul nu spune unde. „Oz? Dacă ar fi să te întâlnești cu un
director general, unde ai merge?”
Își ridică privirea pentru prima dată în trei zile – ochii strălucesc, nările
se fulgeră. O să-și dezbrace maxilarul, să mă mănânce și apoi să mă
dizolve în acizii lui gastrici. „ Bibliotecă ”, latră el. Mă grăbesc să trec pe
hol înainte de a deveni un statistic, așteptându-mă să-l găsesc pe Delroy
iubitor de curcubeu. Singura persoană din cameră este Defne, așezată la
o masă masivă din lemn.
"Bună. Poate sunt în locul greșit. Oz a spus...
„Oz a vorbit ?”
„Sub constrâns.”
Ea dă din cap cu bună știință.
— Ar trebui să mă întâlnesc cu unul dintre
directori generali și... — Ăsta sunt eu.
"Oh." mă înroșesc. „Eu... îmi pare atât de rău. Nu credeam că
ești...” Un director general. Mai spăl puțin. De ce nu am crezut asta?
Pentru că arată cool? O mulțime de oameni cool joacă șah — nu
sunt un jocist dintr-o comedie pentru adolescenți din anii nouăzeci.
Pentru că ea conduce locul? Ai nevoie de un jucător de șah pentru a
conduce un club de șah. Pentru că nu am auzit niciodată de ea? Nu
este ca și cum am păstra o copie a Chess Monthly Digest în baie
acasă. Pentru că e femeie? Acolo sunt tone de femei GM.
Doamne, asta vrea să spună Easton când vorbește despre
misoginie interiorizată?
"Te simți bine?" întreabă Defne.
"Ah. Da."
„Arăți de parcă ai avea un monolog intern destul de intens acolo.
Nu aș vrea să întrerup.”
„Eu . . .” Mă scarpin pe frunte și mă așez în fața ei. „Întotdeauna
am monologuri interne intense. Am învățat să mă îndepărtez.”
"Bun! Cum au fost primele tale
zile?” "Grozav."
Mă studiază câteva clipe. Astăzi poartă creion de ochi cateye și o brățară
la braț în formă de scorpion. "Hai sa incercam din nou. Cum
au fost primele tale zile?”
"Grozav!" Ea continuă să se holbeze. "Nu chiar. Grozav, jur.”
„Ai o față proastă la poker. Va trebui să lucrăm la asta înainte de
turnee.”
mă încruntă. "De ce ai crede asa ceva- "
„Dacă ceva nu funcționează în ceea ce privește programul tău de
antrenament, ar trebui să mă anunți.”
"Totul este în regulă. Am citit foarte mult – parcurg lista pe care
mi-ai dat-o, căutând motoarele de șah. Este distractiv."
"Dar?"
Râd. „Nu există decât .”
"Dar?"
Eu dau din cap. „Nimic, promit.” Dar Defne încă se uită, de parcă
aș ascunde fără succes un trecut ucisor de ea și mă aud adăugând:
„Doar... . .”
"Doar?"
"Este . . .” Ceva țipă la mine să nu-i spun. Dacă îi spui, înseamnă că îți
pasă. Ceea ce nu faci. Poți să faci asta, Mal. O poți face. "E doar . . . Dacă
citirea tuturor acestor lucruri ar trebui să mă ajute să mă îmbunătățesc jocul
meu, nu sunt sigur că este cazul.” Expresia lui Defne nu este chiar atât de
deschisă ca de obicei și nu știu dacă este pentru că vreau aprobarea ei sau
doar banii ei, dar mă trezesc înapoi, panicată. „Sunt sigur că știi ce faci! Este
important să studiezi — să citești jocuri vechi, să treci prin deschideri. Dar
dacă nu se joacă niciodată șah. . .”
Îmi strâng mâinile sub masă. Defne îmi aruncă o privire lungă și
uniformă înainte de a zâmbi și a ridica din umeri. „Bine”, spune ea.
"Bine?"
"Să ne jucăm!"
Ea trage între noi un set, alb pe partea mea, și ajustează piesele.
Apoi îmi face semn să încep. „Fără ceas azi, bine?”
„Ah. . . Bine."
La început, sunt aproape pompat. A citi despre șah fără să joci a fost o
margine serioasă, un pic ca și cum ai avea un morcov atârnat în față
de mine. Acum pot să mănânc și o să fie al naibii de bun . Dreapta?
Gresit. Pentru că îmi dau seama destul de curând că acesta nu
seamănă cu jocul meu împotriva lui Sawyer. Nu pot spune imediat
diferența, dar după aproximativ treizeci de minute, când piesele sunt
dezvoltate și piesa este în desfășurare, știu ce lipsește.
A existat o tensiune specifică cu Sawyer. Un dans strâns, care
oprește inima, făcut din atacuri agresive, ambuscade alunecătoare,
gândire obsesivă. Acest . . . Nu e nimic de genul asta. Încerc să fac
lucrurile mai interesante dând dovadă de inițiativă, făcând amenințări
pe care Defne nu le poate ignora, dar . . . bine. Ea mă ignoră. Își
apără piesele, își păzește regele, face niște mișcări de umplere
tăcute și cam atât.
Jucăm de patruzeci și cinci de minute când încerc să fac o
descoperire. Îmi doresc atât de mult să pătrund în apărarea ei, încât
devin puțin nesăbuit și îmi pierd episcopul. Stomacul meu se
încordează într-un amestec de plictiseală și groază și mă întorc să joc
în siguranță pentru o vreme, dar... nu. Trebuie să se întâmple ceva.
Cavalerul ei, de exemplu. Este supraîncărcat. Trebuie să apere prea
multe alte piese. Dacă o iau cu turnul meu...
Rahat. Defne îmi ia pionul. Acum sunt jos două bucăți
și... „Remiză?”
ridic privirea. Ea îmi oferă o remiză? În nici un caz . Mă încrunți,
nu mă obosi să răspund și încerc un alt atac. Se face târziu. Dacă nu
fac următorul tren, voi ajunge acasă mai târziu decât de obicei și
Darcy și mama vor fi dezamăgiți. Sabrinei nu îi va păsa prea mult,
dar...
"Verifica."
Regina lui Defne vine după regele meu. La dracu. Eram atât de
ocupat să organizez un atac încât l-am ratat. Dar încă pot...
„Cred că ne putem opri acum”, spune ea, zâmbindu-mi așa cum o face de
obicei
— cu adevărat amabil, amuzat, fără urmă de îngâmfare, deși amândoi
știm că ea are puterea. „Ai înțeles ideea.”
 Clipesc, confuz. "Ideea?" —
Ce tocmai s-a întâmplat,
Mallory?
„Eu... nu știu. Ne jucam. Dar tu . . . Ei bine, fără supărare, dar nu
făceai prea multe. Te jucai. . .”
 „În mod conservator.”
"Ce?"
„Am jucat în siguranță. Precaut. Chiar și atunci când eram în situația de a
face forță pentru un avantaj, nu am făcut-o. Am fost defensiv. Ceea ce te-a
derutat, apoi te-a frustrat, apoi te-a făcut să faci greșeli de bază pentru că
te-ai plictisit.” Ea arată spre poziții. „Acest lucru este ușor pentru mine,
pentru că am crescut cu o educație formală de șah. Acum, ești un jucător
mult mai bun decât mine
—”
imi bat joc. „E clar că nu sunt. ”
„Lasă-mă să reformulez, atunci: ai mai mult talent. Am văzut videoclipuri
cu piesele tale — instinctul tău când vine vorba de atac este fantastic. Îmi
amintește atât de mult de. . . bine." Ea scutură din cap cu un zâmbet
melancolic. "Un prieten vechi. Dar există câteva elemente de bază pe care
toți jucătorii de top le cunosc. Iar dacă nu le cunoști , orice adversar cu o
bază tehnică solidă le va exploata cu ușurință împotriva ta. Și nici măcar nu
vei putea să-ți folosești talentul.”
Digerez ce a spus ea. Apoi dă din cap, încet. Brusc, simt că fug în
urmă. De parcă aș fi irosit ultimii patru ani. Care . . .
Nu. A fost o decizie pe care am luat-o. Cea mai bună decizie.
Alerg în urmă în drum spre unde , oricum?
„Nu ajută că ești vechi”, adaugă Defne. mă
încruntă. „Am optsprezece și șase luni.”
„Majoritatea profesioniștilor încep mult mai
tineri.” „Joc de la vârsta de opt ani.”
„Da, dar pauza pe care ai luat-o? Nu e bun. Adică, asta” – face ea
semn către tablă – „a fost jenant de ușor pentru mine.”
Obrajii imi se inrosesc. Înghit ceva amar și ruginit, amintindu-mi
brusc cât de mult urăsc să pierd.
Asa de. Mult.
„Atunci ce să fac?”
 „M-am gândit că nu vei întreba niciodată. Tu faci . . .” Ea rânjește,
scoțând o bucată de hârtie din buzunarul din spate și întinzând-o către mine.
O desfac. "Acest."
„Acesta este programul pe care mi l-ai înmânat luni”.
 „Da. Am imprimat două din greșeală. Mă bucur că mi-a fost la
îndemână — urăsc să pierd hârtie. Oricum, te vom avea în formă în
cel mai scurt timp. Adică dacă faci fiecare lucru din această listă. Și
vom analiza tot ce ați învățat în timpul întâlnirilor noastre pentru a ne
asigura că sunteți pe drumul cel bun.”
Fantastic. Voi fi testat.
Mă uit din nou la listă - toate lucrurile pe care ar trebui să le fac în
fiecare zi pe parcursul întregului an. Mă gândesc la planul meu de a-
l suna. Despre alegerile romantice discutabile ale Ferminei. Despre
zâmbetul așteptător și încurajator al lui Defne.
Vreau la birou. Dar doar oft și dau din cap spre ea.

OceanofPDF.com
 Oz nu vorbește cu mine timp de două săptămâni, apoi o face, iar eu
vreau să-l omor. Este o joi dimineata. Sunt la birou, uitându-mă la grădina
zen, reluând un joc Fischer-Spassky din 1972 în capul meu, când spune:
„Deci
vii la Philly Open.”
tresare. Apoi șuieră: „Ce?”
Sunt extrem de enervat, virulent, irațional că mă întrerupe atât de
aproape de o descoperire. Mai devreme azi, în timp ce făceam fulgii de
ovăz lui Darcy ( Spune-i cum este: Nutella cu ovăz presărat deasupra,
a mormăit Sabrina în timp ce mușca dintr-o Granny Smith) mi-am dat
seama că Fischer a făcut o greșeală, una pe care Spassky ar fi putut-o
exploata. M-am gândit la asta de atunci, sigur că dacă Black ar fi folosit
cavalerul pentru a...
„Voi conduce”, spune Oz. „Plecăm la șase.”
De ce vorbeste? Sunt atât de iritat. „Conduceți
unde?” „Spre Philly. Ce e în neregulă cu tine?"
Îl ignor, mă întorc să mă concentrez pe reluarea mea până la
sesiunea mea de după-amiază cu Defne. Am început să aștept cu
nerăbdare întâlnirile mele cu ea – parțial pentru că este singurul adult
uman cu care interacționez, în afară de mama, dar și pentru că am cu
adevărat nevoie ca ea să analizeze chestii de șah cu mine. Cu cât
depun mai mult efort în învățarea lucrurilor tehnice, cu atât mă lovește
mai mult cât de puțin știu și cât de mult am nevoie de o cutie de sunet.
Bănuiesc că de aceea directorii generali au antrenori și antrenori și
altele.
 „Putem trece peste o piesă de teatru?” Încep din clipa în care
pășesc în bibliotecă, alunecând caietul în direcția ei. „Am rămas
blocat pe...”
„Să vorbim mai întâi despre Philly Open.”
Ma opresc. — Philly ce?
„Philly Open. Turneul. Primul tău turneu – în acest weekend.”
clipesc. „Eu . . .”
Ea înclină capul. "Tu?"
Oh. Oh? "Mă îndoiesc . . . Nu există nicio cale. . .” Eu inghit.
„Crezi că sunt gata?”
Ea zâmbește veselă. „Sincer, deloc.”
Minunat.
„ Dar , este o oportunitate prea bună. Philly este aproape și acesta este
un turneu deschis foarte reputat.” Am doar o idee vagă despre ce înseamnă
asta, motiv pentru care Defne continuă. „Atrage jucători de elită, primii zece
din lume, dar permite și jucători neevaluați ca tine în secțiunea evaluată. Și
este un turneu knockout—perdantul fiecărui meci este eliminat, câștigătorul
avansează. Deci nu vei fi blocat cu jucători mediocri doar pentru că în
prezent nu ești evaluat. Cu condiția să continui să câștigi.” Ea ridică din
umeri. Cercelul unic cu pene pe care îl poartă clinchete fericit. „Voi veni cu.
Mai rău se întâmplă în cel mai rău, doar te faci prost.”
Super-duper minunat.
Și așa mă găsesc pe scaunul pasagerului Mini Hatch roșu al lui Oz
într-o dimineață de sâmbătă. Pe bancheta din spate, Defne afișează
regulile turneului așa cum le vin în minte, vocea ei prea tare pentru ora
7:00 „Atinge-mută-te și atinge-ia, desigur, dacă atingi o piesă în timpul
rândului tău, va trebui să mișcă-l. Trebuie să înregistrezi toate mișcările
tale pe foaia de scor, în notații algebrice. Nu vorbești cu adversarul tău
decât dacă este rândul tău și oferi o remiză. Când rocați, folosiți o singură
mână și atingeți mai întâi regele. Dacă există un conflict sau un dezacord,
sună unul dintre directorii turneului pentru a-l rezolva pentru tine, nu te
lupta niciodată cu... ”
"Ce crezi ca faci?" Oz latră. Îi urmăresc ochii până la PB&J învelit
în folie pe care tocmai l-am scos din geantă.
„Hm... vrei o bucată?”
 „Mănâncă asta – sau orice altceva – în mașina mea și îți voi tăia
mâinile și le voi fierbe în urină.”
"Mi-e foame."
„Atunci mor de foame.”
Îmi mușc interiorul obrazului. Sincer, cred că cresc pe el. „Dar
acesta este sandvișul meu de sprijin emoțional.”
„Atunci ai o cădere mentală.” El dă semnale și viră la dreapta atât
de tare, încât aproape că mă lovesc cu capul de fereastră.
Philly Open nu seamănă cu nimic cu turneul caritabil din New
York, iar primul meu indiciu este că există presă. Nu este o sumă
ridicolă, precum paparazzii de pe Taylor Swift ca. 2016. Dar o
mulțime considerabilă de jurnaliști cu oameni de la camera și
fotografi înghesuie holul clădirii de inginerie din Penn State, unde va
avea loc turneul. Este vag suprarealist.
„A fost o crimă sau așa ceva?” Întreb.
Oz îmi aruncă o privire obișnuită: ești prea slab pentru a trăi . „Ei
acoperă turneul.”
„Sunt concepția greșită că aceasta este NBA?”
— Mallory, măcar pretinde că ai un oarecare respect pentru
sportul care este mijlocul tău de existență.
Nu greșește. „Totuși, turneul nu va începe în altă oră.” „Probabil
doar speră să vadă o privire...”
Cineva intră în hol și Oz se întoarce în acel loc, împreună cu toți
ceilalți. Există o oarecare agitație în timp ce jurnaliștii intră în acțiune. Nu
văd mare lucru: un cap înalt de păr întunecat, apoi un alt cap înalt de păr
întunecat, amândoi aruncând o privire prin camere și microfoane cu boom
și îndreptându-se direct spre lift. Nu prea înțeleg ce întreabă presa, doar
cuvinte vagi care au puțin sens împreună – în formă , premiu, Baudelaire,
victorie, despărțire, candidați, Campionatul Mondial . Până când M-am
împins până la picioare, ușile liftului s-au închis. Jurnaliştii îşi murmuresc
dezamăgirea, apoi se împrăştie încet.
O parte din mine se întreabă cine a fost. O altă parte, cea care a avut
vise ciudate, invazive, de ochi întunecați și mâini mari înfășurate
regina mea, este aproape sigură că...
„Înregistrarea voastră este gata, băieți.” Defne pare să ne
înmâneze șnur cu etichete cu numele. „Hai să mergem la hotel, să
ne lăsăm lucrurile, apoi să ne întoarcem la ceremonia de
deschidere.”
Dau din cap, sperând să mă strec într-un micronap, când un bărbat în
vârstă cu microfon face câțiva pași spre noi. „GM Oz Nothomb?” el
intreaba. „Sunt Joe Alinsky, de la ChessWorld.com. Ai timp pentru un
scurt interviu?”
„Oz este în prezent numărul douăzeci”, îmi șoptește Defne la
ureche, în timp ce Oz răspunde amabil la întrebări despre forma lui,
antrenament, speranțe, gustările preferate înainte de joc
(surprinzător: ursuleți de gumă).
"Douăzeci?"
„Douăzeci în lume”.
„Douăzeci în lumea lui . . . ?”
"Şah."
"Ah corect."
Defne zâmbește încurajator. Având în vedere că am trăit și am
respirat șah aproape un deceniu și cât de multe îmi amintesc încă despre
jocul în sine, știu surprinzător de puține despre noțiunea șahului
profesionist, probabil din cauza moratoriului mamei asupra jocului
evaluat. Dar Defne nu mă face niciodată să simt că sunt un idiot total,
chiar și atunci când pun întrebări total idioate. „Primele douăzeci din lume
sunt importante. Ei sunt cei care reușesc să treacă de la șah competitiv la
profesioniști.”
„Nu sunt aceleași?”
"Oh nu. Oricine poate fi un jucător competitiv, dar profesioniștii
trăiesc din șah. Ei se întrețin prin premii în bani, sponsorizări,
aprobări de la companii.”
Îmi imaginez o reclamă pentru Super Bowl la Mountain Dew în
care apare un jucător de șah. Mtn Dew: Băutura Grandilor Maeștri.
„Este și Oz un tip?”
 "Opusul. Îi plătește pe unii dintre directorii generali de la Zugzwang
pentru a-l antrena.” "Oh." mă gândesc. „Are o slujbă secundară?”
Poate face Instacart
livrări de la 2:00 la 5:00? Ar explica starea proastă perenă. — Nu, dar are
un tată care este director la Goldman Sachs.
 "Ah." Observ că jurnalistul ChessWorld.com face o poză lui Oz și
iese rapid din cadru.
E o prostie. Sabrina și Darcy sunt cu prietenii până mâine; Mama a
fost mai bine și lucrează la câteva lucrări tehnice de scriere, care ar trebui
să aducă niște bani necesari; Le-am spus că voi petrece ziua în Coney
Island cu prietenii, apoi voi rămâne peste noapte la Gianna. Așa că îi mint
în legătură cu ceea ce fac, dar nu au cum să afle unde m-am dus cu
adevărat din fundalul imaginii lui Oz de pe ChessWorld.com.
Sunt paranoic. Pentru că sunt obosit și foame. Pentru că Oz nu
m-a lăsat să-mi mănânc PB&J. Monstru.
„Hei”, spune Joe Alinsky, ignorându-l brusc pe Oz, cu ochii îngusti
la mine, „nu ești fata care...”
„Îmi pare rău, Joe, trebuie să mergem să ne împrospătăm înainte
de turneu.” Defne mă apucă de mânecă și mă trage afară din
clădire. Aerul dimineții este deja prea fierbinte.
„El vorbea cu mine?”
„Mă simt ca Starbucks”, spune ea, plecând. „Vrei Starbucks? E
pe mine."
Vreau să o întreb pe Defne ce se întâmplă. Dar vreau mai tare o
limonadă cu gheață cu kiwi, așa că fac jogging după ea și renunț la
subiect.

CÂND MA ASEZ PENTRU PRIMUL MEU MECI, ÎN FAŢA UNUI OM care ar putea fi al
meu
bunicul, inima îmi bate cu putere, palmele îmi transpira și nu mă pot
opri să-mi ciugulesc interiorul buzei.
Nu sunt sigur când s-a întâmplat. Am fost bine până acum zece
minute, uitându-mă în jurul camerei aglomerate, privind în jos la rochia
mea de soare liliac, întrebându-mă dacă este ținuta potrivită de șah sau
dacă îmi pasă. Apoi directorii turneului au anunțat startul și iată-mă. Se
teme să nu o dezamăgească pe Defne. Mi-e frică de aroma acrișoară din
gâtul meu ori de câte ori pierd.
 Nu-mi amintesc ultima dată când am fost atât de nervos, dar e în
regulă, pentru că încă câștig în douăsprezece mutări. Bărbatul oftă, îmi
strânge mâna și am patruzeci și cinci de minute de ucis. Mă plimb,
studiind poziții interesante. Apoi fac o poză cu camera și îi scriu lui
Easton.

MALLORY: Te învinovățesc pentru asta

BOULDER EASTON ELLIS: Unde ești?

MALLORY: un turneu în Philly.

BOULDER EASTON ELLIS: Omule, ești la Philly Open???

MALLORY: poate. cum te tratează educația superioară?

BOULDER EASTON ELLIS: Am dormit trei ore pe noapte și m-am

alăturat unui grup de improvizație. Scoate-mă din mizeria mea.

MALLORY: LMAO spune-mi despre improvizație

Punctele mici din răspunsul lui Easton sar în partea de jos a ecranului,
apoi dispar și nu se mai întorc niciodată. Nu în cinci minute sau zece. Îmi
imaginez o nouă prietenă mergând spre Easton, ea uitând de mine. Ea a
postat deja o mână de selfie-uri cu colegii ei de cameră pe Instagram.
Îmi strec telefonul în buzunar și trec la următoarea rundă, pe care
și eu o câștig ușor, la fel ca a treia și a patra.
"Fantastic!" Îmi spune Defne în timp ce împărțim o geantă Costco de
Twizzlers în quad din campus. Ea fumează pe ascuns o țigară, pe care a
aprins-o spunând: „ FYI, eu nu modelez un comportament bun. „Dar este
un turneu eliminatoriu. Cu cât câștigi mai mult, cu atât adversarii tăi sunt
mai buni, cu atât va fi mai greu.” Ea observă încruntarea mea și își
lovește umărul de al meu. „Acesta este șah, Mallory. Proiectat cu
minuțiozitate pentru a ne face nenorociți.”
 Ea are dreptate. Am o gustare a ultimului meci al zilei când mă trezesc
aruncând o tură, apoi un episcop împotriva unei femei care arată ciudat
ca bibliotecara gimnaziului meu. Nu- Doamna- Larsen este o jucătoare
agitată, anxioasă, care are nevoie de ani de zile pentru a face o mișcare
și scâncește ori de câte ori înaintez asupra ei. Alternez între a mâzgăli pe
foaia de scor și a simți că aș fi la grădina zoologică, mă uit la cușca
leneșului și aștept să se miște. Jocul durează până la sfârșitul rundei,
când amândoi nu mai avem timp.
„Este o remiză”, spune directorul turneului fără pasiune,
cercetându-ne consiliul. „Avansurile negre”.
Asta sunt eu. Trec în runda următoare pentru că eram
dezavantajat. Știu că remizele sunt extrem de comune în șah, dar
sunt tulburat. Frustrat. Nu, sunt furios . Cu mine insumi.
„Am făcut o mulțime de greșeli.” Sfăc cu furie din caise uscate pe
care mi le-a întins Defne. Vreau să dau cu piciorul în perete. „Ar fi
trebuit să joc turnul c6. Ar fi putut să mă aibă de trei ori – ai văzut cât
de aproape s-a apropiat de regele meu cu episcopul ei? A fost un
asemenea spectacol de rahat . Nu pot să cred că mi se permite nici
măcar la trei metri de o tablă de șah.”
— Ai câștigat, Mallory.
"A fost un dezastru . Se califică pentru ajutor federal – nu am
meritat să câștig.”
„Noroc pentru tine, în șah, victoriile care merită și cele nemerite
contează la fel.”
„Nu înțelegi. Am încurcat atât de multe...”
Defne pune o mână pe umărul meu. eu tac. " Acest . Acest
sentiment pe care îl ai acum? Ține minte asta. Îmbuteliază-l.
Hraneste-l."
"Ce?"
„De aceea învață jucătorii de șah, Mallory. De ce suntem atât de
obsedați să rejucăm jocuri și să memorăm deschiderile.”
„Pentru că urăm să desenăm?”
„Pentru că urâm să ne simțim că am făcut ceva mai puțin decât
tot ce ne-am putut.
 Hotelul este la cinci minute de mers pe jos de campus. Camera mea nu
are ce să scriu acasă, cu excepția faptului că: intimitate. Nu-mi amintesc
ultima dată am avut acces la un pat fără publicul unui spiriduș de
doisprezece ani și al demonului de trei mii de ani care-și posedă
cobai. Ar trebui să profit de el. Mă gândesc să mă uit la un film. Apoi
mă gândesc să-mi scot telefonul, să scot aplicații de întâlniri, să caut
meciuri în zona Philly. Oportunitate perfectă fără obligații. În plus,
orgasmele îmi îmbunătățesc starea de spirit.
În schimb, mă uit pe fereastră, rejucând ultimul meu joc în timp ce
soarele apune încet.
Este ca și când am trimis accidental sex mamei. Ca în ziua aceea,
întreaga echipă de aplauze a intrat în mine în timp ce eu mă prefăceam
că deschid ușile glisante automate cu Forța. Ca în școala medie, când
am intrat în toaleta profesorilor să mă spăl pe mâini și l-am găsit pe
domnul Carter stând pe toaletă făcând un sudoku. Ori de câte ori fac
ceva cu adevărat jenant, timp de câteva zile după incident trăiesc într-o
stare de mortificare totală. Noaptea închid ochii și creierul meu mă va
trage înapoi în fântâna adâncă a rușinii mele, proiectând scene groaznice
în detalii chinuitoare pe pleoape.
(Supradramatic? Poate. Dar i-am făcut sex mamei. Am voie .)
Neuronii mei se agață de fiecare așchie de jenă, nu vor renunța la
greșelile pe care le-am făcut în timpul meciurilor mele. Am câștigat,
bine, dar în al doilea joc mi-am lăsat cavalerul deschis așa . Brut.
Dezgustător. Îngrozi-
Cineva bate.
„Defne mi-a cerut să te conduc la social și să te prezint”, spune
Oz când deschid ușa. Se uită fix la telefonul său.
„Cel social?”
„Există o recepție la parter, pentru jucătorii care s-au mutat în
ziua a doua. Defne nu poate merge, pentru că este doar pentru
jucători. Există mâncare și băutură gratuite.” El ridică privirea,
evaluând. "Câți ani ai?"
"Optsprezece."
Mormăie ceva despre îngrijirea copiilor mici și despre faptul că nu
este Mary Fucking Poppins. „Probabil că au Sierra Mist undeva într-
un frigider. Vino.”
 Nu sunt sigur la ce mă așteptam de la o petrecere de șah. Easton la o
parte, nu am stat niciodată cu oamenii PCC, dar mi s-au părut
întotdeauna tăcuți și
condus de evadare. Jucătorii de aici, însă, arată mai mult ca oameni de
afaceri, purtând costume croite și râzând la pahare de șampanie. Nu
există veste pulover la vedere și nimeni nu deplânge sfârșitul prematur
al Battlestar Galactica . Toți par gălăgioși și încrezători. Tineri. Bogat.
Sigur de locul lor în lume.
Unul dintre ei îl observă pe Oz și își părăsește grupul să se
apropie de noi. „Felicitări pentru că ai depășit primele douăzeci.” El
se uită la mine – mai întâi distras, apoi evaluând, apoi zăbovind. Un
fior neplăcut îmi străbate șira spinării. „Nu știam că putem aduce un
plus-unu.”
Oh, da, oamenii din camera asta? Sunt 98 la sută bărbați.
„Asta este sora ta?” Trebuie să fie în jurul vârstei mele și, teoretic, ar
trebui să fie frumos într-un mod clasic, sănătos, dar este ceva ceară la el,
ceva neliniştitor în privirea lui albastră care îmi ridică părul.
„De ce naiba ar fi ea sora mea?” întreabă Oz.
„Nu știu, omule.” El ridică din umeri. „Este blondă. esti blond. Și e
mult prea fierbinte pentru a fi prietena ta.”
mă înţepenesc. Cu siguranță am auzit greșit.
— Mallory este un jucător de șah, omule . Tonul lui Oz picură
dispreț. Indiferent de antipatie pe care ar putea să-l aducă față de
mine, Office Intruder, nu este nimic în comparație cu ceea ce simte
pentru acest tip.
La urma urmei, nu mă urăște. S-ar putea chiar să fiu cel mai bun
prieten al lui. Cât de încântător.
"Daca spui tu." Engleza lui este perfectă, dacă este ușor
accentuată. Vag nord-european. „Ei bine, dragă, această petrecere
este pentru oamenii care și-au câștigat toate meciurile, așa că... . .
aștepta." Se lasă pe spate, făcând un spectacol de a mă studia. „Tu
ești fata care l-a lovit pe Sawyer la turneul de caritate?”
„Eu...”
"Da, sunteti. Băieți, aceasta este tipa care l-a umilit pe Sawyer!”
Nu sunt sigur ce se întâmplă sau de ce, dar grupul de oameni
(bărbați, toți bărbați) cu care discuta Europa de Nord ne aruncă
priviri interesate, apoi se îndreaptă spre noi.
 „Ce ai făcut înainte de meci?” întreabă un bărbat înalt de treizeci de
ani. Accentul lui este atât de gros, încât abia reușesc să deslușesc
cuvintele. „Am nevoie de așa ceva
noroc."
„Sawyer a avut o zi foarte proastă?”
„Puteai ceva decoltat? Asta e trucul?” „Știe el că e
aici?”
„Ei bine, e încă în viață. Deci, clar că nu.”
Toată lumea râde, iar eu sunt. . . paralizat. Mortificat. Ei se uită ca și
cum aș fi o bucată de carne abia simțitoare și mă simt ca un copil
nebun, expus, deplasat în rochia mea de soare din dantelă. Nu sunt o
floare ofilită și, de-a lungul anilor cu Bob, am avut parte de discuții cu
bărbați mai în vârstă și sexiști, dar acești oameni sunt atât de – atât de
flagrant, de nepoliticos, nici măcar nu sunt sigur cum ar trebui să fac să
răspundă la—
„Scuzați-ne” – Oz mă apucă de cot și mă smulge – „o să mergem să
găsim ceva de mâncare și poate oameni care nu sunt nenorociți .”
„Oh, haide, Nothomb!”
„Învață să iei o glumă.”
„Lasă-o să rămână, pun pariu că vrea să ne cunoască!”
Mă împiedic după Oz, cu gura uscată, cu mâinile tremurând. Mă trage
până la capăt
cealaltă parte a camerei, la o masă încărcată cu aperitive. cred ca sunt
shell- șocat. "Cine au fost ei?"
„Malte Koch și slujitorii săi”.
Eu dau din cap. Scurge-mi creierul. Numele lui sună familiar, dar
nu prea pot să subliniez...
„El a fost numărul doi mondial în ultimii doi ani. Și un nemernic de la
naștere, se poate doar presupune. Tipul ceva mai în vârstă care a
întrebat dacă Sawyer știe că ești aici este Cormenzana, numărul șapte,
sârbul înalt este Dordevic, undeva în jur de treizeci de ani, dar ceilalți sunt
cam la fel de importanți ca un bloc de beton cu ochi năuciți. Mici rahaturi
a căror pretenție la faimă este să-i lingă anusul lui Koch. Își dă ochii peste
cap și întinde orbește mâna după o ciupercă umplută cu slănină. Oz
Nothomb: în mod neașteptat, un devorator emoțional. „Nu am avut de
gând să te prezint. Nimeni nu ar trebui să vorbească niciodată cu ei.
Locul lor este într-o colonie minieră secretă de pe Marte, dacă mă
întrebați pe mine. Din păcate, nimeni nu întreabă niciodată.” Își mestecă
ciuperca pentru o clipă, apoi mormăie un „Îmi pare rău pentru asta”.
 Mă întreb dacă este prima scuză din viața lui. Cu siguranță sună
așa. "Nu e vina ta. Dar asta a fost. . . Cred că îi urăsc?”
„Da, o să-ți aduc insigna laminată a clubului.” Mă studiază. „O să
plângi?”
"Nu."
— Ai de gând să treci apa ochilor?
" Nu . Sunt bine. Eu doar . . .” Mă sprijin de perete din spatele
meu. „Sunt așa cu toate femeile?”
Oz pufnește. "Uită-te in jur. Câte femei vezi?” Nu trebuie să mă uit
în jur. În schimb, întind mâna după o bucată de Brie topită pe o crustă
de pâine. „Majoritatea femeilor din șah decid să sară peste aceste
evenimente și să concureze în turnee numai pentru femei. Pun pariu
că te întrebi de ce.”
„Mister total.” Mi-am pus brânza pe un șervețel. nu am pofta de
mancare. „Ce a însemnat asta despre faptul că sunt în viață?”
Oftă. „Koch și gașca lui le place că l-ai făcut prost pe Sawyer,
pentru că îl urăsc. Dar ei urăsc și că îl învingi dintr-o singură mișcare,
pentru că Koch se crede rivalul de o viață al lui Sawyer.
„Dar el nu este?”
„Nu poate concura. Nimeni nu poate concura cu Sawyer, într-
adevăr. El domină de aproape un deceniu. Adică”— își pune jumătate
de ou de diavol în gură— “Koch este un jucător excelent, chiar dacă
inconsecvent. Are momente de strălucire. L-a forțat pe Sawyer să
remizeze și odată chiar a ajuns să-l învingă. Dar în cele din urmă nu
sunt comparabile.”
Trebuie să fie mizerabil, pierzând meci după meci. — Koch nu
știe?
„Sunt sigur că este destul de conștient, dar ai văzut genul de
oameni cu care ține tribunalul. Narațiunea lor este că Sawyer este
un răufăcător super-diabolic care a făcut șahul previzibil, fiind
imbatabil - de parcă el nu ar fi motivul pentru care șahul a devenit
atât de mare în rândul tinerilor în ultimii câțiva ani. Îl fac să sune ca
Thanos al lui Sawyer și Tony Stark al lui Koch.” Își dă ochii peste
cap. „Evident, amândoi sunt Thanos.”
Oz Nothomb: în mod neașteptat, un tip Marvel. "Suntem . . . iar la
gimnaziu?”
 Oz ridică din umeri. "Destul de aproape. Koch este doar un copil,
sărat pentru că întotdeauna ajunge mort în FMK. Între timp, Sawyer
atrage toată atenția, face banc serios, ajunge la Time 's Most
Influential și se culcă cu Baudelaires sau altceva...
„Baudelaires?”
„Da. Este această trupă de rock experimental...”
„Știu cine sunt surorile Baudelaire.” Sabrina este obsedată. Îmi
place și muzica lor. — Sawyer se culcă cu ei?
"Da. Și Koch vrea asta pentru el. De parca."
Capul îmi explodează. „El a... Ceea ce Baudelaire a făcut-o cu
Sawyer. . . ?” — Nu știu, Mallory. Nu mă uit la televiziune reality.”
"Dreapta." Privesc în altă parte, pedepsită. Va trebui să caut pe
google asta. Mor de nerăbdare să-mi scot telefonul chiar acum. „Ei
bine, primii zece sună frumos aglomerat de nemernici.”
„În mare parte doar Koch și Cormenzana. Și Sawyer, dar e un
brand mai bun. Nu o să-i fac o brățară de prietenie, dar voi lua în
orice zi un nemernic de sfincter și de înfricoșător ca Sawyer peste un
nemernic de melc-slug-umiditate-după-o-furtună ca Koch.
Amândoi sună în mod unic oribil , cred că, în timp ce un bărbat
smulge beignets plini de cremă de pe masă și se îndepărtează
repede, neimpresionat de vorbitul anusului.
„Oricum”, conchide Oz, „toți ceilalți din top zece sunt mai puțin
pumnibili.”
Zâmbesc slab. „Este „mai puțin pumnabil” vorbirea Oz
pentru „frumoasă”? Își arcuiește o sprânceană. „Și ce
înseamnă asta ?” „Ei bine, nu ești cel mai drăguț tip pe
care l-am întâlnit vreodată.”
„Sunt o naiba de încântare , Greenleaf. Și pentru înregistrare, tu
și cu mine suntem la fel de fierbinți.”
Stau la recepție doar vreo treizeci de minute. Oz are dreptate și nu toți
cei din șah sunt proști: îmi prezintă mai multe persoane care nu mă insultă,
nu mă hărțuiesc sexual sau nu acționează cu un complex de superioritate
de grad mesianic. Dar grupul lui de prieteni este cu câțiva ani mai în vârstă
decât mine, iar eu ies din conversație atunci când cade pe soțiile lor și
studiile absolvente. eu
simt privirile laterale ocazionale de la banda lui Koch asupra mea și nu
mă pot relaxa, așa că îmi fac semn de noapte bună și mă întorc în
camera mea, gata să-mi petrec restul serii mustrându-mă pentru
greșelile mele.
Până când văd semnul în lift. Trei cuvinte mici lângă etajul cinci:
Piscina interioara si sala de sport.
Mă duc acolo fără să mă gândesc bine. Intrarea pentru piscină se
deschide sub cardul meu. Când mă uit înăuntru, sunt instantaneu
învăluit de căldură, clor și liniște.
Iubesc inotul. Sau orice lucru pe care îl fac, care se consideră înot
— plutiți ore întregi, mișcați ocazional ca un cățeluș care se îneacă.
Și iată această piscină uimitoare, pustie.
Problemă: nu am costum de baie. Bikiniul zdrențuit care abia mi se
potrivea cu o cupă în urmă se află undeva în comoda mea de acasă, iar
Goliath îl folosește probabil chiar în acest moment pentru a-și șterge fundul.
Ceea ce am, totuși, este lenjerie intimă care este practic un bikini. Și o
dorință puternică de înot.
Așa că nu mă gândesc prea mult la asta: îmi trag rochia peste
cap, îmi ridic sandalele și le arunc pe cea mai apropiată bancă. Apoi
sar cu o stropire puternică și dezordonată.
„Trebuie să-mi minimizez gafele” , îmi spun cincisprezece minute
mai târziu, plutind peste apă și privind în tavan. Reflectarea valurilor
pe tavan este o tablă de șah deformată și deformată. Ar trebui să
urmăresc lățimea de cunoștințe, deoarece este puțin probabil să
aprofundez mult într-un an. Ar trebui să joc mai multe replici.
Până să mă ridic, sunt mai bine dispus. Am greșit azi, dar mă voi
concentra pe îmbunătățire. Dacă îmi cunosc punctele slabe, îmi pot
adapta pregătirea. Antrenez oricum o sumă ridicolă.
Îți prefac drumul prin această părtășie , îmi amintește o voce.
Este fie al meu, fie al lui Easton.
Ei bine, da , răspund defensiv, luându-mi rochia și pantofii, frecându-mi
clorul de pe ochi. Dar am semnat un contract pe un an, așa că aș putea la
fel de bine
—
Mă opresc pe loc.
 nu mai sunt singur. Cineva stă chiar în fața mea. Cineva desculț,
care poartă costum de baie. Mă uit în sus, și în sus, și în sus, și în
sus și mai mult , și...
Îmi scade stomacul. Nolan Sawyer se uită la mine, cu o ușoară
încruntare între ochi. Sunt uluit de faptul că el este . . . potrivi. Pieptul lui.
Umerii lui. Bicepsul lui. Nimeni care petrece ore întregi pe zi mișcând
piese de o uncie în jurul unei table de șah nu are o afacere care să arate
așa.
„Eu... Bună”, bâlbesc eu. Pentru că stă chiar acolo și nu știu ce
altceva să spun.
Dar el nu răspunde. Doar se uită în jos, luând în sutienul meu
transparent, chiloții mei cu curcubee mici peste tot. Temperatura din piscină
crește. Gravitația, de asemenea. Sunt îngrijorat că picioarele mele nu mă
vor ține.
Apoi îmi amintesc ce au spus prietenii lui Koch: Știe el că e aici?
Ei bine, e încă în viață, așa că clar că nu. Frica intră în mine.
Nolan Sawyer mă disprețuiește. Nolan Sawyer vrea să mă ucidă. Nolan
Sawyer mă privește cu puterea unui milion de urși însetați de sânge.
Nu a spart odată septul nazal altui jucător? Îmi amintesc că am auzit
niște povești. Ceva se întâmplase după un turneu și . . .
O să mă facă bucăți? Morga locală nu știe cum să mă pună
împreună? Va trebui să cheme un artist de machiaj profesionist, unul
dintre acei guru ai frumuseții YouTube care fac mereu videoclipuri cu
înștiințări unul despre celălalt—
„Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!”
Cineva trece pe lângă noi, o încețoșare de piele întunecată și
trunchi roșii și ghiulele în piscină cu o stropire ca de tsunami. Sawyer
mormăie ceva de genul „La naiba, Emil” și este șansa de scăpare pe
care o așteptam. Mă îndepărtez, cu picioarele pocnind de podeaua
udă. Sunt la ușă când fac greșeala de a privi în spatele meu: Sawyer
mă privește, buzele întredeschise, ochii mai întunecați decât
întunecați.
 Așa că fac singurul lucru înțelept: îi trântesc ușa în față și nu mă
opresc să alerg până nu ajung în camera mea, picurând pe pat.
 Este a doua oară când îl întâlnesc pe Sawyer. Și a doua oară m-
am retras ca un cavaler prins.

OceanofPDF.com
Dorm prost, blocat în vise de gafe de șah supravegheate de ochi
întunecați și judecători și mă trezesc prea devreme cu o crampe la
piciorul stâng.
„Îmi urăsc viața”, mormăi în timp ce șchiopătesc în baie,
gândindu-mă să-mi tai piciorul cu un satar pentru carne. Apoi aflu că
mi-a început menstruația.
Mă uit în jos la corpul meu nepotrivit, necooperant și perfid și jur că nu-i
mai hrănesc niciodată legume cu frunze, ca răzbunare. Ia asta, cățea mică.
Am împachetat o altă rochie de soare pentru azi, albastră, cu tiv de
dantelă și mâneci cu volan, dar în secunda în care o port, îmi amintesc de
malul lui Malte Koch.
Purtai ceva decoltat?
În al doilea an, Caden Sanfilippo, un junior pe care îl cunoșteam
încă din școală și a cărui misiune era să fie un prost, a început să-și
bată joc de mine pentru felul în care mă îmbrăcam. Teoria mea este că
era îndrăgostit de Easton și încerca să-i atragă atenția, enervându-i pe
cea mai bună prietenă, pentru că hărțuirea a încetat chiar în ziua în
care a ieșit. Oricum, ori de câte ori intram la cursul de fizică, Caden
spunea lucruri creative precum Hei, granola sau Bună dimineața,
hippie cu reduceri sau This is not a Whole Foods. A făcut-o luni și luni.
Și totuși nu m-am gândit niciodată modificându-mi alegerile de modă.
Astăzi, însă, mă privesc în oglindă și îmi dau jos rochia imediat.
„Pentru că vor arunca aerul în aer”, îmi spun, ajustându-mi blugii și
cămașa de flanel, dar nu prea îmi întâlnesc propriii ochi înainte de a
coborî.
 Câștig cu ușurință primul meu meci, chiar mă simt ca un cadavru plin
de apă. După prestația rușinoasă pe care am dat-o aseară, sunt foarte
atent la fiecare mișcare. Îmi consumă o parte din timp, dar să fiu mai
puțin imprudent dă roade.
„Merde”, murmură adversarul meu înainte de a-și întinde mâna
spre mine, probabil pentru a recunoaște înfrângerea. O iau cu o
ridicare din umeri.
Al doilea adversar al meu întârzie. Un minut. Două. Cinci. Eu joc
Alb, iar directorul turneului mă încurajează să fac prima mișcare și
să pornesc ceasul, dar mi se pare nesăbuit.
Pe măsură ce au loc eliminări, numărul de jocuri pe tură scade.
Pot vedea doar o mână, toți la mese îndepărtate, și observ că
majoritatea jucătorilor rămași par să fie în jurul vârstei mele sau doar
puțin mai în vârstă. Îmi amintesc ceva ce a spus Defne zilele trecute,
când a verificat dacă mi-am mărit programul de antrenament (nu am
făcut-o): șahul este un joc al unui tânăr, așa că fizic, mental, cognitiv,
cei mai mulți dintre cei mai buni GM încep să scadă începutul anilor
treizeci. Cu cât mă antrenez mai mult, cu atât cred mai mult.
Pentru a trece timpul, mâzgălez flori pe tabelul de bord, gândindu-
mă la e-mailul trimis de școala lui Darcy: în clasa ei sunt doi copii cu
alergii la nuci, iar PB&J-urile nu vor avea voie. Au sugerat unt de
semințe de floarea-soarelui, dar am un număr diferit de zero de motive
să cred că, dacă lui Darcy nu îi place, ea va trimite un e-mail CPS că o
otrăvesc...
„Îmi pare atât de rău”, spune un accent britanic. Un tip înalt se
pliază pe scaunul de vizavi de al meu. „Exista o linie pentru baie și am
băut trei cești de cafea. Jocurile Foamei nu au nimic în toaleta
bărbaților la un turneu de șah. Sunt Emil Kareem, mă bucur să te
cunosc.”
mă îndrept. „Mallory Greenleaf”.
"Știu." Zâmbetul lui este deschis și cald, dinții alb-fildeș pe pielea
închisă și bărbierită. Este un star de cinema chipeș – și este conștient.
"Au ne-am întâlnit înainte?" Întreb.
 "Nu avem." Zâmbește din nou, iar gropița de pe obrazul stâng se
adâncește. Este ceva familiar la el și nu-mi vine prin minte ce este
până când trei se mută.
 El este tipul de la piscină. Alergare. Purtând cuferele roșii. Stropind
cu apă peste mine și pe Nolan Sawyer, dându-mi o cale de ieșire.
Probabil că ar trebui să cântăresc ramificațiile acestor informații, dar
Emil este un jucător prea bun ca să-mi las mintea în derivă. Stilul său
este atent, pozițional cu explozii de avansuri agresive. Îmi iau mai
multe mișcări pentru a mă obișnui cu el și chiar mai mult pentru a
realiza un contraatac sensibil.
„Greenleaf”, spune el cu un zâmbet autodepreciant când o iau pe
regina lui, „aveți milă, vrei?” Este primul jucător care a vorbit cu mine
în timpul unui meci și nu am idee cum să răspund. În mod clar, șahul
îmi distruge abilitățile sociale.
"Bine bine bine." L-am încolțit și aproape pare mulțumit. —
Înțeleg de ce a vorbit despre tine acum, murmură el. Sau poate că
nu, nu prea pot desluși cuvintele. Îmi zâmbește din nou, plăcut și
primitor.
Vreau să fiu prietenul lui.
„Ești un profesionist?” Întreb.
„Nu. Am o viață.”
Râd. "Ce faci?"
„Sunt senior la NYU. Economie." Îmi înclin capul să-l studiez. Am
crezut că va fi mai aproape de vârsta mea. „Am nouăsprezece ani,
dar am sărit câteva clase”, spune el, citindu-mi gândurile.
„Ești un mare maestru?”
„În această etapă a turneului, fiecare jucător este. În afară de
tine”, spune el, fără răutate și multă bucurie. „O să-i trimiți pe câțiva
dintre ei plângând în toaleta bărbaților.”
„Se pare că au mai multe șanse să-mi dea
cheia mașinii.” „Doar păcălelii. Lasă-mă să
ghicesc... l-ai cunoscut pe Koch? Dau din cap.
"Ignora-l. Este un melc jalnic, veșnic amărât pentru că odată a
făcut o prostie la televiziunea națională.”
"În nici un caz."
 "Oh da. Ceremonia de decernare a premiilor la Montreal Chess.
Pubertatea e o cățea, la fel și internetul. Au făcut-o meme în eternitate. La
fel ca și atunci el
a jucat un meci întreg împotriva lui Kasparov cu un muc uriaș
atârnând de nas. Rahatul ăsta te cicatrici.”
Îmi acopăr gura. „Este povestea lui despre originea
superticălosului.”
„Nu este ușor să crești ca un minune în fața camerelor de filmat –
jurnaliștii sunt fără milă . Când Koch avea șaisprezece ani și s-a
hotărât să crească o barbă? Toată lumea a făcut poze. Nimeni nu i-a
spus că arată ca propriul său geamăn rău, subnutrit, cu o deficiență
de fier.”
Am scos un râs – unul adevărat, primul meu de când a început turneul,
poate chiar de când a plecat Easton. Emil se uită cu o expresie bună,
curioasă.
„Nu are nicio șansă”, spune el criptic.
îmi dresesc glasul. „Te joci de mult?”
"Din totdeauna. Familia mea s-a mutat în Statele Unite când eram
mică, așa că aș avea cea mai bună pregătire disponibilă. Dar spre
deosebire de toți acești oameni” – gesticulează în jurul camerei – „Îmi
place șahul doar într-o sumă rezonabilă . Prefer să lucrez în finanțe și să
joc ocazional turnee pentru distracție. De asemenea, nu ajută când cel
mai apropiat prieten al tău este cel mai bun jucător pe care sportul l-a
văzut în câteva sute de ani. Îți pierzi în continuare figurinele de acțiune
Spider-Man pentru el. Te face să-ți regândești prioritățile.”
mă încruntă. "Tu ce faci- "
„Albul merge înainte”, spune directorul turneului, întrerupându-ne.
— Următoarea rundă e în zece minute.
Urăsc să-mi scurtez conversația cu Emil, cu atât mai mult când o
găsesc pe Defne afară, așezată lângă un Oz mohorât, mohorât și
care clocotește.
"Ce s-a întâmplat?" Întreb.
„Planificatorul meu de nuntă nu mai are bujori. Ce crezi că s -a
întâmplat? Am pierdut." Se uită cu privirea. „Întregul turneu ar fi putut fi un
e-mail.”
 mă scarpin în cap. Vreau să o întreb pe Defne dacă mai are vreun
Costco Twizzler, dar mi se pare un moment prost. „Pariez că a fost un
meci foarte greu.”
" Nu ma lua de sus."
Închid gura și mă retrag cu un pas.
„Am văzut că ești potrivit cu Kareem”, spune Defne. „Este un
jucător excelent.”
"El este."
 "Cum a mers?"
Mă uit în jur, neliniştit, având în vedere şansele ca Oz să mă
atace. Probabil că îl pot lua, dar dacă scoate o seceră din buzunar?
El este cu siguranță tipul de seceră portabilă. „Am fost foarte
norocos. Nu era într-o formă grozavă, așa că...
"Oh, Doamne." Ea sare în picioare. "Ai
castigat ?" „Sunt sigur că a fost doar…”
Ea mă îmbrățișează în jurul gâtului. „Este fantastic , Mal! De ce
stai in gol aici?”
„A fost doar un joc. Nu eu am- "
„Ați avansat în sferturi de finală !”
Aștepta. "Aștepta." Ce? "Ce? Nu avem cum să fim deja în sferturi
de finală.”
— Te-ai uitat măcar la tabloul turneului? întreabă Oz acerb.
"Sunt . . . nu sunt sigur unde este. Am luat-o joc cu joc... —
Perlele înaintea porcilor, mormăie Oz.
mă încruntă. „Tocmai mi-ai numit porc...”
Defne mă trage înapoi în clădire, plângând entuziasmat despre
ratingul meu FIDE. Mă aștept să mă conducă înapoi în sala mare de
turneu, dar ea face o viră strânsă la stânga.
"Unde suntem- "
„Sferturile sunt aici.” Ea îmi aruncă o privire lungă, apreciativă. „Ai
vrut să te machiezi?”
„De ce aș vrea să mă machiez?”
„Oh, nu trebuie. Nu am vrut să insinuez că ar trebui. Ea îmi aruncă o
privire de scuze. "Arati fantastic. Mereu faci . În plus, corpurile nu sunt
decât cojile cărnoase în care locuim în interiorul în timp ce ne mișcăm
în planul muritor. Nu e nevoie să-i îmbraci pentru camere...”
— Camerele de luat vederi ?
„Da. O mulțime de prim-planuri, de asemenea. Hai, am întârziat.”
Noua locație este mai mică, mai strălucitoare și mai aglomerată. Sunt
zeci de scaune care se umplu rapid, iar oamenii șoptesc entuziasmați, ca și
cum următorul film Fast & Furious este pe cale să fie proiectat. Toate
scaunele sunt orientate
o estradă cu un rând de patru scânduri. Seturile de șah sunt de lux.
Ceasurile sunt de lux. Chiar și sticlele de apă sunt de lux... Fiji? La
trei dolari un pop? Într-adevăr?
„Camere filmează fiecare set de jucători și tabla lor, iar meciurile
sunt transmise în direct pe acele ecrane mari din spatele estradei. Și
– arată ea în lateral – comentatorii sunt acolo.
„Comentatori?”
"Nu vă faceți griji. Ele funcționează pentru diverse servicii de
streaming și canale TV. Nu va trebui să-i asculți povestind fiecare
gafă.” Iisus. „Directorul turneului te va chema pe scenă, dar...”
„Iată-ne”, începe un crainic. „Boardă unu, Malte Koch și Ilya
Miroslav. Bordul doi, Mallory Greenleaf și Benul Jackson. Consiliul
trei, Li Wei și Nolan Sawyer. Bordul patru...”
Anxietatea se unește în mine. Mă întorc către Defne. „Ce se
întâmplă dacă câștig?” Defne îmi aruncă o privire confuză.
„Tu treci în semifinale.” „Împotriva cui?”
„Împotriva oricui și-a câștigat meciul. De ce?
Care este problema?" Care este problema? Care este problema
? „Defne, nu vreau să merg împotriva...”
„Vă rog, jucători, veniți pe scenă și stați unul lângă altul pentru
câteva poze.”
Genunchii mi se cataramează. Defne îmi dă din cap încurajator.
Apoi un zâmbet încurajator. Apoi, când e clar că picioarele mele sunt
din beton și nu au intenția de a se mișca, o împingere încurajatoare.
Îmi trec greu prin spaima pe estradă, așteptându-mă să mă împiedic
pe trepte. Sunt eu, Jennifer Lawrence la Oscar. Preoteasa templului a
accidentelor publice. Poate voi vomita și eu peste tot, doar pentru
distracție.
Mă duc până la capătul șirului de finaliști, lângă Koch (care îmi dă
un că lasă pe oricine să intre acum privirea aici) și două capete în
jos de celălalt jucător, cel mai înalt decât ceilalți, cel cu adâncul.
încruntat și temperamentul.
Refuz să mă gândesc la numele lui.
 „Greenleaf, nu?” mă întreabă directorul turneului. Sunt tentat să
neg, dar dau din cap. Nu este greu de ghicit: sunt singurul jucător
necunoscut pentru el, din moment ce nu sunt nimeni din Noonetown.
Ca să nu mai zic, singura fată. Am grijă să nu mă uit înspre public.
Sunetele fulgerelor și șoaptelor sunt destul de rele. „Consiliul doi. Pe
dreapta."
Mă amestec acolo, ținând capul în jos. Sunt niște ochi întunecați
și plini de cap pe care nu aș vrea să risc să-i întâlnesc.
Benul Jackson este cu cel puțin trei ani mai tânăr decât mine și
scoate din mine unul dintre cei mai buni șah pe care i-am jucat
vreodată. Există o eleganță în mișcările lui, o frumusețe în atacurile
lui, o clasă în apărarea lui, care aproape că mă fac să uit că sunt în
cel mai public moment al vieții mele. Tata mi-a spus odată: Există
două tipuri de jucători: războinicii și artiștii . Jackson este din urmă.
De asemenea, este dureros de lent.
În timpul celorlalte meciuri ale mele, ori de câte ori adversarul meu avea
nevoie de prea mult timp pentru a se hotărî asupra unei mișcări, mă stăteam
și mă plimbam, mă întindeam puțin, poate chiar aruncam o privire la pozițiile
interesante de pe panourile din apropiere. Pe estradă, însă, nu îndrăznesc.
Dacă alunec? Dacă mă ridic prea repede și leșin? Ce se întâmplă dacă
tamponul meu se scurge prin blugi? Malte Koch și prospețimea lui
prematură ar trebui să fie o poveste de avertizare pentru noi toți. Așa că mă
uit doar în jur
— tabelul comentatorilor, linia verticală de pe fruntea lui Jackson,
foaia mea de scor de adnotare. Îmi înregistrez mișcările și scriu pe
margini. Flori. Inimi.
Ochi adânci, întunecați, intensi.
Mă opresc, înroșind. Din fericire, Jackson alege acel moment
pentru a-mi lua turnul și a cădea în capcana mea. Prea mult artist,
nu destul de războinic . Câștig în patru mișcări, iar el îmi strânge
mâna cu un confuz, zâmbet încurcat.
„Impresionant”, spune el. "Remarcabil. Stilul tău îmi amintește de. . .”
Privirea lui trece undeva pe lângă umărul meu. Se stinge cu o scutură de
cap înainte de a părăsi estrada. Când mă uit în jur în căutarea lui Defne,
câțiva jurnaliști mă privesc curioși. Închid ochii și îi șoptesc o rugăciune
tăcută
panteonul semizeilor de șah: Nu lăsați următorul meu meci să fie împotriva lui
Sawyer.
Vă rog. Voi evidenția un cobai răpit cu depresie la altarul tău.
Abia când tabelele nu sunt pregătite pentru semifinale îmi dau
seama de eroarea mea. Cineva anunță că următorul joc al lui
Sawyer va fi împotriva lui Etienne Poisy. Îmi inspectez creierul ca să
mă asigur că nu este numele meu – uf – și mă îndrept vesel către
bordul meu, sperând că Darcy nu va fi prea supărată când îi voi
sacrifica animalul de companie.
Atunci îl văd pe Malte Koch, stând pe partea Albă.
Mă opresc brusc.
Nu. Nu. Nu, nu. Nu joc împotriva unui ticălos a cărui înțelegere a genului
poate fi datată undeva în anii 1930. În niciun caz... „Totul în regulă?”
întreabă directorul turneului, observându-mi
ezitare.
Prefer să beau o cutie de spray pentru corp Axe în timp ce ratonii
sălbatici se sărbătoresc cu măduva mea osoasă expusă decât să stau vizavi
de acest ticălos . „Da.” Eu inghit.
Zâmbetul lui Koch este, probabil, cel mai pălmuitor lucru pe care
l-am văzut vreodată, dar felul în care își mânuiește piesele pe tablă îi
dă curs pentru banii lui. Ori de câte ori le mută într-un pătrat nou,
adaugă puțină înflorire, ca și cum ar amâna un muc de țigară. Mă
face să vreau să-l jupuiesc și să-i folosesc pielea pentru a tapița
canapeaua mamei.
Apoi începe să vorbească. „Așa că ai ajuns
în semifinale.” "Clar."
„Ești aici prin programul Make-A-Wish? A existat un memoriu
despre care te-am lăsat să câștigi pe care nu l-am primit niciodată?”
Îmi mut pionul ca răspuns la varianta lui Ruy Lopez cu care a deschis,
despre care se întâmplă să citesc până la nebunie în ultimele două
săptămâni. Sunt destul de sigur că este împotriva regulilor ca el să
vorbească cu mine la rândul meu. Destul de sigur, dar, din păcate, nu
este sigur.
 „Știați că turneele cu o singură eliminare se mai numesc și
moarte subită? Ca și în cazul în care pierzi, ești ca și mort.”
Îmi strâng maxilarul. „Este necesară
conversația?” "De ce? Esti enervat?" "Da."
 Un alt zâmbet. „Atunci da, este.”
Vreau să-i tai liniile de frână. Numai un pic.
„Știi”, continuă el degajat, „îmi place mai mult când femeile se țin de
propriile lor turnee. Consider că există o ordine firească a lucrurilor.”
Ridic privirea și zâmbesc dulce. „Îmi place mai mult când bărbații
își închid gura și își îndesă curele în fund, dar este clar că nu putem
obține întotdeauna ceea ce ne dorim.”
Zâmbetul lui Koch se lărgește. Ridică mâna pentru a face semn
directorului turneului să se apropie. „Scuzați-mă, ați putea să o rugați
pe doamna Greenleaf să evite utilizarea limbajului profan?”
Regizorul îmi aruncă o privire ofilită. "Domnișoară. Frunză verde.
Ești nou aici, dar trebuie să urmezi regulile. Ca toți ceilalți.”
„Dar...” Închid gura, obrajii se încălzesc.
O să-l omor. O să-l ucid pe Malte Koch. Sau voi face următorul
lucru cel mai bun: să-l anihileze pe nenorocitul său de rege.
Probabil.
Pot fi.
Dacă reușesc.
Partea cea mai rea este că nu sunt surprins să aud că el este numărul
doi în lume. Este un jucător excelent . Încerc să-i prind regina, dar el se
îndepărtează. Încerc să preiau controlul asupra centrului, dar el mă
împinge înapoi. Încerc să-i distrug linia de apărare, dar nu numai că el îmi
face încercările, ci și el lansează un atac propriu care aproape că îl are
pe regele meu în frâu.
Acesta este un jucător foarte periculos, îmi spun.
Pe lângă faptul că este cel mai rău sac de rahat pe care l-ai întâlnit
vreodată , adaugă o voce din mine. Am scos un hohot de râs tăcut și am
jucat și mai agresiv.
Jocul nostru durează mult peste celălalt. Au trecut șaptezeci de minute
și încă ne luptăm. Am regina lui, dar mi-a luat turnul și cavalerul meu și o
groază densă, ca de beton, începe să-mi zvâcnească în fundul
stomacului. transpiram. Partea din spate a gâtului meu este fierbinte,
părul lipicios de pielea mea.
 "Ce faci aici? Ai venit să vezi cum se face?” Tonul lui Koch este
suficient de scăzut încât microfoanele să nu-l ridice. El nu vorbește cu
mine.
 „Te va avea în mai puțin de cinci mișcări”, spune o voce profundă
și sigură din spatele meu. O recunosc, dar nu te întoarce, nici măcar
când aud pași care se estompează.
Sawyer e în mijlocul unei iluzii. Nu sunt nici pe departe să câștig.
Nu pot face aproape nimic cu această poziție. Apoi, din nou, Koch
este aproape la fel. . .
Oh.
Oh.
Brusc are sens. În mai puțin de cinci mișcări. Da. Da, trebuie doar
—
Îmi mișc pionul. O mișcare tăcută și sigură, dar ochii lui Koch se
îngustează. Habar nu are ce fac și l-am antrenat să se aștepte la atacuri
din spate. El studiază placa de parcă ar fi un cifr din al doilea război
mondial, iar eu mă așez și mă relaxez. Îmi iau pixul, îmi adnot mișcarea,
încerc un portret al lui Goliath pe tabelul de scor pentru a omorî timpul.
Acea fiară proastă s-a infiltrat cu adevărat în inima mea...
Koch își mută cavalerul. Răspund imediat cu episcopul meu,
derutându-l și mai mult. Repetați asta, cu variații minime, din nou și
din nou, până la . . .
„Timpul a expirat”, spune directorul. Koch ridică privirea, cu ochii
mari, buzele subțiri. Intențiile mele răsare la el. „Este o remiză. Negrul
merge înainte.”
Maxilarul lui Koch se strânge. Nările îi fulgeră. Se holbează la
mine de parcă i-aș fi furat banii de prânz și mi-am cumpărat un boa
cu pene cu ea. Ceea ce, să fim reali, am cam făcut-o.
Moarte subită , i-am gura.
„M-ai păcălit”, scuipă el.
"De ce? Ești enervat de asta?”
"Da!"
Zambesc. "Atunci da. Te-am păcălit.”
Există o pauză de patruzeci și cinci de minute înainte de finală, pe
care o petrec cu Defne și Oz pe un petic de iarbă umbrit de tufele de
hibiscus. Nivelul de a-l deține pe Koch dispare rapid și un alt fel de
teamă crește.
 Următorul meu meci este împotriva lui Sawyer. Și pentru că creierul
meu este făcut din sos de mere, nu mă pot opri să mă gândesc la
expresia lui severă. clorul-
aer gros încrețindu-i părul de pe gât. Buzele lui pline aproape
mișcându-se, de parcă ar fi fost gata să spună ceva...
„Primul turneu și ajungi în finală”, mormăie Oz, despărțind furios o
crenguță într-un milion de bucăți. „Al naibii de copii-minune.”
— Am optsprezece ani, subliniez.
„Ești un copil de șah . Un copil. Aș putea să-mi bag sfarcul în
gură și tu nu ai putea să te prinde de el.
Sprâncenele lui Defne se ridică. — Nu știam că ai lactat, Oz.
„Tot ce spun, este pe nedrept genială. Wunderkinds sunt atât de
degradați. Știi ce e înăuntru? Munca grea. Necazuri. Oameni ca tine și
Sawyer, cu creierul tău talentat și talentul nemărginit sunt adevărata
plebe.
Schimb o privire amuzată cu Defne. Poate că nu cresc pe Oz, dar
cu siguranță el crește pe mine.
„Ai jucat vreodată împotriva lui Sawyer?” Il intreb.
"Desigur. De când era un nebun.”
„A câștigat vreodată?”
Își îndepărtează privirea cagily, cu bărbia înaltă. „Nu ca atare. Dar
odată i-am oferit o remiză și s-a gândit să accepte.”
"Şi tu?" o intreb pe Defne.
Sunt aproape sigur că ea „Da. Am” este puțin
tensionat. „Ceva sfaturi despre cum să evit să mă
prostesc?”
„Deschide cu Ruy Lopez sau Caro-Kann. Castelul devreme.”
Pare neobișnuit de nevorbitor. Reticent. "Vei fi bine. Știi ce să faci cu
Nolan.” Mă întreb de ce îl numește pe Sawyer pe prenume, când
numele de familie par să fie o normă în lumea șahului.
„Presupunând că vrei chiar să câștigi”, subliniază Oz. „Din
moment ce este îngrozitor de înspăimântător, iese nepoliticos din
conferințele de presă, lovește în pereți și odată a numit un arbitru un
rahat. În plus, știm cu toții ce gen de gene care rulează în acea
familie, așa că...
 „Oz.” Tonul lui Defne este mai ascuțit decât l-am auzit eu
vreodată.
"Ce? E adevărat. Despre bunicul lui Sawyer și despre Sawyer că
este un nenorocit.
 „Era un copil . El a fost întotdeauna violent doar cu Koch, pentru
care cu greu poate fi acuzat, și nu a făcut nimic din toate astea de
ani de zile ”, replică Defne. „Când a pierdut în fața lui Mallory, a stat
acolo și s-a uitat după ea și... . .” Defne ridică din umeri și îmi ține
ochii. — Nu trebuie să te abții, Mal. Este un băiat mare. Indiferent ce
vei oferi, Nolan poate accepta.” Zâmbetul ei este slab. „Probabil că o
vrea .”
Mă îndoiesc că Nolan No Emotional Regulation Skills Sawyer
vrea ceva de la mine. Probabil că mă pregătesc degeaba, iar el abia
știe că exist, nu-și amintește că ne-am jucat vreodată și s-a uitat la
mine aseară doar pentru că făceam baie pe jumătate goală în
piscină, ca o fată nebună care vorbește. cu felinare.
Meciul va fi bine. Fără evenimente. Nu e mare lucru. O afacere micro.
Nano afacere. Probabil că voi pierde, pentru că Nolan Sawyer este Nolan
Sawyer și, deși partea competitivă a creierului meu (adică, toată) urăște
ideea, nu contează. Îmi prefac drumul prin această părtășie...
— Mallory, ai un moment?
Cineva îmi împinge un microfon în față în clipa în care mă întorc
în sala de turneu. Presa pare să se fi triplat — sau poate că se simte
așa, pentru că jurnaliștii de mai devreme se înghesuie în jurul meu,
întreabă care este trecutul meu, dacă mă antrenez la Zugzwang,
care este strategia mea pentru meciul final și personalul meu. favorit:
„Cum te simți să fii o femeie la șah?”
„Scuzați-ne”, spune Defne, zâmbind politicos, apoi se alunecă între
mine și camere și ne împletește printre mulțime. Se fac fotografii, se
fac cereri de comentarii și există o singură cale de evacuare.
Sus pe scenă.
Sawyer este deja acolo. Aşteptare. Stând pe Negru, urmărindu-mi
toate mișcările. Ochii lui asupra mea sunt neliniştitori. Există ceva
prea ascuțit, prea râvnitor, aproape achizitiv la ei. Ca și cum meciul
este o idee ulterioară și eu sunt ceea ce a venit aici.
 Singura explicație posibilă este că mă urăște. E încântat să mă aibă
acolo unde mă poate fărâma cu ușurință în bucăți — răzbunare pentru
vremea aceea
l-a învins. O să mă taie bucăți, să mă unge cu oțet balsamic și să
savureze fiecare mușcătură.
Calma. Este imaginația ta hiperactivă. Ca atunci când vezi păsări pe cer
și nu poți să nu te întrebi dacă sunt o familie de vulturi care se învârt
deasupra capului tău. Bobine groase și calde de tensiune în interiorul meu.
Sawyer este un tip intens. Probabil că nu mă place, dar doar puțin. Pe
îndelete. Ca un concert secundar.
Mă forțesc să merg la el, pas după pas după pas. Clipurile clipesc
și mulțimea bâzâie și ajung în sfârșit la partea albă a mesei.
Sawyer stă în picioare.
imi intind mana.
O ia imediat, aproape cu nerăbdare. Îl ține o atingere prea mult timp.
Palmele lui sunt calde, neașteptat de calos.
— Mallory, murmură el. Vocea lui este profundă, sumbră
împotriva obturatorului camerelor, iar eu tremur. Ceva fierbinte și
electric mă linge pe șira spinării.
„Bună”, spun eu. Nu-mi pot smulge privirea de la a lui. Sunt fără
suflare?
"Bună." Îi lipsește suflarea?
„Bună”, repet, ca un total idiot. Ar trebui să mă așez, chiar ar trebui...
„Scuză-mă.” O voce necunoscută. Sunt concentrat pe Sawyer și este
nevoie
un timp să pătrundă. "Domnișoară. Greenleaf, îmi pare rău. Trebuie
sa vorbim."
Mă întorc. Directorul turneului urmărește strângerea noastră de
mână cu o expresie de scuze, tulburată.
— A apărut o eroare, doamnă Greenleaf. Își drese glasul. „Nu vei
juca acest meci.”

OceanofPDF.com
În recreația Festivalului Fyre care este viața mea, probabil că nu ar
trebui să găsesc nimic din toate acestea surprinzător. Dar nici măcar
nu pot să cred – pur și simplu nu pot să cred, că am început să joc
șah acum trei săptămâni și că sunt deja implicat în dramă.
Sincer: ce naiba?
Oamenii trimit despre tine , a șoptit Defne acum câteva minute.
Aceasta este o farsă. Toată lumea este de partea ta.
Am dat din cap orbește, greață recunoscătoare că nici mama
mea (prea sensibilă), nici Darcy (prea tânără), nici Sabrina (prea
TikTok) nu sunt pe Twitter. Ar fi trebuit să-mi iau un nume de șah.
Quinn Von Rook. Horsie McCastle. Knighterella Black.
"Ea a câștigat." Defne, care s-a prezentat directorului turneului
drept antrenorul meu, ma susținut în ultimele zece minute. Stau
lângă ea, abia urmând conversația.
„A făcut, da”, spune directorul, uitându- mă. Pot să am niște fentanil?
niveluri de durere. A mutat conversația de pe scenă, aparent pentru a fi
departe de camere, dar presa se învârte în jurul nostru ca niște piranha.
Această dramă de șah în care sunt implicat? Se pare că este
televizat .
„Dar există reguli ”, continuă directorul, „și una dintre aceste reguli
este că nimic altceva decât mișcările ar trebui să fie adnotat pe tabelul
de bord. Și doamna Greenleaf a scris și, um, a desenat mai multe
lucruri pe ale ei și... ”
 — Haide, Russel. În mod clar, el și Defne se întorc cu mult înapoi.
„Este primul ei turneu – habar nu avea.”
„Cu toate acestea, adversarul ei s-a plâns. Cum este dreptul lui.”
Zece perechi de ochi se întorc spre Koch, care ne privesc placid
de la înălțimea tulburării sale de personalitate zâmbitoare. Are mâna
de sus și vreau să-l prefierbe și să-l hrănesc broaștelor din New
Jersey.
„Care este scopul regulii fără a mâzgăli?” o întreb pe Defne pe
sub răsuflarea mea.
„Pentru a împiedica jucătorii să introducă ilegal note care ar putea
ajuta împotriva adversarului lor. Dar – ridică ea vocea – este o regulă
care nu a fost aplicată de-a lungul timpului. Este ca acele legi care nu
mănâncă pui prăjit cu furculița !”
"Ce desena ?" întreabă Sawyer, cu voce profundă aproape leneșă.
Pentru că pentru a face lucrurile neplăcute, Nolan Sawyer și ai lui
managerul — o roșcată cu aspect ascuțit de treizeci de ani — fac
parte din această conversație. Stă în picioare, cu brațele încrucișate
pe piept, un blazer negru peste un buton alb deschis la guler. Prostit
de atrăgătoare , o voce nepotrivită, inoportună din interiorul meu,
blamește.
O suprim tăcută.
Cel puțin să-l văd pe Sawyer interacționând cu Koch este o
dovadă tangibilă că el îl detestă absolut. Încă nu sunt sigur ce simte
pentru mine, dar chiar dacă mă urăște, sunt numărul doi îndepărtat
în nemulțumirile lui.
"Aici." Defne îmi ține tabelul de scor la el și eu mă întorc.
„Nu reușesc să văd cât de mâzgăloși este” — se uită la marginea
foii mele; sprâncenele i se arcuiesc — „pisica a ajutat-o să câștige
meciul”.
„Este un cobai,” mormăi și iau o duzină de priviri murdare pentru
efortul meu. „Din păcate, regula este formulată în linii mari”, explică
Russel. „Eu
nu l-ar aplica dacă ar fi după mine, dar dacă adversarul doamnei
Greenleaf — domnul Koch — ne-ar cere să facem acest lucru . . .”
 „Acesta este o prostie.” Sawyer returnează foaia, neimpresionat.
— Ce, Sawyer? spune Koch. Zâmbetul se intensifică. — Te-ai
speriat că te voi bate?
Acesta este motivul pentru care Sawyer este de partea mea în acest
sens? Pentru că mă consideră cel mai puțin periculos adversar? Vricile de
dezamăgire curl
în burtă, dar îmi amintesc că nu-mi pasă de șah sau de băieții care îl
joacă. Falsificarea. prefac asta .
„Taci dracu’, Koch”, trage Sawyers, mai mult enervat decât
supărat, de parcă Koch ar fi un țânțar pe care îl învinge. „Dacă îl
elimini pe Mallory”, spune el, de parcă ar avea dreptul la numele
meu, de parcă ar putea spune un cuvânt și să mă facă să roșesc,
„Nu mă voi juca”.
Russel palid. A avea cel mai bun jucător departe de turneu
probabil nu este o imagine bună. „Dacă renunți, domnul Koch va
câștiga automat primul premiu.”
„Sună bine pentru mine”, spune Koch.
Sawyer tace o clipă. Apoi dă din cap cu amărăciune. Maxilarul i
se strânge și mă aștept să facă ceea ce este cunoscut pentru el:
țipă. Face o scenă. Rupe niște chestii.
El nu are, totuși. Se întoarce spre mine cu o privire lungă, de
necitit. Apoi mormăie: „Urăsc rahatul asta” și pornește pe scenă,
luându-i locul încă o dată.
Russel se dezumflă de ușurare. Abia rezist tentației de a-l
împiedica pe Koch în timp ce îl urmărește pe Sawyer pe scenă.
„Grâs”, îmi spune Defne. Ochii ei sunt ațintiți pe monitoarele
transmise în direct pe măsură ce începe meciul. „Ce ticălos.”
„Da. Sincer, ar trebui să plecăm. Nu vreau să-l văd pe Koch
jucând. . . Aștepta. Ce face Sawyer?
Își mută regina cavalerul într-un model ciudat. Înainte și înapoi și
apoi din nou. O grămadă de mișcări inutile și tăcute, în timp ce Koch
lansează un atac serios. Cu Alb.
„El este . . .” Zâmbetul lui Defne se dezvăluie încet. „O,
Nolan. Rahatul mic.” "Ce face?"
„Îi dau lui Koch o șansă de două mișcări.”
"Ce-i asta?"
Ea își acoperă râsul cu o mână. Camera este o mizerie de șoapte. „Îi
spune lui Koch că îl poate învinge, chiar și cu un handicap.”
„Asta este. . .”
„O nuanță serioasă.”
 „Și nesăbuit. Vreau să spun . . . ce dacă pierde?”
El nu are. Pierde, adică. El câștigă într-o serie de mișcări care pot
fi descrise doar ca fiind jenante – mai ales pentru Koch, care încă
este îmbujorat de furie în timpul ceremoniei de premiere, când
Russel, directorul turneului care este pe cale să dezvolte o problemă
cu băutura, îi înmânează lui Sawyer un cec de cincizeci de mii de
dolari. .
Ochii îmi umf atât de tare, probabil că voi avea nevoie de o
operație. — Cincizeci de mii de dolari?
„Ei bine, este doar un turneu deschis”, explică Defne. „Știu că
este mic, dar...”
„Este o grămadă de bani!” Aproape că mă sufoc cu saliva. Nu mă
așteptam ca premiile să fie atât de mari. Ce este asta, OnlyFans?
Nu mă pot abține să urmăresc mișcările lui Sawyer în timp ce iese de
pe scenă. Presa îl înghesuie imediat, începe să pună întrebări, dar o
mână ridicată din partea lui îi face să se retragă instantaneu, de parcă ar
fi alarmați de acest tânăr de douăzeci de ani, imprevizibil, din punct de
vedere istoric. Și apoi . . .
Apoi, o fată frumoasă cu părul lung și negru aleargă spre el, iar el o
îmbrățișează. O văd râzând, îl văd pe jumătate zâmbind, îl văd trecând
un braț peste umărul ei și îndreptându-se spre ieșire. Privesc în altă
parte, pentru că . . . n-aș vrea să-i întâlnesc ochii și să ajung cu sufletul
devorat. Mă gândesc la cât de mizerabilă trebuie să fie prietena lui, cu
temperamentul și zvonurile Baudelaire, când o tânără cu părul negru,
cu o insignă BBC, se apropie de mine. Deschid gura să spun Nu, te
rog nu, nu mă pune să fac asta, nu mă pune să dau un interviu , dar ea
vorbește prima. „Mallory? Eu sunt Eleni Gataki. E atât de încântat de
cunoştinţă."
„Eu chiar nu. . .”
Ea îmi urmărește privirea către insigna ei. „Nu sunt aici pentru...
sunt doar un stagiar.”
"Oh." Ma relaxez.
„Ei bine, deocamdată. Sper că într-o zi voi ajunge să acopăr șahul
pentru BBC. Oricum, am vrut doar să vă spun că jocul vostru la acest
turneu a fost uimitor . Sunt deja fan! Între noi, actualul șah al BBC
corespondentul este un tip plictisitor de școală veche care scrie doar
despre același lucru
trei tipi, dar voi încerca să lansez primul meu articol despre tine. Ei
bine, nu tu , ci stilul tău de șah. Este atât de captivant și distractiv!”
Sunt uluit de entuziasmul ei. Neavând nicio idee cum să răspund,
sunt aproape uşurat când Russel ne întrerupe şi ne întreabă o clipă
singur. „Îmi pare rău pentru mai devreme.” Îmi întinde un plic. „Iată
premiul semifinalistului.”
Îl deschid, aşteptându-mă. . . Nu sunt sigur. O broșură despre
cum să utilizați eficient apărarea siciliană. Un cupon pentru două ore
de consiliere cu un psiholog sportiv. Autocolante Lilo & Stitch .
Nu un cec. Pentru zece mii de dolari.
Este clar o greșeală. Și totuși primul meu instinct lacom și urât
este să-l pun în buzunar. Ascunde-l. Fugi cu ea.
Vreau acesti bani. Oh, lucrurile pe care le-aș putea face cu el. Aș
putea fi cu zero luni în urmă cu ipoteca noastră. Creați un cont de
economii. Plătește-mi certificările de mecanic auto. Spune-le da lui
Darcy și Sabrinei data viitoare când vor cere orice prostie banală de
care au căzut în poftă. Role. Slime. Lectii de pian. Un plus de
tamarin din bumbac.
Doamne, cât vreau eu acești bani. Atât de mult, trebuie să scap de
el.
Imediat.
— Trebuie să-ți spun ceva, îi spun lui Defne. Ea se spală pe
mâini în toaleta pentru doamne, care nu este surprinzător de pustie.
„Eu... Mi-au dat un cec. Din greșeală, cred. Zece mii."
„Este premiul semifinalistului.” Ea se luptă pentru scurt timp cu
dozatorul de săpun. „Nu ați văzut informațiile pe site-ul turneului?”
Există un site de turneu? „Eu . . .” clipesc. Zece. Mie. dolari. Oh
Doamne. Dar... nu pot. Ar trebui să meargă la ea. "Aici." Tin check-
out. „M-ai sponsorizat. O ai."
„Nuh-uh. Ai castigat- o. Deși s-ar putea să fii nevoit să plătești
taxe pentru el. Verificați-vă cu contabilul.”
Contabilul meu . Dreapta. Cel în prezent în vacanță în Seychelles
cu managerul meu de hedge fund.
 „Mă duc să iau mașina ca să mergem acasă, dar Mal.” Ea îmi aruncă
o privire încărcată. „Premiul pentru Campionatul Mondial este de două
milioane de dolari.
The Challengers, o sută de mii. Doar asigurându-vă că știți,
deoarece urăști site-urile de turnee.” Ea pleacă cu ochiul, iar eu mă
uit lung la cecul meu.
Planificați-vă calea falsă prin șah va avea nevoie de o reelaborare
serioasă.

OceanofPDF.com
Defne îmi ordonă să stau acasă luni, să dorm din „mahmureala de șah” și
„crud de turneu”. Este o zi liberă rară fără surorile mele sub picioare, iar
când mă culc duminică seara, sunt pe deplin hotărâtă să saliv pe pernă
până la mijlocul dimineții, apoi să merg la drumul Krispy Kreme în pijama ca
să-mi cumpăr greutatea. gogoși, apoi mâncăm 90 la sută din ele cu mama
în timp ce ne uităm la Hoarders pe YouTube.
eșuez lamentabil.
Din motive care ar putea avea de-a face cu cecul ascuns în
buzunarul interior al geantei mele, mă trezesc la șase și jumătate,
derulez pe ChessWorld.com, răsfoind toate jocurile pe care le-a
jucat Malte Koch vreodată.
Sunt multe, iar el este un jucător al naibii de bun.
Dar, de asemenea: nu este lipsit de slăbiciuni exploatabile. Sunt pe
jumătate comat, cu ochii plini de muci de somn și totuși găsesc gafe în
jocurile lui.
De asemenea, de asemenea: am un nou arheinemy. Îmi place
mai mult când femeile se țin de propriile lor turnee. Misiunea mea de
viață este să îi repet cuvintele în timp ce îl șah-mat pe regele lui inutil
și umflat.
„Te rog, conduce-ne la școală!” mă întreabă Darcy după ce mi-a dat-o
înapoi, ca să-mi împartă în direcția mea – noul ei ritual preferat de
dimineață. În mașină, îmi vorbește urechea: căluții de mare masculi
poartă urmașii, meduzele sunt nemuritoare, orgasmele porcilor durează
treizeci de minute (notă mentală: instalează software-ul de control
parental).
Sabrina stă liniștită, cu căștile în urechi, cu capul aplecat spre telefon.
Încerc să-mi amintesc dacă a spus ceva în această dimineață. Apoi
încerc să-mi amintesc ultima dată când am avut o conversație cu ea.
Mmm.
„Hei”, îi spun la plecare, „ieși cu o oră înainte de Darcy, nu?”
„Da.” Sună defensiv.
— Atunci vin să te iau devreme.
"De ce?" Acum sună defensiv și îndoielnic.
„Putem face ceva împreună.”
"Precum ce?" Defensivitatea este încă acolo, dar împletită cu
altceva. Speranță și poate un pic de entuziasm. „Am putea lua cafea
la acel loc din colț.”
"Bine. Decaf, totuși”, adaug eu.
Ea se încruntă. "De ce?"
„Ești prea tânăr pentru cofeină.” Încruntarea se adâncește. O pierd. „Pot
să te ajut cu temele”, îi ofer, încercând să-i reînvie entuziasmul.
„Beam cafea tot timpul. Și îmi fac temele singură de ani de zile.
Dacă nu ai observat, nu mai am nouă ani, Mal. Ea își dă ochii peste
cap și știu că am pierdut-o. „Voi petrece în afara școlii cu celelalte
fete de la derby, ca să nu fii nevoit să faci două excursii.” Ea se
strecoară din mașină fără să-și ia rămas-bun, iar eu mă aflu despre
tineri până ajung la uniunea de credit.
Mi-ar plăcea să depun cecul în contul familiei, dar nu mă gândesc la o
scuză credibilă care să nu implice să menționez șahul. Mamă, am
câștigat Powerball. Am pus fulgii de ovăz lui Darcy la microunde prea
mult timp și s-au transformat într-un diamant. Am o carieră secretă de
scriitor în erotica cu blană. Da. Nu.
Plătesc facturile restante, depun ceea ce a mai rămas în cont și fac
comisioane care de obicei îi revin mamei. Și dacă la linia de băcănie, la
centrul de reciclare, lângă biroul de întoarcere al bibliotecii, în timp ce
aștept ca mama să termine de lucru pentru a lua prânzul cu ea, dacă
de fiecare dată când am zece minute pentru mine, le petrec analizând
jocurile lui Koch pe telefon, bine . . .
 nu ar trebui. Granițele și toate astea. Șahul este doar o meserie,
iar azi am plecat. Mi-am făcut o promisiune.
 Dar e în regulă , respinge o voce. Te gândești la premii în bani.
Nu te mai îndrăgostești de șah. Ești ferm din dragoste.
Da. Exact. Exact. Acea.
Îmi iau surorile la mijlocul după-amiezii și sunt aruncată agresiv în
universul cinematografic de clasa a 7-a, care este mai captivant
decât o telenovelă braziliană.
„. . . Deci Jimmy a spus: „Pepto roz mă face să vomit”, iar Tina a
spus, „Câmașa mea este Pepto roz”, iar Jimmy a spus: „Nu, cămașa
ta este un roz bun”, iar Tina a căutat pe google pe Pepto roz și a fost
aceeași culoare ca și cămașa ei, iar Jimmy a spus: „Ce vrei să
spun?” iar Tina a spus: „Recunoaște că-mi urăști cămașa”. ”
— Și ce a spus Jimmy? întreb eu, trăgând pe aleea noastră, cu
adevărat distrată.
„El era tot, ca...”
„Este un tip pe verandă”, ne întrerupe Sabrina.
— Probabil poștașul, spun eu distras. „Ce a făcut Jimmy?”
„Acela nu este poștașul”, spune Sabrina. „Vreau să spun, îmi
doresc .”
Mă uit unde arată ea. Apoi imediat mă afund cât pot de mult în
scaunul șoferului. „La naiba.”
„Ar trebui să spui rahat în fața noastră?” întreabă Darcy.
„Da, ce s-a întâmplat cu modelarea pedagogică a
comportamentelor adecvate?”
Imposibil. El nu este aici. El nu poate fi. am halucinatii. Iluzii
paranoice. Da. Din substanțele chimice din Twizzlers. Toată vopsea
aceea.
„Mal. Mal?”
„Ce e în neregulă cu ea?”
„Un accident vascular cerebral, poate? Ea începe să aibă o
anumită vârstă.”
„Sunați nouă-unu-unu!”
"Pe el."
„Nu... Sabrina, nu suna nouă-unu-unu. Sunt bine. Am crezut doar că
am văzut. .
.” Arunc din nou o privire spre verandă. El este încă acolo.
Nolan.
Sawyer.
 Este.
Pe.
Ale mele.
Verandă.
Bine. Este fie Sawyer, fie un extraterestru care îi poartă pielea.
Sunt un fel de root pentru varianta a doua.
"Il cunosti?" întreabă Sabrina.
„Cu siguranță arată ca și ea”, spune Darcy. „Este un alt prieten al
tău sexual?”
„Poate că el este urmăritorul ei”, oferă Sabrina.
— Mal, ai un urmăritor?
Sabrina pufnește. „Nu m-ai lăsat să Te privesc pentru că am
paisprezece ani, iar acum aflu că ai propriul tău urmăritor ?”
„Ar trebui să-l dăm peste cap? Sângele pătează lemnul?”
"Nu!" Ridic mâinile. „ Nu este urmăritorul meu, el este doar... um, un...
. . prieten.” Cine ar putea să mă urască. Dacă sunt găsit sugrumat, uită-te
la achizițiile lui de pe cardul de credit. Veți găsi frânghie. Sau multă ață
dentară. „Un coleg, de fapt.”
Darcy și Sabrina schimbă o privire lungă și periculoasă. Apoi sar afară
a mașinii cu un „Hai să ne întâlnim cu el!” Mă grăbesc după ei, sperând
acesta este un vis
lucid.
Bine. Coșmar.
Sawyer stă rezemat de verandă, cu brațele încrucișate pe piept, cu
ochii care călătoresc între noi trei, ca și cum ar fi pentru a absorbi
asemănarea care îi lasă mereu încurcați pe oameni, și trebuie să mă
opresc să nu grăiesc: Sunt surorile mele, nu . fiicele mele — da,
oamenii presupun. Poartă blugi și cămașă închisă la culoare și poate
pentru că nu sunt tabele de șah, nici arbitri, nici presă la vedere, dar
aproape că nu seamănă cu el însuși. Ar putea fi un atlet. Un student la
o bursă de fotbal. Un tânăr sever și frumos, care nu s-a întâlnit (se
presupune) cu un Baudelaire, care nu a numit (confirmat) un
intervievator un prost pentru că a sugerat că jocul lui părea obosit.
„Ești prietenul lui Mal?” îl întreabă Darcy.
El lasă capul. O studiază. Nu zâmbește. „Ești prietenul lui Mal?”
 Dacă lumea ar fi corectă, Darcy și Sabrina l-ar prăji și l-ar chinui
de pe proprietatea noastră. Și totuși, chicotesc așa cum fac de obicei
în prezența lui Easton. Ce-
"Care e numele tău?"
„Nolan.”
„Eu sunt Darcy. Ca domnul Darcy. Și aceasta este Sabrina. Ca
Sabrina Fair. Mal nu a primit un nume literar pentru că . . . nu
suntem siguri, dar bănuiesc că părinții noștri s-au uitat la ea și au
decis să-și tempereze așteptările. Ea a spus că lucrați împreună?
El dă din cap. "Noi facem."
— La centrul pentru bătrâni?
Nolan ezită, nedumerit. Se uită la mine pentru prima dată. Mă
găsește în pragul unui atac de panică. Apoi spune: „Unde
altundeva?”
„Hraniți vreodată veverițele?”
„Băieți”, îl întrerup, „du-i și spune-i mamei că suntem acasă, bine?”
„Dar Mal...”
"Acum."
Își târăsc picioarele și trântesc ușa cu ecran, de parcă i-aș priva
de o după-amiază fantastică privindu-se la Sawyer. Abia până când
nu sunt la îndemână, m-am lăsat să mă concentrez din nou asupra
lui.
Există, cred, un pic de impas. Unde mă uit eu la el, el se uită la
mine și amândoi suntem destul de nemișcați. Evaluarea. Simțindu-
ne unul pe altul. În cazul meu, monitorizarea căilor de evacuare.
Apoi întreabă:
— Ai de gând să fugi?
mă încruntă. "Ce?"
„De obicei fugi de mine. Ai de gand sa?"
El are dreptate. De asemenea, este nepoliticos . „De obicei, îți
pierzi regele pentru mine. Ai de gand sa?"
Țintisem o lovitură ascuțită, de tăiere jugulară. Dar Sawyer face
ceva la care nu mă așteptam: zâmbește .
De ce zâmbește ?
„De unde mi-ai luat adresa?”
„Nu a fost greu.”
 „Da, acesta nu este un răspuns real.”
"Nu. Nu este.” Se întoarce, luând în curtea mea: trambulina
ruginită pe care nu mă deranjez să o arunc, caisul prea prost ca să
dea roade, monovolumul pe care îl peticesc o dată pe lună. Mă simt
vag stânjenit și mă urăsc pentru asta.
„Aș putea avea un răspuns real, atunci?”
„Mă pricep bine la computere”, spune el criptic.
„Ați spart securitatea internă?”
Sprânceana i se ridică. „Crezi că Homeland Security stochează
adresele de acasă?”
Nu știu . „Există vreun motiv pentru care ești aici?”
„Chiar lucrezi la un centru pentru bătrâni?” Se înfruntă din nou cu
mine. „Pe vârful șahului?”
suspin. „Nu că ar fi treaba ta, dar nu.” — Îți
minți surorile, nu?
„Nu este o idee bună să menționez șah în jurul familiei mele.” Și îi
spun asta. . . De ce?
"Înțeleg." Își sprijină antebrațul de șină, bătând fără grabă cu
degetele. „Știi, am jucat împotriva tatălui tău odată.”
eu inghet. Forțează-mă să mă relaxez. „Sper că ai câștigat.” Sper
că l-ai umilit. Sper că a plâns. Sper că l-a rănit. Mi-e dor de el.
"Am facut." El ezită. „Îmi pare rău că el...”
— Mallory? Mama se aplecă de pe tocul ușii. În timp ce vorbim
despre tata. La naiba, la naiba — „Cine e prietenul tău?”
"Aceasta este . . .” Imi inchid ochii. Probabil că nu a auzit. Este bine.
„Acesta este colegul meu Nolan. Lucrăm împreună și noi. . . și-a făcut
planuri să meargă să mușcă, dar am uitat de asta, așa că doar va . . .
va pleca acum.”
Nolan îi zâmbește, nu semănând deloc cu bărbașul îmbufnat pe
care îl știu că este. — Mă bucur să vă cunosc, doamnă Greenleaf.
„Oh, e prea rău. Nolan, ai vrea să stai la cină? Avem o mulțime
de mâncare.”
Știu ce vede Nolan: mama are patruzeci de ani, dar pare mai în vârstă
decât
acea. Obosit. Fragil. Și știu ce vede mama: un tânăr care este mai înalt
decât înalt și frumos pentru a merge cu asta. Politicos, de
asemenea. A apărut să o viziteze pe fiica care se întâlnește mult,
dar nu aduce niciodată pe nimeni acasă. Pregătită pentru
neînțelegeri, această situație. Trebuie să se termine cât mai curând
posibil.
La asta mă gândesc când deschid gura să-i spun mamei că Nolan
chiar nu poate rămâne. La ce mă gândesc când Nolan este mai rapid cu
o fracțiune de secundă și spune: „Mulțumesc, doamnă Greenleaf. Mi-ar
plăcea să."

EL STA UNDE TATA Obisnuia.

Ceea ce nu înseamnă mare lucru, deoarece masa noastră este
rotundă. Și are sens: el este stângaci, la fel și eu. Ar trebui să ne
grupăm — să evităm să dăm coate pe dreptaci. Totuși, există ceva
mai mult decât ciudat în Nolan Sawyer care ia mușcături uimitoare
din pâinea de carne a mamei, îngrădește o porție, două, dând din
cap cu gravitate când Darcy întreabă, fermecat de apetitul lui: „Se
întâmplă să ai o tenia?” Evident, îi place să gătească mama. A scos
un sunet profund, gutural după prima mușcătură, ceva care mi-a
amintit de . . .
m-am înroșit. Nimeni altcineva nu a fost atent.
— Lucrezi de mult la centrul pentru bătrâni, Nolan? întreabă mama. Mă
înțepenesc, înțepând o singură fasole verde. Îmi apăs genunchiul pe cel
al lui Nolan
sub masă, pentru a-i face semn să tacă. „Nu trebuie să vorbim
despre...” „O vreme”, spune el lin.
"Vă place?"
„Are suișuri și coborâșuri. Îmi plăcea, dar puțin. . . s-a instalat
asemănarea și chiar m-am gândit să renunț. Apoi a sosit Mallory.”
Genunchiul lui se împinge brusc înapoi de al meu. „Acum îmi place din
nou.”
Mama ridică capul. „Voi doi trebuie să lucrați foarte strâns
împreună.”
„Nu atât de mult pe cât mi-aș dori.”
Oh, Doamne. Oh. Ale mele. Dumnezeu.
„Ce mai face Mallory la serviciu?” întreabă Darcy. „O plac
bătrânilor?”
 „Ea are reputația de a pune în buzunar budinci.” Toată lumea se
holbează la mine de parcă aș fi fratele ăla Pharma care a crescut
prețurile medicamentelor de bază. „Și pentru aproape nuditate
publică.”
Ochii mamei se fac mari. — Mallory, asta e îngrijorător...
„Glumește.” Dau cu piciorul în vițelul lui Nolan, tare. Nu pare să-i
pese, dar îmi prinde piciorul între al lui. „Este cunoscut pentru simțul
său teribil al umorului.” Piciorul meu este acum împletit cu al lui.
Misto. Misto.
"Bine." Sabrina pune paharul jos. „O să merg înainte și să întreb,
pentru că cu toții vrem să știm: faceți sex?”
"Oh, Doamne." Îmi acopăr ochii. "Oh, Doamne ."
„Sabrina”, îl mustră mama, „este cu adevărat nepotrivit”. Ea se
întoarce spre mine. „Dar da, tu nu?”
„ O, Doamne ,” geme.
„Nu suntem”, spune Nolan între mușcături de pâine de carne. Al
treilea ajutor.
Oh.
Ale mele.
Dumnezeu.
— Poate vei face sex în seara asta? întreabă Darcy. „De asta ai
venit?”
Sora mea în vârstă de doisprezece ani, care doarme cu o vulpe
împăiată, tocmai l-a întrebat pe jucătorul de șah numărul unu din lume
dacă a venit să mă lovească. Și el doar răspunde, practic: „Pare puțin
probabil. Și nu, nu de asta am venit.”
„Știați că Mal face sex cu băieți și fete?” adaugă Darcy. „Nu o ies
în ea – ea mi-a spus că pot spune oricui.”
Nolan se uită la mine. Fulger- iute. "Nu am."
— Nu-i pasă, Darcy. Și pentru tine, asta nu însemna „ Te rog, du-
te să spui tuturor”. ”
— Vrei mai multă pâine de carne, Nolan? Mama intervine și
pleacă în bucătărie când Nolan dă din cap recunoscător.
— Deci, Nolan, continuă Sabrina, faci sex și cu băieți și fete?
 "Iisus." O imagine a întregii familii Baudelaire îmi fulgerează în cap.
„Bine, am de gând să declanșez această conversație și să-ți amintesc că nu
poți
întreabă-i pe cei pe care abia le cunoști despre orientarea lor
sexuală în timpul cinei. Sau deloc .”
„Poate că nu îl deranjează”, spune Sabrina. — Te superi,
Nolan? „Nu,” spune el, remarcabil de netulburat.
Sabrina îmi aruncă un zâmbet triumfător. Sistercide. Sistercide
este singura opțiune. O voi face pe Darcy să mă ajute să ascund
cadavrul. Sau mama. Sau Goliat. „Deci, băieți și fete?”
Nolan scutură din cap. "Nu."
„În mare parte fete?”
"Nu."
„În mare parte băieți?”
"Nu."
Sabrina pare pentru scurt timp confuză, apoi încântată. „Nu doriți
să excludeți oamenii nebinari!”
„Deci”, intervine Darcy, „ când veți face sex?”
„Greu de spus” al lui Nolan se suprapune cu „Niciodată!” și o
înghite complet.
Mă confrunt cu palma.
Pun pariu că Mallory se pricepe foarte bine la asta. Cu siguranță
ea exersează mult.”
Nolan îmi aruncă o privire lungă, evaluatoare, care este întreruptă
din milă de sosirea mamei cu mai multă pâine de carne. — Ai vreun
frați, Nolan? ea intreaba. Niciodată nu am fost mai recunoscător pentru
o schimbare de subiect.
„Doi frați vitregi. De partea tatălui
meu.” "Cati ani au?"
Strânge ochii, de parcă ar încerca să-și amintească o informație
îndepărtată. „Undeva în prima adolescență. Poate mai tânăr.”
„Nu ești sigur?”
El ridică din umeri. „Nu le văd niciodată”.
Mamei se încruntă sprâncenele. „Trebuie să petreci majoritatea
vacanțelor cu mama ta.”
Scoate un râs stins. Sau poate este o batjocură. „Nu mi-am văzut
niciunul dintre părinți de ani de zile. De obicei mă invită un prieten.”
„De ce nu-ți vezi părinții?” întreabă Darcy.
 "A . . . diferenta de opinii. De-a lungul
carierei mele.” „Nu le place centrul pentru
bătrâni?”
Nolan mușcă un zâmbet și dă solemn din cap.
„Este cam trist”, spune Darcy. „Îmi văd familia în fiecare zi din
fiecare săptămână din fiecare an.”
„Este și oarecum trist”, mormăie Sabrina. „Nu m-ar deranja puțin
spațiu.”
Darcy ridică din umeri. „Îmi place, că suntem mereu împreună. Și
ne spunem totul.”
Privirea ascuțită pe care mi-o dă Nolan mă face să vreau să-l
lovesc cu piciorul în gonade, dar piciorul meu este încă blocat între
el, așa că mă gândesc să mă înec în sos. O moarte lentă,
hrănitoare, gustoasă.
Nu sunt sigur cum se întâmplă, sau ce fapte atroce am comis în
viețile trecute pentru a merita această nedemnitate, dar după cină,
Nolan este convins să rămână „doar puțin mai mult! Te rog, stai!” și
mă uit la televizor cu surorile mele.
„Îți place Riverdale ?” întreabă Sabrina nerăbdătoare. Ea și Darcy îl
flanchează pe canapea, iar Goliath este în poală. („Ce fiară ciudat de
familiară,” a spus Nolan când l-a depus în mâinile lui. „Mă întreb dacă i-
am văzut recent un portret al lui.” Aproape că l-am înțepat în ochi.) Mama
se sprijină de tocul ușii, luând în scenă cu un nivel de plăcere pe care îmi
deranjează enorm. Am fost trimis să aduc sandvișuri cu înghețată, apoi
trimis înapoi când am adus felul de ciocolată în loc de căpșuni.
„Nu am văzut niciodată Riverdale .”
"Oh, Doamne. Bine, deci, acesta este Archie și el este, ca,
personajul principal, dar tuturor îi place mai mult Jughead pentru că
salut, Cole Sprouse , și există această crimă care... . .”
„Este drăguț”, șoptește mama în timp ce încărc mașina de spălat
vase.
— Cole Sprouse?
„Nolan.”
suf. Nu iese atât de indignat pe cât mi-aș dori. "Nu, el nu
este." „Și pare să aibă gusturi grozave.”
„Pentru că a mâncat o cantitate care pompează stomacul din
pâinea ta de carne?”
 „În mare parte asta. Doar în al doilea rând pentru că nu pare să-și
îndepărteze privirea de la fiica mea cea mai neglijentă.”
Sunt 93 la sută sigur că e pe cale să pună o bombă cu napalm în
subsolul nostru , nu-i spun. Sau poate vrea să ne jefuiască. Va fugi
cu borcanul de nichel al familiei în clipa în care vom fi distrași. Și cu
ce a mai rămas din pâine.
Încă nu am idee de ce este aici. El le întreabă pe surorile mele „Care
dintre personaje este Riverdale ?” cu vocea lui liniștitoare NPR, făcându-i să
chicotească și să-i plesnească pe antebrațe, și vreau să plece din casa
mea. Stat.
Și totuși a trecut mai mult de o oră până când mama îi amintește lui
Darcy că trebuie să-și termine temele de engleză, iar Sabrina se
închide în camera ei pentru a conversa video cu prietenii de la derby
despre cum ar trebui să fie Emmalee jammer și ce e în neregulă cu
Coach în aceste zile, oricum?
„Mă duc să mă culc”, spune mama, puțin prea înțelept. Mă uit pe
fereastră: soarele nu s-a terminat de apus.
— Și Nolan pleacă.
„Nu trebuie.” Ea îi oferă un zâmbet strălucitor și pleacă,
sprijinindu-se de bastonul ei.
„Da, da”, strig eu după ea.
Ascultarea cu urechea nu este ceva pe care l-aș lăsa pe lângă
familia mea, așa că, când Nolan mă urmărește afară, merg până la
cais. În această perioadă a anului, este puțin mai mult decât o mână
de frunze pe ramuri zgârie — ca în orice altă perioadă.
Mâinile pe șolduri, mă întorc pentru a-l înfrunta. La amurg, este
chiar mai impunător decât de obicei, unghiurile și curbele feței lui
ciocnându-se dramatic unele de altele.
Sincer, nu are sens. Nu ar trebui să-l găsesc atât de frumos,
pentru că pur și simplu nu este. Nasul lui este prea mare. Maxilarul
lui prea definit. Buze prea pline, ochii prea adânci, și pomeții ăia. . .
prea ceva . Nici nu ar trebui să mă gândesc la asta.
 „Acum că ai mâncat aproximativ doisprezece porci cu pâinea de
carne a mamei mele ca vehicul, te superi să-mi spui de ce ești aici?”
 „Destul de sigur că era carne de vită măcinată.” Întinde mâna
spre una dintre cele mai înalte ramuri. Uşor. „Familia ta crede că ne
întâlnim?” Nu pare suparat. Mai mult în stadiul mândrilor.
"Cine ştie." Probabil . "E o problema?"
Vreau să spună da și apoi să-i arunce în față că e vina lui că a
apărut neanunțat. Îmi zădărnicește mișcarea. „Cui nu-i place o
schemă bună de întâlniri false.”
îmi arcuiesc sprânceana. „Sunt surprins că ești familiarizat cu
conceptul.” „Un prieten este un mare fan al Larei Jean. Am stat la
șase dintre filmele ei.” Adică prietena lui. „Sunt doar trei.” „M-am
simțit ca mai mult.”
E atât de sigur. Atât de liniștit fără efort. Te-ai aștepta ca un învins
cunoscut cu probleme de temperament și care își petrece 90 la sută din timp
studiind jocurile finale de episcop de culoare opusă să nu exceleze în situații
sociale. Si totusi.
Mă gândesc la munții de încredere în sine pe care trebuie să-l
aibă în sine. Oriunde ar putea veni. Uită-te la el , îmi dă vocea din
cap. Știi de unde sunt.
Oh, taci.
— De ce ești aici, Nolan?
El dă drumul la ramură. Se uită cum sări de câteva ori, apoi se
așează pe cerul care se întunecă. Când întinde mâna spre mine,
sunt gata să-l lovesc cu un picior în bărbie, dar el împinge o șuviță
de păr de pe fața mea. Încă sunt amețit de contactul scurt când
spune: „Vreau să joc șah”.
„Nu ai putut găsi pe cineva în New York? A trebuit să conduci până
în New Jersey? Presupun că deține Lucid Air parcat în fața casei
soților Abebes. Pentru că, desigur, el ar deține mașina visurilor mele.
„Nu cred că înțelegi.” El îmi ține ochii. Cred că i se mișcă gâtul.
„Vreau să joc șah cu tine , Mallory.”
Oh.
Oh? "De ce?"
— Ar fi trebuit să fii tu, ieri. Era . . . Te-am avut acolo. În fața mea, peste
bord.” Buzele lui se apasă împreună. „Ar fi trebuit să fii tu.”
 "Da bine." Ar fi fost distractiv dacă aș fi fost eu. Un nod de regret se
strânge înăuntrul meu și am bănuiala furișă că nu are nimic de-a face
cu premiul în bani și totul de-a face cu faptul că meciul meu împotriva
acestui tip - acest tip îmbufnat, chipeș, ciudat - a fost cel mai mult. șah
distractiv pe care l-am jucat vreodată. „Malte Koch avea alte idei.”
„Koch este o non-entitate.”
„Este al doilea cel mai bun jucător din lume.”
„Are al doilea cel mai mare rating din lume”, mă corectează el.
Îmi amintesc modul în care Nolan l-a umilit ieri și i-am spus: „Te-ai
gândit că Koch ar putea fi mai puțin un nesimțit pentru noi toți dacă
ai petrecut câteva minute pe săptămână prefăcându-ți că-i răsfăța
ilirurile de arhivalătate?”
"Nu."
"Dreapta." Încep să mă întorc. „Ei bine, asta a fost
distractiv, dar...” Mâna lui se înfășoară în jurul
antebrațului meu. "Vreau sa ma joc." „Ei bine, eu nu
joc.”
Sprânceana i se ridică. „M-ar fi putut
păcăli.” mă înroșesc. „Nu joc decât dacă
sunt la serviciu.”
„Nu joci decât dacă ești la Zugzwang?” Este clar sceptic.
Și încă mă țin de încheietura mâinii.
„Sau la un turneu. Niciodată în timpul meu liber. Încerc să nu mă
gândesc deloc la șah în timpul meu liber, de fapt, și tu faci asta cam
imposibil, așa că...
El batjocorește. „Te gândești la șah tot timpul, Mallory, și
amândoi îl știm.”
Aș râde de el, dar am trecut peste jocurile lui Koch toată ziua în capul
meu și lovitura se apropie. Mă eliberez, ignorând căldura persistentă a
pielii lui și îmi îndrept umerii. „Poate că faci . Poate că ești complet
dependent. Poate înveliți seturile de șah în pungi de plastic și le
ascundeți în rezervorul de toaletă pentru că nu aveți la ce să vă gândiți.”
Îmi amintesc de zvonul Baudelaire și mi se pare că dintre noi doi, cel fără
viață nu este cu siguranță Nolan . Totuși, am ajuns prea departe ca să
mă opresc. „Dar unii dintre noi văd șahul ca pe un joc și se bucură de
echilibrul dintre muncă și viața personală.”
 Se apleacă înăuntru. Fața lui este la doar câțiva centimetri de a
mea.
„Vreau să joc șah cu tine”, repetă el. Vocea lui este mai joasă.
Mai aproape. Mai adânc. — Te rog, Mallory.
Există o deschidere față de el. O vulnerabilitate. Pare dintr-o dată
mai tânăr decât știu că este, un băiat care cere cuiva să facă ceva
foarte, foarte important pentru el. E greu să spui nu.
Dar nu imposibil.
„Îmi pare rău, Nolan. Nu voi juca împotriva ta decât dacă se
întâmplă într-un turneu.”
"Nu." El dă din cap. „Nu pot să aștept atât de
mult.” "Scuzați-mă?"
„Abia ai un rating. Nu veți avea voie să participați la invitații sau
super-turnee ani de zile, următoarea deschidere nu este până la
sfârșitul primăverii...
„Nu este adevărat”, protestez, deși habar n-am. Expresia lui
încăpățânată, nemulțumită și aproape îngrijorată îmi dă seama că
probabil că este.
Ceva se răsucește în stomacul meu.
"De ce?" el intreaba. „De ce această regulă de prostie fără joc în
afara muncii?”
„Nu-ți datorez o explicație.” Atunci de ce îi dai una? "Dar . . . Nu-
mi place șahul. Nu ca tine. Este doar o slujbă, ceva în care am căzut
înapoi și... . .” dau din umeri. Se simte tensionat, nefiresc. „Este așa
cum vreau eu.”
Mă studiază, tăcut. Apoi: „Este pentru că tatăl tău...”
"Nu . " Imi inchid ochii. Se aud un vuiet puternic în urechile mele,
tobele îmi bat la tâmple. Respirațiile lente și adânci îl fac să se retragă.
Puțin. "Nu." Îi țin privirea. „Și, te rog, să nu-l mai aduci niciodată în
discuție pe tatăl meu.”
Pe scurt, pare că nu-i va da drumul. Apoi dă din cap. „Îți voi da
banii.”
"Ce?"
 „Îți voi da premiul turneului. Cel pentru care ar fi trebuit să
concurezi.”
"Esti cu adevarat?"
"Da."
 „Dacă te bat, îmi vei da cincizeci de mii de
dolari.” „Ți-o dau chiar dacă voi câștiga.” Râd.
"Rahat."
"Nu mint. Cincizeci de mii de dolari nu sunt nimic pentru mine.”
"Da bine." Să-l pună să spună asta în fața înțepăturilor mele de
casă și cais din clasa de mijloc din clasa inferioară. "Du-te dracului."
Mă îndepărtez din nou și de data asta nu mă apucă de
încheietura mâinii. Nu are nevoie: cu doi pași e în fața mea, între
mine și casă. Soarele a apus din nou, iar grădina este neagră. „Am
vrut să spun că sunt bun pentru bani. Te voi plăti să te joci cu mine.”
"De ce? Este pentru că nu suporti să ai pe cineva mai bun pe
tine? Ești ca Koch, incapabil să accepți că ai pierdut cândva în fața
unei femei?
"Ce?" Pare cu adevărat îngrozit. "Nu. Nu sunt nimic ca el.”
"Atunci de ce ?"
„Pentru că”, aproape mârâie. „Pentru că eu... pentru că tu ...” Se
oprește brusc și se îndepărtează de câțiva pași. Face un gest frustrat,
avortat cu brațul, lucru pe care îl recunosc din rarele sale pierderi la șah.
Presupun că am câștigat, atunci.
„Ascultă, Nolan. Îmi pare rău. eu . . . Nu mă voi juca cu tine.” Mă
aștept la expresia dezamăgită de pe chipul lui. Senzația de oglindă
în pieptul meu, nu atât. „Nu este personal. Dar mi-am promis că voi
ține șahul la distanță.”
Mă întorc fără să-mi iau rămas-bun și mă întorc în casă, urându-
mă până în camera mea pentru ciudatul sentiment de pierdere din
stomacul meu.
Sunt prost. Pur și simplu urăște ideea că am jucat o dată și a
pierdut. Nu sunt special. Nu este vorba despre mine, ci despre el.
Statutul lui. Nesiguranța lui. Nevoia lui de a domina.
M-am lăsat în camera mea. Capul îmi trezește și abia aștept să
mă culc. Abia aștept ca această zi să se termine.
— Nolan a plecat?
Vocea lui Darcy mă surprinde. Uitasem că va fi aici, să-și facă
temele la birou.
 "Da. Trebuia să meargă acasă.”
„Ei bine, asta e de înțeles.”
Dau din cap, căutându-mi pijamalele.
„Trebuie să fie foarte ocupat. La urma urmei, el este jucătorul
numărul unu de șah din lume.”

OceanofPDF.com
clipesc.
Clipesc din nou.
Clipesc încă o dată și iau o decizie de o fracțiune de secundă:
mint. — L-ai confundat cu altcineva, dragă. Eu tusesc. „Ai avut
nevoie de ajutor cu temele?”
— Nolan Sawyer, nu?
„Sunt doar doi oameni cu același nume.” Îmi flutură mâna aerisit.
„Ca atunci când erai la grădiniță și erau patru Madison Smith în...”
Își întoarce tableta. Este pe pagina Wikipedia a lui Nolan, care
include o imagine sinceră de înaltă rezoluție a lui care se încruntă la
o tablă de șah. Oricât de mult mi-ar plăcea să neg, el este, fără
îndoială , același tip care tocmai ne-a năvălit în depozitul de pâine.
I clipi.
I clipi din nou.
I clipește încă o dată și ia o altă decizie de o fracțiune de
secundă: minți din nou. Darcy are doisprezece ani. Pot să mă
îndepărtez de asta.
I gâfâie dramatic. "În nici un caz ! Eşti serios?" Sunt o actriță
groaznică. Mă refer la nivelul de joc din școala elementară. „Nu a
menționat niciodată. Va trebui să-l întreb data viitoare. . .”
I taci, pentru că Darcy a navigat la o nouă pagină. Are o poză cu două
persoane: Nolan, care se profilează întunecat pe o parte a tablei, scutură
mâna unei fete blonde care poartă un top de flanel care arată exact
ca al meu. Nici nu zâmbește, nici nu vorbește, dar se țin ochii într-un
mod care pare aproape intim și...
Ochii mei cad pe titlul paginii: Cine este Mallory Greenleaf, noul
jucător de șah?
"La dracu."
„Există un articol întreg despre tine.”
"La dracu."
„Și poze”.
"La dracu."
„Și chiar și un videoclip, deși nu pot să funcționeze. Cred că
ferestrele pop-up sunt blocate?”
„La naiba, la naiba .” Desigur, rahatul asta e online. Presa era peste tot
— ce credeam că vor face cu filmarea, albumul de însemnări? "La
dracu."
„Ar trebui să încetezi să înjuri în fața copiilor de doisprezece ani.
Doamna Vitelli spune că creierul meu este încă zdruncinat. Probabil
că voi ajunge la juvie dacă mai înjuri o dată.”
"La dracu."
„Iată o altă tânără promițătoare.”
Smulg tableta din mâinile lui Darcy. Articolul este pe
ChessWorld.com. Antetul are cel mai mare site de șah, peste 100 de
milioane de vizite unice pe lună .
geam.

. . . a intrat în turneu ca jucător neevaluat, dar i-a

surprins pe toată lumea prin faptul că nu a pierdut niciun
meci. Greenleaf, care se antrenează în prezent la
Zugzwang cu GM Defne Bubikoğlu, este fiica regretatului
GM Archie Greenleaf (vârful clasamentului FIDE: 97),
care a murit în urmă cu un an. Luna trecută, la turneul de
caritate din NYC, ea l-a învins pe numărul 1 mondial
Nolan Sawyer. Sawyer a avut o șansă pentru o revanșă
la Philly Open, dar...
 Arunc tableta pe pat. Mâinile îmi tremură. „Cum ai găsit asta?”
Darcy ridică din umeri. „Făceam
temele”. "Teme pentru acasă."
„Este săptămâna genealogiei. Ar trebui să scriu despre străbunicii
mei paterni și nu aș putea să vă întreb pe tine sau pe mama,
deoarece amândoi intrați în modul de operare ascunsă ori de câte
ori îl spun pe tata, așa că am căutat pe google pe Archie Greenleaf
și îmi pare rău dacă Eu... Vocea lui Darcy este ascuțită și pare să
plângă. Inima mi se răsucește.
„Bine, e în regulă! Nu ai greșit cu nimic, dragă. Jur că nu sunt
supărată. Și . . .” Are dreptate că nu discutăm cu adevărat despre
tata sau despre ce sa întâmplat cu el. Poate ar trebui? Poate ar
trebui să vorbesc despre tata cu ea? Nu mama, ar fi dureros pentru
ea. Ar fi responsabilitatea mea.
Este corect, având în vedere că este vina mea în primul rând că
nu mai este prin preajmă.
Îngenunch în fața ei și îi iau mâna în a mea. „Vrei să vorbim
despre tata?”
"Nu acum." Ușurarea care mă cuprind este penibilă. „Totuși, aș
vrea să știu ce este un tip Zugzwang.”
Am intrat direct în acela. "E o . . . un serviciu. Sunt plătit să învăț
despre șah. Pentru un an."
— Și centrul pentru bătrâni? Ochii ei se fac mari. „Și porumbeii ?”
„Nu există... ei bine, sunt porumbei, o mulțime, mai mult decât
avem nevoie. Dar nici un centru pentru seniori.”
„Mama și Sabrina știu? M-ai mințit doar pe mine?”
"Nu." Eu dau din cap energic. "Nimeni nu stie."
Ea pare uşurată. Pentru o fracțiune de secundă. „Deci joci șah
pentru bani?”
"Da."
„Nu este ca un joc de noroc?”
"Ce?"
„Și jocurile de noroc nu sunt ilegale?”
 „Eu...”
„De asta minți? Pentru că lucrezi pentru mafia de jocuri de
noroc?”
Nu sunt jocuri de noroc, Darcy. Este un sport.” Îi observ
sprânceana ridicată. Ea cunoaște priceperea mea atletică. "Cam."
— Atunci de ce nu vrei să știm noi?
"Sunt . . . lucruri pe care s-ar putea să nu-ți amintești, pentru că
erai foarte tânăr când s-au întâmplat, dar...
„Pentru că tata obișnuia să joace șah.”
suspin. "Da. Parţial. Vreau doar să vă protejez de ceva care v-ar
putea răni.”
„Nu sunt fragil sau...”
"Dar sunt. La fel și Sabrina – chiar dacă se află în faza ei rebelă și
ar nega asta. Și mama. . . S-au întâmplat multe lucruri dureroase,
Darcy. Dar acum suntem fericiți.”
„Sabrina este în mare parte doar îmbufnată.”
eu chicotesc. "Adevărat. Vreau doar să am grijă
de voi toți.” — Și totuși, l-ai adus pe Ucigașul
Regelui în casa noastră. „De unde știi despre...”
„Intrarea pe Wikipedia a fost foarte amănunțită. Știați că el l-a jucat
cândva pe Jeff Bezos în scop de caritate? L-a bătut în douăzeci de
secunde, apoi l-a întrebat dacă sticla de apă de lângă tabla de șah era
pentru a face pipi.
„Un adevărat erou al clasei muncitoare. Darcy...”
„De asemenea, există o mulțime de fanfiction pe AO3, în cea mai
mare parte din el cu un tip Emil Kareem, dar...”
"Ce? De unde știi ce este fanfiction?”
„Am citit-o tot timpul.”
"Scuzați-mă?"
„Chill. Chestia PG-13.”
„PG înseamnă îndrumare parentală, ceea ce înseamnă că un
părinte – eu – ar trebui să fiu acolo cu tine.”
Ea înclină capul. „Știi că nu ești părintele meu, nu?”
 Respir adânc. — Ascultă, Darcy, motivul pentru care păstram un secret...
”
"Oh, Doamne. Mal, acum este secretul nostru !” Dintr-o dată, ea
pare serios pompată.
"Nu. Nu, nu vreau să păstrezi secrete de la mama...
— Nu mă deranjează, spune ea repede. "Vreau să!"
„Darcy, ai vrut să ne spunem totul la cină. Îi voi explica mamei...”
„ Ai spus că ar putea fi dureros pentru ea. Și vreau să am un
secret cu tine. Ceva doar al nostru !”
Îi studiez ochii plini de speranță și strălucitori, întrebându-mă
dacă s-a simțit izolată. La urma urmei, sunt mult în NYC. Nu se pare
că Sabrina poate fi convinsă să se îndepărteze de telefonul ei, iar
mama are prea puțină energie pentru a petrece mult timp cu ea. În
plus, a spune adevărul ar deschide un întreg siloz de viermi. Și sunt
destul de încrezător că nici mama, nici Sabrina nu mă vor căuta pe
internet.
„Bine”, spun eu. Este o idee groaznică, dar Darcy pompează cu
pumnul. Apoi chipul ei capătă o expresie calculată.
„Dar te va costa.”
Mi se îngustează ochii. "Într-adevăr? Ai de gând să mă șantajezi?”
„Cred că fulgii de ovăz de dimineață ar putea folosi încă o lingură
de Nutella. Jumătate? O lingurita? Vă rog? ”
Eu dau din cap și merg să mă îmbrățișez.

NU Îl VĂDEZ MAI MAI A NOLAN.

Nu ca, niciodată. Dar nu de săptămâni, și nici nu aud de el, cu excepția
unei după-amiază de marți când este în tendințe pe Twitter de șah, după ce
a uitat de un turneu virtual și a apărut în fața camerei cu cinci minute
întârziere în timp ce încă trage un Henley peste. pieptul lui
(#KingkillerSoHot).
Faptul că îi observ absența din viața mea mă zgâlțâie ușor. S-ar
putea să fiu și mai tulburat, dar este cel mai ocupat în care am fost
vreodată.
După Philly Open, Defne îmi schimbă rutina. Ea programează
mai mult timp pentru mine cu GM-urile (inclusiv Oz, căruia îi place )
să mă concentrez pe punctele slabe specifice ale jocului meu. De
asemenea, mă pune să joc șah online pentru a-mi crește ratingul și
meciurile zilnice cu patronii lui Zugzwang. „Ți se potrivește mai bine
— învățând prin practică”, îmi spune ea.
Ea are dreptate. Jocul meu se îmbunătățește rapid, pozițiile și
strategiile sunt ușor la îndemână. „Cine ar fi ghicit că cultivarea în mod
deliberat a unui talent natural ar duce la îmbunătățirea talentului
respectiv”, spune Oz cu aspru. Ca răzbunare, mestec o pungă întreagă
de chipsuri la birou.
O mare parte din timpul meu o petrec rejucând jocuri vechi. „Mulțumesc
că nu ai cumpărat crema pe care am cerut-o”, șogă Sabrina după ce petrec
o oră încețoșată plutind pe culoarele magazinelor alimentare, întrebându-se
dacă Salov și-ar fi putut dezactiva cavalerul în ’95. Mă antrenez atât de mult,
încât nu pot să-l opresc, nici măcar în somn. Pozițiile de șah îmi iau
stăpânire pe ceafă și, după nopți petrecute aruncând și întorcându-mă la
finalul jocurilor lui Karpov, aproape că salut visele trecătoare ale unor ochi
întunecați și adânci care mă privesc frustrați.
În ultima săptămână a lunii septembrie, aerul de dimineață devine
rece și îmi iau eșarfa albastră preferată, cea pe care mi-a făcut-o
Easton în timpul fazei ei de tricotat de scurtă durată. („Lipsesc unele
cusături. Licență poetică și asta.”) Îmi fac un selfie și i-l trimit, încruntat
când singurul ei răspuns este un emoji cu inimă leneșă. Îmi dau seama
că nu am mai vorbit de mai mult de o săptămână și mă încruntă mai
tare când ea nu îmi răspunde la mine Cum au fost lucrurile? Când telefonul
îmi sună o oră mai târziu, simt o explozie de speranță, dar este doar
Hasan, care mă întreabă dacă aș vrea să ne întâlnim în weekend.
Nu stiu sigur de ce, dar il las citit.
Pentru prima dată, când intru în birou, Oz nu este la biroul lui.
„Este la un turneu”, explică Defne.
 Aproape că fac ciudă. „De ce nu am apucat să plec?”
„Pentru că ratingul tău este în centrul pământului. Majoritatea
turneelor sunt fie numai pe invitație, fie au criterii stricte de acces.”
fac complet ciudă.
 — Te afli într-o situație fără precedent, Mal. Majoritatea jucătorilor
cresc în joc, iar ratingurile lor cresc odată cu ei. Dar chiar dacă nu faci
altceva decât să câștigi la șah și să mănânci ton direct din cutie, tot îți
va dura câțiva ani să ajungi la un punct în care ratingul tău reprezintă
abilitățile tale reale.” Ea mă mângâie pe umerii. „Te-am înscris la
Nashville Open la mijlocul lunii octombrie. Premiul este de cinci mii, dar
vei câștiga – jucătorii de top nu apar pentru asta.” Își mușcă buza de
jos, ezitând. „Am fost abordat cu o altă oportunitate, dar . . .”
„Ce oportunitate?”
Ea își mestecă buza. „Știți Olimpiada de șah?”
clipesc. „Nu e chiar un lucru, nu-i așa?” "Desigur
ca este."
„Să spunem că te cred. Ce este?"
„Doar un turneu pe echipe. Nu olimpiade adevărate , ci un format
similar: o echipă pe națiune, patru jucători pe echipă. Cinci zile. Anul
acesta este la Toronto, în prima săptămână a lunii noiembrie — aveți
pașaport? Dau din cap. „Emil a sunat și a întrebat dacă...”
„Emil? Kareem?”
"Da. Problema este că Pasternak Invitational este imediat după,
la Moscova, și acesta este un turneu mult mai prestigios.”
„Mai prestigios decât Jocurile Olimpice.” Pare fals.
„Ei bine, știi cât de profesionist este șahul.” Defne trebuie să-și
amintească că eu, de fapt, nu știu, pentru că ea continuă: „Până la
urmă, totul ține de bani. Pasternak are premii ridicole, spre
deosebire de Jocurile Olimpice, iar majoritatea profesioniștilor și
Super GM nu vor să se obosească degeaba. Ei bine, nu nimic .
Există un trofeu . Arată frumos, ca o ceașcă. banuiesc ca tu pot
mânca cereale în ea? Supă? Salate, dacă nu vă deranjează că
furculița clintește de metal...
„Cine este în echipa SUA în afară de Emil?”
"Nu sunt sigur." Ea sună un pic înțelept. „Poate Tanu
Goel?” "Vrei sa plec?"
„Eu . . .” Ea se scarpină pe ceafă, iar mâneca ei alunecă înapoi,
dezvăluind tatuajul de tablă de șah. Studiez pozițiile în timp ce ea
pare să ajungă la o decizie. Albul atacă cu turnul, iar Negrul are doi
pioni mai jos. „Ar fi o oportunitate grozavă pentru tine de a-ți crește
ratingul, de a dobândi expertiză, de a face rețea.” Ea zambeste. Pentru
prima dată în această conversație. „Mi-ar plăcea să te trimit, dacă poți
să-l schimbi în timp.”
Câteva ore mai târziu, mă așez la masa de cină cu familia,
mângâiesc coada unei pepițe de pui tiranozaur și spun cât de ușor
pot să mă adun: „Centrul pentru bătrâni mi-a cerut să însoțesc
rezidenții într-o excursie”.
"Oh." Mama ridică privirea din farfurie. "Unde sa?"
"Toronto. Cinci zile, în noiembrie.” Simt cum ochii lui Darcy ard prin
mine. A avea un secret esențial cu un copil de doisprezece ani, în mod
natural, vorbăreț, nu este tot ce poate fi. „Mi-ar plăti timp și jumătate. Și ar
fi grozav să vezi Canada. Trebuie să-i anunț până mâine...
"Aștepta." Sabrina își pune telefonul pe masă. Fortat. „Vei să
petreceți în Toronto și să ne lăsați singuri? Adevărat?"
Clipesc, surprins de amestecul de panică și furie din vocea ei. "Eu
doar- "
„Dacă Goliat are o urgență veterinară? Ce se întâmplă dacă
Darcy își bagă un jeton de Monopoly în nas și trebuie dusă la îngrijiri
urgente? Dacă am nevoie de o plimbare la o întâlnire de derby – ar
trebui să fac autostopul?
„Aș aranja totul în prealabil”, încep exact cum spune Darcy, „nu
mi-am băgat nimic în nas de când aveam cinci ani!” iar mama
subliniază: „ Voi fi în continuare prin preajmă, Sabrina”.
Darcy e un idiot, iar idioții sunt imprevizibili, Mal. Și acesta este punctul
de urgență – nu te poți pregăti pentru ele. Dacă mama are o criză? Cine o
să aibă grijă de ea? Cât de egoist poți...”
„Sabrina.” Vocea mamei, de obicei blândă, taie ca un bici. „Cerți-
vă scuze surorilor voastre.”
„Nu am spus nimic care să nu fie
adevărat...” „Sabrina.”
 Ea a plecat într-un val de scaune care scârțâie și cu picioarele călcând.
Camera tace, iar câteva secunde mai târziu, o ușă de pe hol se trântește de
tocul ei.
 Mama închide ochii exact trei respirații. Apoi spune: „Mallory,
bineînțeles că ar trebui să pleci. Vom fi bine."
Eu dau din cap. În adâncul sufletului, știu că Sabrina are dreptate. La
urma urmei, eu sunt cea care îi tot amintește cât de fragilă este sănătatea
mamei. Nu ar trebui să fiu surprins dacă se sperie la ideea că voi pleca.
"Nu. Sincer- "
„Mallory.” Mama îmi acoperă mâna cu a ei. Încă ține furculița,
pepița pe jumătate mâncată înțepată la capăt. „Te rog să-i spui, te
rog, șefului tău că mergi, bine?”
Dau din cap. Apoi zboară-l toată noaptea, nedormit, amar, cuvintele
Sabrinei un sunet de ură în urechile mele. Sunt supărat. Vinovat.
Furios. Trist.
Egoist . Nu înțelege ea sacrificiile pe care le-am făcut pentru
familie? Crede ea că am vrut să nu mai merg la școală? Crede ea că
îmi place , știind că în patru ani Easton va avea o diplomă și o
carieră și voi rămâne blocat într-un loc de muncă fără salariu minim?
Că ne vom depărta din ce în ce mai mult pe măsură ce timpul trece,
pe măsură ce rămân în urmă, uitat? La naiba cu Sabrina, sincer.
Dar este vina ta dacă familia ta se află în această situație , îmi
amintește acea vociță neplăcută. Are tot dreptul să fie supărată pe
tine. Și nu au fost ai de gând să concurezi doar în turnee cu premii în
bani? De ce vrei să mergi la Toronto?
Pentru a construi rating! Pentru a accesa viitoarele turnee!
Nu pentru că ți-a plăcut atât de mult fiorul șahului competitiv, ai
căutat-o de la Philly? Misto. Doar asigurându-mă.
Oh, taci.
Tocmai ai spus taci, dar du-te, cred.
Mă trezesc dimineața dornic să-i cer scuze Sabrinei pentru . . . Nu știu.
Să-i distrugă viața acum patru ani, poate? Camera ei, însă, este goală.
„Mama lui McKenzie o conduce la școală”, explică Darcy. „Pentru
cineva a cărui teamă cea mai mare este să nu ajungă la urgență,
Sabrina, Cățea Adolescentă este destul de pricepută să găsească
una în scurt timp.”
 „În primul rând, nu folosim acest cuvânt.” Zâmbesc și mă apropii,
împingându-i bretonul înapoi. E ca și cum te-ai uita într-un Snapchat
pistruiat și întineritor
filtru. „În al doilea rând, știi că Sabrina te iubește, nu? Ea chiar nu
crede că ești un idiot.”
„Cred că ea mă iubește și crede că sunt un idiot. Pentru că este o
idioată.” Ea îmi aruncă o privire apreciativă. — Apropo, nu cred că
ești egoist, Mal. Adică, te zgarci cu Nutella și nu-i arăți lui Timothée
Chalamet admirația care i se cuvine și ești, obiectiv, un mincinos.
Dar nu cred că ești egoist.” Simt că mi se umflă un nod în gât. Până
când Darcy se încruntă. „Deși nu sunt sută la sută sigur că am
definiția corectă a egoismului .”
Câteva ore mai târziu sunt în biroul lui Defne, care seamănă un
pic cu proprietarul lui: colorat, fericit și plin de bijuterii care nu ar
trebui să meargă bine împreună, dar cumva ar trebui să meargă.
"Buna dimineata!" Ea rânjește de pe birou. „Ai furat covrigișul
curcubeu al lui Delroy? E foarte supărat.”
"Nu. Doar ce am ajuns."
"Oh. Cum te pot ajuta atunci?”
îmi dresesc glasul. Ei bine, aici merge. „I-ai putea spune lui Emil
că mi-ar plăcea să fac Jocurile Olimpice?”

OceanofPDF.com
Îl simt pe Nolan înainte să-l văd.
Într-o secundă, mă chinui să-mi trag geanta pe ruloul valizei
LaGuardia și mă întreb de ce clanul Greenleaf nu a investit niciodată
în ceva cu roți (sau un set de gantere, pentru rezistența corpului); în
următorul, cineva mi-l ia, îl ridică fără efort și îl depune pe centură.
Mă întorc, dar corpul meu știe deja , ca și cum atomii mei
vibrează diferit când el este aproape. Ceea ce probabil înseamnă
doar că prezența lui îmi provoacă otrăvire cu radiații.
„Bună, Mallory”, spune el. Poartă ochelari de soare și o cămașă
închisă la culoare, dar vocea lui este aceeași. Arată la fel : Înalt.
Nezâmbit.
Bun.
Câteva coșuri, de asta are nevoie. Un neg pentru a sparge
imperfecțiunea perfectă a feței sale.
„Bună”, mă zgâriesc.
Au trecut peste două luni de când am fost în prezența lui. Două luni
de șah, șah, șah. M-am certat cu surorile mele, o duc pe mama la
doctor, apoi mai mult șah. Fiind privit de Oz, amânând verificarea lui
Tinder, apoi șahul. Am câștigat Nashville Open și un alt turneu online.
Încă nu am pierdut niciun meci, dar ratingul meu nu este nici măcar de
nouă sute. Există un mic motor într-un colț al craniului meu, lucrând
constant la poziții, structura pionilor, teoria pătratului.
 "Tu esti . . . zbor undeva?” Întreb odată ce a tăcut puțin prea mult.
Vocea mea sună răsuflat. Sper să nu mă îmbolnăvesc chiar înainte
de Jocurile Olimpice.
Colțurile buzelor îi zvâcnesc. „Pentru asta sunt aeroporturile.”
Îmi scap de senzația de respirație. „Ai putea zbura înăuntru. Sau
iei pe cineva. Sau fii ca Tom Hanks în acel film, trăind într-un
terminal din cauza documentelor de imigrare ciudate.” îmi dresesc
glasul. „Unde zbori?”
Își înclină capul. "Adevărat?"
Pe bune, ce? „Vei la acel turneu din Rusia?”
„Nu ți-ai dat seama?”
„Ce ar trebui să...”
"Frunză verde." Emil Kareem apare și mă îmbrățișează de parcă
aș fi sora lui pierdută de mult. Este o fată cu el, un supermodel care
tocmai a zburat în LaGuardia pentru săptămâna modei. Stai, e
familiară. De la Philly Open — iubita lui Nolan, cea pe care a
îmbrățișat-o? Nu știu, dar mă îmbrățișează de parcă aș fi sora ei
pierdută de mult.
„Mallory, sunt atât de fericit că ești în echipă. Nu pot să cred că
voi avea o conversație semnificativă care să nu se învârte în jurul
fotbalului fantastic. Stai, ești pasionat de fotbalul fantastic?
Ea miroase uimitor. Lavandă, cred. "Sunt . . . nu sunt sigur ce
este asta.” „Uf.”
„Greenleaf, acesta este Tanu Goel. De asemenea, habar nu are
ce este fotbalul fantastic”, spune Emil. „Și bineînțeles că îl cunoști pe
Nolan. De la aruncarea lui la gunoi în timpul verii.”
Mă uit la Nolan. Nu pare să-i deranjeze să i se amintească – de
fapt, dimpotrivă. Ceea ce, în sine, este enervant. Vreau să fiu
ghimpele din coasta lui pe care el este în a mea. Vreau să viseze la
ochii mei proști.
„Vă cunoașteți, băieți?” spun eu, aruncând o privire între Nolan și
Emil. „Din păcate”, spun ei în același timp, înainte de a schimba un
lung,
privire frăţească şi atunci îmi trece prin minte.
Nolan este în echipă.
Nolan vine la Toronto.
 Cu noi.
A juca sah.
La olimpiade.
Emil nu mi-a spus niciodată. Pentru că nu am întrebat niciodată. Am
luat legătura pentru a aranja zboruri și cazare, dar întotdeauna m-am
gândit că oricine s-a dovedit a fi al patrulea membru, nu aș fi auzit de
ei.
Pentru că Defne mi-a spus că toți Super Grand Masters vor sări
peste Jocurile Olimpice și vor merge la Pasternak.
Pentru că sunt un idiot.
O idioată foarte zguduită, care trebuie să facă față zgomotului ei prin
securitate și îmbarcare. Nu sunt tipul conștient de sine, dar mă simt ca un
om ciudat cu acești trei. Sunt calzi (cu excepția lui Nolan, care este sinele
lui obișnuit inscrutabil) și încearcă să mă implice în conversație (cu
excepția lui Nolan, care este sinele lui obișnuit liniștit), dar este clar că au
petrecut ani de zile memorându-se unul pe celălalt. Glumele lor interioare
sunt indescifrabile, ascunse în spatele unui mărăcini gros de referințe
indisponibile. Dinamica lor, de asemenea, pare a fi o cale bine bătută –
mai multe căi, făcute din alianțe schimbătoare și o doză sănătoasă de
prăjire.
„Serios cumpără asta?” Emil întreabă când Tanu ridică un pachet
de Werther's Original. "Câți ani ai?"
„Lasă-o în pace”, murmură Nolan, plătind pentru Werther’s și
M&M’s alune cu un card de credit negru. „Au terminat salata Jell-O.”
Nu mai târziu, două grupuri separate îl recunosc pe Nolan drept
„tipul ăla de șah din toate TikTok-urile”. Duce la selfie-uri, autografe
și două femei frumoase care își notează în grabă numerele de
telefon pe șervețele Sbarro, ca și cum ar fi Justin Bieber sau așa
ceva. Tanu și Emil se prefac că stau la coadă, întrebând auzit:
„Domnule, sunt cel mai mare fan al tău. Îmi place felul în care te
încarci mereu la a patra mișcare. Vrei să-mi semnezi te rog lenjeria
intimă?” (Nolan este surprinzător de bun prin toate acestea; de
asemenea, aruncă imediat șervețelele.)
 Apoi, în timp ce așteaptă decolarea, Emil începe să joace Candy
Crush pe telefonul său. "Esti cu adevarat?" întreabă Tanu. Ea se sprijină
pe jumătate pe spate de pieptul lui Nolan, cu brațul lui înfășurat în jurul
taliei ei. am fost
evitând să mă uit la ei, spunându-mi că nu-mi pasă despre ce au
murmurat ei pe tonuri tăcute, intime. „Suntem cercetători ai celui mai
sofisticat joc din lume și joci Candy Crush ? Nolan, spune ceva.”
El ridică din umeri. „Pare nedrept să-l dai cu piciorul când este
atât de clar jos.” „Candy Crush este de fapt un joc foarte
inteligent”, insistă Emil.
„Este implicată o strategie .”
Tanu geme. "Oh, Doamne. Scuză-mă, Mallory, putem schimba
locul? Trebuie să-i spun lui Emil cât de greșit. Am nevoie de el chiar
acum.”
Așa mă găsesc pe scaunul de la geam lângă Nolan, Tanu și Emil
ceartă zgomotos din cauza culorilor jeleuului de cealaltă parte a
culoarului. Îi studiez profilul, brusc intimidată. Apoi îmi amintesc că el
a venit odată să-i tragă mamei mele în vene și a întrebat-o pe
Sabrina dacă Jughead este „un prenume sau de familie”.
„Deci, care-i treaba aici?”
Se întoarce spre mine, nedumerit.
„Voi trei sunteți într-o relație poliamoroasă?”
„Tocmai ai întrebat dacă mă culc cu ambii colegi de echipă?” El
ridică o sprânceană. „Mă duc la HR FIDE.”
"Ce? Nu, nu merge la HR.”
— Depășești, Mal.
„ Ai venit la mine acasă și ai mâncat multe dintre sandvișurile mele cu
înghețată.” "Dreapta." Chic cu limba. „De neiertat. Raportați-mă.”
Îmi dau ochii peste cap. "Tot ceea ce. Deci, cine se
întâlnește cu cine?” „Nimeni nu se întâlnește cu
nimeni. Nu mai, cel puțin.”
Arunc o privire către Tanu și Emil. Ea i-a furat telefonul și se
încruntă la el, cu limba scoțându-i cu ochiul dintre dinți în timp ce se
potrivește cu peștele suedez. Emil se uită la ea, surprinzător de
sumbru.
„Au fost ei?”
 Nolan dă din cap în tăcere. „Apoi au mers la diferite școli – Tanu
își ia săptămâna liberă, dar ea este la Stanford. Emil este la NYU.”
"Înțeleg. Îi cunoști de mult?”
 "Pentru totdeauna. Ne-am antrenat împreună cu . . . " El se
oprește. „Până când au decis că șahul profesionist nu era pentru ei.”
"Cand a fost asta?"
„Acum trei ani pentru Emil. Tanu, înainte de asta.”
Mă întreb dacă sunt Easton-ul lui. Și pentru că am auzit din ce în
ce mai puțin de la Easton despre lucruri care par din ce în ce mai
banale, întrebarea scapă:
„Se simte ciudat? Că ei au mers la facultate, iar tu nu?”
Pare gânditor pentru o clipă. "Uneori. Uneori simt că sunt pe cale
să aibă vieți pe care nu le pot înțelege niciodată. Uneori mă bucur că
nu trebuie să citesc Marile așteptări sau să studiez pentru o finală de
trigonometrie.”
Zambesc. „Sunt sigur că trig este în
liceu.” "Este?"
"Da. Nu ai luat-o?”
Își deschide M&M-urile, oferindu-mi-le. „Am fost educat
acasă.” „Din cauza șahului?”
"Din mai multe motive. Și nu am idee ce este un cosinus.” Își pune un
M&M galben în gură. Când înghite, i se clătește gâtul, o mișcare puternică,
fascinantă pe care o observ pentru că . . . Mă duc bananapanți?
„Vei trăi. Așadar, Emil și Tanu s-au despărțit din cauza distanței,
dar încă sunt interesați unul de celălalt?”
„Și refuză să faci ceva în privința asta.”
„Multă supărare, pun pariu.”
„Primesc mai multe telefoane supărătoare noaptea târziu, în care se
întreabă de ce lui Tanu i-a plăcut poza fără cămașă a unui înotător
de la Stanford pe Instagram sau care este skank care continuă să-l
duet cu Emil pe TikTok.” „Pun pariu că ești grozav să-i vorbești pe
oameni de la margine.”
„Aș fi mai bine dacă aș ști ce dracu este un duet TikTok.”
Râd. Emil și Tanu îmi aruncă o privire, apoi schimbă o privire pe
care nu o pot descifra. — Ai fost gelos când s-au întâlnit prima dată?
"Gelos?" Pare să găsească întrebarea surprinzătoare.
 „Da. Adică, băieți, păreți apropiați. Și ambele sunt cu adevărat atractive.
. .” Obrajii imi incalzesc. Cred că observă pentru că îi zvâcnește
colțul gurii.
„Nu am fost geloasă. Nu puteam înțelege cum poate cineva să fie
atât de captivat de ideea de a fi singur într-o cameră cu o altă
persoană fără tablă de șah.”
„Dar acum poți?”
Îmi aruncă o privire lungă prin ochelarii de soare. "Acum pot." Se
întoarce. „Dar dacă ești interesat de oricare dintre ele...”
„Nu de asta am întrebat”, am exclamat. „În plus, nu mă leagă cu
oamenii cu care lucrez. Face lucrurile dezordonate.” De fapt, nu mă
conectez deloc, în ultima vreme. Au fost câteva luni surprinzător de
uscate. Poate șahul îmi ucide libidoul?
"Murdar?"
„Da.” "Cum
e?"
„Prea multă proximitate. Oamenii primesc idei. Ei cred că sunt
interesat să le acord timpul meu. Energia mea mentală.”
Mă studiază. „Și ești prea ocupat să ai grijă de familia ta pentru
asta.”
"De unde stii ca?"
Nu răspunde, doar mă studiază prin acele lentile întunecate câteva
secunde, până când nu mai suport tăcerea care se întinde și mă întreb:
„De ce ești aici, oricum? Nu mergi la invitația aceea săptămâna viitoare?”
„Ești curios de planurile mele?”
Răspunsul evident este: da. „Nu te-au invitat, nu-i așa? Ei știu că
vei arunca o tablă de șah unui arbitru și nicio agenție de asigurări nu
le-ar permite să te aibă.
„Plec la Moscova din Toronto. Vineri."
„Faci ambele turnee?”
Îmi dă tot ce e mai bun. Ce, ca și cum ar fi greu? ridicare din
umeri.
 „Defne a spus că făcând două turnee mari atât de apropiate unul de
celălalt ar face pe oricine moartea creierului. Și că majoritatea jucătorilor
mari nu văd rostul
jocurile Olimpice . . .” Îmi vine un gând. „Nu ești aici pentru că eu . . .
?”
Nu ești aici pentru că eu sunt aici, nu-i așa?
Haide, Mal. Nu este aici pentru că încă îi place ideea de a juca
împotriva ta. În nici un caz. Vrea să iasă cu prietenii lui. Poate că a mințit
și e interesat de Tanu. Sau Emil. Sau amândouă. Nu e treaba mea. Cui îi
pasă-
„Da”, spune el.
Monologul meu intern se oprește. "Ce?"
„Motivul pentru care te gândești.” Vocea lui stupidă și profundă.
Argh. „De aceea sunt aici.”
„Nu știi la ce mă gândesc.”
El zambeste. "Adevărat."
"Nu chiar. Tu nu."
"Bine."
"Inceteaza sa mai spui asta. Nu te mai preface că îmi poți citi
gândurile și...
Însoțitoarea de zbor își rostogolește căruciorul, întrebându-ne
dacă vrem să bem. După aceea, suntem liniștiți – Nolan se uită în
față, iar eu îmi alăptam morocănos Sunkist, crezând că nu.
El nu poate ști.

OceanofPDF.com
Există două distincții principale între Jocurile Olimpice și un turneu
obișnuit: ne facem testați antidopaj (da: implică pipi într-o cupă) și
concuram ca o echipă. Încă jucăm toate meciurile individual, dar
punctele noastre se vor aduna. Fiind cel mai puternic dintre noi,
Nolan este primul bord. Dar apoi eu , cel mai puțin experimentat
jucător, sunt ales pe locul doi. (Îl întreb pe Emil în mod repetat dacă
este o idee bună. Îmi aruncă o privire cu ochii mari și bufă: „Hai,
Greenleaf.”)
Se simte diferit, știind că orice victorie pe care reușesc să o aduc acasă
va fi pentru noi – indiferent cât de temporar și abstract am fi noi . Este
frumos când Emil mă dă cinci după ce câștig la timp împotriva jucătorului
eston, sau Tanu mă sărută pe frunte pentru că am evitat de puțin un egal cu
Singapore. Nici măcar nu mă deranjează privirile lungi, gânditoare și
persistente ale lui Nolan. Întotdeauna își învinge adversarul rapid. Apoi
găsește ceva cald de băut pentru restul echipei, ni-l pune lângă scândurile
noastre și vine să stea undeva în spatele adversarului meu. Ochii lui
alternează între mine și jocul meu, întunecați și concentrați și lacomi într-un
fel pe care nu îl înțeleg pe deplin.
El nu trage cu pumnul când câștig eu. Nici măcar nu-mi spune că am
făcut bine. Doar dă din cap o dată, de parcă fiecare dintre victoriile mele
este așteptată și încrederea lui în mine este solidă ca un bolovan. De
parcă nu s-ar putea mira că mă joc bine mai mult decât la apusul soarelui
noaptea.
 Presiunea care vine cu ea ar trebui să fie iritante. Însă găsesc
măgulitoare încrederea de neclintit a unui jucător de calibrul lui, ceea ce
mă irită și mai tare. Așa că fac ceea ce sunt cel mai bine: evit să mă
gândesc la asta.
 Și nu e greu. Toronto este frumos, iar atmosfera turneului este
distractivă: rucsacuri, jucători care stau pe podea și desfășoară
sandvișuri de casă, oameni care nu s-au văzut de ani de zile
îmbrățișând-o între runde. Este tineresc și presiune scăzută, ca o
excursie școlară cu șah excelent în loc de muzee. Port blugi și un
pulover supradimensionat fără să mă simt îmbrăcat prea puțin.
„Totuși, nu fi înfățișat. Am avut noroc până acum”, îmi spune Emil
în timp ce mă întorceam la hotel la sfârșitul primei zile. Nolan îi dă pe
Tanu o plimbare cu piggyback, pentru că îmi doresc foarte mult unul,
Nolan. „Nu am întâlnit nici una dintre cele mai puternice echipe.”
"Care sunt?"
„China, India, Rusia. Și, de exemplu, încă
douăsprezece.” „Apropo, cine este actualul
campion?”
"Germania. Dar nu vor fi puternici anul acesta, cu Koch deja la
Moscova.”
„ De aceea continentul nord-american s-a simțit mult mai plăcut
decât de obicei”, mormăie Nolan.
„Managerul tău este încă supărat că vei veni la Jocurile
Olimpice?” întreabă Emil.
„Nu pot spune, din moment ce am încetat să-i mai iau apelurile.” El
ridică din umeri.
Îl are pe Tanu chicotind pe umeri și întreabă: „Îți amintești cu ani
în urmă, când l-ai împins pe Koch și l-ai manipulat puțin și a început
să-și sune mama?”
„Una dintre cele mai prețuite amintiri ale mele.”
"Lacrimile. Panica. Merită pe deplin acea amendă cu care te-a pălmuit
FIDE.” "De ce l- ai lovit?" întreb, deși îmi pot imagina un milion
motive.
„Nu-mi amintesc cu adevărat”, murmură Nolan, aproape prea
dezinvolt.
— Vorbea despre bunicul tău, spune Tanu. "Ca de obicei."
"Ah, da." Maxilarul i se strânge. „Îi face plăcere să-și ia gura
despre lucruri pe care nu le cunoaște.”
 Ne cazăm într-un hostel, patru dormitoare separate care converg într-
un spațiu de locuit și baie comună. Aseară m-am întrebat cum Nolan, dl.
Fifty Thousand Dollars Is Nothing to Me, a simțit asta, dar dacă
găsește cazarea subpar, nu a menționat-o. M-am culcat devreme,
apoi am petrecut ore în șir ascultând tonurile blânde, intime ale
celorlalți care vorbeau, simțindu-mă vag geloasă. I-am trimis mesaj
lui Easton ( Cum e viața? Îți vomiți inima într-un vas de toaletă? ) și i-am derulat
TikTok-ul așteptând un răspuns care niciodată a venit.
E ocupată. Este bine.
După prima zi, mă las pe canapea înainte de cină, înainte de a
putea chiar să sun acasă. Este un somn fără vise, epuizat, fericit,
impresii vagi de episcopi și turle care alunecă încet pe o placă mare.
Mă trezesc ascunsă în pat, încă îmbrăcată cu hainele de ieri. Cineva
mi-a scos pantofii, mi-a conectat telefonul la încărcător, mi-a pus un
pahar cu apă pe pat. Cineva a avut grijă de mine.
Nu intreb cine.
Ziua a doua este mai mult la fel. Dimineața, câștigăm toate meciurile
noastre
— cu excepția lui Emil, care pierde împotriva Sierra Leone.
„O modalitate de a ne omorî nenorocitul”, îi spune Nolan cu
blândețe despre unele
putine de prânz, abătându-se pentru a evita aleeții pe care Emil îi
aruncă.
Tanu dă din cap. — Ți-am spus că ar fi trebuit să aducem pe
cineva care știe să se înroleze. Din păcate, ea se abate prea încet.
Nolan îmi face semn cu bărbia. — E rândul tău,
Mallory. "Randul meu?"
„Să-l sfâșie pe Emil. Este tradiție.”
"Dreapta." Înghit un caș de brânză. Scărpina-mă pe nas. „Emil, asta a
fost, um
. . . prost facut?”
Nolan scutură din cap. „Păcăroasă.”
— Serios, Mal? Tanu reproșează. „Este acesta cel mai bun lucru
pe care îl poți face?”
„E clar că Mal este la fel de bun la vorbe de gunoi ca și eu la joc
împotriva Sierra Leone.”
 „Are alte talente”, spune Nolan, privindu-i ochii cu ai mei. „Ca să
desenezi cobai.”
Îmi ascund zâmbetul în mână, dar mă simt mai confortabil cu acești trei.
Nolan este mai accesibil atunci când este consumat prin filtrul Brita
dintre prietenii lui, chiar dacă există încă ceva intimidant în prezența lui
inignorabilă, adesea liniștită. Ceva care mă ține pe cap.
Pe măsură ce adversarii noștri devin mai puternici, acumulăm mai
multe pierderi și egaluri, mai ales de la Tanu și Emil. Îmi place să
câștig — îmi place să câștig — dar înfrângerile coechipierilor nu mă
deranjează atât de mult, iar Nolan pare să fie la fel. În al doilea meci
al celei de-a treia zile, Jakub Szymański din Polonia greșește zece
mutări și eu obțin o victorie în timp record. Clipesc, îndepărtând
senzația de ciorbă de a ieși dintr-un joc, mă întind puțin, apoi vin să
stau chiar în spatele lui Nolan.
Este prima dată când termin înaintea lui — prima dată când îl văd
cum joacă. A venit rândul lui să se miște și se așează pe spate pe
scaun, cu gâtul ușor îndoit, cu brațele pe piept. Apoi își mișcă turnul,
mâinile mari incongruent de grațioase, și apasă ceasul.
Încă trebuie să-i studiez jocurile. Defne alege piesele pe care le
analizez și nu am găsit niciuna dintre cele ale lui Nolan în lista mea.
Totuși, este imposibil să știi ceva despre șah fără a avea niște noțiuni
teoretice despre el ca jucător: este faimosul viclean, agresiv, versatil.
Activ. Făcând mereu ceva riscant pentru a crește presiunea. Strategiile
lui ar putea părea impulsive, spontane, dar sunt lungi de vedere și
încurcate, aproape imposibil de dejucat. El exploatează fără încetare
fiecare avantaj, poziție, distragere a atenției. Îmi amintesc că am citit
despre o calitate a jucătorilor de șah numită urzica : abilitatea de a nu
doar juca bine, ci și de a păcăli pe alții jucând prost. Nolan, din toate
punctele de vedere, o are în grămezi. Iar când adversarul le-a greșit
drumul în jocul de mijloc, își scufundă dinții în ele și trage sânge.
Ucigașul de Rege, într-adevăr.
Îl privesc la lucru în timp ce înaintează, înconjoară centrul, își mută
cavalerul și episcopul în tandem, ia totul pe calea lui și... . .
Mă simt fără suflare. amețit. Confuz. Atât de frumoase sunt mișcările lui.
Crud și de neoprit. Am câștigat împotriva lui o dată, dar știu, de asemenea,
că s-ar putea să nu câștig din nou - el este atât de bun. Și mai sunt: sunt un
jucător practic, mereu concentrat pe a-mi termina adversarul cât mai repede
posibil, mai degrabă decât pe arta și eleganța jocului. Dar piesa lui Nolan
este
uimitoare. Peste cinci mii de ani arheologii vor plânge de harul ei.
Deși, dacă nu oprim emisiile de carbon, lumea va fi doar un morman
de cenușă, așa că poate ar trebui să o punem într-o capsulă a
timpului. Trimite-l în spațiu pe o sondă extraterestră. Împărtășește cu
restul universului—
"Esti bine?" întreabă Tanu.
"Eu da." Nu o observasem. Chiar dacă e chiar lângă mine.
"Te-ai uitat . . . încântat.”
"Nu. Eu doar . . .”
„Da, piesa lui Nolan va face asta. Nolan, în general.” Ea râde încet.
„Odinioară eram atât de îndrăgostită de el, mă gândeam că voi muri dacă
nu ne căsătorim și nu aveam patru copii dolofani numiți după jocurile
deschise pe care nimeni nu le mai folosește.” Am ochii mari. „Oh, nu-ți
face griji. Aveam, ca, doisprezece ani? Și nu i-ar fi putut păsa mai puțin
de chestiile astea.” Ea ridică din umeri. „Am crezut că era incapabil să-i
pese deloc înainte. . . bine. Pe hârtie, ar trebui să aibă tone de joc, dar în
realitate are foarte puțin.” Ea zâmbește liniştitor. Vreau să o întreb de ce
presupune că mi-aș face griji, sau ce înseamnă înainte , dar Nolan își
îngroapă colții în regele polonez, iar Tanu este prea ocupat să aplaudă.
Sunt într-o dispoziție bună până la ultimul meci al zilei — Serbia.
Pentru că o divinitate a șahului mă urăște, a doua lor tablă este cineva pe
care mi-l amintesc din echipa lui Koch la Philly Open — Dordevic, mă
informează eticheta cu numele și îmi amintesc brusc ce mi-a întrebat în
acea noapte.
Ce ai făcut înainte de meci? Am nevoie de genul ăsta de noroc.
„Greenleaf”, spune el, rânjetul său un semn clar al afilierii lui Koch.
Îmi jur să-l distrug. Și sunt fidel cuvântului meu în primele
patruzeci de minute și ceva, blocându-i ușor atacurile și câștigând
controlul centrului. Până când ia o pagină din Manualul lui Koch Little
Bitch și mă acuză că am făcut o mișcare ilegală.
„Nu este”, îi spun.
„Dacă ai mutat anterior turnul...”
„Dar nu am făcut-o.”
"Arbitru!"
 Îmi dau ochii peste cap, dar îl las pe cel mai apropiat oficial – o
femeie blondă care dă din cap și se apropie de noi.
 O recunosc imediat. Stomacul meu se răstoarnă, apoi îngheață
într-un bloc de beton care ar trebui să mă tragă prin podea. În
schimb, frânturi dintr-o conversație veche de patru ani îmi învăluie
capul.
Cine a fost ea?
Nici unul.
Dar tu ai fost...
Nimeni, Mal.
"Da?" îl întreabă ea pe Dordevic, iar în urechi îmi aud un vuiet
puternic. Știu totul despre ea – numele, vârsta, chiar și adresa ei. Sau
cel puțin, de acum câțiva ani. Este posibil să se fi mutat. Că nu mai
lucrează la bancă, că nu face mișcare la Pure Barre, că...
„Nu este ilegal”, îi spune ea lui Dordevic, care începe să
gesticuleze dezacordul său. Îmi tremură întreg corpul și nu mă pot
acorda.
"Te simți bine?" mă întreabă o voce în ureche. Nolan. Tocmai și-a
terminat jocul. „Mal?”
I-am întins lui Dordevic o mână tremurândă. "A desena?" Ofer.
Este prima dată.
Expresia lui trece de la confuză, la neîncrezătoare, la uşurată
atunci când acceptă. Amândoi știm că dacă am fi continuat, aș fi
câștigat, dar... nu pot. Nu acum.
— La urma urmei, nu e un talent atât de bun? El chicotește. Deja
fug la baie când îl aud pe Nolan spunându-i un nenorocit.
Mă spăl pe față, tremurând. Îmi amintesc că e în regulă, pentru că
nu s-a întâmplat nimic. A fost cu ani în urmă. Nu s-a intamplat nimic.
Nu s-a intamplat nimic. Nimic-
"Ce s-a întâmplat?" întreabă Nolan în momentul în care ies din baie.
M-a așteptat și aproape că-l plantez în piept.
„Eu . . . Îmi pare rău pentru extragere.”
"Nu-mi pasă. Cine a fost acel arbitru?”
La dracu. El a observat. "Nici unul. Eu doar . . .” Îl ocol, dar o
mână se închide în jurul brațului meu.
„Mallory. Nu ești bine. Ce s-a intamplat?" Tonul lui este ferm. Dar
la fel e al meu. — Am nevoie de un minut, Nolan. Poți vă rog- "
 "Domnul. Sawyer?” Un grup de jucători se apropie de noi.
„Suntem mari fani. Orice șansă am putea primi un autograf...
Profit de ocazie și mă îndepărtez de Nolan, de Heather Turcotte,
de șah. La hostel, mă închid în camera mea, mă întind, respir adânc
pentru a-mi limpezi mintea.
Poate, dacă te-ai fi ocupat de treburile tale, nimic din toate
astea nu ar fi... Nu.
Îmi golesc mintea din nou, de data asta definitiv, și cad încet într-
un somn fără vise, binecuvântat.
Mă trezesc în miezul nopții, simțindu-mă mai mult ca mine. Când
ies pe furiș să folosesc baie, găsesc o geantă maro în afara ușii
mele. Înăuntru sunt un sandviș, un Fanta și un pachet de Twizzlers.

OceanofPDF.com
Ultima zi este combinația perfectă de șah provocator, mize mari și lucru
în echipă. Știm deja că nu avem suficiente puncte pentru aur, dar dacă ne
jucăm bine cărțile, putem în continuare să urcăm pe podium.
Și facem. Iau decizia executivă de a scoate din minte evenimentele
din ziua precedentă și de a mă concentra asupra piesei. Adversarul
meu încearcă Muzio Gambit. Sunt confuz pentru scurt timp, apoi îmi
amintesc că am trecut peste asta cu Defne și știu exact ce să fac. Nu
prea dăm cu piciorul în fundul Rusiei, dar o lovim puțin. La ceremonia
de medalie, ne strângem cu toții pe treapta cea mai de jos a
podiumului, imnul național amestecându-se cu clicurile camerei în
urechile mele. Tanu mă trage la ea, Emil strigă: „Asta facem noi !” iar
Nolan ne aruncă o privire pe jumătate mulțumită, pe jumătate plină de
reproș. Mă simt parte din ceva. Așa cum nu am făcut-o de mult, mult
timp.
Este un turneu stupid de șah. Am jurat că nu-mi va păsa și totuși
mă simt fericit. În mulțime, o văd pe Eleni Gataki de la BBC dându-
mi degetul mare în sus și i-o fac cu mâna, uluită. Bănuiesc că încep
să cunosc oameni din lumea șahului.
„Hai, Mal, presa vrea să ne intervieveze”, sună Tanu după
aceea. „Oh. . . De fapt, prefer să nu nu.”
"De ce? Este CNN ! Acesta este modul în care Anderson
Cooper devine cel mai bun prieten al meu!” „Cred că îl are
deja pe Andy Cohen. ”
 „Trebuie să vii”, insistă ea. „Tu ești motivul pentru care am
câștigat. O, lasă sprânceana aia, Emil, știi că e adevărat!”
"Chiar sunt bine."
 "Dar- "
„Ea nu vrea”, spune Nolan, cu un ton calm, dar definitiv. Îi trimit o
privire recunoscătoare. Se uită înapoi de parcă fie n-ar fi observat,
fie că nu-i pasă de recunoștința mea. Mă gândesc la incapacitatea
mea frustrantă, totală de a-l citi, când cineva mă lovește pe umăr.
"Domnișoară. Frunză verde." Este un bărbat în vârstă într-un
costum gri. Barba lui este lungă de gnom de grădină, accentul lui de
undeva pe care nu-l pot pune. „Pot să te felicit pentru victoria ta?”
„Oh. . . sigur." Caut o modalitate non-nepolitică de a-l întreba cine
este și nu găsesc niciuna. „A fost un efort de echipă”
El dă din cap. „Dar ai fost de departe cel mai impresionant
jucător din echipă.” — Nu mai mult decât Nolan.
Bărbatul râde. Privirea lui este însă ascuțită. „Este greu să fii
impresionat de Sawyer în zilele noastre. Ne-a obișnuit cu un anumit
nivel de performanță. Unii spun chiar că a distrus șahul.”
Mă încruntă, gândindu-mă la oamenii care l-au recunoscut în ultimele
zile, spunându-i că s-au apucat de șah după ce l-au văzut jucând. „Nu
cred că este adevărat.” Mă simt defensiv în numele lui Nolan Sawyer? Va
începe să plouă broaște în orice moment. „A făcut șahul vizibil și
popular.”
"Cu siguranță. Dar întotdeauna câștigă. Nu a mai avut un rival de
ani de zile, iar oamenii sunt rareori investiți într-un sport al cărui
rezultat este o concluzie dinainte. aș ști. Eu organizez turneul
Challengers.”
"Oh." Sună cunoscut, dar nu știu de ce și nu-mi pasă. Omul ăsta,
privirea lui de șoim și lucrurile ciudate pe care le spune despre Nolan
mă fac să mă simt inconfortabil.
"Îmi pare rău." Gestesc undeva în spatele meu. „Trebuie să mă
întâlnesc cu colegii mei”
„Am auzit multe despre tine, doamnă Greenleaf. Am crezut că
zvonurile sunt exagerate și totuși. . .” Privirea lui este lungă și
evaluatoare. Vreau să mă îmbrățișez. „Alargă de-a lungul. Prietenii
vă vor aștepta. Oricine ar fi ei.”
Da.
 Mă îndepărtez, verificându-mi telefonul să par ocupat. Găsesc un
mesaj de la Defne ( Ai făcut bine, puștiule. ) și milioane de la Darcy — se
pare că amândoi și-au petrecut ultimele patru zile reîmprospătând
ChessWorld.com.

DARCYBUTT: BRONZ!!!!!!

DARCYBUTT: Tu și Nolan ați obținut cele mai multe puncte în total

olimpiade. Ar trebui să vă căsătoriți și să aveți un copil.
Ar fi atât de bună la șah.

DARCYBUTT: Sau ar suge. Ea ar fi străbătut viața înșeuată de

o dezamăgire zdrobitoare. Te supără până la bătrânețe.
Luați-vă cheile de la mașină și puneți-vă într-o casă în
momentul în care lăsați garda jos. Bine, planul de avort.

DARCYBUTT: Vei fi acasă mâine seară, nu? Mi-e dor de tine.

Sabrina îmi vorbește doar pentru a spune „Ew”.

MALLORY: ofc. și când spune ew, de fapt înseamnă că te

iubesc. sau ceva.

MALLORY: ce cadou vrei de la Canada?

DARCYBUTT: Un partener pentru Goliat.

suspin. Și atunci aerul îmi iese din plămâni, pentru că Tanu mă

îmbrățișează din nou; un nor de lavandă mă înconjoară. „Aseară în
Toronto! Știi ce înseamnă asta, nu?”
„Mă gândeam să fac o plimbare în centru...”
"Oh nu. În nici un caz." Se trage înapoi și îmi ia fața între mâini. Ochii ei
sunt stele nopții pline de emoție. „În seara asta, Mallory, noi
Joacă Skittles !”

SKITTLES E CA ȘAHUL.
De fapt: skittles este șah — fără ceas sau carte de punctaj,
înconjurat de cutii de bere pe jumătate goale și melodii Salt-N-Pepa
mai vechi decât noi, sub lumina unui proiector LED cu cer înstelat pe
care l-a adus o fată din Belgia. „cameră de hotel – cadou cald.”
Este o petrecere de frați multiculturală, cu șah în loc să învârți
sticla. Din motive pe care trebuie să le atribui abilităților de
planificare de evenimente ale lui Tanu și Emil și reputației lui Nolan,
care au loc chiar în zona noastră comună. Oamenii vin și pleacă într-
un flux constant de ore întregi, aducându-și seturile și jucând blitz,
rapid, Fischer Random.
Strip șah.
„Vârsta de a bea are nouăsprezece ani, Mal”, spune Tanu când
refuz o băutură cu fructe pentru a doua oară. Și-a pierdut un episcop și
șosetele în urmă cu vreo zece minute. „Este legal! Ca captura în pas!
Sau regina! Sau roca... La naiba, îmi pare atât de rău !” Își vărsă
paharul pe italianul învins ieri de Nolan și se mișcă prompt să picteze
mustăți pe un japonez drăguț, uitând totul despre mine de optsprezece
ani.
Mă întorc să mă concentrez asupra jocului meu rapid împotriva unei
fete din Sri Lanka cu care m-am legat după ce am observat pinul ei
Dragon Age Solas. E foarte drăguță și o jucătoare grozavă, iar în urmă cu
câteva luni, Mallory ar face o mișcare asupra ei. I-am jurat lui Saturn și
înapoi că nu voi juca pentru distracție. Da, exact asta fac. Nu, nu aș vrea
să vorbesc despre asta.
„—acea dată, Nolan a furat un cavaler negru de pe tabla lui
Kaporani la turneul GE și toate meciurile au fost amânate cu
douăzeci de minute din cauza căutării?”
 „Asta a fost după Gibraltar, când Kaporani mi-a schimbat apa cu
oțet distilat.”
 „Ne-am răzbunat deja pentru asta cu bomba cu sclipici. A strălucit
luni de zile .”
Oamenii rad. Emil și Nolan sunt pe canapea, jucând la echipă tactică,
înconjurați de un amestec de vechi prieteni și fani. Există o fată, de
exemplu, care este aproape la fel de blondă ca mine, ghemuită lângă Nolan.
Greu de spus ce simte despre asta, din moment ce este atât de concentrat
pe jocul său. Probabil că și-a trecut o mână prin păr, pentru că este vag
zdrobit, insuportabil de atrăgător.
Altceva despre care aș prefera să nu vorbesc.
„Trebuie să fie cool să mă joc cu el”, spune fata din Sri Lanka,
urmărindu-mi privirea.
Privesc în altă parte. „Poate fi un fel de prost”, spun eu, deși nu a
fost cu adevărat unul pentru mine.
Ea chicotește, joasă și fumurie. Ea este chiar genul meu. „Toate
geniile sunt. Am auzit că are un IQ de 190. Poate mai mare, dar testele
nu îl pot măsura.”
„Nu mănâncă pâine de carne ca cineva cu un IQ de 190”, mormăi
eu, resentită.
„Îmi pare rău?”
"Nimic. Apropo, șah mat.” Stau în picioare, ștergându-mi palmele
peste jambiere și abandonând planurile mele de seducție cu
jumătate de inimă. Inima mea nu este cu adevărat în ea, sau poate
sunt prea obosită ca să mă culc. „A fost grozav să te cunosc. Am o
dimineață devreme și...
— Unde te duci, Mal? Tanu apare de nicăieri. „Parcă nici măcar
miezul nopții!”
„Oh, nu trebuie să-l ții jos pentru mine. Trebuie doar să cumpăr
cadouri pentru surorile mele mâine dimineață, așa că...
„Dar nu pleca acum ! Nu vrei pizza?”
"Pizza?"
„Da, hai să luăm pizza!”
„Sunt cam obosit și...”
„Atunci îl primim și îl aducem înapoi!” Se întoarce și urlă beată:
„Cine vrea să vină să ia pizza de la miezul nopții?”
 Poate pentru că Tanu este viața petrecerii sau pentru că pizza este cea
mai bună mâncare din lume, dar în jumătate de minut muzica se stinge
iar zona noastră comună se golește de toată lumea, în afară de mine.
Poate că am optzeci de ani înăuntru, dar: Binecuvântat. Liniște.
„Nu vii?” întreabă de la uşă femeia blondă care a fost cu Nolan
mai devreme. Accentul ei este foarte frumos. Dar nu am vorbit
niciodată cu adevărat, așa că sunt confuz de ce ar vrea ea să știe
dacă eu...
"Nu."
tresari si ma intorc. Nolan – vorbea cu Nolan. Cine e încă pe
canapea.
"Sunteţi sigur?"
Abia îi scutește o privire. "Foarte." Probabil urăște pizza.
Mănâncă doar calzone siciliană autentică făcută cu roșii cultivate în
jurul gurii Muntelui Etna.
Tot ceea ce. Mă duc la culcare. „Nolan, când Tanu se întoarce, îi
vei spune că m-am culcat?” Trec cu mâna pe lângă scaune, seturi
de șah, canapea. "Au un bun- "
Mâna lui îmi smulge încheietura mâinii. Sunt prea surprins ca să
mă clatin. — Hai să ne jucăm puțin, Mallory.
eu inghet. mă înţepenesc. Și de data asta mă mut. „Ți-am spus că
nu…” „… joc în afara antrenamentelor și turneelor. Da. Dar ai fost
jucând toată noaptea, în afara antrenamentelor și turneelor. Cu cinci
persoane diferite.”
imi bat joc. „Ai numărat?”
"Da." El ridică privirea spre mine. Stelele dansează din când în când pe
linia maxilarului, a pomeților. — Eram sigur că vei încheia noaptea în
camera lui Bandara.
„Bandară?”
„Ruhi Bandara. Voi doi doar vă jucați.”
Fac un pas înapoi și refuz să recunosc că am întreținut același
gând. În schimb, spun: „Nu vreau să joc împotriva ta”.
„O problemă, pentru că îmi doresc foarte mult să joc împotriva ta.”
Tremur, pentru că parcă ar spune altceva. Ca . . .
Nu știu.
"Deja ai."
"O singura data."
 „O dată a fost de ajuns.”
„Odată nu a fost nimic . Am nevoie de mai mult."
„Sunt sigur că sunt mulți oameni cărora le-ar plăcea să joace.
Cine ar plăti probabil doar să stea vizavi de tine.
— Dar te vreau, Mallory.
Înghit în sec, apoi privesc în altă parte. Are dreptate — mi-am
încălcat deja toate regulile mele de interzicere a șahului în afara
muncii. Deci, de ce mă împotrivesc atât de tare?
Poate pentru că l-am văzut jucând. L-am văzut că este genial,
citește poziții cu o privire, făcând lucruri pe care nici nu le înțeleg.
Dacă am juca, aș pierde. Și da, urăsc să pierd, dar acesta nu este
un meci corect. Deci, jucătorul numărul unu din lume este mai bun
decât reticentul Zugzwang din acest an. Mare lucru. La fel de demn
de știre ca a fi mai lent decât Michael Phelps la 200 m fluture.
Atunci poate că altceva mă deranjează. Nu că voi pierde, dar el
va ști că am pierdut.
Da. Acest . . . interesul, obsesia, fascinația pe care pare să le
aibă față de mine au venit pentru că l-am bătut. O singura data .
Sunt înnăscut bun la șah, dar nu sunt mai bun decât cineva care
este la fel de bun înnăscut și a avut decenii de pregătire
profesională. Am juca, el ar câștiga, iar apoi aș fi la fel ca toți ceilalți:
cineva pe care Nolan Sawyer l-a învins.
Captivația lui față de mine avea să scadă instantaneu și...
Ar fi un lucru bun, nu-i așa? Nu-mi place ca Nolan Sawyer să
apară la mine acasă și să vorbească Riverdale cu surorile mele, nu-i
așa? Ar trebui să fiu de acord să joc și să termin orice ar fi asta .
Si totusi.
„Nu”, mă aud spunând.
Falca lui funcționează. "Chiar atunci." Se relaxează și întinde
mâna peste sticle de sticlă, piese de șah, pungi de jetoane pe
jumătate mâncate, luând un creion și un fluturaș al Federației
Germane de șah. "Aşezaţi-vă."
„Ți-am spus, eu...”
 „Te rog”, spune el și ceva în tonul lui mă oprește. Încerc să-mi
amintesc ultima dată când l-am auzit spunând asta. Un cuvânt simplu, vă
rog . Nu-i aşa?
 "Amenda." Stau – vizavi de el, cât mai departe posibil. Asta
primesc pentru că refuz pizza. „Dar nu am de gând să mă joc, așa
că...”
"Şah."
"Ce?"
„Ai spus că nu vei juca șah. Nu ai menționat nimic altceva, așa că
. . .” El întoarce zburătorul către mine. El a desenat o grilă de trei
câte trei, a pus un X printr-un spațiu și . . .
Râd. „Tic-tactoe? Într-adevăr? ”
„Doar dacă nu ai pe Uno la îndemână? dame?
Operațiune?" „Acesta este mai rău decât Candy
Crush.”
El zambeste. Deformat. „Nu-i spune lui Tanu sau îmi va pune un
alt ac sub pernă.”
"O alta?" Eu dau din cap, amuzat. „Nu poți să vrei cu adevărat să
joci tic-tactoe.”
Ridică din umeri și ia o înghițitură lungă din IPA. „Am putea ridica
miza. Fă-o distracție.”
„Nu voi juca pentru bani.”
„Nu vreau banii tăi. Dar întrebările?”
"Întrebări?"
„Dacă câștig, pot să-ți pun o întrebare, orice întrebare, iar tu
răspunzi. Si invers."
— Ce ai putea dori să mă întrebi că... — O
afacere?
Pare o idee proastă, dar nu știu de ce, așa că dau din cap.
"Afacere. Cinci minute. Apoi mă predau.” Îi smulg creionul de pe
degete și îmi notez O.
Primele trei meciuri sunt egale. Al patrulea imi vine si eu zambesc
feroce. Îmi place să câștig. „Deci primesc o întrebare?”
"Dacă doriți."
Nu sunt sigur ce să întreb, dar nu vreau să-mi pierd premiul. Îmi
zdrobesc creierul pentru o clipă, apoi mă stabilesc: „Ce este turneul
Challengers?”
 Își arcuiește o sprânceană. „Întrebarea ta pentru mine este ceva pe
care ai putea căuta cu ușurință pe Google?” Mă simt ușor jenat, dar el
continuă. „Este
turneu care determină ce jucător va înfrunta actualul campion
mondial la șah.”
„Care ai fi tu?”
"În acest moment."
pufnesc încet. „Și în ultimii șase ani.”
„Și în ultimii șase ani.” Nu există nicio lăudărie în vocea lui. Fără
mândrie. Dar îmi trece prin minte pentru prima dată că a devenit
campion mondial la aceeași vârstă în care am părăsit definitiv șahul. Și
că dacă aș fi rămas doar câțiva ani mai mult, ne-am fi cunoscut mult
mai devreme. În cu totul alte circumstanțe. „The Challengers are zece
jucători, care se califică câștigând alte super-turnee sau sunt selectați
din cauza ratingurilor lor ridicate FIDE. Ei concurează unul împotriva
celuilalt. Apoi, câteva luni mai târziu, câștigătorul concurează pentru
titlul de Campionat Mondial.”
— Cel al cărui premiu este de două
milioane de dolari? „Trei, anul acesta.”
Inima îmi sare o bătaie. Nici nu pot concepe ce ar face banii aceia
pentru familia mea. Nu că aș câștiga împotriva lui Nolan într-un meci
de mai multe zile. Sau că aș ajunge la Challengers, din moment ce
nu sunt invitat la super-turnee și ratingul meu este momentan cu o
bucată de gumă sub talpa pantofului.
Prind pixul puțin prea puternic și desenez o altă grilă. Mintea mea
trebuie să fie în continuare pe bani, pentru că Nolan câștigă
următorul joc.
Îmi dau ochii peste cap. "Am fost distras. Nu meriți cu adevărat...”
„De ce ai renunțat la șah?”
mă încordez. "Scuzați-mă."
„În septembrie, după Philly, ai spus că moartea tatălui tău nu a
fost motivul pentru care ai renunțat la șah. Ce este atunci?"
„Nu am fost niciodată de acord că întrebările vor fi despre...”
„Am fost de acord cu orice întrebare.” El mă ține în ochi, un indiciu de
provocare în tonul lui. „Desigur, poți oricând să ieși din joc.”
Este exact ceea ce ar trebui să fac. Ieși și lasă-l pe Nolan singur cu
întrebarea lui stupidă și invazivă. Dar nu mă pot face și după câteva
secunde de mușcături de buze și de o dorință arzătoare de a-mi sculpta
următorul O în pielea lui, spun:
„Eu și tatăl meu ne-am înstrăinat o vreme” – trei ani, o săptămână și
două zile – „înainte să moară. Am încetat să mai joc atunci.”
„De ce te-ai înstrăinat?”
„Sunt două întrebări. Și dacă câștigi din nou, nu sunt permise
întrebări ulterioare.”
Se încruntă. „De ce nu ar fi?”
„Pentru că așa spun eu ”, mușc. Tace o secundă, dar îmi citește
bine tonul, pentru că dă din cap.
După aceea, tragem câteva jocuri. Ca în: douăzeci și trei de jocuri.
Devine clar că niciunul dintre noi nu dorește să fie pus următoarea întrebare
când câștig al douăzeci și patrulea joc, iar Nolan își canalizează cel mai
tradițional sine, lovindu-și palma pe masă. Sincer, se simte bine.
Mi-am irosit întrebarea Challengers, așa că mă gândesc bine la
ce aș vrea să știu despre el. Ceva despre relația lui cu Koch, poate?
Povestea lui Baudelaire? Bunicul lui? Există ceva ce mă întreb de
săptămâni întregi, dar mi se pare prea mult.
Pe de altă parte, a întrebat despre tata și mă simt răzbunată.
Poate chiar vicios.
„La mine acasă, când Sabrina te-a întrebat cu cine faci sex, ai spus
. . . lucruri conflictuale și . . .” Mă descurc.
"Care este intrebarea? Cu cine fac sex?”
dau repede din cap. Obrajii mei sunt în flăcări. Deja regret
asta. "Nici unul."
Uh? "Scuzați-mă?"
„Nu fac sex. Sau cel puțin, nu am făcut-o niciodată.”
Este nevoie de câteva momente pentru ca cuvintele să pătrundă. Ca să
se scufunde cu adevărat
în: Nolan Sawyer, Ucigașul de Rege, recunoscând cu bucurie că este
virgin la
vârsta de douăzeci de ani. Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta. Dar.
Nu. Am înțeles greșit. Dar chestia cu Baudelaire?
„Nu ai făcut niciodată sex”, repet.
 „Nu”, spune el, încrezător, calm, de parcă n-ar avea nimic de
demonstrat nimănui, de parcă nu-i pasă să fie altcineva decât el
însuși, pe deplin el însuși. Cel puțin aici, în seara asta, cu mine.
 "Oh." Simt că ar trebui să călc cu grijă. "Deci tu . . . ? Adică, ești
mulțumit de asta sau îți dorești asta. . . ?” mă înroșesc mai tare. Îi este
milă.
„Mi-aș dori să fac sex?”
dau din nou din cap. Isuse, pot vorbi. Sunt mai bun
decât asta. "Nu." Nici nu se gândește la asta. „Nu
până de curând.” "Ce . . . ce s-a schimbat recent?”
Se uită lung. „Fără întrebări ulterioare, mi s-a spus.” Colțul buzei îi
zâmbește într-un zâmbet. „În plus, am auzit că faci destul sex pentru
noi doi.”
geam. — Abia am fost... N-ar trebui să crezi niciodată nimic din
ce spune Darcy. ”
„Nu e ca și cum ar fi un lucru rău.” El desenează o altă grilă. Sunt
încă tulburat și el câștigă imediat. „Ce ai de gând să faci la sfârșitul
părtășiei tale?”
„Ce știi despre părtășia mea?” „Fără răspuns
la întrebări cu alte întrebări.”
Îmi dau ochii peste cap. „O să caut locuri de muncă în mecanică
auto. Orice indicii?” „Ce zici de șah? Ai de gând să nu mai joci?”
„Da.” îi fur pixul din mână. „Nu există viitor pentru mine în șah.”
El pufnește. „Nu poți doar...”
„La întrebare a răspuns. Următoarea rundă." Aruncă o privire
enervată, încăpățânată și câștigă imediat. Cum? El bea și eu nu, dar
eu sunt cel care alunecă. "Tot ceea ce." Îmi dau ochii peste cap. „Fără
întrebări ulterioare.”
Se aplecă spre mine deasupra mesei, cu ochii întunecați serioși,
stelele călătorind pe pielea lui. „Știi cât de incredibil ești?”
Nu pot sa respir. Temporar. Așa că mă forțesc să râd. "Într-
adevăr? Îți irosești întrebarea cu asta?”
"Sunt serios. Îți dai seama cât de excepțional ești, Mallory?
"Ce ești tu- "
„Nu am văzut niciodată ceva ca ceea ce faci tu cu șahul. Niciodată
.”
 „Eu... Ești de zece ori mai bun decât mine. Te-am învins o dată ,
în timp ce jucam Alb, și probabil te așteptai la un joc ușor.”
 „Nu mi-ai răspuns la întrebare.” Se aplecă și mai departe.
Miroase a săpun și bere și a ceva bun și întunecat. „Știi cât de bun
ești?”
Ochii mei îi țin pe ai lui. "Da, știu ." Aproape că doare să recunosc
asta. Acest talent nemărginit pe care îl am, pentru ceva pe care mi-
am jurat că nu îl voi urma – o promisiune pe care intenționez pe
deplin să o țin. „Te deranjează că sunt atât de bun?”
"Nu." Nu minte. El minte vreodată? „Poate că ar trebui. Dar." Lasă
asta, dar atârnă în mod misterios.
"De ce?"
Chic cu limba. „Nu ai câștigat nicio întrebare.” Grilă nouă. Joc
nou. Noua victorie pentru Nolan. E rândul meu să trântesc cu
pumnul pe masă. Sticla lui Nolan, acum goală, țâșnește pe plasticul
ieftin, iar iritația îmi curge în gât. La naiba cu acest joc.
„Tșeli?” întreb eu, acid. Furios.
"Nu. Dar este fascinant cum suferă performanța ta când îți pierzi
calmul. Poate vrei să lucrezi la asta.”
„ Nu - mi pierd calmul, iar performanța mea tic-tactoe nu este
aproape...”
„Întrebare”, îl întrerupe el, cu o nouă tăietură a vocii. „De ce te
prefaci că nu vrei asta?”
"Acest?"
Gestează în jurul său. Dar apoi spune: „Șah. De ce te prefaci că
nu vrei să -l joci?”
— Tu nu mă cunoști , mă încrez. „Doar că nu-mi place atât de mult
șahul.”
El clătină din cap cu un zâmbet mic și desenează o altă grilă – apoi
câștigă ușor când bâjbâi. Mâinile îmi tremură și am terminat cu...
— Și tu simți asta, nu-i așa, Mallory? Tonul lui este apăsător.
Scăzut. „Când joci, simți același lucru pe care îl simt și eu.”
Strâng din dinți. „Nu am idee ce simți. Șahul este un joc stupid de
masă și...
 „ Este un joc de societate stupid, dar este al tău . Văd felul în care
privești piesele. Este lumea ta, nu-i așa? Cea pe care o alegi pentru tine,
ei bine
în limitele tale. Poți fi regina în ea. Regele. Cavalerul. Ce vrei tu.
Există reguli și, dacă le înveți suficient de bine, atunci le vei putea
controla. Veți putea salva piesele la care vă interesează. Deci, spre
deosebire de viața reală, nu?
Cum îndrăznește să se comporte de
parcă mă cunoaște , ca și cum el... îl
urăsc.
Nu-mi amintesc ultima dată când am fost atât de furios. Îmi se
agita bilă în stomac. Îi smulg fluturașul din mână și fac o altă grilă,
aproape rupând hârtia în acest proces. Este nevoie de șapte
încercări, dar în sfârșit câștig.
„Ce naiba vrei de la mine?” mă răstesc, aplecându-mă mai
aproape cu o privire.
El ridică o sprânceană.
„Pentru că nu înțeleg”, aproape țig. „ De ce ești aici când ai un
turneu săptămâna viitoare? De ce presupui că știi ceva despre
mine? De ce îți pasă măcar de gândurile mele despre șah…” Închei
cu un zgomot furios, bestial.
Dacă Nolan este afectat, nu arată. „Credeam că începi să-ți faci o
idee.”
"Nu sunt. Spune -mi doar ce vrei și... ”
Un sunet puternic.
Mă întorc spre uşă. Tanu și ceilalți intră înăuntru, ținând în mână
un teanc de pizza la pachet, țipând ceva despre reducerile de
pepperoni și hamsii. Îmi dau seama cât de aproape sunt de Nolan și
mă retrag. Continuă să mă privească, cu fantoma unui zâmbet trist
pe buze.
„Bănuiesc că jocul s-a terminat”, spune el, ridicându-se în
picioare pentru a-l ajuta pe Tanu. „Noapte bună, Mallory. Și mult
noroc.”

OceanofPDF.com
Darcy iubește hanoracul de cobai pe care i-am cumpărat-o („deși este
un copout, deoarece Goliath nu va dori să copuleze cu un porcușor
2D”) și chiar și Sabrina este impresionată de noile ei patine din frunze
de arțar pe care aproape că am ratat avionul să le cumpăr și aproape
că nu putea încăpea în bagajele mele.
Dar dragostea ei pentru mine vine și pleacă. "Tu ești cel mai bun!"
îmi spune ea miercuri, după ce o duc la McKenzie's. Dar joi, când o
găsesc plângând în sufragerie din cauza unui lucru postat de
McKenzie pe rețelele de socializare, este „De ce trebuie să fii atât de
năzdrăvan ? De ce nu te poți ocupa de treburile tale?”
„Dacă îmi găsesc cadavrul într-un șanț”, îi spun mamei, „spune
poliției să nu se uite în ea. Probabil a făcut-o, dar nu vreau să-și
petreacă viața în închisoare.”
„Nu ești doar tu. E supărată pe întreaga lume.”
— Eram atât de intens la paisprezece ani? Este o întrebare atât de
ridicolă. Am încă optsprezece ani, dar mă simt la fel de bătrân ca doamna
de la Titanic . Cu excepția cazului în care mă compar cu Easton și mă
simt blocat într-un stadiu de pubesc.
„Odată ți-am cerut să nu mai lași borcanul cu unt de arahide
deschis și m-ai numit dictator.”
geam. — Va fi și Darcy așa?
 "Da." Ea mă mângâie pe umăr. „Deși va lăsa Nutella deschisă.” Una
peste alta, totuși, mă întorc din călătoria mea la revelația uluitoare
că nu au avut loc urgențe care să pună viața în pericol și că fără mine,
al meu
familie . . . a făcut bine. Sunt jumătate șocată, jumătate uşurată.
Oz și Defne sunt la Pasternak, ceea ce înseamnă că eu sunt în mare
parte nesupravegheat. Ar trebui să folosesc timpul suplimentar pentru a
reveni la cursul de lectura García Márquez la care m-am înscris pe
Goodreads, să memorez capitalele mondiale, să-mi vopsesc părul în verde.
Orice, cu adevărat. În schimb, studiez jocurile lui Nolan.
Furia ultimei nopți din Toronto s-a transformat în resentimente rece.
Nolan a spus o mulțime de lucruri despre mine, dintre care unele au fost
corecte, prin pură coincidență. Ceas spart, de două ori pe zi. Totuși, nu
avea niciun drept. Jocul lui de întrebări a fost stupid. Sper să nu-l mai văd
niciodată. Probabil că nu va face.
Dar vreau să studiez capodoperele agravante care sunt jocurile lui,
iar mâinile îmi mâncărime să le trag în sus pe motorul de șah. Mă
bucur de capacitatea sa delicioasă de a-și uza adversarii, de a-i priva
de joc activ și apoi de a lovi ca un tigru. Dezvolt o obsesie mai mult
decât ușoară și, probabil, de aceea mă gândesc la el când mă
potrivesc cu un tip pe nume Alex într-o aplicație duminică seara.

ALEX: Hei!

MAL: iubeștecâinele din poza ta de profil, este un pitbull?

Telefonul meu sună imediat cu un răspuns, dar timp de câteva
minute sunt prea distras să mă întind pe spate pe canapea și să
analizez varianta Sawyer pentru ca Apărarea Berlinului să o verifice.

ALEX: Da. Cum ai fost?

Cum am fost ? E cam ciudată întrebarea. Derulez înapoi la poza

lui de profil, crezând că mi se pare puțin cunoscut. El este dragut.
Par inchis la culoare. Ochi întunecați. Nu atât de întunecat, totuși.
Nu la fel de întunecat ca . . .

MAL: ne -am mai întâlnit?

ALEX: Glumești?
 Nu. Nu glumesc. Din fericire, îmi amintește înainte de a fi nevoit să
recunosc.

ALEX: Am fost împreună la școală. Am fost cu un an înaintea ta.

Te-am rugat la balul juniorilor.

Oh. Alex, cu excepția faptului că acum are păr pe față. Îmi amintesc.
Așa fusese. . . bland. Probabil de ce nu m-am gândit cu adevărat la el de
atunci.

MAL: Îmi pare rău, nu ți-am recunoscut poza. Ce mai faci?

ALEX: Bine! Sunt la Rutgers. Şi tu?

MAL: Nu sunt la școală

ALEX: Îți iei un an liber? Ti se potriveste, din poza ta de profil. Ai

fost întotdeauna foarte fierbinte, dar acum. . .

Următorul text este trei emoji-uri de foc. Având în vedere motivul

pentru care sunt în această aplicație, probabil ar trebui să o consider
măgulitoare în loc de . . . bla.
În schimb, mă întreb cum ar face Nolan asta. Fii online. None.
Prost, probabil. Nu este virgin? Inutil în sac.
Dar este atât de greu să-l imaginezi făcând ceva prost. Cu ochii lui
întunecați și atenți; modul precis și intenționat în care mâinile lui mari se
închid în jurul pieselor de șah; vocea lui, mereu atât de atentă; strategiile
sale frumoase și strălucitoare. El murmura cuvinte indiscernibile pe sub
răsuflarea lui la Jocurile Olimpice, când făcea o greșeală sau regreta o
mișcare. Uneori părul de la ceafă îmi creștea și nu ar fi trebuit să fie plăcut,
dar eu...
 Telefonul meu sună din nou și mă uit la el, tresărită. Am uitat că
era în mână.

ALEX: Vrei să ne întâlnim în curând, să ne prindeți din urmă?

 Conectează-te, vrea să spună. Deși este suficient de subtil în
privința asta. Pun pariu că Nolan nu ar fi nici pe departe la fel de
discret. Pun pariu că ar spune ceva de genul „a avea un act sexual”
și...
Oh Doamne.
Oh Doamne .

MAL: De fapt, probabil mai bine nu. Sunt prea ocupat cu

munca, nici nu ar trebui să fiu online. imi pare rau ca iti pierd
timpul.

Îmi tac telefonul, iar când vibrează cu răspunsul lui Alex, nu mă

obosesc să-l verific. De ce naiba mă gândesc la Nolan chiar acum, în
timp ce stabilesc o întâlnire cu o altă persoană? De ce este el în capul
meu?
Asta este. Am terminat. Acest lucru este supărător. Confuz. Prost.
Fără precedent. Gata cu jocurile Nolan. Gata cu Nolan. Trebuie să...
nu pot să mă gândesc în continuare la el.
Începând de mâine , îmi spun în timp ce aștept ca jetul de duș să
se încălzească suficient. Nu mă voi mai uita la jocurile lui. Îl voi
epura. Pornire Mâine .
chiar cred. Până mâine se întâmplă.

PIESA ESTE ÎN VANITY FAIR.

Ceea ce este o problemă în sine, deoarece nu mai am articole
gratuite pentru luna. Înseamnă că atunci când Easton îmi trimite
mesaje ( Te înțelegi cu el?
Bine de știut că trebuie să aflu despre viața prietenului meu de la Vanity Fair!!! ), pot
vedea titlul ( Sawyer se află pe locul doi la Pasternak invitațional, remiză la Koch în
meciul final volatil ) și nimic altceva.
 Tocmai m-am trezit după ce m-am răsucit toată noaptea. Afară
este încă întuneric, strălucirea telefonului meu îmi străpunge ochii
plini de sânge, iar Goliath își linge cu mândrie fundul undeva lângă
urechea mea stângă.
Chiar îmi urăsc viața.
 MALLORY: nu ai acces la articol. tl;dr?

MALLORY: ce mai faci, apropo? te-a capturat un sasquatch și

te-a făcut mireasa ei?

BOULDER EASTON ELLIS: VREI să citești asta.

MALLORY: Sunt sărac și îl urăsc pe Jeff Bezos.

este Washington Post și USE

BOULDER EASTON ELLIS: Acesta
MOD INCOGNITO, ce e cu tine. Boomer.

Modul incognito funcționează și de unde nu am știut despre asta?

Mă întreb cum să exploatez aceste cunoștințe noi, atunci când
primul paragraf al articolului îmi atrage privirea.

. . . că Sawyer părea neobișnuit de neconform. Bineînțeles,

în formă pentru numărul 1 mondial este încă mai bun decât
majoritatea Super GM, dar mulți au fost surprinși când s-a
clasat pe locul al doilea la unul dintre cele mai importante
turnee ale anului.
— și nu a participat la ceremonia de decernare a premiilor.
„Părea obosit”, a spus Andreas Antonov, directorul
general al Georgiei, într-un interviu. „Ceea ce nu este
surprinzător, având în vedere că a venit direct de la
Toronto și a jucat primul său meci la o oră după
aterizare.” Decizia lui Sawyer de a participa la Jocurile
Olimpice a fost un subiect de multe discuții în
comunitatea de șah. A fost singurul jucător din top-20
care a ales să facă acest lucru.
„Asta se întâmplă când pui șah după prietena ta”, a
spus Koch, câștigătorul lui Pasternak, pentru
ChessWorld.com. „Era Sawyer a șahului s-a încheiat.
Următorul
 lună voi triumfa la Challengers, iar apoi voi lua
Campionatul Mondial.”
Deși Sawyer nu a vorbit public despre viața sa
personală, pare probabil că Koch se referea la Mallory
Greenleaf, un jucător talentat care a atras puțin atenția de
la Philadelphia Open. Greenleaf are în prezent un rating de
1.892, dar urcă rapid în clasament. La Jocurile Olimpice,
Greenleaf și Sawyer au făcut parte din echipa SUA cu
Tanu Goel (clasament: #295) și Emil Kareem (clasament:
#84) și s-au clasat pe locul al treilea. De asemenea, au fost
văzuți împreună în afara turneului (vezi această poză). . .

Dau clic pe link, care mă duce la Page Fucking Six. Este o

fotografie cu Nolan și cu mine în ultima noastră noapte în Toronto,
jucându-ne tic-tactoe într-o cameră semiîntunecată. Am capul aplecat,
creionul în mână. Se uită fix la mine, cu o expresie ciudat de blândă pe
chipul lui, de obicei ilizibil.
Cine a luat asta? Când? De ce?

. . . Se zvonește că Sawyer, care este o vedetă rock

de bună credință, se întâlnește cu o colega de șah
Mallory Greenleaf. Cei doi au fost surprinși având un
moment intim târziu. . .

Oh, la naiba. Nu Nu NU . Oh, la naiba.

Mă ridic din pat. Asta e rău. Mai rău decât rău. Cel mai rău . Ce
trebuie să fac? Cum pot cere o retragere de la Vanity Fair ? Au un
manager cu care pot trage o Karen?
Nolan. Nolan va ști. Va dori să repare și asta. Trebuie să iau
legătura cu el, dar cum? Nu am numărul lui. Îl invoc cu o
pentagramă făcută din curele, sau... Emil!
Îi scriu, apoi îmi amintesc de programul lui din Toronto: nu o persoană
matinală. Cine știe când se va trezi și abia aștept atât de mult când
cineva greșește cu mine pe internet. Așa că îmi trec o mână prin păr și
fac ceea ce ar face oricine altcineva: caut pe Google Nolan. trebuie să
pieptăn
prin mai multe rezultate decât ar trebui să aibă oricine care are doar
douăzeci de ani, inclusiv un Tumblr cu el ca o pisică și o fanfiction
erotică explicită despre el și Percy Jackson, 69 de ani pe un
hipocamp. Atunci găsește ceva util: un articol despre Nolan care se
emancipează de familia sa și se mută într-un penthouse Tribeca.
Și pentru că internetul este un loc înfricoșător care nu crede în
limite, există o adresă.
Se pare că nici eu nu cred în limite: mă duc acolo să vorbesc cu
Nolan. Va dura peste o oră. Până atunci, Emil va fi răspuns și îi voi trimite
un mesaj lui Nolan că sunt în zonă.
Să-l facem pe Starbucks să vorbească despre șah și un
posibil
proces pentru defăimare la un mare
canal de știri! Cafeaua este pe mine! Plan perfect.
Făcut doar puțin mai puțin perfect de faptul că mă aflu în holul clădirii lui
Nolan, iar Emil tot nu-mi va răspunde și nu-mi va prelua apelurile. Pentru că
încă doarme. Portarul aruncă o privire la puloverul supradimensionat pe
care l-am aruncat peste rochia mea cea mai boho și este gata să mă alunge
din clădire.
Zâmbesc tremurând. — Sunt aici să-l văd pe domnul Sawyer.
Expresia portarului spune clar, vă cunosc gruparilor de șah și nu voi ezita
să deranjez poliția cu asta . Mă face să vreau să mor puțin.
"Vă rog?"
„Sunt instruit să nu las vizitatorii neaștepți.”
"Dar eu . . .” Îmi vine o idee. Mă face să vreau mult să mor. „Tocmai s-a
întors din Rusia și am vrut să-i fac o surpriză, pentru că sunt a lui. . .” Nu
călușă. Arată-i portarului bun articolul din Pagina șase . "Iubita. Vedea?"
Vedeți această poză care este pe internet și, prin urmare, trebuie să fie
adevărată?
Două minute mai târziu, sunt la etajul al patrulea, mă gândesc că
Nolan are nevoie de o securitate mult mai bună, când deschide ușa.
Mă așteptam pe deplin să vorbesc la el și să-i cer să-i întrebe pe ai lui. . .
publicist? Echipa de presa? Maseză? Că a cerut cuiva să repare acest rahat.
Dar când stă în fața mea, cu părul sălbatic, pielea albă pastă, tricou alb și
pantaloni de pijama în carouri zbârciți de pe saltea, nu pot să nu spun... . .
„Arăți ca moartea.”
 — Mallory? Își freacă călcâiul palmei în ochi. Vocea lui este
răgușită de somn și de altceva. — Un alt vis, nu?
 „Nolan, ești bine?”
„Ar trebui să vii în pat. Aceasta este o configurație stupidă. Îmi
place mult mai bine când...”
„Nolan, ești bolnav ?”
El clipește. Expresia lui se limpezește. „ Chiar ești
aici?” " Da . Ce e în neregulă cu tine?"
Se scarpină la ceafă și se cufundă în stanbul ușii, ca și cum
echilibrul ortostatic nu ar fi ceva pe care l-a stăpânit pe deplin. „Nu
sunt sigur”, mormăie el. „Fie totul, fie nimic.”
Apartamentul lui Nolan este un duplex de trei ori mai mare decât
casa mea, o întindere uriașă de spații neaglomerate, ferestre largi,
podele din lemn de esență tare și rafturi de cărți. În mijlocul holului e o
valiză deschisă, abandonată; pe o masă din apropiere, un teanc de
cărți care includ Emily Dickinson, Donna Tartt și o monografie despre
falanga macedoneană; peste tot, parfumul profund și complex pe care
am ajuns să îl asociez cu Nolan – dar mai bine. Mai puternic.
Deconstruit în straturile sale separate.
Îl urmăresc în timp ce duce undeva pe care a uitat să spună,
încercând să nu fie băgacioasă cu spațiul lui, să nu se uite la
bumbacul care se lipește de umerii lui largi. E ciudat să fii aici.
Precum atmosfera deosebită pe care o emană fiecare cameră de
îndată ce Nolan Sawyers intră, a fost distilată, condensată, turnată
peste pereți și podele.
Această călătorie improvizată s-ar putea să nu fi fost o decizie
înțeleaptă. "Ai febra?" intreb in bucatarie.
„Imposibil de spus.”
îmi arcuiesc sprânceana. „Să vă povestesc despre tehnologia
termometrului.” "Ah da. Am uitat." Ideea este că nici măcar nu cred că
este un prost.
Îl urmăresc luând în mâini două căni de mărime obișnuită care arată
aproape comic de mici în mâinile lui (una spune Little Bitch al lui
Emil #1 ), o cutie de Froot Loops, un galon de lapte pe jumătate
băut, care este vizibil coagulat. Îmi oferă cana non-Emil ca și cum ar
fi un whisky.
 „Nolan, tu…” Îmi ridic degetele de la picioare pentru a ajunge la fruntea
lui. El arde .
Atât de aproape, miroase a somn și a transpirație proaspătă. Nu
neplăcut.
„Mâna ta este atât de mișto”, spune el, închizând ochii de ușurare.
 Fac să-l iau, dar el o prinde sub al lui. "Stau." Se aplecă spre mine, cu
respirația caldă, buzele crăpate pe tâmplă. „Nu stai niciodată.”
„Nolan, ești bolnav. Trebuie să facem ceva în privința asta.”
"Dreapta. Da." Se îndepărtează de mine. "Mic dejun. Va fi ca nou
după.”
"Dupa asta ? Ai nevoie de nutrienți, nu de coloranți alimentari în formă
de microgogoși.”
„Este tot ce am.”
"Serios?"
El ridică din umeri. „Eram plecat undeva. Canada?"
„Ai fost în Rusia. De asemenea, ai un teanc de boluri în acea
credenza — cine are cereale într-o cană?
"Oh." El dă din cap. Apoi se prăbușește încet, până când fruntea i
se sprijină pe insula bucătăriei. „Cine este Credence?”
Îmi ciupesc podul nasului. Sunt o persoana buna. Ridic coșul de gunoi
al doamnei Abebe când vântul îl răsturnează, zâmbesc câinilor din parc,
nu-mi bat joc niciodată de oamenii care spun indiferent . Nu merit asta. Si
totusi. „Ascultă, stai aici. Nu mânca asta. Ma intorc imediat."
Îl duc pe jumătate pe canapea, cu mușchii lui solizi grei și arzător
împotriva mea. În mai puțin de zece minute, cobor scările, cheltuiesc
PIB-ul unei țări europene mici la bodega din colț și mă întorc să-l
găsesc dormind.
Sunt Maica Tereza. Reîncarnat. Am nevoie de un halou pentru
necazul meu.
"Ia asta." Canapea lui Nolan este o secțiune uriașă, dar încă prea
scurtă pentru el.
Ridicol.
„Este otravă?”
„Ibuprofen cu eliberare rapidă”.
„Ce este mirosul acela?”
„Axile tale.”
„Nu, cel bun.”
„Eu gătesc.”
Ochii i se deschid. „Pregătiți supă de pui.” „Pe
care nu meriți.” "De la zero?"
 „Este foarte ușor, iar conservele au gust de otrăvire cu plumb și
disperare. Apropo, îmi datorezi patruzeci și trei de dolari. Da, vă
taxez pentru barul Snickers de sprijin emoțional pe care l-am
cumpărat pentru mine — puteți să Venmo, dar vă rog să nu scrieți
For Drugs în rândul de note. Doar . . . trage un pui de somn. Mă
întorc."
El nu are, totuși. Trage un pui de somn. El stă la insula bucătăriei și mă
urmărește într-un mod plin de sticlă, încântat, în timp ce mă mișc în liniște.
Nu mă deranjează, într-adevăr. Ochii lui asupra mea fac de obicei lucruri
ciudate, incomode, dar astăzi . . . poate că ador această bucătărie. Este
mare, confortabil și modern și vreau să-l folosesc în fiecare zi. Vreau să mă
căsătoresc cu ea și să adopt un pachet întreg de sharpeis incontinente cu
el.
"De ce esti aici?" întreabă el douăzeci de minute mai târziu. Cu
medicamentele care au început, pare puțin mai puțin scos din asta.
„Există acest articol în Vanity Fair ”, explic distrat în timp ce mărunți
morcovii. Acum că sunt aici, am grijă de Nolan în apartamentul lui cald,
care miroase a el și mâncare confortabilă, este greu să mărturisesc
nivelul de indignare pe care l-am simțit acum o oră. „Despre că ai pierdut
în fața lui Koch.”
„Am desenat cu Koch. Dar am pierdut în fața lui Liu, care la rândul
său a câștigat în fața lui Oblonsky, și am făcut egalitate cu Antonov,
așa că m-am clasat pe locul al doilea la turneu... ”
„Da, sunt sigur că pula ta este mai lungă decât cea a lui Koch, dar
hai să ne concentrăm asupra chestiunii în discuție, și anume că
Koch i-a spus lui Vanity Fair că tu și cu mine ne întâlnim, iar Pagina
șase a publicat poze cu noi în Toronto și acum orice ar fi un mic
procent de tocilari din lume îi pasă de șah crede că avem ceva.”
„Și noi nu?”
Mă întorc să mă uit la el. „Nu ai lucruri . Mi-ai spus asta.”
„Am spus și „până de curând”. ”
Inima îmi sare o bătaie. „Ar trebui să fii mult mai supărat din
cauza asta. Din moment ce ești pe patul tău de moarte, voi lăsa asta
să alunece, dar va trebui să clarificăm lucrurile.”
 "Sigur. Simte-te liber."
"Ce înseamnă asta? Împreună. O vom face împreună. Putem
emite o declarație de presă. Investește în skywriting. Ceva ."
 "Nu voi. Dar tu poti."
mă încruntă. „Ce vrei să spui că nu o vei face? Sora mea,
prietenii mei, vor citi articolul și vor crede că este adevărat.”
„Sunt bucuros să trimit un mesaj prietenilor tăi, sau să le scriu pe
FaceTime, sau să le scriu în aer pentru a le explica situația. Dar nu
voi vorbi presei despre viața mea personală.”
"De ce?"
„Mal, înțeleg că acest lucru este supărător, dar nu este prima dată când
mi se întâmplă asta. Nu există nicio modalitate de a lupta cu presa atunci
când greșesc. Poți doar să-l ignori. Prima regulă a Clubului de șah: nu
căutați niciodată pe google.”
Acopăr supa cu un capac și mă sprijin de blat, cu brațele
încrucișate. „Destul de sigur că prima regulă a Clubului de șah este
că Albul mută primul. Și înțeleg că ai fost ars de zvonul Baudelaire,
dar...
„Mă refeream la rahatul pe care l-au imprimat despre bunicul
meu.” Îmi aruncă o privire vacuă. „Ce este zvonul Baudelaire?”
Privesc în altă parte. Rușinos, că eu știu și el nu. Face să pară că
îmi pasă mai mult de viața lui amoroasă decât de el. "Doar . . .
oamenii au spus că te-ai întâlnit cu un Baudelaire?
"Oh da. Surorile, nu? Emil mi-a spus despre
asta.” "Este adevarat?"
Sprânceana i se ridică. „Știi că nu este.”
Dreapta. Fac. — Atunci, cum a început
zvonul?
„Unul dintre ei era la o petrecere la care m-a pus managerul meu
să merg, când încă o ascultam. Probabil că a fost suficient.”
Îmi sprijin coatele pe insulă, urăsc cât de interesat sunt. „Care
Baudelaire?”
„Numele a început cu un J , cred?”
suspin. Toate au nume J. "Deci ce s-a întâmplat? Vorbeai și nu ai
vrut. . . ştii."
„Ai vrea?”
„Dacă aș fi eu? La naiba da.”
Își înclină capul. "De ce ai?"
"Ce vrei să spui?"
 „Ce ai scoate din asta?”
dau din umeri. „Îmi place sexul. Este distractiv. Se simte bine -
foarte bine, uneori. Mai ales când ai chef și o faci cu oameni atractivi
sau interesanți. Nu mi-e rușine de asta.”
„Nu ar trebui să fii”, spune el, dar pot spune că nu înțelege complet.
Acel sex, dorinta, sunt ceva la care inca isi infasoara capul. „Ce zici de a
te simți mai aproape de cineva? Faci o conexiune?”
"Pot fi. Sunt sigur că sexul înseamnă lucruri diferite pentru diferiți
oameni și toate sunt valabile.” Am zdrobit amintirea nopții trecute și
pe Alex, ca și cum ar fi o muscă de fructe. „Dar partea conexiunii
umane. . . nu de asta o fac . Este riscant.”
"Riscant? Cum?"
Ridic din umeri, nu vreau să explic. „Nu am nevoie de chestiile astea.
Sunt destul de ocupat.” Dă din cap de parcă știe. — Să ai grijă de
familia ta, nu?
îmi arcuiesc o sprânceană. — Nu vorbeam despre aventura ta
Baudelaire? „Nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat.
Așteptăm." "Ce?" Mă aplec mai aproape, cu ochii mari.
„Kasparov a fost acolo”.
„Fostul campion mondial?”
"Da. A vrut să se joace cu mine.”
"Și?"
„Ce vrei să spui, și? M-am dus să joc.”
"Stai să văd dacă am înțeles bine. Ai ales să joci șah cu un bătrân
decât să te culci?
Se uită la mine de parcă ar fi o călugăriță de claustru și îi explic
Bitcoin. — Ai înțeles că a fost Kasparov ?
Râd. Apoi râd din nou. Apoi mai râd, cu fruntea lângă palmele
mele, gândindu-mă că, atunci când nu e un prost total, Nolan este
de fapt cam drăguț. Când ridic privirea, mi-a luat o șuviță din păr și o
freacă între vârfurile degetelor ca și cum ar fi mătase de dud. Ochii
lui sunt încă puțin sticloși, așa că l-am lăsat.
„A fost cel puțin cel mai bun joc din viața ta?” Întreb.
Se uită în ochii mei. "Nu. Nu a fost.”
 „Atunci care a fost?”
Mai mult cu privirea. Un fior rătăcit îmi străbate șira spinării, venind
de cine știe de unde. Apoi sună cronometrul din bucătărie și amândoi
ne uităm în altă parte.
Am pus supa în cana lui Emil's Little Bitch pentru că este o
imagine mentală pe care merit să o am.
„Este bine”, spune el după prima lingură, părând surprins
ofensator. „Nu la fel de bună ca pâinea de carne a mamei tale,
dar...”
Îl ciupesc de bicepși, unde aproape că nu se cedează pentru că
mușchii îi încordează mânecile tricoului și îi apare zâmbetul
deformat. Are patru porții, pe care le mănâncă băiețel în timp ce eu
mă ronțăiesc din Snickers și mă prefac că nu sunt flatată. Adrenalina
mea scade, iar corpul meu începe să-și amintească că i-am dormit
mai puțin de cinci ore și fără cofeină.
"Gatesti?" intreb eu distras.
"Rareori. Și mediocru.”
„Și totuși, ai cea mai bună bucătărie pe care am văzut-o
vreodată.” Eu dau din cap. „Banii pe care cineva îi poate câștiga din
turnee sunt puțin obsceni.”
„Așa este, dar am fost un copil de fond fiduciar. Te voi lăsa să
decizi dacă asta e mai mult sau mai puțin josnic din punct de vedere
moral.”
„Drăguț din partea părinților tăi.”
„Bunicul meu”, corectează el. „Obișnuia să dețină acest
apartament.”
"Oh." Îmi mușc buzele, gândindu-mă dacă vreau să întreb. „Acela
era bunicul tău care . . .”
"Da. Care a jucat șah și a înnebunit și aproape că m-a ucis când
aveam treisprezece ani.” Zâmbetul lui este mic, nu atât de amar pe
cât m-aș fi așteptat. eu tresar oricum.
„Nu este cel mai bun mod de a vorbi despre sănătatea mintală”,
spun eu neutru.
 "Dreapta. Bunicul meu, care a fost diagnosticat cu demență
frontotemporală cu variantă comportamentală în declin rapid. Sună
mai bine?” nu raspund. Apoi adaugă: „Există o variantă familială a
demenței frontotemporale, știai?”
Deschid gura, apoi o închid. Are un sentiment îndepărtat pentru
el care pare să aibă prea puțin de-a face cu febra lui. Ar trebui să
călc cu grijă.
 Nolan Sawyer, are nevoie de îngrijire. Sună fals. Dar.
„Ți-e teamă că ți se va întâmpla?”
Scoate un râs fără umor. „Știi ce e amuzant? Odinioară îmi era
groază de asta, dar știu că nu va fi. Pentru că am făcut teste genetice
imediat ce m-am emancipat. Dar tatăl meu, din câte știu eu, nu s-a
făcut testat și, până nu am încetat să-i mai iau apelurile, mi-a spus în
fiecare zi, în fiecare zi, că dacă voi continua să joc șah, voi ajunge ca
bunicul meu. Ca și cum asta ar fi problema lui: a jucat prea mult șah.”
"Asta pare . . . prostesc."
"Da bine. Oamenii nebuni vor spune lucruri prostii.”
Nu se întâlnește cu ochii mei. Se uită în jos în cana lui goală, cu coatele
pe blatul de marmură, iar eu mă simt aplecându-mă mai aproape. Nolan
pare crud și nu vreau să risc să-l ating, dar mi-ar plăcea să fiu aici . Cu el.
E ceva ce fac cu Easton, când ea se simte dezamăgită. Darcy.
Sabrina, când mă lasă. Apropie-te puțin mai mult decât este
politicos. Împărtășiți același aer. Lăsați parfumurile noastre să se
amestece. O fac pentru surorile mele și pentru prietenul meu, iar
acum pentru acest campion mondial de șah prost și îngroșat, pe
care se pare că îl alăptez pentru a reveni la sănătate.
Ciudații, amândoi.
„Acest apartament pe care ți l-a lăsat. . . E mare pentru o singură
persoană, murmur eu.
„Vrei să te muți?” Tonul lui se potrivește cu al meu, intim.
"Sigur. Îmi voi vinde pancreasul. Ar trebui să acopere primele trei
luni de chirie.”
„Nu trebuie să plătești chirie. Alege doar o cameră.”
„Și te voi plăti înapoi în companie? Te scutesc de a lua cina singur la
masa ta de cireș, luminată cu candelabre, de cincizeci de picioare, ca
Bruce Wayne?
„De obicei iau cina stând în picioare în fața acelei table de șah de
acolo.”
„Sunt surprins că ai luat cina. Și nu te susține doar cu lacrimile
rivalilor tăi.”
Zâmbește din nou, și Dumnezeu.
El este ofensiv, unic, devastator de frumos.
 Fac un pas înapoi, întinzându-mi mâna spre poșetă și aruncând
ambalajul Snickers. „Supa rămasă este în frigider. Luați din nou
ibuprofen în cinci ore. Și cereți pe cineva să vină, astfel încât dacă
leșini, ei vor observa înainte ca șobolanii să-ți mănânce intestinele.”
"Esti aici."
"Am fost aici. Plec acum."
Nolan se dezumflă vizibil și ceva de genul compasiunii mă mușcă.
„Unde este Emil?” Întreb.
„Nu o să-l sun pe Emil pentru că am sniffles. E ocupat cu
examenele intermediare și își petrece trei ore pe zi tânjind după
Tanu.”
„Atunci altcineva.”
El dă din cap. "Voi fi bine."
„Nu vei. Erai pe jumătate mort când am ajuns
aici.” „Atunci stai.”
„Am întârziat deja la Zugzwang. eu . . .”
Se uită la mine cu acei ochi întunecați și limpezi și pur și simplu
nu pot pleca. Nu pot să-l părăsesc. Dacă se deshidratează și
moare? Atunci asta va fi pe mine? Nu îi ofer fantomei lui satisfacția
de a bântui mai multe generații de femei Greenleaf. Îl țin în viață.
„Din moment ce ambele noastre slujbe constau în a juca șah, ar
trebui să jucăm un joc”, spune el în timp ce îi scriu lui Defne că a
apărut ceva urgent. „Doar pentru a fi membri productivi ai acestei
societăți capitaliste.”
"Bună încercare."
"A funcționat?"
"Nu. Nolan, încă arăți ca moartea. Doar dormiți un pui de somn în
timp ce îmi pierd ziua urmărind jocurile Dragon Age pe Wi-Fi.”
„Dragon ce ?”
Și uite așa mă aflu pe canapeaua de piele a lui Nolan,
povestindu-i despre spiriduși și capete de ou și sfârșitul lumii, liniștit
de videoclip și de prezența lui Nolan.
„Îmi place asta mai mult decât spectacolul Jughead”, spune el la
zece minute. Căsc, destul de mulțumit.
Apoi, alte zece minute mai târziu, doar adorm adânc.
Lumina soarelui devreme de după-amiază este strălucitoare, dar nu-mi pasă. ajung să
ignor
pentru că cea mai delicioasă pătură este înfășurată în jurul meu. Fără
cusur, A+, 12/10, recenzie Amazon de cinci stele. Mă ține prăjită și mă
apasă pe spătarul canapelei, solid și greu, amestecul perfect de tare și
moale. În mare parte greu, dar într-un sens bun. Chiar și-a strecurat un
picior chiar între al meu, iar brațele lui sunt încleștate în jurul cutiei
toracice. Îmi este aproape imposibil să mă mișc, dar nu mă deranjează,
pentru că mă simt protejat de atacurile din toate părțile. Ca regele în
timpul șahului bun.
Nu voi părăsi locul ăsta, niciodată. Locuiesc aici acum, în rai.
Deschid ochii pentru a cerceta noul meu regat și...
Nolan este chiar aici. Uitandu-se la mine. Și ceva în mine îmi
spune că ar trebui să intru în panică, dar tot ce pot face este să
spun:
"Hei."
„Hei”, îmi răspunde el și aproape îi simt pietrișul vocii lui pe
buzele mele. Miroase a ceva inefabil de bogat și bun.
„Hei”, spun din nou, prostesc, și amândoi zâmbim, iar aerul dintre noi
este dulce, iar ochii lui, nasul, buzele lui sunt brusc mai aproape și...
Ceva bâzâie și revin în realitate. Mă mișc în strânsoarea lui
Nolan, trăgând până într-o poziție așezată.
„Ignoră-l”, ordonă el, dar eu îl ignor .
Ce s-a intamplat? Oh Doamne. Nu m-am culcat niciodată cu
altcineva. Niciodată . Nu asa. Nu . . . ce se întâmplă?
Și zgomot, încă continuă. „Cred că... telefonul meu...” Iată-l. Cum
ridici? Roșu? Nu, verde. "Buna ziua."
„Mal? Esti bine?" Defne.
"Da. Îmi pare rău că nu am intrat, eu...
— Ai văzut ziarul?
Oh, la naiba. Articolul. „Eu . . . Nu vă faceți griji. Este o minciună,
nu mă culc cu Nolan.” Sprânceana lui Nolan se ridică. Brațele lui
sunt încă încleștate în jurul taliei mele și mor înăuntru. „Vreau să
spun că nu suntem...”
„Asta nu are nimic de-a face cu Nolan.”
"Oh." Uf. "Ce atunci?"
 — Sunt Challengers, Mal. Te-au ales ca unul dintre participanții
din acest an.”

OceanofPDF.com
„— Drama de șah este de obicei plictisitoare, dar aceasta poate fi de
fapt suculentă. Ați putea explica publicului nostru ce se întâmplă în
Campionatul Mondial?”
„Iată afacerea, Mark: din cei zece oameni care ajung la turneul
Challengers, nouă sunt selectați din cauza ratingurilor sau pentru că
câștigă turnee de calificare. Al zecelea — wild card — este ales de FIDE.
De obicei, este o modalitate de a include un jucător din top-10 care din
anumite motive nu a ajuns. Anul acesta, toată lumea a crezut că wildcard-
ul va fi Antonov. Sau Zemaitis. Sau Panya, deși urmează să aibă un copil
în februarie, când va începe campionatul și probabil că ar fi declinat. În
schimb, săptămâna trecută, comitetul a selectat un jucător
neexperimentat, cu rating scăzut. Acum, pentru a fi corect, Greenleaf este
un jucător talentat, cu o mare promisiune. Dar ea a jucat profesionist doar
câteva luni și este încă nedovedită. Performanța ei la Jocurile Olimpice a
fost remarcabilă, dar alegerea ei pentru Challengers este asemănător cu
a-i cere unui elev de clasa a treia să joace un joc NFL. Turneul are loc
săptămâna după Ziua Recunoștinței în Las Vegas și mulți se îndoiesc că
poate rezista împotriva altor jucători stratosferici.”
„Unii spun că a fost aleasă pentru că este femeie?”
„S-au discutat multe despre lipsa reprezentării feminine în șahul
profesionist, iar invitația lui Greenleaf ar putea fi un răspuns la asta. Dar sunt
multe femei cu clasamente mai înalte și nu numai
experiență care a câștigat acel loc. Ceea ce i-a făcut pe unii oameni
să speculeze că nu pentru că este femeie , ci pentru că este femeia
unui anumit jucător de șah.”
"Suculent!"
"Da. Nolan Sawyer — Ai auzit de Sawyer, nu?
"Desigur."
„Este regalitatea șahului, un star rock de bună credință. Atât de
influent în sport, ar fi putut să fi făcut presiuni pe FIDE să aleagă un
anumit jucător pentru Challengers. Și a fost fotografiat cu Greenleaf
în poziții care sunt . . .”
"Inteleg la ce te referi."
"Pun pariu că faci! Așa că oamenii se
întreabă dacă... — Ar trebui să încetezi să
te mai torturi, Mal.
Ridic privirea de pe iMac-ul meu și o găsesc pe Defne sprijinită de
tocul ușii, cu inelul argintiu cu sept sclipind în timp ce îmi aruncă o
privire îngrijorată.
„Și dacă decideți să continuați să vă torturați, ați putea folosi
căștile?” Oz mă privește de la birou. „Unii dintre noi nu suntem niște
minune neînvățați, presupuși în mod eronat a fi noua concubină a lui
Nolan Sawyer. Unii dintre noi trebuie să exerseze efectiv șah.”
"Eu doar . . .” Îmi masez tâmpla. „De ce emisiunea Today
vorbește despre șah? Nu ar trebui să acopere lucruri importante?
Fracking-ul sau teraformarea durabilă a lui Marte sau clubul de carte
al lui Malala?”
Oz clipește. „Te-ai uitat vreodată la televiziunea prin
cablu?” Gemu și mă aflu.
Știu că sunt îmbufnat la nivel de Sabrina, dar mi-am câștigat
dreptul, pentru că noiembrie a fost nasol : toată lumea crede că sunt o
grupare Nolan care a dormit în șah. Easton iubește prea mult Colorado
ca să vină acasă de Ziua Recunoștinței – o elipsă înfricoșătoare la
sfârșitul propoziției atârnate care este prietenia noastră. Și cineva cu
care am fost la gimnaziu a trimis un mesaj pentru a întreba dacă „sunt
cu adevărat un jucător profesionist de softball acum, însărcinată cu
tripleții unui model olandez de lenjerie intimă?” Un joc de telefon, dar
totuși un semn clar că numele meu se învârte prea mult și că mama
sau Sabrina ar putea da peste cariera mea secretă în orice zi.
 Deci da. Sullen este acum trăsătura mea definitorie a personalității.
Sunt mai îmbufnat decât o femeie, gata să mă gândesc la un abandon
nesăbuit dintr-o clipă.
— Ar fi trebuit să refuz invitația, mormăi eu împotriva lemnului
lustruit.
„Premiul este de o sută de mii de dolari”, îmi amintește Oz acid.
„Am analizat reținerile la sursă și câștigurile nete și sumele plăților
ipotecare pe care le veți putea permite când v-ați lăsat săptămâna
trecută. Nu am scos aplicația calculatorului pentru ca tu să te dai
înapoi acum.”
"E doar . . . mortificant. Oamenii spun la televiziunea națională că
sunt prea slab pentru a supraviețui iernii.”
„Oamenii au spus la aceeași televiziune națională că incendiile din
California au fost declanșate de lasere spațiale.” Oz își dă ochii peste
cap. „Ascultă, nu este că nu vreau să ofer schele pentru nervii tăi
delicati, dar, așa cum am menționat mai devreme, aș prefera să mor
înțepenit de un harpon în timp ce cultiv sfeclă decât să mă implic cu
ciuperca emoțiilor umane...”
„Oz”, ne întrerupe Defne, „poți să ne lași câteva minute?”
"Ce?"
— Eu și Mallory avem nevoie de puțină intimitate. Să vorbim
despre ciuperci și altele.” „Dar toate lucrurile mele sunt aici. Ce
ar trebui să fac?"
"Nu știu. Mergi la fermă de sfeclă? Găsiți un harpon? Întoarce-te
în jumătate de oră. Toca cotlet.”
Defne este șefa mea, dar nu s-a simțit niciodată ca șefa mea atât
de mult ca acum, înconjurându-mi biroul cu o expresie serioasă,
așezându-se pe el cu un hop agil, un nor de cercei care zbârnâie
vesel și citrice și tutun. Ea se uită de parcă am fi pe cale să avem o
discuție solemnă și îmi vine prin minte că mizeria din ultimele zile ar
putea fi exponențial mai demn de vomita dacă ar fi să fiu concediat.
Rahat.
„Știu că m-am plâns, dar promit...”
— Au dreptate, Mal.
„Cine are dreptate?”
 „FIDE te - a ales pentru că ești femeie.” Ea face o pauză,
lăsându-și cuvintele să aterizeze. „Chestia cu Nolan este o prostie,
desigur. El nu are nicio influență asupra FIDE, iar FIDE trebuie să fi
luat decizia înainte să apară acele poze. Nu știu ce se întâmplă între
voi doi...
"Nimic!"
Este destul de adevărat. Nu l-am văzut pe Nolan de când am fugit din
apartamentul lui, acum trei săptămâni, într-o panică indusă de internet, deși
a primit numărul meu (de la Emil, presupun) pentru că mi-a trimis mesaje.
Inițial chestii precum Ran
din nou departe, nu-i așa? și Mallory. Te simți bine? și vreau doar să vorbesc cu tine.
Apoi, câteva zile mai târziu, în timp ce udam porcul-șchia lui Darcy,
Cormenzana se deschide întotdeauna cu Ruy Lopez. A fost urmată de multe
mesaje similare, cu sfaturi mici ( Kotov vs. Pachman, 1950 ) și mari ( Asigură-te
că te hidratezi ).
nu raspund. Nu răspund niciodată, pentru că. . .
Pentru ca nu vreau.
Pentru că nu suntem prieteni.
Pentru că m-am trezit pe canapeaua lui și primul meu instinct a
fost să mă afund în el. O poveste de groază în cincisprezece
cuvinte.
Nu răspund, dar citesc. Și între crize de îmbufnare, fac ceea ce
îmi recomandă el, pentru că este un sfat iritant de bun. Îmi spun că
mă ajută doar pentru că îl urăște pe Koch, dar nu mă obosesc să
încerc să cred asta.
Oricum nu aș câștiga Challengers. La urma urmei, m-au ales
doar pentru că . . .
„Ai spus că FIDE m - a ales pentru că sunt femeie?”
Defne dă din cap. Apoi se amendează: „Nu numai. Dar a
jucat un rol important.” "De ce? O mulțime de femei
joacă.”
„Ce știi despre femeile la șah?”
 "Nu prea mult." Îmi amintesc de râsul lui Koch în Philly. Îmi place
mai mult când femeile se țin de propriile lor turnee. „Doar că sunt
separate turnee, numai pentru femei.”
 „Mai mare decât atât – există ligi separate, clasamente separate.
Este un subiect controversat: unii spun că aceste ligi nu ar trebui să
existe, pentru că rețin femeile și dau de înțeles că nu se pot ține de
jucătorii bărbați. Alții nu sunt de acord și vor să păstrăm un spațiu în
care nu suntem hărțuiți sau făcuți să simțim că suntem mai puțini.”
"Ce crezi?"
Ea oftă. „Cred că e al naibii dacă o faci, al naibii dacă nu o faci. Nu
există câștiguri aici și asta face parte din motivul pentru care am încetat
să joc competitiv și am ales să mă concentrez pe . . . încă șah, dar partea
care nu mă face să vreau să înjunghi o pernă de puf cu un cuțit de
tacâmuri. Chestiile astea sunt scumpe .”
Nu sunt străin de sexismul fățiș și ascuns — obișnuiam să lucram
într-un garaj , pentru Bob — și tipii cu idioți au fost o constantă în
viața mea, așa că...
În afară de asta, nu. Ei nu au .
„Nu-mi amintesc să fi fost așa când jucam când eram copil”, îi
spun lui Defne. „Poate pentru că nu am fost evaluat, sau tatăl meu
m-a protejat de asta, dar șahul nu a fost întotdeauna un sport
dominat de bărbați.”
Ea dă din cap. „Când erai tânăr, toată lumea era fascinată de șah
și nimeni nu a comentat cu adevărat genul, nu?”
"Da."
„Probabil că ai ratat cu puțin partea interesantă. Când copiii cresc,
începeți să priviți la cei mari și aflați că Kasparov, preferatul lor , a spus
odată că nicio femeie nu ar putea susține vreodată o luptă prelungită.”
mă înţepenesc. "Eşti serios?"
„Odată, după un turneu, am fost la cină cu alți jucători. Cineva a scos
un videoclip pe YouTube – un interviu vechi cu Fischer care spunea că
femeile sunt proaste și proaste la șah. Toată lumea a crezut că a fost
hilar.” Defne se uită în jos la pantofii ei, neobișnuit de slăbită. „Aveam
șaptesprezece ani. Și un GM. Și singura femeie de la masă.”
 — Eu... La naiba, Defne. Stau, livid. Era mai tânără decât sunt eu
acum. Singur cu nebunii. „Fischer era oricum un antisemit furios. El
nu ajunge la...”
 „Partea dureroasă nu a fost Fischer, dar băieții din grupa mea de
vârstă care au crezut că a purta o jucătoare de șah este un tricou
oximoron ar putea fi o glumă amuzantă. Partea dureroasă a fost că
FIDE nu a făcut nimic în acest sens. Și sunt acolo, merg la turnee,
pierd din ce în ce mai mult, adesea în fața acești frați de șah care
glumesc despre cum creierul feminin este prea pliat pentru a înțelege
cu adevărat siguranța regelui și încep să mă întreb dacă au dreptate.
Femeile GM sunt ce, unu la sută? Asta nu-i nimic. Poate chiar suntem
mai puțini. Poate că avem nevoie de liga noastră specială.”
"Tu . . .” Clipesc la ea, trădat. „Chiar crezi asta?”
"Am facut. Pentru o vreme. Și cu cât făceam mai mult, cu atât
pierdeam mai mult. Am făcut o pauză de șah, de fapt. Am fost la
facultate, am luat MBA - știai că am un MBA? Acum, te rog, nu
spune nimănui, este cel mai rușinos secret al meu. Oricum, am
crezut că am terminat cu șahul. Apoi, într-o zi, am citit despre un
studiu.
„Un om de știință din Europa a luat o grămadă de femei și le-a pus să
joace șah online împotriva adversarilor bărbați din aceeași categorie de
rating. Când jucătoarele nu știau sexul adversarului lor, au câștigat cincizeci
la sută din jocuri. Când jucătoarele au fost făcute să creadă că adversarul
lor este o femeie, au câștigat cincizeci la sută din jocuri. Când li s-a spus că
joacă împotriva bărbaților, performanța lor a scăzut. Dar, în adevăr,
adversarii lor au fost întotdeauna aceiași.” Ea ridică din umeri. Cerceii ei
zgâie din nou, descurajați. „Dacă ești femeie, acest sistem te dărâmă. Te
face să te îndoiești de tine și să renunți la clubul de șah pentru a lăsa loc
celor care sunt cu adevărat talentați. Oz, Emil, Nolan. . . chiar și cei buni, nu
știu cum se simte. Ei nu știu cum este, li se spune că ești în mod inerent
destinat să fii al doilea cel mai bun.” Dintr-o dată, expresia lui Defne se
schimbă într-un zâmbet răutăcios. „Dar nu este adevărat. Și odată ce știm
asta, ei nu ne-o pot lua. A doua zi după ce am citit despre studiu, m-am dus
să iau asta.” Își scoate brațul din mâneca cardiganului. Tatuajul tablă de șah
se curbe pe bicepșii ei.
"Ce este?"
 „Moscova, 2002. Poziția finală a jocului câștigat de Judith Polgar
împotriva lui Garry Kasparov. În ciuda acelui lucru deranjant la care s-a
referit cândva ca ea
„psihicul feminin imperfect”. ”
Râd. Râd și nu mă opresc un minut bun. „Acesta este... este
uimitor .”
"Știu." Defne râde și el. Apoi fața ei devine serioasă și mă ia de
mână. „Mallory, am crescut pe lumea asta și știu cum gândesc
nenorociții ăștia. A existat o socoteală. Bătrânii de la FIDE realizează
că nu pot ține femeile departe de șah și te-au văzut ca pe o
oportunitate. Un străin care a făcut un mare zgomot la evenimente
de mare profil. Spre deosebire de alte femei care există de ani de
zile, ele își pot justifica alegerea spunând că scorul tău este scăzut
doar pentru că ești nou – dar că promiți și suficient pentru a invita. Ei
te pot folosi pentru a semnala virtuți. Dar le cunosc . Știu că și ei
cred că nu poți fi atât de bun. Acea victoriile tale au fost probabil o
întâmplare și că nu vei câștiga Challengers.”
Ceva mi se strânge în intestine. Nu este același lucru pe care mi-l
spun de săptămâni întregi? Că nu pot concura. Că sunt nepregătit.
Că nu sunt la fel de bun. Nu voi câștiga a fost statutul implicit din
creierul meu. Deoarece . . . sunt neexperimentat. Pentru că nu vreau
sau merit. Pentru că sunt femeie?
Știi cât de incredibil ești? M-a întrebat Nolan în Toronto. I-am
spus că da, în timp ce încă mai credeam în adâncul sufletului că nu
sunt nimic special până la urmă. Care este, atunci?
O privesc pe Defne în ochi. Ea m-a încurajat întotdeauna.
Intotdeauna a fost sincer. Fără pozitivitate necruțătoare și toxică cu
ea.
„Crezi că pot câștiga Challenger-urile?” o întreb, tremurând puțin
la perspectiva răspunsului.
Ea îmi ia cealaltă mână și mă simt ținută . Mă simt mângâiat . Ma
simt mai puternic. „Mallory. Cred că poți câștiga Campionatul
Mondial.”
OceanofPDF.com
Un sedan ne ia de la aeroportul din Las Vegas și ne duce la
Westgate. În lift, un angajat de afaceri FIDE îmi povestește despre
sala de conferințe de presă, saloanele VIP și o indemnizație zilnică
pentru cheltuielile de masă care umilește în totalitate bugetul lunar
pentru băcănie Greenleaf. Pe perna mea se află o scrisoare în relief
neagră: o invitație pentru o gală de deschidere — prezent
guvernatorul Nevada. Ambasadorul SUA în Azerbaidjan, de
asemenea, din moment ce este programat să facă mișcarea
ceremonială de deschidere.
Atât de mare este afacerea Challengers. Atât de mare, trebuie să mă
întreb dacă actualul campion mondial este prezent. Apoi mă plesnesc
imediat pentru asta.
De când mă gândesc la Nolan a fost doar o sursă de probleme.
„Ești sigur că nu există un cod vestimentar?” o întreb pe Defne
dincolo de balcoanele noastre vecine. Mi-aș fi dorit ca Darcy și Sabrina
să fie aici. Și mamei i-ar plăcea să-și bată joc de extravaganța ridicolă.
Dar s-au întors acasă, îngrijind minciuna cu care le-am lăsat („vizitând
Easton în Boulder”). Mama este uşurată că pot să petrec din nou cu
ea. Sabrina mă urăște pentru că sunt „mai egocentrică decât o bordură
de darts”. Darcy mă caută pe google suficient de mult pentru a face ca
acțiunile din Silicon Valley să crească cu două sute de puncte.
Și sunt aici singur. Ei bine aproape.
 „Fără cod vestimentar”, spune Defne. „Deși probabil va fi o
paradă cu blazere peste nasturi. O mulțime de gri.”
„Ar trebui să-mi cumpăr o fustă creion neagră?”
 "Dacă doriți. Dar mi-ar fi dor să te văd pe scenă în crop topul tău
de culori primare.”
Rânjesc, simțind un val brusc de afecțiune. „Din noroc pentru tine, l-
am împachetat.” Pentru gală, mi-am îmbrăcat o rochie teacă pentru
care mi-a cumpărat Easton de la Goodwill
șapte dolari. Pentru că viața mea este un McMuffin de rahat și
pentru că am renunțat la orice încercare de a nu-l mânca, nu sunt
surprins când prima persoană pe care o întâlnesc este Koch.
„Ei bine, bine, bine”, spune el, ca un răufăcător al Austin Powers
scris prost. „Uite ce spărtură a lui Sawyer și mila FIDE față de cei
mai puțin norocoși au târât.”
— Este foarte scump, Malte? întreb eu, smulgând dintr-o tavă o
căpșună acoperită cu ciocolată.
"Ce?"
„Sexismul de epocă pe care îl porți tot timpul.”
Ochii i se îngustează și se apropie. — Nu ești aici, Greenleaf. Ești
singura jucătoare care nu și-a câștigat locul în Challengers. Nu ești
nimeni .”
Vreau să-l alung. Vreau să-l lovesc cu pumnul. Vreau să-i bag
căpșunile în nas. Dar sala este plină de presă. Observ camerele
PBS, microfoanele TV prin cablu. ChessWorld.com va scoate rahatul
din acest eveniment, probabil că va transmite în direct jucătorii care
își smulg sprâncenele. Nu există marjă de eroare.
Așa că zâmbesc dulce. „Și totuși, ultima dată când tu și acest
nimeni nu ați jucat, acest nimeni nu a câștigat. Mâncare de gândit,
nu?
Mă învârt și caut o băutură fără alcool, prețuind imaginea sprâncenei
lui Koch zvâcnind. Nu-l găsesc pe Defne, sau pe altcineva pe care-l
cunosc, dar mă voi familiariza cu ceilalți jucători destul de curând: turneul
este round robin, un joc pe zi. Se aude un cântec de pian plin de viață, iar
eu mă îndrept spre masă, dornic să-mi umplu fața, unde cineva mă
îmbrățișează din spate.
„Bună!”
„Tanu!”
 Rochia asta ”, îmi spune ea, uitându-se la broderia verde
strălucitor. „Îi place lui tati.”
 „Tanu, am trecut peste asta.” În spatele ei, Emil scutură din cap și
se aplecă să mă îmbrățișeze. — Nu o pot duce nicăieri, Greenleaf.
Nu știu de ce perseverez.”
„Băieți, ce faceți aici? N-ar trebui să fii la școală?”
„Școală, shmool.” Tanu flutură cu mâna. „Trăim liber. Nu suntem
înlănțuiți de obligațiile mondenității moderne.”
„Pacază de iarnă”, explică Emil.
"Ah."
„Suntem aici să studiem. Pentru când Nolan se pregătește pentru
Campionatul Mondial.”
"Oh. Nolan este aici?”
„Mal, ne-ar plăcea să te ajutăm și pe tine”, spune Tanu.
Nu- mi răspunde. "Ajutați-mă?"
„Majoritatea jucătorilor sunt aici cu o echipă de secunde. Ai doar
Defne, nu?
Secundele sunt asistenții jucătorilor care îi ajută să se antreneze
și să analizeze jocurile vechi, să vină cu noi strategii de atac și
defensive. „Defne, da. Și . . .” Și Nolan. textele lui Nolan. Care par să
răspundă la întrebările mele înainte să le pun. Nu că aș recunoaște.
„Oz Nothomb a spus că va fi disponibil să vorbească despre
strategie.”
„Atunci hai să ajutăm. Ne-am putea întâlni dimineața. Treceți
peste punctele slabe și punctele forte ale adversarului. Câteva
deschideri. Mal, ești atât de talentat, iar chestiile astea ar putea face
diferența.
„Te-a pus Nolan să faci asta?”
Schimbă o scurtă privire. „Ascultă”, spune Emil, „Nolan ar putea
vrea să câștigi, dar și noi”. Se bocică ca un copil. „Acea poutine pe
care am împărțit-o în Toronto nu a însemnat nimic pentru tine?”
Și așa mă trezesc intrând într-un IHOP cu Defne la șapte dimineața
următoare. Tanu și Emil împart deja un toast franțuzesc umplut cu cremă,
iar dacă Defne are nevoie de o prezentare . . . ea nu. Ea îi îmbrățișează
strâns și o întreabă pe Tanu cum o tratează Stanford, când a primit breton și
cum rămâne cu pisica ei? Mă gândesc să cer o schemă desenată a modului
în care toată lumea îi cunoaște pe ceilalți când Emil scoate o tablă și spune:
ochii NFL- antrenor ascuțit: „Thagard- Vork. Danez. Treizeci și șase.
Jucător de poziție excelent, deși a trecut cu mult de apogeul. Îi place
să deschidă cu d4 și c4.”
„Dar uneori face niște chestii ciudate de regină, e4, c5, qh5.
Trebuie să vezi asta, Mal. E nebună.”
Este nuci . Și trei ore mai târziu, când face niște chestii ciudate de
regină și știu exact cum să răspund, este și mai nebun.
Numele meu și steagul SUA de lângă el sunt peste tot. Nu bucăți de
hârtie lipite, ci în relief pe partea laterală a mesei, a panourilor, a scaunului,
ca și cum cineva ar fi cheltuit o mulțime de bani la Kinko. Pe scenă sunt
cinci mese și cinci sute de oameni tăcuți de moarte în public. Ecranele live-
stream sunt peste tot, iar grafica de rău augur rulează în momentele de
inactivitate.
10 jucători.
9 zile.
45 chibrituri.
1 câștigător
.
Zum zum zuuuum.
Presa se înghesuie în fiecare colț, dar într-un mod respectuos,
distanțat, ca
deși jucătorii nu trebuie deranjați. Mă uit la monitor în timp ce
Thagard-Vork îl privește pe cavalerul meu. Toți jucătorii arată la fel,
soldații în culori neutre care se încruntă la scânduri în culori neutre.
Cu excepția fetei de la a patra masă, care iese ca degetul mare
dureros cu părul meu alb-blond și cu puloverul de culoarea verdeață.
Zâmbesc, închid ochii și câștig fără să fiu vreodată în pericol. Îmi
ia optsprezece mișcări.
„Ea era cu un milion de mile în fața mea”, spune Thagard-Vork la
conferința de presă de analiză de după joc. Primul meu interviu. Am
încercat să omit, dar unul dintre regizori mi-a arătat insigna lui
elegantă și a spus: „Este obligatoriu”. „Când și-a sacrificat cavalerul .
. .” El clătină din cap, uitându-se la ecranul de reluare. Observ un
zgomot ciudat pe frunte. „Ea era cu un milion de mile înainte”, repetă
el.
„A fost un joc provocator”, îi mint pe gazdă.
 Nu mă relaxez complet până nu sunt singur în lift, departe de
toate camerele.
Calculatoarele de șah sunt atât de puternice în zilele noastre, atât
de repede să găsească mișcarea perfectă, încât dispozitivele
electronice și chiar ceasurile - naiba, chiar balsamul de buze - nu
sunt permise în turneu pentru a preveni înșelăciunea. Ceea ce
înseamnă că telefonul meu se încarcă la noptieră, plin de notificări.
Când mă întorc în camera mea, o deschid prima lui Darcy.

DARCYBUTT: Cum poate întregul tău păr să fie drept ca un tăiței

moale, cu excepția unei singure bucle în mijlocul frunții?

Râd.
Au mai rămas opt jocuri.

CÂȘTIG URMĂTORUL JOC (KAWAMURA; SUA; #8) MULȚUMINĂ unui fișier pe

jumătate deschis,
și cel de după (Davies; UK; #13), deși îmi ia cinci ore.
Până la sfârșitul zilei a treia sunt numărul unu în turneu, la
egalitate cu Koch și Sabir. Toți ceilalți jucători fie au suferit o
pierdere, fie s-au mulțumit cu egalitatea. Atunci presa decide că
distanța respectuoasă nu o va reduce și începe să se învârtă în jurul
zonei de lounge, unde stau cu Defne și mănâncă Oreo cu fistic.
Par însetați. Sharky.
„Poate ar trebui să dai un interviu. Înainte să te încolțești la IHOP
cu Tanil”, gândește ea.
„Tanil?”
„Tanu și Emil. Este numele navei lor. Oricum, ceilalți jucători au
dat interviuri. Ar trebui să faci la fel.”
„Eu fac deja analizele de după meci.”
 „Nu înțelegi. Ei nu vor să știe despre șahul tău. Vor să știe despre
tine .”
Și uite așa mă aflu cu un microfon CNN care plutește la un centimetru de
gură. Miroase a plastic ars și a colonie. Sau poate e jurnalistul.
„Cum e, să fii calul întunecat al Challengers?” Ce
este din nou un cal întunecat? "Este . . . Grozav."
„Este ciudat să fii singura femeie?”
„Este ciudat că sunt atât de puține femei la șah. Dar nu mă simt
ciudat.” „Ești fiica unui GM. Ce ar spune dacă ar fi aici?” Știri de
ultimă oră: în mod oficial urăsc să dau interviuri. "Nu știu,
pentru că nu este aici.” Darcy ar fi bine să nu vadă asta niciodată.
„Ce zici de Nolan Sawyer? Cum s-ar simți dacă ai ajunge să devii
Challenger, având în vedere relația ta?
Nu există nicio relație . "Buna intrebare. Ar trebui să-l întrebi.”
„Mulți oameni cred că s-ar putea să vină la tine și Koch. Ce zici
despre asta?”
Nu sunt sigur de ce aleg acel moment pentru a mă uita la
camera. Și nu știu sigur de ce mă aplec puțin în microfon, care chiar
miroase urât. „Nu mi-e frică de Koch”, spun. „La urma urmei, l-am
învins o dată.”
„S-ar putea să trebuiască să lucrăm la abilitățile tale de
intervievare”, îmi spune Defne a doua zi dimineață la IHOP cu Tanil
(este în creștere pe mine). Au început să aducă o listă de posturi și
poziții pe care doresc să mi le arate. Lista are trei scrieri de mână
diferite pe ea, dar mă prefac că nu observ. Analizele lor sunt
ascuțite, punctuale, strălucitoare, strălucitoare, peste ceea ce m-aș
aștepta de la doi jucători talentați care nu au ajuns niciodată în vârf.
Nici mă prefac că nu observ asta.
Prima mea remiză este în a patra zi, împotriva lui Petek (Ungaria;
#4). Jocul este o mizerie de Najdorf Sicilian, pe care știam că o va
juca, buzunare lungi de plictiseală amețitoare, iar eu încercând să-l
surprind într-o retragere pe care mi-a învățat-o odată Defne când ne
uitam la jocurile lui Paco Vallejo. Sunt atât de aproape de câștig, atât
de aproape, dar după șase ore, când îmi ține mâna și oferă o remiză, o
accept.
 „Este pentru bine”, îmi spune Defne a doua zi. „Mâine ai fi fost
epuizat altfel.” Dar mă bazez și pe cel de-al cincilea joc, apoi pe al
șaselea și pe al șaptelea, și oricum sunt epuizat, epuizat de
îngrijorarea și bănuiala mea și urăsc oportunitățile pe care le pierd.
Nu sunt bun, la urma urmei. Sunt un jucător mediocru. Defne a
greșit. Nolan a greșit. Tata a greșit. CNN este brusc mai puțin
interesat să mă intervieveze. Las analizele de după joc cu capul în
jos și abia îi mulțumesc Eleni de la BBC când zâmbește și îmi spune
că mă sprijină. Poate dacă trag un Lindsay Lohan și îmi arunc
camera la gunoi, mă voi simți mai bine?

DARCYBUTT: Koch mai are o victorie, dar are și o înfrângere

împotriva lui Sabir. Nu ai ieșit din cursă. Deloc.

DARCYBUTT: Deși ar ajuta dacă l-ai învinge pe Sabir mâine.

MALLORY: bb macar stii sa joci sah?

DARCYBUTT: Nu trebuie să știu cum se mișcă micul preot

pentru a înțelege un sistem de scor.

Am fost stele de pescuit în pat și vai de mine de o oră când

cineva trimite un castron de supă cu tăiței și trei batoane Snickers în
camera mea. Refuz să mă gândesc la originile ei în timp ce le
devorez pe toate, iar apoi, cu stomacul plin și pielea caldă și gustul
dulce al ciocolatei care persistă în gură, cad într-un somn adânc,
fără vise.
A doua zi mă trezesc odihnit și câștig împotriva lui Sabir cu
Trompowsky.
SE COBĂ LA KOCH ȘI LA MINE.
Sabir este cu un punct în urmă, dar cu un singur joc rămas, ar putea
la fel de bine să facă fracking pe Jupiter. Un stagiar suprasolicitat de la
departamentul IT creează noi grafice: monitoarele sunt acum imagini
cu Koch și cu mine din jocurile anterioare. Îmi mușc buza; Koch se uită
la tavan. Își strânge ochii; Îmi ciugulesc unghia mare.
Nici nu știam că fac asta. Dar m-am uitat la camera foto mai mult
în ultima săptămână decât în deceniul precedent. De fiecare dată
când mă văd jucându-mă cu vârfurile părului, vreau să mă înclin și
să întorc masa monitorului. În schimb, zâmbesc politicos și îi spun
gazdei de analiză după joc: „Acolo, mă gândeam la Knight e5. Dar
apoi am mers pe d4. Mai multă presiune, m-am gândit.”
Good Morning America , îmi spune Defne, a făcut o scurtă lucrare
despre mine. NPR a cerut un interviu – Terry Gross. Mi s-au cerut
cel puțin douăzeci de autografe – care, îmi dau seama în jurul a
șaptea, sunt aceleași semnături pe care le folosesc la bancă și mă
expun un risc semnificativ de furt de identitate. Un magazin Etsy
vinde tricouri, pulovere, salopete, cu chipul meu stilizat pe ele. Eleni
de la BBC poartă unul.
Oamenii trebuie să fie dezorientați. Nu pot să înțeleg cu adevărat.
S-ar putea să mă disociez, dar concentrarea pe vechile jocuri ale lui
Koch o face mai bună. Mama sună noaptea, mă întreabă cum îmi
place munții și vreau să-i spun, vreau să-i spun atât de rău încât mă
întorc măruntaiele și îmi vine să plâng și să sfâșie tot hotelul și
oamenii trebuie să se oprească, să se oprească, încetează să te mai
uiți la mine și să mă întrebi cum este forma mea și mi-aș dori să fie
ea aici, mi-aș dori ca tata să fie aici, mi-aș dori să nu mă simt atât de
singură.
În schimb, vorbim despre ziua de naștere a Sabrinei săptămâna
viitoare, despre cum ar trebui să ajungă în orice zi ghiozdanul pe
care l-am comandat pentru ea, iar mama ar trebui să intercepteze
coletul.
„Mi-e teamă că uit mereu să-ți spun”, spune mama în cele din urmă, „dar
te iubesc. Și nu aș putea fi mai mândru de tine.” Vreau să-i spun înapoi, cât
de mult o iubesc și mi-e dor de ea, nu doar că o am aproape, ci și... . . fiind
fiica cuiva, îngrijită, protejată. Să am pe cineva între mine și lume. Dar pare
greșit să adaugi acel strop de adevăr la toate
minciunile pe care le-am spus, așa că închid și mă așez pe
marginea saltelei, cu capul în palme, ca un erou de acțiune torturat
dintr-un film din anii nouăzeci, gândindu-mă că va trebui să-i spun.
Despre șah. În clipa în care mă întorc acasă, o voi face. Dacă nu mă
vede în Good Morning Fucking America.
Îmi usuc ochii și cobor jos pentru a fura un sandviș din zona de
lounge. Unii dintre ceilalți concurenți stau acolo, mănâncă și beau și
râd. Toți vor juca mâine, dar miza este mică pentru ei. Turneul lor s-
a terminat.
Davies, britanicul pe care l-am învins în ziua a doua, mă observă
și îmi face semn mai aproape. Interacțiunile mele informale
anterioare cu alți jucători de șah m-au învățat să fac doar . . . nu ,
dar nu pot să mă prefac că nu l-am văzut. Mă duc la el, strângându-
mi paninii caprese, așteptându-mă pe deplin la o versiune a lui She
does not go here. Grupul se liniștește. „Greenleaf, trebuie să te
întrebăm ceva."
Mă pregătesc. „Da?”
"O favoare. Nu o întrebare.”
Contravântuirea se intensifică. "Ce-i asta?"
„Poți te rog să-l masaci pe Koch mâine?” Toată
lumea râde. La mine? Cu? "Scuzați-mă?"
„Am fi foarte recunoscători dacă ai putea să-l umilești”, adaugă
cineva.
„De fiecare dată când pierde, un dragon se cacă dintr-o cărămidă
de aur.”
„Sexul este bun, dar ai auzit vreodată micul scâncet al lui Koch
când este șahmat?”
„Practic”, îi tăie Davies printre ceilalți, „l disprețuim ca pe o ființă umană și
ne-am bucura de orice nefericire pe care ai putea-o oferi pentru el.”
„Te rog, Greenleaf, nu mâzgăli pe foaia de scor.”
De data aceasta, când toată lumea râde, mă alătur. „Wow. Și
acolo eram, crezând că sunt singur în repulsia mea.”
"În nici un caz. A fost un prost total pentru fiecare dintre noi.”
 „Și trucurile lui stupide. Când el vorbește cu gunoi în timpul unui
joc în timp ce tu încerci să te concentrezi.”
 „Sau când începe să meargă în cerc în jurul tablei de șah. Mă
gândesc la următoarea mișcare și mă amețește!”
„Ai de-a face cu el doar de câteva luni – a trebuit să suportăm
faza lui de colonie.”
„Sauvage de Christian Dior. Iisus."
„S -a scăldat în el.”
„Sunt destul de sigur că l-a băut.”
Eu dau din cap, râzând. „Mi-ar plăcea să câștig. Doar că nu știu
dacă pot.” „Ești un alchimist”, spune Thagard-Vork cu amabilitate.
"Poti sa faci
orice vrei, Greenleaf.” Mă simt îmbujorată. „Hei,
Greenleaf.” Kawamura. „Ești pe Discord?”
"Discordie?"
„Aplicația de mesagerie. Avem un server cu cei mai mulți dintre
cei mai buni douăzeci de jucători. Vorbim șah, bârfă despre FIDE, de
obicei. Mi-ar plăcea să vă trimit o invitație.”
"Oh." Mă scarpin pe gât, privind în jur. Acești tipi variază de la
vârsta mea până la sfârșitul de treizeci de ani. M-aș potrivi chiar și
eu? „Nu sunt în primele douăzeci.”
Ei râd. Cineva spune „Totuși” și râd mai tare.
— Apropo, Koch nu este în el. Ceea ce este grozav, deoarece
avem un întreg canal dedicat lui.”
„Și preferăm să dărâmăm de sticlă de două ori pe zi decât să
interacționăm voluntar cu el.”
„Limbajul nostru amoros este meme anti-Koch.” Mai multe râsete.
„Nici Nolan nu este în el.”
„Dar noi l-am invitat. A refuzat.”
„Da, nu-l urâm pe Sawyer. Deși obișnuia să fie un mic rahat”,
spune Petek.
„Obișnuia să fie adolescent”, spune Kawamura. Mai multe râsete.
Amestecul de accente și intonații este aproape muzical și mă face să
mă simt puțin necultă. abia vorbesc engleza. Nu prea știu diferența
dintre minciună și minciună și tot uit când să bag un apostrof în .
 „Dar Sawyer nu este important, vezi,” explică Davies. „Nu îl putem
învinge, nimeni nu poate, în afară de tine. Așa că ne place să ne prefacem
că nu există.”
Petek își drese glasul și se întoarce spre mine conspirativ, cu
vocea scăzută. „Te rog să nu-i spui lui Sawyer că am spus că a fost
un mic rahat. El este foarte în formă și am o soție și două fiice
frumoase acasă cărora le-ar fi foarte dor de mine. Îi învăț să joace
șah și te-au înrădăcinat în timpul jocului nostru. Nu le-ar deranja un
autograf, de fapt.”
„De ce aș spune. . . Oh. Oh . Nu, Nolan și cu mine. . . nu ne
întâlnim cu adevărat. Abia suntem prieteni. Nu crede presa.”
„De obicei, nu. Dar m-am gândit că ar putea fi adevărat, din
moment ce s-a prezentat pentru Challengers. De obicei nu o face.
Scuzele mele. Ți-ar plăcea să vezi o fotografie cu familia mea?”
De parcă devine un obicei al meu, mă aplec înainte să văd poza
și mă prefac că nu am auzit restul.

OceanofPDF.com
Meciul dintre Koch și mine este amânat, deoarece cerințele de transmisie
live sunt record și trebuie făcut ceva pentru a ajusta capacitatea site-ului
FIDE. Durează aproximativ douăzeci de minute să-l repar, pe care îl petrec
în salon, cu ochii închiși. Încerc să mă gândesc la nimic, dar fulgerele de
poziții critice îmi apar în spatele pleoapelor, frânturi de viermi pe care nu le
pot curăța.
Eu și Koch suntem singuri pe scenă. Port rochia maxi albă cu
mâneci lungi pe care Darcy și Sabrina o numesc „ținuta mea Corpse
Bride ”, pur și simplu pentru că este preferata mamei.
Cred că am nevoie de o îmbrățișare.
Dar cred, de asemenea, că aș putea câștiga asta, dacă reușesc
să nu-mi trec tot Bob Ross peste foaia de scor.
Fac ceea ce Tanil (Doamne, e atrăgător) a recomandat și deschid cu
Ruy Lopez. Este debutul cu care Koch are cel mai prost palmares și sunt
fericit să joc White. El răspunde cu varianta Berlin, iar eu răspund cu anti-
Berlin. Încă câteva mișcări, iar Koch stă scurt.
Atunci încep problemele.
„Atinge-mută-te. Episcop”, spune el când sunt în curs de a-mi
muta cavalerul.
ridic privirea. Îmi dau seama că este prima dată când mă uit la el
de când a început jocul. Disprețul meu pentru el este aproape fizic.
"Scuzați-mă?"
„Atinge-mută-te. Dacă atingeți o piesă, trebuie să o mutați. Știu că
nu ești familiarizat cu regulile de șah, dar...
„Abia m-am lovit de episcop cu dosul degetului.”
 — E emoționant, nu-i așa?
Publicul nu ne poate auzi, dar ne poate vedea vorbind și se aud
murmure curioase care se strecoară pe scenă. Koch știe foarte bine că
acesta este un moment stupid pentru a apela la atingere, dar văd exact
ce vrea să fac: să apelez la directorul turneului și să fac tam-tam. Din
moment ce eu voi fi cel care va trebui să mă apăr, el speră că orice se
va întâmpla în continuare mă va supăra suficient pentru a-mi
destabiliza restul jocului.
Nu spun că este cea mai rea ființă umană din lume. Sunt sigur că
sunt altele mai rele pe 8chan sau în consiliul de administrație al
British Petroleum. Dar Malte Koch este, sincer, cea mai proastă
persoană pe care am întâlnit-o vreodată.
Expiră și mă uit la episcopul meu. Nu am plănuit să-l mut, dar . . .
Dar.
Defne este un fan al atacului pe rege cu perechea de episcop.
Pur și simplu îi plac lucrurile astea, până în punctul în care am
studiat o grămadă de jocuri cu ele. Ceea ce înseamnă că . . .
Îmi strâng buzele și-mi înaint episcopul.
„Iată”, zâmbesc dulce, activându-i ceasul. Ochii i se fac mari de
șoc și se simte bine.
Obțin rapid avantajul. Nicio șansă de a finaliza jocul, dar trec
minutele, apoi ore, și eu sunt cel care dă dovadă de cea mai mare
inițiativă, dominând centrul, construind atacuri pe laterale. Koch este,
și mă doare creierul și inima să recunosc acest lucru, un excelent
jucător de poziție, capabil să se apere de micile încuietori pe care le
așez, de amenințările pe care le pregătesc, de combinațiile pe care
le orchestrez. Cu toate acestea, nu gândește la fel de departe ca
mine și este doar o chestiune de timp până să-l am.
S-ar putea să știe și el. Începe să devină nervos, judecând după
cât de mult stă să se plimbe în jur. Este un jucător agitat, dar asta
este mult, chiar și pentru el.
Simt o speranță optimistă și vorace înflorind în mine. Mă duc
pentru a face acest lucru. Pot sa fac asta. Eu merg la Campionatul
Mondial. Voi juca
împotriva . .
.
Nolan.
 Este incandescent , amestecul de bucurie și emoție care mă prinde.
Ceva cu totul nou și nesăbuit a permis în sfârșit să treacă prin porți.
Oricât de imposibil sună, nu m-am lăsat să mă gândesc la asta sau să
visez la asta. Nu mi-am recunoscut până acum cât de mult vreau să
stau vizavi de Nolan, o tablă de șah între noi. Cât de mult vreau să-l
privesc în ochi în timp ce el face lucrurile uluitoare, magice de care
numai el este capabil. Vreau să fiu adversarul lui. Vreau să-i sfâșie
strategia, vreau să-i lansez atacurile și să-l terorizez cu ale mele, vreau
să fac un chip la fiecare mică alegere tactică, până când se uită la
mine și îmi spune din nou: „Știi cât de incredibil ești?” Va mirosi ca pe
canapea, săpun și piele și somn și acel parfum unic al lui. El va zâmbi,
mic, deformat, iar eu îi voi zâmbi înapoi și niciunul dintre noi nu se va
abține și va fi jocul perfect pentru a...
Koch se așează pe spate în scaun, își mișcă regina, îmi pornește
ceasul. Îmi cad înapoi în creier din orice ar fi fost.
mă încruntă. M-am gândit că va merge după turnul meu sau va sparge
un dosar. Dar și-a mutat regina într-o poziție la care nu mă așteptam, așa
că studiez tabla. Aș putea... nu. M-ar verifica în două mișcări. Dar tot
trebuie să-mi susțin cavalerul. Dacă nu o fac.
. . o mizerie. Un dezastru. Nu. Aș putea contracara cu celălalt episcop al
meu, deși ar bloca cu ușurință diagonala. Și mai este faptul că va fi
regina în trei mutări. Înainte nu a fost chiar o problemă, dar acum că
regina lui este acolo , schimbă totul. Nu pot lupta cu adevărat acolo.
Dar pot și în altă parte, sunt sigur.
Încep să scanez tabla din nou, să deconstruiesc fiecare poziție,
fiecare mișcare, fiecare combinație, enumerând amenințări la
distanță lungă, analizând posibilități, cautând singura alegere care
va sfârși prin a-mi salva regele inutil, sigur că va deveni evident în
orice moment. .
În orice secundă.
Când iau aer, au trecut cincizeci și șapte de minute pe ceas și nu
am găsit o cale de a ieși din acest ac.
Pentru că nu există.
 Gura mea este uscată. Mă ustură gâtul. Dacă ar fi să mișc o
bucată, mâna mi-ar tremura.
 Pentru că dacă aș muta o piesă, m-aș condamna la înfrângere.
Îmi ridic privirea către Koch și o văd în ochii lui, în zâmbetul lui
plin de cunoștință și crud: aștepta doar să-mi dau seama că s-a
terminat. Am alergat în cerc tot timpul, iar el mă uita de pe margine.
Triumfător. distrat.
Mă întorc către publicul debordant. O mare de fețe pe care nu o
voi cunoaște niciodată, iar ochii mei se poticnesc de părul familiar al
lui Defne. A striat-o roz – atât de drăguță. Mă întreb ce-mi va spune
când toate astea se vor termina. Sunt sigur că are cuvintele potrivite.
Îmi pare rău că va trebui să le folosească.
Respir lung și adânc. Apoi mă forțesc să mă uit înapoi la Koch și
mă forțesc să spun ce trebuie.
"Imi dau demisia."

OceanofPDF.com
Mă întreb dacă chelneriței de la IHOP i se pare ciudat că ne prezentăm cu
douăsprezece ore mai târziu decât ora noastră obișnuită. Ea ne depune
cănile de cafea pe masă și nu își dă ochii peste cap cât de șocați suntem cu
toții, sau felul în care sunt strâns între Defne și Tanu în cabină. Apoi dispare
în măruntaiele bucătăriei, pentru a nu mai fi văzută niciodată.
Ar trebui să-i bacșiș cu o mie la sută.
"Imposibil." Vizavi de mine, Emil scutură din cap. Tabla lui este
scoasă, aranjată pe poziția finală a meciului meu. Foarte tact, Emil.
Ce triumf al empatiei esti. Gândiți-vă la o carieră în consiliere, i-a
spus Tanu când a început să-l instaleze, dar am clătinat din cap și
ea a tăcut. Oricum imaginea e pârjolită în creierul meu.
„A fost mișcarea perfectă.” Vocea lui Emil este pe jumătate
reverențială, două treimi îngrozită. „Ți-a legat piesele. A avut
implicații uluitoare pe termen lung. V-a fixat piesele active și inactive.
Este . . . Nu am mai văzut așa ceva . Cu siguranță nu de la Koch.”
Îi urăsc numele. Urăsc cum îmi amintește de rânjetul lui fără suflet
când mi-am dat demisia, de veselia lui în timpul conferinței de presă
obligatorii interminabile, de expresia dezamăgită de pe fețele celorlalți
candidați, ale femeilor din audiență, chiar și ale unor reporteri. Știam că-ți
vei arăta burta , mi-a șoptit el la ureche. Spune-i lui Sawyer că este
următorul.
„Nu ai greșit cu nimic”, îmi spune Defne. „Nu ai făcut nicio
greșeală. Nu pana cand . . . Ai jucat frumos, Mal.”
„Totuși contează?” Întreb. Nu amar. Doar curios.
 Ea oftă. Nu este chiar răspunsul clar. „Premiul pentru locul doi
este încă cincizeci de mii. Și este al tău .”
Dau din cap. Să câștig bani pentru familia mea a fost întotdeauna scopul.
Securitatea financiară era destinația — șahul, doar mijlocul pentru a ajunge
acolo, ca o mașină veche și zdrobită cu care nu voiam să am nimic, dar
trebuia să merg în căutarea mea cu cărămidă galbenă. În ultima jumătate de
oră am făcut suficient pentru a ne rezolva toate problemele financiare și apoi
câteva. Ar trebui să sărbătoresc, nu să stau într-un IHOP, încercând să nu
izbucnesc în lacrimi din cauza prostiei mele de cârcănire.
Si totusi.
Simt că cad. De parcă n-aș mai întâlni niciodată pământul.
„Dacă te face să te simți mai bine, întregul lounge VIP a icnit când ai
demisionat.” Tanu sună îngrijorat. Ar trebui să o asigur că sunt bine,
dar nu-mi pot smulge ochii de la regina neagră. „Nimeni nu se aștepta
la asta de la Koch. Jur, toți. . .” Ea dispare. Pe tablă apare o umbră
înaltă, iar cineva alunecă în cabină, lângă Emil.
Îmi ridic privirea și scot un râs tremurător. Nolan poartă
combinația lui obișnuită de blugi și cămașă. Părul începe să-i
crească lung și, ca de fiecare dată când îl văd după un timp
despărțit, sunt surprins de cât spațiu ocupă — la masă și în capul
meu.
„Nemernicule”, spun fără căldură.
El ridică o sprânceană. „Nechemat.”
„În sfârșit, dezvăluindu-te.”
„Știai că sunt aici.”
Până acum zece minute aș fi negat, dar da. Și mi-a plăcut ideea, deși
nu o voi recunoaște lui sau mie. S-a făcut destulă căutare a sufletului
pentru astăzi. E timpul să te angajezi într-o renunțare la suflet.
„Nu i-am spus”, se grăbește să spună Tanu.
„Ea știa oricum.” Nolan nu se uită la ea. Nu se uită la nimeni în
afară de mine și îmi simt sânge în obraji.
"Am facut. Era acel miros de pește.”
 El râde, jos și adânc, iar după o secundă râd și eu, iar ceilalți se
uită la noi de parcă am fi banane. Ceea ce am putea fi.
 „Gânduri despre Koch?” îl întreabă Defne când terminăm. Nici ea
pare să nu fie surprinsă de prezența lui.
„Sper să stea pe mingi”, spune el. „În afară de asta, niciunul”.
"Într-adevăr? Niciun gând despre bărbatul ăsta la care ai zburat
peste țară să te strecori?
„ Nu de ce am venit în Vegas.” El ridică din umeri. „Koch este
echivalentul uman al unei perii de toaletă murdare și nu s-a schimbat
în cei zece ani în care îl cunosc. Ți-ar plăcea mai multe reprize
fierbinți?”
O parte din mine este surprinsă să-i audă pe Nolan și Defne care se
ceartă de parcă s-ar fi cunoscut toată viața. Dar nu ajunge să pună
întrebări ulterioare din cauza celeilalte părți din mine, care este prea
ocupată să mă taci.
„Dar ce părere ai despre joc?” Defne insistă și ceva se mișcă în ochii lui
Nolan, ceva care ar putea fi dezamăgire, nemulțumire, dezamăgire.
Senzația de cădere se transformă într-una mai urâtă, mai rece.
„Despre asta aș vrea să vorbesc singur cu Mallory. Am putea
avea ceva intimitate?”
Defne pufni. „Nu te las singur cu ea.”
"De ce?"
"Deoarece."
„Nu este un răspuns.”
„Ea este responsabilitatea mea.”
„Poate vorbi pentru ea însăși. Și îți dai seama că am mai fost
singuri împreună, nu? În mai multe ocazii.”
„Nu așa”, mă grăbesc să spun. „Nu singur așa .” Toată lumea îmi
aruncă o privire ciudată și nu știu de ce mă roșesc. Nolan ar trebui
să fie cel tulburat. Asta e treaba lui .
Defne se uită la mine. „Vrei să vorbești cu Nolan, Mal? Doar voi
doi?”
Nu da. Nu da."
„O voi duce înapoi la hotel”, spune el. „Nu este nevoie să stai în jur.”
 Este nevoie de puțină amestecare, dar ajungem singuri la stand
— noi, tabla lui Emil și șase arome diferite de sirop de vafe. Mă uit
din nou la regina neagră și aștept să vorbească.
 Poate va spune că s-a înșelat în privința mea, că nu am fost
niciodată incredibil , că nu-mi va mai trimite sfaturi. Sunt tentat să să
mă justific, să-mi cer scuze, să spun că am făcut tot ce am putut, și
dacă nu este suficient, bine. S-ar putea să nu fie prima dată când nu
sunt suficient, dar mă doare la fel ca toate celelalte.
Dar el nu spune nimic. Mâna lui călătorește peste masă și cred că
o să-mi acopere spatele cu palma. În schimb, el ne împletește
degetele.
O atingere simplă, liberă. Abia o atingere, într-adevăr, dar mă încălzește
și mă împotrivește, doar cât să se uite în sus la el când spune: „Fii secundul
meu”.
„Eu . . . ce?"
„Fii secundul meu.”
„Nolan.” Eu dau din cap, confuz. „Ai un milion de secunde, nu poți
să vrei să...”
„Am cinci. Si eu te vreau ."
Tâmplele îmi tremuresc. "De ce?"
„Campionatul Mondial este în februarie. Trebuie să mă antrenez
pentru a-l învinge pe Koch. Am nevoie de tine ."
"Nu." Koch nu este rivalul lui Nolan, el este dușmanul lui. Ne-am
dezamăgit pe amândoi pierzând. „Nu ai nevoie de mine. Probabil că
nici măcar nu trebuie să te pregătești împotriva lui Koch. Tocmai am
pierdut în fața lui, așa că sunt ultima persoană pe care ar trebui să...
„Nici eu nu l-am văzut.”
Mi se prinde respirația.
"Regina. M-am uitat la meci și am fost la fel de lipsit de apărare
ca tine, Mallory. eu . . .” El înghite. „Nu am văzut că vine și apoi nu
am văzut o cale de ieșire. Și eu mi-aș fi dat demisia.”
expir. "Cum este posibil? L-ai bătut acum câteva luni.”
"Nu știu. Nu este nemaiauzit ca jucătorii să-și îmbunătățească ani de
antrenament și să facă salturi mari. Dar asta . . . aceasta a fost o mișcare la
nivel de motor de șah. Perfect conceput pentru a perturba fiecare acțiune,
fiecare inițiativă pe care ați avut-o – și jucați un șah al naibii de grozav. Era
ceva cu care ar veni un computer.” Nolan este tulburat. Întotdeauna m-am
gândit la el ca pe un cap fierbinte, dar este prima dată de atunci
am întâlnit că pare cu adevărat supărat de ceva. Cu adevărat
nesigur. „Mallory, dacă acesta este nivelul la care joacă, el va
câștiga Campionatul Mondial.”
Degetele lui sunt încă solide, încă calde lângă ale mele.
„Dar nici eu nu am reușit.”
"Știu. Dar să ne dăm seama împreună.” Se aplecă înainte, cu ochii
ardând în ai mei. „Fii secundul meu. Ajută-mă să dau jos bucata aia de
rahat.”
„Eu . . . dacă devin secundul tău, nu mă voi antrena cu tine tot timpul ?
Voi ști totul. Voi fi atât de familiarizat cu stilul tău, încât o să-ți fie greu să
mă iei din nou prin surprindere. Dacă devin secundul tău, te voi cunoaște
.”
Pe buzele lui are un zâmbet frumos, indescifrabil. — Crezi că nu
vreau să mă cunoști?
„Nolan. . .”
Ne răsturn mâinile și mă uit în jos la palma lui. E mult mai mare
decât al meu. Liniile și șanțurile, atât de adânci. Atât de ușor de
urmărit cu vârful degetelor, de urmărit până la sursă.
eu . . . Doar că nu știu. Dacă este o idee proastă. Dacă sunt
suficient de bun. Ce este asta, chestia asta luminoasă, legată, care
pare să mă apropie mereu de Nolan. Nu știu dacă suport să fiu
lângă el și nu știu dacă suport să nu fiu.
Nu știu nimic, dar trebuie să întreb ceva.
„Nolan?”
„Hmm?”
„De ce ai venit în Vegas?”
Degetele lui se strâng în jurul meu. Inima mea se rotește.
„Mallory. Am venit pentru că tu ai venit.”

OceanofPDF.com
„— dacă mergi pe turnul g5—”
„— apoi episcopul—”
„— dar pionul ăla...”
„— în g7—”
„— nu, dacă vrei să-ți păstrezi regele în
siguranță...” „— există chestia asta
numită rocadă care...” „Hm. . . Bună
băieți?"
Nolan și cu mine ne întoarcem către Tanu cu două agresive,
enervate, simultane: „ Ce ?”
Ea se aplecă, cu mâinile pe tocul ușii, mai mult sceptică decât
intimidată. Părul ei este într-un coc dezordonat, iar de rama ei înaltă
îi atârnă un costume de koala supradimensionat. Ea poartă ochelari,
ceea ce înseamnă că și-a scos lentilele de contact pentru ziua
respectivă, ceea ce înseamnă că . . .
„Este unsprezece patruzeci. Ești în aceeași poziție de la doi ani și
par să te descurci grozav, dar în cazul în care decizi că isprăvile
eroice ale unui mare maestru ucrainean de la mijlocul secolului nu
sunt suficient de hrănitoare, există o picătură de pui în frigider.”
Nolan se încruntă. „De ce nu ne-ați sunat la cină?”
"Noi am facut. De trei ori. De fiecare dată, amândoi doar mârâiați.
L-am înregistrat și l-am mixat cu Dragostea pentru TikTok. Vreau sa
o vad?"
 „Noapte bună, Tanu”, spune el. Ea îl cunoaște suficient de bine
încât să se îndepărteze când el stă în picioare. "Hai sa mancam."
 "Aștepta." Il opresc cu o tragere de camasa. „Trebuie să
terminăm asta...” „Trebuie să mănânci . Haide."
Când i-am spus lui Darcy că voi petrece o parte din decembrie și
ianuarie la casa lui Nolan din nordul statului New York (da, el deține
unul; da, am mormăit „Mâncați pe cei bogați” când m-a informat), ea
mi-a dat o idee sceptică. Privește și a întrebat: „Este înțelept să
mergi într-o cabană în pădure cu Kingkiller?” Au trecut săptămâni și
încă nu sunt sigur care este răspunsul. Mă așez pe blatul din
bucătărie și îl observ pe Nolan în timp ce mănâncă în picioare, de
afaceri, vioi, de parcă ar arunca cărbune într-un cuptor, cu gândul
clar la jocul pe care îl analizam.
Este uimitor, disciplina lui.
Se trezește mai devreme, adoarme mai târziu, muncește mai mult
decât oricine am văzut vreodată. Rigorile prin care se supune,
încăpățânarea neobosit, neobosit, în timp ce se uită la motoare,
disecând, retrăgând, combinând, proiectând. Este neobosit, de
neclintit. Condus într-un mod indomabil, aproape obsesiv. Această
tenacitate tare de fier a lui este o calitate ciudat de atractivă.
Nu că ar avea nevoie de mai multe dintre ele.
Mai are cinci secunde: Tanu și Emil, care stau acasă, și alți trei GM
bărbați în vârstă de treizeci de ani, experți în deschideri și structura pionilor,
care vin și pleacă de câteva ori pe săptămână. Nolan se antrenează cu noi
toți
— probleme de rezolvat, jocuri Koch de analizat, propriile sale jocuri
vechi de rulat prin software și ale mele pentru punctele slabe — dar
timpul petrecut cu ceilalți pare aproape o gândire ulterioară. Scurte
interludii în marea zilelor lui, care sunt petrecute cu mine.
Pentru că sunt lucruri pe care ei nu le văd. Combinații și tactici care le
scapă și par să dea clic doar în capul meu și al lui Nolan. „Hai să vedem
Doom Patrol în timp ce adulții lucrează”, a spus Emil într-o noapte, după
ce a devenit clar că nimeni nu poate ține pasul cu noi.
Dar mai e și altceva. Trec desculț pe podeaua din lemn de esență tare
la prima oră dimineața, știind că îl voi găsi în colțul micului dejun, gata să-
i spun despre orice revelație pe care am avut-o în timpul somnului; ochii
lui scanează fiecare cameră în care intră, liniștiți doar când se așează
asupra mea și
uneori am chef să mă aplec înainte pentru a aplatiza buclele care îi
cresc pe ceafă.
Încă nu jucăm unul împotriva celuilalt. Studiem, analizăm, disecăm, refacem
șahul altor oameni, dar nu jucăm niciodată un meci care este al nostru. Si totusi
...
Se întâmplă ceva, dar nu știu ce. Acest lucru dintre noi este
stratificat, complicat, fracturat, spre deosebire de orice am mai
experimentat eu înainte. Îi lipsește confortul unei prietenii, ușurința
unei conexiuni, distanța față de orice altceva.
Poate că Nolan ar trebui să fie doar un tip: nu un rival, nu un
prieten, nu mai mult decât un prieten, doar un tip care joacă șah bun.
Un tip care e în capul meu și se comportă ca și cum aș trăi în al lui.
„Îți pot împrumuta mașina mâine?” Întreb. Suntem la aproximativ o oră de
Paterson. Am fost acasă o dată pe săptămână sau cam așa ceva. Crăciun,
Revelion. Ori de câte ori mama are nevoie de mine, ceea ce, cu noile
medicamente pe care ni le-am putut permite, nu este mult. Ea crede că fac
bani frumoși și mă scutesc de naveta făcând ture de noapte la centrul pentru
bătrâni și... . . bine. Partea de bani, cel puțin, este adevărată. Nolan își
plătește bine secundele.
"Sigur. Unde te duci?"
„Acasă pentru o zi. Ziua de naștere a lui Darcy.”
Întinde mâna spre o cină. "Pot sa vin?"
„Nu trebuie să analizezi arta macaroanelor de clasa întâi a lui
Capablanca?”
El ridică din umeri. „Este ziua mea liberă.”
„Și vrei să-l petreci la o cină de naștere a unui copil de
treisprezece ani.” „Va fi pâine de carne?”
„Sunt sigur că mama poate strânge câteva.” Îi scanez fața. Chipul lui
frumos, mereu atât de familiar. „Nu vrei să-ți petreci ziua liberă cu Tanil?”
Pare îndurerat. — Nu și tu, cu numele navei. În plus, camera mea
este lângă a lor. Nu le va lipsi deloc.”
 Emil și Tanu sunt din nou porniți – așa cum știu, fără îndoială, toate
persoanele fără deficiențe de auz de pe Coasta de Est. „ Sunt
zgomotoase.”
„Asta, sau fac sex cu zgomotele de balene.”
 Râd. "Încă. Ai putea . . . mergi sa skiezi? Purtați butoni? Să fii
îngrozit în mod pozitiv ? Indiferent ce faceți voi, bogații cu case de
vacanță.”
Îmi aruncă o privire murdară, dar vine și surorile mele sunt la fel
de fericite să-l vadă așa cum ar fi Jungkook. Mă gândesc la interviul
pe care l-am văzut cu el cu ani în urmă, cât de sever și păzit părea și
abia îl recunosc pe băiatul zâmbit deschis, care îi dă lui Darcy un
card cadou PetSmart, o lasă pe Sabrina să-i arate două ore de
videoclipuri cu roller derby, ridică unul. sprânceana la Mayochup de
pe masa noastră.
„Cum mai face Easton?” întreabă mama în timp ce eu fac curat în
bucătărie.
„Genial”, mint eu. Inima mea se îndoaie puțin în sine. Adevărul este
că habar n-am. Și-a petrecut vacanțele în Delaware cu bunicii ei și nu
am văzut-o și nici nu i-am auzit vocea de peste patru luni. Pe baza
urmăririi mele pe Instagram, bănuiesc că se întâlnește cu cineva pe
nume Kim-ly. Aș putea întreba, dar este ca și cum aș recunoaște cât
de despărțiți ne-am despărțit, de când pe vremuri mai bune îmi trimitea
mesaje cu poze cu toate mesele ei.
„Se descurcă bine cu ei”, spune ea, privindu-l pe Nolan reparând
Polaroidul rupt al Sabrinei în sufragerie. „Trebuie să fie experiența
de îngrijire la centrul pentru bătrâni. Pun pariu că e grozav să
citească romane de dragoste bătrânilor, cu vocea aceea.”
Desigur, m-am încurcat să-i spun adevărul. Nu merg la
Campionatul Mondial, ceea ce înseamnă că interesul media pentru
mine s-a topit ca zahărul în apă fierbinte. Sunt un nimeni. Nimeni nu
trebuie să rănească oamenii cu adevăruri incomode.
„Da. El aduce cu adevărat la viață bărbății turgente.”
Mama râde încet. „Băieți, încă nu sunteți împreună?”
"Nu."
"Sunteţi sigur?"
Mă întorc spre ea. "Desigur." Nu am experiență de relație, dar știu
că nu este un continuum. Ori ești într-una, ori nu ești. Și dacă ești, știi
că ești. Cum ar putea cineva...
 "Scuzati-ne." Mâinile calde îmi închid talia și mă mișcă un
centimetru pentru a face loc în ușa bucătăriei. „Darcy o să mă învețe
cum să fac un tort.”
 „ Toc de cană ”, îl corectează Darcy oftând răbdător. „Mamă,
avem zahăr?”
Ochii mamei se îndreaptă spre mâna lui Nolan, încă apăsată pe
partea inferioară a spatelui meu, apoi se ridică pentru a-mi întâlni.
Ea îi spune lui Darcy: „În dulapul de lângă frigider”, zâmbetul ei știind
și foarte, foarte enervant.
Sabrina nu vorbește cu mine o dată, dar reușesc să o încolțesc în
camera ei chiar înainte de a pleca. "Totul este bine?" Întreb. Încă de
câteva săptămâni în urmă, fotografia de deasupra noptierei ei era în
care o făceam o plimbare cu piggyback într-o zonă de dovleac. Acum
este un colaj: echipa ei de derby, niște prieteni de școală, chiar și un
Polaroid cu mama și Darcy făcând fețe.
Am fost șters.
„Îmi pare rău că nu am fost prin preajmă. Dar câștig bani foarte
buni cu chestia asta peste noapte.”
„Bine pentru tine”, spune ea distrasă, scormonind în sertarul ei, căutând
un tricou derby pe care i-a promis lui Nolan pentru că oricum e prea mare
pentru mine.
„Cum a fost mama?”
"Amenda."
"Dreapta. Și Darcy?
"Bun. Ea este de fapt aproape suportabilă când nu ești prin
preajmă. Trebuie să fii o influență proastă.”
Îmi înăbuși un ochi. "Și tu?"
"Amenda."
suspin. „Sabrina, pot să-ți atrag atenția timp de șaizeci de
secunde?”
Ea ridică privirea în cele din urmă. enervat. „Mama e bine. Darcy
e bine. Sunt bine. Întreaga lume este în regulă.”
"Sunt serios. Mă bazez pe tine să conduci fortul și să-mi spui dacă am
nevoie de mine, așa că
—”
 „Oh, acum îți pasă?” Ochii ei albaștri strălucesc de lacrimi. Pentru o
secundă, văd
rănire reală în ei și inima îmi zvâcnește în piept. Dar totul a dispărut
într-o clipită, iar expresia ei devine brusc pe jumătate nepăsătoare,
pe jumătate dură. Poate mi-am imaginat tot restul.
"Scuzați-mă?" Întreb.
 Ea merge la mine. Mai am câțiva centimetri pe ea. Va crește ea mai
mult? Doamne, are cincisprezece ani . „Suntem bine, Mal. Putem
funcționa fără tine.”
„Ei bine, ultima dată când am plecat, păreai destul de supărat, așa
că...”
"Suntem bine. Îți poți lăsa deplasarea puterii deoparte. Nimeni nu
trebuie să „ocupe fortul”. Mama, Darcy și cu mine suntem oameni și
putem avea grijă de noi. Nu suntem animale de companie pe care
trebuie să le hrănești și să te plimbi.” Ea trece pe lângă mine, cu
tricoul în mână. Un val de iritare curge prin mine — serios? Serios?
Merit asta ? — și plesnesc în tocul ușii. Îmi înfige doar o așchie
palma mea.
Când plecăm, ne fac semn cu mâna din verandă. „Întoarce-te
curând, Nolan”, țipă Darcy.
„Și să nu simți că trebuie să-l aduci pe Mallory cu tine”, adaugă
Sabrina cu insistență.
"Ce-i cu aia?" întreabă Nolan odată ce suntem pe drum.
— Vrei să spui, cu felul în care surorii mele i-ar plăcea să mă
înece într-un butoi de hidromel?
Gura îi tresări. „Am simțit o oarecare animozitate.”
"Nu sunt sigur." suspin. „Fac tot posibilul cu ea. Mă asigur că are
tot ce îi trebuie și nu are de ce să-și facă griji.”
„Poate că asta e problema.”
"Ce vrei să spui?"
„Când ești cu surorile tale, te comporți ca și cum ar fi
responsabilitatea ta. Ca și cum ai fi părintele lor, aproape.
Funcționează cu Darcy, dar Sabrina ar putea găsi că este
infantilizant.” El ridică din umeri. „Poate că vrea doar să fii sora ei.”
„Ce știi despre surori?”
"Nimic. Ce știi despre defensivă?”
Nu mă pot abține să râd și apoi tăcem o vreme. Nolan conduce
ca și cum joacă, constant și concentrat, și pentru o dată nu mă simt
nerăbdător că nu sunt la volan. Îmi las privirea să rătăcească peste
aureola luminilor stradale, zăpada cântărind pinii, mâna lui fermă în
timp ce schimbă vitezele, de parcă ar muta un episcop peste bord.
 Se gândește la șah. Se gândește la jocul Koch pe care l-am
analizat în această dimineață, cel cu Queen’s Gambit pe care l-a
pierdut în fața lui Davies în urmă cu trei ani. Știu. Nu sunt sigur de
unde știu ce e în capul lui Nolan sau când a început, dar iată-mă.
știind.
„Knight e5 a fost o mișcare stupidă”, spun eu.
El nu sare nicio bătaie. „Atacurile lui Koch se întorc foarte mult.
Bine." El ridică din umeri. „Returnat. Înainte să mănânce spanac și
să obțină un upgrade.”
„Ar putea fi o strategie bună, care să-l ademenească să
devină agresiv.” „Da.”
Mă gândesc cu tristețe la tacticile pe care le-aș folosi împotriva lui
Nolan dacă aș fi provocatorul. Este un jucător atât de imprevizibil,
care se gândește mereu la avantaje pe termen lung, la mișcări
aparent tăcute pe care să le exploateze mai târziu, în mod
neașteptat. Am auzit comentatori spunând că stilurile noastre sunt
similare, dar cred că suntem separati de oceane. Îmi place să-mi
sugrume adversarul, să-l uzez încet, să-i epuizez de jocul activ și de
posibilitățile de atac unul câte unul, până când suntem doar noi – eu
și regele lor.
Dar Nolan ar ști cum să se comporte cu mine. La ce să fii în căutare.
Pentru a-l învinge, ar trebui să învăț să renunț la avantajele poziționale
minuscule și să-mi asum mai multe riscuri, mai devreme. Îl văd întinderea
gâtului, mușchii puternici încordându-se sub piele și mă gândesc că
poate ar funcționa, seducându-l într-o gafă. Poate că n-ar fi, dar l-ar ține
pe picioarele lui. Mi-ar arunca una dintre acele priviri lungi și pline de
cunoștințe. Zâmbește, chiar. Mi-ar zâmbi, iar eu aș putea să-i zâmbesc
înapoi când i-am luat regele.
Sună ca un vis. Un lucru imaginat.
„Darcy m-a tras în camera ta”, spune el, „și a șoptit conspirativ că
ea este „în cunoștință”. ”
„Spre deosebire de mama și Sabrina, ea caută pe google.
Probabil se întâlnește pe dark web. Îl înscrie pe Goliath pentru
Piggie- Tinder.
 „M-a rugat să o învăț să joace șah.”
— Darcy? mă încântă. "Adevărat?"
„Ea a spus că este. . . fată proastă?”
Râd. „Rahat de fată fierbinte. Ar trebui să încerci să fii puțin online.”
Majoritatea celorlalți primii zece jucători au canale Twitch și You-Tube.
Nolan:
Twitter și Instagram — ambele cu NU DIRECT GESTIONATE DE
NOLAN SAWYER scrise cu majuscule în bio. Pun pariu pe tipul lui din
rețelele sociale m-am săturat de oameni care îi fac DM nud. „De ce nu
ești online, oricum?”
„Sunt mult prea mult online.”
"Ce vrei să spui?"
„Există imagini cu mine, în vârstă de șapte ani, care își exploatează nasul
după muci
în timp ce juca Nakamura. Aruncă o criză de furie ca un băiat plângăcios
după o pierdere
la
paisprezece
ani.”
"Oh."
„Cu toții avem faze jenante în creștere, dar ale mele au fost imortalizate.
Cine mă caută online are deja multe de găsit.” Îmi amintesc cuvintele lui
Emil: Nu e ușor, să crești ca un minune în față
a camerelor . „Te superi? Ta . . . reputația de perturbator.”
„Vrei să spui, o bucată de rahat?” El râde încet. „Este meritat. am fost
unu. Nu pot decât să încerc să fiu diferit în viitor.”
Reușește și el. Încerc să-mi amintesc incidentele recente și să vin
în gol. „Încă te superi pe cei care te bat.”
„Asta crezi?” El dă din cap. „Sunt furios pe mine însumi . Pentru
greșeli. Pentru că nu sunt cel mai bun cu putință. Și de fiecare dată
când greșești , simți la fel.”
"Neadevarat. eu...”
Îmi aruncă o privire laterală, iar eu tac. Tot ceea ce.
„I-am arătat lui Darcy cum se mișcă piesele”, spune el încet.
"Cum?"
„Avea un set sub pat. Roz și violet.”
Imi inchid ochii. Un nod mi se strânge în burtă. „Credeam că am
scăpat de asta.”
„Ar trebui să o înveți singur.”
„Pentru ce trebuie să învețe?”
"Ea vrea să. Ea te idolatrizează.”
 pufnesc. „Îmi spune Mallopee și îmi face în mod constant grafica
„Lamest Greenleaf” în Photoshop – pe care, apropo, le-am
descărcat ilegal pentru ea. Ingrate.”
 „Ea vrea să fie ca tine.”
„Nu o voi învăța niciodată.”
"De ce?"
Mă întorc. Drumul este pustiu, iar pinii sunt din ce în ce mai groși.
„Șahul este o idee proastă.”
"De ce?"
„Uite unde m-a dus.”
„Te-a adus aici. Mie . "
Sângele îmi curge pe obraji, dar tonul lui este practic, nu sugestiv.
El nu vrea să spună așa. El se referă . . . nici nu stiu.
— Tu l-ai văzut, nu? întreabă Nolan. Mă uit înapoi la el,
nedumerită.
"Ce?"
"Tatăl tău. Ceva s-a întâmplat între el și acea femeie – acel
arbitru de la Jocurile Olimpice. Ai aflat. Mama ta l-a dat afară.
Presupun că ai fost înstrăinat de câțiva ani. Și mai târziu s-a
întâmplat accidentul lui.”
mă îndrept. Centura de siguranță se strânge în puloverul meu.
„Cum... de unde știi? Cand ai- ?"
"Nu eu am. Dar mi-am amintit câteva zvonuri care circulau în circuitul
turneelor la acea vreme. Despre Archie Greenleaf. Restul . . . Pur și
simplu am ghicit.”
"Ai ghicit ? Cum?"
"Lucruri mărunte. Reacția ta la Jocurile Olimpice. Evident că îți
place șahul, dar convinge-te să crezi că este un lucru dezgustător.
Te simți responsabil pentru familia ta, nu doar pentru surorile tale, ci
și pentru mama ta.” Tonul lui este uniform, inactiv, de parcă le-ar citi
un manual plictisitor pentru restul clasei. „Te comporți în mod
constant ca și cum ai fi vinovat de ceva îngrozitor. De parcă nu meriți
nimic altceva decât resturi pentru tine.”
Pe mine. Manualul plictisitor — eu sunt .
„Pentru că sunt vinovat”, am izbit. Mă surprind. Nu este ceva ce l-
am verbalizat cu voce tare nimănui înainte. Dar dacă nu i-aș fi spus
mamei despre Heather Turcotte, dacă tata nu ar fi plecat de acasă,
dacă n-ar fi avut un motiv să conducă beat la 3:00 dimineața. . .
Dacă. Dacă.
 Dacă.
„Știai”, spune el conversațional, „că eu am fost motivul pentru
care bunicul meu a fost instituționalizat?”
"Ce face aceasta . . . Nu. Nu am făcut-o.”
„Se purta ciudat de ceva vreme. Spunea și făcea lucruri cu
adevărat nepotrivite, uneori în public. Părinții mei înțeleseseră asta,
dar cred că doar au dat seama că bunicul meu este bătrân. Și am
stat mult cu el în acel moment, așa că l-am acoperit când am putut.
Sincer am crezut că trebuie doar să doarmă mai mult sau niște
chestii de genul ăsta. Dar apoi . . . era ziua lui. M-am dus la
apartamentul lui, cel în care ai fost tu. Am urcat la etaj – același
portar ca acum, nu-i pasă – și am intrat. Am avut un cadou pentru el,
un set de șah pe care l-am făcut. Nouă luni de prelucrare a
lemnului.”
Dă semnal la dreapta și ia ieșirea. Trebuie să fim acasă. Aproape.
„Ne-am întâlnit cu o zi înainte. Ne-am întâlnit în fiecare zi, dar de data
aceasta nu m-a recunoscut. Sau a făcut-o, dar a crezut că am intenții
rele. Nu voi ști niciodată, cred. Nu era un bărbat violent, dar avea un
cuțit. L-am vazut scotand-o din bloc si am crezut ca vrea. . . tai telina?
Nu-mi aduc aminte. Dar, în schimb, s-a uitat în ochii mei, a alergat spre
mine, iar tăietura a fost adâncă. Aveam nevoie de cusături, ceea ce
însemna să merg la spital, ceea ce însemna să depun un raport și asta
a fost tot. Tatăl meu avea muniția de care avea nevoie pentru a-l
închide. A spus că este bine, și poate că a fost, dar nu de asta o făcea.
Întotdeauna și-a urât tatăl pentru că îi pasă mai mult de șah decât de
el.
Vocea lui este clinică. De parcă și-a întors această poveste atât
de mult în minte, și-a spus-o atât de des, este un lucru memorat
până acum. Se gândește la asta în fiecare zi. Fiecare ora. Știu asta,
pentru că sunt în capul lui. „Eu sunt cel care i-a dat tatălui meu acea
putere. Și bunicul meu a murit în acea instituție, medicat până la
globii oculari. Este ultimul lucru pe care și l-a dorit și este ceva cu
care trebuie să trăiesc fiecare secundă din fiecare zi. Deci, când
vorbești despre vinovăție...
 „Ce... nu. Nu." Mă răsuc spre el. Centura de siguranță îmi înfige în
sân. "Nu e vina ta. Ai făcut ce ai putut, având în vedere că ai fost...
Cati ani aveai?"
„Aveam paisprezece ani. Câți ani aveai când ți-ai văzut tatăl?”
Imi inchid ochii. Pentru că nu este la fel. Deloc. Dar el face să sune
de parcă ar putea fi, iar eu nu merit să fiu lăsat să scape și...
Deodată sunt furios. Exploziv, incandescent de furioasă.
El... m-a manipulat. S-a prefăcut că se auto-dezvăluie și, în schimb,
m-a transformat în . . . orice naiba ar fi asta. Și-a sacrificat regina
pentru a mă șahmat și cum îndrăznește ? Cum îndrăznește să vină în
casa mea și să-mi analizeze familia ca și cum am fi un joc Morphy ?
„La naiba, Nolan”.
Expresia lui este indescifrabilă și nesurprinsă. „Am spus ceva
neadevărat?”
„La naiba. Ce știi despre familii?” „Asta e problema?
Că ceea ce am spus este adevărat?”
„Nu mai încerca să... să mă prinzi în capcană . Să mă șah mat .
Poate vrei să joci șah împotriva mea mai mult decât orice, dar asta
nu îți dă dreptul să...”
„Nu mai mult decât orice”, murmură el cu o privire prelungită. Îl
ignor, înfuriat.
„Asta se întâmplă? Vrei să câștigi împotriva mea atât de rău încât
vei câștiga puncte oricum poți? Tic-tac-toe? Să fac fotografii ieftine la
familia mea?”
"Nu este- "
„Nimeni nu a fost înjunghiat în familia mea. Aș fi putut să-mi țin gura și
lucrurile ar fi fost bine. Ar fi putut fi secretul meu de păstrat, povara mea , și
nimeni nu ar fi știut sau ar fi suferit pentru asta. Mama ar fi avut asigurare de
sănătate, iar surorile mele ar fi avut familia pe care o meritau, iar tata ar fi
trăit... Mă opresc. Respiră adânc, tremurător. „Nu mă cunoști pe mine, nici
surorile mele, nici pe mama mea și, cu siguranță, nu l-ai cunoscut pe tatăl
meu. Așa că nu încerca să te prefaci că tu și cu mine suntem asemănători în
niciun fel sau că ceea ce am făcut este comparabil cu ceea ce ți s-a
întâmplat.”
„Nu ești corect cu niciunul dintre noi”, spune el calm. Poate că are
dreptate, dar nu-mi mai pasă.
 "Știi ce?" Centura de siguranță îmi taie în gât. Sunt plin de furie
acum, mânie la . . . la Nolan. Să spunem Nolan. „La naiba cu rahatul
asta. O să ne jucăm. Astă seară. O să jucăm acest joc stupid de șah
și tu vei renunța la psihologia fotoliului.”
„Eu...” Se oprește, înregistrând ceea ce am spus. Gâtul îi
funcționează. „Nu vorbești serios.”
„Dacă nu ești interesat...”
"Eu sunt." Sună nerăbdător. Tineri. "Eu sunt." Apoi tăce, de parcă
i-ar fi frică să mă sperie, că mă voi răzgândi. Abia se uită la mine
până când mașina este parcata, ușa pasagerului s-a închis trântit,
paltoanele noastre aruncate într-un colț al sufrageriei. De obicei
lucrăm unul față de celălalt, dar el pune tabla pe măsuța de cafea,
iar noi stăm unul lângă altul pe canapea. Pentru că aceasta nu este
o analiză a jocului altcuiva și trebuie să fie clară.
E miezul nopții. Căldura a fost oprită de ore în șir, dar nu simt frig.
"Bine?" întreabă el, serios, asigurându-se că acest joc este
consensual.
Știi ce nu a fost consensual? Lucrurile pe care le-ai spus despre tatăl
meu. „Poți fi alb”, spun eu, tăindu-mă, așteptând – dorind ca el să fie
ofensat.
„Mulțumesc”, răspunde el fără nicio urmă de ironie. „O să am nevoie de
asta.” Mă face să-l urăsc și mai mult, la fel și deschiderea lui stupidă - pion
la e4. răspund cu sicilianul. Îmi dau ochii peste cap și îmi pun cavalerul în
c6, doar
ca să-l deraieze, o linie de nișă pe care îmi amintesc vag că am
studiat cu Defne — Rossolimo Variation.
Presiune mare, foarte repede, și nu-i pasă, nu ezită, nici măcar
nu clipește în luminile slabe. Fruntea lui este netedă. Mâinile stabile.
Genunchiul lui se lovește de al meu, nu la fiecare mișcare, dar
uneori. El nu pare să observe și îl urăsc. Mă simt neîndemânatic, o
fiară greoaie, greoaie, zdrobită lângă el. Mă simt crud, transparent,
rupt, de parcă ar putea ajunge în craniul meu și ar putea smulge
cioburi ascuțite și dureroase din trecutul meu și să mă facă să
sângerez cu ele.
Apoi pierd un pion și mă simt și eu prost.
— La naiba, mormăi eu.
 „Este doar un pion”, murmură el fără să ridice privirea.
"Taci." Îmi înaint cavalerul cu degetele tremurate, și atunci nu este
doar un pion. Mi-am lăsat episcopul descoperit, mi-am stricat
oportunitățile de roca. Îl privesc pe Nolan ia fără grabă bucata mea și îl
atacă imediat din lateral cu turnul meu — o să-l fac rău . Doar că
răsturn două bucăți și trec complet cu vederea felul în care regina lui
se îndreaptă spre regele meu și la naiba, la naiba, la naiba...
„Mallory.” Mâna lui o acoperă pe a mea, prinzând-o pe genunchiul
meu. Îmi ridic privirea la chipul lui frumos și plin de ură. „Îmi pare rău
pentru ceea ce am spus. Am fost în afara liniilor.”
Nu vreau să aud. „Să terminăm.”
„Nu știu cum au mers lucrurile cu tatăl tău...”
„Hai. Finalizarea."
El dă din cap.
Râd, amar. „Se presupune că ai tânjit după acest joc de luni de zile
—”
„Nu pentru asta tânjeam și poți înceta să te minți singur
despre. Nu vreau să mă joc cu tine așa.”
„Deci acum ai nevoie de condiții perfecte pentru a juca? Ar trebui
să rearanjez mobila? Înțelege camera? Spune-mi care sunt cerințele
tale stimate , ce vrei și... ”
— Știi ce naiba vreau, Mallory? Se aplecă înainte, brusc furios.
„Vreau să nu fii aici.”
Gâfâi revoltat. "Du-te dracului! Mi -ai cerut să fiu al doilea tău...
„Vreau să fii în altă parte. Antrenează-te cu propriile tale secunde
în pregătire pentru mine . Așa că putem juca un meci adevărat în
Italia. Lucrul real.” Ochii lui sclipesc. Mâna lui este încă pe a mea.
Presare. Cald. „Prezența ta în această casă ar putea fi ceea ce mă
trezește dimineața, dar putem înceta să ne prefacem că această
situație seamănă cu ceea ce își dorește sau are nevoie oricare dintre
noi.”
Imi inchid ochii. El are dreptate. Acest . . . E greșit. Totul gresit.
 „A fost singura noastră șansă”, șoptesc. „Și am dat-o dracu”. La
fel cum strica totul. Prietenii. Familiile.
 „Vor fi alte turnee.” Nolan respiră adânc, liniștitor. „Peste doi ani
va fi un alt Campionat Mondial...”
„Nu voi face asta în vara trecută.”
El înghite. "Bine. Bine . . . Este ceea ce este." Își aruncă privirea.
Apoi se întoarce spre mine, cu expresia mai blândă. "Îmi pare rău. Ai
dreptate, nu știu nimic despre familii. Te rog, acceptă scuzele mele,
ca să nu mai joci cel mai rău joc din viața ta. Hai doar sa . . . Hai la
culcare. Au fost obosiți."
Mă uit în jos la tablă. Poziția negrului este o mizerie amatorească
și nesăbuită. „Doamne, ce e cu mine?”
„Amnezie globală tranzitorie, ne putem doar imagina.”
Am râs, iar furia mea se topește ca zăpada în soare. El râde și el
și pot simți căldura respirației lui pe obrazul meu. Suntem atât de
aproape.
"Îmi pare rău. Pentru acest joc.”
Sunt mici bucăți de aur în ochii lui. Are pistrui, ușori și împrăștiați,
doar o mână, și arată. . . frumos. Delicios. „ Ar trebui să-ți pară rău.”
eu chicotesc. dresează-mi glasul. „S-ar putea să vrei să te muți.
Din moment ce sunt alți oameni în această casă.”
Pare confuz. "Și?"
„Ar putea intra. Gândește-te că ne-am băgat în cap sau așa ceva.”
El zambeste. „Este mai probabil să creadă că ne-am ucis unul pe
celălalt din cauza unui pas…”
Creierul meu scurtcircuitează. Poate că este ora târzie, sau cum
mi-am lăsat cavalerul mai puțin de zece mutări într-un joc
mortificator. Poate este mirosul curat și familiar al lui Nolan. Tot ce
știu este că într-o clipă mă uit la el, iar în următoarea nu mai sunt —
pentru că m-am aplecat în față și mi-am apăsat gura de a lui într-un .
..
Un sarut.
Nu există nicio cale de ocolire. Așa se numește, acest ciugul ăsta
neîndemânatic, juvenil. îl sărut pe Nolan Sawyer și...
 Mă smuci înapoi, îngrozit. "Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău,
eu...” Trag în picioare. Genunchiul meu trântește peste scândură,
împrăștiind piesele. Îmi ridic degetele la gură și... se simte ciudat.
Diferit. Schimbat.
„Mallory.”
„Nu știu de ce am făcut asta. Doar că... îmi pare atât de rău.” Nolan se
uită ca și cum aș fi centrul de greutate al camerei, ca și cum nimic altceva
nu a existat în afară de mine în tot spațiul și timpul. Îmi face inima să-mi bată
în gât, îmi vine să-l sărut din nou, îmi vine să fug dracului. "Scuze eu
—”
„Atinge-i o regulă”, murmură el. Stă și el în picioare. Fiecare pas înapoi pe
care îl fac este
unul înainte pentru el.
"Eu ce?"
„M-ai atins. Nu mă pot opri acum. Atingeți-i regula.”
„Eu . . . Acesta nu este șah.” Spatele meu lovește un obstacol. „Pot să
mă opresc întotdeauna.” „Atunci pur și simplu nu.” Mâinile lui vin să-mi
cuprindă fața. El se ridică deasupra
eu, mă îngrădește de perete și eu . . . Eu nu mă supăr. Ceea ce mă
sperie. — Te rog, Mallory.
"Aceasta este . . . Ar trebui să terminăm jocul. Ai spus că vrei
să joci.” „Am spus că sunt lucruri pe care mi le-am dorit mai
mult.”
Îmi strâng ochii, dar Nolan este atât de aici – îl pot miros, îl simt în
fiecare por al ființei mele. — Nu tu ai fost cel care l-a ales pe
Kasparov în loc de culcare? spun eu, petulant, plângăcios. Când
deschid ochii, zâmbetul lui este slab.
— Și crezi că este pentru că vreau să joc mai puțin cu tine decât
am făcut-o cu Kasparov?
"Desigur. De ce altceva... Oh.” Închid din nou ochii. "Oh."
"Pot sa te sarut?"
„Dar jocul nostru...”
"Imi dau demisia. Ai castigat. Pot sa te sarut?"
"Nu! Vreau să spun . . . De ce?"
 "Pentru că vreau." Are răbdare. De ce sunt o epavă totală în timp
ce el are răbdare? "Tu nu?"
 „Eu...”
Fac? Nu e mare lucru. Nolan este cu ușurință cel mai atractiv tip
pe care l-am întâlnit vreodată și nu sunt unul dintre acei care sărutul
este prea intim, hai să o facem din spatele ciudaților Tinder. Am
făcut multe lucruri și nu regret nimic. Deci ce mă oprește?
Poate că îmi doresc prea mult , cred. Și apoi mă aud spunând
asta cu voce tare în timp ce degetele de la picioare îmi împing în sus
și fac din nou acel lucru ciudat – acel ciuguț ușor pe buzele lui care
mă face să mă simt de parcă am treisprezece ani și mă furișez în
spatele sălii de sport. Dar de data asta nu trebuie să mă plesnesc
pentru că sunt un ciudat total, pentru că Nolan mă sărută înapoi.
Nu se pricepe la asta. Nu imediat. Nu-i rău, dar există un moment
aerisit de ezitare, de deconectare suspendată, când cred că sărutul
pur și simplu nu va funcționa. Nu a fost să fie. Două nave care trec
noaptea, mergând pe drumuri separate, o ratare îngustă.
Dar apoi face ceva. Își înclină capul, poate. Își reglează
strânsoarea. Apasă mai ferm împotriva mea și totul se schimbă.
Nava lui se prăbușește în a mea, iar spatele meu este plat de perete
și o dorește. Îl dorește foarte, foarte mult. El o vrea la fel de mult ca
mine. Îmi dau seama din piciorul lui alunecând între al meu și
prinzându-mă de perete, din felul în care mâna lui se mișcă pe șoldul
meu, asertiv ca pe o tablă de șah. Din sunetul gutural din fundul
gâtului.
El este bun la asta. Cald și puternic și minuțios și are un gust bun
și...
O ușă se deschide undeva în casă. Râsete. Pași. Lumina din hol se
aprinde. Îl împing pe umerii lui Nolan și ne despărțim exact la timp.
„Oh, băieți, v-ați întors.” Emil. Stând la intrare, legându-și rapid
halatul închis. "Ce faci?"
Mă uit la Nolan, crezând că Emil este prietenul lui . Povara de a
veni cu o scuză plauzibilă ar trebui să cadă asupra lui. Problema
este că Nolan mă privește, cu pupilele largi, buzele pline și... . .
sărutat?
 „Hm, doar eram. . .” îmi dresesc glasul. Zâmbește-i lui Emil cu
speranță. „Vorbind despre acel joc Koch care...”
 „Nu mai spune, Greenleaf.” Se amestecă la frigider. „Nu pot fi
deturnat sau Tanu mă va ucide. M-a trimis la hrana.” Adună în brațe
resturile de pizza și trei brioșe, apoi dispare cu o mișcare din halat și
un „noapte bună” neglijent.
Sunt din nou singur cu Nolan.
Nolan, care nu a încetat să se uite.
„Se face târziu”, spun, fără să-i întâlnesc privirea. Mă simt
tulburat. Din cauza unui sărut. Eu regresez la treisprezece ani. "Sunt
obosit. eu . . .”
Dă din cap și face ceva ciudat: îmi întinde mâna. Calm. In liniste. De
parcă s-ar aștepta să o iau eu. Și exact asta fac: îmi alunec degetele pe ale
lui, iar când mă conduce pe hol, oprindu-se să stingă lumina, îl urmăresc
blând. Trecem pe lângă ușa lui Tanu fără să reacționăm la râsul înăbușit din
interior, pe lângă cel gol al lui Emil, pe lângă toți ceilalți, inclusiv pe lângă a
mea, până când ajungem în camera lui, care miroase a piele curată și a șah
incredibil de bun și a lui. canapea înapoi în oraș.
Își scoate cu nonșalanță blugii, toate membrele lungi și
musculoase.
"Ce faci?" am scapat. Nu se uită la mine, doar îi miroase cămașa,
hotărând că e într-un coș de rufe.
„Pregătește-te de culcare.”
„Eu . . .” Ce se întâmplă? De ce te-am urmat? Ce. Este. Se
întâmplă? „De ce nu ești nervos?”
"Despre ce?"
„Despre”— gesticulez incoace între noi—“ toate astea. ”
El se uită la mine. "Nu știu. Se simte corect. În plus, nu devin
foarte nervos.”
Darcy mi-a povestit odată despre un studiu pe care l-au făcut, care
monitorizează ritmul cardiac al jucătorilor de top de șah în timpul unor
jocuri importante. A lui Nolan a fost întotdeauna cel mai lent. Cel mai
statornic. De aceea stă în fața mea în boxer și un tricou Coimbra
Chess 2019 și tremur ca o frunză?
„Nu vrei asta?” el intreaba.
 "Nu. Vreau să spun da. Adică, nu vreau asta. Dar . . . tocmai ne-
am sărutat din senin și pari atât de bine cu asta și... . .”
El ridică din umeri. „Nu este din senin pentru mine.”
 „Nu este?”
„M-am împăcat cu asta cu luni în urmă, Mallory. Prima dată când
am jucat, poate.”
Eu inghit. "Nu înțeleg."
El se apropie. În doi pași se află în fața mea și, dintr-un motiv
indescifrabil, tremur. Un cutremur de mică amploare are loc în mine,
douăzeci de regi sunt răsturnați, iar Nolan îmi prinde din nou fața.
— Te-am prins, Mallory. Nu se va întâmpla nimic rău. Te poți lăsa
să-ți dorești asta, pentru că îl ai deja. Ma ai."
Oh Doamne. O, Doamne, Doamne, Doamne . tremur mai tare.
„Eu . . . Suntem . . . O să ne dracului?”
Încerc intenționat să-l zdrăngănesc. Și nu funcționează.
"Nu. Mergem să dormim.”
Ne întindem și cumva este un lucru lin. Port jambiere și o cămașă
moale și fără bijuterii și de aceea sunt atât de confortabil. Nu pentru că
capul meu este așezat pe pieptul lui și picioarele lui sunt încurcate cu
ale mele și îi simt inima lentă și constantă ca un ceas cald sub urechea
mea.
„Nici măcar nu m-am spălat pe față”, îi spun. Încă tremur, deși
mai liniștit. Sunt un dezastru.
"Este în regulă. Antonov a câștigat Coimbra
2019.” Râd tremurător. „Eu . . . să nu crezi
că pot dormi.”
„Vrei o poveste înainte de culcare?” Mâna lui se pieptănează ușor
prin părul de la ceafă. „Se numește „Polgar versus Anand, 1999”.
Începe cu e4. c5.”
geam. Dar zâmbesc când întreb: „Și atunci?”
„Cavalerul f3. d6. d3.”
„Mmm.”
"Da."
"Și apoi?"
„Cavalerul xd4. Cavaler f6. Cavaler c3 . . .”
 Adorm la mijlocul jocului — pentru a doua oară în viața mea ținut
de cineva, pentru a doua oară în viața mea ținut de Nolan Sawyer.
OceanofPDF.com
Până la ora 15:00 a doua zi, Nolan mi-a spus mai puțin de
cincisprezece cuvinte.
De ce cavaler a5?
Ar putea sacrifica regina.
Și preferatul meu personal: să iau o brioșă - vrei una?
Poate am halucinat în noaptea precedentă. Poate sărutul nostru a
fost un vis. Poate așa cum m-am trezit în camera lui goală, o cană
de cafea fierbinte pe noptieră — poate am nevoie de un control
pentru...
— Tu ce crezi, Mal? întreabă Tanu. Din tonul ei, nu pentru prima
dată.
"Despre ce?"
"Această poziție. Ce ai face?" Arunc o privire spre tablă. Analizăm
un joc Koch de anul trecut. Ei bine, ei analizează. rumeg.
„Este slab. Partea stângă ar putea fi
exploatată.” — Da, asta a spus și Nolan.
Îmi ridic privirea spre el și mă înroșesc instantaneu. Pentru că se
pare că asta fac acum — stresul dacă un tip cu care nici măcar nu
m-am culcat nu mai este interesat de mine pentru că sunt o mizerie
totală, pentru că mă întorc noaptea, pentru că respirația mea de
dimineață miroase a tomberon în spatele unui restaurant de pește.
Acesta este un teritoriu neexplorat. O galaxie cu totul nouă. Sunt
obișnuit să-mi pese de ce cred mama, Darcy, Sabrina, Easton
despre mine. Nu am loc pentru nimeni altcineva și...
 — Ești de acord, Greenleaf? întreabă Emil.
La dracu . „Îmi pare rău, cu ce?”
„Cu ce a spus Nolan.”
Ochii lui Nolan sunt de necitit. „S-a roculat prea târziu”, repetă el.
Arunc o privire spre tablă. — Sau n-ar fi trebuit să se înroleze
deloc, spun eu, prefăcându-mă că nu sunt tulburat.
„Koch e atât de neuniform.” Emil își freacă tâmplele. „Cum se
poate trece de la gafe dezastruoase la mișcări aproape geniale ca
cea împotriva Greenleaf? El este ca doi jucători complet diferiți.”
„Și care va fi el în Italia?” întreabă Tanu.
Nimeni nu răspunde. Nolan se uită la mijloc, iar eu mă uit la el ca
un twerp.
Analizăm jocurile finale ale lui Koch până târziu. Până când Nolan
și Emil stau să pregătească cina, soarele a apus de ore întregi. —
Stai până la sfârșitul lui ianuarie, nu? mă întreabă Tanu, cu voce
joasă. Ceilalți se ceartă dacă ar trebui să aruncăm pastele în apă
înainte să fiarbă. (Nolan: „Cui îi pasă? Va fi mai rapid.” Emil: „Tu ești
– și nu pot sublinia asta suficient – un țăran fără gust. ”)
„Acesta este planul. Nu ești?”
„Doar până la începutul semestrului.”
"Oh." Mă gândesc la Nolan și la mine singuri în casa
asta. "Oh." „Defne va veni și va ajuta, desigur”, continuă
ea.
mă încruntă. Defne a aprobat ca eu să devin secundul lui Nolan
pentru că a spus că ar fi un antrenament grozav pentru mine, dar... .
. „Nu credeam că sunt atât de apropiați.”
„Oh, sunt foarte aproape. Amândoi s-au antrenat cu bunicul lui
Nolan înainte. . . bine. Dar Nolan încă are nevoie de tine . Nu o
arată, dar imprevizibilitatea lui Koch l-a zguduit. Are nevoie de
cineva la care ține și care să-i pese și de el . Cum faci și tu, știi?”
Oh Doamne. „Tanu, Nolan și cu mine. . .” Scutur din cap și mă
apropii, cocoțată pe marginea scaunului. „Bănuiesc că suntem
apropiați în anumite privințe, dar nu suntem . . . împreună."
 „Oh, știu că relațiile sunt ciudate.” Zâmbetul ei este liniștitor. „Adică,
nici Emil și cu mine din punct de vedere tehnic nu suntem împreună,
pentru că... . . bine. Nu că mă merită, dar, mai ales, distanța e nasol. Dar
lui Nolan ține atât de mult.”
"Este . . .” Eu dau din cap. "Este complicat."
Ea râde, un amestec de confuzie și amuzament. „Ei bine, nu știu
ce se întâmplă, dar nu l-am văzut niciodată la fel de calm și fericit ca
atunci când stai prin preajmă, așa că...”
„Hei, băieți, vreți să jucați doi contra doi?” mă întrerupe Emil.
„Suntem patru, deci două echipe.”
Mă gândesc rapid la posibilele permutări. Aș fi fie împotriva lui
Nolan, fie...
„Voi face echipă cu Mallory”, strigă el din bucătărie.
Tanu ridică sprânceana spre mine, iar eu închid ochii. Sunt încă
închise câteva secunde mai târziu, când Nolan se întoarce de la
bucătărie și, în loc să ocupe un loc liber, ridică un picior și se
alunecă între mine și spătarul scaunului meu.
Aproape că icnesc. Ocupă mult loc, întotdeauna, și asta nu va
funcționa. Am de gând să cad.
Sau voi fi bine, aici în poala lui. Mâna care nu este ocupată să
ajusteze piesele negre în centrul pătratelor lor se sprijină în mod
lejer pe abdomenul meu, acoperind lățimea sa. Este aceeași mână
ca aseară – încrezătoare, liniștitoare. Se simte bine. Miroase și mai
bine. Sprânceana lui Tanu se ridică cu un milimetru mai sus, iar Emil
își mută pionul în d4, nederanjat de mine care stau între coapsele
celui mai apropiat prieten al său.
„Vrei să mergi primul?” murmură Nolan, cu buzele pe coaja urechii
mele.
tremur. Apoi dau din cap, iar părul meu se perie de bărbia lui.
Pielea mea se încălzește și sunt prea agitată ca să mă gândesc, așa
că fac primul lucru care îmi vine în minte.
Knight la f6.
 Îmi amintesc cât de mult îl urăște Nolan pe Grünfeld numai după
ce geme și își înfige dinții în lobul urechii mele.
JUCAM CINCI JOCURI. NOLAN ȘI EU CÂȘTIG TOȚI CU EXCEPȚIA UNULUI, și
acesta este al meu
vina gafei. Regina spânzurată.
"Asta a fost . . . o mișcare, spune Tanu, înaintându-și cavalerul, iar
Nolan scoate un zgomot înecat în fundul gâtului și își ascunde fața în
curba gâtului meu, de parcă nu ar putea fi martor la mizeria pe care am
făcut-o. Vreau să șuier că dacă nu m-ar ține în sine cu mâna pe burtă,
poate creierul meu nu ar fi un slushie. Dar respirația lui îmi gâdilă ceafa
și, în timp ce toată lumea se gândește bine la următoarea mișcare și
camera tace, îi simt bătăile inimii calde lângă spatele meu.
Este cel mai aproape pe care l-am fost vreodată de cineva fără
sex.
Cel mai aproape am fost de cineva cu sex.
Și cel mai distras pe care l-am simțit vreodată într-un joc de șah,
în viață, și partea cea mai proastă este că nu cred că Nolan se joacă
cu mine. Uneori, bărbia lui se sprijină pe umărul meu, băiețel, lipsit
de artă, și știu că doar face ceea ce se simte bine. Se întâmplă să-
mi distragă atenția.
El este primul care spune „Mă duc la culcare”, când Tanu se oferă să
monteze un film. Încarcă mașina de spălat vase, se îndreaptă spre
camera lui cu un val absent, iar eu rămân acolo, blocat între absența lui și
distrugerea usturătoare de către Emil a filmografiei lui Aronofsky. Sunt un
balon, suflat din ce în ce mai mare, mai strâns și mai plin în secundă,
gata să explodeze.
Așa că am șurubat. Las convoul Aronofsky în urmă și
mărșăluiesc pe hol. Nu mă obosesc să bat – doar deschide ușa și
intru în camera lui Nolan. Nu este cea mai bună idee a mea, din
moment ce tocmai și-a scos cămașa și poartă doar blugi.
Mă sprijin pe spate de uşă. La dracu. Ce fac?
„Regina aia spânzurată”, spune el cu un zâmbet mic, ca și cum
mine să intru înăuntru este la fel de natural ca apusul soarelui. Este
în formă și bine musculos. Mă întreb când găsește timp să se
antreneze, să arate așa. „Deși sunt sigur că Tanu și Emil au apreciat
victoria...”
„Poți te rog să explici?”
 "Explica?"
„Aseară” – gesticulez confuz – „și apoi azi dimineață, apoi azi,
diseară, chiar acum .”
Își înclină capul. "Da. Așa funcționează
timpul.” „Nu, eu...” Îmi strâng ochii. "Urăsc
asta." „Urăsc ce?”
„Că sunt aici să te întreb. . . că ești în capul meu și eu... îmi trec o
mână pe față. "Nu. Asculta . . . Nu-mi pasă. Nu ar trebui să-mi pese
dacă tu. . . Nu ar trebui să mă gândesc deloc la tine – am o familie
de care am grijă. Rahat de terminat. Dar mă săruți , apoi mă ignori
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat...
"Dreapta." Își încrucișează brațele. — Asta e
mișcarea ta , nu-i așa? "Ce?"
„Tu ești cel care ignoră oamenii. Lasă-i în urmă înainte să te
părăsească, nu? Scutește-te de încercarea mortificantă de a fi
cunoscut.”
"Nu este corect." Mă îndepărtez de uşă. Începeți să vă plimbați în
cameră. "E diferit. De obicei nu — am responsabilități . N-am timp de
lună , Nolan. Nu pot fi distras de oameni care nu au nevoie de mine,
dar tu... tu ...”
Ochii mei prinde ceva de pe biroul lui, îngropat sub o grămadă de
cărți de șah, care nu seamănă cu ceva ce tata ar pune deoparte
pentru a-mi face loc pe canapea.
Este zburătorul german de șah. Din Toronto. Din noaptea am . . .
„Foaia de tic-tactoe.”
"Ce?" El vine să stea în spatele meu. "Oh da."
E pe noptiera lui, păstrată ca un trofeu. L-a adus de la Toronto, la
Moscova, la apartamentul lui din New York, aici . Căldura se
răspândește în stomacul meu.
ii rezist. Mușcă-mi interiorul obrazului. Apoi cedează și cere. „De
ce l-ai păstrat?”
„M-a făcut să mă gândesc la tine.”
Brațele lui se închid în jurul cutiei toracice mele, chiar sub sânii mei, iar
eu închid ochii. „De ce ai păstra ceva care te face să te gândești la mine?”
 Îl simt ridicând din umeri. — Pentru că oricum mă gândesc la tine,
Mallory.
Mă întorc. Rupe contactul. Acest lucru este insuportabil. Această
apropiere cu el. Aceste trageri spre el, adânc în stomacul meu. Este
ceea ce am evitat - ceva despre care știu că se poate termina doar
în minciuni și trădare. Am mai văzut cum se întâmplă.
— Ce vrei de la mine, Nolan, și... te rog să nu mai zâmbești ?
"Nu sunt." Zâmbește mai larg.
— Vorbesc serios, dacă nu renunți să zâmbești.
„Nu este o amenințare. Nici măcar nu este o propoziție corectă din
punct de vedere gramatical.” "Ce vrei de la mine? Ce suntem noi . .
.” Îmi îngrop fața în mine
mâinile. Acesta este prea brut. Prea necalatorit. Prea riscant și
confuz. „Nu înțeleg de ce ești în capul meu.”
— Și tu ești în al meu. Dar știu de ce.”
Gemu și mă fac să mă uit la el. Nu mai zâmbește. "Doar . .
. Ce vrei de la mine?"
"Vreau totul." Tonul lui este calm. De fapt. Gol, într-un mod care nu
are nicio legătură cu hainele lui. „Sunt în totalitate.” Își coboară încet
fruntea până o atinge pe a mea. Ochii lui se contopesc într-unul singur,
chiar pe nas. Tot ce pot auzi este sunetul respirației noastre și ceva din
interiorul meu se fixează. — Dar tu, Mallory?
nu raspund. În schimb, fac ceea ce știu: îmi împing bărbia în sus
pentru a-l sărut și funcționează la fel de bine.
E chiar mai bine decât ieri. Brațele lui mă țin în cușcă de comodă, iar a
mea se învârte în jurul gâtului lui. Port un tricou, iar mâinile mele intră în
contact cu întinderea vastă a spatelui lui, neted și fierbinte de soare.
Deschid gura, iar el îmi linge buza de jos înainte ca limba lui să alunece pe a
mea, stângace și fierbinte, insistent și delicioasă. Zgomotele neajutorate,
dornice, guturale pe care le facem amândoi sunt poate jenante, dar e în
regulă.
Chiar dacă nu-mi mai trag niciodată
respirația. „Încetește”, îi spun. "Hai
doar sa . . .”
 „Mă gândesc la asta în fiecare secundă din fiecare zi.” Palma lui alunecă
pe spatele meu, iar corpul meu este ca un pion în mâinile lui. Ne întoarce și
apoi
suntem pe patul nefăcut, cu cearșafurile răsucite înfipându-mi în
coloana vertebrală. „Vei juca cel mai frumos șah pe care l-am văzut
vreodată și visez să te am sub mine. Este al naibii de confuz .”
Purtăm amândoi prea multe haine și deodată sunt nerăbdător.
vreau gol. Vreau piele, mai multă piele. Îl vreau mai aproape, într-un
mod fără întreruperi, lipicios. E greu de stomacul meu, iar noi doi ne
simțim atât familiari, cât și plini de intimitate, ca și cum nimic nu a mai
fost înainte.
"Tu . . .” Mâna mea alunecă pe abdomenul lui, se întâlnește cu
talia blugilor lui și, în sfârșit, am ajuns acolo, un indiciu al acelei
ezitari, a acelei treburi la care mă așteptam de la el. "Nu?" Întreb.
Gâtul i se clătește în timp ce înghite. Buzele pline îi tremură în cea mai
mică secundă. „Ești real?” Aerul dintre noi se umflă, se revarsă. „Uneori mi-e
frică că te-am imaginat. Uneori cred că ești doar în capul meu.”
„Sunt aici”, respir. Sunt un bazin de căldură lichidă.
„Habar n-am ce fac”, spune el, muşcându-mi uşor scobitura de
sub ureche.
tremur. „Pot să ajut”, îi spun, chiar dacă neuronii mei se fierb în
ciupercă. „Da?”
„Este un fel de șah. fac un lucru. . .” Desfac primul nasture al
blugilor lui, încet. Simți, mai mult decât auzi, răsuflarea lui. „Și faci
alta.”
Se ține pe brațe și se uită în jos la mine, de parcă ar face
inventarierea, hotărând de unde să înceapă. Degetul lui arătător se
agăță de tivul cămășii mele și o trage în sus, oprindu-se chiar sub
sutienul meu. Se uită fix la buricul meu timp de câteva minute, apoi
spune: „Vreau șanse. Pentru că este prima dată.”
„Vrei un handicap?”
„Vreau două mișcări.”
Râd. Și apoi treaz când îmi pune mâinile deasupra capului, într-un mod
care sugerează că s-ar putea să nu știe ce face, dar are planuri, fantezii,
strategii, o lume interioară bogată care va fi folosită și... . .
„Sper,” spun serios, „că o să-ți placă asta la fel de mult ca șahul”.
„Cred”, îmi spune el cu un zâmbet mic, „că o fac deja”.
OceanofPDF.com
Ne trezim dimineata devreme. Faceți o grămadă de chestii lente și
somnoroase cu mâinile noastre, care se simt foarte bine și, de
asemenea, nu necesită prezervativ. Nu aveam decât unul, rămas în
rucsac de la cine știe când; Nolan nu avea niciunul. Se pare că ne-
am păcălit să credem că acest lucru nu se va întâmpla. Adorm pe
pieptul lui, brațele lui s-au învăluit în jurul meu, simțindu-i că
respirația lui rapidă încetinește la ceva mai calm, apoi alunec în
somn și mă trag dedesubt.
Zgomotul telefonului lui Nolan de pe noptieră ne trezește odată ce
soarele este sus. El răspunde cu un căscat uriaș. „Da?” Vocea lui este
prea tare. Sau poate nu. Poate că acesta este felul în care suntem
îmbrăcați piele cu piele, picioarele încolăcite, mâna lui liberă încurcată în
părul meu și ținându-mă de curba umărului lui. „Asta pentru că dormeam .
Da. Da. Sigur." Sună neimpresionat. Sună ca versiunea delicioasă și
caldă a lui Nolan, care îmi tot ordona să nu mă mai frământă la 3:00
dimineața. Aceasta nu este viața reală. „Uh-uh.” Mă trag înapoi pentru a-i
urmări ochii obosiți și tăiați și buzele umflate. Miroase fantastic. Vreau să
mă scufund sub pielea lui. Vreau să mă mișc între picioarele lui și să mă
opresc pe întinderea pieptului lui. eu—
"Sigur. Ea este aici. Lasă-mă să o întreb.”
Nolan își apasă telefonul pe umerii lui. Am ochii mari. "Ce?"
şoptesc eu. „Nu le spune că sunt aici! Ei vor crede că eu. . .”
Îmi aruncă o privire confuză. „Că ești aici?”
Gemu și mă ascund în gâtul lui.
 „Există un eveniment caritabil. Cineva vrea să jucăm împreună, împotriva
lui. .
.” Își ridică din nou telefonul. „Împotriva cui ne-am juca?” aud
o voce feminină vioi pe cealaltă parte. „Un om din industria
tehnologiei”, îmi spune el, apoi din nou în vorbitor: „Este din nou Bill
Gates? Elle, e rău la șah. Nu pot face ca jocul să dureze mai mult de
un minut împotriva lui . . . Da. Te voi suna inapoi." Aruncă telefonul
într-o parte și mă trage mai aproape, acoperindu-ne capetele cu
păturile.
Lumea exterioară dispare.
„Cine este Elle?” Întreb.
"Managerul meu." Îmi împinge părul după ureche. „Ce să-i spun?”
„Când se întâmplă asta?”
„Nu până în primăvară.”
„De ce industria tehnologiei?”
„Se pare că este plin de oameni care au o dificultăți pentru șah.”
Are o cantitate surprinzătoare de sens. „De ce ai un manager?”
„Toți jucătorii profesioniști o fac. Veți avea nevoie și de unul.”
Nu voi fi un profesionist, Nolan. Tu știi asta. „I-ai recomanda-o
pe Elle?” "In niciun caz. Salveaza-te."
Râd. "Pot sa . . . gandeste-te la asta? Chestia
de caritate.” "Sigur."
Cădem liniștiți, învăluiți de bumbacul moale al cearșafurilor,
imposibil de aproape. Chiar s-a întâmplat aseară? Mă întreb, mă
simt blocat într-un vis. Ți s-a întâmplat așa cum mi s-a întâmplat
mie?
Apoi murmură: „Bună dimineața”, în timp ce îmi apăsă un sărut pe
frunte și totul începe să pară cald, precar de bun și adevărat.

NOLAN NU ARE FATA DE POKER. FĂRĂ ABILITATE DE A MINȚIN, SAU PĂCEL,

SAU SĂ Ascunde. Nu
intenția de a, fie.
Îmi urmărește mișcările cu un mic zâmbet ori de câte ori mă îndepărtez
de tabla de șah pentru a lua un pahar cu apă. Mă sărută lângă frigider în
timp ce cei trei GM vorbesc despre Apărarea Franceză la cinci metri de noi.
Mă ia de mână și mă trage afară la o plimbare prin zăpadă când soarele
este pe cale să apune, ca și cum obiceiurile sănătoase ar fi ceva la care îi
pasă brusc.
Aș vrea să pot spune că mă deranjează, dar îmi place fiecare
secundă.
Există o încredere curioasă, dureros de sinceră despre el.
Noaptea trecută a fost bună, foarte bună, dar a fost și prima lui,
prima noastră oară: dezordonată și imperfectă, plină de întrebări
tăcute și încercări și erori. Mâinile lui asupra mea erau îndrăznețe,
dar lipsite de experiență și tentative. Alți tipi s-ar îneca astăzi în
masculinitatea lor fragilă, dar Nolan pare profund, cu adevărat fericit.
Apoi, din nou, amintindu-mi sunetele pe care le scoteam,
gâfâturile . . . Presupun că a primit feedback strălucitor.
„Nu pot să cred că a folosit un Evans Gambit în urmă cu trei ani”,
spune el despre jocul Koch pe care tocmai l-am analizat. Urmele lui
în zăpadă sunt aproape de două ori mai mari decât ale mele.
"Da bine. A fost o alegere proastă, deoarece Thagard-Vork l-a
distrus. "Încă. Nu i-am mai văzut pe Evans din săptămâna în
care am învățat să joc.” Zambesc. — Apropo, când a fost asta?
"Ce?" Îmi aruncă o privire curioasă.
„Când ai învățat să joci șah?”
"Nu-mi amintesc. Destul de sigur că este pe Wikipedia.”
„Da. Dar spre deosebire de sora mea, refuz să o citesc. Granițe și
alte chestii.” Îl opresc cu o tragere de haină. Îi port mănușile, pentru
că îngheață și am uitat să le aduc pe ale mele. Îmi micșorează
mâinile, iar Nolan zâmbește la această priveliște. „Dar încă vreau să
știu.”
"Am fost . . . cinci? Dar nu prea am înțeles. Nu până când am
trecut cu mult peste șase ani.”
— Te-a învățat bunicul tău?
"Cam. El antrena o mulțime de oameni la acea vreme, iar eu doar
. . . Am vrut să fiu în mijlocul lucrurilor. Era cea mai tare persoană pe
care am cunoscut-o și am vrut să-mi acorde atenție.”
— Și părinții tăi nu au vrut să faci asta?
 El ridică din umeri. „Tatăl meu este un nemernic. Și chiar dacă nu ar fi,
pur și simplu nu are osul de șah. Când eram mică, petreceam ore întregi
gândindu-mă
puzzle-uri sau Lego sau jucării, raționând asupra lor, analizând și nu
putea înțelege de ce. A crezut că e ceva în neregulă cu mine. Pune-
mă în tot felul de sporturi. Și am fost destul de bun la ei, pentru că
eram înalt și iute, dar ei nu au fost niciodată. . .”
„Nu erau șah?”
El dă din cap.
Mă gândesc la tata. Despre cum el a fost opusul, împingându-mă
constant spre șah. Despre cum, dacă ar fi încă în viață, probabil că
am fi la fel de înstrăinați ca Nolan și tatăl lui. Căi foarte diferite,
aceleași rezultate. „Îți urăști părinții?”
Scoate un mic râs. "Eu nu cred acest lucru. Nu mă gândesc prea mult la ei.
Nu am de o vreme.” El înghite. „Cumva, doare și mai rău.” Întind mâna,
bagându-mi mâna în buzunarul hainei lui. Expiră, o suflare albă în aerul
după-amiezii târziu. „Nu conta când era bunicul meu prin preajmă, pentru că
m-a prins. Fusese ca mine în copilărie sau destul de asemănător. Când
părinții mei au divorțat, au încetat să mai simtă că trebuie să le pese de
mine. Mama s-a recăsătorit. Apoi tata. Apoi noua lui soție a rămas
însărcinată și a fost aproape o ușurare. Am fost o idee ulterioară și puteam
să stau cu bunicul meu săptămâni întregi. Eram doar eu și el. Joc,
jucând din nou. Mai joc ceva.”
„Ai câștigat vreodată?”
"Oh nu. Nu pentru mult timp. Nu până când aveam nouă sau zece ani.
Apoi am făcut-o și aproape mi-a fost frică. El ura să piardă la fel de mult ca
mine. Am crezut că va fi supărat. Dar . . .” El dă din cap. „Cred că a fost cel
mai fericit pe care l-am văzut vreodată.”
„Deci poate că nu a urât să piardă la fel de mult ca tine.”
"Cred că . . .” El se oprește, și eu la fel. Mă ține ochii. „Mi-a spus
odată că uneori, cu unii oameni, nu este vorba de a câștiga sau de a
pierde. Că, cu unii oameni, este doar despre joc. Deși pentru cea
mai lungă perioadă de timp, nu l-am crezut cu adevărat.”
„Da?” Privesc în altă parte, spre apusul. „Încă mă gândesc să
pierd în fața lui Koch. În fiecare zi. Fiecare ora."
"Știu."
 „Nu-mi mai citi gândurile.” Îl înfig în stomac. Mă smulge de mână
și mă trage mai aproape de el. „Cum te descurci cu pierderile?”
"Eu nu."
„Deci te simți ca un rahat? De fiecare dată?"
„Practic, trebuie să urăști să pierzi pentru a fi un jucător de top.
Destul de sigur că genele sunt pe același cromozom.”
„De aceea ești un învins groaznic?”
"Da. Și de ce ești una.”
Zambesc. „Nu o să mint, este validare. Crescând, nu mi-am putut
da seama de ce Easton a fost atât de rece să piardă toate acele
meciuri. Între timp, chiar și desenele m-au trimis într-un funk
profund.”
„Easton?”
"Oh. Ea este prietena mea." Eu inghit. "Bine. Fost?"
Capul lui cocoșează. — Ea ți-a luat regina?
"Nu. Ea . . . stânga. Pentru colegiu.
Colorado.” "Ah."
„Da. Nu am mai auzit prea multe de la ea de atunci.” suspin.
„Cum ții din nou legătura cu Tanu și Emil?”
"Nu este la fel. Emil e încă la New York și urăște căminele, ceea
ce înseamnă că e mereu la mine. Și știi cum este Tanu. Ar trebui să
muncesc din greu pentru a renunța la ea.”
„Da.” Încerc să nu par prea geloasă. „Easton mă găsește
plictisitor și neinteresant acum că nu mă găsesc. . . nici nu stiu.
Joacă beer pong cu ea?”
„Ți-a spus asta?”
"Nu. Dar o știu.”
„Ați putea presupune?”
"Nu."
El dă din cap și îmi place că nu încearcă să mă mintă. Ca să mă
convingă că îmi imaginez totul. — Te-ai gândit să o confrunți?
"Nu. eu . . . Nu vreau mila ei. Vreau să fie cu mine pentru că ea
vrea.”
 "Ah, da." El dă din cap cu bună știință. Bărbia i se cufundă în
gâtul ridicat al hainei. „Îți place să fii la conducere.”
"Ce vrei să spui?"
„Îți place să ai mâna de sus. Simți că faci ceva pentru alții. De
parcă ai avea controlul.”
"Nu." mă încruntă. „Nu este deloc asta.”
„Cred că este mai ușor pentru tine să fii cu oamenii atunci când
simți că este nevoie decât atunci când ai nevoie de ei. Mai puțin
riscant. Mai puțin dezordonat, nu?”
„Dar nu este adevărat. Adică, după spusele Sabrinei, familia mea
nu mai are nevoie de mine pentru altceva decât pentru bani. Și
Easton este cel care a făcut MIA. Și tu... cu siguranță nu ai nevoie
de mine ...
"Dar eu fac."
pufnesc. "Haide. Ai un milion de secunde și legiuni de fani adoratori, Tanu și
Emil, Elle, managerul înfricoșător, presa, întreaga lume …” „Mallory”. Mă
oprește. Expresia lui este solemnă. „Este singuratic, șah. S-ar putea să ai o
echipă în jurul tău, dar când e vorba de asta, ești pe cont propriu. Te joci pe
cont propriu. Pierzi și câștigi pe cont propriu. Te duci acasă și ești singur.” Ia
lumina care dispare, cu ochii mai întunecați ca niciodată. Și apoi se uită
înapoi la mine, îmi apăsă o șuviță de păr palidă în spatele urechii și întreabă
ceva la care nu mă așteptam. "Vei veni
în Italia cu mine?”
„În Italia?”
El dă din cap. „Pentru Campionatul
Mondial”. „Eu . . . De ce?"
Gâtul îi funcționează. „L-am avut pe bunicul meu cu mine pentru
prima, acum șase ani. Dar după aceea, am fost mereu pe cont
propriu.”
„Dar Tanu și Emil vor fi acolo și...”
"Sunt. Dar . . .” Îi văd roțile din cap, ca și cum ar încerca să
articuleze un sentiment neclar, de neînțeles. „Vor fi acolo mai întâi
unul cu altul.”
 Cumva, știu exact ce vrea să spună. Si eu simt asta , vreau sa
spun. Ma simt la fel. De parcă toți cei din jurul nostru fac parte din
același țesut conjunctiv și tu doar plutești. Nelegat.
 Inima îmi bate mai repede, pentru că asta se simte ca un prag. O
decizie de atingere pe care nu o voi putea anula niciodată. Dacă
spun da, atunci eu și Nolan vom fi altceva. Ceva împreună . Mai mult
decât suma părților noastre.
Atunci nu. Nu ar trebui să fie singurul răspuns posibil. Nu am nicio
treabă să promit că voi fi acolo pentru nimeni. Am prioritati. Atribuțiile.
Dar.
„Vrei să fiu acolo?” Întreb.
El dă din cap instantaneu.
Îi iau palma rece, o ridic cu ambele mâini și apăs un sărut blând în
mijloc, unde linia destinului se tăie între cap și inimă.
„Atunci voi fi acolo.” Îi zâmbesc în sus, chiar în momentul în care
ultima lumină a soarelui se estompează în zăpadă. "Pentru
dumneavoastră."

MI NE APARE ÎN ACEA NOAPTE, DUPĂ CE VERIFICAM CATEEVA DINTRE CELE

RECENTE ale lui Koch
Jocurile Challengers împotriva motoarelor și în loc să stăm până
târziu pentru a studia rezultatele, decidem să ne culcăm la opt, că
poate timpul pentru chestia asta este puțin cam neregulat.
Ar trebui să ne antrenăm din greu. Ar trebui să ne concentrăm pe
strategie, tactică, pregătire.
Nu ar trebui să ne uităm unul la celălalt peste masă.
În timpul discursului pasionat al lui Tanu, nu ar trebui să ne rătăcim
despre motivul pentru care Velveeta nu este legal brânză pentru a schimba
zâmbete slabe, neîndemnizate și nejustificate.
Nu ar trebui să ne periem inutil degetele în timp ce îmi dă farfuria
pentru mașina de spălat vase.
Și, cu siguranță, nu ar trebui să cădem unul peste altul în clipa în care
suntem în camera lui, lemnul ușii lui neted sub spatele meu, fața lui lipită de
a mea în timp ce ne sărutăm profund. Mecanismul acestui lucru este
familiar, dar nerăbdarea care clocotește în mine este nouă. Senzația că încă
un minut distanță va fi prea mult. Văzând aceeași nerăbdare oglindită în
Nolan.
 „Încă nu avem prezervativ”, îi spun, iar el mormăie în gâtul meu.
Apoi face un pas înapoi.
„O să iau unul de la Emil...”
"Nu. Nu ."
"De ce?"
„Aș prefera să nu știe.”
„Mallory.” Îmi apăsă un sărut pe pomeți. Nasul meu. "Ei stiu." „Da, dar
ei nu știu și... . .” Eu sunt cel care geme acum.
„Hai să mergem la CVS mâine.”
"Mâine?" Se dă înapoi și arată atât de îngrozitor, de îngrozit
teatral, că trebuie să râd și să-i sărut expresia de pe față.
„Putem face și alte lucruri între timp.”
Degetele lui alunecă pe șira mea, masând încet fiecare buton.
"Precum ce? Cu lopată zăpadă? Colorează după număr?”
Râd de gura lui. „Atât de multe opțiuni.”
„Te rog, enumera-le pentru mine. Sunt foarte nou la asta.” Mâna
lui se strecoară în talia blugilor mei, iar eu expir brusc.
„Mișcare ilegală”.
„Ar trebui să chemăm arbitrul?”
— Numai dacă... Telefonul meu sună și el geme. Mă scânc,
lucrându-mi mâna între noi ca să o iau din buzunar.
— Sunt Defne, spun eu. Am un déjà vu, cu luni în urmă, pe
canapeaua lui Nolan.
Are un timp atroce , care blochează.
„Ignoră-o”, ordonă el, iar eu sunt fericit. Îl arunc pe comoda lui
Nolan și ne întoarcem unul pe celălalt, lipsiți de grație, necoordonați,
voraci, până când el îngenunchează în fața mea și începe să-mi
descheie pantalonii. "Asa de." Vorbește împotriva șoldului meu.
„Aceste lucruri le vom face. M-ar putea implica...
Telefonul meu, din nou. Nu, al lui Nolan ... acum e telefonul lui
bâzâit. „La naiba”, mormăie el, scoțându-l din buzunar și aruncându-l
lângă al meu.
Dar ochii mei cad pe ID-ul apelantului și mă înțepenesc. "Aștepta.
Este Defne.”
 Nu a sunat o dată de când am venit aici, doar un mesaj
ocazional. Si acum . . .
 Ne oprim.
Telefonul lui Nolan nu mai bâzâie. O secundă mai târziu a mea începe
să sune din nou. Schimbăm o privire lungă, amândoi fără suflare. El
scoate o adâncime,
geamăt frustrat și își ascunde fața în stomacul meu. Mâinile lui se închid
în jurul taliei mele, tremurând ușor. O iau ca o permisiune tacită să ridic.
„Hei, D…” Îmi ridică cămașa și îmi ronțăie buricul. Respirația îmi
strânge. Chicotesc, oft, încerc să-l alung. Apoi ciclul începe de la
capăt. „Hei, Defne”, reușesc în cele din urmă. Nolan își linge o
dungă sub buricul meu. "Ce mai faci- "
— Mallory, sunt pe drum să te iau. Trebuie să te întorci imediat la
New York.”

OceanofPDF.com
„Ce vrei să spui că a înșelat Koch? Erau prea multe camere pentru
ca el să...
„Cineva a pieptănat filmările.”
Vocea lui Defne este granulată în difuzor, zgomotul de fundal
scade și curge în timp ce conduce pe autostradă. Eu și Nolan ne
așezăm pe pat, cu ochii închiși, dar expresia lui este indiscernabilă.
Părul lui este încă ciufulit de pe degetele mele.
„Îți amintești cum a ținut pasul în picioare? Își ascunsese un ceas
inteligent în jurul cotului. Părăsea panoul, găsea un loc fără camere
și îl folosea pentru a comunica cu . . . ei bine, nu știm. Probabil,
cineva care a avut acces la un motor de șah. Dar a calculat greșit,
pentru că au două cazuri ale acestui lucru pe video. Și unul chiar
înainte de ultima sa mișcare împotriva tu."
„Acea bucată de rahat”, mormăie Nolan. Maxilarul îi este strâns, o
mână mare ținând cu pumni în cearșaf.
"Ce înseamnă asta?" o intreb pe Defne. „Pentru Campionatul
Mondial?” „FIDE nu a făcut încă un anunț oficial. Și Koch este încă
negând-o și amenințând cu procese. Dar Mal, dovezile sunt
blestemate . Vor trebui să-l descalifice.”
„Deci, dacă Koch este descalificat. . .” iau în considerare implicațiile.
Un nod de dezamăgire se strânge în piept. „Înseamnă că Nolan va
câștiga implicit? Și ar trebui să oprim antrenamentele?” Perspectiva este
mai devastatoare decât ar trebui. Mă confrunt cu asta pentru un moment
lung și tăcut, în care Nolan îmi aruncă mai mult din acea privire de
nepătruns, iar Defne respiră audibil.
 „Mal”, începe ea, „tu...”
„Nu asta înseamnă”, o întrerupe el.
"Ce atunci?" Mă încruntă la Nolan, confuz. „Nu pot reface
Challenger-urile.”
„Nu au nevoie”, spune el calm.
Spațiul dintre noi se încarcă, un câmp magnetic brusc și apoi îmi
vine în minte.
Nu au nevoie, pentru că au deja pe locul doi.
Cineva care era gata să câștige până când a pierdut în fața lui
Koch.
Pe mine.
"Dar noi . . . Nolan și cu mine. . .” Eu dau din cap, tulburat. „Eu și
Nolan ne-am antrenat împreună.”
— De aceea vin să te iau, Mal. Voi fi acolo în câteva... Nolan o închide.
Telefonul începe imediat să sune din nou, dar
îl ignorăm. Ochii lui îi țin pe ai mei pentru o secundă, timp de zece
ani, și habar n-am cum să simt. Ce să cred.
"Imi pare rau . . .” Mă dau jos de pe pat și mă uit la cărțile stivuite
pe dulap, cu mintea năvalnică.
Dacă Defne are dreptate, dacă FIDE îmi cere să fiu contestatorul.
. . trei milioane de dolari. Asta e ipoteca plătită, medicamentele
mamei, școlarizarea surorilor mele. La naiba, școlarizarea mea la
facultate. Am fi pregătiți pentru viață.
Dar ar trebui să fiu curat la mama și Sabrina. S-ar putea să mă urască.
Și mai este cel mai important: Nolan. Acum trei minute, încercam să intru în
pielea lui. De săptămâni, am fost al doilea lui. I-am studiat slăbiciunile,
strategiile, tacticile. A-l provoca acum ar fi ca și cum l-ai jefui cu cheia casei
pe care mi-a dat-o pentru păstrare. Cu totul lipsit de etică.
Oh Doamne .
Nu-mi pot imagina cât de devastat trebuie să se simtă. Ce îngrozit. Cât
de trădat de ideea că voi exploata ceea ce am învățat despre jocul lui.
Mă întorc și mă uit în sus la el, în sensul să-l asigur că nu voi
face, să-i promit că nu o voi face și să-l găsesc. . .
Zâmbitor?
"Ce . . . de ce pari atât de fericit?”
 „Pentru că este perfect. Pentru ca esti tu." Se apropie, rânjind.
Atât de greu, observ o gropiță rară. „O să fac asta. Cu tine."
„Eu . . . Nu. Nu putem.”
„Cred că putem.” Întinde mâna spre mine și i-am lăsat.
"Trebuie sa ma gandesc."
"Sigur. Gândi. Gândește-te cu voce tare.” Buzele lui curbate mă
apasă pe gât. „Gândește-te în timp ce te sărut. Pretutindeni." Râd.
Apoi degetele lui cad din nou la nasturele blugilor mei. Mi se oprește
respirația cu cât de mult îmi doresc asta. Cu el. "Pot sa . . . Am acest
vis pe care mi l-ai lăsat...”
"Dacă eu . . .” Mă trag înapoi să mă uit la fața lui nerăbdătoare și
fericită. Deodată, sunt la fel de fericit ca și el. O să se întâmple. Doi
dintre noi. Eu și el și o tablă de șah. „Ar trebui să plec?”
"Nu."
„Dar nu ne putem antrena împreună pentru . . .”
„Atunci nu vom face. Mă voi antrena în această cameră. Tu iei restul
casei.” — Dar totuși... știu strategiile tale, Nolan. Știu pregătirea ta. Și .
. .” eu
ridică mâna pentru a-și ține chipul frumos, încăpățânat și încântat
între mâinile mele. Mușcă-i buza de jos pentru că nu mă pot abține.
„Acesta este o mizerie. De ce ești atât de fericit?”
Zâmbetul lui nu se clatine. „Nu știi?”
Inima mea se rotește până la un milion. Aproape îmi bate din
piept cu tot ce simt pentru el. Nu vreau să plec. Vreau să fiu cu el.
Vreau să dorm cu el în acest pat. Vreau să mă trezesc când el mă
trage în sine. Vreau să mănânc pastele prea fierte pe care le face și
să-i împart pasta de dinți și să-i cunosc pe de rost starea de spirit.
— Nolan, îi șoptesc pe buzele lui.
„Mallory.”
„Nu fi alarmat”, spun eu, mai ales pentru mine. „Dar cred că aș putea fi
—”
Ușa se deschide trântind.
„O, Doamne, o, pruncul meu Iisuse, băieți, ați văzut... Îmi pare rău.”
Nolan geme frustrat. Ne ia un minut să ne descurcăm și
întoarce-te către Tanu. Care tocmai a intrat fără să bată.
 „Koch?” întreabă Nolan. Vocea lui este răgușită. Mâna lui se
întinde să-mi atingă talia, de parcă nu suportă să fie separat. Mă
aplec în el, pentru că pot.
"El a trisat! Cățeaua aceea cu creier de pasăre! Ar fi trebuit să
știm că folosea motoare!”
rânjesc. „Chiar ar trebui să facem.”
„Și acel TikTok? Părțile de dis, mult?”
Nolan clipește. „Ce TikTok?”
Zece secunde mai târziu, Koch (@bigKoch; Îl disprețuiesc)
vorbește în fața unui perete care se mândrește cu un portret unironic
în ulei. Accentul lui german este mai gros decât de obicei.
„Nu am trișat. Imaginile au fost falsificate, iar avocații mei au luat
deja legătura cu FIDE. Voi merge la Veneția să-i dau fundul lui
Sawyer.
În spatele meu, Nolan pufnește încet.
„Oh, tocmai a postat unul nou”, spune Tanu. „Să vedem cât de
jos poate coborî.”
„ Nu aș fi surprins dacă echipa lui Sawyer ar fi în spatele acestui
lucru. Îi este foarte frică să mă confrunte, pentru că știe că probabil
va pierde. El a încercat să împiedice acest lucru să se întâmple. De
exemplu, nu numai că i-a făcut prietenei sale un loc în Challengers,
dar a plătit și bursa lui Greenleaf la Zugzwang. Aceasta este o
încercare clară de a manipula cine ar fi adversarul lui și de a mă
evita pe mine, cel mai puternic jucător, pentru a-și păstra titlul de
Campionat Mondial.”
imi bat joc, indignat. „Poate pur și simplu să iasă acolo și să
spună lucruri care sunt false de fapt? Din punct de vedere legal,
vreau să spun?
Arunc o privire către Tanu, care este pre-lege, în speranța unui
„La naiba nu”. Dar tot ce găsesc este o privire cu ochii mari,
vinovată, care face ca fiecare urmă de căldură să înghețe în mine.
 „El greșește ”, spun eu, jumătate afirmație, jumătate întrebare.
"Nu este adevarat. Nolan nu are nimic de-a face cu părtășia mea.
Nu m-a băgat în Challengers. El . . .”
 Mă întorc. Nolan este tăcut, ochii întunecați și mai întunecați
decât de obicei. Eu dau din cap. "Nu." Înghit în sec, iar paharul îmi
este pe gât. "Nu."
„Mal. Nolan, îmi pare atât de rău,” scapă Tanu.
„Vrei să pleci un minut?” o întreabă Nolan.
„Nu aveam idee că avea să menționeze că... Credeam că nici
măcar nu știa...”
„Tanu”, repetă Nolan, și într-o clipă a dispărut, iar ușa se închide,
iar creierul meu se mișcă. Aceasta este . . . Nu. Nu. La naiba cu
asta.
„Defne știa?” Întreb. „Că plăteai? Pentru că mi-a menționat vag
mai mulți donatori, că... ”
„Știa,” spune el calm.
Îmi strâng dinții. "Dreapta. Ei bine, și Tanu a făcut-o, așa că
bănuiesc că și Emil a fost implicat în asta și, din moment ce a ajuns
la Koch...
„A trebuit să dezvălui donația mea către Zugzwang către FIDE.
Presupun că așa a aflat. Dar asta nu are nimic de-a face cu noi,
noi...”
„Asta are totul de-a face cu noi.” Ultimele șase luni au fost o
petrecere și eu sunt ultimul care a ajuns aici. Sau poate am fost aici
tot timpul, legat la ochi și închis într-un dulap. „A fost distractiv să vin
la noi acasă, știind că ții luminile aprinse?”
Poate ar trebui să fiu recunoscător, dar tot ce simt este înșelat.
Manipulat. Ca atunci când tata a sărutat o femeie în sala de arbitri a
unui turneu Hoboken și mi-a spus că nu e nimic.
M-ai mintit. Cum ai putut?
— Chiar crezi că m-aș gândi vreodată la asta în acești termeni, Mallory?
Pumnul lui se strânge și eliberează. Își trece o mână prin păr. „Ai jucat cel
mai frumos șah pe care l-am văzut vreodată. Am vrut să-ți dau ocazia
—”
„De unde ai știut că voi accepta asta?”
"Nu eu am. Am sperat doar. Ai lucrat într-un garaj de rahat și aveai
nevoie de ea .” „Ce știi despre garajul meu de rahat... Doamne.” iau
un pas înapoi de parcă m-ar fi lovit cu pumnul în plexul solar. — L-ai
pus cumva pe Bob să mă concedieze?
Brațele lui se lăresc de iritare. „Cine dracu este Bob?”
 Nu-l cred. Nu pot să -l cred, nu mai. „Ai avut vreo legătură cu
mine să-mi pierd locul de muncă în vară?”
„Nu am făcut-o, dar mi-aș fi dorit , Mallory.” El pufăit nerăbdător.
„Mi-aș dori să pot să îmi iau creditul pentru că te-am scuturat din
viața pentru care te-ai mulțumit.”
icnesc. „Îmi asigur familia, Nolan! Nu m-am mulțumit , aveam
nevoie de stabilitate pentru ei.” Tonul meu depășește cu mult
civilizația. Se apropie, cu nările sclipitoare, cu fața coborâtă la un
centimetru față de a mea.
„Este mai ușor așa, nu-i așa? Să mă ascund în spatele lor”, îmi
spune el. „Folosește-ți familia ca pe o mică pernă drăguță între tine și
viața reală.”
îmi ridic bărbia. „Cum îndrăznești ? Mama mea este bolnavă, iar
surorile mele sunt... — Am grijă, de acum. De la o vreme. Și totuși,
continui
folosește-le ca o scuză pentru a nu face absolut nimic cu viața ta, cu
talentul tău, cu chestia asta dintre noi...”
„ „ Chestia asta între noi”? Adică, faptul că ne-am tras? Pentru că clar
asta nu înseamnă nimic. Sau faptul că mă minți de luni de zile? Faptul că
m-ai manipulat să mă întorc la șah, să fac Challenger, să fiu adversarul
tău la Campionatul Mondial? Pentru că nu-mi pot imagina la ce altceva
te-ai putea referi...
„Te iubesc”, spune el clar. Nu o cerere disperată, ci un fapt
afirmat cu calm. Ochii lui sunt atât de apropiați, încât pot număra
diferitele nuanțe de întuneric din ei și mă face să văd roșu.
Nu este prima dată când cineva mărturisește că mă iubește după
un ocean de minciuni.
„Nu”, spun eu tăios, „nu ai. Dacă ai fi făcut-o, mi-ai fi spus
adevărul. Dacă ai face-o, ai înțelege că familia mea va fi întotdeauna
pe primul loc. Dacă ai fi făcut-o, nu te-ai fi jucat cu viața mea doar
pentru a-ți alege următorul adversar de la Campionatul Mondial... ”
 „Doamne, Mallory, n-am…” trage adânc aer în piept, luptându-se
să detensioneze. „Ascultă, știu că nu-ți place asta și îl respect, dar
începi să suni nebun.”
„Și ai ști nebunii.” o spun calm. Rece. Și chiar și atunci când văd ceva
fracturat în ochii lui, trec cu putere. „Nu iubești pe nimeni
în afară de tine. Ești manipulator, egoist. Ești singur, pentru că
familia ta te urăște. Și acum și eu te urăsc.”
Ușa se deschide brusc, dar nu trebuie să mă uit să știu cine este. Îmi
țin privirea pe expresia frumoasă, rănită și înșelătoare a lui Nolan și mă
asigur că îmi pârjolesc în creier durerea pe care o simt chiar în acest
moment. Aici sunt ei. Minciunile, trădarea, dezamăgirea pe care o
așteptam.
Nu rătăci niciodată, Mallory. Să nu crezi niciodată. Niciodată să nu
ai încredere în nimeni.
Inima îmi tremură și o strâng suficient de strâns încât să o sufoc.
„Bună, Defne”, spun eu, mândru de fermitatea vocii mele. "La
momentul potrivit. Sunt gata să plec.”

OceanofPDF.com
Îmi împing degetele înghețate în buzunar, respir adânc și nu reușesc
să nu par prea nerăbdător când spun: „Promit că părul tău arată
perfect și scrunchie-ul se potrivește cu topul tău. Putem pleca
acum?”
Sabrina își face timp dulce pentru a-și pufă părul, a-și repara rujul
și a-și apuca rucsacul și se oprește în fața mea în drum spre uşă.
„Uimitor, cum ai plecat” – verifică un ceas pe care nu îl poartă – „
săptămâni și am reușit să funcționăm perfect și să întârziem la
școală” – un alt control pretins – „un total de zero ori.” Ea își bate
bărbia. „Este aproape ca și cum nu avem nevoie de tine să ne
conduci. Mâncare de gândit, hmm?”
Ea alunecă pe lângă mine. Oftez și urmez, pășind peste zăpadă
crocantă în drum spre mașină.
Aproape că nu e fericită cu mine.
Apoi din nou: nimeni nu este fericit cu mine. Darcy și-a petrecut cele trei
nopți de când Defne m-a lăsat dormind în camera Sabrinei – se pare că furia
ei împotriva mea pentru că am decis să nu merg la Campionatul Mondial a
vindecat ruptura de ani de zile dintre ei. Mama este un amestec de obosit,
îngrijorat și suspicios din partea mea pentru că m-am întors cu săptămâni
înainte ca „tururile mele de noapte cu plată dublă la centrul pentru bătrâni”
trebuiau să se termine. Chiar și doamna Abebe m-a aruncat cu privirea,
pentru că ne-am lopat prea devreme aleia comună și și-am trezit copilul.
Dar este A-OK. De fapt, se potrivește, pentru că nici eu nu sunt
mulțumit de nimeni. La dracu lui Easton pentru că mi-a părăsit mema
Adam Driver Wall Punch pe care i-am trimis-o să citească și mi-a respins
încercările de a mă reconecta. Fă-i dracu pe Sabrina și pe Darcy pentru
că m-au făcut să mă simt nepoftit în casa căruia
ipoteca pe care o platesc. La dracu pe Tanu, Emil și Defne pentru că
sunt alliți în păpușăria vieții mele și pe Nolan pentru... . .
Nu suportă să se gândească. Sunt doar eu acum. Și oamenii care
mă urăsc, oamenii pe care îi urăsc și, bineînțeles, testele de
certificare de mecanic auto pentru care m-am înregistrat în sfârșit.
Singurul lucru pe care mi-am promis că îl voi face în timpul părtășiei
mele – să nu învăț Gambit-ul Stafford, să nu mă îndrăgostesc pe
jumătate de un mincinos manipulator, ci să asigur viitorul familiei
mele.
Am revenit pe drumul cel bun. Peste șah. Liber de distrageri. În
control.
Diminețile mele sunt petrecute la centrul de testare, cu opțiuni
multiple despre încălzire și aer condiționat. Transmisie automată.
Reparație și performanță motor. Frâne, suspensie și direcție.
Sisteme electronice.
Apoi mă duc să-l iau pe Boba și îl introduc de contrabandă în
bibliotecă. Într-un nou nivel, acum îmi mint familia că merg la locul
meu de muncă fals, ceea ce înseamnă că trebuie să omor timpul
până la 5:00 pm. Restul grupului online s-a mutat la Haruki
Murakami în decembrie, dar eu nu renunț.
Nu cred, cel puțin.

DARCY ȘI EU AȘTEPTĂM ÎN MAȘINĂ DE 20 de minute când eu

hotărăsc că m-am săturat.
Oricând, aș fi bucuros s-o las pe Sabrina să iasă cu prietenii ei de la
derby pe vreme de cincisprezece grade, în timp ce Darcy și cu mine filmăm
rahat și urmeam melodiile KIIS FM, schimbând fiecare exemplu de dragoste
în fart . Dar Darcy fie e prea supărată pe mine pentru că a refuzat să mă
angajez pe tema șahului cu ea (ziua a patra de tratament tăcut – ea chiar se
maturizează), fie e prea îndrăzneață să citească You Should See Me in a
Crown pentru a-mi acorda atenție. Aș putea să petrec ceva timp la telefon,
dar mi-am învățat lecția: atunci când există o creștere a interesului media
față de tine, probabil că este înțelept să nu te abții de rețelele sociale.
 Așa că ies din mașină și strig peste parcarea sălii de sport pe jumătate
goală:
„Sabrina. Timpul de plecare."
 „Da.” Ea chicotește și se uită la telefonul prietenei ei McKenzie.
"Da-mi o secunda- "
„Ți-am acordat o secundă acum zece minute. Du-ți fundul în
mașină.”
Rularea ochilor, oftatul plin de umeri – acelea, abia le observ. Dar
felul în care McKenzie se aplecă înainte să-i șoptească ceva la
ureche, răspunsul murmurat al Sabrinei, faptul că amândoi chicotesc
în timp ce se uită în direcția mea. . . asta e greu de trecut cu
vederea. Simt o groapă de ceva care ar putea fi furie - îmi umple
stomacul și îmi amintesc că ea are cincisprezece ani. Lobul ei
frontal? Doar o masă de aluat de prăjituri. Și dacă ea și Darcy își
petrec călătoria vorbind despre Riverdale , fără să mă includă în
conversație, e în regulă.
Sunt destul de ocupat cu ciocănirea volanului.
„Am nevoie de o plimbare la Totowa pentru o întâlnire sâmbătă”,
spune Sabrina odată ce suntem acasă, în timp ce eu sapă în
congelator după resturile de pui.
„Ce zici de un te rog ?” mormăi.
„Nu vorbeam cu tine.”
„Ei bine, mama nu este pregătită pentru...”
„Am fost foarte bun cu noile medicamente, Mal.” Mama
zâmbește. La Sabrina. „Te conduc eu.”
"Minunat." O sărută pe mama pe obraz și amândoi dispar pe hol.
Am rămas în bucătărie, tăind legume pentru Crock-Pot, întrebându-
mă dacă, în timp ce eram plecat, familia mea și-a depășit nevoia și
dorința pentru mine.
Mă întreb ce altceva mi-a luat șahul.
Mama, Darcy și Sabrina stau de vorbă în sufragerie – un nou
ritual post-școlar, aparent – când cineva bate. Îmi șterg ceaiurile de
pe degete și iau ușa, așteptându-mă ca doamna Abebe să-mi ceară
să mișc mașina.
E mai rău. Cu atât mai rău, mă strec și trânt ușa în urma mea. Port
doar un tricou și e frig înghețat, dar vremuri disperate, măsuri
hipotermice. "Ce faci aici?"
 Oz se uită în jurul verandei mele, cu mâinile îndesate în buzunarele
lui Burberry, cu buza superioară ondulată în ceea ce seamănă cu
dezgust. „Aici locuiești?”
 „Da.” mă încruntă. "Unde locuiţi ? Un bloc în Hudson Yards?
"Da."
Nu stiu la ce ma asteptam. „Bine, bine. . . felicitări. Există vreun
motiv pentru care ești aici, Oz?
„Am trecut doar să salut. Discută puțin.” El ridică din umeri, cu
ochii ațintiți pe trambulina spartă. „Vezi dacă poate ești gata să-ți
scoți capul din fund.”
clipesc. "Scuzați-mă?"
„Doar verifică dacă ai terminat să te porți ca un mare rahat
plângăcios care este singur împotriva lumii. Orice actualizari?"
Clipesc din nou. „Ascultă, știu că a fi rău este toată prostul tău, dar...”
„Cred că este al tău , de fapt.”
"Scuzați-mă?"
Ochii lui verzi se întăresc. „Te-ai gândit, la un moment dat în ultima
săptămână, că decizia de a-ți trece prin cel mai mare scandal pe care FIDE
l-a văzut în ultimii treizeci de ani ar putea afecta oameni care nu ești tu ?”
„Ceea ce se întâmplă nu are nicio legătură cu mine. Koch a înșelat. Bun pe
l." Respirația mea vopsește aerul în alb. „Am terminat cu șahul.”
"Ah, da. Tu esti. Pentru că boo-hoo, iubitul tău ți-a plătit salariul
fără să ceară nimic în schimb și nu ți-a spus. Plânge-mă dracu’ de
Nil.”
mă înţepenesc. — Habar n-ai ce...
„Și nu-mi pasă. Vrei să fii supărat pe Sawyer pentru că nu a
dezvăluit? Daţi-i drumul. Aruncă PS5-ul lui pe fereastră, nu-mi pasă”.
Se apropie. „Sunt aici să vorbesc despre Defne și despre faptul că,
după tot ce a făcut ea pentru tine, îi distrugi viața.”
„Nu stric. . .” mă îmbrățișez. Pielea de găină este niște dealuri
groase pe brațele mele. "Nu sunt."
„Ea acționează ca antrenor și managerul tău. Ceea ce înseamnă
că FIDE a urmărit-o pentru confirmarea că vei participa.”
„Ei bine, am terminat cu șahul și cu toți cei implicați în el. Ea le
poate spune că nu o voi face.”
 „Oh, da, sigur. Ea le va spune doar asta. — Îmi pare rău, băieți,
Mal a avut o casă domestică cu băiatul ei și a plecat de aici. Nu va
afecta în niciun fel credibilitatea ei sau poziția ei în comunitatea de
șah, faptul că jucătorul pentru care a garantat a dispărut de pe fața
pământului. Că jucătoarea pe care ea s-a aplecat pentru a intra în
turnee s-a dovedit a fi egoistul, fulgerul... ”
"Stai ce? Ea nu a făcut-o. Am participat doar la turnee deschise.” El
batjocorește. „ Deschis nu înseamnă că sunt binevenite. Mai există o
proces de selecție, iar oamenii trebuie să își dovedească acreditările, dintre
care nu ați avut niciuna . Defne s-a asigurat că poți juca în Philly și
Nashville. Ea a plătit pentru ca tu să mergi acolo și te-a lăsat să păstrezi
sută la sută din câștigurile tale. Iar acum FIDE ia în calcul neacreditarea lui
Zugzwang, pentru că jucătorul-vedea lui Defne refuză să fie în Campionatul
Mondial, pentru că . .
.” Îmi aruncă o privire ofilită. "De ce?"
Furia se ridică. „Defne m-a mințit .”
"Ah, da." Își dă ochii peste cap. „Cum, mai
exact?” „Nu mi-a spus că Nolan i-a dat
banii.” „Chiar dacă ai întrebat. Disprețuitor
pentru ea.” „Nu am întrebat, dar...”
„Desigur că nu ai făcut-o. Ți s-a spus că banii au venit de la
donatori, nu ai pus întrebări ulterioare, iar acum o arunci în pământ.”
Mă uit cu privirea. „Oz... de ce ești aici? De unde știi toate chestiile
astea? De ce ți-ar spune Defne. . .” Se uită la mine de parcă aș fi cel mai
slab bec din borcanul de prăjituri. Si eu sunt. "Aștepta. Tu și Defne nu
sunteți. . . ?”
Mă ignoră. „Crezi că cluburile de șah sunt o întreprindere profitabilă? Că
Defne face bancă? Gândește-te asta. Ea a cumpărat Zugzwang pentru că
dorea să creeze un mediu în care toată lumea să se simtă binevenită la șah.
Pentru a-i împiedica pe alții să se simtă așa cum a simțit ea. Și trebuie să se
bazeze pe donatori. Sawyer a fost unul dintre acei donatori de ani de zile și
iată ce s-a întâmplat: da, el i-a dat fondurile pentru a te depista și a-ți oferi
postul. Dar când ai refuzat părtășia, Defne a început să se uite la altele
posibili jucători de sponsorizat. Pentru că donația lui Sawyer a fost
doar asta – un cadou fără nicio condiție.”
Eu inghit. „El a fost implicat în faptul că îmi pierd locul de muncă.
Sunt sigur de asta." Aproape.
"Pot fi." Oz ridică din umeri. „Nu aș trece peste el. Dar Defne? Ea nu
și-a dorit nimic de la tine decât să te vadă reușind. Acesta este motivul
pentru care nu este aici să arate cât de ticălosă ești sau te da în judecată
pentru încălcarea contractului. Dar nu am astfel de rețineri, Mal. Nu-mi
pasă dacă te întorci să citești Dragoste în vremea holerei în timp ce ar
trebui să studiezi Deschiderile de șah modern . Îi datorezi lui Defne să
ducă la capăt anul acesta. Și să am o conversație cu ea despre
Campionatul Mondial. Să o ajut să se ocupe de FIDE fără a pierde fața.”
Face un pas înapoi. Aerul său peren belicos se dezumflă puțin și,
pentru o dată, pare mai mult deschis decât iritat. "Asculta. Încerc din greu
să nu învăț lucruri despre oamenii din jurul meu, dar . . . Am auzit de tatăl
tău. Știu că ai grijă de familia ta. Știu că ai de-a face cu chestii de genul”
– bărbia lui arată spre curtea mea – „trambulina aceea ruginită. Dar dacă
îți desfaci fermoarul nemernicului și îți scoți capul din el, s-ar putea să
realizezi că în viață există mai mult decât să-ți faci milă de tine însuți.” Dă
din cap o dată și apoi se întoarce, țopăind grațios pe treptele alunecoase
ale verandei.
Îl văd cum se îndepărtează, un amestec confuz de furie care se
simte foarte mult ca vinovăția învârtindu-mă prin mine. Nu i-am cerut
lui Defne să mă antreneze. Nu i- am cerut lui Nolan să mă
sponsorizeze. Tot ce am cerut a fost ca tata să nu o înșele pe mama
în fața mea, ca el să nu moară, ca mama să nu se îmbolnăvească,
ca viața mea să fie normală . Cum îndrăznește Oz, din Alpii săi
privilegiați, să mă trateze ca și cum aș fi fetița răsfățată?
„Nu mă cunoști”, strig eu după el. Un clișeu - asta sunt eu. „Și nu-
mi pasă în mod deosebit.” Își deschide portiera șoferului
Mini. „Nu dacă acesta este cine ești.”
Când mă prăbușesc de interiorul ușii, casa se simte incredibil de
fierbinte. Respir adânc și îmi ordon să mă calmez.
 Este irelevant ce crede Oz despre mine, pentru că el și șahul sunt în
afara vieții mele. Poate o sun pe Defne la un moment dat. Spune-i că
sunt plecat
bun. Dar acum două nopți am visat că fiecare persoană pe care am
întâlnit-o în ultimele șase luni arăta spre mine și râdea: mișcam turnul
peste diagonale, crezând că este un episcop. Nimeni nu m-a corectat,
nici măcar Defne. Era în primul rând, chicotind cu Nolan.
Deci da. Nu sunt gata să te contactezi.
Îmi apăs palmele în ochi și mă întorc în bucătărie să termin de
pregătit cina. Mă opresc la intrare și nimeni nu mă bagă în seamă.
„... cam dezgustător,” spune Darcy, aruncând o privire spre
Crock-Pot. „Ca . . . ew?”
„Super nesănătos, cu tot acel ulei”, subliniază Sabrina. — Poate
că are nevoie de un curs de gătit de ziua ei, mamă.
„Este o idee minunată, Sabrina. Îi va plăcea
asta.” „Nu-i primesc un cadou”, mormăi Darcy.
„Văd ce încerca ea să facă. Dar nu este o rețetă care necesită
coapsă, știi,” gândește mama. „Poate sân. Sau carne de porc.”
„Nu vreau să mănânc asta”, mormăie Sabrina, și în acel moment
simt că se întâmplă: ca o bulă dură, însângerată și roșie, care
scoate cele mai mici popsuri în capul meu.
„Atunci nu ”, spun eu. Cei trei se biciuiesc în același timp, cu ochii
mari. „De fapt, de ce nu faci cina?”
Sabrina ezită. Apoi își dă ochii peste cap. "Iisus. Calmează-te,
Mal.”
„Da.” Dau din cap. „Mă voi relaxa. O să încetez să mai fac vasele.
Voi opri cumpărăturile. Voi înceta să mai câștig bani pentru
mâncare. Să vedem cum îți place.”
„Asta e în regulă.” Mâinile îi vin la șolduri. „Ai fost plecat
săptămâni întregi și ne-am descurcat extraordinar. ”
"Oh, chiar aşa?" E ca un cuțit răsucit în cutia toracică. „Te-ai
descurcat extraordinar ?”
„Am fost eliberați de această dictatură ciudată în care nici măcar
nu putem comenta despre cină”, spune Sabrina și văd că mama se
deschide gura pentru a o pedepsi, dar eu sunt mai rapid.
„Ești așa o cățea ”, mă aud spunând.
 Sună îngrozitor în liniștea din bucătărie. O șochează pe mama în
tăcere, iar Darcy se dă fizic înapoi. Dar Sabrina își mijește ochii și se
menține pe poziție. Așa că continui.
„Ești o cățea ingrată. Deoarece tot ceea ce fac este să te conduc
cu șofer și să mă asigur că îți sunt plătite taxele.”
„Nu am cerut nimic din toate astea!”
„Atunci nu o lua , Sabrina. Ieși și fă ceea ce am făcut. Nu merge
la școală, renunță la prețiosul tău roller derby - hai să vedem cât de
mult te place prietenul tău McKenzie când e la facultate și tu nu!
Renunță complet la fiecare lucru pe care-l iubești, astfel încât să poți
avea grijă de sora ta mai mică și nerecunoscătoare” – arăt spre
Darcy – „care, apropo, este și o cățea funcțională.”
„ Mallory ”, o întrerupe mama cu severitate. "Ajunge."
„Totuși este?” Mă uit la ea. Ochii mei sunt încețoșați, ard cu
aceeași căldură care este în stomacul meu. „Nu că ești mult mai
bine, pentru că în prezent ești și o cățea...”
"Suficient."
Vocea aspră a mamei este urmată de o tăcere groasă,
îngrozitoare.
Este distrugerea mea: dintr-o dată, sunt din nou în corpul meu. Și cu
asta, pot auzi fiecare lucru josnic pe care tocmai l-am spus ca pe o bandă
redată și este insuportabil. Sunt prea îngrozit, prea supărat, prea afectat ca
să mai stau o secundă.
"Oh, Doamne. II . . .”
Eu dau din cap și mă întorc. Treci în camera mea, cu vederea
neclară.
Tocmai mi-am sunat mama, surorile mele de treisprezece și
cincisprezece ani ale căror vieți le- am distrus – le-am numit cățele .
Le-am aruncat în față ceea ce am făcut pentru ei – în ciuda faptului
că nu ar fi fost nevoie de a face dacă nu ar fi fost pentru mine .
Închid ușa în urma mea, mă plic pe saltea și îmi ascund fața în
mâini, rușinat.
nu plâng niciodată. Nu am plâns când i-am spus mamei ce a făcut
tata. Nu am plâns când și-a făcut bagajele și a plecat. Nu am plâns când
am primit acel telefon de la patrula de autostradă la cinci și jumătate
dimineața. Nu am plâns când mi-am refuzat ofertele de bursă, când Bob
m-a concediat, în mașina lui Defne
pe drumul meu de întoarcere de la casa lui Nolan. Nu am plâns
niciodată, nici măcar când am vrut, pentru că atunci când mă
întrebam dacă am dreptul la acele lacrimi, răspunsul era întotdeauna
nu și era ușor să mă opresc.
Dar plâng acum. Îmi ascund fața în mâini și plâng zgomotos,
dezordonat, picături de grăsime alunecându-mi pe față, strângându-mi
în palme. Deodată, ultimii ani se par atât de reali . Toate eșecurile
mele, greșelile mele, alegerile mele proaste. Toate pierderile, minutele
și orele petrecute mergând în direcția opusă vieții, faptul că tata nu mai
este aici . . . Totul mi-a rămas blocat în gât, zdrențe murdare și sticlă
spartă, sufocant, spărgător de stomac și, dintr-o dată, nu știu cum voi
suporta durerea a ceea ce a devenit eu pentru o jumătate de secundă .
Și apoi salteaua se scufundă, chiar lângă mine.
O mână caldă și subțire se așează pe umărul meu. — Mallory, spune
mama. Vocea ei este răbdătoare, dar fermă. „Am încercat să-ți ofer atât
spațiu cât ai nevoie. Dar cred că este timpul să vorbim despre
Campionatul Mondial.”

OceanofPDF.com
Mă gândesc la câteva lucruri de spus mamei.
Din păcate, toate sunt înghițite de sughițul meu.
Din fericire, mama pare să-mi citească gândurile.
„Da”, spune ea calmă, împingându-mi părul ud din ochi. "Știu."
„H-cum?”
Ea zambeste. „Darcy mi-a spus în momentul în care a aflat. Dar
știam că ceva sa întâmplat cu mult înainte de atunci.” Ea ridică din
umeri. „Orele tale nu aveau niciun sens, poveștile tale sunau ca
ceea ce cineva care nu a fost niciodată într-un centru pentru bătrâni
ar inventa citind pamflete. Și . . . este ceva despre tine când șahul e
în minte. Te simți ca o altă persoană. O persoană mult mai fericită .”
Zâmbetul ei devine trist. „Mal. Au vorbit despre tine la Good Morning
America . Credeai că nu aș fi primit apeluri telefonice de la fiecare
văr îndepărtat de-al meu despre cum ar trebui să-ți permi cu
adevărat părul?
geam. Între sughițuri. Mama scoate un râs blând și mă trage mai
aproape cu un braț în jurul umerilor mei, de parcă nu mă urăște
pentru că îi sun pe 67 la sută dintre oamenii pe care i-a născut
cățele.
„Cred că fac asta greșit”, spune ea blând. „Poate că înainte să
vorbim despre Campionatul Mondial, ar trebui să vorbim despre tatăl
tău.”
Eu dau instantaneu din cap. „Nu, eu... îmi pare rău. Am fost
departe de linie. Nu trebuie să...”
 „Dar noi facem.” Buzele ei se apasă împreună, iar expresia ei se
transformă în ceva trist. „A trecut peste un an și îmi asum responsabilitatea
că nu fac
ea mai devreme. Multă vreme, m-am mințit că îți fac o favoare. Că ai
fost profund rănit și nu ai nevoie să fii retraumatizat.”
"Nu sunt." Îmi șterg ochii și scot un râs flegmy. „ Nu eu sunt cel
care este traumatizat. Tu ești cel care a fost înșelat. Sabrina și Darcy
sunt cei care au crescut fără tată. Eu sunt cel care a făcut-o se
întâmplă – eu sunt târfa aici.”
"Nu Nu NU." Mama scutură din cap, arătând abătută. "Vedea? De aceea
ar fi trebuit să discutăm despre asta. Nu ești responsabil pentru nimic din
toate acestea. Știi cine este?” O bataie. Ochii ei strălucesc în lumina după-
amiezii târzii. "Tatăl tău. Tatăl tău a făcut niște alegeri teribile, crude și
neglijentă. Și o parte din motivul pentru care nu vă vorbesc despre el,
fetelor, atât de mult pe cât ar trebui, este că îmi este foarte greu, chiar și ani
mai târziu, să mă împac cu persoana care a devenit până la urmă. Dar nu te
voi face niciodată responsabil pentru nimic din toate acestea.”
"Ar trebui. A fost vina mea. Dacă nu aș fi...”
„Mal, istoriile noastre nu sunt făcute din dacă s și ci s. Deși, dacă
acesta este jocul pe care vrei să-l joci: dacă nu mi-ai fi spus despre ce
ai văzut la acel turneu, aș fi aflat oricum. Pentru că nu era prima dată
când făcea asta. Și tatăl tău a avut o istorie lungă de a se confrunta cu
probleme cu alcoolul și a avut două DUI înainte de accident, așa că,
chiar dacă încă locuia acasă, sunt șanse mari ca ceea ce sa întâmplat.
s-ar fi întâmplat oricum.”
Respir cutremurător, gândindu-mă la tata. Cât de dor mi-e de el.
Cum ar fi putut să ne facă asta. „Sabrina mă învinovățește pentru
asta. Și are dreptate...”
"Nu, eu nu."
Ma uit la usa. Sabrina se sprijină de tocul ușii, uitându-se la mine.
„ Știu că faci.” plâng din nou. „Și ai tot dreptul. L-am furat pe tata
de la tine și...
„Nu știu, cățea . Și nu am făcut-o niciodată.” Se uită în jos la
picioarele ei. „Cu toate acestea, sunt familiarizat cu tendințele tale de
asistentă de la Crucea Roșie și cu obiceiul tău de a purta universul,
Atlasstyle.” Ea înghite. „Deci eu
s-ar putea să fi folosit cunoștințele că te învinuiești pentru fiecare
lucru care s-a întâmplat vreodată în avantajul meu. Când mă
enervezi.”
Mama oftă. „Sabrina.”
„Îmi cer scuze, bine?” spune ea defensiv. „Nu credeam că te simți
atât de rău din cauza asta – nu e ca și cum ai arăta emoții, niciodată.
Dar este și vina ta, puțin. Era distractiv să ieșim cu tine. Am face lucruri
fără mama, tata și Darcy și m-aș simți ca și cum tu și cu mine suntem
un lucru. M-ai tratat ca pe o persoană . Acum parcă ești gata să mă
descifrezi pentru orice fac. Îmi dai ordine și te porți superioară și ca și
cum ai încerca să fii mamă. Mă tratezi mai mult ca pe un copil acum
decât când eram copil... Vocea i se rupe și își îndoaie repede gâtul
pentru a-și ascunde lacrimile. „Poate că sunt o cățea, dar nu sunt
ingrată. Sunt foarte recunoscător, de fapt. Știu cât de mult faci, și dacă
nu ai încerca să fii atât de secret în privința asta, poate aș putea să
arăt asta. Dar dacă vrei, îți pot trimite o felicitare de mulțumire sau...
Ea se oprește între pufături, și eu vreau să stau în picioare, vreau
să mă duc să o îmbrățișez, vreau să-i spun că e în regulă și nu vreau
cartonașul ei prost, vreau doar ca sora mea să nu mai plângă. Dar
mâna mamei se închide în jurul meu.
„Când ai încetat să joci șah, Mal, am presupus că ai făcut-o
pentru că acțiunile tatălui tău l-au făcut prea dureros pentru tine. Am
presupus că îți vei găsi calea înapoi la ea odată ce te vei vindeca. Și
când te-ai hotărât să nu mergi la facultate. . . Ei bine, păreai cu
adevărat rănit și jignit ori de câte ori încercam să te conving, așa că
mi-am spus că ești un adult și făceai alegeri care erau cele mai bune
pentru tine și bunăstarea ta și trebuia să respect asta.
„Dar când Darcy mi-a povestit despre părtășia ta, mi-a trecut prin minte
pentru prima dată că poate mai sunt și alte motive. Poate că scopul tău
principal a fost să mă protejezi de ceva, și dacă așa este. . . lasă-mă să-ți
spun ceva: când mă gândesc la șah, nu mă gândesc la Archie sau la
celelalte femei.” Ea zâmbește printre lacrimi. „Când mă gândesc la șah, mă
gândesc la fiica mea cea mai mare genială, care face ceea ce iubește și dă
cu piciorul în fund în timp ce se ocupă.” Bărbia îi tremură. — Te-am urmărit
la Challengers, Mal. Ore și ore în care ești atât de frumoasă în tine”— ea
scoate un râs umed — „În rochia ta de Mireasă cadavră . Și chiar dacă nu
puteam înțelege un singur lucru pe care îl faci, eram atât de mândru de tine
—”
Nu mă mai pot uita la ea. Nu mai suport un cuvânt, așa că o
îmbrățișez.
Mai puternic decât ar trebui, având în vedere problemele ei comune. Și
mă îmbrățișează, cu brațele ei în jurul mele, așa cum făcea când eram
mică și aveam nevoie de mama mea. Și când aud un putupon „Oh,
bine” și brațele Sabrinei se închid în jurul nostru, mă simt întreagă într-
un fel pe care nu l-am mai făcut de peste patru ani.
„O modalitate de a mă face să mă simt exclus, târfe .”
„Darcy”, spunem toți deodată, toți pe același ton dezaprobator.
"Ce?" Ea ridică din umeri de la uşă. „Credeam că acum am
presărat cu generozitate cuvântul în conversație. Pentru asezonare.”
„Cu siguranță că nu avem”, îi spune mama.
„Doamne”, mormăie Sabrina, îndepărtându-se de noi. „Nu există
intimitate în această casă.”
— Desigur că nu, spune Darcy. „Este minuscul, iar pereții sunt din
hârtie igienică și pliculețe de ceai Tazo. Mallory, poți, te rog, să
câștigi acel campionat mondial stupid și să ne muți în altă parte cu
banii tăi deștepți?
mă încruntă la ea. „Apropo, o treabă grozavă în păstrarea
secretelor.”
„Tehnic, am păstrat faptul că nu am păstrat secretul, secret
pentru tine .”
Mă gândesc în timp ce îmi frec obrajii curat. Apoi dau din cap,
impresionat în ciuda mea.
"Bine." Mama mă bate pe genunchi. „Acum putem continua să
vorbim despre acel frumos „coleg de serviciu” al tău.”
"Dreapta. Tu și Nolan adormiți împreună pentru a masa scalpul
ASMR așa cum spune Twitter? întreabă Sabrina.
"Ce? Nu! Nu suntem... nu sunt...” Îmi șterg nasul cu mâneca, care
se întoarce plină cu ceva care arată suspect de muci. Avem cu
adevărat nevoie de un firewall de control parental , aproape spun.
Atunci amintește-ți ce Sabrina a spus despre mine că încerc să fiu
părintele ei.
„V-ați despărțit băieți?” ea intreaba. „Ce a făcut?”
 "El . . . m-a mintit."
"Ah, da. Minciuna. Ceva la care nu te-ai apleca niciodată.” Tonul
mamei este blând, dar eu tresar oricum. „Să auzim despre această
minciună.”
Îi spun despre Defne, despre tovărășie și despre TikTok al lui
Koch. După ce termin, mama respiră adânc și spune: „Ascultă, îmi
place Nolan. Și când v-am văzut pe voi doi împreună. . . Cred că a
fost bun pentru tine. Dar nu este vorba despre el. Este vorba despre
șah și despre tine.” Ea îmi strânge mâna. „Ai făcut bani frumoși din
turneele în care ai participat. Noile mele medicamente funcționează
bine și am reușit să lucrez regulat de săptămâni. Lucrurile sunt mult
mai bune decât erau chiar și acum șase luni. Apreciez ceea ce ați
făcut pentru noi, dar acum este timpul să vă concentrați pe ceea ce
doriți .
„Vinovația și responsabilitatea sunt niște poveri grele, Mallory. Dar
sunt și ceva în spatele căruia ne putem ascunde, iar acum nu mai poți
face asta. Ești liber să faci ceea ce îți place. Ceea ce s-ar putea să nu
mă gândesc niciodată la șah împotriva și să te muți la Boulder pentru a
fi cu Easton. S-ar putea să devină mecanic auto. S-ar putea să-ți ia un
an liber pentru a merge la rucsac în jurul lumii. Poate fi orice vrei tu,
dar trebuie să fie decizia ta . Alegerea ta, fără constrângeri. Și pentru a
face asta, va trebui să te uiți în tine și să fii sincer cu privire la ceea ce
vrei. Și da, știu că este înfricoșător. Dar viața este prea lungă ca să-ți
fie frică.”
pufnesc umed. „Prea scurt, vrei să spui.”
"Nu. Ani petrecuți purtând ranchiună, excluzându-ți lucrurile care
te-ar putea face fericit? Merg încet.”
Mă întorc către Darcy și Sabrina. Mă privesc cu nuanțe identice
de ochi albaștri, expresii identice serioase, șuvițe blonde și firave
identice care le încadrează fețele frumoase.
„Și încă ceva”, spune mama. „Dacă ai nevoie de ceva, ai voie să-l
ceri. Dumnezeu știe că am fost. Dar știu că nu ești bun la asta, așa
că am să-ți ofer: orice ai decide să faci, despre șah, despre viața ta. .
. putem fi acolo pentru tine? Putem face parte din viața ta, de acum
înainte?”
Nu mă pot decide să spun da.
 Dar poate oricum fac progrese, pentru că măcar reușesc să dau
din cap.

OceanofPDF.com
 PARTEA A TREIA

Sfârșitul jocului
OceanofPDF.com
Darcy își petrece călătoria de opt ore cu avionul către Italia
interogându-l pe Oz despre dezavantajele Campionatului Mondial.
"Cand incepe?" În cinci zile.
— Atunci de ce mergem așa devreme? Pentru ca Mallory să se
obișnuiască cu fusul orar.
„Câte jocuri?” Doisprezece.
„Câte ore pe joc?” Fara limita.
„Deci pot merge în ziua următoare?” Suntem în era computerelor
– jocurile nu mai pot fi amânate sau jucătorii pur și simplu pornesc
un motor și își evaluează pozițiile.
"Cine castiga?" Cine câștigă cele mai multe jocuri.
„Dacă desenează?” De aceea sunt douăsprezece jocuri. „Dar
dacă ei desenează aaaaa toate jocurile?” Ei merg la egalitate, care
sunt runde de șah rapid și . . .
Oz se încruntă. „Acest zbor are Wi-Fi gratuit. Nu poți să-l Bing
sau așa ceva?”
„Mama nu-mi va face rost de un smartphone până la 14 ani.”
"D-na. Greenleaf”, îi spune el mamei, care stă cu mine și cu
Defne în rândul central, „Voi cumpăra un telefon mobil pentru cel
mai tânăr gremlin al tău”.
„Oh, nu e nevoie.”
„Insist”, spune el, coborându-și masca de somn.
„Mamă”, se tângui Sabrina, „dacă Darcy primește un cadou de la
Oz, vreau și eu unul!”
 — Atâta timp cât taci naibii. Își îndesă agresiv dopuri în urechi,
tocmai la timp pentru a bloca zgomotul „Yay!” al surorilor mele.
Lângă mine, Defne se încruntă. „Trebuie să spun că decalajele mă
îngrijorează puțin. În ultima lună am lucrat zece ore pe zi, șapte zile pe
săptămână și încă abia aveam timp să te antrenăm pentru șahul
obișnuit. Nu am exersat deloc rapid și blitz.” Ea ridică din umeri. "Oh
bine. Să sperăm că nu se va ajunge la asta.” Cerceii argintii din frunze
de smochin pe care i-am luat atunci când nu m-a lăsat să-mi cer scuze
că sunt o pula îi atârnă frumos de urechea ei. Cel mult o ticălosă , mi-a
spus ea înainte de a mă trage pentru o îmbrățișare, cu parfumul ei de
lămâie dulce-acru în nările mele. Ar fi trebuit să-ți spun de unde a venit
părtășia. Vreau să știi că sunt în echipa ta .
o cred. Pentru că, așa cum a spus cu atâta dragoste Oz, mi-am
relaxat în sfârșit sfincterul suficient pentru a mă comporta ca o
persoană matură emoțional. Sunt vag nedumerit că, după o cantitate
mare de zgomot, el a fost de fapt de acord să fie al doilea meu. Și la fel
de încurcat că el și Defne ar putea avea ceva. Vreau să știu , dar nu
vreau să întreb . Până nu-ți faci curaj, e dracului lui Schrödinger , mi-a
spus Sabrina în cunoștință de cauză. Am putut doar să dau din cap,
mândru de priceperea ei a fizicii teoretice.
La magazinul duty-free din aeroportul Marco Polo, în timp ce căsc
și plătesc pentru un sortiment de produse Kinder alese de Darcy, o
fată cu un pulover I Heart Rome mă oprește pentru o poză.
Nu bat un ochi. A trecut puțin peste o lună de când am acceptat
în mod oficial invitația FIDE de a fi provocatorul, iar după o grămadă
de TikTok-uri virale pe jocurile mele, acest lucru s-a întâmplat mult.
La coadă la magazinul alimentar. La DMV, stau la coadă pentru a
obține permisul Sabrinei. În timp ce încerc să fac jogging, conform
programului de antrenament al lui Defne.
Potrivit lui Oz, am nevoie de o echipă media. Potrivit lui Darcy, ar
trebui să merg pe Celebrity Survivor dacă mă întreabă vreodată.
După mine, doar zâmbesc și semnez orice mi se cere — o chitanță;
o cutie de cartofi prăjiți de la Arby; cu o ocazie memorabilă, o șosetă
murdară Nike. Dacă surorile mele sunt cu mine, ele încearcă să facă
orice selfie se întâmplă. Toată lumea îi lasă pentru că sunt drăguți
AF.
 „Crezi că vei câștiga?” mă întreabă I Heart Roma , vocalele
alunecând fericite. Nu am inima să-i spun că mă îndoiesc serios de
asta. Că mi-e frică de rahat.
„Cine să spună?”
„Ei bine, sper că o faci. Am fost primul bord în echipa mea de gimnaziu.
Aveam un poster cu Judith Polgar în camera mea. Nu m-am gândit niciodată
că voi trăi să văd o femeie la Campionatul Mondial cu cât de groaznici pot fi
bărbații din acest sport. Și apropo, știu că tu și Nolan Sawyer ai ceva și
trebuie să fie puțin trist să joci împotriva lui, dar să nu-l faci ușor, bine?
Ea pleacă înainte să mă pot gândi la un răspuns. Spatele
puloverului ei este un Colosseum antropomorfizat, făcându-mi cu
ochiul.
"Este?" întreabă Darcy.
Mă uit în jos la bucata de bomboane pe care o mănâncă deja, cu
o formă tulburătoare ca un hipopotam. "Ce?"
"Trist? Să joci împotriva lui Nolan?
Respir adânc. Pentru câteva bătăi, inima îmi devine mai grea în
piept, se răsucește și se contorsionează în ceva dureros care seamănă
cu regretul. Îl strâng înapoi în formă și îmi înfășuresc brațul în jurul
umerilor ei.
"Haide. Trebuie să trecem prin vamă. Să vedem dacă ne-am
stricat vizele și trebuie să ne întoarcem.”

LOGO-UL CAMPIONATULUI MONDIAL ESTE DEBURANT, INEXPLICAT , alarmant

urât.
Ne uităm la el — membrele unui tip stilizat înnodate cu ale altui
tip, la fel de stilizat; o tablă de șah cu dungi, picturată de Picasso în
poală – și aproape că scapă GREENLEAF cu majuscule de pe
semn.
„Eu . . . Bănuiesc că asta e călătoria noastră?” Spun.
„Sunt sigură că aceasta este poziția numărul treizeci și cinci în
Kama Sutra ”, mormăie Sabrina, ceea ce degenerează în nevoia
mamei să-i explice ce este actul creativ lui Darcy.
 Cred că mi-am imaginat că Italia va fi caldă, dar frigul din februarie
este aproape la fel de puternic aici ca acasă. Vântul sărat este rece, părul
meu se încurcă pe barca navetă și îl las pe Darcy să se ghemuiască sub
haina mea în carouri în timp ce arătăm spre
casele frumoase cu vedere la canal. Romantic , cred. Nu am folosit
niciodată cuvântul, dar labirintul de străzi și poduri care se
răspândesc în jurul lagunei, apa care lăsește ușor pe casele de
piatră, totul pare atât de frumos, atât de gata de explorat. „Crezi că
doamna Abebe îl hrănește pe Goliath conform programului?” ea
intreaba.
Soarele este pe cale de ieșire. Am ales un zbor cu aterizare târzie
pentru a minimiza epava pe ciclul nostru de somn, dar aproape că
se simte menit să fie: mamă, surorile mele, Veneția la apus. Pe
mine.
Știam că au nevoie de mine. Dar nu am înțeles niciodată cât de mult
aveam nevoie de ele înainte de anul acesta. „Cred că Goliath și-ar lua
fiica ostatică dacă nu ar face-o”, îi spun. „Dar aș putea trimite mesaje
pentru actualizări, bine?”
Barca ne lasă pe un mic doc din fața hotelului. Logo-ul înfiorător al
FIDE este peste tot, iar eu dezbat să acopăr ochii lui Darcy, ai
Sabrinei, ai mamei , trimițând un e-mail agresiv, mă întorc și plec, dar
sunt paralizat de grandiozitate.
„Este acesta un castel?” întreabă Darcy.
"Nu, este . . .” clipesc. "Pot fi?"
„Nu plătim pentru asta din buzunar, nu?” întreabă mama.
„FIDE se ocupă de asta. Ei de bani. Îmi pare rău, caca, ei fac caca
bani.” Îi întinde valiza unui portar zâmbitor cu un „Grazie” cu stil, și mă
întreb câte luni de ipotecă ar aduce o scrumieră furată.
Mă aștept să împart o cameră cu Darcy, dar Sabrina o primește
cu un ferm: „Avem nevoie să te odihnești, să câștigi și să câștigi
suficient pentru a-mi sponsoriza echipa de roller derby”.
„Vor cumpăra uniforme noi”, adaugă Darcy. „Și voi fi noua lor
mascota. Într-un costum de cobai.”
„Hmm.” Inima îmi strânge, ca întotdeauna când ei presupun că
voi câștiga. Nu este atât de simplu , vreau să țip. Este dificil. Dar ei
încearcă doar să le susțină. „Se pare că voi doi ați vorbit despre
asta.”
„Oh, avem planuri pentru banii tăi.”
 Suita arată ca ceva din jumătatea uscată a Micii Sirene , plină de
baldachine, covoare delicioase, mobilier de epocă și artă de perete
este mai vechi decât strămoșii mei maimuțe. Este, de asemenea, gol,
totuși, gol de ceva ce nu pot identifica. Despachetez haine care nu sunt
suficient de calde pentru trei săptămâni, pun tabla de șah pe jocul
Korchnoi versus Karpov, 1978 pe care îl studiam în avion, fac poze cu
priveliștea canalului prin fereastra arcuită – apoi îmi dau seama că
fiecare persoană pe care o am l-ar putea trimite la este tratat în prezent
cu aceeași vedere.
Alunec în pat, mă arunc și mă întorc câteva ore, recunosc în
sinea mea că sunt prea ceva ca să adorm, alunec afară.
La parter există o piscină mare despre care broșura elegantă îmi
informează că este complet încălzită și mă stropesc în ea la mai
puțin de cinci minute mai târziu. Apa este filtrată din ocean și
miroase a sare mai degrabă decât a clor. Am lăsat tricoul gratuit
Nashville Open pe care am încercat să dorm în val în jurul meu și să
privesc stelele.
Să-mi amintesc ultima dată când am fost într-o piscină ar fi să mă
rostogolesc pe o potecă periculoasă, plină de lucruri insuportabile la
care nu-mi place să mă gândesc. La fel este și timpul de dinainte:
Easton și cu mine, stând acasă pentru unul dintre vecinii ei. Era vara
dinaintea anului superior, iar acea piscină era plină de gândaci și
chestii despre care am refuzat să le cred că sunt țâșni de veveriță.
Easton a tot repetat: „Ew”, dar am reușit s-o conving să-și bage
picioarele. Am petrecut o oră plutind în timp ce ea și-a citit cu voce
tare întrebările de pregătire pentru SAT, cu un fals accent francez.
Nu am auzit de ea de două luni. Înainte de august, recordul
nostru era de două zile. Oscilez între a fi supărat, a-i urez tot ce este
mai bun ei și fetei cu care este oficial Instagram și a fi surprins când
mă trezesc încă pe punctul de a-i trimite un TikTok Dragon Age, în
ciuda lipsei noastre de istorie recentă .
Este o afacere riscantă, concentrată pe trecut. Viitorul, umilința
totală care va veni în patru zile, și mai riscantă. Acum este locul în
care mă aflu: stele reci ca gheața, apă moale și turnul inexplicabil al
lui Korchnoi care plutește în capul meu.
 Este adâncul nopții când împing afară, tremurând lângă piscină în aerul
rece. Toate luminile hotelului sunt stinse, cu excepția unei singure ferestre.
Cred că zăresc o siluetă înaltă printre perdele, dar ochii mei trebuie să mă
păcălească.
Clipesc o dată, iar când le deschid, nu mai e nimic de văzut.

OceanofPDF.com
„Următoarele dumneavoastră trei zile sunt larg deschise, așa că vă
vom rula jocurile prin motoare și vom căuta punctele slabe. Cu o zi
înainte de meci este momentul în care lucrurile încep să se umple.
Vei avea dimineața pentru tine, dar este o conferință de presă după-
amiaza. Și gala de deschidere seara, dar doar o apariție este bine.”
Defne zâmbește de peste masa de mic dejun. În această dimineață,
a apărut dintr-o cameră pe care poate sau nu o împarte cu Oz.
Sabrina a rostit „Schrödinger” și aproape m-am înecat cu scuipat.
„Defne, de ce este acest hotel atât de pustiu?” întreabă mama.
Suntem doar noi în sala de mese cu vedere la ocean și un mic
munte de cornuri cu Nutella fulgioase, calde și lipicioase. Darcy a
mâncat atât de multe, încât a trebuit să se întoarcă pentru un pui de
somn înainte de a pleca într-un tur de vizitare a fabricii de sticlă. Nu
vom putea niciodată să o convingem înapoi în fulgi de ovăz.
„Hotelul Cipriani nu se deschide până la jumătatea lunii martie,
așa că FIDE l-a închiriat în afara sezonului. Ei țin campionatul aici la
fiecare câțiva ani — întotdeauna mi-am dorit să vin, dar nu am avut
nicio șansă până acum. Presupun totuși că oamenii vor începe să se
prelingă. Organizatori, comentatori, superiori FIDE. Actualul campion
și echipa sa.”
Ea nu se vede în ochii mei. Inima îmi trage.
„Apoi sunt superfanii șahului care apar mereu, mai ales Silicon Valley
și oameni de tehnologie. O parte din presă va rămâne aici, deși
majoritatea jurnaliștilor vor avea cazare mai ieftină și vor avea feribotul
pentru jocuri.” Ea scutură din cap. „Încă nu-mi vine să cred că NBC
transmite evenimentul în acest an. Ce suntem noi, NFL? Liga de curling?”
 Îi fac semn cu tristețe către familia mea în timp ce se îmbarcă cu
naveta spre Murano, apoi mă întorc către Defne, gata să fiu certat
pentru incapacitatea mea de a egala pozițiile grele în probleme de
timp.
„Ar trebui să o facem în camera mea sau a ta?” Întreb. Mă întreb
dacă pot folosi situația pentru a rezolva misterul Ozne odată pentru
totdeauna, dar unul dintre conciergeri mă blochează.
„Există spații de antrenament rezervate jucătorilor”, spune el, cu
accent italian intens prin engleza perfectă. „Să îți arăt?”
El ne conduce printr-un set de grădini surprinzător de frumoase și
verzi. „Nu e cel mai bun în acest sezon, îmi pare rău să spun. Le
numim Giardini Casanova.”
— Ca târfa? îmi șoptește Defne.
Ridic din umeri exact când concierge dă din cap. „Mai exact ca
iubitul legendar. Și acolo va avea loc meciul săptămâna viitoare.” El
arată spre o construcție din centrul grădinilor care arată puțin ca o
seră. Este un pătrat simplu, dar toți cei patru pereți și tavanul sunt
din sticlă. Interiorul este gol, cu excepția unei mese din lemn, a două
scaune și a unui set simplu de șah.
Inima îmi bate cu piciorul în gât.
„Este complet încălzit, desigur. Și izolat fonic.” Zâmbetul lui este
liniştitor. „Acesta este al cincilea campionat pe care l-am găzduit.”
„Sunt o mulțime de trepiede și lumini pentru camere foto de jur
împrejur.” Defne mă mângâie pe umăr și rânjește. "Nu vă faceți griji. Pot
să te ajut cu acel cowlick.”
Sala noastră de antrenament este sub o mănăstire, în spatele
unei uși de lemn. Înăuntru sunt seturi de șah, laptopuri pe care le
putem folosi pentru a ne conecta la motoare, rânduri de cărți de
deschidere și joc de mijloc.
"Asta este incredibil." Defne își trece degetele peste un set de
sticlă. „Sunt serios gelos.”
„Da. Nu sunt surprins că găzduiesc multe campionate. Sunt
pregătiți . Pun pariu că ei. . .”
 Observ poza de pe perete și uit ce aveam să spun. Este a doi bărbați,
care stau în aceeași casă de sticlă pe lângă care tocmai am trecut afară.
Unul este aproape chel, celălalt are părul închis la culoare și un zâmbet mic.
Ei sunt
strângând mâna peste o tablă dezvoltată, iar Negru — cel chel —
trebuie să fi resemnat, două mișcări de la șah-mat, toate piesele lui
prinse dezastruos sau legate fără milă. Ochii celuilalt jucător sunt
încapsulați și severi, familiari într-un mod aproape dezorientator, iar
pentru o secundă simt o greutate inexplicabilă, plumb, în piept.
Apoi am citit eticheta de mai jos: Sawyer vs Gurin, 1978.
Campionatul Mondial de Sah.
"El este . . .”
"Da." Defne pășește lângă mine.
„L-ai cunoscut?”
„M-am antrenat cu el.”
Dreapta. Da. „Cum a fost?”
„Foarte pozițional. Ca negru, aproape întotdeauna a jucat sicilianul
Najdorf
—”
„Vreau să spun, ce fel de persoană?”
"Oh. Să vedem." Își strânge buzele, cu ochii pe fotografie. "Liniște.
Drăguț.
Simțul umorului uscat și ascuțit. Sincer, aproape de vină. Încăpăţânat.
Deranjat, uneori.” Ea respiră adânc. „El este motivul pentru care îl am pe
Zugzwang.”
"Ce vrei să spui?"
„Mi-a dat banii să-l cumpăr. Un împrumut, m-am gândit, dar odată
ce l-am putut plăti înapoi, nu l-a mai acceptat.”
Sună ca cineva pe care îl cunosc: generos, sarcastic, prost la
minciuna.
Ochi sombri.
Pun pariu că nu știa cum să accepte un nu. Pun pariu că era unic,
mercurial și inscrutabil. Pun pariu că era carismatic, dar și arogant și
încăpățânat. Mulțuitor și greu de înțeles, prost, iritant, necesar, enervant,
atât de, atât de dependent în acel mod înfricoșător, scăpat de sub control,
atât de cald și blând și cu adevărat amuzant, corect, nemilos, imposibil de
trecut...
„Mal?”
Tresesc departe de poză. „Da.”
 „Pregătirea dumneavoastră. . . Ceea ce am făcut noi, studiind
piesa ta, e bine. Să te concentrezi pe punctele tale slabe este bine.
Dar ar trebui să ne uităm la unele dintre ele...
 — Nu, o întrerup eu. Nu mai vorbim despre Marcus Sawyer, dar
nu trebuie să fie precizat.
„Nu înțeleg de ce refuzi să...” „Nu.”
Ea pufăie. „Este doar corect. Și așteptat. Acesta nu este un turneu,
Mal, este Campionatul Mondial — meciul dintre cei mai buni doi jucători
în viață . Ar trebui să-ți perfecționezi abilitățile având în vedere adversarul
tău, nu antrenamentul la jocurile vechi și supraanalizarea propriului stil.
Probabil că îți studiază jocurile și mă îndoiesc că s-ar aștepta să nu...
„Nu”, spun pentru ultima dată, iar ea știe că este final la fel de
bine ca mine. „Să continuăm așa cum am planificat.”
Defne se încruntă. Dar ea dă totuși din cap.

SUNT RĂU LA CONSOLIDARE.

Atac prea devreme. Sau prea târziu.
Nu sunt suficient de hotărât, cu excepția cazului în care sunt atât
de hotărât, îmi arunc avantajul.
Nu pot face schimb confortabil cu jocurile finale.
Mă bazez prea mult pe deschiderile mele preferate — un păcat
capital, deoarece jucătorii cu preferințe sunt jucători cu slăbiciuni.
Ar trebui să mă concentrez pe părțile laterale pentru a lua centrul.
Și:
„Meciul acesta împotriva lui Chuang”, spune Oz. „Regina ta a fost
complet deschisă. Nu spun că mergeți tot ministerul apărării, dar...
"Bine. Bine eu . . .” îmi frec ochii. "Ai dreptate. Să revenim la
motoare. Simt că sunt...”
— E trecut de miezul nopții, Mal. Defne scutură din cap. "Ar trebui
sa te duci la culcare."
La dracu. "Bine. Mâine dimineață- "
— Suntem închiși aici de două zile, Mal.
 Avem. Cu scurte întreruperi alimentare și vizitatori sporadici —
Mama trecând să mă sărute pe frunte; Sabrina a intervenit într-o
analiză pentru a-mi arăta un articol din The Cut în care un jurnalist
mă implora să „o calc”; Darcy a venit să mă întrebe dacă topul ei
albastru era în valiza mea (era) și să-mi arate pandantivul ei destul
de nou.
O murrina, se cheamă!
Atât de frumos. M-am uitat la cercurile colorate de flori. De unde ai
aceasta?
N— Mama mi-a cumpărat-o!
„Cred că ar trebui să iei o pauză”, spune Defne.
"Ce vrei să spui?"
„Mâine, ia-ți dimineața liberă. Dormi. Poate mergi undeva cu
surorile tale? Mai ai o zi înainte de meci și jumătate din ea va fi plină
de presă.”
Mă încruntă între ea și Oz. „Voi tot spuneți că centrele mele sunt
atât de aproape, încât arată ca niște dame.”
„Da, dar nu putem face nimic acum.”
"Bine. Da. Probabil ca ai dreptate." Încerc să nu fac bofă în timp
ce merg până la uşă. Mă dor coapsele de la prea mult stat.
"Hei."
Mă întorc. Oz pune la loc seturile și oprește computerele. Privesc
fotografia lui Marcus Sawyer în fundal, contrastul puternic cu părul
de pixie al lui Defne. „Da?”
„Ți-am mai spus o dată. Dar în caz că ai uitat. . . Cred că poți
câștiga Campionatul Mondial. Cred că poți face orice îți pui în minte.”
Zâmbesc ușor și plec.
Nu sunt sigur că o cred. Sunt aproape sigur că nu.
Hotelul s-a umplut, până în punctul în care a devenit dificil să mă plimb
evitând interviurile improvizate și solicitările de poze și oamenii care
poartă tricouri cu fața mea blestemată pe ele. Probabil că de aceea am
încetat să mai ies din sala de antrenament: atât de aproape de începutul
campionatului și mă simt din ce în ce mai mult ca o fraudă, ca un copil la
masa adulților, de parcă n-aș merita cerneala cu care este imprimat
numele meu. Nu sunt destul de bun. Nu merit asta. Sunt un rahat cu
atacul de noapte împotriva lui Caro-Kann. Am auzit odată cuvintele
Prima femeie la Campionatul Mondial de șah și am încercat vreodată
să le scot din cap. de cand. Înseamnă că dacă pierd, va fi un eșec
pentru toate femeile? Înseamnă că deodată sunt mai mult decât eu
însumi ? Habar n-am și nu pot face față cu nimic din toate astea. Așa
că nu știu și mă concentrez pe modul în care nu știam despre Variația
Rafael până în această dimineață.
Sună sănătos, nu?
Așa târziu în noapte, cel puțin, locul este la fel de binecuvântat de
liniștit ca atunci când am ajuns prima dată aici. Trec pe lângă ghișeul
recepției și unul dintre concierge îmi face semn cu mâna.
„Colega ta de cameră a sosit”, mă anunță ea. „Din Statele
Unite.” ma opresc. "Scuzați-mă?"
„Prietenul tău a sosit.” Ea arată spre lift. S-ar putea să existe o
mică barieră lingvistică aici.
„Eu . . . Ce? Unde?"
Ea zambeste. "Camera dvs."
Inima îmi bate cu putere când urc scările. Este cu adevărat
altcineva în camera mea? Doar o singură persoană ar fi putut sosi în
această seară din Statele Unite.
Dar el nu este
El nu ar fi făcut-o
Nici măcar nu am vorbit
Am spus niște lucruri pe care le regret cu adevărat și, probabil, el
Mă uit în jos la mâna mea tremurândă, simțind că spiralele mele
ADN se desfășoară. Apuc mânerul și deschid ușa, doar ca să termin
înainte ca un anevrism să-mi anihileze creierul.
E cineva întins pe patul meu proaspăt făcut.
Inima mea se oprește.
Apoi repornește, un amestec de ușurare și altceva.
Apoi deraiează din nou.
 „Mal, camera asta este o atmosferă”, îmi spune o voce din pat.
„Chiar apari în viață, cățea. Și totul pentru că te-am împins să
îmbrățișezi cauza importantă a sensibilității la gluten.”
Imi inchid ochii. Respiră adânc. Deschide-le din nou.
Și scânci, mai mult decât să întrebi:
„Easton?”

OceanofPDF.com
Părul i-a crescut mult din august, cu mult peste umeri. Pare mai întunecat și
mai lucios decât în timpul verii, după ce soarele i-a albit vârfurile și apa de
mare le-a încrețit. Poate că ar trebui să mă surprindă, dar nu.
Mulțumesc, urmărire pe Instagram.
"De ce . . . Ce faci aici?"
Se rostogolește pe pat, apoi se sprijină pe coate. „Sabrina mi-a
trimis un mesaj.”
„Sabrina?”
Ea dă din cap. „Da înalt? Blond? Pubescent? Agresiv
îmbufnat?” „Știu cine Sabrina...” Eu dau din cap. „Ți - a trimis un
mesaj ?”
„Am făcut greșeala de a-i da numărul meu înainte de a pleca din
New Jersey. În săptămâna tuturor acestor plimbări? Te învinovățesc
pentru asta.”
— Ai corespondent cu sora mea de cincisprezece ani?
"Nu. Am lăsat-o pe sora ta de cincisprezece ani pe citit când a trimis
TikTok-uri cu oameni care dansează, despre care nu-mi pasă nimic,
sau TikTok-uri despre roller derby, la care îmi pasă, în mod uimitor, și
mai puțin. Dar acum câteva săptămâni mi-a trimis un mesaj despre
tine. Așa că am răspuns.”
Îmi revin încet după accidentul vascular cerebral. Easton este
aici. De partea mea a patului, fără măcar să-și scoată pantofii. Nu
am mai vorbit de vremuri. Milenii.
E posibil să fiu enervat.
Îmi încrucișez brațele peste piept. „Nu ar trebui să fii în
Colorado?” „Nu ar trebui, nu ar trebui.”
 Mi se îngustează ochii. Poate enervat nu este cuvântul potrivit.
„Sunt surprins că ai reușit să te îndepărtezi de facultate, pentru că o
iubești atât de mult.” Sun atât de acid, încât aproape că tresar.
Capul ei se înclină. „Nu-mi amintesc să fi spus vreodată așa ceva.”
„Nu a fost nevoie să o spui.”
"Mi-ai citit gandurile?"
„Am citit Instagram- ul tău .”
"Ah, da." Ea dă din cap cu înțelepciune. „Îmi dezvelesc inima și
îmi mărturisesc cele mai profunde dureri pe Instagram.”
Cobor ochii, simțindu-mă ca un idiot de cel mai meschin.
„Vreau să spun”, adaugă ea ridicând din umeri, „văd de unde vii.
Nu se pare că n-am gândit exact la fel.”
"Într-adevăr?" Îmi ridic din sprâncene la acru. „Nu mi-am
actualizat Instagramul de când am văzut molia aia uriașă leopard
acum trei ani.”
„Nu ai făcut-o. Dar nu este nevoie de rețelele sociale pentru a ține
pasul cu unde se află marele Mallory Greenleaf. Nu când Jezabel
are un articol întreg despre garderoba ta.”
„Nu, ei nu”. expir. La dracu . „O fac?”
„Au cam patru. Oricum." Mai rostogolește puțin și se așează pe
marginea saltelei. „Este ceva extraordinar de umilitor în a afla că cel
mai bun prieten al tău de mulți ani se întâlnește cu cineva, pentru
prima dată, și nu s-a obosit să-ți spună...”
„Nu mă întâlnesc...”
„— sau că a neglijat să menționeze că a câștigat Philly Open, că
a fost selectată pentru Challengers, că acum este prietenă cu cea
mai bună jucătoare din lume, că va fi adversara lui la Campionatul
Mondial — ar trebui Merg inainte?"
nu raspund. Mă uit doar la ea în timp ce stă și pășește în fața
mea. O duzină de piese mici de puzzle lucrează peste timp pentru a
se aduna în capul meu.
"Ştii . . .” Ea se scarpină la tâmplă. Ochii ei căprui sunt serioși și
frumoși. „Când ai început să trimiți mesaje din ce în ce mai puțin, am
crezut că ai trecut peste mine. Ai avut această părtășie super-mișto, un
iubit obiectiv obiectiv,
premiu în bani și ești... Iisuse, Mal, ești celebru , e atât de ciudat. Și
mi-am dat seama că sunt doar . . . eliminat treptat. Eram depășit.”
„Eu...”
"Dar apoi." Ea ridică degetul. „Apoi Sabrina mi-a trimis un mesaj
despre cât de nenorocit ai fost și mi-am amintit ceva foarte
important.”
Eu inghit. "Ce este asta?"
„Că ești un idiot.”
tresare.
„Iată afacerea”, continuă ea. „Tu ai fost mereu așa și nu știu cum
aș fi putut să uit. Chiar înainte ca tatăl tău să facă ceea ce a făcut, tu
nu ai vrut să fii o povară. Nu am vrut să impun . Întotdeauna ai fost
cei care îi părăsesc înainte să te părăsească genul de persoană. Și,
în mod normal, mi-aș fi dat seama mai devreme ce faci, dar și eu
eram puțin în cap.” Își udă buzele. „Colegiul este. . . nu este usor. Și
nu atât de distractiv, uneori. Și este destul de singur. Și m-am
îngrășat șase kilograme. Acum îmi frământă sutienul.”
„Ai.”
„E în regulă, am comandat altele noi. Ideea este că eram prea
ocupat să-mi dau seama că încercai doar să anticipezi mișcarea
mea cu acel creier de șah al tău. Ea face o pauză. O privesc isi
desprinde pantofii cu degetele de la picioare. „Cred că, când am
plecat, ți-a fost teamă că voi trece peste tine. Așa că ai decis să treci
peste mine mai devreme.”
"Nu eu am- "
„Poate nu în mod conștient, dar...”
„Vreau să spun că nu m-am hotărât ”, spun eu cu vocea groasă.
Ultimul meu vestigiu de iritare este spălat de ceva periculos de
aproape de lacrimi. „Am crezut doar că tu. . .”
Easton oftă. Mă bate pe umăr, o dată. Apoi se mută înapoi în pat,
întinzându-se din nou peste cuverturi. Încă de partea mea, dar cel puțin de
data asta e desculță. Habar n-am ce să fac, așa că optez pentru ceea ce
este natural: îmi scot singur pantofii, ocolesc saltea și mă așez pe partea
liberă. Ne întoarcem amândoi pe pernele, cu fața în față, și asta am fi putut fi
noi
în timpul unei petreceri de pijama cu opt, cinci, trei, doi ani în urmă.
Orice număr de ori, în orice număr de locuri.
"Asa de." îmi dresesc glasul. „Ieși cu fata aia foarte fierbinte?”
„Kim-ly?”
„Da.”
„Mal, am plecat atât de mult după ea. E atât de drăguță. Afara din
Liga mea."
Dau din cap. „Da, puțin.” Ea mă lovește cu pumnul în braț și
râdem amândoi în ceea ce se simte ca nu doar amuzament, ci și
ușurare. Și apoi am izbucnit: „Vei rămâne pentru campionat?”
"Omule. Crezi că am venit în Italia pentru o inimă la inimă și acum
mă întorc?”
„Ai școală.”
"Voi fi bine."
„Nu pot să-ți cer să pleci două săptămâni
pentru mine.” "Asta e bine. Din moment
ce ofer.”
Închid ochii, simțind că pieptul mi se umflă. "Te iubesc. Și îmi
pare rău. Și mi-a fost dor de tine.” Iar lacrimi. E ca și când plânsul a
dărâmat odată ceea ce a fost un baraj foarte sunet arhitectonic: în
ultima lună am plâns în plâns în timp ce mă uitam la My Girl , după
ce profesoara lui Darcy mi-a spus că sora mea este înzestrată, când
Sabrina a câștigat întâlnirea derby-ului ei. Sunt un plângător acum.
Poate că am fost mereu.
"Si tu mi-ai lipsit."
„Easton, eu. . .” adulmec. „Nu voi câștiga niciodată acest
campionat stupid.”
"Poate nu. Dar nu contează. Faci ceea ce ți-ai dorit întotdeauna
cel mai mult, înconjurat de oameni pe care îi iubești, în timp ce
împarți o cameră cu a ta cu adevărat – care, apropo, a dezvoltat
recent terorile de somn. Norocosule." Își împletește degetele cu ale
mele, așa cum obișnuia când eram noi. „Mal. Ai câștigat deja .”
 Adormim așa: mâna mea în a ei și părul nostru încâlcit peste
perne.
ÎM PETREC DIMINEAA AURĂTOAREA FIND TURIST CU EASTON și parcă
luându-ne prietenia pentru o plimbare cu bucurie.
Începe puțin stâncos: cerem concierge indicații pentru Fontana di
Trevi și suntem întâmpinați cu o privire scandalizată și cu revelația că de
fapt se află în Roma, la vreo cinci sute de kilometri sud. Dar se mută în
sus când reușim să ne îndreptăm spre Piazza San Marco, să fim ciuguliți
de o hoardă de porumbei și să ajungem să ne curățăm cu furie rahatul de
pasăre de pe haine.
După ce a doua persoană îmi cere un autograf, cumpărăm două
perechi de ochelari de soare ieftini, în formă de inimă, și petrecem
patruzeci și cinci de minute căutând o murrina pentru Kim-ly. Îl întrebăm
pe proprietarul magazinului: „Ce este cel mai potrivit pentru cineva al
cărui compozitor favorit este Taylor Swift și al cărui regizor preferat este
Ari Aster?” și suntem lăsați în voia noastră când se preface că nu înțelege
engleza. Luăm trei mic dejun. „Ca Hobbiții”, continuăm să spunem,
scufundându-ne dinții în baci di dama și bignes și frittelle. Nu este chiar
așa de amuzant o glumă, dar doar să fii din nou împreună este îmbătător
și chicotim din cauza asta timp de două poduri întregi.
Uită-te la noi.
Cine ar fi crezut.
Nu eu.
Încercăm să facem un selfie pe Ponte di Rialto când Kim-ly îi trimite
un mesaj
simplu Hei, ce mai face Italia?
Podul este plin de turiști care încearcă să aibă o priveliște bună,
dar petrecem douăzeci de minute făcând spațiu pe balustradă,
formulând răspunsul perfect.
„Nu trimite asta – adaugă că ți-e dor de ea”, insist, încercând să-i
fur telefonul lui Easton.
„Prea lipicioasă.”
„Ea ți-a trimis o inimă .”
„O inimă verde , care nu înseamnă nimic .”
"Oh, Doamne." Râd. "Esti un idiot. Îmi place."
 "Taci." Obrajii îi sunt roz, nu doar de frig. — Apropo, când vorbim
despre Sawyer?
"Nu." Îmi arunc privirea, admirând încă o dată casele frumoase
strânse laolaltă și priveliștea uluitoare asupra Gran Canal.
"Ha."
„Nu e nimic de discutat.”
"Mă îndoiesc de asta." Cotul ei se împinge de al meu. "Unde sunteti
baieti?" "Nicăieri." Ea mă privește cu așteptare. Și încerc să fiu mai
mult
deschis și deschis cu privire la nevoile și sentimentele mele, așa că
spun: „Nu am mai vorbit de la chestia cu Koch. Am aflat că a plătit
pentru tovărășia mea. Ne-am luptat enorm pentru asta și asta a fost
tot.”
„Și el e bine? Fiind asta?”
„Nolan este. . .” Ma opresc.
Aceasta este prima dată. Prima dată când i-am spus numele cu voce
tare de la cearta noastră. Prima dată când mi-am permis să-l recunosc pe el
și romanul, gaura cu formă ciudată pe care mi-a lăsat-o în piept. E ca și cum
ai culege o crusta. Săpând o rană deschisă, admitând în cele din urmă că
nu a fost niciodată reparată.
„Cred că amândoi am spus niște lucruri pe care le-am regretat.”
Eu inghit. „Lucruri despre care știam că vor răni.” înghit din nou. „Mai
ales eu.”
„Așa se întâmplă când te lupți cu cineva care te prinde.”
Imi inchid ochii. Reamintirea cât de mult mă primește Nolan este ca
un pumn în stomac. „L-am acuzat că l-a orchestrat pe Bob să mă
concedieze.”
Easton pufnește. "Ce?"
„Părea doar un moment suspect.”
Ea izbucnește în râs. Și râsete. Și mai multe râsete. Un grup de
turiști francezi îi aruncă o privire suspectă, dar ea se trezește când
observă privirea mea. „Omule, am fost acolo când totul s-a prăbușit.
Sunt destul de sigur că nu asta sa întâmplat. Bob se făcuse să te
concedieze încă de când a plecat unchiul tău. I-ai îngrădit stilul de
viață de vânzări superioare și ai fost complet înlocuibil.”
Îmi arunc privirea, iritat. Și apoi recunosc ceva pentru prima dată
– cu voce tare și pentru mine. "Știu."
"Ştii?"
 "Fac. Dar încă am dreptul să fiu supărat că nu mi-a spus despre
părtășie.”
„Bine, dar nu este deloc la fel. Adică, să te concediezi de la slujbă
înseamnă să-ți iei ceva. Părtășia vă oferă ceva. Cele două nici
măcar nu sunt comparabile și...
„ Știu ”, repet printre dinții scrâșniți. Nu am ratat asta despre Easton.
Felul în care îmi citește gândurile. Sunt doar recunoscător că ea și Nolan
nu se cunosc și nu se vor face niciodată. „Cel mai rău este. . . când l-am
acuzat, nici nu s-a obosit să nege. El doar a spus. . .” Eu inghit.
"Ce a spus el?"
„Ce și-ar fi dorit să aibă.” suspin. „Că trebuia să fiu scuturat din
viața mea.”
Ea dă din cap. Cornul unui feribot lovește liniștea care persistă între
noi. „Ei bine, știi ce simt când sunt de acord cu băieții albi cu fonduri
fiduciare, dar... . . S-ar putea să trebuiască să-i dau un punct brownie
aici.
"Dumnezeu." Gemu și îmi cobor capul între antebrațe. „Lucrurile pe
care i le-am spus . Despre el. Despre familia lui. Eu doar . . . Eram atât
de supărat , Easton.”
„Pe cine ai fost supărat, Mal? Nolan? Tatăl tău? Viaţă? Tu? Toate
cele de mai sus?"
Nu vreau să înfrunt răspunsul la asta. Așa că mi-am așezat capul
pe umărul ei, am lăsat-o să-mi mângâie părul și pentru prima dată
după săptămâni îmi amintesc cât de mult mi-a plăcut de el, chiar și
atunci când nu mi-a plăcut. Felul în care am râs și m-am simțit
neliniștitor, tentant văzut. Fiorul de a-l privi jucând și inima mea
tremurândă în timp ce îl priveam cum dormea. Ciudată uşurare de a
recunoaşte că cu el era exact acolo unde îmi pasa să fiu. Și apoi
furia pe care am simțit-o pentru că mi-am permis să fac asta.
Pentru prima dată în câteva săptămâni pot să recunosc:
Mi-aș dori să am perspectiva de a schimba mai mult decât gambit-uri
cu el.
Habar n-am cum să stau vizavi de el douăsprezece jocuri.
 Va trebui să-i strâng mâna mâine, înainte să înceapă chiar primul joc, iar
degetele mă mâncărime din cauza dorinței atât de disperate. El trebuie să
fie aproape, pe această insulă, și o simt în oase, prezența lui. Îl simt în
stomac.
„Easton. Cred că m-am încurcat, spun eu.
 „Da.” Ea dă din cap. „Dar cred că, poate din cauza a ceea ce s-a
întâmplat cu tatăl tău, ai tendința să crezi că atunci când oamenii
încurcă, asta este. Nu au o a doua șansă. Și uneori este adevărat,
dar alteori. . .” Ea ridică din umeri. "Sunt aici. Familia ta este aici.
Nolan. . .” Ea nu continuă.
Așa că oft. Și oftă și ea. Și pentru o lungă perioadă de timp pur și
simplu ascultăm pescărușii, privim bărcile pictând dungi albe în
canal și ne prefacem că nu avem unde să fim în aproximativ o oră.

OceanofPDF.com
Intru în conferința de presă un pic așa cum ar face Meghan Markle:
flancat de doi oameni FIDE ale căror nume nu le-am prins, urmat de
un om corpulnic care, bănuiesc, are ceva de-a face cu securitatea.
Blițurile camerei explodează în secunda în care intru în cameră, dar
într-un mod moderat, este un politician mai mijlociu care anunță o
cursă prezidențială de lungă durată decât aterizarea BTS la LAX .
Știu, atunci și acolo, că nu mă voi obișnui niciodată, niciodată,
niciodată cu asta. Și că, probabil, nu ar fi trebuit să-mi port Chucks-
urile verzi cu gaura din micșorul stâng.
Câțiva jurnaliști din primul rând mă salută. Nu i-am mai întâlnit
până acum și totuși îmi zâmbesc de parcă aș fi vărul îndepărtat pe
care îl văd doar la nunți și botezuri, dar totuși le place. Aceasta este .
. . ciudat. Mult mai ciudat decât fanii ocazionali ai șahului care cer
autografe.
Niciodată, niciodată, niciodată .
"Salut baieti." Fac cu mâna stânjenit și mă uit în jur. Nu cunosc pe
nimeni aici: erau necesare permise de presă, iar Defne nu a primit.
Sunt aglomerat singur într-o cameră italiană elegantă plină de
perdele antice de catifea, iar cel mai rău este să...
În ultimul rând, cineva rânjește și îmi face cu mâna. Eleni de la BBC,
pe jumătate scufundată de micul munte de echipament pe care îl poartă.
În mod clar, încă stagiar. Îi zâmbesc înapoi și mă simt puțin mai bine.
Masa de pe podium este lungă și îngustă, cu trei seturi de microfoane și
plăci. Cel de mijloc este deja luat de moderator, un bărbat de vârstă mijlocie
care se întâmplă să fie unul dintre mulții vice-vice-uri ai FIDE și pe care îl
vag.
amintiți-vă de la Challengers. Cel din dreapta îmi poartă numele și
acolo mă așez.
Cel rămas, în stânga moderatorului, este gol când ajung.
Și rămâne gol timp de un minut.
Două.
Doi și jumatate.
Trei, și deja am întârziat puțin, pentru că sistemul de feribot nu
este chiar simplu, iar eu și Easton aveam nevoie de un al patrulea
mic dejun. Am trecut acum aproape zece minute de program, motiv
pentru care jurnaliştii, şi sunt zeci de ei, şoptesc ca aceasta este o
minge victoriană scandalos de suculentă.
Mă uit în panică la moderator.
„Nu-ți face griji”, șoptește el conspirativ, ascunzându-ne
conversația cu o foaie de hârtie albă. „Nu va îndrăzni să nu se
prezinte. Ne-am învățat lecțiile cu el.”
"Ce vrei să spui?"
„Urăște evenimentele de presă și încearcă mereu să le ignore. Dar”
– arată în spatele nostru, spre panourile decorate cu sponsori și mărci
– „FIDE face mulți bani din ei, mai ales anul acesta. Așa că scriem
amenzi mari în contractele lui care îi fac imposibil să le evite”. Îmi oferă
un zâmbet viclean, chiar dacă cald, și coboară hârtia înainte de a-și
drese glasul și a porni microfonul. „Ei bine, toată lumea. Se pare că
există unele întârzieri. De ce nu vă distrăm cu dna Greenleaf și cu un
joc de șah. Îl voi lua pe White.”
Murmurele devin mai puternice. Mă uit în jur, nu găsesc niciun
set, apoi îmi dau seama care este planul lui când spune în microfon
„d4”.
"Oh." Mă scarpin pe nas. „Hm, d5?”
„c4”. Ochii îi strălucesc și se întoarce spre jurnaliști. „Va accepta
ea demersul meu?”
De obicei, nu. De obicei, refuz Gambitul Reginei cu e6 și apoi
construiesc o poziție solidă, dar el arată atât de plin de speranță, iar
oamenilor le place o provocare acceptată, așa că rânjesc și spun:
„c4, ia pion”.
 Oamenii se bucură. Zâmbetul meu se lărgește. Tensiunea din
sală se topește puțin în timp ce moderatorul râde și dă din cap,
mulțumit. „e3”, spune el și mă gândesc să-mi mut cavalerul la f6
doar pentru distracția când...
Se deschide o ușă.
Nu ușa de unde am intrat, ci una pe o parte pe care nici măcar nu
o observasem. Camerele pornesc din nou. O femeie roșcată pe care
o recunosc de la Philly Open – managerul lui Nolan, care trebuie să
fie mai bun decât Defne la obținerea permiselor de presă – intră cu
viteză în cameră, părând mai puțin fericită și chiar în spatele ei. . .
Am crezut că mi-am întărit cu succes apărarea. Pentru că mi-am
petrecut acele trei minute cu Easton în baie, urmând instrucțiunile ei
despre cum să mă pregătesc. Mi-am îndreptat umerii, am respirat
adânc și am repetat la insistențele ei: sunt o fată mare și mă descurc
cu o reuniune cu fostul meu în fața unor canale de televiziune
importante din o duzină de țări — bine, Easton, nu. Acest lucru este
contraproductiv.
Totuși, m-am gândit că o să fie bine. Dar când Nolan intră
purtând combinația lui obișnuită de cămașă închisă la culoare și
blugi de culoare închisă, cu ochii păziți, părul mai scurt decât ultima
dată când mi-am trecut degetele prin ea, nu sunt bine .
Nu sunt deloc bine.
Nu se uită în direcția mea, nici măcar o dată. Urcă calm pe
podium, iar când o femeie din al patrulea rând îi spune: „Ai întârziat,
Nolan. Totul este bine?" el doar răspunde: „Da”. Vorbește în
microfon, încrezător fără efort. A mai făcut asta. S-ar putea să-l
urască, dar are un deceniu de experiență cu mine. „Mi s-a stricat
mașina”, adaugă el și toată lumea râde.
Îmi pun mâinile în poală până sunt sigur că nu tremură. Până
când moderatorul parcurge câteva cuvinte introductive și alege
prima întrebare, mi-am revenit. Măcar puțin.
„Karl Becker, DPA. Nolan, nu ai făcut nicio declarație despre
scandalul de înșelăciune al lui Malte Koch. Este corectă
suspendarea de trei ani pe care a primit-o? Și ce părere ai despre
el?”
„Încerc să nu mă gândesc deloc la el.” Oamenii chicotesc. „Și
depinde de FIDE să decidă ce este corect.”
 „Lucia Montresor, Ansa . Nolan, cum este forma ta de joc în
comparație cu Pasternak?
Jumătate sufă, jumătate tresări. „Nu poate fi mai rău, nu?”
Mai multe râsete. Nolan nu s-a schimbat prea mult de la acel interviu
din talk-show de acum câțiva ani, cel care mă duce cu gândul la doamna
Agarwal și la bicarbonat de sodiu. Este încă carismatic, aproape în ciuda
lui. Încă nu vrea să fie aici, nu-l deranjează să recunoască și totuși
reușește să navigheze între întrebări într-un mod relaxat, fermecător,
necomplicat.
Mă uit la el , nu se uită la mine și inima îmi strânge.
„Și o întrebare pentru Mallory: acesta a fost anul tău de evaziune.
Cum te simți să fii aici?”
"Este . . .” Toată lumea se întoarce la mine. Cu excepția lui
Nolan, care continuă să privească drept înainte în mulțime.
Mă urăște. Pentru ce am spus. Pentru plecare. Am greșit, și el mă
urăște și are dreptate.
"Este o onoare." Încerc să zâmbesc. „Sunt fericit și recunoscător.”
„AFP, Etienne Leroy – întrebare pentru amândoi. Voi doi aveți
membri apropiați ai familiei care jucau șah la niveluri înalte, dar nu mai
sunteți aici. Asta face campionatul tău mai semnificativ?”
mă înţepenesc. Nu pot vorbi despre tata. Sau: ultima lună mi-a
arătat că pot vorbi despre tata, dar nu vreau să vorbesc despre tata
în fața a zeci de oameni care...
— Nu, spune Nolan categoric, salvându-ne pe amândoi.
Moderatorul alege un alt jurnalist, iar eu sunt inundat de ușurare.
„Reuters— Casten. Nolan, există un zvon că dna Greenleaf a făcut
parte din echipa ta de asistenți înainte ca scandalul de înșelăciune să
iasă la iveală și să devină contestatoarea. Vrei să confirmi sau să
infirmi?”
„Nu în mod deosebit, nu.”
Râsete.
„Oricum, unii spun că faptul că ai fost secundul tău îi va oferi
doamnei Greenleaf un avantaj nedrept.”
 Nolan ridică din umeri. „Dacă unii cred că are nevoie de un
avantaj nedrept, atunci trebuie să acorde mai multă atenție când
joacă.”
 Camera scade într-o liniște murmură. Inima îmi bate în urechi.
„Mallory, Fox News. Ești prima femeie care a ajuns în lume
Campionat. Cu ce o atribui?”
"Eu doar . . .” Mi-am muscat buza. „Numai la faptul că am avut o
cale netradițională către șah. Și nu a trebuit să sufere din cauza
sexismului acestui mediu la fel de mult ca majoritatea jucătoarelor.
Nu am avut șansa să mă descurajez.”
„Deci nu crezi că ești mai bun decât toate femeile care au venit
înaintea ta?”
"Nu deloc. eu...”
„Atunci, din moment ce nu ai participat niciodată la un superturneu, ce te
face să fii calificat să fii aici astăzi? De ce tu și nu altcineva?”
Eu inghit. "Eu doar . . .”
Nimic. Am avut noroc. E o greseala. Nu sunt suficient de bun și...
„Omule” – Nolan pufni în microfon – „ea a câștigat literalmente
calificările
turneu să fie aici. Ține pasul, vrei?”
Fox News își lasă ochii în jos, pedepsit. Arunc o privire spre Nolan,
care chiar lucrează cu mulțimea ca un stand-up comedian. Oamenii
râd și un cuplu chiar aplaudă, pentru că îl găsesc amuzant și îi place
chiar și atunci când nu este simpatic. Vreau să țip la ei, știu. Am fost
acolo.
Încă sunt.
„Mallory? AFP din nou. Relația ta romantică din trecut cu Nolan
face acest campionat mai complicat pentru tine? Vă va afecta în
vreun fel jocul?”
Bine.
Probabil că sunt prost din partea mea, dar chiar nu credeam că
vor merge acolo. Și sunt sigur că nici moderatorul nu a făcut-o,
pentru că îl simt încordat lângă mine.
Aproape că mă întorc către Nolan. Pentru că, să fim sinceri: orice altă
întrebare grea, dificilă, care ar fi putut să mă împiedice, a luat-o, a blocat, a
deviat. Acesta, totuși. . . pur și simplu nu poate. Și chiar dacă probabil aș
putea nega că relația noastră a fost vreodată romantică sau refuz direct
să răspund, sau chiar să spun adevărul, nu sunt pregătit pentru
nimic din toate astea. Așa că iau calea ușoară și mă aud spunând:
"Nu."
În camera murmură răsună ca o palmă și vreau imediat să o iau
înapoi. Vreau să mă uit la Nolan și să spun . . .
nu stiu ce. Dar e în regulă, pentru că nu am ocazia. „Foarte bine”,
îl întrerupe moderatorul. „Se pare că suntem presați de timp. Cred
că o vom chema pentru azi, dar...
„O ultimă întrebare – Trent Moles, New York Times . În numele
bunului sportivitate, ați putea spune amândoi ce admirați cel mai
mult la jocul adversarului?”
Moderatorul ezită, de parcă știe că această întrebare este o idee
proastă. Dar apoi se uită în stânga lui. "Desigur. Ai vrea să-l iei?”
Nolan nu ar face-o. Cel puțin, asta presupun când stă întins pe spate pe
scaun, de parcă ne-am întors la New York și îl privește pe Emil reușind să
facă aluat, ca întreaga lume și zeci de conturi de Instagram dedicate
mâinilor și gropițelor și gambiturilor lui. nu privesc ca șoimii.
Dar apoi se schimbă. Îl privesc aplecându-se înainte, doar un centimetru, apoi
altul,
și inspiră minut înainte de a vorbi în microfon. — Până la urmă, el
spune. Simplu. Decisiv.
Inima zdrobitoare.
Este urmat de un moment de reculegere. Pentru prima dată,
nimeni nu râde. Nimeni nu vorbeste. Nimeni nu mâzgălește note pe
bloc. Nimeni nu ridică mâna pentru o altă întrebare.
Inima mea se apasă cu disperare de marginile pieptului meu.
Moderatorul își drese glasul și se întoarce spre mine.
„Mallory”, întreabă el. „Ce admiri cel mai mult la piesa lui Nolan?”
„Eu...”
Ce admir cel mai mult? Ce?
El este atât de dinamic.
Luptă până la ultimul punct, folosind fiecare piesă, fiecare clipă,
fiecare resursă, sângerând tabla de șah.
El este mortal și meticulos.
 Este distractiv, interesant și imprevizibil.
El este o aventură .
Și acea încruntare pe frunte, când se gândește cum să facă
următoarea mișcare cât mai nucleară și haotică posibil. Mă face să
vreau să întind mâna și să-i trag viziera- mâinile departe. Mă face să
vreau să o netezesc. Mă face să vreau să joc cel mai bun șah al meu
și...
— Mallory?
Ridic privirea din sticla mea de apă din Fiji. Sunt un milion de ochi
pe mine. Eu inghit.
"Dreapta. eu . . .”
Sunt pierdut de cuvinte. Sunt copleșit, măturat, dezorientat. Iar
moderatorul dă din cap, apoi zâmbește cu amabilitate.
„Ei bine, cred că răspunsul ei este nimic.” Câteva chicoteli forțate.
Apoi mai mulți jurnaliști ridică mâna, cerând o ultimă întrebare care nu
va fi. „Vă mulțumesc că ați venit, tuturor. Desigur, vom avea conferințe
de presă mai lungi după fiecare joc, așa că sunt încântat să . . .”
Un angajat al FIDE îmi cere să mă ridic. Ea mă ia de cot ca să
mă ghideze de pe podium. O urmăresc pe lângă scaunul lui Nolan,
iar când mâna mea îl lovește de omoplatul lui, nu sunt sigur dacă
este un accident sau o disperare.
Ies din cameră știind că nu s-a uitat la mine o singură dată.

RĂMUN LA GALĂ MAI MAI DE ZECE MINUTE. Mă mestec pe al cincilea

bruschetta și întinzându-mi gâtul, în căutarea umerilor largi și a buclelor
închise la culoare, când Defne mă duce cu o mână pe încheietura mâinii.
„Bine, ți-ai făcut apariția. Acum plecăm.” Buzele ei roșii aprinse se lipesc
de un zâmbet politicos în timp ce mă încrucișează prin mulțime.
„Dar abia am ajuns acolo. Iar bruscheta este uimitoare .”
„Și trebuie să fii în pat până la nouă, deoarece mâine este cel mai
important joc din cariera ta.”
 "Este? Pentru că, din câte știu eu, am doisprezece
care vin.” „Primul dă tonul, Mal.” „Eu . . . Nu va fi
nepoliticos să pleci?”
"Pot fi." Mă trage în sus pe scări. „Dar adversarul tău nici măcar nu s-a
deranjat să apară. Atâta timp cât grosolănia lui o eclipsează pe a ta, ești de
aur.” Așa ajung să-mi port jammies la 8:53, înfipt, perna lovită sub cap.
Easton se alunecă pe partea ei a patului, Darcy
se ondulează chiar între noi, iar Sabrina se așează la picioarele saltelei.
O adevărată petrecere în pijama.
„Conform antrenorului meu, ar trebui să dorm în cinci minute”,
subliniez.
"Ah, da." Sabrina nu își ridică privirea de pe telefon. — O să vină
și Defne să te rotească?
„Hai, Sabrina”, o mustră Easton. „Știi că ea are nevoie mai întâi
de o schimbare a scutecului.”
Ne ceartăm cel mai mult timp despre ce să urmărim pe televizorul 8K.
Apoi renunțăm la găsirea unui film care să nu fie supus dreptului de veto de
cel puțin o altă persoană și ne mulțumim cu apariția videoclipurilor YouTube
aleatorii. După nouă secole de filmări surprinzător de violente de roller derby
care mă fac îngrijorat pentru starea creierului Sabrinei, Easton mă
binecuvântează cu un joc de Dragon Age . Pentru un minut se simte ca și
cum a fost odinioară – noi doi, iar Solas fiind un nemernic pe ecran. Când
mă întorc să-i rânjesc, constat că deja îmi rânjește. Apoi îmi amintesc ceva
și zâmbetul meu alunecă.
"Ce?" ea intreaba.
"Nimic. Doar . . .” dau din umeri. „Am văzut unul cu
Nolan odată.” „O joacă? Acea bijuterie de băiat este în
DA ?” "Nu chiar."
"Ah. Apropo, ți-am văzut conferința de presă. Bună treabă, făcând
să pară că îl disprețuiești total chiar și atunci când nu a spus nimic
altceva decât lucruri super-facute despre tine.”
" Nu eu am ."
„Da, ai făcut”, spun Darcy și Sabrina în cor, fără să-și smulgă
ochii de la televizor.
 "Tot ceea ce." Îmi dau ochii peste cap. Pentru că au dreptate. „Nu
a avut cu adevărat. . . Poate a spus lucruri medii drăguțe, dar nu vă
lăsați păcăliți. El nu a recunoscut prezența mea.”
„Mmm.” Easton dă din cap. „Te-ai gândit să-i recunoști primul?
Poate fi de genul: „Hei, ce, nu m-am referit la multele lucruri oribile
pe care le-am spus despre tine”. ”
"Dreapta." îmi dresesc glasul. Întoarce
privirea. "Nu." — Și tu i-ai spus cățea ?
întreabă Darcy.
Îmi înclin bărbia în sus și gemu. „Refuz să mă angajez pe acest subiect
cu oricine care are sub optsprezece ani sau cu oricine care are peste
optsprezece ani, dar are nevoie de o discuție motivațională de douăzeci și
cinci de minute pentru a adăuga un emoji de inimă la un mesaj,” declar. Dar
zece minute mai târziu, în timp ce o doamnă texană
alăptează un liliac rănit pentru a reveni la sănătate (selecțiaOri Emil e cu
adevărat
lui Darcy), încep să compun un text. Cele mai recente bule
albastre sunt datate 9 ianuarie, miezul nopții: răspunsul la mine

bun la sex sau îl evidențiază pe Tanu, ai vrut să spui că nu e un corn de ceață care m-a trezit?
eu jumatate
zambeste si
scrie:
putem vorbi?
Apoi îl șterg. Și tastați din nou:
ai dreptate in unele lucruri. poate nu toate. dar reacţionează
exagerat Şterge.
știai că în jocul tău din 2016 împotriva lui Lal ai ratat șah-mat?
regina plăcută, totuși.
Șterge, șterge, șterge.
imi pare rau
Șterge.
Bună.
 Nu apăs pe Trimite. Dar o las acolo, în caseta de tastare. Și când
îmi pun telefonul la piept și mă întorc să mă uit la televizor, mă simt
cu câteva kilograme mai greu decât oricând.
OceanofPDF.com
După un meci – de obicei în timpul uneia dintre acele conferințe de
presă despre care presupun întotdeauna că vor avea doisprezece
spectatori, dar sunt transmise în flux de sute de mii de tocilari ca
mine – oamenii mă vor întreba cum, într-un anumit moment, la o
anumită tură a jocului. , am decis ce să fac. De unde ai știut să
sacrifici pionul? De ce comertul asta? Rook e6 a fost perfect – ce te-
a făcut să te gândești la asta?
Oamenii mă întreabă. Și tot ce pot spune este: doar știam.
Instinctul, poate. Ceva înnăscut în mine care ajută șahul să se
reunească ca o formă complet formată. O înțelegere rudimentară,
curată, a modului în care ar putea fi lucrurile dacă mă las să urmez o
cale.
Piesele îmi spun o poveste. Ei desenează imagini și îmi cer să le colorez.
Fiecare dintre ele, cu sutele de mișcări posibile, miliardele de combinații
posibile, este ca o frumoasă țesătură de fire. Îl pot desfășura dacă îmi place,
apoi îl țes împreună cu alții pentru a crea o tapiserie frumoasă. O noua
tapiserie.
În mod ideal, o tapiserie câștigătoare.
Dacă n-ar fi fost tata, acel instinct ar fi rămas grosolan, neîntors în
mine. Dacă n-ar fi fost ani de muncă asiduă, de exersare, studiu,
analiză, gândire, retrăire, obsedat, joc, joc, joc , instinctul meu ar valora
foarte puțin. Dacă nu ar fi fost Defne, după ce a adormit timp de patru
ani, ar fi rămas latentă.
 Dar tot l- aș avea. Dacă lucrurile ar fi fost altfel, instinctul meu ar fi
totuși o minge brută de necunoscute înnodate în mine: trezirea mea la
3:05
Sunt în cea mai importantă zi din viața mea, zvâcnind în mine,
trăgându-mă din pat.
Nici nu-mi amintesc să fi adormit. Televizorul este încă pornit, Netflix
întrebând cu înțelepciune dacă încă ne uităm la Riverdale și habar n-am de
ce surorile mele au decis să se infiltreze în camera mea în loc să se întoarcă
în suita lor prea scumpă. Urcarea din pat necesită coordonare de la Cirque
du Soleil și o entorsă aproape la gleznă. Odată ce am urinat și am băut ce a
mai rămas în sticla mea de apă, pur și simplu nu sunt suficient de motivat
pentru a mă scufunda înapoi.
Încerc să tac în timp ce îmi pun hanoracul CU Boulder al lui
Easton. Se oprește chiar sub pantaloni scurți și probabil că ar trebui
să iau o haină și niște transpirații groase, dar nu mă obosesc să
aprind lumina pentru ceva mai cald și, în schimb, mă las să ies din
cameră.
Holurile sunt tăcute și gelide. Marea, liniste. Nu există feriboturi,
bărci, pescăruși, pentru că toată Veneția doarme adânc. Cobor scările,
rozul și albul strălucitor al podelelor de marmură gheață pură sub
picioarele goale, părul care sări peste umeri.
Nu știu încotro mă duc, dar știu în stomac că se simte bine. E bine, asta:
să fii singur cu briza mării nopții, să explorezi grădinile pustii, să inspiri
mirosul de iarbă și sare. Observ niște luminițe în depărtare, din căsuța de
sticlă în care voi petrece următoarele două săptămâni, cufundat în șah și
durere de inimă. Urmează poteca de piatră, tremurând, trasând pașii pentru
prima din treisprezece ori. Mă întreb dacă vine dimineața, calmul prețios pe
care îl simt acum se va încurca într-o grămadă de nervi expuși.
Mă opresc în loc când îl văd, dar nu mă sperie. Poate că ar trebui să
fiu surprins să-l văd acolo — ora, locul, coincidența nu au exact sens —
dar instinctul îmi spune că este bine.
Acesta este motivul pentru care sunt aici: pentru Nolan.
Îmi dă spatele, stând în picioare în fața unui cadru familiar. Poza
lui Marcus Sawyer a fost mutată în casa de sticlă, flancată de alți trei
– toți campionii mondiali care au fost încoronați aici, la Veneția.
Mâine, când începe primul joc, ei îi vor înconjura pe jucători.
Plasează-le chiar în istorie.
 Mă uit la linia relaxată a umerilor lui Nolan și mă gândesc la
următoarea mea mișcare.
Gândește-te să te întorci.
Gândește-te la membrele mele reci și la mormanul de surori din camera
mea. Gândește-te la părul lui dezordonat și la o cutie de Froot Loops și la
ochii lui mari
după cum a spus, Kasparov era acolo .
Gândește-te la el care mi-a înghițit buricul și la înclinația lui pentru
Scotch Game și la felul în care îmi plăcea atât de mult să fiu cu el,
poate m-am speriat puțin.
Foarte speriat.
Următoarea mea mișcare este să merg în continuare. Pe
orizontală, printr-o potecă neocupată. Așa cum ar face un turn. Și
Nolan. . . trebuie să mă audă deschizând ușa de sticlă și intru, dar
nu se întoarce. Nici el nu-mi recunoaște prezența. Continuă să
studieze poza bunicului său, de la ochi întunecați la ochi întunecați,
o falcă încăpățânată la o sprânceană încăpățânată. Când vin să stau
chiar lângă el, suficient de aproape încât să-i simt căldura și să
spun: „I-am studiat jocurile”, răspunsul lui este simplu:
"Ai?"
Mi-a fost dor de vocea lui. Sau: Mi-a ratat felul în care sună vocea
lui când suntem noi doi și nimeni altcineva. Bogat. Mai jos decât de
obicei. Dezbrăcat de hainele și marginile sale. Mi-a fost dor să-l las
să curgă prin mine.
— Pentru că nu am suportat să-l
studiez pe al tău. „Atat de plictisitor,
nu.”
Expirez un râs tremurător. „Nu, este doar. . . Haide. Ştii."
El dă din cap, încă cu fața spre imagine. Luminile slabe joacă
frumos pe pielea lui. "Stiu."
„Da. Oricum." Îmi împing părul după ureche. Mi-ar plăcea să-i întâlnesc
ochii, dar nu se va întâmpla. Nu dacă vom continua așa. Nu dacă nu se uită
la mine. „Preferatul meu a fost cel pe care l-a jucat împotriva lui Honcharuk
la un moment dat, la începutul anilor optzeci. Tata Steel, cred, când a fost
numit
. . .”
„Hoogovens?”
„Da.”
 „Meciul acela în care a oferit o remiză deși avea poziția
pierzătoare?”
"Da." eu chicotesc. „Trebuie să fie o naiba să-l pun pe Marcus Sawyer
să facă asta. Trebuie să presupui că el vede ceva ce tu nu ești.”
"Dreapta. Încă nu-mi vine să cred că Honcharuk a acceptat în loc
să-l plesnească.” El dă din cap cu drag. "Dumnezeu. Ce mișcare
nenorocită.”
„E clar că se regăsește în familie”, spun eu. Râde puțin, tăcut,
melancolic, și vreau imediat să dau cu piciorul și să-l iau înapoi.
Îmi pare rău
Nu am vrut să spun
am mințit când
"Clar."
"Nu. Nu, eu. . .” Îmi acopăr ochii cu mâinile. Sunt un dezastru. Fac
mizerie. „Nu am vrut să . . . Pentru cât merită, nu cred că ești un
nemernic. Sau manipulatoare. Sau egoist. Sau . . .” Neiubit . „Sau
majoritatea celorlalte lucruri pe care le-am sunat în New York, într-
adevăr. Sau poate că ești, puțin, dar nu mai mult decât orice alt jucător de
șah din întreg universul. Nu mai mult decât mine.” Încerc să respir adânc,
iar aerul aproape că se sufocă dincolo de durerea din plămâni. „ Chiar nu
m-am gândit la nimic din lucrurile pe care le-am spus. Și când te-am
numit „nebun”. . . Chiar mi-e rușine de asta. Am fost . . .”
Nu știu ce am fost. Dar Nolan o face. "Furios. Obosit. Doare și
dorind să mă rănească la fel de mult. Speriat din mintea ta.”
Imi inchid ochii. „ Absolut al naibii de groază.”
El dă din cap. Încă nu se uită la mine. „Nu am vrut niciodată să te
manipulez, dar
. . . îmi poți plăti înapoi pentru părtășie, dacă te va face să te simți mai
bine. Așa nu-mi vei datora nimic și vei fi liber de mine.”
Stomacul meu se scufundă. „Ați vrea să vă plătesc înapoi?”
Scoate un hohot de râs modest și, în cele din urmă, se întoarce
spre mine. Aerul nopții îmi este aspirat din piept. — Ce mai faci,
Mallory?
 „Eu . . . Bun." După cum se dovedește, eu sunt cel care nu suportă să-
i întâlnească ochii. Eu sunt cel care studiază acum costumul impecabil al
lui Marcus Sawyer. „Nu știu dacă sunt bun. Dar sunt . . . mai bine decât
am fost”, adaug, pentru că cred că vrea un răspuns real. "Este . . . Ai avut
dreptate. Despre felul în care m-am comportat,
mai ales cu familia mea. Dar lucrurile au fost mai bune. Bine." Mă
scarpin pe gât. „ Am încercat să fiu mai bun. Mai puțin un ciudat de
control pe calea spre martiriu și mai mult un . . . persoană?"
Mă studiază o secundă. Apoi îl simt că se mișcă înainte și mă
încordez – prins, imobil, înșirat. În așteptare. Ar putea să mă ia de
mână. Ar putea să mă tragă de el însuși. Putea să-și înfășoare mâna
în jurul gâtului meu și să mă sărute la fel de tare ca odinioară.
Pur și simplu trage o șuviță de păr de unde mi s-a lipit de buze,
se îndreaptă pe spate și spune: „Și Darcy și Sabrina par bine.”
Sunt . . . ameţit. Dezamăgit. „I-ai întâlnit?”
„Am fost la o plimbare zilele trecute. Și i-am luat la gelato azi
dimineață.”
„Nu mi-au spus.” mă încruntă.
„A fost foarte liniște, liniște. De când ești, mi s-a spus, cunoscută
pentru că arunci accese șuierate.”
mă încruntă mai tare. „De aceea ai întârziat la conferința de presă?”
El dă din cap. „Darcy trebuia să încerce fiecare aromă înainte de
a se stabili pentru o comandă. O problemă, deoarece mostrele nu
sunt un lucru în Italia.”
„A trebuit să închipui un om de înghețată musculos cu un colier
de aur?”
„Depinde. M-ar face asta mai mult sau mai puțin cool decât să-l
mituiesc cu cincizeci de euro?
Râd în dosul mâinii. Și după aceea mă uit la el și e serios încă o
dată.
„Nolan...”
"Si mie imi pare rau. Despre ce am spus. Nu aveam dreptul să
spun că ceea ce ai făcut pentru familia ta nu este corect. Și știu că
nu-mi pot imagina prin ce ai trecut cu tatăl tău.”
„De fapt, cred că poți.”
Mă studiază mai mult decât este confortabil. Galaxiile trec prin
ochii lui negri și mă întreb dacă această secundă ar putea dura un
secol. Fie că universul ar putea fi doar eu și el, înțelegându-ne într-o
buclă pentru totdeauna. „Da. Poate pot."
 îmi dresesc glasul. Bine. Aici merge.
„În spiritul de a recunoaște că m-am ascuns în spatele . . . o grămadă
de lucruri — mai ales mama, surorile mele și tata — și că am folosit ceea
ce trebuia făcut ca un scut, am încercat să exersez verbalizarea a ceea
ce vreau . Ca să pot, știi, să-mi trăiesc viața pentru mine.”
"Bun."
„Da. De exemplu, acum știu că vreau să continui să joc șah.
Profesional. Vreau să fie treaba mea.”
Gura lui Nolan tresări. Ochii i se fac mari cu acea strălucire de
băiețel pe care am ajuns să o iubesc de la el. „Da?”
„Da. Deci voi face asta. Sau cel puțin o să încerc. Și . . . Prietenul
meu Easton este aici, ceea ce este frumos. Și ne-am împăcat. Dar
odată ce plecăm, voi mai vrea să vorbesc cu ea în fiecare zi. Deci
voi doar. . . numi-o eu însumi. Voi face să se întâmple. Dacă nu
suntem în treburile celuilalt până în ziua când murim, nu va fi din
lipsa mea de a încerca.”
El dă din cap. „Corect.”
„Și, de asemenea, am tot vorbit despre tata acasă. Încet. Dar din
ce în ce mai mult. M-am uitat la unele dintre jocurile lui. I-am arătat
lui Darcy în timp ce o învăț cum să se joace. Pentru că, chiar dacă
nu pot uita ce este rău, vreau să ne amintim tot ce este bun.”
El știe exact ce vreau să spun. Îmi dau seama din răsucirea tristă
a zâmbetului lui. "Ar trebui."
"Si deasemenea . . .” Înghit în sec dincolo de nodul din gât, cu degetele
de la picioare aproape înghețate încovoiate în podea. „De asemenea, m-am
gândit la lucruri precum soarta, coincidențele și trecutul. Sappy, știu. Și
probabil că nu te-ai gândit niciodată la asta, dar când eram copil și tu erai un
copil abia mai mare, amândoi jucam șah, amândoi în aceeași zonă
geografică. Și din anumite motive nu ne-am întâlnit niciodată, dar trebuie să
mă întreb dacă poate am fost la același turneu sau la același club, doar în
divizii diferite. Trebuie să mă întreb dacă poate am jucat pe aceleași seturi
de șah, unul după altul. Trebuie să mă întreb dacă eram meniți să fim și nu
ne-am simțit dor unul de celălalt. Pentru că când m-am oprit din joc, am
terminat. Terminat . Au trecut anii, și ar fi trebuit să fie pentru tine și pentru
mine, ar fi trebuit să fim acea ratată și nimic mai mult.
Dar turneul lui Defne a avut loc și a fost . . . a doua sansa." Respir
adânc, înfiorător. „Nu cred că cred în destin. Cred în deschideri
solide și jocuri de mijloc care arată inițiativă și tranziții rapide la
finalul jocurilor. Dar nu mă pot opri să mă întreb dacă poate
universul a încercat să ne spună ceva și...
„Nu pot să cred că ai prefațat toate astea cu „probabil că nu te-ai
gândit niciodată”. ” Tonul lui Nolan este sec și amuzat și nu mai pot
păstra cuvintele în mine.
„Vreau să fiu cu tine”, împing. Tremurat. Și atunci, când nimic nu
explodează la revelație, o repet mai ferm. "Vreau să fiu cu tine. Cat
de mult pot. Atât cât mă vei avea.”
Am spus-o. Este acolo. L-am eliberat și îl urmăresc pe Nolan cu
șomaj, în căutarea unui răspuns, pentru orice fel de reacție
emoțională. Dar ochii lui întunecați sunt la fel de inscrutabili ca
întotdeauna.
„Mă bucur că ai spus asta”, îmi spune el. Ca și cum ar
complimenta o mișcare bună de șah. Ca și cum acesta nu este cel
mai mare salt pe care l-am făcut vreodată.
"De ce?"
Se uită la mine cu un mic zâmbet. Abia se observă, dar reușește
cumva să răstoarne întregul pământ. „Pentru că acum pot să-ți spun
înapoi.”
Închid ochii, simțind că fiecare atom al meu se află în mijlocul
unui eveniment seismic. Dar Veneția este încă liniștită – orele de
vrăjitorie, iar căldura lui Nolan este atât de aproape, încât mă
concentrează, mă întemeiază mai mult decât credeam că aș putea fi
vreodată. „Ultima dată când am vorbit, am spus o mulțime de lucruri
care nu erau adevărate. Și am uitat să spun un lucru care a fost.
Adică am fost fericit cu tine. Zilele pe care le-am avut la New York au
fost . . .”
Pare vag amuzat de incapacitatea mea de a-mi exprima emoțiile.
"Bun?"
„Da. Foarte. Și mi-ar plăcea să am mai multe. Mult mai mult.
Începând . . . acum, dacă se poate. Chiar dacă . . .” Mă uit în jur și
scot un râs sufocat. „Acesta este un moment foarte prost din partea
mea.”
El zambeste. „Nu știu dacă sunt de acord.”
"De ce?"
 Face semn cu capul către tablă. „ Suntem pe cale să petrecem
mult timp împreună.”
"Dreapta. Există asta.” Mă scarpin pe ceafă ca să mă opresc să întind
mâna spre el. Vreau să. Dar poate că nu ar trebui. Dar vreau să. "Apropo . .
. din moment ce nu ești începător ca mine, ai vreun sfat?”
Își înclină capul, gânditor. „Asigură-te că iei micul
dejun.” "Dreapta. Mic dejun."
„Ceva cu proteine, dacă este posibil.”
"Bine." Aștept să continue. Încruntă când nu o face. „Serios, asta
e? Tezaurizezi sfaturi?”
El ridică din umeri. "Asta e tot ce am."
— Haide, Nolan. Ai făcut trei dintre acestea.” „Da.
Dar acesta este diferit de orice alt campionat.”
"De ce este asta?"
Mă uit la el privindu-mă și mă plin de ceva căruia nu-mi pot pune
un nume. — Pentru că când sunt cu tine, Mallory, totul este diferit.
Când sunt cu tine, vreau să joc mai mult decât vreau să câștig.”
Ochii incep sa imi lacrimeze, dar nu sunt trist. Pentru prima dată
după mult, mult timp, sunt un milion de lucruri și trist nu este niciunul
dintre ele.
— Știi, spun eu, făcând un pas mai aproape. Apoi altul. Apoi unul în
el și e ca și cum ai păși într-o lume nouă. O nouă eră a vieții mele. „Am
citit multă teorie a șahului. Cărți mari și plictisitoare. Și toți spun că
atunci când se rezolvă șahul, când se joacă jocul perfect, ei spun că va
fi plictisitor. Pentru că inevitabil se va termina la egalitate.”
Îi simt zâmbetul în bătăile inimii lui. "Ei fac?"
Dau din cap.
"In regula, atunci." Brațele lui se închid în jurul meu. Buzele lui
vorbesc în părul meu. Pieptul lui se ridică și cade pe urechea mea și
știu în intestine, așa cum știu șah, că aici trebuie să fiu. „Va fi
distractiv când le vom demonstra că se înșală.”
OceanofPDF.com
Șase ore și jumătate mai târziu, primarul Veneției, un bărbat înalt, cu o
barbă neagră groasă și un nume de familie greu de pronunțat, pune
pionul reginei mele pe d4 în prima mutare ceremonială a
Campionatului Mondial de șah.
Camerele dau clic.
Spectatorii aplaudă.
Valurile împing cu răbdare în lagună.
Apoi primarul pleacă, închizând ușa de sticlă în urma lui, iar
grădina se liniștește într-o liniște liniștită.
Eu (Mallory Greenleaf; SUA; Clasamentul mondial: #1.843) îmi arunc
o privire
adversar (Nolan Sawyer; SUA; Clasament mondial: #1).
Îl găsesc că se uită deja la mine, cu un zâmbet cald în ochii lui
întunecați.

OceanofPDF.com
Doi ani mai tarziu

URMĂTORUL CAMPIONAT MONDIAL DE ȘAH

ȘI FAPTUL CĂ TOȚI
VORBEȘTE DESPRE EL - EXPLICAT
De Eleni Gataki, corespondent senior la șah, BBC

Viitorul Campionat Mondial de șah, care va începe pe 15

martie, va fi cel mai vizionat din istorie. Cu mult. Acesta
este un eveniment bianual care, în formate în evoluție, are
loc încă de înainte ca vreunul dintre noi să fie în viață
(primul campionat a avut loc în New York City în 1886). Și
totuși, este sigur să pariez că majoritatea oamenilor nu au
auzit de Campionatul Mondial de șah până în acest an.
Deci, ce s-a schimbat și care sunt cei cinci factori care fac
dintr-o dată un meci de șah discutat aproape la fel de mult
ca și Super Bowl? Ei bine, să începem de la ceea ce este
evident:
NOLAN SAWYER, NR. 1 JUCĂTOR DE ȘAH ÎN LUME
Sunt șanse, dacă ai auzit de un singur jucător de șah în
viața ta, acesta este Fischer, Kasparov sau Sawyer.
Nepotul fostului campion mondial Marcus Sawyer, Nolan
Sawyer (22 de ani) a fost un fenomen încă din copilărie.
Probabil ați văzut poze cu el arătând adorabil și învingând
adversari de patru ori vârsta lui la 8 ani, sau poate ați auzit
de temperamentul său teribil și povestea despre el
învingându-l (nu numai la șah) jucătorul dezamăgit Malte
Koch (deși asta este doar un zvon neîntemeiat), sau s-ar
putea să-l cunoașteți din anul în care a ajuns pe lista Time
's 100 Most Influential People la vârsta de 15 ani. Adevărul
rămâne, probabil că ați auzit de el. Iar notorietatea lui a
crescut doar cu . . .
MALLORY GREENLEAF, CINE . . . EXISTĂ.

În curând, care va împlini 21 de ani, Mallory Greenleaf este

în prezent pe locul 5 în lume. . . si totusi ea este campioana
mondiala. Ar putea părea contraintuitiv, dar în timp ce
campionul mondial este determinat de un anumit turneu,
clasamentul este o combinație a tuturor jocurilor pe care le
întreprinde un jucător.
Dar nu-l lăsa să te păcălească pe „josul” nr. 5 al lui
Greenleaf: singurul motiv pentru care nu este clasată mai sus
este că drumul ei către șah a fost foarte neobișnuit.
Absolvent de liceu din New Jersey cu un tată GM, Greenleaf
a jucat în turnee neevaluate de la 5 la 14 ani, apoi s-a întors
la șah la 18 ani, tocmai la timp pentru a triumfa în ultimul
Campionat Mondial de șah, care a avut loc acum doi ani la
Veneția. , Italia. Greenleaf l-a învins pe Sawyer în al
doisprezecelea meci, după unsprezece egaluri. Fiind prima
femeie care nu doar s-a calificat, ci și a câștigat un
campionat de șah, ea a făcut titluri. Pentru abilitățile ei de
șah, sigur, dar și pentru că . . .
NOLAN SAWYER ȘI MALLORY GREENLEAF . . . BINE. E
NEGLAR.
Zvonurile cu privire la o posibilă relație între cei doi jucători
abundă, dar acestea nu au fost confirmate, întrucât atât
Sawyer, cât și Greenleaf au refuzat să răspundă la întrebări
despre viața lor privată. Acestea fiind spuse, sunt fotografiați
în mod regulat împreună ținându-se de mână. Potrivit postării
ei pe Instagram, când Greenleaf și-a lăsat sora la
Universitatea Brown toamna trecută, Sawyer a fost prezentă.
Surse apropiate celor doi au dezvăluit că locuiesc împreună
în același apartament din Tribeca care a fost cândva al lui
Marcus Sawyer. Și apoi, desigur, a fost îmbrățișarea lungă
între ei care s-a petrecut în fața camerelor după ce Greenleaf
l-a învins pe Sawyer în Campionatul Mondial (de remarcat,
într-un sport ai cărui jucători se limitează de obicei la o
strângere de mână). Mai există și faptul că în urmă cu trei
luni Sawyer părea să se aplece și să muște jucăuș urechea
lui Greenleaf în timp ce se îndepărta de jocul final de la
Turneul Internațional de Șah Linares, în care a învins-o. O
mulțime de indicii au dat naștere la speculații, dar încă nu se
știe dacă Sawyer și Greenleaf vor fi în curând prima familie
de șah sau sunt doar prieteni buni. Si totusi . . .
NOLAN SAWYER ȘI MALLORY GREENLEAF VOR JUCA UNUL
ÎMPOTRIVA ALELDE.

Când Nolan Sawyer a dominat turneul Challengers din

acest an, adjudecând astfel un loc ca adversar al lui
Greenleaf la Montreal, posibilitatea ca următorul
Campionat Mondial să fie o aventură romantică a devenit
emoționantă. Ar putea cei doi să fie doar buni prieteni? Da,
fără îndoială. Dar dacă nu sunt? Ce se întâmplă dacă, pe
lângă faptul că sunt adversari, ei se spală și pe dinți unul
lângă altul dimineața și cunosc ordinele celuilalt pentru a
lua la pachet? Ce se întâmplă dacă își pot citi gândurile
unul altuia peste tabla de șah sau au glume în interior
despre slăbiciunile celuilalt?
 Ideea este pur și simplu fascinantă. Și probabil că
acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni s-
au arătat interesați de șah în ultimii doi ani: mai întâi au
fost atrași de strălucirea acestor doi jucători talentați,
apoi au decis să învețe ei înșiși să joace șah și apoi și-au
dat seama că . . .
ȘAHUL ESTE MISTO, DE fapt.

Vânzarea de orice legat de șah – seturi, cronometre,

accesorii, tutoriale, cursuri online, aplicații – a crescut în
urma celui mai recent Campionat Mondial, iar valul este aici
pentru a rămâne. Cel mai notabil este că interesul pentru șah
este, pentru prima dată în decenii, mai mare în rândul
femeilor decât al bărbaților. În plus, în prezent există mai
multe femei și persoane nebinare în Top 500 FIDE decât
oricând. „Pentru că simțim că mediul ne este din ce în ce mai
puțin ostil”, ne-a spus GM Defne Bubikoğlu, antrenorul
principal al Greenleaf și proprietarul clubului de șah
Zugzwang. Clubul ei a fost înfloritor, depășind oficial
Marshall, clubul istoric de șah din New York, ca membri.
ÎN CONCLUZIE . . .

Nu știm cum se va desfășura Campionatul Mondial.

Dar știm că, din cauza circumstanțelor care îl
înconjoară, mai mulți oameni se vor acorda decât
oricând și, pentru prima dată în decenii, jucătorii de șah
devin nume cunoscute. Și fie că aspectele mai
suculente și mai romantice ale acestui campionat sunt
adevărate sau pur și simplu zvonuri, rămâne faptul că
ele fac narațiuni convingătoare.
Și dacă „le trimiți din greu” și „vrei să crezi”, s-ar putea să
te bucuri de acest mic indiciu: în urmă cu trei săptămâni, la
un eveniment caritabil, Nolan Sawyer – care este un ratat
notoriu de rău – nu s-a oprit să răspundă la întrebări de la
jurnaliști. Dar martori oculari
a raportat că, atunci când a fost întrebat ce simțea el despre
posibilitatea ca Mallory Greenleaf să acumuleze suficiente
puncte pentru a-i lua locul nr. 1, a zâmbit pur și simplu înainte
de a pleca.

OceanofPDF.com
 Nota autorului

Studiul despre stereotipurile de gen și performanța la șah pe care

Defne îl menționează în carte este real. A fost publicat de Maass et
al. în 2008 în Jurnalul European de Psihologie Socială și apoi
replicat de mai mulți alte grupuri de cercetare în deceniul următor.
Fapt amuzant: este studiul care mi-a stârnit primul interes pentru
șah.
În 2008 încercam să decid pe ce să mă concentrez pentru teza mea
de licență, iar într-una dintre clasele mele am dat peste conceptul de
amenințare stereotipă: atunci când oamenii se găsesc în situații în care
grupul lor social este stereotipizat ca fiind inferior, ei sunt este mai
probabil să aibă performanțe slabe (recomand cu căldură să verificați
studiul original al lui Claude Steele pe această temă și orice al grupului lui
Nalini Ambady, dar dacă vă întâlniți cu pereți de plată, intrarea Wikipedia
va fi potrivită). Am fost imediat interesat de idee și m-am bucurat să aflu
că în universitatea mea a existat un grup de cercetare privind
amenințarea stereotipului. Am început să le citesc studiile, sperând să-l
conving pe unul dintre profesori să mă ia ca consilier, am dat peste
studiul de șah, iar restul e istorie. Bine, poate nu istorie, dar: am învățat
cum să joc jocul în copilărie (foarte prost), dar nu m-am gândit niciodată
prea mult la jucători . Nu știam despre decalajul de gen, dar odată ce am
aflat, am început să aștept cu nerăbdare să o văd rezolvată. Ideea unei
povești plasate în lumea șahului mi-a trecut prin cap ani de zile – până în
2021. Așteptam cu nerăbdare să apară debutul meu pentru adulți și, în
sfârșit, era timpul să scriu „cartea mea de șah”. Dezvăluire completă:
când vine vorba de șah, am luat o mulțime (ȘI MULTE) de licențe poetice
pentru a muta povestea de-a lungul (întrigă înainte de realism?) și dacă
le-ai observat. . . Îmi pare atât de rău. Sper că încă te-ai putut bucura de
călătoria lui Mallory și Nolan.
(De asemenea, în cazul în care sunteți interesat: prof a ajuns să
mă ia pe mine!)
OceanofPDF.com
 Mulțumiri

Aceasta este cartea cinci sau poate șase (omg!!), și am cam rămas
fără modalități de a scrie mulțumiri organic, așa că iată o listă cu
marcatori pentru plăcerea ta:
• Thao Le, agentul meu uimitor, care m-a încurajat și a spus că în
sfârșit este timpul să-mi scriu cartea de șah. Nu să fie premiul
Oscar, dar ea este cu adevărat piatra mea în peisajul dur al
publicării și este foarte sigur să spun că fără ea aș pieri, ca un
șobolan aluniță gol expus la elementele crude.
• Sarah Blumenstock, editorul meu care urăște secțiunea, care a
acceptat să-mi asume o șansă cu YA-ul meu, chiar dacă este editor
pentru adulți (aproape ca și cum ar fi știut despre anxietatea mea
debilitantă și teama de schimbare).
• Liz Sellers. Ea este cea care a venit cu jocul de cuvinte rook-ie,
btw. Faceți din această femeie CEO-ul PRH chiar acum , vă rog!
• Polo Orozco, care mi-a dat lui Sarah și mie un sfat neprețuit care
a ajutat ca cartea să fie în cea mai bună formă, pentru cel mai bun
public al său.
• Echipa mea de marketing și publicitate de la Berkley: Bridget
O'Toole, Kim-Salina I, Tara O'Connor, Kristina Cipolla. Le sunt
recunoscător pentru ei și pentru tot ceea ce fac, chiar dacă
încă nu înțeleg pe deplin diferența dintre marketing și
publicitate.
• Christine Legon și Natalie Vielkind, editorii mei directori, precum
și Jennifer Myers, editorul meu de producție și Laurel
Robinson, redactorul meu.
• Lilith, care a ilustrat încă o dată coperta perfectă pentru că
nu este capabilă decât de măreție, precum și Vikki Chu și
Rita Frangie, care au conceput coperta.
• Cindy Hwang (redactorul meu) și Erin Galloway
(marele publicist). Sunt cei mai buni.
• Toți ceilalți de la Berkley și Putnam Young Readers.
• Toți cei de la SDLA, în special Andrea Cavallaro, Jennifer Kim
și Jess Watterson.
• Încântătorii mei agenți de film, Jasmine Lake și Mirabel
Michelson.
• Prietenii mei. Ei știu cine sunt și până acum probabil s-au
săturat să le citească numele în mulțumirile mele.
• Taylor Swift. Știi ce ai făcut, Taylor.

OceanofPDF.com
Ali Hazelwood este autorul bestseller-ului New York Times, Ipoteza iubirii , precum și un scriitor de
articole revizuite de colegii despre știința creierului, în care nimeni nu se pricepe și veșnicia nu este
întotdeauna fericită. Originară din Italia, a locuit în Germania și Japonia înainte de a se muta în SUA
pentru a urma un doctorat în neuroștiințe. Când Ali nu este la serviciu, ea poate fi găsită alergând,
mâncând prăjituri sau vizionand filme SF cu cei doi stăpâni ai ei feline (și cu soțul ei puțin mai puțin
felin).

CONECTAȚI ONLINE

AliHazelwood.com
EverSoAli
AliHazelwood
AliHazelwood

OceanofPDF.com
 Explorează ALIVERSE...

O alianță periculoasă între o mireasă vampir și un vârcolac alfa

devine o dragoste suficient de adânc încât să vă scufundați
dinții în această nouă poveste de dragoste paranormală din
Autorul de bestseller-uri din New York Times Ipoteza Iubirii .
Misery Lark, singura fiică a celui mai puternic consilier vampir din Sud-Vest, este o
proscrisă din nou. Zilele ei în care trăia în anonimat printre oameni s-au încheiat: ea a
fost chemată să susțină o alianță istorică de menținere a păcii între vampiri și dușmanii
lor de moarte, Vârcolacii, și nu vede de ales decât să se predea în schimb. Din nou . . .

Vârcolacii sunt nemilosi și imprevizibili, iar Alpha lor, Lowe Moreland, nu face excepție. Își
conduce haita cu autoritate absolută, dar nu fără dreptate. Și, spre deosebire de Consiliul
Vampirului, nu fără sentiment. Din felul în care urmărește fiecare mișcare a lui Misery,
este clar că nu are încredere în ea. Dacă ar fi știut câtă dreptate are. . .

Pentru că Mizeria are propriile motive să fie de acord cu această căsătorie de conveniență,
motive care nu au nicio legătură cu politica sau alianțele și totul de-a face cu singurul lucru
 i-a pasat vreodată. Și este dispusă să facă tot ce este necesar pentru a-și recupera
ceea ce este al ei, chiar dacă înseamnă o viață singură pe teritoriul Were. . . singur cu
lupul.
 Explorează ALIVERSE...

Fizicienii rivali se ciocnesc într-un vârtej de dispute academice și

falsuri la întâlniri în această comedie romantică încântătoare
STEMinist.
Numeroasele vieți ale fizicianului teoretician Elsie Hannaway au ajuns în sfârșit din urmă. Ziua,
ea este profesor adjunct, chinuiește la laboratoarele de notare și predă termodinamică în
speranța de a obține titularizare. Până în altă zi, Elsie își compensează salariul inexistent
oferindu-și serviciile ca o iubită falsă, valorificând abilitățile ei plăcute oamenilor perfecționate cu
experiență pentru a întruchipa orice versiune a ei de care are nevoie clientul.

Sincer, este un concert destul de dulce – până când versul ei Elsie, construit cu grijă, se prăbușește
jos. Pentru că Jack Smith, fratele mai mare enervant de atractiv și arogant al clientului ei
favorit, se dovedește a fi fizicianul experimental cu inima rece care i-a distrus cariera
mentorului și a subminat reputația teoreticienilor de pretutindeni. Și el este același Jack
Smith care conduce departamentul de fizică de la MIT, stând chiar între Elsie și jobul ei
de vis.

Elsie este pregătită pentru un război total de sabotaj academic, dar... acele priviri lungi și
pătrunzătoare? Nu trebuie să fie altceva decât adevăratul ei sine când e cu el? Căderea
pe orbita unui experimentalist o va tenta în cele din urmă să-și pună în practică teoriile
cele mai păzite despre dragoste?
 Explorează ALIVERSE...

Când un om de știință este forțat să lucreze la un proiect cu

nemesisul ei, rezultatele sunt explozive.
Bee Königswasser trăiește după un cod simplu: ce ar face Marie Curie? Dacă NASA i-ar
oferi conducerea unui proiect de neuroinginerie – un vis literal devenit realitate – Marie ar
accepta fără ezitare. Duh. Dar mama fizicii moderne nu a trebuit niciodată să conducă
împreună cu Levi Ward.

Sigur, Levi este atrăgător într-un fel înalt, întunecat și pătrunzător. Dar Levi și-a exprimat
foarte clar sentimentele față de Bee la școala de licență – dușmanii sunt cel mai bine
angajați în propriile galaxii, departe, departe.

Dar când echipamentul ei începe să dispară și personalul o ignoră, Bee ar putea jura că îl
vede pe Levi devenind un aliat, susținându-i piesele, secundându-i ideile... devorându-o
cu acei ochi. Posibilitățile îi fac toți neuronii să funcționeze.

Dar când vine timpul să facă o mișcare și să-și pună inima în joc, există o singură
întrebare care contează: ce va face Bee Königswasser?
 Explorează ALIVERSE...

Când o relație falsă între oameni de știință întâlnește forța

irezistibilă a atracției, ea aruncă în haos teoriile atent calculate
ale unei femei despre dragoste.
Ca doctorat în anul trei. candidat, Olive Smith nu crede în romanticul durabil
relații, dar cea mai bună prietenă a ei o face și asta a pus-o în această situație. A
convinge pe Anh că Olive este pe drumul ei către o viață fericită pentru totdeauna va fi
întotdeauna dificil, oamenii de știință au nevoie de dovezi. Deci, ca orice femeie care se
respectă, Olive intră în panică și sărută primul bărbat pe care îl vede.
Bărbatul ăsta nu este nimeni altul decât Adam Carlsen, un tânăr profesor și bun
cunoscut. Acesta este motivul pentru care Olive este dezamăgită atunci când
acceptă să-i păstreze șarada a secret și să fie iubitul ei fals. Dar când o mare conferință
științifică se încurcă și Adam o surprinde din nou cu sprijinul său neînduplecat (și cu
abdomenul neînduplecat), micul lor experiment se simte periculos de aproape de ardere.

Olive descoperă curând că singurul lucru mai complicat decât o ipoteză despre dragoste
este să-și pună propria inimă sub microscop.

OceanofPDF.com