Cuprins

Titlu
Drepturi de autor
Cuprins
Prolog
Prima parte: Deschideri
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Partea a doua: Jocul de mijloc
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
Capitolul șaisprezece
Capitolul șaptesprezece
Capitolul optsprezece
Capitolul nouăsprezece
Capitolul douăzeci
Capitolul douăzeci și unu
Capitolul douăzeci și doi
Capitolul douăzeci și trei
Capitolul douăzeci și patru
Capitolul douăzeci și cinci
Partea a treia: Încheierea jocului
Capitolul douăzeci și șase
Capitolul douăzeci și șapte
Capitolul douăzeci și opt
Capitolul douăzeci și nouă
Capitolul treizeci
Capitolul treizeci și unu
Epilog
 LAUDĂ PENTRU

ALI HAZELWOOD
„O descoperire literară. . . . Ipoteza dragostei este un debut sigur de sine și presupunem că este doar prima măreție pe care o vom
vedea de la un autor care are cumva îndrăzneala de a fi atât o putere academică, cât și un romancier cu talent divin.”
— Entertainment Weekly

„ Unicornul romantismului contemporan : căsătoria evazivă a profund inteligenți și încântător de evadare. . . . Ipoteza iubirii are
o atracție comercială sălbatică, dar secretul mai liniștit este că există un public anume, alcătuit din toate măslinele din lume, care
a așteptat cu profunditate și cu ardoare această carte exactă.”
—Christina Lauren, autoarea de bestselleruri New York Times

„Prin romanul ei al doilea, Ali Hazelwood demonstrează că este scriitoarea perfectă pentru a arăta că știința este sexy ca naiba și
că dragostea poate „STEM” din cele mai puțin probabile locuri. Ea este cea mai nouă autoare a mea care trebuie să o cumpăr.”
autoarea cu bestseller-uri pe primul loc din New York Times, „Wish You Were Here”.

„Amuzant, sexy și inteligent, Ali Hazelwood a făcut o treabă grozavă cu The Love Hypothesis .”
— Mariana Zapata, autoare de bestselleruri New York Times

„Glorios de tocilar și sexy, cu comentarii concrete despre femeile din STEM.”

— Helen Hoang, autoarea cu bestselleruri New York Times , despre Love on the Brain

„STEMiniști, adunați-vă. Lumea ta este pe cale să fie zguduită.”

—Elena Armas, autoare cu bestselleruri New York Times , despre Love on the Brain

„Acesta abordează unul dintre trofeele mele preferate — Grumpy meets Sunshine — într-un mod distractiv și absolut drăgăstos. .
. . Mi-au plăcut îndrumările către fandom și romanele de dragoste și nu le-am putut lăsa jos. Foarte recomandat!"
—Jessica Clare, autoare de bestselleruri New York Times , despre Ipoteza dragostei

„Aur pur cu ardere lentă, cu multă chimie.”

— PopSugar

„O comedie romantică frumos scrisă cu o eroină de care te vei îndrăgosti instantaneu, Ipoteza dragostei este menită să-și câștige
un loc pe raftul tău.”
-Elizabeth Everett, autoarea cărții A Lady's Formula for Love

„Dialog inteligent și plin de duh și o distribuție diversă de personaje secundare simpatice. . . . Un roman realist, amuzant, pe care
cititorii nu-l vor putea lăsa jos.”
— Library Journal (recenzie cu stea)

„Hilar și plin de căldură, The Love Hypothesis este o comedie romantică în cea mai bună măsură. . . . O combinație perfectă de
sex și știință, cu siguranță va atrage cititorii lui Christina Lauren sau Abby Jimenez.”
— Conștientizarea raftului

„Cu personaje deștepte și drăgălașe, proză captivantă și o interpretare ciudată a unui trop favorit, Hazelwood navighează în mod
convingător în bancurile pline ale mediului academic.”
— Publishers Weekly
Tot de Ali Hazelwood

ROMANE ADULTE
Ipoteza Iubirii
Dragoste pe creier
Dragoste, teoretic

ANTOLOGIE ADULTI
Urăsc să Te Iubesc
 SFERĂ

Publicat pentru prima dată în Statele Unite în 2023 de către GP Putnam's Sons, o amprentă a Penguin Random House LLC
Publicat pentru prima dată în Marea Britanie în 2023 de Sphere

Copyright © Ali Hazelwood 2023

Design de carte de Kristin del Rosario

Artă interioară: artă șah © JuliPaper/Shutterstock.com

Dreptul moral al autorului a fost afirmat.

Toate personajele și evenimentele din această publicație, altele decât cele care apar în mod clar în domeniul public, sunt fictive
și orice asemănare cu persoane reale, vii sau moarte, este pur întâmplătoare.

Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de recuperare sau transmisă, sub nicio formă sau prin
orice mijloc, fără permisiunea prealabilă în scris a editorului, și nici nu poate fi distribuită în orice alt mod de legare sau
acoperire, alta decât aceea. în care este publicată și fără o condiție similară care să includă această condiție impusă
cumpărătorului ulterior.

O înregistrare a catalogului CIP pentru această carte este disponibilă de la British Library.

ISBN 978-1-4087-2760-7

Sferă
O amprentă a
Little, Brown Book Group
Casa Carmelitelor
50 Digul Victoria
Londra EC4Y 0DZ

O companie Hachette din Marea Britanie

www.hachette.co.uk

www.littlebrown.co.uk
 Cuprins

Prolog
Prima parte: Deschideri
Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Partea a doua: Jocul de mijloc
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Capitolul doisprezece
Capitolul treisprezece
Capitolul paisprezece
Capitolul cincisprezece
Capitolul șaisprezece
Capitolul șaptesprezece
Capitolul optsprezece
Capitolul nouăsprezece
Capitolul douăzeci
Capitolul douăzeci și unu
Capitolul douăzeci și doi
Capitolul douăzeci și trei
Capitolul douăzeci și patru
Capitolul douăzeci și cinci
Partea a treia: Încheierea jocului
Capitolul douăzeci și șase
Capitolul douăzeci și șapte
Capitolul douăzeci și opt
Capitolul douăzeci și nouă
Capitolul treizeci
Capitolul treizeci și unu
Epilog
 Pentru Sarah A. și Helen,
care vor fi întotdeauna preferatele mele.
„Sunt informat în mod sigur că ești un simbol sexual din generația Z.”
Aproape că îmi scap telefonul.
Bine: îmi scap telefonul, dar îl salvez înainte să stropească într-un pahar plin cu amoniac.
Apoi arunc o privire în jurul clasei de chimie, întrebându-mă dacă a mai auzit cineva.
Ceilalți studenți fie trimit mesaje, fie trimit cu echipamentul lor. Doamna Agarwal este la
biroul ei, prefăcându-se că notează lucrări, dar probabil că citește fanfiction erotică pe Bill Nye.
Un miros de acid etanoic, sper că nu este letal, iese de pe banca mea, dar AirPod-urile mele sunt
încă în urechi.
Nimeni nu-mi acordă atenție mie sau videoclipului de pe telefon, așa că apăs pe Play pentru
a-l relua.
„A fost pe revista Time acum două săptămâni. Pe coperta. O poză a feței tale, apoi „Un
simbol sexual din generația Z”. Cum se simte asta?”
Mă aștept să o văd pe Zendaya. Harry Styles. Billie Eilish. Întreaga BTS, înghesuită pe
canapeaua oricărei emisiuni de noapte târziu, algoritmul de redare automată YouTube a decis să
mă hrănească după ce tutorialul pentru experimentul pH-ului s-a încheiat. Dar este doar un tip.
Un băiat, chiar? Arată deplasat în scaunul de catifea roșie, cu cămașa lui întunecată, pantaloni
întunecați, păr negru, expresie întunecată. Intens de necitit când spune cu o voce profundă și
serioasă: „Se simte greșit”.
„Da?” întreabă gazda — Jim sau James sau Jimmy.
„Partea din generația Z este corectă”, spune invitatul. „Nu atât de simbolul sexual.”
Publicul o mănâncă, aplaudă și urlă, și atunci mă decid să citesc legenda. Nolan Sawyer ,
scrie. Există o descriere care explică cine este, dar nu am nevoie de ea. S-ar putea să nu recunosc
fața, dar nu-mi amintesc un moment din viața mea în care să nu știam numele.
Faceți cunoștință cu Kingkiller: jucătorul de șah numărul 1 din lume.
 — Lasă-mă să-ți spun ceva, Nolan: inteligent este noul sexy.
„Încă nu sunt sigur că mă calific.” Tonul lui este atât de sec, încât mă face să mă întreb cum
l-a convins publicista să participe la acest interviu. Dar publicul râde, iar gazda, de asemenea. Se
aplecă înainte, evident fermecat de acest tânăr care este construit ca un atlet, gândește ca un
fizician teoretician și are valoarea netă a unui antreprenor din Silicon Valley. Un minune
neobișnuit, frumos, care nu va recunoaște că este special.
Mă întreb dacă Jim- Jimmy- James a auzit ce am auzit eu . Barfa. Poveștile șoptite. Zvonurile
întunecate despre băiatul de aur al șahului.
„Să fim de acord că șahul este noul sexy. Și tu ești cel care a făcut-o așa — a existat o
renaștere a șahului de când ai început să joci. Cineva a publicat comentarii ale jocurilor tale și
au devenit virale pe TikTok — ChessTok, scriitorii mei îmi spun că se numește — și acum mai
mulți oameni ca niciodată învață cum să joace. Dar mai întâi de toate: ești un Mare Maestru,
care este cel mai înalt titlu pe care îl poate obține un jucător de șah și tocmai ai câștigat cel de-
al doilea Campionat Mondial împotriva lui” — gazda trebuie să se uite de sus la cartea lui,
pentru că Marii maeștri normali nu sunt la fel de faimoși ca Sawyer... „ Andreas Antonov.
Felicitări."
Sawyer dă din cap, o dată.
„Și tocmai ai împlinit optsprezece ani. Când, din nou?”
"Acum trei zile."
Acum trei zile, am împlinit șaisprezece ani.
Acum zece ani și trei zile, am primit primul meu set de șah – piese de plastic, roz și violet – și
am plâns de bucurie. L-aș folosi toată ziua, l-aș purta peste tot cu mine, apoi l-aș ghemui în
somn.
Acum nici nu-mi amintesc senzația unui pion în mână.
„Ai început să joci foarte tânăr. Părinții tăi te-au învățat?”
„Bunicul meu”, spune Sawyer. Gazda pare surprinsă, de parcă nu credea că Sawyer va merge
acolo , dar își revine repede.
„Când ți-ai dat seama că ești suficient de bun ca să fii profesionist?”
„Sunt destul de bun?”
Mai multe râsete din public. Îmi dau ochii peste cap. „Știai că vrei să fii un jucător
profesionist de șah de la început?”
"Da. Am știut tot timpul că nu există nimic care să-mi placă la fel de mult decât să câștig un
meci de șah.”
Sprânceana gazdei se ridică. "Nimic?"
Sawyer nu ezită. "Nimic."
"Și- "
— Mallory? O mână se așează pe umărul meu. Sar și smulg o păstăi. „Ai avut nevoie de
ajutor?”
"Nu!" Îi zâmbesc doamnei Agarwal, trăgând telefonul în buzunarul din spate. „Tocmai am
terminat videoclipul cu instrucțiuni.”
„Oh, perfect. Asigurați-vă că vă puneți mănuși înainte de a adăuga soluția acidă.”
 "Eu voi."
Restul clasei este aproape terminat cu experimentul. Îmi încruntăm sprâncenele, mă grăbesc
să ajung din urmă, iar câteva minute mai târziu, când nu-mi găsesc pâlnia și nu-mi vărs
bicarbonatul de sodiu, nu mă mai gândesc la Sawyer sau la felul în care suna vocea lui când
spunea că nu și-a dorit niciodată. orice la fel de mult ca șahul. Și nu mă mai gândesc la el de
puțin peste doi ani. Adică până în ziua în care jucăm pentru prima dată.
Și șterg podeaua cu el.
PARTEA ÎNTÂI

Deschideri
Doi ani mai tarziu

Easton este deștept, pentru că mă ademenește cu promisiunea boba gratis. Dar este și proastă,
pentru că nu așteaptă până când îmi sorbesc ceaiul cu bule de ciocolată cu cremă de brânză
înainte de a spune: „Am nevoie de o favoare”.
"Nu." ii zambesc. Scoateți două paie din coș. Oferă-i unul, pe care ea îl ignoră.
„Mal. Nici nu ai auzit ce...”
"Nu."
„Este vorba despre șah.”
„Ei bine, în acest caz. . .” Zâmbesc mulțumirea fetei care îmi întinde comanda. Am ieșit de
două ori, poate de trei ori vara trecută și am amintiri vagi și plăcute despre ea. Buze Raspberry
ChapStick; Bon Iver torcând cu Hyundai Elantra; o mână moale, rece sub maioul meu. Din
păcate, niciuna dintre amintirile menționate nu include numele ei. Dar ea a scris Melanie peste
boba mea, așa că e în regulă.
Împărtășim un zâmbet scurt și secret și mă întorc către Easton. „În acest caz, dublu nu.”
„Sunt mic de jucător. Pentru un turneu pe echipe.”
„Nu mai joc.” Îmi verific telefonul. Este ora 12:09 — încă douăzeci și unu de minute până
trebuie să mă întorc în garaj. Bob, șeful meu, nu este tocmai o ființă umană bună și iertătoare.
Uneori mă îndoiesc că este chiar om. „Hai să bem asta afară, înainte să-mi petrec după-amiaza
sub un Chevy Silverado.”
„Hai, Mal.” Ea se uită la mine. „Este șah. Încă te joci.”
Când profesorul de clasa a șasea a surorii mele Darcy a anunțat că va trimite cobaiul de la
clasă la o „fermă din nordul statului”, Darcy, neputând să stabilească dacă ferma există cu
adevărat, a decis să-l răpească. Porcușorul, nu profesorul. Am conviețuit cu Goliat cel răpit în
ultimul an – un an petrecut neagându-i bucăți din cina noastră, de când veterinarul pe care nu ni-l
permitem ne-a implorat în genunchi să-l pună la dietă. Din nefericire, Goliath are abilitatea
neobișnuită de a mă privi în supunere de fiecare dată.
 La fel cum face Easton. Expresiile lor emană aceeași încăpățânare pură și neînduplecată.
„Nuh-uh.” Îmi sug ceaiul. Divin. „Am uitat regulile. Ce face micuțul cal, din nou?
"Foarte amuzant."
„Nu, într-adevăr, care este șahul? Regina cucerește Catanul fără să treacă de Go...”
„Nu-ți cer să faci ceea ce făceai înainte.”
„Ce făceam ?”
„Știi când aveai treisprezece ani și i-ai bătut pe toți ceilalți copii de la Clubul de șah Paterson,
apoi pe adolescenți, apoi pe adulți? Și au adus oameni din New York pentru a-i umili? Nu am
nevoie de asta .”
Aveam de fapt doisprezece ani când s-a întâmplat asta. Îmi amintesc ei bine, pentru că tata
stătea lângă mine, cu mâna caldă pe umărul meu osos, proclamând cu mândrie, n-am câștigat
niciun meci împotriva lui Mallory de când a împlinit unsprezece ani în urmă cu un an.
Extraordinar, nu-i așa? Dar nu-l subliniez, ci în schimb mă las într-un petic de iarbă, lângă un
pat de flori plin de zinnii care abia se agață de viață. August din New Jersey nu este locul
preferat al nimănui.
„Îți amintești la jumătatea meciurilor mele de expoziție? Când eram pe cale să leșin și le-ai
spus tuturor să se dea înapoi...
„— și ți-am dat sucul meu.” Ea stă lângă mine. Arunc o privire la aripa ei perfectă de
eyeliner, apoi la salopetele mele pătate de ulei și e frumos că unele lucruri nu se schimbă
niciodată. Perfecționistul Easton Peña, mereu cu un plan, și prietena ei dezordonată Mallory
Greenleaf. Suntem în aceeași clasă din clasa întâi, dar nu am interacționat cu adevărat până când
ea s-a alăturat clubului de șah Paterson la zece. Ea era, într-un fel, deja pe deplin formată. Deja
persoana uimitoare și încăpățânată este astăzi.
Îți place cu adevărat să joci prostia asta? m-a întrebat când ne-am făcut pereche pentru un
meci.
Tu nu? am întrebat eu înapoi, îngrozită.
Desigur că nu. Am nevoie doar de o gamă largă de extrașcolare. Bursele de facultate nu se
câștigă de la sine. Am dat-o șah mat în patru și de atunci am adorat-o.
Amuzant, că lui Easton nu i-a păsat niciodată de șah ca mie, dar a rămas cu el mult mai mult
timp. Ce triunghi amoros ciudat facem noi trei.
„Îmi ești dator pentru cutia de suc, atunci... vino la turneu”, ordonă ea. „Am nevoie de o
echipă de patru. Toată lumea fie este în vacanță, fie nu poate face diferența dintre șah și dame.
Nici măcar nu trebuie să câștigi – și este pentru caritate.”
„Ce caritate?”
"Conteaza?"
"Desigur. Este pentru un think tank de dreapta? Următorul film cu Woody Allen? O boală
inventată, cum ar fi isteria sau sensibilitatea la gluten?
„Sensibilitatea la gluten nu este inventată.”
"Într-adevăr?"
"Da. Iar turneul este pentru...” Ea bate cu furie pe telefonul ei. „Nu îl găsesc, dar putem tăia
scurt? Amândoi știm că vei spune da.”
 mă încruntă. „Nu știm așa ceva.”
„Poate că nu faci .”
— Am o coloană vertebrală, Easton.
"Sigur." Ea își mestecă biluțele de tapioca, agresivă, îndrăzneață, dintr-odată mai urs grizzly
decât cobai.
Ea își amintește de clasa a IX-a, când m-a convins să fiu vicepreședintele ei, când candidata
pentru președintele clasei. (Am pierdut. În mare parte.) Și clasa a zecea, când Missy Collins
răspândea bârfe și m-a recrutat să-i sparg Twitter-ul. De asemenea, în clasa a XI-a, când am jucat
rolul doamnei Bennett în musicalul Mândrie și prejudecăți pe care ea a scris și regizat, în ciuda
judecății mele mai bune și a gamei mele vocale de jumătate de octavă. Probabil că aș fi fost de
acord cu ceva prostesc și în ultimul an, dacă lucrurile nu ar fi fost acasă. . . ei bine, din punct de
vedere financiar, mai puțin decât bine. Și nu petrecusem fiecare secundă liberă lucrând la garaj.
„Știm cu toții că nu poți spune nu”, subliniază Easton. „Așa că spune doar da.”
Îmi verific telefonul – încă douăsprezece minute în pauză. Azi e fierbinte ca ciorba, am
terminat cu eșarfatul pe boba și îi privesc cu interes ceașca. Pepene galben: a doua mea aromă
preferată. "Sunt ocupat."
„Ocupat cum?”
"Data."
"OMS? Tipul plantelor carnivore? Sau asemănător Paris Hilton?”
"Nici. Dar voi găsi pe cineva.”
"Haide. Este o modalitate de a petrece timp împreună înainte de facultate.”
Mă ridic, lovindu-mă cu cotul de al ei. "Când pleci?"
„În mai puțin de două săptămâni.”
„ Ce? Tocmai am absolvit, ca...”
„Ca acum trei luni? Trebuie să fiu în Colorado până la jumătatea lunii august pentru
orientare.”
"Oh." Este ca și cum te-ai trezi dintr-un pui de somn devreme după-amiaza și ai afla că deja e
întuneric. „Oh”, repet, puțin șocată. Știam că va veni, dar undeva între criza de mono a surorii
mele, săptămâna mamei la spital, cea de mono a celeilalte surori a mea și toate turele
suplimentare pe care le-am luat, trebuie să fi pierdut noțiunea timpului. Este terifiant: nu am
locuit niciodată în același oraș cu Easton. Nu am văzut-o niciodată o dată pe săptămână ca să
joace Dragon Age sau să vorbesc despre Dragon Age sau să urmăresc jocurile Dragon Age .
Poate avem nevoie de noi hobby-uri.
Încerc să zâmbesc. „Cred că timpul zboară când te distrezi.”
„ Ești , Mal? A te distra?" Ochii ei se îngustează la mine și eu râd.
„Nu râde . Tu lucrezi mereu. Când nu ești, îți conduci surorile cu șofer sau îți duci mama la
întâlnirile la medic și...” Își trece o mână prin buclele întunecate și le lasă înfundate – un bun
indicator al exasperarii ei. Șapte din zece, aș estima. „Ai fost numărul unu in clasa noastra. Ești
un expert în matematică și poți memora orice . Ai avut trei oferte de bursă — una pentru a veni
cu mine la Boulder. Dar te-ai hotărât să nu mergi, iar acum pari blocat aici, fără sfârșit în vedere
și... . . Știi ce? Este alegerea ta și te respect pentru asta, dar măcar te-ai putea lăsa să faci un lucru
distractiv. Un lucru care îți place.”
Mă uit la obrajii ei înroșiți timp de una, două, trei secunde și aproape deschid gura să-i spun
că bursele plătesc pentru ca tu să mergi la facultate, dar nu pentru ipoteca casei, sau pentru tabăra
de roller derby a surorii tale sau a celeilalte surori tale. pelete întărite cu vitamina C ale
animalului de companie răpit sau orice este nevoie pentru a topi vinovăția care se lipește de
fundul stomacului. Aproape. În ultimul moment mă uit în altă parte și „departe” se întâmplă să
fie spre telefonul meu.
Este 12:24. La dracu. "Trebuie să plec."
"Ce? Mal, ești supărat? Nu am vrut să...”
"Nu." Îi arunc un zâmbet. „Dar pauza mea s-a terminat.”
„ Tocmai ai ajuns aici.”
„Da. Bob nu este un fan al programelor umane și al echilibrului dintre viața profesională și
viața privată. E vreo șansă să nu plănuiești să termini ceaiul cu bule?”
Își dă ochii peste cap suficient de tare pentru a trage un mușchi, dar îmi întinde ceașca.
Pompez cu pumnul în timp ce plec.
„Anunță-mă despre turneu”, strigă Easton după mine.
"Am deja."
Un geamăt. Și apoi un „Mallory” serios și ascuțit, care mă face să mă întorc, în ciuda
amenințării cu respirația urât mirositoare a lui Bob care strigă că am întârziat. „Ascultă, nu vreau
să te oblig să faci nimic. Dar șahul a fost toată viața ta. Și acum nici nu vrei să-l joci pentru o
cauză bună.”
„Ca sensibilitatea la gluten?”
Ea își dă din nou ochii peste cap, iar eu mă întorc la muncă râzând. Abia ajung la timp. Îmi
adun uneltele înainte de a dispărea sub Silverado când îmi sună telefonul. Este o captură de ecran
a unui fluturaș. Scrie: Turneul pe echipe olimpice de cluburi. zona NYC. În afiliere cu Medicii
Fără Frontiere.
Zambesc.

MALLORY: Bine, aceasta este o organizație de caritate bună

BRET EASTON ELLIS: Ți-am spus. De asemenea:

Ea îmi trimite un link către pagina WebMD despre sensibilitatea la gluten, care se pare că
există.

MALLORY: bine, deci este un lucru real

BRET EASTON ELLIS: Ți-am spus.

 MALLORY: știi că asta e sloganul tău corect

BRET EASTON ELLIS: Acesta ar fi „Am avut dreptate”. Deci vei face turneul?

Pufnesc și aproape scriu nu . Aproape că îi amintesc de ce , exact, nu mai joc șah niciodată.
Dar apoi mi-am imaginat-o dusă la facultate de luni de zile – și eu aici, singur, încercând să
am o conversație despre cea mai recentă redacție Dragon Age cu o întâlnire care vrea doar să se
descurce. eu Gândiți-vă la venirea ei acasă de Ziua Recunoștinței: poate că va avea o tăietură, va
deveni vegană, va intra în tiparul de vaci. Poate că va fi o persoană nouă. Ne vom întâlni la
locurile noastre obișnuite, ne vom uita la emisiunea obișnuită, ne vom bârfi despre oamenii noștri
obișnuiți, dar nu va fi la fel, pentru că ea va fi întâlnit noi prieteni, va vedea lucruri noi, și-a creat
amintiri noi.
Frica îmi înjunghie în piept. Teama că ea se va schimba, și că va înflori și că nu va mai fi
niciodată la fel. Dar voi fi. Aici, în Paterson, stagnează. Nu o vom spune, dar o vom ști.
Deci tastez:

MALLORY: k. ultima ura

BRET EASTON ELLIS: Vezi? Am avut dreptate.

MALLORY:

MALLORY: îmi vei plăti înapoi ducându-mi surorile în tabără săptămâna viitoare, ca
să pot face mai multe ture

BRET EASTON ELLIS: Mal, nu.

BRET EASTON ELLIS: Mal, te rog. Altceva.

BRET EASTON ELLIS: Mal, sunt îngrozitori.

MALLORY:

„Hei, Greenleaf! Nu te plătesc să răsfoiești Instagram sau să cumperi sandvișuri cu avocado.

Treci la treabă."
Îmi dau ochii peste cap. Intern. „Generație greșită, Bob.”
"Tot ceea ce. Obține. La. Muncă."
Îmi trec telefonul în salopetă, oft și fac exact asta.
„MAL, SABRINA M-A ciupit doar de braț și mi-a spus că răbufă !”
„Mal, Darcy tocmai mi-a căscat în față cu respirația ei urâtă și mirositoare !”
Oftez, continuând să pregătesc fulgii de ovăz surorilor mele. Scorțișoară, lapte degresat, fără
zahăr sau „O să te înjunghi, Mal. Ai auzit vreodată de ceva numit sănătate ?” (Sabrina); unt de
arahide, Nutella din magazin, banană și „Ați putea adăuga puțin mai mult Nutella, vă rog? Încerc
să cresc un picior înainte de clasa a opta!” (Darcy).
„Mallory, Darcy tocmai s-a făcut pe mine!”
„Nu, Sabrina este o idioată care s-a pus în raza fundului!”
Linge distrat Nutella de pe linguriță, fantezând să turnez dissolvant de lac de unghii în fulgi
de ovăz. Doar o bucată. Poate doi.
Ar exista unele dezavantaje, cum ar fi dispariția prematură a celor doi oameni pe care îi
iubesc cel mai mult din lume. Dar profesioniștii? De neinvins. Gata cu mușcăturile de la miezul
nopții, probabil, turbate pe degetele de la picioare de la Goliat. Gata cu abuzul verbal răutăcios
pentru spălarea sutienului roz al Sabrinei, pentru deplasarea greșită a sutienului roz al Sabrinei,
pentru că ar fi furat sutienul roz al Sabrinei, pentru că nu a fost la curent cu locul unde se află. a
sutienului roz al Sabrinei. Gata cu afișele Timothée Chalamet care mă priveau înfiorător de pe
pereți.
Doar eu, ascuțind-o în liniștea pașnică a unei celule de închisoare din New Jersey.
— Mallory, Darcy este un purtător de caca...
Arunc lingura și mă îndrept spre baie. Este nevoie de aproximativ trei pași – moșia Greenleaf
este mică și nu tocmai solventă.
„Dacă voi doi nu tăceți”, spun cu vocea mea cea mai tare de la 8:00 dimineața, „o să vă duc la
piața fermierilor și vă voi schimba cu struguri de zahăr”.
Ceva ciudat s-a întâmplat anul trecut: aproape peste noapte, cele două găluștele mele dulci,
care odinioară erau cele mai bune prietene, au devenit rivale găluște de mlaștină. Sabrina a
împlinit paisprezece ani și a început să se comporte ca și cum ar fi prea cool pentru a fi înrudită
genetic cu noi; Darcy a împlinit doisprezece ani și . . . bine. Darcy a rămas la fel. Mereu cititoare,
mereu precoce, mereu prea atentă pentru binele ei. Care, cred, este motivul pentru care Sabrina
și-a folosit alocația pentru a cumpăra un nou lacăt și a o da afară din camera pe care o împart. (L-
am luat pe Darcy – de unde ochii cu efect de Mona-Lisa ai lui Timothée Chalamet și viitoarea
rabie.)
"Oh, Doamne." Darcy își dă ochii peste cap. — Relaxează-te, Mallory.
— Da, Mallory. Deschide-ți fundul.”
Oh, da: singura dată când acești ingrati reușesc să se înțeleagă? Când se unesc împotriva mea.
Mama spune că e pubertate. Înclin spre posesiunea demonică, dar cine știe? Ceea ce știu sigur
este că implorarea, lacrimarea sau chiar încercarea de a raționa cu ele nu sunt tehnici eficiente.
Orice etapă de slăbiciune este sesizată, exploatată și se termină întotdeauna cu șantajul meu să le
cumpăr lucruri ridicole, cum ar fi perne Ed Sheeran sau pălării de absolvire pentru cobai. Motto-
ul meu este regula prin frică . Nu negociați niciodată cu acei rechini hormonali, anarhici și
însetați de sânge.
Doamne, îi iubesc atât de mult încât pot plânge.
„Mama doarme”, șuier eu. „Îți jur, dacă nu ești liniștit, o să-ți scriu respirație și duș pe frunte
cu marker permanent și te voi trimite în lume așa.”
„S-ar putea să vreau să mă regândesc”, subliniază Darcy, dând din periuța de dinți spre mine,
„sau vă vom pune serviciul de protecție a copilului.”
Sabrina dă din cap. — Posibil chiar și poliția.
„Își poate permite ea taxele legale?”
"În nici un caz. Mult succes cu avocatul tău suprasolicitat, prost plătit și numit de instanță,
Mal.”
Mă sprijin de tocul ușii. „ Acum voi doi sunteți de acord cu ceva.”
„Întotdeauna am fost de acord că Darcy e un suflu”.
„Eu nu sunt – tu ești un ho-bag.”
„Dacă o trezești pe mama”, amenințăm, „o să vă arunc pe amândoi la toaletă...”
"Sunt treaz! Nu trebuie să înfundați instalațiile sanitare, dragă.” Mă întorc. Mama se plimbă
pe hol, tremurând în picioare, iar fundul stomacului meu se răsucește. Diminețile au fost grele în
ultima lună. Pentru toată vara, într-adevăr. Mă uit înapoi la Darcy și Sabrina, care măcar au
decența să pară stricați. „Acum că m-am gândit la găini, pot să mă îmbrățișez de la păpușile mele
rusești preferate?”
Mamei îi place să glumească că eu și surorile mele, cu părul nostru alb-blond, ochii albaștri
închis și fețele ovale trandafirii, suntem versiuni puțin mai mici una a celeilalte. Poate Darcy a
primit toți pistruii, iar Sabrina a îmbrățișat pe deplin estetica VSCO, iar eu. . . Dacă nu ar fi atât
de multe ținute boho chic de cinci dolari la Goodwill, eu nu ar arăta ca un cosplayer Alexis Rose.
Dar nu există nicio îndoială că cele trei fete Greenleaf au fost făcute cu un tăietor de prăjituri – și
nu a mamei, având în vedere cândva – părul întunecat, acum cărunt și pielea bronzată. Dacă o
deranjează că luăm atât de mult după tata, nu a menționat asta niciodată.
„De ce sunteți trează?” întreabă ea pe fruntea lui Darcy înainte de a trece la Sabrina. „Ai
antrenament?”
Sabrina se înţepeneşte. „Nu încep decât săptămâna viitoare. De fapt, nu voi începe niciodată
dacă cineva nu mă înscrie la Asociația Junior Roller Derby, care urmează să fie programată
vinerea viitoare ... ”
„Voi plăti cotizațiile până vineri”, o asigur.
Îmi aruncă o privire sceptică, neîncrezătoare. De parcă i-aș fi frânt inima de prea multe ori cu
salariul meu meschin de mecanic auto. „De ce nu poți plăti chiar acum?”
„Pentru că îmi place să mă joc cu tine, ca un păianjen cu prada ei.” Și pentru că va trebui să
iau schimburi suplimentare la garaj pentru a-mi permite.
Ochii ei se îngustează. „Nu ai bani, nu?”
 Inima îmi sare o bătaie. "Bineinteles ca da."
„Pentru că sunt practic un adult. Și McKenzie a lucrat la acel loc de froyo, așa că aș putea să
o rog să...
Nu ești adult.” Ideea ca Sabrina să-și facă griji pentru bani este dureroasă din punct de vedere
fizic. „De fapt, zvonurile spun că ești un prost.”
„Deoarece cerem și obținem lucruri”, intervine Darcy, cu gura plină de pastă de dinți,
„Goliath este încă singur și deprimat și are nevoie de o iubită.”
„Mmm.” Mă gândesc pe scurt la numărul de turburi pe care doi Goliați le-ar putea produce.
Da. — Oricum, Easton sa oferit cu amabilitate să vă conducă în tabără săptămâna viitoare. Și nu
am de gând să întreb tu să fii bun, sau normal, sau chiar decent pentru ea, pentru că și eu îmi
place să mă joc cu ea. Cu plăcere."
Ies din baie și închid ușa în urma mea, dar nu înainte de a observa privirea cu ochii mari pe
care o schimbă surorile mele. Dragostea lor pentru Easton este istorică și intensă.
„Arăți drăguț astăzi”, îmi spune mama în bucătărie.
"Mulțumiri." Îi arăt dinții. „Am folosit ata dentara.”
"Extravagant. Ai făcut și duș?”
„Uau, calmează-te. Nu sunt un influent în modă.”
Ea chicotește. „Nu porți salopeta.”
„Se numesc salopete, dar vă mulțumesc pentru imaginație.” Mă uit în jos la tricoul alb pe care
l-am băgat într-o fustă brodată galben strălucitor. „Nu mă duc în garaj”.
"Data? A trecut ceva timp."
"Fără dată. I-am promis lui Easton că voi . . . ” Mă opresc.
Mama este fantastică. Cea mai bună, cea mai răbdătoare persoană pe care o cunosc. Probabil
că n-ar deranja dacă i-aș spune că merg la un turneu de șah. Dar folosește un baston în dimineața
asta. Articulațiile ei par umflate și inflamate. Și nu am mai folosit cuvântul c de trei ani. De ce
să-mi întrerup șirul?
„Plecă la Boulder în câteva săptămâni, așa că stăm la New York.”
Expresia ei se întunecă. „Mi-aș dori doar să te gândești să-ți continui școala...”
„Mamă”, mă plâng, cu un ton cât de rănit pot.
După mai multe încercări și multe erori, am descoperit în sfârșit cel mai bun mod de a o
strânge pe mama de pe spate: să dau de înțeles că vreau să merg atât de puțin la facultate, încât
de fiecare dată când aduce în discuție subiectul, sunt rănit tragic de lipsa ei de respect. pentru
alegerile mele de viață. S-ar putea să nu fie adevărul și nu sunt fan să o mint, dar este pentru ea
binele propriu. Nu vreau ca nimeni din familia mea să creadă că îmi datorează ceva sau să se
simtă vinovat pentru deciziile mele. Nu ar trebui să se simtă vinovați, pentru că nimic din toate
acestea nu este vina lor .
Este exclusiv al meu.
"Dreapta. Da, scuze. Ei bine, este emoționant că stai cu Easton.”
"Este?"
"Desigur. Ești tânăr. Fac chestii de optsprezece ani.” Ea îmi aruncă o privire melancolică.
„Sunt doar fericit că ți-ai luat o zi liberă – YALO și toate astea.”
 — Ăsta e YOLO, mamă.
"Sunteţi sigur?"
Râd în timp ce îmi iau poșeta și o sărut pe obraz. „Mă întorc în seara asta. Ești bine singur cu
ingrații? Am lăsat trei opțiuni de masă în frigider. De asemenea, Sabrina a fost o durere totală
săptămâna trecută, așa că dacă McKenzie sau un alt prieten o invită, nu o lăsa să meargă la ei.”
Mama oftă. „Știi că și tu ești copilul meu, nu? Și nu ar trebui să fii blocat să fii parental
împreună cu mine?”
"Hei." batjocoresc- încruntat. „Nu fac o treabă bună? Ar trebui să zdrobesc mai mult Benadryl
în micul dejun al harpiilor?
Vreau ca mama să chicotească din nou, dar doar dă din cap. „Nu-mi place că sunt surprins că
îți iei o zi pentru tine. Sau că Sabrina se uită la tine când are nevoie de bani. Asta nu...”
„Mamă. Mama .” Zâmbesc cât pot de serios. „Îți promit, e în regulă.”
Probabil că nu este. Bine, vreau să spun.
Există ceva extrem de neadecvat în faptul că familia mea are intrarea pe Wikipedia despre
artrita reumatoidă memorat. Că putem spune dacă va fi o zi proastă după liniile din jurul gurii
mamei. Că anul trecut a trebuit să-i explic lui Darcy că cronică înseamnă pentru totdeauna.
Incurabil. Nu va dispărea niciodată.
Mama are o diplomă de master în biologie și este scriitoare medicală – una al naibii de bună.
Ea a scris materiale de educație pentru sănătate, documente FDA, propuneri de granturi
fanteziste care i-au câștigat clienților ei milioane de dolari. Dar ea este freelancer. Când tata era
prin preajmă și când putea să lucreze regulat, nu era o problemă prea mare. Din păcate, asta nu
mai este o opțiune. În unele zile, durerea este atât de puternică încât abia se poate ridica din pat,
cu atât mai puțin să preia proiecte, iar cererea ei de invaliditate, incredibil de complicată, a fost
refuzată de patru ori. Dar măcar eu sunt aici. Cel puțin pot să-i fac lucrurile mai ușoare.
Deci poate, doar poate, va fi. Bine, vreau să spun.
„Odihnește-te, bine?” Îi pun fața. Există aproximativ șapte cercuri gri sub ochii ei. "Du-te
înapoi în pat. Creaturile se vor distra.”
Când m-am lăsat afară. Îi aud pe Sabrina și Darcy vorbind despre fulgii lor de ovăz în
bucătărie. Îmi fac o notă mentală să-mi aprovizionez cu soluție de îndepărtare a ojei, iar când văd
mașina lui Easton după colț, îi fac cu mâna și merg în stradă.
Și asta, cred, este începutul restului vieții mele.
„Este un turneu în sistem elvețian. Cam. Nu chiar, însă.”
Easton adună echipa noastră în jurul ei, ca și cum ea ar fi Tony Stark care le-a informat pe
Răzbunători, dar în loc de ghicitori, ea le înmânează ace de la Paterson Chess Club. Trebuie să
fie trei sute de oameni la etajul doi al Pieței Fulton, iar eu sunt singurul care nu a primit nota de
afaceri.
Hopa!
„Fiecare dintre noi va juca patru meciuri”, continuă ea. „Pentru că este pentru caritate și
pentru că turneul este deschis amatorilor, în loc să folosească ratingurile FIDE, jucătorii vor fi
egalați în funcție de abilitățile auto-raportate.”
FIDE, Federația Mondială de Șah (De ce nu este acronimul WCF? Nu sunt sigur, dar
bănuiesc că este implicată limba franceză) are un sistem complicat pentru a determina nivelurile
de abilități ale jucătorilor și a-i clasa în consecință. Știam totul despre asta când aveam șapte ani,
era obsedat de șah și doream să cresc pentru a deveni un Mare Maestru sirenă. Până acum, totuși,
am uitat majoritatea lucrurilor birocratice, probabil pentru a face loc pentru mai multe informații
utile, cum ar fi cel mai bun mod de a sertizat un terminal de cablu sau intriga primelor trei
sezoane din How to Get Away with Murder . Tot ce îmi amintesc este că pentru a obține un
rating trebuie să se înscrie la turneele sponsorizate de FIDE. Ceea ce, bineînțeles, nu am mai
făcut de multă vreme — pentru că nu am mai jucat de mulți ani.
Patru ani, cinci luni și două săptămâni, și nu, nu mă voi apleca să număr zilele.
„Deci trebuie să ne auto-raportăm nivelul de calificare?” întreabă Zach. Este un boboc
Montclair care s-a alăturat clubului de șah Paterson după ce am plecat și are unele ambiții de a
deveni profesionist. L-am întâlnit o dată la Oscar și nu sunt un fan, din motive care includ
înclinația lui pentru conversații deraiate cu mențiuni fără legătură cu ratingul său FIDE (2.546),
capacitatea lui de a realiza monologuri de o oră pe ratingul său FIDE. (2.546) și lipsa lui de a
înțelege că nu mă interesează să ies cu el, indiferent de ratingul lui FIDE (2.546).
 Dar el este încă mai bun decât cel de-al patrulea membru al nostru, Josh, a cărui pretenție la
faimă sugerează în mod repetat că Easton ar fi puțin mai puțin gay dacă s-ar descurca cu el măcar
o dată.
„Din moment ce sunt liderul echipei, am mers înainte și ți-am declarat nivelurile de
calificare”, ne spune Easton. "Eu pun- "
„De ce ești lider?” întreabă Zach. „Nu-mi amintesc să fi avut alegeri.”
„Atunci eu sunt dictatorul echipei”, șuieră ea. Îmi fixez acul de tricou pentru a ascunde un
zâmbet. „L-am pus pe Mallory în cea mai înaltă categorie.”
îmi las brațele în jos. „Easton. Abia am jucat în...”
„Și Zach este în cel mai înalt nivel. Al treilea cel mai mare pentru mine, continuă ea,
ignorându-mă. Apoi se uită la Josh și se oprește pentru efect. „Cel mai mic pentru tine.”
Josh izbucnește în râsul lui sănătos, de băiat de aur. „Glume la o parte, ce paranteză ai făcut. .
.” Easton continuă să se uite, serios ca moartea și taxele, și își lasă ochii în jos.
„PCC are istoricul browserului tău?” Îl întreb pe Easton odată ce suntem doar noi doi,
îndreptându-ne spre hol.
"De ce?"
„Nu ai cum să fii aici de bunăvoie, nu cu cei doi. Așa că fie au aflat de tentacul porno, fie...
Nu există tentacule porno.” Ea îmi aruncă o privire usturătoare. „Managerul clubului mi-a
cerut să alcătuiesc o echipă. Nu aș putea spune nu, din moment ce mi-a scris o scrisoare de rec
pentru facultate. Pur și simplu exploata faptul că îi datorez o favoare.” Ea trece pe lângă doi
bărbați mai în vârstă în costum pentru a ajunge în zona turneului. „Așa cum ai făcut atunci când
mi-ai dat surorilor tale.”
„Este ceea ce meriți pentru că i-ai adus pe Zach și turbul pe care și-a băgat-o în fund.”
„Ah, Zach. Dacă am putea ști care este ratingul lui FIDE.”
Râd. „Poate că ar trebui să-l întrebăm și pe el. . .”
Trecem pe uși și vocea mea se stinge.
Zgomotul din camera plină de viață se estompează, apoi se liniștește.
Oamenii merg în jurul meu, pe lângă mine, în mine, dar eu stau nemișcat, încremenit,
incapabil să ies din drum.
Sunt mese. Multe mese împinse împreună pentru a forma șiruri lungi și paralele — rânduri și
rânduri, acoperite cu pânză albă și albastră, cu scaune pliabile din plastic ascunse în fiecare parte
și între fiecare pereche de scaune—
Tablouri de șah.
Zeci dintre ei. sute. Nu sunt bune: îmi dau seama chiar de la intrare că sunt vechi și ieftine,
bucățile ciobite și prost tăiate, pătratele murdare și decolorate. Seturi urâte, nepotrivite peste tot
în jurul meu. Mirosul din cameră este ca o amintire din copilărie, alcătuit din note familiare,
simple: lemn și pâslă și transpirație și cafea veche, nota de bergamotă a aftershave-ului tatălui,
acasă, apartenență, trădare, fericire și...
„Mal? Esti bine?" Easton mă trage de braț încruntat. Nu cred că este prima dată când o
întreabă.
 „Da. Da, eu . . .” Înghit și mă ajută. Momentul se rupe, inima mea încetinește și sunt doar o
fată – poate una ușor căprioară. Este doar o cameră în care stau. Piesele de șah — sunt doar
chestii. Lucruri. Unele albe, altele negre. Unii se pot deplasa în orice număr de pătrate neocupate,
alții nu atât de mult. Cui îi pasă? "Am nevoie de o băutură."
„Am Crystal Light. Căpșună." Îmi dă CamelBak-ul ei. "E dezgustător."
"Baieti." Zach vine la noi din spate. „Nu te speria, dar am văzut niște nume mari precoce care
se plimbă prin jur. Vorbesc internațional.”
Easton scoate un gâfâit exagerat. „Harry Styles?”
"Ce? Nu."
„Malala?”
"Nu."
„O, Doamne, Michelle Obama? Crezi că îmi va semna constituția de buzunar?
„Nu, Rudra Lal. Maxim Alexeyev. Andreas Antonov. Yang Zhang. Oameni celebri din șah.”
"Ah." Ea dă din cap. „Atât de oameni obișnuiți, deloc celebri?”
Îmi place să mă uit la Easton cum se încurcă cu Zach, dar am auzit aceste nume. Nu aș fi în
stare să-i aleg dintr-o gamă, dar la stadiul meu cel mai fervent, obsesiv de șah, le-am studiat
jocurile pe cărți, software de simulare, tutoriale YouTube. Vechile impresii imi ies repede la
suprafata in creier, ca niste sinapse nefolosite de mult timp care trezesc.
Lal: deschideri versatile, poziționale
Antonov: complicat, dar tehnic
Zhang: calcul, încet
Alexeyev: încă tânăr, neuniform
Ridic din umeri amintirile și întreb: „Ce fac ei la un turneu de amatori?”
„Directorul este bine conectat în lumea șahului – este proprietarul unui club de șah respectat
din New York. În plus, echipa câștigătoare primește douăzeci de mii pentru o organizație
caritabilă la alegerea lor.” Își freacă mâinile ca un răufăcător din desene animate. „Sper să ajung
împotriva armelor mari.”
„Crezi că îi poți învinge?” Sprâncenele lui Easton se ridică, sceptic. „Nu sunt ei
profesioniști?”
„Ei bine, m-am antrenat.” Zach își îndepărtează firimiturile inexistente de pe blazer.
„Evaluarea mea este de 2.546” – ne dăm ochii peste cap – „și Lal nu este tocmai în vârful jocului
său. L-ai văzut pierzând în fața lui Sawyer la Ubud International acum două săptămâni? A fost
jenant.”
„Toată lumea este jenantă împotriva lui Sawyer”, subliniază Josh.
„Ei bine, mulți oameni sunt jenați împotriva mea .”
Ochii lui Easton tremură. — Te compari cu Sawyer?
„Oamenii spun că avem stiluri de joc similare. . .”
Tușesc ca să ascund un pufnit. „Știm încă cu cine am fost asociati?”
"Un fel de." Easton își deblochează telefonul și trimite un mesaj text tuturor o captură de
ecran a e-mailului organizatorilor. „Nu știm cu cine ne confruntăm, pentru că este un turneu pe
echipe. Dar Mal, ești PCC Player One și ai fost asociat cu Marshall Chess Club Player One.
Rândul cinci, tabla treizeci și patru. Vești bune: ești alb. Runda întâi începe în cinci. Timpul
limită este de nouăzeci de minute, apoi începe runda a doua. Deci ar trebui să mergem.” Easton
trage la mâna mea. — N-aș vrea să-l determine pe Lal să aștepte tragerea amănunțită pe care
urmează să o primească, nu, Zach?
Nu pot spune dacă Zach recunoaște umbra. Se umflă și se lăsează cu pași spre tabla, iar eu mă
întreb cât de curând va înghiți sistemul solar gaura neagră de antimaterie, care este ego-ul său.
„Ascultă”, șoptește Easton înainte să ne despărțim, „M-am pus într-o paranteză prea sus.
Probabil că voi fi distrus în aproximativ cinci mișcări, dar e în regulă. Tot ce și-a dorit PCC era
ca noi să avem o prezență aici, iar eu am îndeplinit. Adică, dacă lași pe oricine te joci să te
distrugă repede, putem trece la Candy Bar al lui Dylan și ne întoarcem înainte de runda a doua.”
„Tu cumperi?”
"Amenda."
— Unul dintre acele macarons umplute într-o prăjitură?
"Sigur."
"Afacere."
Nu va fi greu să fiu șahmat ca un învins total, nu cu cât de ruginit sunt. Mă așez la bordul
treizeci și patru, partea albă, și privesc scaunele din jurul meu cum se umplu, oamenii dându-și
mâna, prezentarea și conversația în timp ce toată lumea așteaptă anunțul de începere. Nimeni nu-
mi acordă atenție și . . . Pur si simplu o fac.
Mă întind după regele meu. Ridic-o. Simți-i greutatea ușoară, perfectă în mâna mea și
zâmbesc blând în timp ce urmăresc colțurile coroanei.
Regele prost, inutil, bun de nimic. Abia se poate mișca un pătrat, se ascunde în spatele
turnului și este atât de ușor de încolțit. O fracțiune din puterea reginei, asta are el. El nu este
nimic, absolut nimic , fără împărăția lui.
Inima îmi strânge. Cel puțin el se poate identifica.
L-am așezat pe regele înapoi pe pătratul lui și mă uit la orizontul alcătuit de piese – peisajul
banal și totuși monumental al șahului. Este mai familiară decât priveliștea din dormitorul
copilăriei mele (nespectaculoasă: o trambulină ruptă, o mulțime de veverițe stricate, un cais care
nu a învățat niciodată să dea roade). Este mai familiar decât propria mea față în oglindă și nu-mi
pot smulge privirea, nici măcar când scaunul din fața mea se târăște pe podea, nici măcar când
unul dintre directorii turneului cere să înceapă runda întâi.
Masa se schimbă pe măsură ce adversarul meu ia loc. O mână mare se întinde în raza mea de
vedere. Și tocmai când sunt pe cale să mă forțez să ies din reverie pentru a o zgudui, aud o voce
profundă care spune:
„Jucătorul unu al clubului de șah Marshall. Nolan Sawyer.”
Nu se uită la mine.
Își întinde mâna, dar ochii lui sunt pe tablă și pentru o fracțiune de secundă nu îmi pot da
seama ce se întâmplă, unde sunt sau ce am venit aici să fac. Nu pot să-mi dau seama care este
numele meu.
Nu așteptați. Stiu asta .
— Mallory Greenleaf, bâlbesc eu, luându-l de mână. Îl înghiți complet pe al meu. Shake-ul
lui este scurt, cald și foarte, foarte ferm. „PCC. Adică, Paterson. Club. Uh, club de șah.” îmi
dresesc glasul. Wow. Atât de elocvent. Mult articulat. „Îmi pare bine să te cunosc”, mint.
Se întinde direct la mine cu un „La fel” și tot nu ridică privirea. Își pune coatele pe masă,
ținându-și privirea ațintită asupra pieselor, de parcă persoana mea, chipul meu, identitatea mea ar
fi absolut irelevante. Ca și cum aș fi doar o extensie a părții albe a tablei.
Nu poate fi. Tipul ăsta nu poate fi Nolan Sawyer. Sau nu Nolan Sawyer. Cel faimos. Simbolul
sexual – orice înseamnă asta. Tipul care acum câțiva ani era numărul unu în lume și acum. . .
Habar n-am ce face Nolan Sawyer până acum, dar nu poate fi stând vizavi de mine. Oamenii
din stânga și din dreapta noastră par să nu-l privească atât de subtil și vreau să strig la ei că acesta
este doar un doppelgänger. Mulți dintre cei care merg în jur. Doppelgängerpalooza, zilele astea.
Ar explica de ce stă acolo, fără să facă nimic. În mod clar, bizarul Nolan Sawyer nu știe cum
să joace și s-a gândit că acesta ar fi un turneu de mahjongg și se întreabă unde sunt piesele și...
Cineva își dresează glasul. Este jucătorul care stă lângă mine: un bărbat de vârstă mijlocie
care își neglijează propriul meci pentru a se uita cu privirea la al meu, privind fix între mine și
piesele mele.
Care sunt albe.
La naiba - am prima mișcare. Ce trebuie să fac? De unde sa incep? Ce piesa folosesc?
Pion la e4. Acolo. Terminat. Cel mai comun, plictisitor -
„Ceasul meu”, murmură Sawyer distras. Ochii lui sunt pe pionul meu.
"Ce?"
„Vreau să-mi porniți ceasul, altfel nu voi putea răspunde.” Pare plictisit, cu un strop de
enervat.
 Mă înroșesc stacojiu, complet mortificat, și mă uit în jur. Nu pot găsi ceasul stupid până când
cineva – Sawyer – îl împinge cu un centimetru spre mine. Era chiar lângă mâna mea stângă.
Perfect. Minunat. Acum ar fi un moment excelent pentru ca podeaua să se transforme în nisip
mișcător. Înghiți-mă și pe mine de viu.
"Îmi pare rău. Um... Știam despre ceas. Dar am uitat și... ” Și mă gândesc să mă înjunghi în
globul ocular cu acel creion de acolo. Este al tău? Îl pot împrumuta?
"Este bine." El își face mutarea — pion în e5. Îmi pornește ceasul. Apoi e rândul meu din nou
și... la naiba, va trebui să mă mișc de mai multe ori. Împotriva lui Nolan Sawyer. Acest lucru este
nedrept. O parodie.
Pion în d4, poate? Și apoi, după ce îmi ia pionul, mut altul în c3. Stai, ce fac? sunt eu. . . Nu
încerc un Gambit danez cu Nolan Sawyer, nu-i așa?
Gambitul danez este una dintre cele mai agresive deschideri din șah. Vocea tatălui îmi sună
în urechi. Sacrifici două piese în primele mișcări, apoi treci rapid în atac. Majoritatea
jucătorilor buni vor fi învățat să se apere. Dacă într-adevăr trebuie să îl utilizați, asigurați-vă că
aveți un plan solid de urmărire.
Consider pe scurt lipsa mea flagrantă de planuri de urmărire. In regula, atunci. Chiar mi-ar
plăcea o găleată pentru vomături, dar în schimb doar oft și îmi împing episcopul resemnat în
mijloc, pentru că cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Acesta este un dezastru. Trimite ajutor.
Fac cinci mișcări după aceea. Apoi încă două — moment în care Sawyer începe să mă apese,
ținându-mă insistent cu regina și cavalerul lui, și mă simt ca unul dintre gândacii care rătăcesc
uneori în cușca lui Goliat. Fixat. strivit. Facut pentru. Stomacul meu se strânge, gelid, mohorât și
petrec minute zadarnice privind la tablă, cautând o cale de a ieși din mizeria asta care pur și
simplu nu există .
Până când va fi.
Este nevoie de trei mișcări și-mi pierd sărmanul meu episcop, dar mă descurc de știft. Teama
de deschidere se topește încet într-un sentiment vechi, familiar: joc șah și știu ce fac . După
fiecare mișcare, dau cu pumnul în ceasul lui Sawyer și ridic privirea spre el, curios, deși nu face
niciodată la fel.
El este mereu de necitit. Opac. Nu mă îndoiesc că ia jocul în serios, dar este îndepărtat, ca și
cum ar juca de departe, închis într-o celulă de la nivelul superior al uneia dintre turnurile sale.
Aici, dar nu chiar aici . Mișcările sale, când atinge piesele, sunt precise, economice, puternice.
Mă urăsc pentru că am observat asta. El este mai înalt decât bărbații care stau lângă el și mă
urăsc și eu pentru că am observat asta. Umerii și bicepșii îi umplu cămașa neagră exact, iar când
își sufle mânecile înapoi, îi observ antebrațele și sunt brusc recunoscător că jucăm șah și nu lupte
de brațe; Mă urăsc cel mai mult pentru asta.
Petrecerea de ură Mallory este în mod clar în plină desfășurare – și apoi Sawyer își mută
cavalerul. După aceea, sunt prea ocupat să încerc să-mi amintesc cum să respir pentru a mă
mustra.
 Nu este că ar fi o mișcare greșită. Deloc. Este, de fapt, o mișcare fără cusur. Pot să văd ce
plănuiește să facă cu ea — mișcă-l din nou, deschide-mă, forțează-mă să încadrez. Înregistrați
patru sau cinci. Cuțitul la gât și aș fi prăjită. Dar.
Dar, cred că este posibil ca în altă parte pe tablă. . .
Dacă l-aș forța să intre. . .
Și nu și-a dat înapoi. . .
Inima îmi bate. Și nu mă apăr. În schimb, îmi înaint propriul cavaler, un pic uşurat, şi pentru
prima dată în... o, Doamne, am fost la asta de cincizeci şi cinci de minute? Cum este posibil?
De ce șahul se simte mereu așa ?
Pentru prima dată de când am început, când ridic privirea la Sawyer, observ o urmă de ceva.
În linia mișcătoare a umerilor săi, în felul în care își apasă degetele pe buzele pline, există un
indiciu că poate chiar este aici , până la urmă. Jucând acest joc. Cu mine.
Bine. Împotriva mea.
O clipire și dispare. Își mută regina. Îmi ia episcopul. Oprește ceasul.
Îmi mut cavalerul. Capturează-i pionul. Oprește ceasul.
Regină. Ceas.
Cavaler, din nou. Gura mea este uscată. Ceas.
Rook. Ceas.
Pion. Înghit, de două ori. Ceas.
Rook ia pion. Ceas.
Rege.
Lui Sawyer îi iau câteva secunde să realizeze ce s-a întâmplat. Câteva bătăi pentru a mapa
toate scenariile posibile din capul lui, toate drumurile posibile pe care le-ar putea lua acest joc.
Știu asta, pentru că îl văd ridicând mâna pentru a-și muta propria regină, de parcă ar putea face o
diferență, de parcă și-ar fi putut scăpa din atacul meu. Și știu asta, pentru că trebuie să-mi dresesc
glasul înainte să spun,
„Eu . . . șah mat.”
Atunci își ridică ochii spre ai mei pentru prima dată. Sunt întunecate, clare și serioase. Și îmi
amintesc de câteva lucruri importante, uitate de mult.
Când Nolan Sawyer avea doisprezece ani, el s-a clasat pe locul al treilea la un turneu din
cauza unei decizii arbitrale, probabil nedrepte, privind rocarea scurtă și, ca răspuns, a șters
piesele de șah de pe tablă cu brațul. Când avea treisprezece ani, s-a clasat pe locul al doilea la
același turneu - de data aceasta, a răsturnat o masă întreagă. Când avea paisprezece ani, a intrat
într-un meci de țipete cu Antonov, fie pentru o fată, fie pentru o remiză refuzată (zvonurile nu
sunt de acord), și nu-mi amintesc câți ani avea când l-a numit un nenorocit pe un fost campion
mondial pentru că a încercat să tragă un mișcare ilegală în timpul unui joc de încălzire.
Îmi amintesc, totuși, că am auzit povestea și habar n-aveam ce naiba poate fi.
De fiecare dată, Sawyer a fost amendat. mustrat. Obiectul unor articole de opinie usturătoare
pe mediile de șah. Și de fiecare dată, a fost primit înapoi în comunitatea de șah cu brațele
deschise, pentru că iată afacerea: de peste un deceniu Nolan Sawyer a rescris istoria șahului, a
redefinit standardele, a atras atenția asupra sportului. Unde este distracția în a juca, dacă ceea ce
este mai bun este omis? Și dacă cel mai bun uneori se comportă ca un prost . . . bine. Totul este
iertat.
Dar nu uitat. Toată lumea din comunitate știe că Nolan Sawyer este o minge îngrozitoare,
capricioasă și prost temperată de masculinitate toxică. Că este cel mai sărac ratat din istoria
șahului. În istoria oricărui sport. În istoria istoriei .
Care, pentru că tocmai a pierdut împotriva mea, se va transforma probabil într-o problemă.
Pentru prima dată de când a început meciul, îmi dau seama că o duzină de oameni stau în
jurul nostru, șoptind unul altuia. Vreau să-i întreb la ce se uită, dacă am o sângerare nazală, o
defecțiune a garderobei, o tarantulă la ureche, dar sunt prea ocupat să mă holbez la Sawyer.
Urmărindu-i mișcările. Asigurându-mă că nu va arunca în mine ceasul de șah. Nu sunt unul care
poate fi intimidat cu ușurință, dar aș prefera să evit o leziune cerebrală traumatică indusă de șah-
mat, dacă decide să-mi spargă un scaun pliabil în cap.
Deși, în mod surprinzător, pare mulțumit să mă studieze. Buzele ușor întredeschise și ochii
strălucitori, de parcă aș fi în același timp ceva ciudat și familiar și derutant și mai mare decât
viața și...
El arată. După ce m-a ignorat timp de douăzeci și cinci de mișcări, el doar se uită . Calm.
Indiscret. Supărător nu supărat . Mi se întâmplă ceva amuzant: jucătorii de top primesc
întotdeauna porecle drăguțe de către presa. Artistul. Picasso al șahului. Gambit Mozart. Porecla
lui Nolan?
Ucigașul de Rege.
Kingkiller se aplecă în față, atât de ușor, iar expresia lui intensă și uimită pare mult mai
amenințătoare decât un scaun pliant la capul meu.
„Cine...” începe el și nu pot suporta.
„Mulțumesc pentru joc”, am exclamat și apoi, deși ar trebui să-i strâng mâna, să semnez fișa
de scor, să mai joc trei jocuri – cu toate acestea, mă ridic în picioare.
Nicio rușine să-ți retragi piesele dacă ești prins și poți ieși , spunea tata. Nu-ți este rușine să
cunoști limitele jocului tău.
Scaunul meu cade la pământ în timp ce fug. Aud sunetul de grătar și tot nu mă opresc să-l
ridic.
„Mal?”
„Mal.”
„Maaaaaaal!”
eu clipesc treaz. Nasul lui Darcy este lipit de al meu, ochii Galápagos- albaștri în lumina
dimineții.
căsc. "Ce se întâmplă?"
„ Ew , Mal.” Ea se dă înapoi. „De ce respirația ta miroase a mofetă în timpul sezonului de
împerechere?”
„Eu . . . este totul în regulă?"
"Da. Mi-am făcut singur fulgi de ovăz azi dimineață. Am terminat Nutella.”
Mă ridic, sau o aproximare a ei. Scoate-mi somnul din ochi. „Ieri ne-a mai rămas mai mult de
jumătate de borcan...”
„Și azi ieșim. Cercul vieții, Mal.”
„Mama și Sabrina sunt bine?”
"Da. McKenzie și tatăl ei au luat-o pe Sabrina. Mama e bine. S-a trezit, apoi s-a întors în pat
pentru că avea o dimineață grea. Dar e cineva la ușă pentru tine.”
— Cineva la...?
Amintirile de ieri încep încet să iasă la suprafață.
Regele lui Sawyer, ținut în frâu de regina mea. Mă împiedic pe trotuar în timp ce alergam
spre tren. Trimit mesaj lui Easton despre o urgență inventată, apoi închid telefonul. Peisajul
urban plictisitor din afara ferestrelor trenului, transformându-se mereu într-o tablă de șah. Apoi
restul nopții – un maraton Veronica Mars cu sora mea, cu capul golit de orice altceva.
Nu ca să mă laud, dar mă pricep la compartimentare. Împreună cu aleg întotdeauna cel mai
bun produs din meniu, este cel mai mare talent al meu. Așa m-am făcut să trec peste șah cu ani în
urmă. Și așa reușesc să supraviețuiesc zi de zi fără să hiperventilez despre tot felul de lucruri.
Este fie compartimentare, fie frâu cumpărând inhalatoare.
„Spune-i lui Easton că...”
 „Nu Easton.” Darcy se înroșește. „Deși ai putea să o inviți. Poate în după-amiaza asta...
Nu Easton? "Atunci cine?"
„O persoană întâmplătoare.”
geam. „Darcy, ți-am spus: când oameni din confesiunile creștine restauraționiste milenare vin
să bată...”
„— îi informăm politicos că mântuirea veșnică este dincolo de noi, știu, dar este altcineva.
Te-au cerut pe nume, nu pe capul familiei.”
"Bine." Mă scarpin pe frunte. „Bine, spune-le că ajung acolo într-un minut.”
"Misto. A, și, de asemenea, asta a sosit ieri. Adresat mamei, dar . . .” Ea întinde un plic. Ochii
mei sunt încă încețoșați. Trebuie să clipesc ca să citesc, dar când o fac, stomacul mi se răsucește.
"Mulțumesc."
„Este un memento, nu?”
"Nu."
— Că trebuie să plătim ipoteca?
"Nu. Darcy...”
„Ai banii?”
Mă forțesc să zâmbesc. "Nu vă faceți griji."
Ea dă din cap, dar înainte de a ieși, spune: „L-am băgat în buzunar când l-a adus poștașul.
Mama și Sabrina nu l-au văzut.” Pistruii de pe nas au forma unei inimi tulburi și, cu un singur
neuron care lucrează în prezent în creierul meu, mă gândesc cât de nedrept este că trebuie să-și
facă griji pentru chestia asta. Ea are doisprezece ani. Când aveam doisprezece ani, viața mea era
boba și revigorant chess.com .
Îmi pun pantaloni scurți murdari și trioul de ieri. Având în vedere feedbackul blând al lui
Darcy, decid să fac gargară cu apă de gură în timp ce pornesc telefonul. Descoper că este 9:13 și
că am un milion de notificări. Scot cu degetul meciurile din aplicația de întâlniri, alertele
Instagram și TikTok, știrile evidențiate. Parcurg textele mele de la Easton (un șir panicat, urmat
de întrebarea de eseu: a ce miroase Nolan Sawyer? Două paragrafe sau mai mult și o poză cu ea mușcând
răzbunător dintr-o prăjitură-macaron), apoi plec afară.
Nu sunt sigur pe cine mă aștept să găsesc. Cu siguranță nu o femeie înaltă, cu o tunsoare
pixie, o mânecă plină de tatuaje și mai multe piercing-uri decât pot număra. Se întoarce cu un
rânjet, iar buzele ei sunt de un roșu îndrăzneț, perfect. Trebuie să fie peste douăzeci de ani, dacă
nu mai în vârstă.
„Îmi pare rău”, spune ea, arătând spre țigara ei. Vocea ei este joasă și amuzată. „Sora ta a
spus că dormi și m-am gândit că vei dura mai mult. Nu o să începi să fumezi pentru că m-ai
văzut fumând, nu?”
Simt că zâmbesc înapoi. "Îndoielnic."
"Bun. Nu se știe niciodată, impresionabilitatea tinerilor.” Ea scoate fundul, îl înfășoară într-un
șervețel și îl pune în buzunar, fie pentru a evita poluarea, fie pentru a-și ascunde ADN-ul.
Bine, nu mai există Veronica Mars pentru mine.
— Tu ești Mallory, nu?
Îmi înclin capul. "Ne-am întâlnit?"
 "Nu. Eu sunt Defne. Defne Bubikoğlu — dar dacă nu vorbești turcă, n-aș încerca să o
pronunț. Îmi pare bine să vă cunosc. Sunt un fan."
Am scăpat un râs. Atunci realizează că e serioasă. "Scuzați-mă?"
„Oricine care îl depășește pe Nolan Sawyer ca tine primește din partea mea o sursă de
admirație pe viață.” Ea arată spre sine cu o înflorire. „Livrare gratuită la domiciliu.”
mă înţepenesc. Oh nu. Nu Nu. Ce este asta? "Îmi pare rău. Ai persoana greșită.”
Ea se încruntă. — Tu nu ești Mallory Greenleaf?
fac un pas înapoi. "Da. Dar este un nume comun...”
„Mallory Virginia Greenleaf, care a jucat ieri?” Își scoate telefonul, îl atinge, apoi îl întinde
zâmbind. „Dacă nu ești tu, ai niște probleme serioase de furt de identitate.”
Ea a scos un videoclip. Un TikTok al unei tinere care face șah-mat pe Nolan Sawyer cu
regina ei. Pe partea laterală a feței îi cad fire de păr blond alb, iar creionul ei este pătat.
Nu pot să cred că Easton nu mi-a spus că eyelinerul meu arată ca un rahat.
De asemenea, nu pot să cred că acest videoclip stupid a fost făcut și are peste douăzeci de mii
de aprecieri . Există măcar douăzeci de mii de oameni care joacă șah?
„Apropo, ce a fost cu ieșirea dramatică?” ea intreaba. — Ai parcat dublu?
"Nu. Eu... bine, asta sunt eu.” Îmi trec o mână pe față. Am nevoie de cafea. Și o mașină a
timpului, să mă întorc când am fost de acord să-l ajut pe Easton. Poate aș putea să mă întorc și
mai departe, doar să ucid întreaga noastră prietenie. "Jocul . . . A fost o întâmplare.”
Sprâncenele lui Defne se încruntă. — O întâmplare?
„Da. Știu că se pare că sunt un fel de . . . talent la șah, dar nu joc. Sawyer trebuie să fie într-un
fel de funk și... Mă opresc. Defne râde și râde. Aparent, sunt amuzant.
„Vrei să spui, actualul campion mondial la șah? Cine se întâmplă să fie și actualul campion
rapid și blitz? Într-un funk?”
Îmi strâng buzele împreună. „El poate fi actualul campion și totuși să aibă o lună proastă.”
„Puțin probabil, de când a câștigat șahul suedez săptămâna trecută.”
„Ei bine,” mă grăbesc, „e obosit din cauza tuturor câștigurilor și...”
„Omule, oprește-te.” Ea face un pas mai aproape, iar eu miros ceva plăcut citric amestecat cu
tutun. „Ai câștigat împotriva celui mai bun jucător din lume. L-ai orbit complet într-un joc al
naibii de bun - în felul în care te-ai prefăcut? Cum te-ai scos din acel știft? Regina ta? Nu te mai
dezamăgi și asumă meritul pentru asta – crezi că Nolan ar fi la fel de reticent? Crezi că orice tip
ar fi?”
Defne țipă. Cu coada ochiului o văd pe doamna Abebe, vecina mea, se uită la noi din curtea
ei, un limpede Ai nevoie de salvare? în ochii ei. Scutur subtil din cap. Defne pare doar o
majoretă foarte pasionată, foarte tare. Cred că s-ar putea chiar să-mi placă de ea. În ciuda
faptului că ea este aici să vorbească despre șah.
„Nu pot fi prima persoană care câștigă împotriva lui Sawyer”, spun eu. De fapt, știu că nu
sunt. I-am studiat piesa, când încă mai . . . piese de teatru studiate. Antonov- Sawyer, 2013,
Roma. Sawyer-Shankar, 2016, Seattle. Antoni- Sawyer, 2012—
„Nu, dar a trecut ceva vreme. Și când oamenii câștigă împotriva lui, este pentru că face
greșeli stupide – ceea ce nu a făcut, nu așa am putut să văd. Doar că ai fost . . . mai bine."
 "Nu sunt- "
„Și nu este că aceasta ar fi prima ta faptă când vine vorba de șah.”
Eu dau din cap, confuz. "Ce vrei să spui?"
„Ei bine, te-am căutat și... . .” Ea se uită la telefonul ei. Cazul ei spune: Verifică, amice! pe un
fundal de galaxie. „Sunt articole în care ai câștigat turnee în zonă și poze cu tine făcând expoziții
simultane legate la ochi – ai fost un copil adorabil , de altfel. Sunt surprins că nu ai jucat în
turnee cotate, pentru că l-ai fi ucis .”
S-ar putea să mă înroșesc. „Mama nu a vrut să o fac”, spun, fără să știu exact de ce.
Ochii lui Defne se fac mari. „Mama ta nu te susține să joci șah?”
„Nu, nimic de genul acesta. Ea doar . . .”
Mamei i-a plăcut că mă joc. Ea a învățat chiar și regulile pentru a putea să-mi urmeze
discuțiile fără sfârșit legate de șah. Cu toate acestea, nici ea nu s-a sfiit să-l împingă pe tata. În
cea mai mare parte a copilăriei mele, cel mai mare succes în gospodăria Greenleaf a fost tata care
a insistat că cineva la fel de bun ca mine în manipularea numerelor și a recunoașterii modelelor
ar trebui să devină un profesionist; Mama a răspuns că nu a vrut să mă ocup de mediul hiper-
competitiv, hiper-individualist al șahului cotat de la o vârstă fragedă; Sabrina iese din camera ei
pentru a întreba categoric: Când ai terminat de certat despre fiica ta preferată, putem lua cina?
În cele din urmă, au fost de acord că voi începe să concurez în diviziile cotate ale turneelor când
aveam paisprezece ani.
Apoi am împlinit paisprezece ani și totul s-a schimbat.
„Nu m-a interesat.”
"Înțeleg. Ești fiica lui Archie Greenleaf, nu-i așa? Cred că l-am cunoscut...
— Îmi pare rău, o întrerup brusc. Mai ascuțit decât vreau, din cauza gustului acru din gât.
Lucrurile pe care le spune ea sunt ca și cum ai descoperi un cadavru. — Îmi pare rău, repet, mai
blând. "A fost acolo . . . Există vreun motiv pentru care ești aici?”
„Corect, da.” Dacă este jignită de totușia mea, nu o lasă să se vadă. În schimb, ea mă
surprinde spunând: „Sunt aici să-ți ofer un loc de muncă”.
clipesc. "Un serviciu?"
"Da. Stai, ești minor? Pentru că, dacă da, unul dintre părinții tăi ar trebui să...
"Am optsprezece ani."
"Optsprezece! Te duci la facultate?”
"Nu." Eu inghit. „Am terminat cu școala.”
„Perfect, atunci.” Ea zâmbește de parcă mi-ar face un cadou. De parcă aș fi pe cale să fiu
fericit. Ca și cum ideea de a mă face fericit o face fericită . „Iată afacerea: conduc un club de șah.
Zugzwang, în Brooklyn, pe lângă... ”
"Am auzit de el." Marshall ar putea fi cel mai vechi, cel mai renumit club din New York, dar
în ultimii câțiva ani Zugzwang a devenit cunoscut pentru a atrage o mulțime mai puțin
tradițională. Are un cont TikTok care devine uneori viral, implicarea comunității, turnee de
stripchess. Îmi amintesc vag că am auzit despre o rivalitate mai mult sau mai puțin acerbă între
Marshall și Zugzwang – ceea ce ar explica bucuria ei pentru că o bătea pe Sawyer, un membru
Marshall.
 „Iată oferta: unii dintre membrii noștri decid să le folosească creierul de șah a crescut din plin
pentru ceva ce nu este șah și... ei bine, ei ies în lume, își caută locuri de muncă în finanțe și în
alte domenii lucrative, amorale, câștigă tone de bani și iubesc scăderile de taxe . Pe scurt, avem o
grămadă de donatori. Și anul acesta am instituit o părtășie.”
„O părtășie?” Vrea să mă angajeze să țin evidența donatorilor? Ea crede că sunt contabil?
„Este un salariu de un an pentru un jucător care are potențialul de a deveni profesionist. Veți
fi mentorat și trimis la turnee din fila noastră. Scopul principal este de a oferi un avantaj tinerilor
jucători de șah promițători. Scopul secundar este să mănânc floricele de porumb în timp ce îi dai
fundul lui Nolan, din nou . Dar asta nu este o necesitate.”
Mă scarpin pe nas. "Nu înțeleg."
„Mallory, mi-ar plăcea să fii colegul Zugzwang din acest an.”
Nu analizez imediat cuvintele ei. Atunci o fac, și tot trebuie să le întorc în cap iar și iar,
pentru că nu sunt sigur că le-am auzit corect.
S-a oferit doar să mă plătească să joc șah?
Acesta este sălbatic. Incredibil. Această părtășie — este ca lucrurile din vise. Schimbare de
viață. Tot ce și-ar fi dorit Mallory Greenleaf, în vârstă de paisprezece ani.
Păcat de Mallory Greenleaf, în vârstă de paisprezece ani, nu se vede nicăieri.
„Îmi pare rău”, îi spun lui Defne. Ea încă mă privește cu o expresie strălucitoare și fericită.
„Ți-am spus, nu mai joc.”
Expresia strălucitoare și fericită se întunecă puțin. "De ce?"
Imi place de ea. Îmi place foarte mult de ea și pentru o clipă aproape că mă gândesc să-i
explic lucrurile. Chestie. Viaţă. Surorile mele și mama și taxele de roller derby. Bob, și
schimbarea ștergătoarelor de parbriz și faptul că nu am nevoie de o bursă de un an, ci de o slujbă
care va fi acolo anul viitor, și anul de după, și cel de după aceea. Tata, și amintirile și noaptea în
care mi-am jurat că am terminat cu șahul. Pentru totdeauna.
Pare prea mult pentru o primă întâlnire, așa că condensez adevărul. „Doar că nu mă
interesează.”
Ea este instantaneu supusă. Sprânceana ei se încruntă ușor și mă studiază îndelung, de parcă
și-ar fi dat seama că ar putea exista ceva ce nu știe despre mine. Ha. „Spun ce”, spune ea în cele
din urmă. „O să pornesc — ziua de vârf de duminică la Zugzwang. Multă pregătire. Dar îți las
câteva zile să te gândești la asta...”
„Nu mă voi răzgândi...”
„— și între timp, îți voi trimite contractul prin e-mail.” Mă mângâie pe umăr și sunt încă o
dată învăluită de parfumul ei de lămâie. Unul dintre tatuajele ei, observ, este o tablă de șah, cu
piese dezvoltate pe ea. Un joc faimos, poate, dar nu-l recunosc.
„Eu... nu ai e-mailul meu”, îi spun. Ea este deja la mașina ei — Volkswagen Beetle 2019.
„Oh, da. Din baza de date a turneelor.”
„Care turneu?”
„Ale de ieri.” Își dă rămas bun cu mâna când se urcă pe scaunul șoferului. „Am organizat-o”.
Nu aștept ca ea să plece. Mă întorc, mă întorc în casă și mă prefac că nu observ că mama se
uită la mine de la fereastră.
Sunt inconjurat. Sub asediu. Atacat necruțător din toate părțile.
Honda Civic scurge lichid de răcire? Deasupra mea.
Scrisoare ipotecară de la uniunea de credit? În rucsacul meu. Textul Sabrinei care îmi
amintește că taxele ei de derby sunt datorate vineri și dacă nu le plătesc, viața ei va fi în ruină?
Pe telefonul meu.
Prezența superticălosului lui Bob, furioasă pentru că am refuzat să fac o slujbă de frânare
timpurie pe un junior de liceu? Plutind peste tot garajul.
Easton, plângându-mă fără oprire de parcă aș fi congresmanul ei local? Undeva lângă Civic.
Am evitat-o cu succes timp de trei zile. Acum e miercuri, ea a apărut în garaj și nu am unde
să mă retrag. Cu excepția unui flux constant de lichid de răcire.
„Te comporți ca un ciudat total”, spune ea pentru a douăzecea oară. „Câștig împotriva lui
Sawyer și apoi fugi ? Refuzați banii pentru a juca șah?”
„Ascultă”, spun, apoi mă opresc. Parțial pentru că scurgerea s-a intensificat. Parțial pentru că
mi-am epuizat explicațiile zece minute în urmă. „Am nevoie de un loc de muncă stabil, pe
termen lung, care să-mi permită să fac schimburi suplimentare atunci când banii sunt strânși.
Am nevoie să fie aici, în Paterson, în caz că i se întâmplă ceva mamei și surorile mele au nevoie
de mine. Nu am niciun interes să fiu absorbit înapoi în șah.” Există un număr limitat de moduri
în care pot parafraza aceste trei concepte simple. — Pleci miercurea viitoare, nu?
Ea mă ignoră. „Oamenii vorbesc despre jocul tău. Ei îl analizează pe ChessWorld.com .
Folosesc cuvinte precum capodopera , Mal. Zach îmi tot trimite linkuri!”
Peticesc caloriferul și mă rostogolesc de sub Civic, iau crop top de la Easton University of
Colorado și îmi strâng nasul. Pare un pic prematur. „Zach a ajuns vreodată să joace împotriva lui
Lal?”
„ Acum ești interesat de turneu?” Ea își dă ochii peste cap. "Nu. Dar asta e probabil cel mai
bine, din moment ce a pierdut fiecare meci.” Îmi zâmbesc schadenfreude-ul, dar ea dă din
degetul spre mine. „Hei, cel puțin Zach nu m-a lăsat fără jucător pentru că s-a speriat când Nolan
Sawyer i-a făcut cu ochiul.”
suf. „În primul rând, mă îndoiesc serios că Nolan Sawyer a făcut vreodată cu ochiul, va face
vreodată cu ochiul sau chiar cunoaște semnificația cuvântului cu ochiul .” Stau în picioare,
ștergându-mi mâinile pe fundul salopetei. Expresia serioasă și intensă a lui Sawyer nu este ceva
la care m-am lăsat să mă gândesc. Bine, poate l-am visat că se uită la mine de peste o tablă de
șah care a izbucnit spontan în flăcări. Despre el împingând ceasul de șah spre mine, zâmbind
ușor și spunând cu vocea lui profundă: „Știați că sunt un sex-simbol generația Z?” De el m-a
răsturnat așa cum fac oamenii cu regii lor când își dau demisia și apoi întinzându-mi o mână cu
încăpățânare, dornici să mă ajute să mă ridic. Bine, poate că în ultima săptămână am avut trei
vise separate de Nolan Sawyer. Şi ce dacă? Da-ma in judecata. Trimite poliția de somn. „În al
doilea rând, am avut o urgență.”
— Ai uitat să pornești Crock-Pot, nu-i așa?
"Ceva de genul. Hei, vreau să vin la aeroport când tu... Vocea lui Bob se ridică în garajul
principal și mă încruntă. — Așteaptă o secundă, spun, alergând să verific zgomotul prea familiar.
Unchiul meu obișnuia să dețină garajul împreună cu Bob, iar eu lucram aici în timpul verilor,
cu mult înainte ca el ar fi trebuit să accepte să mă țină sub picioare. Întotdeauna am fost intuitiv
în ceea ce privește remedierea lucrurilor - să-mi dau seama cum sunt conectate diferitele piese
într-un sistem mai mare, să vizualizez modul în care funcționează împreună ca blocuri de
construcție a unui întreg, să calculez modul în care schimbarea uneia le-ar putea afecta pe
celelalte. La fel ca șahul , spunea tata, și nu știu dacă avea dreptate, dar unchiul Jack era fericit să
mă aibă în preajmă. Până când nu a mai fost prin preajmă: în săptămâna după ce am absolvit și
am început să lucrez pentru el cu normă întreagă, a luat decizia nefericită de a-și vinde partea lui
Bob și de a se muta în nord-vestul Pacificului „pentru crabul Dungeness”. În consecință, acum
am plăcerea de a-i răspunde doar lui Bob.
Norocosul de mine.
Îl găsesc stând în fața unei femei pe care nu o recunosc, flancat de ceilalți doi mecanici ai săi,
cu mâinile pe șolduri. Toți par supărați.
Enervat, chiar.
„— pentru un schimb de ulei și mi s-a spus că va costa în jur de cincizeci de dolari, nu două
sute...”
„Asta din cauza spălării motorului.”
„Ce este o spălare a motorului?”
„Mașinile au nevoie de ceva, doamnă. Poate am uitat să-ți spunem când l-ai adus pe al tău. Cu
cine ai vorbit?"
"O fata. Blondă, puțin mai înaltă decât mine...”
„Am făcut aportul.” Îi zâmbesc clientului și intru, ignorând privirea lui Bob. "Este vreo
problemă?"
Ea se încruntă. „Nu ai menționat că mașina mea ar avea nevoie de un motor. . . tot ceea ce.
Nu-mi permit asta.”
 Mă uit la mașinile din jurul magazinului, încercând să o plasez. „Este un sedan Jetta 2019,
nu?”
„Da.”
„Nu veți avea nevoie de o spălare a motorului.” Zâmbesc liniştitor. Pare tulburată și
zbuciumată din cauza banilor – ceva la care mă pot identifica. „Mașina e cu mult sub cincizeci de
mii de mile.”
„Deci spălarea motorului nu a fost necesară.”
"Deloc. Sunt sigur că este o greșeală și . . .” Mă opresc când îmi dau seama ce a spus ea. a
fost . „Scuză-mă, vrei să spui că spălarea motorului a fost deja făcută?”
Se întoarce spre Bob, oțel. „Nu plătesc pentru o slujbă despre care nici măcar mecanicul tău
spune că nu este nevoie. Și nu voi mai folosi acest garaj. Dar o încercare bună.”
Îi ia mai puțin de un minut să plătească nota de cincizeci de dolari. Tensiunea din garaj este
groasă și urâtă, iar eu stau lângă tejghea, simțindu-mă dureros de stânjenit, până când Jetta a
plecat. Apoi mă întorc către Bob.
Surpriză surpriză, e furioasă.
„Îmi pare rău”, spun eu, un amestec de contrit, defensiv și bucurie. Lucrul cu Bob trezește în
mod clar emoții complexe, cu mai multe straturi în mine. „Nu știam că ai făcut deja spălarea sau
nu i-aș fi spus că nu este necesar. Părea că nu avea bani pentru...”
„Ești concediat”, spune el fără să se uite la mine, încă joc cu tranzacția cu cardul de credit.
Nu sunt sigur că l-am auzit bine. "Ce?"
"Esti concediat. Îți voi plăti ceea ce îți datorez, dar nu te vreau înapoi.”
Clipesc la el. "Ce ești tu- "
„M-am săturat de tine ”, strigă el, întorcându-se spre mine și apropiindu-se. Fac doi pași
înapoi. Bob nu este înalt și nu este mare, dar este răutăcios . „Tu faci mereu asta.”
Scutur din cap, aruncând o privire către ceilalți mecanici, sperând că vor interveni. Ei se uită
doar la noi cu fața de piatră, iar eu...
Nu pot pierde acest job. nu pot . Am o scrisoare în poșetă și un mesaj în telefon și, se pare,
cobaii devin deprimați dacă nu trăiesc în perechi. „Ascultă, îmi pare rău. Dar lucrez aici de peste
un an, iar unchiul meu nu a vrut...
„Unchiul tău nu mai este aici și am terminat cu tine. Nu numai că nu vindezi niciodată, dar
nici nu mă lași să o fac? Ia-ți lucrurile.”
„Dar asta nu este treaba mea! Treaba mea este să repar mașinile oamenilor, nu să le vând
lucruri de care nu au nevoie.”
„Nu mai e treaba ta.”
„Are dreptate, nu o poți concedia așa.” Mă întorc. Easton stă în spatele meu cu tot ce e mai
bun. Acum îți voi corecta fața la gramatică. „Există reglementări în vigoare care protejează
angajații de reziliere nedreptă...”
„Din fericire, Blondie aici nu a fost niciodată în cărți pentru început.”
Asta îl închide pe Easton. Și conștientizarea că Bob poate face orice dorește cu mine — asta
mă face și pe mine.
 „Ia-ți lucrurile și pleacă”, spune el pentru ultima oară, nepoliticos, detestabil și crud ca
întotdeauna. Nu pot face nimic în privința asta. Sunt complet, total neputincioasă și trebuie să-mi
strâng pumnii ca să mă opresc să nu-i zgâriesc fața. Trebuie să mă forțez să plec, sau îl voi sfâșia.
— Și Mallory?
Mă opresc, dar nu mă întorc.

„Voi deduce costul spălării motorului din ceea ce vă datorez.”

STRICT VORBIT, N-AM FOST NICIODATĂ CURTĂ DE O alunecare cu noroi și mi-a fost târât trupul
strâns pe fața stâncoasă și zimțată a unui munte pentru a fi depus sumar la poalele dealurilor și
hrănit mistreților. Cu toate acestea, îmi pot imagina că dacă m-aș găsi într-un scenariu similar, nu
ar fi mai dureros decât săptămâna care urmează după ce am fost concediat.
Există mai multe motive. În primul rând, nu vreau să-mi fac griji pe mama sau surorile mele,
ceea ce înseamnă să nu le spun că Bob m-a concediat, ceea ce înseamnă să găsesc un loc unde să
mă ascund în timpul zilei în timp ce îmi caut un alt loc de muncă. Nu este ușor, având în vedere
că este încă august în New Jersey și că locurile gratuite cu AC și Wi-Fi nu sunt destul de comune
în anul Domnului nostru 2023. Mă trezesc redescopărind Biblioteca Publică Paterson: s-a
schimbat foarte puțin de când eram șapte și ne urează bun venit pe mine și pe laptopul meu
răvășit în sânul său subfinanțat.
Dumnezeu să binecuvânteze bibliotecile.
„După o investigație exhaustivă”, îi spun lui Easton la telefon joi seară, după o zi de cercetări
mai puțin fructuoase, „am descoperit că nu poți plăti facturile cu lingourile de aur Candy Crush.
O parodie. De asemenea, pentru a fi angajat ca mecanic auto de cineva care nu este unchiul tău
pasionat de crabi, ai nevoie de lucruri elegante, cum ar fi certificări și referințe.”
„Și tu nu le ai?”
"Nu. Deși am benzile desenate despre Mallory the Car Mechaness pe care Darcy m-a desenat
când avea opt ani. Crezi că asta ar putea conta?”
Ea oftă. „Știi că ai altă opțiune, nu?”
O ignor și petrec ziua următoare căutând altceva — orice altceva. Paterson este al treilea oraș
ca mărime din New Jersey, la naiba. Trebuie să existe o slujbă, orice slujbă pentru mine, la
naiba. Deși se întâmplă să aibă, de asemenea, a treia cea mai mare densitate din Statele Unite,
ceea ce înseamnă multă concurență. La naiba.
De asemenea, la naiba: numerele roșii care clipesc la mine mai târziu în acea noapte, când mă
uit la contul bancar online la care mama mi-a dat acces odată ce tata nu mai era în imagine. Burta
mea se înnodează.
„Hei”, îi spun Sabrinei când o găsesc singură în sufragerie. Îmi bag mâinile în buzunare
pentru a nu le storce. „Despre taxele alea de derby.”
 Ea își ridică privirea de pe telefon, cu ochii speriată larg deschiși și scapă: „O să-i plătești,
nu?”
Ochii îmi zgârie din cauza că mă uit la un ecran toată ziua și pentru o clipă – un moment
oribil, terifiant, dezorientator – sunt supărat pe ea. Cu sora mea frumoasă, inteligentă și talentată,
în vârstă de paisprezece ani, care nu știe, nu înțelege cât de mult mă străduiesc. Când am împlinit
paisprezece ani — în ziua foarte proastă a zilei mele proaste de naștere — totul s-a schimbat, și l-
am pierdut pe tata, am pierdut șahul, mi-am pierdut chiar mine care eram și de atunci tot ce am
făcut a fost să încerc...
„Mal, poți, te rog, să nu încurci chestia asta pentru mine?”
„Spre deosebire de orice altceva” nu se spune, iar balonul umflat de furie izbucnește în
vinovăție. Vina ca Sabrina trebuie sa ceara ce i se datoreaza. Dacă nu ar fi fost deciziile mele
stupide, nu am fi avut nicio problemă să-i permitem onorariile.
îmi dresesc glasul. „A existat o confuzie la uniunea de credit. Mă duc să verific mâine, dar
poți cere o prelungire? Doar câteva zile.”
Ea îmi aruncă o privire uniformă. „Mal.”
"Îmi pare rău. Voi plăti cât de curând voi putea.”
"E în regulă." Ea își dă ochii peste cap. „Termenul limită este miercurea viitoare.”
"Ce?"
— Ți-am spus doar cu câteva zile mai devreme pentru că te cunosc .
„Tu micuț...” Gâfâi, uşurată, şi mă las pe canapea să o gâdil. În treizeci de secunde am
manevrat-o într-o îmbrățișare, iar ea râde în timp ce spune uit și groaznic și Serios, Mal, te faci
de rușine .
„De ce miroși a cărți vechi și a suc de mere?” ea intreaba. „Avem suc de mere?” Dau din cap
în tăcere și mă duc în bucătărie să-i torn un pahar, înecat în gât din cauza cât de mult îmi iubesc
surorile și cât de puțin le pot oferi.
În acea noapte, Gmail amână un mesaj fără răspuns de la defne@zugzwang.com . Primit
acum 5 zile. Răspuns? Mă uit la el îndelung, dar nu-l deschid.
Sâmbătă și duminică am o pauză norocoasă: câteva concerte — muncă în curte pentru un
vecin pentru care uneori îngrijesc; plimbarea câinilor — și este plăcut să ai niște bani, dar nu este
sustenabil, nu pe termen lung și nu cu o ipotecă.
„Trebuie doar plătit”, spune casierul uniunii de credit luni dimineață, când îi arăt mementoul ,
urgent , ești în urmă și nu reușești să ai grijă de familia ta, scrisoare inutilă de membru al
societății. „De preferință, toate cele trei luni restante.” Ea îmi aruncă o privire de evaluare. "Câți
ani ai?" Nu cred că arăt mai tânăr decât vârsta mea, dar nu contează, pentru că optsprezece ani
destul de tânăr, chiar și atunci când simte altceva decât. Poate sunt doar un copil care se joacă cu
un adult. Dacă este cazul, pierd. „Probabil ar trebui să o lași pe mama ta să se ocupe de asta”,
spune povestitorul, fără a fi neplăcut. Dar mama are o săptămână groaznică, una dintre cele mai
proaste de când a început coșmarul diagnosticului ei și probabil că trebuie să-i schimbăm din nou
medicamentele, dar asta e scump. I-am spus să se odihnească, că am totul sub control, că îmi iau
schimburi suplimentare.
Știi, ca un mincinos.
 „Arăți obosită”, îmi spune Gianna când apar la ea mai târziu în acea noapte, având nevoie
disperată de o distragere a atenției de la a mă gândi la bani. Ea și cu mine obișnuiam să luăm
calcul împreună. Am avea sesiuni de studiu chiar în această casă care este probabil un
McMansion și am petrece aproximativ un minut lucrând la funcții și două ore distrându-ne mult
în camera ei. Părinții ei sunt plecați din oraș într-o excursie cu navigație, iar ea pleacă la o mică
facultate de arte liberale în mai puțin de o săptămână. Hasan, celălalt prieten al meu bun ,
săptămâna după.
„Obosit este starea mea implicită”, îi spun eu cu un zâmbet forțat.
Când ajung acasă, nu chiar atât de relaxat pe cât am sperat, găsesc textul lui Easton ( Doar ia-ți
părtășia, Mal ) și mă forțesc să mă uit la modelul de contract.
Sunt bani buni. ore bune. Naveta nu ar fi ideală, dar nici imposibilă odată cu începerea școlii
surorilor mele. Defne ar putea permite și un program flexibil.
Totuși, sunt multe de luat în considerare. Sentimentele mele despre șah, unul, pe care nu le
pot dezlega de sentimentele mele pentru tata. Sunt răsucite, înnodate împreună. Există durere.
Regret. Nostalgie. Vinovăţie. Ură. Mai presus de toate, există furie. Atâta furie în mine. Munți
din ea, peisaje întregi aprinse fără un singur colț fără furie în ele.
Sunt supărat pe tata, supărat pe șah și, prin urmare, nu-l pot juca. Destul de direct.
Și lăsând asta deoparte, sunt suficient de bun? Știu că sunt talentată – mi s-a spus de prea
multe ori și de prea mulți oameni să nu o fac. Dar nu m-am antrenat de ani de zile și cred cu
sinceritate că învingerea lui Nolan Sawyer (care în ultimul meu vis a rupt o bucată din regina lui
și mi-a oferit-o ca pe un KitKat) nu a fost altceva decât un noroc.
Pe patul twin de lângă al meu, Darcy sforăie ca un bărbat de vârstă mijlocie cu apnee în
somn. Goliat este în cușcă, rătăcind fără țintă. Adevărul este că șahul competițional este un sport
și, ca și alte sporturi, este puțin loc în vârf. Toată lumea știe cine este Usain Bolt, dar nimănui
nu-i dă o ciupercă shiitake despre a 15-a cea mai rapidă persoană din lume – chiar dacă sunt încă
al naibii de rapizi.
Restaurantul la care obișnuiam să aștept mesele are o listă completă, iar magazinul alimentar
local ar putea căuta ajutor, dar pozițiile de pornire sunt salariul minim. Insuficient. Mă gândesc
la știrile de marți și mă plâng la telefon.
„Ascultă, cățea încăpățânată: ia doar părtășia și prefășește-ți drum prin ea”, spune Easton,
exasperat, afectuos și, deodată, mi-e frică din nou. Că va uita totul despre mine, că nu voi fi
niciodată la înălțimea Colorado și oamenii pe care îi va întâlni acolo. Sunt pe cale să o pierd, știu
că sunt. Pare o concluzie atât de inevitabilă, predestinată, nici măcar nu mă obosesc să-mi exprim
temerile.
În schimb, întreb: „Cum vrei să spui?”
„Poți să iei banii pentru un an și să joci tot ce poți, dar nici să nu-ți pese de șah. Nu vă gândiți
la asta după ore. Nu trebuie să fie obsesiv sau consumator, așa cum a fost înainte de tatăl tău. . .
Doar intrați, ieșiți. Între timp, puteți obține acele certificări de mecanic.”
— Ha, spun eu, impresionat de planul ei mai mult sau mai puțin viclean. "Ha."
"Cu plăcere. Poti sa faci asta?"
"Fă ce?"
 „Să nu fii un ciudat total nebun în legătură cu ceva?”
Zambesc. „Neclar.”
Ea pleacă miercuri, după ce a trecut pe la mine să-mi ia rămas bun. M-am gândit că va fi
diferit. Mă așteptam la un rămas bun de la TSA și să mă uit la avionul ei în timp ce zbura, dar nu
are sens: avem optsprezece ani. Ea are părinți – un set care nu ieși la pat, încă împreună, care are
grijă de ea și o conduce la aeroport și plătește pentru o cameră drăguță de cămin cu 529, care nu
a trebuit să fie încasat când vechiul cazan de apă a pulverit la ea. deces în timp util, dar sfâșietor.
„Trebuie să vii în vizită”, spune Easton.
„Da”, spun eu, știind că nu o voi face.
„Când mă întorc, mergem la New York. Ia acel macaron pe care nu-l meriți.”
„Abia aștept”, spun, știind că nu vom face.
Ea doar oftă, de parcă știe exact la ce mă gândesc, mă îmbrățișează și îmi ordonă să-i scriu în
fiecare zi și să fiu atent la boli cu transmitere sexuală. Darcy, care a plutit în jurul nostru cu ochi
în formă de inimă, o întreabă ce înseamnă asta.
Privesc strada mult după ce mașina a dispărut. Respir adânc și îmi golesc mintea de tot,
permițând eu însumi un moment rar, frumos, luxos de pace. Mă gândesc la o tablă de șah
părăsită. Doar regele alb de pe el, stând pe pătratul de acasă. Singur, nelegat, ferit de amenințări.
Liber să hoinărească, cel puțin.
Apoi mă întorc înăuntru, îmi deschid laptopul și scriu mesajul pe care știam că îl voi scrie de
când a început această alunecare de noroi de o săptămână.

Hei Defne,

Acea părtășie este încă pe masă?

PARTEA A DOUA

Jocul de mijloc
 8:55 am — Sosire la Zugzwang! Există cafea și covrigi în salon - ajută-te! (Nu mâncați
covrigi curcubeu: este al lui Delroy, unul dintre GM rezidenți. Devine nervos când
mâncarea lui are mai puțin de cinci culori.)
9–10 am— Memorați lista alocată de variante de deschidere
10–11 am— Memorați lista alocată de poziții de final de joc
11 am– amiază — Treceți peste lista alocată de jocuri/tactici vechi
amiază– 1 pm— Pauză. Am inclus o listă cu locuri de mâncare din apropiere care v-ar
putea plăcea. (Gambit, pisica clubului, va miauna la tine ca si cum nu a fost hranit de
la glaciatia Weichselian; nu este decat un act ocolitor, bine practicat. Nu te simti
obligat sa-ti impartasesti mesele de carne cu el.)
13:00 – 14:00 — Analizați jocurile adversarilor atribuite
14–15 — Gândire logică și revizuire pozițională a șahului
15–16— Instruire cu software/baze de date
16–17— V– V Întâlniți cu antrenorul GM pentru a trece peste punctele slabe
Asigurați-vă că faceți o scurtă pauză după cum este necesar pentru a vă menține
concentrarea. Program de antrenament: 4, 5 zile/să, ~30 de minute. Păstrați-vă
hidratat și purtați protecție solară, de cel puțin 30 SPF (chiar dacă este înnorat, nu așa
funcționează razele solare).

Mă uit peste programul pe care mi-a dat Defne pentru a mă asigura că citesc cu adevărat ceea
ce tocmai am citit. Apoi ridic privirea și spun:
„Hm.”
Ea zâmbește larg. Astăzi, rujul ei este roz, cămașa ei are tematică Spice Girls, iar tunsoarea ei
pixie mă face să vreau să iau cel mai apropiat cuțit utilitar și să-mi rup părul. Arată cool într-un
mod vintage, fără efort. „Hm?”
 „Doar, aceasta este o mulțime de . . .” îmi dresesc glasul. Mușcă-mi buza. Scărpina-mă pe
nas. "Şah?"
"Știu." Zâmbetul ei se lărgește. „Genial, nu?”
Stomacul meu se încordează. De ce nu o falsești? Easton a spus, iar în această dimineață pe
New Jersey Transit, în timpul navetei mele nou-nouțe de o oră și jumătate, mi-am repetat-o ca pe
o mantră: Aceasta este o slujbă. Doar o slujbă. Nu mă voi gândi la șah cu o secundă după ora
17:00. Chess și m-am despărțit cu ani în urmă și nu sunt o fată care să-și ia înapoi fostul trișor
după ce a fost părăsit în timpul dansului lent de la bal. O să fac doar cantitatea necesară.
Pur și simplu nu mă așteptam ca cantitatea necesară să fie egală cu un miliard de porcării.
„Da.” Forțez să zâmbesc. Poate că nu sunt încântat să fiu aici, dar Defne mă salvează pe mine
și pe familia mea de la pasajul subteran. Și nu sunt un mic nerecunoscător, sper. „Există un . . .
program de antrenament?”
„Nu te antrenezi?”
Nu am transpirat voluntar de la ultima mea cerință de educație fizică – liceu, cred. Dar pare
surprinsă să afle că sunt o leneșă, așa că masez adevărul. „Nu chiar atât de des.”
„O să vrei să crești asta. Majoritatea jucătorilor de șah se antrenează fiecare zi pentru a
construi rezistența. Crede-mă, vei avea nevoie de el când te afli în mijlocul unui joc de șapte
ore.”
— Un joc de șapte ore? Nu am făcut niciodată nimic timp de șapte ore consecutive. Nici
măcar nu dorm.
„Jucătorii ard cam șase mii de calorii pe zi în timp ce joacă un turneu. E ridicol." Îmi face
semn să o urmez. „Îți voi arăta biroul tău. Nu te deranjează să împărtășești, nu?”
"Nu." În această dimineață, colegul meu de cameră și-a dat în repetate rânduri peți pe pernă
pentru că am îndrăznit să-i rog să nu-și exerseze xilofonul la ora 5:30 „Sunt obișnuit cu asta”.
Clubul de șah Paterson este o cameră din centrul de recreere, alcătuită din becuri dureros de
fluorescente, scânduri de vinil ieșite din podea și suficient azbest pentru a prăji creierul a trei
generații. Mă așteptam ca Zugzwang să fie mai mult la fel, dar fiecare colț este pardoseală din
lemn de esență tare pete de soare, mobilier scump și monitoare elegante, de ultimă generație.
Tradiție și tehnologie, noi și vechi. Fie am subestimat ce fel de bani se poate câștiga din șah, fie
locul este doar un front mafiot.
Aproape că icnesc când Defne îmi arată biblioteca, ceva direct din Oxford – dacă la o scară
mai mică. Există șiruri și rânduri de rafturi înalte, scări de lux, ceva care, după vizionarea Selling
Sunset with Mom exact de două ori, cred că se numește mezanin și...
Cărți.
Asa de. Mulți. Cărți.
Atâtea cărți pe care le recunosc de pe rafturile sufrageriei stocate de tata, apoi împachetate în
grabă în vechile cutii Amazon odată ce a fost luată decizia tăcută de a-i șterge prezența.
„Puteți folosi biblioteca oricând doriți.” spune Defne. „Mai multe volume de aici sunt pe lista
ta de lectură. Și este chiar lângă biroul tău.”
 Corect: biroul meu este peste hol, iar de data asta icnesc, fără rușine. Are trei ferestre, cel mai
mare birou pe care l-am văzut vreodată, diverse seturi de șah care probabil costă mai mult decât
o vezică biliară pe piața neagră și...
"Vă rog liniște."
Mă întorc. Pe biroul vizavi de al meu stă un bărbat încruntat. Trebuie să aibă vreo douăzeci de
ani, dar linia părului blond se retrage deja în dealuri adânci. Există un joc de șah dezvoltat în fața
lui și trei cărți deschise.
„Hei, Oz.” Fie Defne nu-i observă încruntarea, fie nu-i pasă. „Ea este Mallory. Ea va lua
biroul gol.”
Timp de câteva secunde, Oz se uită de parcă ar fi fantezi să mă desfășoare și să-mi folosească
intestinul gros pentru a-și croșeta o eșarfă. Apoi oftă, își dă ochii peste cap și spune: „Telefonul
tău este dezactivat tot timpul, fără sonerie. De asemenea, computerul este dezactivat. Folosește
un mouse silențios. Dacă mă vezi gândindu-mă și mă întrerupi, îmi voi îndesa piesele de șah în
nările tale. Da, toate. Nu te plimbi în timp ce te gândești la jocuri. Fără parfum, alimente fierbinți
sau ambalaje. Fără adulmecare, strănut, respirație grea, fredonat, eructat, flatulență sau agitație.
Nu vorbiți cu mine decât dacă aveți un accident vascular cerebral și aveți nevoie să sun la 911.”
O pauză gânditoare. „Chiar și atunci, dacă reușești să mă alertezi, probabil că poți să apelezi
singur. Înțeles?”
Deschid gura să spun da. Apoi amintește-ți de regula interzicerii de a vorbi și dă din cap,
încet.
"Excelent." Se strâmbă la mine. Doamne, e un zâmbet ? „Bine ați venit la Zugzwang. Ne vom
înțelege de minune, sunt sigur.”
„Oz este unul dintre managerii noștri rezidenți”, îmi șoptește Defne la ureche, parcă ar
explica comportamentul lui. „O primă zi bună!” Unda ei de mână este puțin prea ascuțită, ținând
cont că mă lasă singură cu cineva care mă va biciui dacă am sughiț, dar când mă uit la Oz, el
revine să se uite la jocul lui. Pf?
Iau multe liste pe care mi le-a dat Defne, recuperez cărți din bibliotecă, pornesc computerul,
mă așez pe scaunul ergonomic drăguț cât mai liniștit (se scârțâie din semi-piele, pe care sunt
sigur că îl are pe Oz pe punctul de a-l elibera. eu din colacul muritor), găsiți capitolul pe care
trebuie să-l memorez din cea de-a cincisprezecea ediție a Modern Chess Openings și apoi . . .
Bine. Citesc.
Nu este o carte nouă pentru mine. Tata recita pasaje despre gambiturile inițiale și jocul
pozițional în baritonul lui liniștitor și scăzut, ignorând Darcy și Sabrina țipând în fundal, mama
zbârnind prin bucătărie și avertizând că cina se răcește. Dar asta a fost cu secole în urmă. Acea
Mallory nu știa nimic despre nimic și nu avea nimic în comun cu Mallory de astăzi . Și oricum,
chiar trebuie să studiez toate chestiile astea? Nu ar trebui să -mi raționez un joc?
Pare o cantitate ridicolă de muncă, iar pe parcursul zilei nu se îmbunătățește cu nimic. La
zece, trec la citirea manualului lui Dvoretsky Endgame . La unsprezece este Viața și jocurile lui
Mikhail Tal . Lucruri interesante, dar doar citirea despre asta pare a studia un manual despre cum
să tricotați fără a atinge vreodată ace. Cu totul fără rost. Din când în când, îmi amintesc că Oz
există și ridic privirea pentru a-l găsi imobil, citind aceleași chestii și eu - doar că nu pare să se
întrebe despre sensul tuturor. Mâinile lui sunt o vizor pe frunte și arată atât de profund
concentrat, încât sunt aproape tentat să spun: „Curcuri, amirite?”
Dar clar că nu este aici să-și facă prieteni. Când plec pentru prânz (PB&J; da, lista de
restaurante din apropiere a lui Defne arată uimitor; nu, nu am bani să mănânc afară), e la biroul
lui. La fel ca atunci când mă întorc, exact aceeași poziție. Ar trebui să-l înfig? Verificați dacă s-a
instalat rigor mortis?
După-amiaza este mai mult la fel. Citind. Configurarea motoarelor de șah pe computer.
Luând ocazional pauze lungi pentru a grebla grădina Zen pe care fostul locuitor al biroului meu a
lăsat-o în urmă.
În trenul înapoi acasă, mă gândesc la sfatul fals al lui Easton . Nu va fi greu. Nu o să mă
îndrăgostesc din nou de șah – nu dacă nu mă joc și doar citesc despre scenarii îndepărtate,
abstracte.
„Cum a decurs noua slujbă, dragă?” întreabă mama când am intrat în casă. E trecut de șase și
familia ia cina.
"Grozav." Fur un bob de mazăre din farfuria Sabrinei, iar ea încearcă să mă înjunghie cu
furculița.
„Nu înțeleg de ce ai trebuit să-ți schimbi locul de muncă”, spune Darcy îmbufnat. „Cine ar
prefera să organizeze turnee de bocce pentru bătrâni decât să se joace cu mașini ?”
Există un motiv specific pentru care îmi mint familia în legătură cu noul meu loc de muncă și
acesta este:
Nu știu.
Evident, șahul este legat de amintirile dureroase ale tatălui. Dar nu sunt sigur că asta justifică
crearea unui loc de muncă complet nou – un centru de recreere pentru seniori din NYC pe care
am fost angajat să-l conduc pentru că m-a recomandat o fostă legătură. Și totuși, când i-am spus
mamei că am părăsit garajul, minciuna tocmai mi s-a rostogolit de pe limbă.
Cred că nu va face diferența. Un job este un job. Și acesta este temporar, pentru a fi lăsat la
ușă când vin acasă.
„Oamenii bătrâni sunt drăguți”, îi spun lui Darcy. Spre deosebire de Sabrina, care este
Momentan, ignorându-mă și trimițând mesaje cu degetul mare, este încântată să mă lase să-i fur
mazărea.
„Bătrânii miros ciudat.”
„Definește vechiul .”
"Nu ştiu. Douăzeci și trei?"
Eu și mama schimbăm o privire. — În curând vei fi și tu bătrân, Darcy, spune ea.
„Da, dar voi locui cu maimuțele ca Jane Goodall. Și nu voi angaja tineri care să vină în parc
să mă ajute să hrănesc porumbeii.” Ea se încurajează. „Ai văzut vreo veveriță drăguță?”
Mă strec în tăcere pe la nouă, când toată casa doarme. Mașina lui Hasan este parcată la
capătul aleii mele, lumina interioară moale pe trăsăturile lui frumoase. Am făcut asta toată vara,
iar când el se aplecă pentru o ciugulă obișnuită, de parcă avem o rutină, ca și cum aceasta ar fi o
întâlnire, cred că poate e bine să plece în curând.
Nu prea am loc pentru asta. Nu cu tot ce se întâmplă.
 "Ce mai faci?"
"Bun. Tu?"
"Grozav. Urmează niște cursuri grozave în acest semestru. Mă gândesc să-mi declar
specializarea — antropologie medicală.” Ascult, dau din cap și râd în locurile potrivite în timp ce
îmi vorbește despre un profesor care a spus cândva prostituat în loc de acuzat , dar în clipa în
care mașina este parcata, îi înmânez un prezervativ și apoi sunt cuvinte tăcute, mișcări grăbite,
mușchi strânși. si eliberarea.
Easton, care este surprinzător de romantic și dureros de monogam, a întrebat odată: Vă simțiți
aproape de ei?
La care?
Oamenii cu care te conectezi. Te simți aproape de ei?
Nu in mod deosebit . am ridicat din umeri. Îmi plac ca oameni. Suntem prietenoși. Le doresc
tot ce este mai bun.
De ce atunci? Nu ai prefera să fii într-o relație?
Adevărul este că pare mai sigur să nu o faci. Din experiența mea, angajamentul duce la
așteptări, iar așteptările duc la minciuni, răni și dezamăgiri – lucruri pe care prefer să nu le
experimentez sau pe care aș forța pe alții să le experimenteze. Dar încă îmi place sexul ca
activitate recreativă și sunt recunoscătoare că am fost crescută de o familie foarte deschisă la
minte. Nu, corpul-tău-este-un-templu, e timpul-să-ți vorbești prostii în gospodăria Greenleaf.
Mama și tata au discutat despre sex în termeni aproape jenant de sinceri, ca și cum ar deschide
un card de credit: probabil că vei dori să-l încerci, vor fi argumente pro și contra, fă-o
responsabil. Aici e controlul nașterii. Suntem aici dacă aveți întrebări. Ai nevoie de o diagramă?
Sunteţi sigur?
Tata era plecat de aproape doi ani, când Alesha Conner mi-a zâmbit timid din cealaltă parte a
camerei de acasă, apoi și-a trecut mâna de a mea în timpul unui joc de lacrosse, apoi a chicotit în
timp ce mă trăgea în a doua boxă din stânga, în toaleta de lângă chimie. laborator. A fost
neîndemânatic, și nou și bun. Pentru că m-am simțit bine și pentru că pentru o clipă am fost doar .
. . pe mine. Nu Mallory, fiica, sora, cea care a greșit, ci Mallory cea fără suflare, trăgându-și
chiloții și sugând o ultimă vânătaie în pielea Alesha.
Nu am loc să-mi pese de nimic care nu este familie. Nu am loc să-mi pese de mine – nu că aș
merita asta. Dar e frumos să furi momente scurte, inofensive, de distracție. Să-i spună la revedere
lui Hasan la mai puțin de treizeci de minute după ce a fost ales mă ridic, alunecă în pat relaxată și
fără intenția de a mă gândi la el luni de zile.
După sperietura de săptămâna trecută, totul este bine. Ipoteca este plătită (ei bine, luna cea
mai întârziată, oricum), la fel și comisioanele de roller derby și totul este în regulă. Noaptea visez
că Mikhail Tal îmi spune cu un accent rusesc intens că ar trebui să merg pe hol să formez 911 și
totul este în regulă.
ZIUA A DOUA ESTE MAI MULT LA fel. Naveta lungă, citire, memorare. Gândindu-mă la cum și de ce al
acestui program ciudat pe care m-a pus Defne. Mă gândesc să-i trimit mesaje lui Easton și să-i
cer părerea, dar nu am mai vorbit de când a plecat săptămâna trecută și mi-e teamă să o deranjez
cât este . . . Nu știu. Beerponging, sau descoperirea marxismului leninist, sau făcând un grup în
patru cu căminul ei RA, care se întâmplă să fie o blană sapiosexuală. Ea știe ce a lăsat în urmă,
dar habar nu am ce face, cu ce concurez, dacă a uitat deja de mine. Acesta este FOMO? Da.
Oricum, aș prefera să nu întind mâna și să evit să fiu tristă pentru că ea nu mi-a răspuns. În plus,
sunetul când trimit mesaje i-ar putea provoca lui Oz o criză.
Reluez jocurile lui Bobby Fischer, trec cu greu printr-o disertație despre avantajele și
dezavantajele Apărării lui Alekhine, învăț despre poziția Lucena în jocul final turnul și pionul
versus turnul. Se simte ca o versiune diluată a șahului, cu tot ce este interesant absorbit din el. Ca
și cum scoatem biluțele de tapioca din ceaiul cu bule: ce a mai rămas este în regulă, dar doar
ceai.
Nu-mi pasă, totuși, pentru că aceasta este doar o meserie. Și încă este doar o slujbă miercuri
dimineața, când intru în biroul meu și Oz este deja acolo, în aceeași poziție ca ieri. Vreau să
întreb dacă s-a dus acasă să doarmă, dar nu o voi face, pentru că, de asemenea, vreau să nu mi se
scoată ochii din craniu, așa că petrec doar patru ore citind despre siguranța regelui. La prânz
merg în parc și îmi citesc cartea de navetă ( Dragoste în vremea holerei — cam trist). Când mă
întorc, ar trebui să învăț despre structura pionilor, dar în schimb mă uit pe furiș la Oz — încă în
aceeași poziție; are nevoie să fie udat zilnic?— și ascunde cartea mea într-o carte mai mare
pentru a continua să citesc despre alegerile romantice discutabile ale Ferminei. La patru aproape
îmi iau geanta și mă îndrept spre Penn Station, apoi îmi amintesc:

W–F: Întâlnește-te cu antrenorul GM pentru a trece peste punctele slabe

Programul nu spune unde. „Oz? Dacă ar fi să te întâlnești cu un director general, unde ai

merge?”
Își ridică privirea pentru prima dată în trei zile – ochii strălucesc, nările se fulgeră. O să-și
dezbrace maxilarul, să mă mănânce și apoi să mă dizolve în acizii lui gastrici. „ Bibliotecă ”,
latră el. Mă grăbesc să trec pe hol înainte de a deveni un statistic, așteptându-mă să-l găsesc pe
Delroy iubitor de curcubeu. Singura persoană din cameră este Defne, așezată la o masă masivă
din lemn.
"Bună. Poate sunt în locul greșit. Oz a spus...
„Oz a vorbit ?”
„Sub constrâns.”
 Ea dă din cap cu bună știință.
„Ar trebui să mă întâlnesc cu unul dintre directori generali și...”
"Asta sunt eu."
"Oh." mă înroșesc. „Eu... îmi pare atât de rău. Nu credeam că ești...” Un director general. Mai
stropesc ceva. De ce nu am crezut asta? Pentru că ea arata bine? O mulțime de oameni cool joacă
șah — nu sunt un jocist dintr-o comedie pentru adolescenți din anii nouăzeci. Pentru că ea
conduce locul? Ai nevoie de un jucător de șah pentru a conduce un club de șah. Pentru că nu am
auzit niciodată de ea? Nu este ca și cum am păstra o copie a Chess Monthly Digest în baie acasă.
Pentru că e femeie? Există o mulțime de femei GM.
Doamne, asta vrea să spună Easton când vorbește despre misoginie interiorizată?
"Te simți bine?" întreabă Defne.
"Ah. Da."
„Arăți de parcă ai avea un monolog intern destul de intens acolo. Nu aș vrea să întrerup.”
„Eu . . .” Mă scarpin pe frunte și mă așez în fața ei. „Întotdeauna am monologuri interne
intense. Am învățat să mă îndepărtez.”
"Bun! Cum au fost primele tale zile?”
"Grozav."
Mă studiază câteva clipe. Astăzi poartă creion de ochi cateye și o brățară la braț în formă de
scorpion. "Hai sa incercam din nou. Cum au fost primele tale zile?”
"Grozav!" Ea continuă să se holbeze. "Nu chiar. Grozav, jur.”
„Ai o față proastă la poker. Va trebui să lucrăm la asta înainte de turnee.”
mă încruntă. "De ce ai crede asa ceva- "
„Dacă ceva nu funcționează în ceea ce privește programul tău de antrenament, ar trebui să mă
anunți.”
"Totul este în regulă. Am citit foarte mult – parcurg lista pe care mi-ai dat-o, căutând
motoarele de șah. Este distractiv."
"Dar?"
Râd. „Nu există decât .”
"Dar?"
Eu dau din cap. „Nimic, promit.” Dar Defne încă se uită, de parcă aș ascunde fără succes un
trecut ucisor de ea și mă aud adăugând: „Doar... . .”
"Doar?"
"Este . . .” Ceva țipă la mine să nu-i spun. Dacă îi spui, înseamnă că îți pasă. Ceea ce nu faci.
Poți să faci asta, Mal. O poți face. "E doar . . . Dacă citirea tuturor acestor lucruri ar trebui să mă
ajute să-mi îmbunătățesc jocul, nu sunt sigur că este cazul.” Expresia lui Defne nu este chiar atât
de deschisă ca de obicei și nu știu dacă este pentru că vreau aprobarea ei sau doar banii ei, dar
mă trezesc înapoi, panicată. „Sunt sigur că știi ce faci! Este important să studiezi — să citești
jocuri vechi, să treci prin deschideri. Dar dacă nu se joacă niciodată șah. . .”
Îmi strâng mâinile sub masă. Defne îmi aruncă o privire lungă și uniformă înainte de a zâmbi
și a ridica din umeri. „Bine”, spune ea.
"Bine?"
 "Să ne jucăm!"
Ea trage între noi un set, alb pe partea mea, și ajustează piesele. Apoi îmi face semn să încep.
„Fără ceas azi, bine?”
„Ah. . . Bine."
La început, sunt aproape pompat. Să citesc despre șah fără a juca a fost o margine serioasă, un
pic ca și cum ai avea un morcov atârnat în fața mea. Acum pot să mănânc și o să fie al naibii de
bun . Dreapta?
Gresit. Pentru că îmi dau seama destul de curând că acesta nu seamănă cu jocul meu
împotriva lui Sawyer. Nu pot spune imediat diferența, dar după aproximativ treizeci de minute,
când piesele sunt dezvoltate și piesa este în desfășurare, știu ce lipsește.
A existat o tensiune specifică cu Sawyer. Un strâns, care oprește inima dans alcătuit din
atacuri agresive, ambuscade strecurate, gândire obsesivă. Acest . . . Nu e nimic de genul asta.
Încerc să fac lucrurile mai interesante dând dovadă de inițiativă, făcând amenințări pe care Defne
nu le poate ignora, dar . . . bine. Ea mă ignoră. Își apără piesele, își păzește regele, face niște
mișcări de umplere tăcute și cam atât.
Jucăm de patruzeci și cinci de minute când încerc să fac o descoperire. Îmi doresc atât de
mult să pătrund în apărarea ei, încât devin puțin nesăbuit și îmi pierd episcopul. Stomacul meu se
încordează într-un amestec de plictiseală și groază și mă întorc să joc în siguranță pentru o
vreme, dar... nu. Trebuie să se întâmple ceva. Cavalerul ei, de exemplu. Este supraîncărcat.
Trebuie să apere prea multe alte piese. Dacă o iau cu turnul meu...
Rahat. Defne îmi ia pionul. Acum am căzut două bucăți și...
"A desena?"
ridic privirea. Ea îmi oferă o remiză? In nici un caz . Mă încrunți, nu mă obosi să răspund și
încerc un alt atac. Se face târziu. Dacă nu fac următorul tren, voi ajunge acasă mai târziu decât de
obicei și Darcy și mama vor fi dezamăgiți. Sabrinei nu îi va păsa prea mult, dar...
"Verifica."
Regina lui Defne vine după regele meu. La dracu. Eram atât de ocupat să organizez un atac
încât l-am ratat. Dar încă pot...
„Cred că ne putem opri acum”, spune ea, zâmbindu-mi așa cum o face de obicei – cu adevărat
amabil, amuzat, fără urmă de îngâmfare, deși amândoi știm că ea are puterea. „Ai înțeles ideea.”
Clipesc, confuz. "Ideea?"
— Ce tocmai s-a întâmplat, Mallory?
„Eu... nu știu. Ne jucam. Dar tu . . . Ei bine, fără supărare, dar nu făceai prea multe. Te jucai. .
.”
„În mod conservator.”
"Ce?"
„Am jucat în siguranță. Precaut. Chiar și atunci când eram în situația de a face forță pentru un
avantaj, nu am făcut-o. Am fost defensiv. Ceea ce te-a derutat, apoi te-a frustrat, apoi te-a făcut
să faci greșeli de bază pentru că te-ai plictisit.” Ea arată spre poziții. „Acest lucru este ușor
pentru mine, pentru că am crescut cu o educație formală de șah. Acum, ești un jucător mult mai
bun decât mine...”
 imi bat joc. „E clar că nu sunt. ”
„Lasă-mă să reformulez, atunci: ai mai mult talent. Am văzut videoclipuri cu piesele tale —
instinctul tău când vine vorba de atac este fantastic. Îmi amintește atât de mult de. . . bine." Ea
scutură din cap cu un zâmbet melancolic. "Un prieten vechi. Dar există câteva elemente de bază
pe care toți jucătorii de top le cunosc. Iar dacă nu le cunoști , orice adversar cu o bază tehnică
solidă le va exploata cu ușurință împotriva ta. Și nici măcar nu vei putea să-ți folosești talentul.”
Diger ce a spus ea. Apoi dă din cap, încet. Brusc, simt că fug în urmă. De parcă aș fi irosit
ultimii patru ani. Care . . .
Nu. A fost o decizie pe care am luat-o. Cea mai bună decizie. Alerg în urmă în drum spre
unde , oricum?
„Nu ajută că ești vechi”, adaugă Defne.
mă încruntă. „Am optsprezece și șase luni.”
„Majoritatea profesioniștilor încep mult mai tineri.”
„Joc de la vârsta de opt ani.”
„Da, dar pauza pe care ai luat-o? Nu e bun. Adică, asta” – face ea semn către tablă – „a fost
jenant de ușor pentru mine.”
Obrajii imi se inrosesc. Înghit ceva amar și ruginit, amintindu-mi brusc cât de mult urăsc să
pierd.
Asa de. Mult.
„Atunci ce să fac?”
„M-am gândit că nu vei întreba niciodată. Tu faci . . .” Ea rânjește, scoțând o bucată de hârtie
din buzunarul din spate și întinzând-o către mine. O desfac. "Acest."
„Acesta este programul pe care mi l-ai înmânat luni”.
„Da. Am imprimat două din greșeală. Mă bucur că mi-a fost la îndemână — urăsc să pierd
hârtie. Oricum, te vom avea în formă în cel mai scurt timp. Adică dacă faci fiecare lucru din
această listă. Și vom analiza tot ce ați învățat în timpul întâlnirilor noastre pentru a ne asigura că
sunteți pe drumul cel bun.”
Fantastic. Voi fi testat.
Mă uit din nou la listă - toate lucrurile pe care ar trebui să le fac în fiecare zi pe parcursul
întregului an. Mă gândesc la planul meu de a-l suna. Despre alegerile romantice discutabile ale
Ferminei. Despre zâmbetul așteptător și încurajator al lui Defne.
Vreau la birou. Dar doar oft și dau din cap spre ea.
Oz nu vorbește cu mine timp de două săptămâni, apoi o face, iar eu vreau să-l omor.
Este o joi dimineata. Sunt la birou, mă uit la grădina Zen, reluând în cap un joc Fischer-
Spassky din 1972, când îmi spune: „Deci vii la Philly Open”.
tresare. Apoi șuieră: „Ce?”
Sunt extrem de enervat, virulent, irațional că mă întrerupe atât de aproape de o descoperire.
Mai devreme azi, în timp ce făceam fulgii de ovăz lui Darcy ( Spune-i cum este: Nutella cu ovăz
presărat deasupra, a mormăit Sabrina în timp ce mușca dintr-o Granny Smith) mi-am dat seama
că Fischer a făcut o greșeală, una pe care Spassky ar fi putut-o exploata. M-am gândit la asta de
atunci, sigur că dacă Black ar fi folosit cavalerul pentru a...
„Voi conduce”, spune Oz. „Plecăm la șase.”
De ce vorbeste? Sunt atât de iritat. „Conduceți unde?”
„Spre Philly. Ce e în neregulă cu tine?"
Îl ignor, mă întorc să mă concentrez pe reluarea mea până la sesiunea mea de după-amiază cu
Defne. Am început să aștept cu nerăbdare întâlnirile mele cu ea – parțial pentru că ea este
singurul adult uman cu care interacționez în afară de mama, dar și pentru că eu cu adevărat am
nevoie de ea să analizeze chestii de șah cu mine. Cu cât depun mai mult efort în învățarea
lucrurilor tehnice, cu atât mă lovește mai mult cât de puțin știu și cât de mult am nevoie de o
cutie de sunet. Bănuiesc că de aceea directorii generali au antrenori și antrenori și altele.
„Putem trece peste o piesă de teatru?” Încep din clipa în care pășesc în bibliotecă, alunecând
caietul în direcția ei. „Am rămas blocat pe...”
„Să vorbim mai întâi despre Philly Open.”
Ma opresc. — Philly ce?
„Philly Open. Turneul. Primul tău turneu – în acest weekend.”
clipesc. „Eu . . .”
Ea înclină capul. "Tu?"
Oh. Oh? "Mă îndoiesc . . . Nu există nicio cale. . .” Eu inghit. „Crezi că sunt gata?”
Ea zâmbește veselă. „Sincer, deloc.”
 Minunat.
„ Dar , este o oportunitate prea bună. Philly este aproape și acesta este un turneu deschis
foarte reputat.” Am doar o idee vagă despre ce înseamnă asta, motiv pentru care Defne continuă.
„Atrage jucători de elită, primii zece din lume, dar permite și jucători neevaluați ca tine în
secțiunea evaluată. Și este un turneu knockout—perdantul fiecărui meci este eliminat,
câștigătorul avansează. Deci nu vei fi blocat cu jucători mediocri doar pentru că în prezent nu
ești evaluat. Cu condiția să continui să câștigi.” Ea ridică din umeri. Cercelul unic cu pene pe
care îl poartă clinchete fericit. „Voi veni cu. Mai rău se întâmplă în cel mai rău, doar te faci
prost.”
Super-duper minunat.
Și așa mă aflu pe scaunul pasagerului lui Oz roșu Mini Hatch într-o sâmbătă dimineață. Pe
bancheta din spate, Defne afișează regulile turneului așa cum le vin în minte, vocea ei prea tare
pentru ora 7:00 „Atinge-mută-te și atinge-ia, desigur, dacă atingi o piesă în timpul rândului tău,
va trebui să mișcă-l. Trebuie să înregistrezi toate mișcările tale pe foaia de scor, în notații
algebrice. Nu vorbești cu adversarul tău decât dacă este rândul tău și oferi o remiză. Când rocați,
folosiți o singură mână și atingeți mai întâi regele. Dacă există un conflict sau un dezacord, sună
unul dintre directorii turneului pentru a-l rezolva pentru tine, nu te lupta niciodată cu... ”
"Ce crezi ca faci?" Oz latră. Îi urmăresc ochii până la PB&J învelit în folie pe care tocmai l-
am scos din geantă.
„Hm... vrei o bucată?”
„Mănâncă asta – sau orice altceva – în mașina mea și îți voi tăia mâinile și le voi fierbe în
urină.”
"Mi-e foame."
„Atunci mor de foame.”
Îmi mușc interiorul obrazului. Sincer, cred că cresc pe el. „Dar acesta este sandvișul meu de
sprijin emoțional.”
„Atunci ai o cădere mentală.” El dă semnale și viră la dreapta atât de tare, încât aproape că
mă lovesc cu capul de fereastră.
Philly Open nu seamănă cu nimic cu turneul caritabil din New York, iar primul meu indiciu
este că există presă. Nu este o sumă ridicolă, precum paparazzii de pe Taylor Swift ca. 2016. Dar
o mulțime considerabilă de jurnaliști cu oameni de la camera și fotografi înghesuie holul clădirii
de inginerie din Penn State, unde va avea loc turneul. Este vag suprarealist.
„A fost o crimă sau așa ceva?” Întreb.
Oz îmi aruncă o privire obișnuită: ești prea slab pentru a trăi . „Ei acoperă turneul.”
„Sunt concepția greșită că aceasta este NBA?”
— Mallory, măcar pretinde că ai un oarecare respect pentru sportul care este mijlocul tău de
existență.
Nu greșește. „Totuși, turneul nu va începe în altă oră.”
„Probabil doar speră să vadă o privire...”
Cineva intră în hol și Oz se întoarce în acel loc, împreună cu toți ceilalți. Există o oarecare
agitație în timp ce jurnaliștii intră în acțiune. Nu văd mare lucru: un cap înalt de păr întunecat,
apoi un alt cap înalt de păr întunecat, amândoi aruncând o privire prin camere și microfoane cu
boom și îndreptându-se direct spre lift. Nu prea înțeleg ce întreabă presa, doar cuvinte vagi care
au puțin sens împreună – în formă , premiu, Baudelaire, victorie, despărțire, candidați,
Campionatul Mondial . Până când m-am împins în picioare, ușile liftului s-au închis. Jurnaliştii
îşi murmuresc dezamăgirea, apoi se împrăştie încet.
O parte din mine se întreabă cine a fost. O altă parte, cea care a avut vise ciudate, invazive, de
ochi întunecați și mâini mari înfășurate în jurul reginei mele, este aproape sigură că...
„Înregistrarea voastră este gata, băieți.” Defne pare să ne înmâneze șnur cu etichete cu
numele. „Hai să mergem la hotel, să ne lăsăm lucrurile, apoi să ne întoarcem la ceremonia de
deschidere.”
Dau din cap, sperând să mă strec într-un micronap, când un bărbat în vârstă cu microfon face
câțiva pași spre noi. „GM Oz Nothomb?” el intreaba. „Sunt Joe Alinsky, de la ChessWorld.com .
Ai timp pentru un scurt interviu?”
„Oz este în prezent numărul douăzeci”, îmi șoptește Defne la ureche, în timp ce Oz răspunde
amabil la întrebări despre forma lui, antrenament, speranțe, gustările preferate înainte de joc
(surprinzător: ursuleți de gumă).
"Douăzeci?"
„Douăzeci în lume”.
„Douăzeci în lumea lui . . . ?”
"Şah."
"Ah corect."
Defne zâmbește încurajator. Având în vedere că am trăit și am respirat șah aproape un
deceniu și cât de multe îmi amintesc încă despre jocul în sine, știu surprinzător de puține despre
noțiunea șahului profesionist, probabil din cauza moratoriului mamei asupra jocului evaluat. Dar
Defne nu mă face niciodată să simt că sunt un idiot total, chiar și atunci când pun întrebări total
idioate. „Primele douăzeci din lume sunt importante. Ei sunt cei care reușesc să treacă de la șah
competitiv la profesioniști.”
„Nu sunt aceleași?”
"Oh nu. Oricine poate fi un jucător competitiv, dar profesioniștii trăiesc din șah. Ei se întrețin
prin premii în bani, sponsorizări, aprobări de la companii.”
Îmi imaginez o reclamă pentru Super Bowl la Mountain Dew în care apare un jucător de șah.
Mtn Dew: Băutura Grandilor Maeștri. „Este și Oz un tip?”
"Opusul. Îi plătește pe unii dintre directorii generali de la Zugzwang pentru a-l antrena.”
"Oh." Mă gândesc. „Are o slujbă secundară?” Poate face livrări Instacart de la 2:00 la 5:00
am? Ar explica starea proastă perenă.
— Nu, dar are un tată care este director la Goldman Sachs.
"Ah." Observ că jurnalistul ChessWorld.com face o poză lui Oz și iese rapid din cadru.
E o prostie. Sabrina și Darcy sunt cu prietenii până mâine; Mama a fost mai bine și lucrează
la câteva lucrări tehnice de scriere, care ar trebui să aducă niște bani necesari; Le-am spus că voi
petrece ziua în Coney Island cu prietenii, apoi voi rămâne peste noapte la Gianna. Așa că îi mint
despre ceea ce fac, dar nu au cum să afle unde m-am dus cu adevărat din fundalul imaginii lui Oz
pe ChessWorld.com .
Sunt paranoic. Pentru că sunt obosit și foame. Pentru că Oz nu m-a lăsat să-mi mănânc PB&J.
Monstru.
„Hei”, spune Joe Alinsky, ignorându-l brusc pe Oz, cu ochii îngusti la mine, „nu ești fata
care...”
„Îmi pare rău, Joe, trebuie să mergem să ne împrospătăm înainte de turneu.” Defne mă apucă
de mânecă și mă trage afară din clădire. Aerul dimineții este deja prea fierbinte.
„El vorbea cu mine?”
„Mă simt ca Starbucks”, spune ea, plecând. „Vrei Starbucks? E pe mine."
Vreau să o întreb pe Defne ce se întâmplă. Dar vreau mai tare o limonadă cu gheață cu kiwi,

așa că fac jogging după ea și renunț la subiect.

CÂND MĂ AȘEZ PENTRU PRIMUL MEU MECI, ÎN FAȚA UNUI BĂRBAT care ar putea fi bunicul meu,
inima îmi bate cu putere, palmele îmi transpira și nu mă pot opri să-mi ciugulesc interiorul buzei.
Nu sunt sigur când s-a întâmplat. Am fost bine până acum zece minute, uitându-mă în jurul
camerei aglomerate, privind în jos la rochia mea de soare liliac, întrebându-mă dacă este ținuta
potrivită de șah sau dacă îmi pasă. Apoi directorii turneului au anunțat startul și iată-mă. Se teme
să nu o dezamăgească pe Defne. Mi-e frică de aroma acrișoară din gâtul meu ori de câte ori
pierd.
Nu-mi amintesc ultima dată când am fost atât de nervos, dar e în regulă, pentru că încă câștig
în douăsprezece mutări. Bărbatul oftă, îmi strânge mâna și am patruzeci și cinci de minute de
ucis. Merg pe jos în jur, studiind poziții interesante. Apoi fac o poză cu camera și îi scriu lui
Easton.

MALLORY: Te învinovățesc pentru asta

BOULDER EASTON ELLIS: Unde ești?

MALLORY: un turneu în Philly.

BOULDER EASTON ELLIS: Omule, ești la Philly Open???

MALLORY: poate. cum te tratează educația superioară?

 BOULDER EASTON ELLIS: Am dormit trei ore pe noapte și m-am alăturat unui grup de
improvizație. Scoate-mă din mizeria mea.

MALLORY: LMAO spune-mi despre improvizație

Punctele mici din răspunsul lui Easton sar în partea de jos a ecranului, apoi dispar și nu se mai
întorc niciodată. Nu în cinci minute sau zece. Îmi imaginez o nouă prietenă mergând spre Easton,
ea uitând de mine. Ea a postat deja o mână de selfie-uri cu colegii ei de cameră pe Instagram.
Îmi strec telefonul în buzunar și trec la următoarea rundă, pe care și eu o câștig ușor, la fel ca
a treia și a patra.
"Fantastic!" Îmi spune Defne în timp ce împărțim o geantă Costco de Twizzlers în quad din
campus. Ea fumează pe ascuns a țigară, pe care ea a aprins-o spunând: FYI, eu nu modelez un
comportament bun. „Dar este un turneu eliminatoriu. Cu cât câștigi mai mult, cu atât adversarii
tăi sunt mai buni, cu atât va fi mai greu.” Ea observă încruntarea mea și își lovește umărul de al
meu. „Acesta este șah, Mallory. Proiectat cu minuțiozitate pentru a ne face nenorociți.”
Ea are dreptate. Am o gustare a ultimului meci al zilei când mă trezesc aruncând o tură, apoi
un episcop împotriva unei femei care arată ciudat ca bibliotecara gimnaziului meu. Nu- Doamna-
Larsen este o jucătoare agitată, anxioasă, care are nevoie de ani de zile pentru a face o mișcare și
scâncește ori de câte ori înaintez asupra ei. Alternez între a mâzgăli pe foaia de scor și a simți că
aș fi la grădina zoologică, mă uit la cușca leneșului și aștept să se miște. Jocul durează până la
sfârșitul rundei, când amândoi nu mai avem timp.
„Este o remiză”, spune directorul turneului fără pasiune, cercetându-ne consiliul. „Avansurile
negre”.
Asta sunt eu. Trec în runda următoare pentru că eram dezavantajat. Știu că remizele sunt
extrem de comune în șah, dar sunt tulburat. Frustrat. Nu, sunt furios . Cu mine insumi.
„Am făcut o mulțime de greșeli.” Sfăc cu furie din caise uscate pe care mi le-a întins Defne.
Vreau să dau cu piciorul în perete. „Ar fi trebuit să joc turnul c6. Ar fi putut să mă aibă de trei ori
– ai văzut cât de aproape s-a apropiat de regele meu cu episcopul ei? A fost un asemenea
spectacol de rahat . Nu pot să cred că mi se permite nici măcar la trei metri de o tablă de șah.”
— Ai câștigat, Mallory.
„A fost un dezastru . Se califică pentru ajutor federal – nu am meritat să câștig.”
„Noroc pentru tine, în șah, victoriile care merită și cele nemerite contează la fel.”
„Nu înțelegi. Am încurcat atât de multe...”
Defne pune o mână pe umărul meu. eu tac. „ Acesta . Acest sentiment pe care îl ai acum?
Ține minte asta. Îmbuteliază-l. Hraneste-l."
"Ce?"
„De aceea învață jucătorii de șah, Mallory. De ce suntem atât de obsedați să rejucăm jocuri și
să memorăm deschiderile.”
„Pentru că urăm să desenăm?”
„Pentru că urâm să ne simțim că am făcut ceva mai puțin decât tot ce ne-am putut.
 Hotelul este la cinci minute de mers pe jos de campus. Camera mea nu are ce să scriu acasă,
cu excepția faptului că: intimitate. Nu-mi amintesc ultima dată când am avut acces la un pat fără
publicul unui spiriduș de doisprezece ani și al demonului de trei mii de ani care-și posedă cobai.
Ar trebui să profit de el. Mă gândesc să mă uit la un film. Apoi mă gândesc să-mi scot telefonul,
să scot aplicații de întâlniri, să caut meciuri în zona Philly. Oportunitate perfectă fără obligații. În
plus, orgasmele îmi îmbunătățesc starea de spirit.
În schimb, mă uit pe fereastră, rejucând ultimul meu joc în timp ce soarele apune încet.
E ca și când am trimis accidental sex mamei. Ca în ziua aceea, întreaga echipă de aplauze a
intrat în mine în timp ce eu mă prefăceam că deschid ușile glisante automate cu Forța. Ca în
școala medie, când am intrat în toaleta profesorilor să mă spăl pe mâini și l-am găsit pe domnul
Carter stând pe toaletă făcând un sudoku. Ori de câte ori fac ceva cu adevărat jenant, timp de
câteva zile după incident trăiesc într-o stare de mortificare totală. Noaptea închid ochii și creierul
meu mă va trage înapoi în fântâna adâncă a rușinii mele, proiectând scene groaznice în detalii
chinuitoare pe pleoape.
(Supradramatic? Poate. Dar i-am făcut sex mamei. Am voie .)
Neuronii mei se agață de fiecare așchie de jenă, nu vor renunța la greșelile pe care le-am făcut
în timpul meciurilor mele. Am câștigat, bine, dar în al doilea joc mi-am lăsat cavalerul deschis
așa . Brut. Dezgustător. Îngrozi-
Cineva bate.
„Defne mi-a cerut să te conduc la social și să te prezint”, spune Oz când deschid ușa. Se uită
fix la telefonul său.
„Cel social?”
„Există o recepție la parter, pentru jucătorii care s-au mutat în ziua a doua. Defne nu poate
merge, pentru că este doar pentru jucători. Există mâncare și băutură gratuite.” El ridică privirea,
evaluând. "Câți ani ai?"
"Optsprezece."
Mormăie ceva despre îngrijirea copiilor mici și despre faptul că nu este Mary Fucking
Poppins. „Probabil că au Sierra Mist undeva într-un frigider. Vino.”
Nu sunt sigur la ce mă așteptam de la o petrecere de șah. Easton la o parte, nu am stat
niciodată cu oamenii PCC, dar mi s-au părut întotdeauna tăcuți și conduși de evadare. Jucătorii
de aici, însă, arată mai mult ca oameni de afaceri, purtând costume croite și râzând la pahare de
șampanie. Nu există veste pulover la vedere și nimeni nu deplânge sfârșitul prematur al
Battlestar Galactica . Toți par gălăgioși și încrezători. Tineri. Bogat. Sigur de locul lor în lume.
Unul dintre ei îl observă pe Oz și își părăsește grupul să se apropie de noi. „Felicitări pentru
că ai depășit primele douăzeci.” El se uită la mine – mai întâi distras, apoi evaluând, apoi
zăbovind. Un fior neplăcut îmi străbate șira spinării. „Nu știam că putem aduce un plus-unu.”
Oh, da, oamenii din camera asta? Sunt 98 la sută bărbați.
„Asta este sora ta?” Trebuie să fie în jurul vârstei mele și, teoretic, ar trebui să fie frumos într-
un mod clasic, sănătos, dar e ceva ceară la el, ceva tulburător în privirea lui albastră care îmi
ridică părul.
„De ce naiba ar fi ea sora mea?” întreabă Oz.
 „Nu știu, omule.” El ridică din umeri. „Este blondă. esti blond. Și e mult prea fierbinte pentru
a fi prietena ta.”
mă înţepenesc. Cu siguranță am auzit greșit.
— Mallory este un jucător de șah, omule . Tonul lui Oz picură dispreț. Indiferent de antipatie
pe care ar putea să-l aducă față de mine, Office Intruder, nu este nimic în comparație cu ceea ce
simte pentru acest tip.
La urma urmei, nu mă urăște. S-ar putea chiar să fiu cel mai bun prieten al lui. Cât de
încântător.
"Daca spui tu." Engleza lui este perfectă, dacă este ușor accentuată. Vag nord-european. „Ei
bine, dragă, această petrecere este pentru oamenii care și-au câștigat toate meciurile, așa că... . .
aștepta." Se lasă pe spate, făcând un spectacol de a mă studia. „Tu ești fata care l-a lovit pe
Sawyer la turneul de caritate?”
„Eu...”
"Da, sunteti. Băieți, aceasta este tipa care l-a umilit pe Sawyer!”
Nu sunt sigur ce se întâmplă sau de ce, dar grupul de oameni (bărbați, toți bărbați) cu care
discuta Europa de Nord ne aruncă priviri interesate, apoi se îndreaptă spre noi.
„Ce ai făcut înainte de meci?” întreabă un bărbat înalt de treizeci de ani. Accentul lui este atât
de gros, încât abia reușesc să deslușesc cuvintele. „Am nevoie de asemenea noroc.”
„Sawyer a avut o zi foarte proastă?”
„Puteai ceva decoltat? Asta e trucul?”
„Știe el că e aici?”
„Ei bine, e încă în viață. Deci, clar că nu.”
Toată lumea râde, iar eu sunt. . . paralizat. Mortificat. Ei se uită ca și cum aș fi o bucată de
carne abia sensibilă și mă simt ca un copil nebun, pe ecran, deplasat în rochia mea de soare din
dantelă. Nu sunt o floare ofilită și, de-a lungul anilor cu Bob, am avut parte de discuții cu bărbați
mai în vârstă și sexiști, dar acești oameni sunt atât de – atât de flagrant, de nepoliticos, nici măcar
nu sunt sigur cum ar trebui să fac să răspundă la—
„Scuzați-ne” – Oz mă apucă de cot și mă smulge – „o să mergem să găsim ceva de mâncare și
poate oameni care nu sunt nenorociți .”
„Oh, haide, Nothomb!”
„Învață să iei o glumă.”
„Lasă-o să rămână, pun pariu că vrea să ne cunoască!”
Mă împiedic după Oz, cu gura uscată, cu mâinile tremurând. Mă trage până în partea cealaltă
a camerei, la o masă încărcată cu aperitive. Cred că sunt șocată. „Cine erau ei?”
„Malte Koch și slujitorii săi”.
Eu dau din cap. Scurge-mi creierul. Numele lui sună familiar, dar nu prea pot să subliniez...
„El a fost numărul doi mondial în ultimii doi ani. Și un nemernic de la naștere, se poate doar
presupune. Tipul ceva mai în vârstă care a întrebat dacă Sawyer știe că ești aici este Cormenzana,
numărul șapte, sârbul înalt este Dordevic, undeva în jur de treizeci de ani, dar ceilalți sunt cam la
fel de importanți ca un bloc de beton cu ochi zgomoți. Mici rahaturi a căror pretenție la faimă
este să-i lingă anusul lui Koch. Își dă ochii peste cap și întinde orbește mâna după o ciupercă
umplută cu slănină. Oz Nothomb: în mod neașteptat, un devorator emoțional. „Nu am avut de
gând să te prezint. Nimeni nu ar trebui să vorbească niciodată cu ei. Locul lor este într-o colonie
minieră secretă de pe Marte, dacă mă întrebați pe mine. Din păcate, nimeni nu întreabă
niciodată.” Își mestecă ciuperca pentru o clipă, apoi mormăie un „Îmi pare rău pentru asta”.
Mă întreb dacă este prima scuză din viața lui. Cu siguranță sună așa. "Nu e vina ta. Dar asta a
fost. . . Cred că îi urăsc?”
„Da, o să-ți aduc insigna laminată a clubului.” Mă studiază. „O să plângi?”
"Nu."
— Ai de gând să treci apa ochilor?
„ Nu . Sunt bine. Eu doar . . .” Mă sprijin de perete din spatele meu. „Sunt așa cu toate
femeile?”
Oz pufnește. "Uită-te in jur. Câte femei vezi?” Nu trebuie să mă uit în jur. În schimb, întind
mâna după o bucată de Brie topită pe o crustă de pâine. „Majoritatea femeilor din șah decid să
sară peste aceste evenimente și să concureze în turnee numai pentru femei. Pun pariu că te întrebi
de ce.”
„Mister total.” Mi-am pus brânza pe un șervețel. nu am pofta de mancare. „Ce a însemnat asta
despre faptul că sunt în viață?”
Oftă. „Koch și gașca lui le place că l-ai făcut prost pe Sawyer, pentru că îl urăsc. Dar ei urăsc
și că îl învingi dintr-o singură mișcare, pentru că Koch se crede rivalul de o viață al lui Sawyer.
„Dar el nu este?”
„Nu poate concura. Nimeni nu poate concura cu Sawyer, într-adevăr. El domină de aproape
un deceniu. Adică”— își pune jumătate de ou de diavol în gură— “Koch este un jucător excelent,
chiar dacă inconsecvent. Are momente de strălucire. L-a forțat pe Sawyer să remizeze și odată
chiar a ajuns să-l învingă. Dar în cele din urmă nu sunt comparabile.”
Trebuie să fie mizerabil, pierzând meci după meci. — Koch nu știe?
„Sunt sigur că este destul de conștient, dar ai văzut genul de oameni cu care ține tribunalul.
Narațiunea lor este că Sawyer este un răufăcător super-diabolic care a făcut șahul previzibil, fiind
imbatabil - de parcă el nu ar fi motivul pentru care șahul a devenit atât de mare în rândul tinerilor
în ultimii câțiva ani. Îl fac să sune ca Thanos al lui Sawyer și Tony Stark al lui Koch.” Își dă
ochii peste cap. „Evident, amândoi sunt Thanos.”
Oz Nothomb: în mod neașteptat, un tip Marvel. "Suntem . . . iar la gimnaziu?”
Oz ridică din umeri. "Destul de aproape. Koch este doar un copil, sărat pentru că întotdeauna
ajunge mort în FMK. Între timp, Sawyer atrage toată atenția, face banc serios, ajunge la Time 's
Most Influential și se culcă cu Baudelaires sau altceva...
„Baudelaires?”
„Da. Este această trupă de rock experimental...”
„Știu cine sunt surorile Baudelaire.” Sabrina este obsedată. Îmi place și muzica lor. —
Sawyer se culcă cu ei?
"Da. Și Koch vrea asta pentru el. De parca."
Capul îmi explodează. „El a... Ceea ce Baudelaire a făcut-o cu Sawyer. . . ?”
— Nu știu, Mallory. Nu mă uit la televiziune reality.”
 "Dreapta." Privesc în altă parte, pedepsită. Va trebui să caut pe google asta. Mor de
nerăbdare să-mi scot telefonul chiar acum. „Ei bine, primii zece sună destul de aglomerat de
ticăloși.”
„În mare parte doar Koch și Cormenzana. Și Sawyer, dar e un brand mai bun. Nu o să-i fac o
brățară de prietenie, dar voi lua în orice zi un nemernic de sfincter și de înfricoșător ca Sawyer
peste un nemernic de melc-slug-umiditate-după-o-furtună ca Koch.
Amândoi sună unic oribil , cred că, în timp ce un bărbat smulge beignets plini de cremă de pe
masă și se îndepărtează repede, neimpresionat de vorbitul anusului.
„Oricum”, conchide Oz, „toți ceilalți din top zece sunt mai puțin pumnibili.”
Zâmbesc slab. „Este „mai puțin pumnabil” vorbirea Oz pentru „frumoasă”?
Își arcuiește o sprânceană. „Și ce înseamnă asta ?”
„Ei bine, nu ești cel mai drăguț tip pe care l-am întâlnit vreodată.”
„Sunt o naiba de încântare , Greenleaf. Și pentru înregistrare, tu și cu mine suntem la fel de
fierbinți.”
Stau la recepție doar vreo treizeci de minute. Oz are dreptate și nu toți cei din șah sunt proști:
îmi prezintă mai multe persoane care nu mă insultă, nu mă hărțuiesc sexual sau nu acționează cu
un complex de superioritate de grad mesianic. Dar grupul lui de prieteni este cu câțiva ani mai în
vârstă decât mine, iar eu ies din conversație atunci când cade pe soțiile lor și studiile absolvente.
Simt ocazional priviri laterale de la banda lui Koch asupra mea și nu pot să mă relaxez, așa că
îmi fac semn de noapte bună și mă întorc în camera mea, gata să-mi petrec restul serii
reproșându-mă pentru greșelile mele.
Până când văd semnul în lift. Trei cuvinte mici lângă etajul cinci:
Piscina interioara si sala de sport.
Mă duc acolo fără să mă gândesc bine. Intrarea pentru piscină se deschide sub cardul meu.
Când mă uit înăuntru, sunt instantaneu învăluit de căldură, clor și liniște.
Iubesc inotul. Sau orice lucru pe care îl fac, care pare ca înotul – plutește ore întregi, mișcă
uneori ca un cățeluș care se îneacă. Și iată această piscină uimitoare, pustie.
Problemă: nu am costum de baie. Bikiniul zdrențuit care abia mi se potrivea cu o ceașcă în
urmă este undeva în comoda mea de acasă și probabil că Goliath îl folosește chiar în acest
moment pentru a-și șterge fundul. Ceea ce am, totuși, este lenjerie intimă care este practic un
bikini. Și o dorință puternică de înot.
Așa că nu mă gândesc prea mult la asta: îmi trag rochia peste cap, îmi ridic sandalele și le
arunc pe cea mai apropiată bancă. Apoi sar cu o stropire puternică și dezordonată.
„Trebuie să-mi minimizez gafele” , îmi spun cincisprezece minute mai târziu, plutind peste
apă și privind în tavan. Reflectarea valurilor pe tavan este o tablă de șah deformată și deformată.
Ar trebui să urmăresc cunoștințele extinse, deoarece este puțin probabil să aprofundez mult într-
un an. Ar trebui să joc mai multe replici.
Până să mă ridic, sunt mai bine dispus. Am greșit azi, dar mă voi concentra pe îmbunătățire.
Dacă îmi cunosc punctele slabe, îmi pot adapta pregătirea. Antrenez oricum o sumă ridicolă.
Îți prefac drumul prin această părtășie , îmi amintește o voce. Este fie al meu, fie al lui
Easton.
 Ei bine, da , răspund defensiv, luându-mi rochia și pantofii, frecându-mi clorul de pe ochi.
Dar am semnat un contract pe un an, așa că aș putea la fel de bine...
Mă opresc pe loc.
nu mai sunt singur. Cineva stă chiar în fața mea. Cineva desculț, care poartă costum de baie.
Mă uit în sus, și în sus, și în sus, și în sus și mai mult , și...
Îmi scade stomacul. Nolan Sawyer se uită la mine, cu o ușoară încruntare între ochi. Sunt
uluit de faptul că el este . . . potrivi. Pieptul lui. Umerii lui. Bicepsul lui. Nimeni care petrece ore
întregi pe zi mișcând piese de o uncie în jurul unei table de șah nu are o afacere care să arate așa.
„Eu... Bună”, bâlbesc eu. Pentru că stă chiar acolo și nu știu ce altceva să spun.
Dar el nu răspunde. Doar se uită în jos, luând în sutienul meu transparent, chiloții mei cu
curcubee mici peste tot. Temperatura din piscină crește. Gravitația, de asemenea. Sunt îngrijorat
că picioarele mele nu mă vor ține.
Apoi îmi amintesc ce au spus prietenii lui Koch: Știe el că e aici?
Ei bine, e încă în viață, așa că clar că nu. Frica intră în mine.
Nolan Sawyer mă disprețuiește. Nolan Sawyer vrea să mă ucidă. Nolan Sawyer mă privește
cu puterea unui milion de urși însetați de sânge.
Nu a spart odată septul nazal altui jucător? Îmi amintesc că am auzit niște povești. Ceva se
întâmplase după un turneu și . . .
O să mă facă bucăți? Morga locală nu știe cum să mă pună împreună? Va trebui să cheme un
artist de machiaj profesionist, unul dintre acei guru ai frumuseții YouTube care fac mereu
videoclipuri cu înștiințări unul despre celălalt—
„Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!”
Cineva trece pe lângă noi, o încețoșare de piele întunecată și trunchi roșii și ghiulele în
piscină cu o stropire ca de tsunami. Sawyer mormăie ceva de genul „La naiba, Emil” și este
șansa de scăpare pe care o așteptam. Mă îndepărtez, cu picioarele pocnind de podeaua udă. Sunt
la ușă când fac greșeala de a privi în spatele meu: Sawyer mă privește, buzele întredeschise, ochii
mai întunecați decât întunecați.
Așa că fac singurul lucru înțelept: îi trântesc ușa în față și nu mă opresc să alerg până nu
ajung în camera mea, picurând pe pat.
Este a doua oară când îl întâlnesc pe Sawyer. Și a doua oară m-am retras ca un cavaler prins.
Dorm prost, blocat în vise de gafe de șah supravegheate de ochi întunecați și judecători și mă
trezesc prea devreme cu o crampe la piciorul stâng.
„Îmi urăsc viața”, mormăi în timp ce șchiopătesc în baie, gândindu-mă să-mi tai piciorul cu
un satar pentru carne. Apoi aflu că mi-a început menstruația.
Mă uit în jos la corpul meu nepotrivit, necooperant și perfid și jur că nu-i mai hrănesc
niciodată legume cu frunze, ca răzbunare. Ia asta, cățea mică.
Am împachetat o altă rochie de soare pentru azi, albastră, cu tiv de dantelă și mâneci cu
volan, dar în secunda în care o port, îmi amintesc de malul lui Malte Koch.
Purtai ceva decoltat?
În al doilea an, Caden Sanfilippo, un junior pe care îl cunoșteam încă din școală și a cărui
misiune era să fie un prost, a început să-și bată joc de mine pentru felul în care mă îmbrăcam.
Teoria mea este că era îndrăgostit de Easton și încerca să-i atragă atenția, enervându-i pe cea mai
bună prietenă, pentru că hărțuirea a încetat chiar în ziua în care a ieșit. Oricum, ori de câte ori
intram la cursul de fizică, Caden spunea lucruri creative precum Hei, granola sau Bună
dimineața, hippie cu reduceri sau This is not a Whole Alimente. A făcut-o luni și luni. Și totuși
nu m-am gândit niciodată să-mi modific alegerile de modă.
Astăzi, însă, mă privesc în oglindă și îmi dau jos rochia imediat. „Pentru că vor exploda AC”,
îmi spun, ajustându-mi blugii și cămașa de flanel, dar nu prea îmi întâlnesc ochii înainte de a
coborî.
Câștig cu ușurință primul meu meci, chiar mă simt ca un cadavru plin de apă. După prestația
rușinoasă pe care am dat-o aseară, sunt foarte atent la fiecare mișcare. Îmi consumă o parte din
timp, dar să fiu mai puțin imprudent dă roade.
„Merde”, murmură adversarul meu înainte de a-și întinde mâna spre mine, probabil pentru a
recunoaște înfrângerea. O iau cu o ridicare din umeri.
Al doilea adversar al meu întârzie. Un minut. Două. Cinci. Eu joc Alb, iar directorul turneului
mă încurajează să fac prima mișcare și să pornesc ceasul, dar mi se pare nesăbuit.
 Pe măsură ce au loc eliminări, numărul de jocuri pe tură scade. Pot vedea doar o mână, toți la
mese îndepărtate, și observ că majoritatea jucătorilor rămași par să fie în jurul vârstei mele sau
doar puțin mai în vârstă. Îmi amintesc ceva ce a spus Defne zilele trecute, când a verificat dacă
mi-am mărit programul de antrenament (nu am făcut-o): șahul este un joc al unui tânăr, așa că
fizic, mental, cognitiv, cei mai mulți dintre cei mai buni GM încep să scadă începutul anilor
treizeci. Cu cât mă antrenez mai mult, cu atât cred mai mult.
Pentru a trece timpul, mâzgălez flori pe tabelul de bord, gândindu-mă la e-mailul trimis de
școala lui Darcy: în clasa ei sunt doi copii cu alergii la nuci, iar PB&J-urile nu vor avea voie. Au
sugerat unt de semințe de floarea-soarelui, dar am un număr diferit de zero de motive să cred că,
dacă lui Darcy nu îi place, ea va trimite un e-mail CPS că o otrăvesc...
„Îmi pare atât de rău”, spune un accent britanic. Un tip înalt se pliază în scaun vizavi de al
meu. „Exista o linie pentru baie și am băut trei cești de cafea. Jocurile Foamei nu au nimic în
toaleta bărbaților la un turneu de șah. Sunt Emil Kareem, mă bucur să te cunosc.”
mă îndrept. „Mallory Greenleaf”.
"Știu." Zâmbetul lui este deschis și cald, dinții alb-fildeș pe pielea închisă și bărbierită. Este
un star de cinema chipeș – și este conștient.
"Au ne-am întâlnit înainte?" Întreb.
"Nu avem." Zâmbește din nou, iar gropița de pe obrazul stâng se adâncește. Este ceva familiar
la el și nu-mi vine prin minte ce este până când trei se mută.
El este tipul de la piscină. Alergare. Purtând cuferele roșii. Stropind cu apă peste mine și pe
Nolan Sawyer, dându-mi o cale de ieșire. Probabil că ar trebui să cântăresc ramificațiile acestor
informații, dar Emil este un jucător prea bun ca să-mi las mintea în derivă. Stilul său este atent,
pozițional cu explozii de avansuri agresive. Îmi iau mai multe mișcări pentru a mă obișnui cu el
și chiar mai mult pentru a realiza un contraatac sensibil.
„Greenleaf”, spune el cu un zâmbet autodepreciant când o iau pe regina lui, „aveți milă,
vrei?” Este primul jucător care a vorbit cu mine în timpul unui meci și nu am idee cum să
răspund. În mod clar, șahul îmi distruge abilitățile sociale.
"Bine bine bine." L-am încolțit și aproape pare mulțumit. — Înțeleg de ce a vorbit despre tine
acum, murmură el. Sau poate că nu, nu prea pot desluși cuvintele. Îmi zâmbește din nou, plăcut
și primitor.
Vreau să fiu prietenul lui.
„Ești un profesionist?” Întreb.
„Nu. Am o viață.”
Râd. "Ce faci?"
„Sunt senior la NYU. Economie." Îmi înclin capul să-l studiez. Am crezut că va fi mai
aproape de vârsta mea. „Am nouăsprezece ani, dar am sărit câteva clase”, spune el, citindu-mi
gândurile.
„Ești un mare maestru?”
„În această etapă a turneului, fiecare jucător este. În afară de tine”, spune el, fără răutate și
multă bucurie. „O să-i trimiți pe câțiva dintre ei plângând în toaleta bărbaților.”
„Se pare că au mai multe șanse să-mi dea cheia mașinii.”
 „Doar păcălelii. Lasă-mă să ghicesc... l-ai cunoscut pe Koch?
Dau din cap.
"Ignora-l. Este un melc jalnic, veșnic amărât pentru că odată a făcut o prostie la televiziunea
națională.”
"În nici un caz."
"Oh da. Ceremonia de decernare a premiilor la Montreal Chess. Pubertatea e o cățea, la fel și
internetul. Au făcut-o meme în eternitate. La fel ca atunci, a jucat un meci întreg împotriva lui
Kasparov, cu un muc uriaș atârnându-i de nas. Rahatul ăsta te cicatrici.”
Îmi acopăr gura. „Este povestea lui despre originea superticălosului.”
„Nu este ușor să crești ca un minune în fața camerelor de filmat – jurnaliștii sunt fără milă .
Când Koch avea șaisprezece ani și s-a hotărât să crească o barbă? Toată lumea a făcut poze.
Nimeni nu i-a spus că arată ca propriul său geamăn rău, subnutrit, cu o deficiență de fier.”
Am scos un râs – unul adevărat, primul meu de când a început turneul, poate chiar de când a
plecat Easton. Emil se uită cu o expresie bună, curioasă.
„Nu are nicio șansă”, spune el criptic.
îmi dresesc glasul. „Te joci de mult?”
"Din totdeauna. Familia mea s-a mutat în Statele Unite când eram mică, așa că aș avea cea
mai bună pregătire disponibilă. Dar spre deosebire de toate oamenii ăștia” – gesticulează prin
cameră – „Îmi place șahul doar o sumă rezonabilă . Prefer să lucrez în finanțe și să joc ocazional
turnee pentru distracție. De asemenea, nu ajută când cel mai apropiat prieten al tău este cel mai
bun jucător pe care sportul l-a văzut în câteva sute de ani. Îți pierzi în continuare figurinele de
acțiune Spider-Man pentru el. Te face să-ți regândești prioritățile.”
mă încruntă. "Tu ce faci- "
„Albul merge înainte”, spune directorul turneului, întrerupându-ne. — Următoarea rundă e în
zece minute.
Urăsc să-mi scurtez conversația cu Emil, cu atât mai mult când o găsesc pe Defne afară,
așezată lângă un Oz mohorât, mohorât și care clocotește.
"Ce s-a întâmplat?" Întreb.
„Planificatorul meu de nuntă nu mai are bujori. Ce crezi că s -a întâmplat? Am pierdut." Se
uită cu privirea. „Întregul turneu ar fi putut fi un e-mail.”
mă scarpin în cap. Vreau să o întreb pe Defne dacă mai are vreun Costco Twizzler, dar mi se
pare un moment prost. „Pariez că a fost un meci foarte greu.”
„ Nu mă patrona.”
Închid gura și mă retrag cu un pas.
„Am văzut că ești potrivit cu Kareem”, spune Defne. „Este un jucător excelent.”
"El este."
"Cum a mers?"
Mă uit în jur, neliniştit, având în vedere şansele ca Oz să mă atace. Probabil că îl pot lua, dar
dacă scoate o seceră din buzunar? El este cu siguranță tipul de seceră portabilă. „Am fost foarte
norocos. Nu era într-o formă grozavă, așa că...
"Oh, Doamne." Ea sare în picioare. „Ai câștigat ?”
 „Sunt sigur că a fost doar…”
Ea mă îmbrățișează în jurul gâtului. „Este fantastic , Mal! De ce stai in gol aici?”
„A fost doar un joc. Nu eu am- "
„Ați avansat în sferturi de finală !”
Aștepta. "Aștepta." Ce? "Ce? Nu avem cum să fim deja în sferturi de finală.”
— Te-ai uitat măcar la tabloul turneului? întreabă Oz acerb.
"Sunt . . . nu sunt sigur unde este. Am luat-o joc cu joc...”
„Perle înaintea porcilor”, mormăie Oz.
mă încruntă. „Tocmai mi-ai numit porc...”
Defne mă trage înapoi în clădire, plângând entuziasmat despre ratingul meu FIDE. Mă aștept
să mă conducă înapoi în sala mare de turneu, dar ea face o viră strânsă la stânga.
"Unde suntem- "
„Sferturile sunt aici.” Ea îmi aruncă o privire lungă, apreciativă. „Ai vrut să te machiezi?”
„De ce aș vrea să mă machiez?”
„Oh, nu trebuie. Nu am vrut să insinuez că ar trebui. Ea îmi aruncă o privire de scuze. "Arati
fantastic. Întotdeauna o faci . În plus, corpurile nu sunt decât cojile cărnoase în care locuim în
interiorul în timp ce ne mișcăm în planul muritor. Nu e nevoie să-i îmbraci pentru camere...”
— Camerele de luat vederi ?
„Da. O mulțime de prim-planuri, de asemenea. Hai, am întârziat.”
Noua locație este mai mică, mai strălucitoare și mai aglomerată. Sunt zeci de scaune care se
umplu rapid, iar oamenii șoptesc entuziasmați, ca și cum următorul film Fast & Furious este pe
cale să fie proiectat. Toate scaunele sunt orientate spre o estradă cu un rând de patru scânduri.
Seturile de șah sunt de lux. Ceasurile sunt de lux. Chiar și sticlele de apă sunt de lux... Fiji? La
trei dolari un pop? Într-adevăr?
„Camere filmează fiecare set de jucători și tabla lor, iar meciurile sunt transmise în direct pe
acele ecrane mari din spatele estradei. Și – arată ea în lateral – comentatorii sunt acolo.
„Comentatori?”
"Nu vă faceți griji. Ele funcționează pentru diverse servicii de streaming și canale TV. Nu va
trebui să-i asculți povestind fiecare gafă.” Iisus. „Directorul turneului te va chema pe scenă,
dar...”
„Iată-ne”, începe un crainic. „Boardă unu, Malte Koch și Ilya Miroslav. Bordul doi, Mallory
Greenleaf și Benul Jackson. Consiliul trei, Li Wei și Nolan Sawyer. Bordul patru...”
Anxietatea se unește în mine. Mă întorc către Defne. „Ce se întâmplă dacă câștig?”
Defne îmi aruncă o privire confuză. „Tu treci în semifinale.”
„Împotriva cui?”
„Împotriva oricui și-a câștigat meciul. De ce?
Care este problema?" Care este problema? Care este problema ? „Defne, nu vreau să merg
împotriva...”
„Vă rog, jucători, veniți pe scenă și stați unul lângă altul pentru câteva poze.”
Genunchii mi se cataramează. Defne îmi dă din cap încurajator. Apoi un zâmbet încurajator.
Apoi, când e clar că picioarele mele sunt din beton și nu au intenția de a se mișca, o împingere
încurajatoare. Îmi trec greu prin spaima pe estradă, așteptându-mă să mă împiedic pe trepte. Sunt
eu, Jennifer Lawrence la Oscar. Preoteasa templului a accidentelor publice. Poate voi vomita și
eu peste tot, doar pentru distracție.
Mă duc până la capătul șirului de finaliști, lângă Koch (cine îmi dă un că lasă pe oricine să
intre în zilele noastre să arunce o privire) și două capete în jos de celălalt jucător, unul mai înalt
decât ceilalți, cel cu încruntarea adâncă și temperamentul.
Refuz să mă gândesc la numele lui.
„Greenleaf, nu?” mă întreabă directorul turneului. Sunt tentat să neg, dar dau din cap. Nu este
greu de ghicit: sunt singurul jucător necunoscut pentru el, din moment ce nu sunt nimeni din
Noonetown. Ca să nu mai zic, singura fată. Am grijă să nu mă uit înspre public. Sunetele
fulgerelor și șoaptelor sunt destul de rele. „Consiliul doi. Pe dreapta."
Mă amestec acolo, ținând capul în jos. Sunt niște ochi întunecați și plini de cap pe care nu aș
vrea să risc să-i întâlnesc.
Benul Jackson este cu cel puțin trei ani mai tânăr decât mine și scoate din mine unul dintre cei
mai buni șah pe care i-am jucat vreodată. Există o eleganță în mișcările lui, o frumusețe în
atacurile lui, o clasă în apărarea lui, care aproape că mă fac să uit că sunt în cel mai public
moment al vieții mele. Tata mi-a spus odată: Există două tipuri de jucători: războinicii și artiștii
. Jackson este cel din urmă.
De asemenea, este dureros de lent.
În timpul celorlalte meciuri ale mele, ori de câte ori adversarul meu avea nevoie de prea mult
pentru a se hotărî asupra unei mișcări, mă stăteam și mă plimbam, mă întindeam puțin, poate
chiar aruncam o privire la poziții interesante de pe panourile din apropiere. Pe estradă, însă, nu
îndrăznesc. Dacă alunec? Dacă mă ridic prea repede și leșin? Ce se întâmplă dacă tamponul meu
se scurge prin blugi? Malte Koch și prospețimea lui prematură ar trebui să fie o poveste de
avertizare pentru noi toți. Așa că mă uit doar în jur – masa comentatorilor, linia verticală de pe
fruntea lui Jackson, foaia mea de scor cu adnotări. Îmi înregistrez mișcările și scriu pe margini.
Flori. Inimi.
Ochi adânci, întunecați, intensi.
Mă opresc, înroșind. Din fericire, Jackson alege asta moment să-mi iau turnul și să cad în
capcana mea. Prea mult artist, nu destul de războinic . Câștig în patru mișcări, iar el îmi strânge
mâna cu un zâmbet confuz și încurcat.
„Impresionant”, spune el. "Remarcabil. Stilul tău îmi amintește de. . .” Privirea lui trece
undeva pe lângă umărul meu. Se stinge cu o scutură de cap înainte de a părăsi estrada. Când mă
uit în jur în căutarea lui Defne, câțiva jurnaliști mă privesc curioși. Închid ochii și șoptesc o
rugăciune tăcută către panteonul semizeilor de șah: Nu lăsa următorul meu meci să fie împotriva
lui Sawyer. Vă rog. Voi evidenția un cobai răpit cu depresie la altarul tău.
Abia când tabelele nu sunt pregătite pentru semifinale, îmi dau seama de eroarea căilor mele.
Cineva anunță că următorul joc al lui Sawyer va fi împotriva lui Etienne Poisy. Îmi inspectez
creierul ca să mă asigur că nu este numele meu – uf – și mă îndrept vesel către bordul meu,
sperând că Darcy nu va fi prea supărată când îi voi sacrifica animalul de companie.
Atunci îl văd pe Malte Koch, stând pe partea Albă.
 Mă opresc brusc.
Nu. Nu. Nu, nu. Nu joc împotriva unui ticălos a cărui înțelegere a genului poate fi datată
undeva în anii 1930. In niciun caz eu...
"Totul este bine?" întreabă directorul turneului, observând ezitarea mea.
Prefer să beau o cutie de spray pentru corp Axe în timp ce ratonii sălbatici se sărbătoresc cu
măduva mea osoasă expusă decât să stau vizavi de acest ticălos . „Da.” Eu inghit.
Zâmbetul lui Koch este, probabil, cel mai pălmuitor lucru pe care l-am văzut vreodată, dar
felul în care își mânuiește piesele pe tablă îi dă curs pentru banii lui. Ori de câte ori le mută într-
un pătrat nou, adaugă puțină înflorire, ca și cum ar amâna un muc de țigară. Mă face să vreau să-l
jupuiesc și să-i folosesc pielea pentru a tapița canapeaua mamei.
Apoi începe să vorbească. „Așa că ai ajuns în semifinale.”
"Clar."
„Ești aici prin programul Make-A-Wish? A existat un memoriu despre care te-am lăsat să
câștigi pe care nu l-am primit niciodată?”
Îmi mut pionul ca răspuns la varianta lui Ruy Lopez cu care a deschis, despre care se
întâmplă să citesc până la nebunie în ultimele două săptămâni. Sunt destul de sigur că este
împotriva regulilor ca el să vorbească cu mine la rândul meu. Destul de sigur, dar, din păcate, nu
este sigur.
„Știați că turneele cu o singură eliminare se mai numesc și moarte subită? Ca și în cazul în
care pierzi, ești ca și mort.”
Îmi strâng maxilarul. „Este necesară conversația?”
"De ce? Esti enervat?"
"Da."
Un alt zâmbet. „Atunci da, este.”
Vreau să-i tai liniile de frână. Numai un pic.
„Știi”, continuă el degajat, „îmi place mai mult când femeile se țin de propriile lor turnee.
Consider că există o ordine firească a lucrurilor.”
Ridic privirea și zâmbesc dulce. „Îmi place mai mult când bărbații își închid gura și își îndesă
curele în fund, dar este clar că nu putem obține întotdeauna ceea ce ne dorim.”
Zâmbetul lui Koch se lărgește. Ridică mâna pentru a face semn directorului turneului să se
apropie. „Scuzați-mă, ați putea să o rugați pe doamna Greenleaf să evite utilizarea limbajului
profan?”
Regizorul îmi aruncă o privire ofilită. "Domnișoară. Frunză verde. Ești nou aici, dar trebuie să
urmezi regulile. Ca toți ceilalți.”
„Dar...” Închid gura, obrajii se încălzesc.
O să-l omor. O să-l ucid pe Malte Koch. Sau voi face următorul lucru cel mai bun: să-l
anihileze pe nenorocitul său de rege.
Probabil.
Pot fi.
Dacă reușesc.
 Partea cea mai rea este că nu sunt surprins să aud că el este numărul doi în lume. Este un
jucător excelent . Încerc să-i prind regina, dar el se îndepărtează. Încerc să preiau controlul
asupra centrului, dar el mă împinge înapoi. Încerc să-i distrug linia de apărare, dar nu numai că el
îmi face încercările, ci și el lansează un atac propriu care aproape că îl are pe regele meu în frâu.
Acesta este un jucător foarte periculos, îmi spun.
Pe lângă faptul că este cel mai rău sac de rahat pe care l-ai întâlnit vreodată , adaugă o voce
din mine. Am scos un hohot de râs tăcut și am jucat și mai agresiv.
Jocul nostru durează mult peste celălalt. Au trecut șaptezeci de minute și încă ne luptăm. Am
regina lui, dar mi-a luat turnul și cavalerul meu și o groază densă, ca de beton, începe să-mi
zvâcnească în fundul stomacului. transpiram. Partea din spate a gâtului meu este fierbinte, părul
lipicios de pielea mea.
"Ce faci aici? Ai venit să vezi cum se face?” Tonul lui Koch este suficient de scăzut încât
microfoanele să nu-l ridice. El nu vorbește cu mine.
„Te va avea în mai puțin de cinci mișcări”, spune o voce profundă și sigură din spatele meu.
O recunosc, dar nu te întoarce, nici măcar când aud pași care se estompează.
Sawyer e în mijlocul unei iluzii. Nu sunt nici pe departe să câștig. Nu pot face aproape nimic
cu această poziție. Apoi, din nou, Koch este aproape la fel. . .
Oh.
Oh.
Brusc are sens. În mai puțin de cinci mișcări. Da. Da, trebuie doar să...
Îmi mișc pionul. O mișcare tăcută și sigură, dar ochii lui Koch se îngustează. Habar nu are ce
fac și l-am antrenat să se aștepte la atacuri din spate. El studiază placa de parcă ar fi un cifr din al
doilea război mondial, iar eu mă așez și mă relaxez. Îmi iau pixul, îmi adnot mișcarea, încerc un
portret al lui Goliath pe tabelul de scor pentru a omorî timpul. Acea fiară proastă s-a infiltrat cu
adevărat în inima mea...
Koch își mută cavalerul. Răspund imediat cu episcopul meu, derutându-l și mai mult.
Repetați asta, cu variații minime, din nou și din nou, până la . . .
„Timpul a expirat”, spune directorul. Koch ridică privirea, cu ochii mari, buzele subțiri.
Intențiile mele răsare la el. „Este o remiză. Negrul merge înainte.”
Maxilarul lui Koch se strânge. Nările îi fulgeră. Se holbează la mine de parcă i-aș fi furat
banii de prânz și mi-am cumpărat un boa cu pene cu ea. Ceea ce, să fim reali, am cam făcut-o.
Moarte subită , i-am gura.
„M-ai păcălit”, scuipă el.
"De ce? Ești enervat de asta?”
"Da!"
Zambesc. "Atunci da. Te-am păcălit.”
Există o pauză de patruzeci și cinci de minute înainte de finală, pe care o petrec cu Defne și
Oz pe un petic de iarbă umbrit de tufele de hibiscus. Nivelul de a-l deține pe Koch dispare rapid
și un alt fel de teamă crește.
 Următorul meu meci este împotriva lui Sawyer. Și pentru că creierul meu este făcut din sos de
mere, nu mă pot opri să mă gândesc la pupa lui expresie. Aerul gros de clor care îi ondula părul
de pe gât. Buzele lui pline aproape mișcându-se, de parcă ar fi fost gata să spună ceva...
„Primul turneu și ajungi în finală”, mormăie Oz, despărțind furios o crenguță într-un milion
de bucăți. „Al naibii de copii-minune.”
— Am optsprezece ani, subliniez.
„Ești un copil de șah . Un copil. Aș putea să-mi bag sfarcul în gură și tu nu ai putea să te
prinde de el.
Sprâncenele lui Defne se ridică. — Nu știam că ai lactat, Oz.
„Tot ce spun, este pe nedrept genială. Wunderkinds sunt atât de degradați. Știi ce e înăuntru?
Munca grea. Necazurile. Oameni ca tine și Sawyer, cu creierul tău talentat și talentul nemărginit
sunt adevărata plebe.
Schimb o privire amuzată cu Defne. Poate că nu cresc pe Oz, dar cu siguranță el crește pe
mine.
„Ai jucat vreodată împotriva lui Sawyer?” Il intreb.
"Desigur. De când era un nebun.”
„A câștigat vreodată?”
Își îndepărtează privirea cagily, cu bărbia înaltă. „Nu ca atare. Dar odată i-am oferit o remiză
și s-a gândit să accepte.”
"Şi tu?" o intreb pe Defne.
Sunt aproape sigur că ea „Da. Am” este puțin tensionat.
„Ceva sfaturi despre cum să evit să mă prostesc?”
„Deschide cu Ruy Lopez sau Caro-Kann. Castelul devreme.” Pare neobișnuit de nevorbitor.
Reticent. "Vei fi bine. Știi ce să faci cu Nolan.” Mă întreb de ce îl numește pe Sawyer pe
prenume, când numele de familie par să fie o normă în lumea șahului.
„Presupunând că vrei chiar să câștigi”, subliniază Oz. „Din moment ce are pantaloni –
îngrozitor de înspăimântător, iese nepoliticos din conferințele de presă, lovește cu pumni în
pereți și odată a numit un arbitru un rahat. În plus, știm cu toții ce gen de gene care rulează în
acea familie, așa că...
„Oz.” Tonul lui Defne este mai ascuțit decât l-am auzit eu vreodată.
"Ce? E adevărat. Despre bunicul lui Sawyer și despre Sawyer că este un nenorocit.
„Era un copil . El a fost întotdeauna violent doar cu Koch, pentru care cu greu poate fi acuzat,
și nu a făcut nimic din toate astea de ani de zile ”, replică Defne. „Când a pierdut în fața lui
Mallory, a stat acolo și s-a uitat după ea și... . .” Defne ridică din umeri și îmi ține ochii. — Nu
trebuie să te abții, Mal. Este un băiat mare. Indiferent ce vei oferi, Nolan poate accepta.”
Zâmbetul ei este slab. „Probabil că o vrea .”
Mă îndoiesc că Nolan No Emotional Regulation Skills Sawyer vrea ceva de la mine. Probabil
că mă pregătesc degeaba, iar el abia știe că exist, nu-și amintește că ne-am jucat vreodată și s-a
uitat la mine aseară doar pentru că făceam baie pe jumătate goală în piscină, ca o fată nebună
care vorbește. cu felinare.
 Meciul va fi bine. Fără evenimente. Nu e mare lucru. O afacere micro. Nano afacere. Probabil
că voi pierde, pentru că Nolan Sawyer este Nolan Sawyer și, deși partea competitivă a creierului
meu (adică, toată) urăște ideea, nu contează. Îmi prefac drumul prin această părtășie...
— Mallory, ai un moment?
Cineva îmi împinge un microfon în față în clipa în care mă întorc în sala de turneu. Presa pare
să se fi triplat — sau poate că se simte așa, pentru că jurnaliștii de mai devreme se înghesuie în
jurul meu, întreabă care este trecutul meu, dacă mă antrenez la Zugzwang, care este strategia mea
pentru meciul final și personalul meu. favorit: „Cum te simți să fii o femeie la șah?”
„Scuzați-ne”, spune Defne, zâmbind politicos, apoi se alunecă între mine și camere și ne
împletește printre mulțime. Se fac fotografii, se fac cereri de comentarii și există o singură cale
de evacuare.
Sus pe scenă.
Sawyer este deja acolo. Aşteptare. Stând pe Negru, urmărindu-mi toate mișcările. Ochii lui
asupra mea sunt neliniştitori. Există ceva prea ascuțit, prea râvnitor, aproape achizitiv la ei. Ca și
cum meciul este o idee ulterioară și eu sunt ceea ce a venit aici.
Singura explicație posibilă este că mă urăște. Este încântat să mă aibă acolo unde mă poate
fărâma cu ușurință în bucăți – răzbunare pentru momentul în care l-am învins. Mă va tăia în
bucăți, mă va unge cu oțet balsamic și va savura fiecare mușcătură.
Calma. Este imaginația ta hiperactivă. Ca atunci când vezi păsări pe cer și nu poți să nu te
întrebi dacă sunt o familie de vulturi care se învârt deasupra capului tău. Bobine groase și calde
de tensiune în interiorul meu. Sawyer este un tip intens. Probabil că nu mă place, dar doar puțin.
Pe îndelete. Ca un concert secundar.
Mă forțesc să merg la el, pas după pas după pas. Clipurile clipesc și mulțimea bâzâie și ajung
în sfârșit la partea albă a mesei.
Sawyer stă în picioare.
imi intind mana.
O ia imediat, aproape cu nerăbdare. Îl ține o atingere prea mult timp. Palmele lui sunt calde,
neașteptat de calos.
— Mallory, murmură el. Vocea lui este profundă, sumbră împotriva obturatorului camerelor,
iar eu tremur. Ceva fierbinte și electric mă linge pe șira spinării.
„Bună”, spun eu. Nu-mi pot smulge privirea de la a lui. Sunt fără suflare?
"Bună." Îi lipsește suflarea?
„Bună”, repet, ca un total idiot. Ar trebui să mă așez, chiar ar trebui...
"Scuzați-mă." O voce necunoscută. Sunt concentrat pe Sawyer, și durează ceva timp să
pătrundă. "Domnișoară. Greenleaf, îmi pare rău. Trebuie sa vorbim."
Mă întorc. Directorul turneului urmărește strângerea noastră de mână cu o expresie de scuze,
tulburată.
— A apărut o eroare, doamnă Greenleaf. Își drese glasul. „Nu vei juca acest meci.”
În recreația Festivalului Fyre care este viața mea, probabil că nu ar trebui să găsesc nimic din
toate acestea surprinzător. Dar nici măcar nu pot să cred – pur și simplu nu pot să cred, că am
început să joc șah acum trei săptămâni și că sunt deja implicat în dramă.
Sincer: ce naiba?
Oamenii trimit despre tine , a șoptit Defne acum câteva minute. Aceasta este o farsă. Toată
lumea este de partea ta.
Am dat din cap orbește, greață recunoscătoare că nici mama mea (prea sensibilă), nici Darcy
(prea tânără), nici Sabrina (prea TikTok) nu sunt pe Twitter. Ar fi trebuit să-mi iau un nume de
șah. Quinn Von Rook. Horsie McCastle. Knighterella Black.
"Ea a câștigat." Defne, care s-a prezentat directorului turneului drept antrenorul meu, ma
susținut în ultimele zece minute. Stau lângă ea, abia urmând conversația.
„A făcut, da”, spune directorul, uitându- mă. Pot să am niște fentanil? niveluri de durere. A
mutat conversația de pe scenă, aparent pentru a fi departe de camere, dar presa se învârte în jurul
nostru ca niște piranha.
Această dramă de șah în care sunt implicat? Se pare că este televizat .
„Dar există reguli”, continuă directorul, „și una dintre ele aceste reguli sunt că nimic altceva
decât mișcările ar trebui să fie adnotat pe tabelul de scor. Și doamna Greenleaf a scris și, um, a
desenat mai multe lucruri pe ale ei și... ”
— Haide, Russel. În mod clar, el și Defne se întorc cu mult înapoi. „Este primul ei turneu –
habar nu avea.”
„Cu toate acestea, adversarul ei s-a plâns. Cum este dreptul lui.”
Zece perechi de ochi se întorc spre Koch, care ne privesc placid de la înălțimea tulburării sale
de personalitate zâmbitoare. Are mâna de sus și vreau să-l prefierbe și să-l hrănesc broaștelor din
New Jersey.
„Care este scopul regulii fără a mâzgăli?” o întreb pe Defne pe sub răsuflarea mea.
 „Pentru a împiedica jucătorii să introducă ilegal note care ar putea ajuta împotriva
adversarului lor. Dar – ridică ea vocea – este o regulă care nu a fost aplicată de-a lungul timpului.
Este ca acele legi care nu mănâncă pui prăjit cu furculița !”
"Ce desena ?" întreabă Sawyer, cu voce profundă aproape leneșă.
Pentru că pentru ca lucrurile să fie neplăcute, Nolan Sawyer și managerul său – o roșcată cu
aspect ascuțit în vârstă de treizeci de ani – fac parte din această conversație. Stă în picioare, cu
brațele încrucișate pe piept, un blazer negru peste un buton alb deschis la guler. Prostit de
atrăgătoare , o voce nepotrivită, inoportună din interiorul meu, blamește.
O suprim tăcută.
Cel puțin să-l văd pe Sawyer interacționând cu Koch este o dovadă tangibilă că el îl detestă
absolut. Încă nu sunt sigur ce simte pentru mine, dar chiar dacă mă urăște, sunt numărul doi
îndepărtat în nemulțumirile lui.
"Aici." Defne îmi ține tabelul de scor la el și eu mă întorc.
„Nu reușesc să văd cât de mâzgăloși este” — se uită la marginea foii mele; sprâncenele i se
arcuiesc — „pisica a ajutat-o să câștige meciul”.
„Este un cobai,” mormăi și iau o duzină de priviri murdare pentru efortul meu.
„Din păcate, regula este formulată în linii mari”, explică Russel. „Nu l-aș aplica dacă ar fi
după mine, dar dacă adversarul doamnei Greenleaf – domnul Koch – ne-ar cere să facem acest
lucru. . .”
„Acesta este o prostie.” Sawyer returnează foaia, neimpresionat.
— Ce, Sawyer? spune Koch. Zâmbetul se intensifică. — Te-ai speriat că te voi bate?
Acesta este motivul pentru care Sawyer este de partea mea în acest sens? Pentru că mă
consideră cel mai puțin periculos adversar? În burtica mea se îndoaie zâmbete de dezamăgire,
dar îmi amintesc că nu-mi pasă — de șah sau de băieții care îl joacă. Falsificarea. prefac asta .
„Taci dracu’, Koch”, trage Sawyers, mai mult enervat decât supărat, de parcă Koch ar fi un
țânțar pe care îl învinge. „Dacă îl elimini pe Mallory”, spune el, de parcă ar avea dreptul la
numele meu, de parcă ar putea spune un cuvânt și să mă facă să roșesc, „Nu mă voi juca”.
Russel palid. A avea cel mai bun jucător departe de turneu probabil nu este o imagine bună.
„Dacă renunți, domnul Koch va câștiga automat primul premiu.”
„Sună bine pentru mine”, spune Koch.
Sawyer tace o clipă. Apoi dă din cap cu amărăciune. Maxilarul i se strânge și mă aștept să
facă ceea ce este cunoscut pentru el: țipă. Face o scenă. Rupe niște chestii.
El nu are, totuși. Se întoarce spre mine cu o privire lungă, de necitit. Apoi mormăie: „Urăsc
rahatul asta” și pornește pe scenă, luându-i locul încă o dată.
Russel se dezumflă de ușurare. Abia rezist tentației de a-l împiedica pe Koch în timp ce îl
urmărește pe Sawyer pe scenă.
„Grâs”, îmi spune Defne. Ochii ei sunt ațintiți pe monitoarele transmise în direct pe măsură
ce începe meciul. „Ce ticălos.”
„Da. Sincer, ar trebui să plecăm. Nu vreau să-l văd pe Koch jucând. . . Aștepta. Ce face
Sawyer?
 Își mută regina cavalerul într-un model ciudat. Înainte și înapoi și apoi din nou. O grămadă de
mișcări inutile și tăcute, în timp ce Koch lansează un atac serios. Cu Alb.
„El este . . .” Zâmbetul lui Defne se dezvăluie încet. „O, Nolan. Rahatul mic.”
"Ce face?"
„Îi dau lui Koch o șansă de două mișcări.”
"Ce-i asta?"
Ea își acoperă râsul cu o mână. Camera este o mizerie de șoapte. „Îi spune lui Koch că îl
poate învinge, chiar și cu un handicap.”
„Asta este. . .”
„O nuanță serioasă.”
„Și nesăbuit. Vreau să spun . . . ce dacă pierde?”
El nu are. Pierde, adică. El câștigă într-o serie de mișcări care pot fi descrise doar ca fiind
jenante – mai ales pentru Koch, care încă este îmbujorat de furie în timpul ceremoniei de
premiere, când Russel, directorul turneului care este pe cale să dezvolte o problemă cu băutura, îi
înmânează lui Sawyer un cec de cincizeci de mii de dolari. .
Ochii îmi umf atât de tare, probabil că voi avea nevoie de o operație. — Cincizeci de mii de
dolari?
„Ei bine, este doar un turneu deschis”, explică Defne. „Știu că este mic, dar...”
„Este o grămadă de bani!” Aproape că mă sufoc cu saliva. Nu mă așteptam ca premiile să fie
atât de mari. Ce este asta, OnlyFans?
Nu mă pot abține să urmăresc mișcările lui Sawyer în timp ce iese de pe scenă. Presa îl
înghesuie imediat, începe să pună întrebări, dar o mână ridicată de la el îi face să se sprijine
instantaneu opriți, de parcă ar fi alarmați de acest tânăr de douăzeci de ani, imprevizibil, istoric.
Și apoi . . .
Apoi, o fată frumoasă cu părul lung și negru aleargă spre el, iar el o îmbrățișează. O văd
râzând, îl văd pe jumătate zâmbind, îl văd trecând un braț peste umărul ei și îndreptându-se spre
ieșire. Privesc în altă parte, pentru că . . . n-aș vrea să-i întâlnesc ochii și să ajung cu sufletul
devorat. Mă gândesc la cât de mizerabilă trebuie să fie prietena lui, cu temperamentul și
zvonurile Baudelaire, când o tânără cu părul negru, cu o insignă BBC, se apropie de mine.
Deschid gura să spun Nu, te rog nu, nu mă pune să fac asta, nu mă pune să dau un interviu , dar
ea vorbește prima. „Mallory? Eu sunt Eleni Gataki. Mă bucur atât de mult să te cunosc.”
„Eu chiar nu. . .”
Ea îmi urmărește privirea către insigna ei. „Nu sunt aici pentru... sunt doar un stagiar.”
"Oh." Ma relaxez.
„Ei bine, deocamdată. Sper că într-o zi voi ajunge să acopăr șahul pentru BBC. Oricum, am
vrut doar să vă spun că jocul vostru la acest turneu a fost uimitor . Sunt deja fan! Între noi,
actualul corespondent de șah al BBC este un tip plictisitor de școală veche care scrie doar despre
aceiași trei tipi, dar voi încerca să lansez primul meu articol despre tine. Ei bine, nu tu , ci stilul
tău de șah. Este atât de captivant și distractiv!”
 Sunt uluit de entuziasmul ei. Neavând nicio idee cum să răspund, sunt aproape uşurat când
Russel ne întrerupe şi ne întreabă o clipă singur. „Îmi pare rău pentru mai devreme.” Îmi întinde
un plic. „Iată premiul semifinalistului.”
Îl deschid, aşteptându-mă. . . Nu sunt sigur. O broșură despre cum să utilizați eficient
apărarea siciliană. Un cupon pentru două ore de consiliere cu un psiholog sportiv. Autocolante
Lilo & Stitch .
Nu un cec. Pentru zece mii de dolari.
Este clar o greșeală. Și totuși primul meu instinct lacom și urât este să-l pun în buzunar.
Ascunde-l. Fugi cu ea.
Vreau acesti bani. Oh, lucrurile pe care le-aș putea face cu el. Aș putea fi cu zero luni în urmă
cu ipoteca noastră. Creați un cont de economii. Plătește-mi certificările de mecanic auto. Spune-
le da lui Darcy și Sabrinei data viitoare când vor cere orice prostie banală de care au căzut în
poftă. Role. Slime. Lectii de pian. Un plus de tamarin din bumbac.
Doamne, cât vreau eu acești bani. Atât de mult, trebuie să scap de el. Imediat.
— Trebuie să-ți spun ceva, îi spun lui Defne. Ea se spală pe mâini în toaleta pentru doamne,
care nu este surprinzător de pustie. „Eu... Mi-au dat un cec. Din greșeală, cred. Zece mii."
„Este premiul semifinalistului.” Ea se luptă pentru scurt timp cu dozatorul de săpun. „Nu ați
văzut informațiile pe site-ul turneului?”
Există un site de turneu? „Eu . . .” clipesc. Zece. Mie. dolari. Oh Doamne. Dar... nu pot. Ar
trebui să meargă la ea. "Aici." Tin check-out. „M-ai sponsorizat. O ai."
„Nuh-uh. L -ai câștigat . Deși s-ar putea să fii nevoit să plătești taxe pentru el. Verificați-vă
cu contabilul.”
Contabilul meu . Dreapta. Cel în prezent în vacanță în Seychelles cu managerul meu de
hedge fund.
„Mă duc să iau mașina ca să mergem acasă, dar Mal.” Ea îmi aruncă o privire încărcată.
„Premiul pentru Campionatul Mondial este de două milioane de dolari. The Challengers, o sută
de mii. Doar asigurându-vă că știți, deoarece urăști site-urile de turnee.” Ea pleacă cu ochiul, iar
eu mă uit lung la cecul meu.
Planificați-vă calea falsă prin șah va avea nevoie de o reelaborare serioasă.
Defne îmi ordonă să stau acasă luni, să dorm din „mahmureala de șah” și „crud de turneu”. Este
o zi liberă rară fără surorile mele sub picioare, iar când mă culc duminică seara, sunt pe deplin
hotărâtă să saliv pe pernă până la miezul dimineții, apoi să merg la drumul Krispy Kreme în
pijama ca să-mi cumpăr greutatea. gogoși, apoi mâncăm 90 la sută din ele cu mama în timp ce ne
uităm la Hoarders pe YouTube.
eșuez lamentabil.
Din motive care ar putea avea de-a face cu cecul ascuns în buzunarul interior al geantei mele,
mă trezesc la șase și jumătate, derulând în jos ChessWorld.com , răsfoind toate jocurile pe care
le-a jucat Malte Koch vreodată.
Sunt multe, iar el este un jucător al naibii de bun.
Dar, de asemenea: nu este lipsit de slăbiciuni exploatabile. Sunt pe jumătate comat, cu ochii
plini de muci de somn și totuși găsesc gafe în jocurile lui.
De asemenea, de asemenea: am un nou arheinemy. Îmi place mai mult când femeile se țin de
propriile lor turnee. Misiunea mea de viață este să-i repet cuvintele în timp ce îl șah-mat pe
regele lui inutil și umflat.
„Te rog, conduce-ne la școală!” întreabă Darcy după ce mi-a dat-o înapoi să întâlnească în
direcția mea — noul ei ritual preferat de dimineață. În mașină, îmi vorbește urechea: căluții de
mare masculi poartă urmașii, meduzele sunt nemuritoare, orgasmele porcilor durează treizeci de
minute (notă mentală: instalează software-ul de control parental). Sabrina stă liniștită, cu căștile
în urechi, cu capul aplecat spre telefon. Încerc să-mi amintesc dacă a spus ceva în această
dimineață. Apoi încerc să-mi amintesc ultima dată când am avut o conversație cu ea.
Mmm.
„Hei”, îi spun la plecare, „ieși cu o oră înainte de Darcy, nu?”
„Da.” Sună defensiv.
— Atunci vin să te iau devreme.
"De ce?" Acum sună defensiv și îndoielnic.
„Putem face ceva împreună.”
 "Precum ce?" Defensivitatea este încă acolo, dar împletită cu altceva. Speranță și poate un pic
de entuziasm. „Am putea lua cafea la acel loc din colț.”
"Bine. Totuși, decofeină”, adaug eu.
Ea se încruntă. "De ce?"
„Ești prea tânăr pentru cofeină.” Încruntarea se adâncește. O pierd. „Pot să te ajut cu temele”,
îi ofer, încercând să-i reînvie entuziasmul.
„Beam cafea tot timpul. Și îmi fac temele singură de ani de zile. Dacă nu ai observat, nu mai
am nouă ani, Mal. Ea își dă ochii peste cap și știu că am pierdut-o. „Voi petrece în afara școlii cu
celelalte fete de la derby, ca să nu fii nevoit să faci două excursii.” Ea se strecoară din mașină
fără să-și ia rămas-bun, iar eu mă aflu despre tineri până ajung la uniunea de credit.
Mi-ar plăcea să depun cecul în contul de familie, dar nu pot Gândește-te la o scuză credibilă
care să nu implice să menționez șah. Mamă, am câștigat Powerball. Am pus fulgii de ovăz lui
Darcy la microunde prea mult timp și s-au transformat într-un diamant. Am o carieră secretă de
scriitor în erotica cu blană. Da. Nu.
Plătesc facturile restante, depun ceea ce a mai rămas în cont și fac comisioane care de obicei
îi revin mamei. Și dacă la linia de băcănie, la centrul de reciclare, lângă biroul de întoarcere al
bibliotecii, în timp ce aștept ca mama să termine de lucru pentru a lua prânzul cu ea, dacă de
fiecare dată când am zece minute pentru mine, le petrec analizând jocurile lui Koch pe telefon,
bine . . .
nu ar trebui. Granițele și toate astea. Șahul este doar o meserie, iar azi am plecat. Mi-am făcut
o promisiune.
Dar e în regulă , respinge o voce. Te gândești la premii în bani. Nu te mai îndrăgostești de
șah. Ești ferm din dragoste.
Da. Exact. Exact. Acea.
Îmi iau surorile la mijlocul după-amiezii și sunt aruncată agresiv în universul cinematografic
de clasa a 7-a, care este mai captivant decât o telenovelă braziliană.
„. . . așa că Jimmy a spus: „Pepto roz mă face să vomit”, iar Tina a spus, „Câmașa mea este
Pepto roz”, iar Jimmy a spus: „Nu, cămașa ta este un roz bun”, iar Tina a căutat pe google pe
Pepto roz și a fost aceeași culoare ca și cămașa ei, iar Jimmy a spus: „Ce vrei să spun?” iar Tina
a spus: „Recunoaște că-mi urăști cămașa”. ”
— Și ce a spus Jimmy? întreb eu, trăgând pe aleea noastră, cu adevărat distrată.
„El era tot, ca...”
„Este un tip pe verandă”, ne întrerupe Sabrina.
— Probabil poștașul, spun eu distras. „Ce a făcut Jimmy?”
„Acela nu este poștașul”, spune Sabrina. „Vreau să spun, îmi doresc .”
Mă uit unde arată ea. Apoi imediat mă afund cât pot de mult în scaunul șoferului. „La naiba.”
„Ar trebui să spui rahat în fața noastră?” întreabă Darcy.
„Da, ce s-a întâmplat cu modelarea pedagogică a comportamentelor adecvate?”
Imposibil. El nu este aici. El nu poate fi. am halucinatii. Iluzii paranoice. Da. Din substanțele
chimice din Twizzlers. Toată vopsea aceea.
„Mal. Mal?”
 „Ce e în neregulă cu ea?”
„Un accident vascular cerebral, poate? Ea începe să aibă o anumită vârstă.”
„Sunați nouă-unu-unu!”
"Pe el."
„Nu... Sabrina, nu suna nouă-unu-unu. Sunt bine. Am crezut doar că am văzut. . .” Arunc din
nou o privire spre verandă. El este încă acolo.
Nolan.
Sawyer.
Este.
Pe.
Ale mele.
Verandă.
Bine. Este fie Sawyer, fie un extraterestru care îi poartă pielea. Sunt un fel de root pentru
varianta a doua.
"Il cunosti?" întreabă Sabrina.
„Cu siguranță arată ca și ea”, spune Darcy. „Este un alt prieten al tău sexual?”
„Poate că el este urmăritorul ei”, oferă Sabrina.
— Mal, ai un urmăritor?
Sabrina pufnește. „Nu m-ai lăsat să Te privesc pentru că am paisprezece ani, iar acum aflu că
ai propriul tău urmăritor ?”
„Ar trebui să-l dăm peste cap? Sângele pătează lemnul?”
"Nu!" Ridic mâinile. „ Nu este urmăritorul meu, el este doar... um, un... . . prieten.” Cine ar
putea să mă urască. Dacă sunt găsit sugrumat, uită-te la achizițiile lui de pe cardul de credit.
Veți găsi frânghie. Sau multă ață dentară. „Un coleg, de fapt.”
Darcy și Sabrina schimbă o privire lungă și periculoasă. Apoi sar din mașină cu un „Hai să ne
întâlnim cu el!”. Mă grăbesc după ei, sperând că acesta este un vis lucid.
Bine. Coșmar.
Sawyer stă rezemat de verandă, cu brațele încrucișate pe piept, cu ochii care călătoresc între
noi trei, ca și cum ar fi pentru a absorbi asemănarea care îi lasă mereu încurcați pe oameni, și
trebuie să mă opresc să nu grăiesc: Sunt surorile mele, nu . fiicele mele — da, oamenii presupun.
Poartă blugi și cămașă închisă la culoare și poate pentru că nu sunt tabele de șah, nici arbitri, nici
presă la vedere, dar aproape că nu seamănă cu el însuși. Ar putea fi un atlet. Un student la o
bursă de fotbal. Un tânăr sever și frumos, care nu s-a întâlnit (se presupune) cu un Baudelaire,
care nu a numit (confirmat) un intervievator un prost pentru că a sugerat că jocul lui părea obosit.
„Ești prietenul lui Mal?” îl întreabă Darcy.
El lasă capul. O studiază. Nu zâmbește. „Ești prietenul lui Mal?”
Dacă lumea ar fi corectă, Darcy și Sabrina l-ar prăji și l-ar chinui de pe proprietatea noastră.
Și totuși, chicotesc așa cum fac de obicei în prezența lui Easton. Ce-
"Care e numele tău?"
„Nolan.”
 „Eu sunt Darcy. Ca domnul Darcy. Și aceasta este Sabrina. Ca Sabrina Fair. Mal nu a primit
un nume literar pentru că . . . nu suntem siguri, dar bănuiesc că părinții noștri s-au uitat la ea și au
decis să-și tempereze așteptările. Ea a spus că lucrați împreună?
El dă din cap. "Noi facem."
— La centrul pentru bătrâni?
Nolan ezită, nedumerit. Se uită la mine pentru prima dată. Mă găsește în pragul unui atac de
panică. Apoi spune: „Unde altundeva?”
„Hraniți vreodată veverițele?”
„Băieți”, îl întrerup, „du-i și spune-i mamei că suntem acasă, bine?”
„Dar Mal...”
"Acum."
Își târăsc picioarele și trântesc ușa cu ecran, de parcă i-aș priva de o după-amiază fantastică
privindu-se la Sawyer. Abia până când nu sunt la îndemână, m-am lăsat să mă concentrez din
nou asupra lui.
Există, cred, un pic de impas. Unde mă uit eu la el, el se uită la mine și amândoi suntem
destul de nemișcați. Evaluarea. Simțindu-ne unul pe altul. În cazul meu, monitorizarea căilor de
evacuare. Apoi întreabă:
— Ai de gând să fugi?
mă încruntă. "Ce?"
„De obicei fugi de mine. Ai de gand sa?"
El are dreptate. De asemenea, este nepoliticos . „De obicei, îți pierzi regele pentru mine. Ai de
gând să?”
Țintisem o lovitură ascuțită, de tăiere jugulară. Dar Sawyer face ceva la care nu mă așteptam:
zâmbește .
De ce zâmbește ?
„De unde mi-ai luat adresa?”
„Nu a fost greu.”
„Da, acesta nu este un răspuns real.”
"Nu. Nu este.” Se întoarce, luând în curtea mea: trambulina ruginită pe care nu mă deranjez
să o arunc, caisul prea prost ca să dea roade, monovolumul pe care îl peticesc o dată pe lună. Mă
simt vag stânjenit și mă urăsc pentru asta.
„Aș putea avea un răspuns real, atunci?”
„Mă pricep bine la computere”, spune el criptic.
„Ați spart securitatea internă?”
Sprânceana i se ridică. „Crezi că Homeland Security stochează adresele de acasă?”
nu stiu . „Există vreun motiv pentru care ești aici?”
„Chiar lucrezi la un centru pentru bătrâni?” Se înfruntă din nou cu mine. „Pe vârful șahului?”
suspin. „Nu că ar fi treaba ta, dar nu.”
— Îți minți surorile, nu?
„Nu este o idee bună să menționez șah în jurul familiei mele.” Și îi spun asta. . . De ce?
 "Înțeleg." Își sprijină antebrațul de șină, bătând fără grabă cu degetele. „Știi, am jucat
împotriva tatălui tău odată.”
eu inghet. Forțează-mă să mă relaxez. „Sper că ai câștigat.” Sper că l-ai umilit. Sper că a
plâns. Sper că l-a rănit. Mi-e dor de el.
"Am facut." El ezită. „Îmi pare rău că el...”
— Mallory? Mama se aplecă de pe tocul ușii. În timp ce vorbim despre tata. La naiba, la
naiba — „Cine e prietenul tău?”
"Aceasta este . . .” Imi inchid ochii. Probabil că nu a auzit. Este bine. „Acesta este colegul
meu Nolan. Lucrăm împreună și noi. . . și-a făcut planuri să meargă să mușcă, dar am uitat de
asta, așa că doar va . . . va pleca acum.”
Nolan îi zâmbește, nu semănând deloc cu bărbașul îmbufnat pe care îl știu că este. — Mă
bucur să vă cunosc, doamnă Greenleaf.
„Oh, e prea rău. Nolan, vrei să stai la cină? Avem o mulțime de mâncare.”
Știu ce vede Nolan: mama are patruzeci de ani, dar pare mai în vârstă decât atât. Obosit.
Fragil. Și știu ce vede mama: un tânăr care este mai înalt decât înalt și frumos pentru a merge cu
asta. Politicos, de asemenea. A apărut să o viziteze pe fiica care se întâlnește mult, dar nu aduce
niciodată pe nimeni acasă. Pregătită pentru neînțelegeri, această situație. Trebuie să se termine
cât mai curând posibil.
La asta mă gândesc când deschid gura să-i spun mamei că Nolan chiar nu poate rămâne. La
ce mă gândesc când Nolan este mai rapid cu o fracțiune de secundă și spune: „Mulțumesc,

doamnă Greenleaf. Mi-ar plăcea să."

EL STA UNDE TATA Obisnuia.

Ceea ce nu înseamnă mare lucru, deoarece masa noastră este rotundă. Și are sens: el este
stângaci, la fel și eu. Ar trebui să ne grupăm — să evităm să dăm coate pe dreptaci. Totuși, există
ceva mai mult decât ciudat în Nolan Sawyer care ia mușcături năucitoare din pâinea de carne a
mamei, îngrădește o porție, două, dând din cap serios când Darcy întreabă, fermecat de apetitul
lui: „Se întâmplă să ai o tenia?” Evident, îi place să gătească mama. A scos un sunet profund,
gutural după prima mușcătură, ceva care mi-a amintit de . . .
m-am înroșit. Nimeni altcineva nu a fost atent.
— Lucrezi de mult la centrul pentru bătrâni, Nolan? întreabă mama.
Mă înțepenesc, înțepând o singură fasole verde. Îmi apăs pe genunchi împotriva lui Nolan de
sub masă, pentru a-i face semn să tacă. „Nu trebuie să vorbim despre...”
„Un timp”, spune el lin.
"Vă place?"
 „Are suișuri și coborâșuri. Îmi plăcea, dar puțin. . . s-a instalat asemănarea și chiar m-am
gândit să renunț. Apoi a sosit Mallory.” Genunchiul lui se împinge brusc înapoi de al meu.
„Acum îmi place din nou.”
Mama ridică capul. „Voi doi trebuie să lucrați foarte strâns împreună.”
„Nu atât de mult pe cât mi-aș dori.”
Oh, Doamne. Oh. Ale mele. Dumnezeu.
„Ce mai face Mallory la serviciu?” întreabă Darcy. „O plac bătrânilor?”
„Ea are reputația de a pune în buzunar budinci.” Toată lumea se holbează la mine de parcă aș
fi fratele ăla Pharma care a crescut prețurile medicamentelor de bază. „Și pentru aproape nuditate
publică.”
Ochii mamei se fac mari. — Mallory, asta e îngrijorător...
„Glumește.” Dau cu piciorul în vițelul lui Nolan, tare. Nu pare să-i pese, dar îmi prinde
piciorul între al lui. „Este cunoscut pentru simțul său teribil al umorului.” Piciorul meu este acum
împletit cu al lui. Misto. Misto.
"Bine." Sabrina pune paharul jos. „O să merg înainte și să întreb, pentru că cu toții vrem să
știm: faceți sex?”
"Oh, Doamne." Îmi acopăr ochii. „O, Doamne .”
„Sabrina”, îl mustră mama, „este cu adevărat nepotrivit”. Ea se întoarce spre mine. „Dar da,
tu nu?”
„ O, Doamne ,” geme.
„Nu suntem”, spune Nolan între mușcături de pâine de carne. Al treilea ajutor.
Oh.
Ale mele.
Dumnezeu.
— Poate vei face sex în seara asta? întreabă Darcy. „De asta ai venit?”
Sora mea în vârstă de doisprezece ani, care doarme cu o vulpe împăiată, tocmai l-a întrebat pe
jucătorul de șah numărul unu din lume dacă a venit să mă lovească. Și el doar răspunde, practic:
„Pare puțin probabil. Și nu, nu de asta am venit.”
„Știați că Mal face sex cu băieți și fete?” adaugă Darcy. „Nu o ies în ea – ea mi-a spus că pot
spune oricui.”
Nolan se uită la mine. Fulger- iute. "Nu am."
— Nu-i pasă, Darcy. Și pentru tine, asta nu însemna „ Te rog, du-te să spui tuturor”. ”
— Vrei mai multă pâine de carne, Nolan? Mama intervine și pleacă în bucătărie când Nolan
dă din cap recunoscător.
— Deci, Nolan, continuă Sabrina, faci sex și cu băieți și fete?
"Iisus." O imagine a întregii familii Baudelaire îmi fulgerează în cap. „Ok, am de gând să
declanșez această conversație și să-ți amintesc că nu poți întreba oamenii pe care abia îi cunoști
despre orientarea lor sexuală în timpul cinei. Sau deloc .”
„Poate că nu îl deranjează”, spune Sabrina. — Te superi, Nolan?
„Nu,” spune el, remarcabil de netulburat.
 Sabrina îmi aruncă un zâmbet triumfător. Sistercide. Sistercide este singura opțiune. O voi
face pe Darcy să mă ajute să ascund cadavrul. Sau mama. Sau Goliat. „Deci, băieți și fete?”
Nolan scutură din cap. "Nu."
„În mare parte fete?”
"Nu."
„În mare parte băieți?”
"Nu."
Sabrina pare pentru scurt timp confuză, apoi încântată. „Nu doriți să excludeți oamenii
nebinari!”
„Deci”, intervine Darcy, „ când veți face sex?”
„Greu de spus” al lui Nolan se suprapune cu „Niciodată!” și o înghite complet.
Mă confrunt cu palma.
Pun pariu că Mallory se pricepe foarte bine la asta. Cu siguranță ea exersează mult.”
Nolan îmi aruncă o privire lungă, evaluatoare, care este întreruptă din milă de sosirea mamei
cu mai multă pâine de carne. — Ai vreun frați, Nolan? ea intreaba. Niciodată nu am fost mai
recunoscător pentru o schimbare de subiect.
„Doi frați vitregi. De partea tatălui meu.”
"Cati ani au?"
Strânge ochii, de parcă ar încerca să-și amintească o informație îndepărtată. „Undeva în prima
adolescență. Poate mai tânăr.”
„Nu ești sigur?”
El ridică din umeri. „Nu le văd niciodată”.
Mamei se încruntă sprâncenele. „Trebuie să petreci majoritatea vacanțelor cu mama ta.”
Scoate un râs stins. Sau poate este o batjocură. „Nu mi-am văzut niciunul dintre părinți de ani
de zile. De obicei mă invită un prieten.”
„De ce nu-ți vezi părinții?” întreabă Darcy.
"A . . . diferenta de opinii. De-a lungul carierei mele.”
„Nu le place centrul pentru bătrâni?”
Nolan mușcă un zâmbet și dă solemn din cap.
„Este cam trist”, spune Darcy. „Îmi văd familia în fiecare zi din fiecare săptămână din fiecare
an.”
„Este și oarecum trist”, mormăie Sabrina. „Nu m-ar deranja puțin spațiu.”
Darcy ridică din umeri. „Îmi place că suntem mereu împreună. Și ne spunem totul.”
Privirea ascuțită pe care mi-o dă Nolan mă face să vreau să-l lovesc cu piciorul în gonade, dar
piciorul meu este încă blocat între el, așa că mă gândesc să mă înec în sos. O moarte lentă,
hrănitoare, gustoasă.
Nu sunt sigur cum se întâmplă, sau ce fapte atroce am comis în viețile anterioare pentru a
merita această nedemnitate, dar după cină, Nolan este convins să rămână „doar puțin mai mult!
Te rog, stai!” și mă uit la televizor cu surorile mele.
„Îți place Riverdale ?” întreabă Sabrina nerăbdătoare. Ea și Darcy îl flanchează pe canapea,
iar Goliath este în poală. („Ce fiară ciudat de familiară,” a spus Nolan când l-a depus în mâinile
lui. „Mă întreb dacă i-am văzut recent un portret al lui.” Aproape că l-am înțepat în ochi.) Mama
se sprijină de tocul ușii, luând în scenă cu un nivel de plăcere pe care îmi deranjează enorm. Am
fost trimis să aduc sandvișuri cu înghețată, apoi trimis înapoi când am adus felul de ciocolată în
loc de căpșuni.
„Nu am văzut niciodată Riverdale .”
"Oh, Doamne. Bine, deci, acesta este Archie și el este, ca, personajul principal, dar tuturor îi
place mai mult Jughead pentru că salut, Cole Sprouse , și există această crimă care... . .”
„Este drăguț”, șoptește mama în timp ce încărc mașina de spălat vase.
— Cole Sprouse?
„Nolan.”
suf. Nu iese atât de indignat pe cât mi-aș dori. "Nu, el nu este."
„Și pare să aibă gusturi grozave.”
„Pentru că a mâncat o cantitate care pompează stomacul din pâinea ta de carne?”
„În mare parte asta. Doar în al doilea rând pentru că nu pare să-și îndepărteze privirea de la
fiica mea cea mai neglijentă.”
Sunt 93 la sută sigur că e pe cale să pună o bombă cu napalm în noi subsol , nu-i spun. Sau
poate vrea să ne jefuiască. Va fugi cu borcanul de nichel al familiei în clipa în care vom fi
distrași. Și cu ce a mai rămas din pâine.
Încă nu am idee de ce este aici. El le întreabă pe surorile mele „Care dintre personaje este
Riverdale ?” cu vocea lui liniștitoare NPR, făcându-i să chicotească și să-i plesnească pe
antebrațe, și vreau să plece din casa mea. Stat.
Și totuși, a trecut mai mult de o oră până când mama îi amintește lui Darcy că trebuie să-și
termine temele de engleză, iar Sabrina se închide în camera ei pentru a conversa video cu
prietenii de la derby despre cum Emmalee ar trebui să fie jammer și ce e în neregulă cu Coach în
aceste zile, oricum?
„Mă duc să mă culc”, spune mama, puțin prea înțelept. Mă uit pe fereastră: soarele nu s-a
terminat de apus.
— Și Nolan pleacă.
„Nu trebuie.” Ea îi oferă un zâmbet strălucitor și pleacă, sprijinindu-se de bastonul ei.
„Da, da”, strig eu după ea.
Ascultarea cu urechea nu este ceva pe care l-aș lăsa pe lângă familia mea, așa că, când Nolan
mă urmărește afară, merg până la cais. În această perioadă a anului, este puțin mai mult decât o
mână de frunze pe ramuri zgârie — ca în orice altă perioadă.
Mâinile pe șolduri, mă întorc pentru a-l înfrunta. La amurg, este chiar mai impunător decât de
obicei, unghiurile și curbele feței lui ciocnându-se dramatic unele de altele.
Sincer, nu are sens. Nu ar trebui să-l găsesc atât de frumos, pentru că pur și simplu nu este.
Nasul lui este prea mare. Maxilarul lui prea definit. Buze prea pline, ochii prea adânci, și pomeții
ăia. . . prea ceva . Nici nu ar trebui să mă gândesc la asta.
„Acum că ai mâncat aproximativ doisprezece porci cu mine pâinea de carne a mamei ca
vehicul, te superi să-mi spui de ce ești aici?”
 „Destul de sigur că era carne de vită măcinată.” Întinde mâna spre una dintre cele mai înalte
ramuri. Uşor. „Familia ta crede că ne întâlnim?” Nu pare suparat. Mai mult în stadiul mândrilor.
"Cine ştie." Probabil . "E o problema?"
Vreau să spună da și apoi să-i arunce în față că e vina lui că a apărut neanunțat. Îmi
zădărnicește mișcarea. „Cui nu-i place o schemă bună de întâlniri false.”
îmi arcuiesc sprânceana. „Sunt surprins că ești familiarizat cu conceptul.”
„Un prieten este un mare fan al Larei Jean. Am stat la șase dintre filmele ei.”
Adică prietena lui. „Sunt doar trei.”
„M-am simțit ca mai mult.”
E atât de sigur. Atât de liniștit fără efort. Te-ai aștepta ca un învins cunoscut cu probleme de
temperament și care își petrece 90 la sută din timp studiind jocurile finale de episcop de culoare
opusă să nu exceleze în situații sociale. Si totusi.
Mă gândesc la munții de încredere în sine pe care trebuie să-l aibă în sine. Oriunde ar putea
veni. Uită-te la el , îmi dă glas vocea din cap. Știi de unde sunt.
Oh, taci.
— De ce ești aici, Nolan?
El dă drumul la ramură. Se uită cum sări de câteva ori, apoi se așează pe cerul care se
întunecă. Când întinde mâna spre mine, sunt gata să-l lovesc cu un picior în bărbie, dar el
împinge o șuviță de păr de pe fața mea. Încă sunt amețit de contactul scurt când spune: „Vreau să
joc șah”.
„Nu ai putut găsi pe cineva în New York? Trebuia să conduci pe toți drumul spre New
Jersey?” Presupun că deține Lucid Air parcat în fața casei soților Abebes. Pentru că, desigur, el
ar deține mașina visurilor mele.
„Nu cred că înțelegi.” El îmi ține ochii. Cred că i se mișcă gâtul. „Vreau să joc șah cu tine ,
Mallory.”
Oh.
Oh? "De ce?"
— Ar fi trebuit să fii tu, ieri. Era . . . Te-am avut acolo. În fața mea, peste bord.” Buzele lui se
apasă împreună. „Ar fi trebuit să fii tu.”
"Da bine." Ar fi fost distractiv dacă aș fi fost eu. Un nod de regret se strânge înăuntrul meu și
am bănuiala furișă că nu are nimic de-a face cu premiul în bani și totul de-a face cu faptul că
meciul meu împotriva acestui tip - acest tip îmbufnat, chipeș, ciudat - a fost cel mai bun. șah
distractiv pe care l-am jucat vreodată. „Malte Koch avea alte idei.”
„Koch este o non-entitate.”
„Este al doilea cel mai bun jucător din lume.”
„Are al doilea cel mai mare rating din lume”, mă corectează el.
Îmi amintesc modul în care Nolan l-a umilit ieri și i-am spus: „Te-ai gândit că Koch ar putea
fi mai puțin un nesimțit pentru noi toți dacă ai petrecut câteva minute pe săptămână prefăcându-ți
că-i răsfăța iluziile de arhivalătate?”
"Nu."
"Dreapta." Încep să mă întorc. „Ei bine, asta a fost distractiv, dar...”
 Mâna lui se înfășoară în jurul antebrațului meu. "Vreau sa ma joc."
„Ei bine, eu nu joc.”
Sprânceana i se ridică. „M-ar fi putut păcăli.”
mă înroșesc. „Nu joc decât dacă sunt la serviciu.”
„Nu joci decât dacă ești la Zugzwang?” Este clar sceptic. Și încă mă țin de încheietura
mâinii.
„Sau la un turneu. Niciodată în timpul meu liber. Încerc să nu mă gândesc deloc la șah în
timpul meu liber, de fapt, și tu faci asta cam imposibil, așa că...
El batjocorește. „Te gândești la șah tot timpul, Mallory, și amândoi îl știm.”
Aș râde de el, dar am trecut peste jocurile lui Koch toată ziua în capul meu și lovitura se
apropie. Mă eliberez, ignorând căldura persistentă a pielii lui și îmi îndrept umerii. „Poate că faci
. Poate că ești complet dependent. Poate înveliți seturile de șah în pungi de plastic și le ascundeți
în rezervorul de toaletă pentru că nu aveți la ce să vă gândiți.” Îmi amintesc de zvonul Baudelaire
și mi se pare că dintre noi doi, cel fără viață nu este cu siguranță Nolan . Totuși, am ajuns prea
departe ca să mă opresc. „Dar unii dintre noi văd șahul ca pe un joc și se bucură de echilibrul
dintre muncă și viața personală.”
Se apleacă înăuntru. Fața lui este la doar câțiva centimetri de a mea.
„Vreau să joc șah cu tine”, repetă el. Vocea lui este mai joasă. Mai aproape. Mai adânc. — Te
rog, Mallory.
Există o deschidere față de el. O vulnerabilitate. Pare dintr-o dată mai tânăr decât știu că este,
un băiat care cere cuiva să facă ceva foarte, foarte important pentru el. E greu să spui nu.
Dar nu imposibil.
„Îmi pare rău, Nolan. Nu voi juca împotriva ta decât dacă se întâmplă într-un turneu.”
"Nu." El dă din cap. „Nu pot să aștept atât de mult.”
"Scuzați-mă?"
„Abia ai un rating. Nu veți avea voie să participați la invitații sau super-turnee ani de zile,
următoarea deschidere nu este până la sfârșitul primăverii...
„Nu este adevărat”, protestez, deși habar n-am. Expresia lui încăpățânată, nemulțumită și
aproape îngrijorată îmi dă seama că probabil că este.
Ceva se răsucește în stomacul meu.
"De ce?" el intreaba. „De ce această prostie de regula de a nu juca în afara muncii?”
„Nu-ți datorez o explicație.” Atunci de ce îi dai una? "Dar . . . Nu-mi place șahul. Nu ca tine.
Este doar o slujbă, ceva în care am căzut înapoi și... . .” dau din umeri. Se simte tensionat,
nefiresc. „Este așa cum vreau eu.”
Mă studiază, tăcut. Apoi: „Este pentru că tatăl tău...”
„Nu . ” Închid ochii. Se aud un vuiet puternic în urechile mele, tobele îmi bat la tâmple.
Respirațiile lente și adânci îl fac să se retragă. Puțin. "Nu." Îi țin privirea. „Și, te rog, să nu-l mai
aduci niciodată în discuție pe tatăl meu.”
Pe scurt, pare că nu-i va da drumul. Apoi dă din cap. „Îți voi da banii.”
"Ce?"
„Îți voi da premiul turneului. Cel pentru care ar fi trebuit să concurezi.”
 "Esti cu adevarat?"
"Da."
„Dacă te bat, îmi vei da cincizeci de mii de dolari.”
„Ți-o dau chiar dacă voi câștiga.”
Râd. "Rahat."
"Nu mint. Cincizeci de mii de dolari nu sunt nimic pentru mine.”
"Da bine." Să-l pună să spună asta în fața înțepăturilor mele de casă și cais din clasa de mijloc
din clasa inferioară. "Du-te dracului."
Mă îndepărtez din nou și de data asta nu mă apucă de încheietura mâinii. Nu are nevoie: cu
doi pași e în fața mea, între mine și casă. Soarele a apus din nou, iar grădina este neagră. „Am
vrut să spun că sunt bun pentru bani. Te voi plăti să te joci cu mine.”
"De ce? Este pentru că nu suporti să ai pe cineva mai bun pe tine? Ești ca Koch, incapabil să
accepți că ai pierdut cândva în fața unei femei?
"Ce?" Pare cu adevărat îngrozit. "Nu. Nu sunt nimic ca el.”
„Atunci de ce ?”
„Pentru că”, aproape mârâie. „Pentru că eu... pentru că tu ...” Se oprește brusc și se
îndepărtează de câțiva pași. Face un gest frustrat, avortat cu brațul, lucru pe care îl recunosc din
rarele sale pierderi la șah.
Presupun că am câștigat, atunci.
„Ascultă, Nolan. Îmi pare rău. eu . . . Nu mă voi juca cu tine.” Mă aștept la expresia
dezamăgită de pe chipul lui. Senzația de oglindă în pieptul meu, nu atât. „Nu este personal. Dar
mi-am promis că voi ține șahul la distanță.”
Mă întorc fără să-mi iau rămas-bun și mă întorc în casă, urându-mă până în camera mea
pentru ciudatul sentiment de pierdere din stomacul meu.
Sunt prost. Pur și simplu urăște ideea că am jucat o dată și a pierdut. Nu sunt special. Nu este
vorba despre mine, ci despre el. Statutul lui. Nesiguranța lui. Nevoia lui de a domina.
M-am lăsat în camera mea. Capul îmi trezește și abia aștept să mă culc. Abia aștept ca această
zi să se termine.
— Nolan a plecat?
Vocea lui Darcy mă surprinde. Uitasem că va fi aici, să-și facă temele la birou.
"Da. Trebuia să meargă acasă.”
„Ei bine, asta e de înțeles.”
Dau din cap, căutându-mi pijamalele.
„Trebuie să fie foarte ocupat. La urma urmei, el este jucătorul numărul unu de șah din lume.”
clipesc.
Clipesc din nou.
Clipesc încă o dată și iau o decizie de o fracțiune de secundă: mint. — L-ai confundat cu
altcineva, dragă. Eu tusesc. „Ai avut nevoie de ajutor cu temele?”
— Nolan Sawyer, nu?
„Sunt doar doi oameni cu același nume.” Îmi flutură mâna aerisit. „Ca atunci când erai la
grădiniță și erau patru Madison Smith în... . .”
Își întoarce tableta. Este pe pagina Wikipedia a lui Nolan, care include o imagine sinceră de
înaltă rezoluție a lui care se încruntă la o tablă de șah. Oricât de mult mi-ar plăcea să neg, el este,
fără îndoială , același tip care tocmai ne-a năvălit în depozitul de pâine.
clipesc.
Clipesc din nou.
Clipesc încă o dată și iau o altă decizie de o fracțiune de secundă: mint din nou. Darcy are
doisprezece ani. Pot să mă îndepărtez de asta.
Gâfâi dramatic. „Nici un caz ! Eşti serios?" Sunt o actriță groaznică. Mă refer la nivelul de joc
din școala elementară. „Nu a menționat niciodată. Va trebui să-l întreb data viitoare. . .”
Tac, pentru că Darcy a navigat la o nouă pagină. Are o poză cu două persoane: Nolan, care se
profilează întunecat pe o parte a tablei, strânge mâna unei fete blonde care poartă un top de flanel
care arată exact ca al meu. Nici nu zâmbește, nici nu vorbește, dar se țin ochii într-un mod care
pare aproape intim și...
Ochii mei cad pe titlul paginii: Cine este Mallory Greenleaf, noul jucător de șah?
"La dracu."
„Există un articol întreg despre tine.”
"La dracu."
„Și poze”.
"La dracu."
„Și chiar și un videoclip, deși nu pot să funcționeze. Cred că ferestrele pop-up sunt blocate?”
 „La naiba, la naiba .” Desigur, rahatul asta e online. Presa era peste tot – ce credeam că vor
face cu filmarea, albumul de însemnări? "La dracu."
„Ar trebui să încetezi să înjuri în fața copiilor de doisprezece ani. Doamna Vitelli spune că
creierul meu este încă zdruncinat. Probabil că voi ajunge la juvie dacă mai înjuri o dată.”
"La dracu."
„Iată o altă tânără promițătoare.”
Smulg tableta din mâinile lui Darcy. Articolul este pe ChessWorld.com . Antetul are cel mai
mare site de șah, peste 100 de milioane de vizite unice pe lună .
geam.
. . . a intrat în turneu ca jucător neevaluat, dar i-a surprins pe toată lumea prin faptul că nu a
pierdut niciun meci. Greenleaf, care se antrenează în prezent la Zugzwang cu GM Defne
Bubikoğlu, este fiica regretatului GM Archie Greenleaf (apogeul clasamentului FIDE: 97), care
a murit în urmă cu un an. Luna trecută, la turneul de caritate din NYC, ea l-a învins pe numărul
1 mondial Nolan Sawyer. Sawyer a avut o șansă pentru o revanșă la Philly Open, dar...
Arunc tableta pe pat. Mâinile îmi tremură. „Cum ai găsit asta?”
Darcy ridică din umeri. „Făceam temele”.
"Teme pentru acasă."
„Este săptămâna genealogiei. Ar trebui să scriu despre străbunicii mei paterni și nu aș putea
să te întreb pe tine sau pe mama, deoarece amândoi intrați în modul de operare ascunsă ori de
câte ori îl spun pe tata, așa că am căutat pe google pe Archie Greenleaf și îmi pare rău dacă Eu...
Vocea lui Darcy este ascuțită și pare să plângă. Inima mi se răsucește.
„Bine, e în regulă! Nu ai greșit cu nimic, dragă. Jur că nu sunt supărată. Și . . .” Are dreptate
că nu discutăm cu adevărat despre tata sau despre ce sa întâmplat cu el. Poate ar trebui? Poate ar
trebui să vorbesc despre tata cu ea? Nu mama, ar fi dureros pentru ea. Ar fi responsabilitatea
mea.
Este corect, având în vedere că este vina mea în primul rând că nu mai este prin preajmă.
Îngenunch în fața ei și îi iau mâna în a mea. „Vrei să vorbim despre tata?”
"Nu acum." Ușurarea care mă cuprind este penibilă. „Totuși, aș vrea să știu ce este un tip
Zugzwang.”
Am intrat direct în acela. "E o . . . un serviciu. Sunt plătit să învăț despre șah. Pentru un an."
— Și centrul pentru bătrâni? Ochii ei se fac mari. „Și porumbeii ?”
„Nu există... ei bine, sunt porumbei, o mulțime, mai mult decât avem nevoie. Dar nici un
centru pentru seniori.”
„Mama și Sabrina știu? M-ai mințit doar pe mine?”
"Nu." Eu dau din cap energic. "Nimeni nu stie."
Pare uşurată. Pentru o fracțiune de secundă. „Deci joci șah pentru bani?”
"Da."
„Nu este ca un joc de noroc?”
"Ce?"
„Și jocurile de noroc nu sunt ilegale?”
„Eu...”
 „De asta minți? Pentru că lucrezi pentru mafia de jocuri de noroc?”
Nu sunt jocuri de noroc, Darcy. Este un sport.” Îi observ sprânceana ridicată. Ea cunoaște
priceperea mea atletică. "Cam."
— Atunci de ce nu vrei să știm noi?
"Sunt . . . lucruri pe care s-ar putea să nu-ți amintești, pentru că erai foarte tânăr când s-au
întâmplat, dar...
„Pentru că tata obișnuia să joace șah.”
suspin. "Da. Parţial. Vreau doar să vă protejez de ceva care v-ar putea răni.”
„Nu sunt fragil sau...”
"Dar sunt. La fel și Sabrina – chiar dacă se află în faza ei rebelă și ar nega asta. Și mama. . .
S-au întâmplat multe lucruri dureroase, Darcy. Dar acum suntem fericiți.”
„Sabrina este în mare parte doar îmbufnată.”
eu chicotesc. "Adevărat. Vreau doar să am grijă de voi toți.”
— Și totuși, l-ai adus pe Ucigașul Regelui în casa noastră.
„De unde știi despre...”
„Intrarea pe Wikipedia a fost foarte amănunțită. Stiai asta a jucat odată pe Jeff Bezos pentru
caritate? L-a bătut în douăzeci de secunde, apoi l-a întrebat dacă sticla de apă de lângă tabla de
șah era pentru a face pipi.
„Un adevărat erou al clasei muncitoare. Darcy...”
„De asemenea, există o mulțime de fanfiction pe AO3, în cea mai mare parte din el cu un tip
Emil Kareem, dar...”
"Ce? De unde știi ce este fanfiction?”
„Am citit-o tot timpul.”
"Scuzați-mă?"
„Chill. Chestia PG-13.”
„PG înseamnă îndrumare parentală, ceea ce înseamnă că un părinte – eu – ar trebui să fiu
acolo cu tine.”
Ea înclină capul. „Știi că nu ești părintele meu, nu?”
Respir adânc. — Ascultă, Darcy, motivul pentru care păstram un secret...
"Oh, Doamne. Mal, acum este secretul nostru !” Dintr-o dată, ea pare serios pompată.
"Nu. Nu, nu vreau să păstrezi secrete de la mama...”
„Nu mă deranjează”, spune ea repede. "Vreau să!"
„Darcy, ai vrut să ne spunem totul la cină. Îi voi explica mamei...”
„ Ai spus că ar putea fi dureros pentru ea. Și vreau să am un secret cu tine. Ceva doar al
nostru !”
Îi studiez ochii plini de speranță și strălucitori, întrebându-mă dacă s-a simțit izolată. La urma
urmei, sunt mult în NYC. Nu se pare că Sabrina poate fi convinsă să se îndepărteze de telefonul
ei, iar mama are prea puțină energie pentru a petrece mult timp cu ea. În plus, a spune adevărul ar
deschide un întreg siloz de viermi. Și sunt destul de încrezător că nici mama, nici Sabrina nu mă
vor căuta pe internet.
 „Bine”, spun eu. Este o idee groaznică, dar Darcy pompează cu pumnul. Apoi chipul ei
capătă o expresie calculată.
„Dar te va costa.”
Mi se îngustează ochii. "Într-adevăr? Ai de gând să mă șantajezi?”
„Cred că fulgii de ovăz de dimineață ar putea folosi încă o lingură de Nutella. Jumătate? O
lingurita? Vă rog? ”

Eu dau din cap și merg să mă îmbrățișez.

NU Îl VĂDEZ MAI MAI A NOLAN.

Nu ca, niciodată. Dar nu de săptămâni, și nici nu aud despre el, cu excepția unei după-amiază
de marți, când este în tendințe pe Twitter de șah, după ce a uitat de un turneu virtual și a apărut în
fața camerei cu cinci minute întârziere în timp ce încă trage un Henley peste. pieptul lui
(#KingkillerSoHot). Faptul că îi observ absența din viața mea mă zgâlțâie ușor. S-ar putea să fiu
și mai tulburat, dar este cel mai ocupat în care am fost vreodată.
După Philly Open, Defne îmi schimbă rutina. Ea programează mai mult timp pentru mine cu
GM-urile (inclusiv Oz, căruia îi place ) să mă concentrez pe punctele slabe specifice ale jocului
meu. De asemenea, mă pune să joc șah online pentru a-mi crește ratingul și meciurile zilnice cu
patronii lui Zugzwang. „Ți se potrivește mai bine — învățând prin practică”, îmi spune ea.
Ea are dreptate. Jocul meu se îmbunătățește rapid, pozițiile și strategiile sunt ușor la
îndemână. „Cine ar fi ghicit că cultivarea în mod deliberat a unui talent natural ar duce la
îmbunătățirea talentului respectiv”, spune Oz cu aspru. Ca răzbunare, mestec o pungă întreagă de
chipsuri la birou.
O mare parte din timpul meu o petrec rejucând jocuri vechi. „Mulțumesc că nu mi-ați
cumpărat crema pe care am cerut-o”, bâfâie Sabrina după ce am cheltuit o oră încețoșată plutind
pe culoarele magazinelor alimentare, întrebându-se dacă Salov și-ar fi putut dezactiva cavalerul
în ’95. Mă antrenez atât de mult, încât nu pot să-l opresc, nici măcar în somn. Pozițiile de șah îmi
iau stăpânire pe ceafă și, după nopți petrecute aruncând și întorcându-mă la finalul jocurilor lui
Karpov, aproape că salut visele trecătoare ale unor ochi întunecați și adânci care mă privesc
frustrați.
În ultima săptămână a lunii septembrie, aerul de dimineață devine rece și îmi iau eșarfa
albastră preferată, cea pe care mi-a făcut-o Easton în timpul fazei ei de tricotat de scurtă durată.
(„Lipsesc unele cusături. Licență poetică și asta.”) Îmi fac un selfie și i-l trimit, încruntat când
singurul ei răspuns este un emoji cu inimă leneșă. Îmi dau seama că nu am mai vorbit de mai
mult de o săptămână și mă încruntă mai tare când ea nu îmi răspunde la mine Cum au fost lucrurile?
Când telefonul îmi sună o oră mai târziu, simt o explozie de speranță, dar este doar Hasan, care
mă întreabă dacă aș vrea să ne întâlnim în weekend.
 Nu stiu sigur de ce, dar il las citit.
Pentru prima dată, când intru în birou, Oz nu este la biroul lui.
„Este la un turneu”, explică Defne.
Aproape că fac ciudă. „De ce nu am apucat să plec?”
„Pentru că ratingul tău este în centrul pământului. Majoritatea turneelor sunt fie numai pe
invitație, fie au criterii stricte de acces.”
fac complet ciudă.
— Te afli într-o situație fără precedent, Mal. Majoritatea jucătorilor cresc în joc, iar
ratingurile lor cresc odată cu ei. Dar chiar dacă nu faci altceva decât să câștigi la șah și să
mănânci ton direct din cutie, tot îți va dura câțiva ani să ajungi la un punct în care ratingul tău
reprezintă abilitățile tale reale.” Mă mângâie pe umerii. „Te-am înscris la Nashville Open la
mijlocul lunii octombrie. Premiul este de cinci mii, dar vei câștiga – jucători de top nu te
prezenta pentru asta.” Își mușcă buza de jos, ezitând. „Am fost abordat cu o altă oportunitate, dar
. . .”
„Ce oportunitate?”
Ea își mestecă buza. „Știți Olimpiada de șah?”
clipesc. „Nu e chiar un lucru, nu-i așa?”
"Desigur ca este."
„Să spunem că te cred. Ce este?"
„Doar un turneu pe echipe. Nu olimpiade adevărate , ci un format similar: o echipă pe
națiune, patru jucători pe echipă. Cinci zile. Anul acesta este la Toronto, în prima săptămână a
lunii noiembrie — aveți pașaport? Dau din cap. „Emil a sunat și a întrebat dacă...”
„Emil? Kareem?”
"Da. Problema este că Pasternak Invitational este imediat după, la Moscova, și acesta este un
turneu mult mai prestigios.”
„Mai prestigios decât Jocurile Olimpice.” Pare fals.
„Ei bine, știi cât de profesionist este șahul.” Defne trebuie să-și amintească că eu, de fapt, nu
știu, pentru că ea continuă: „Până la urmă, totul ține de bani. Pasternak are premii ridicole, spre
deosebire de Jocurile Olimpice, iar majoritatea profesioniștilor și Super GM nu vor să se
obosească degeaba. Ei bine, nu nimic . Există un trofeu . Arată frumos, ca o ceașcă. Cred că ai
putea mânca cereale în ea? Supă? Salate, dacă nu vă deranjează că furculița clintește de metal...
„Cine este în echipa SUA în afară de Emil?”
"Nu sunt sigur." Ea sună un pic înțelept. „Poate Tanu Goel?”
"Vrei sa plec?"
„Eu . . .” Ea se scarpină pe ceafă, iar mâneca ei alunecă înapoi, dezvăluind tatuajul de tablă de
șah. Studiez pozițiile în timp ce ea pare să ia o decizie. Albul atacă cu turnul, iar Negrul are doi
pioni mai jos. „Ar fi o oportunitate grozavă pentru tine de a-ți crește ratingul, de a câștiga
expertiză, reţea." Ea zambeste. Pentru prima dată în această conversație. „Mi-ar plăcea să te
trimit, dacă poți să-l schimbi în timp.”
 Câteva ore mai târziu, mă așez la masa de cină cu familia, mângâiesc coada unei pepițe de pui
tiranozaur și spun cât de ușor pot să mă adun: „Centrul pentru bătrâni mi-a cerut să însoțesc
rezidenții într-o excursie”.
"Oh." Mama ridică privirea din farfurie. "Unde sa?"
"Toronto. Cinci zile, în noiembrie.” Simt cum ochii lui Darcy ard prin mine. Să ai un secret
crucial cu un copil de doisprezece ani, în mod natural, vorbăreț, nu este tot ceea ce se creează.
„Mi-ar plăti timp și jumătate. Și ar fi grozav să vezi Canada. Trebuie să-i anunț până mâine...
"Aștepta." Sabrina își pune telefonul pe masă. Fortat. „Vei să petreceți în Toronto și să ne
lăsați singuri? Adevărat?"
Clipesc, surprins de amestecul de panică și furie din vocea ei. "Eu doar- "
„Dacă Goliat are o urgență veterinară? Ce se întâmplă dacă Darcy își bagă un jeton de
Monopoly în nas și trebuie dusă la îngrijiri urgente? Dacă am nevoie de o plimbare la o întâlnire
de derby – ar trebui să fac autostopul?
„Aș aranja totul în prealabil”, încep exact cum spune Darcy, „nu mi-am băgat nimic în nas de
când aveam cinci ani!” iar mama subliniază: „ Voi fi în continuare prin preajmă, Sabrina”.
Darcy e un idiot, iar idioții sunt imprevizibili, Mal. Și acesta este punctul de urgență – nu te
poți pregăti pentru ele. Dacă mama are o criză? Cine o să aibă grijă de ea? Cât de egoist poți...”
„Sabrina.” Vocea mamei, de obicei blândă, taie ca un bici. „Cerți-vă scuze surorilor voastre.”
„Nu am spus nimic care să nu fie adevărat...”
„Sabrina.”
Ea a plecat într-un val de scaune care scârțâie și cu picioarele călcând. Camera tace, iar câteva
secunde mai târziu, o ușă de pe hol se trântește de tocul ei.
Mama închide ochii exact trei respirații. Apoi spune: „Mallory, bineînțeles că ar trebui să
pleci. Vom fi bine."
Eu dau din cap. În adâncul sufletului, știu că Sabrina are dreptate. La urma urmei, eu sunt cea
care îi tot amintește cât de fragilă este sănătatea mamei. Nu ar trebui să fiu surprins dacă se
sperie la ideea că voi pleca. "Nu. Sincer- "
„Mallory.” Mama îmi acoperă mâna cu a ei. Încă ține furculița, pepița pe jumătate mâncată
înțepată la capăt. „Te rog să-i spui, te rog, șefului tău că mergi, bine?”
Dau din cap. Apoi zboară-l toată noaptea, nedormit, amar, cuvintele Sabrinei un sunet de ură
în urechile mele. Sunt supărat. Vinovat. Furios. Trist.
Egoist . Nu înțelege ea sacrificiile pe care le-am făcut pentru familie? Crede ea că am vrut să
nu mai merg la școală? Crede că îmi place , știind că în patru ani Easton va avea o diplomă și o
carieră și voi rămâne blocat într-un loc de muncă fără salariu minim? Că ne vom depărta din ce
în ce mai mult pe măsură ce timpul trece, pe măsură ce rămân în urmă, uitat? La naiba cu
Sabrina, sincer.
Dar este vina ta dacă familia ta se află în această situație , îmi amintește acea vociță
neplăcută. Are tot dreptul să fie supărată pe tine. Și nu aveai de gând să concurezi doar în turnee
cu premii în bani? De ce vrei să mergi la Toronto?
Pentru a construi rating! Pentru a accesa viitoarele turnee!
 Nu pentru că ți-a plăcut atât de mult fiorul șahului competitiv, ai căutat-o de la Philly?
Misto. Doar asigurându-mă.
Oh, taci.
Tocmai ai spus taci, dar du-te, cred.
Mă trezesc dimineața dornic să-i cer scuze Sabrinei pentru . . . Nu știu. Să-i distrugă viața
acum patru ani, poate? Camera ei, însă, este goală.
„Mama lui McKenzie o conduce la școală”, explică Darcy. „Pentru cineva a cărui teamă cea
mai mare este să nu ajungă la urgență, Sabrina, Cățea Adolescentă este destul de pricepută să
găsească una în scurt timp.”
„În primul rând, nu folosim acest cuvânt.” Zâmbesc și mă apropii, împingându-i bretonul
înapoi. Este ca și cum te-ai uita într-un filtru Snapchat cu pistrui și întinerire. „În al doilea rând,
știi că Sabrina te iubește, nu? Ea chiar nu crede că ești un idiot.”
„Cred că ea mă iubește și crede că sunt un idiot. Pentru că este o idioată.” Ea îmi aruncă o
privire apreciativă. — Apropo, nu cred că ești egoist, Mal. Adică, te zgarci cu Nutella și nu-i
arăți lui Timothée Chalamet admirația care i se cuvine și ești, obiectiv, un mincinos. Dar nu cred
că ești egoist.” Simt că mi se umflă un nod în gât. Până când Darcy se încruntă. „Deși nu sunt
sută la sută sigur că am definiția corectă a egoismului .”
Câteva ore mai târziu, sunt în biroul lui Defne, care seamănă un pic cu proprietarul lui:
colorat, fericit și plin de trăsături care nu ar trebui să meargă bine împreună, dar cumva ar trebui
să meargă.
"Buna dimineata!" Ea rânjește de pe birou. „Ai furat covrigișul curcubeu al lui Delroy? E
foarte supărat.”
"Nu. Doar ce am ajuns."
"Oh. Cum te pot ajuta atunci?”
îmi dresesc glasul. Ei bine, aici merge. „I-ai putea spune lui Emil că mi-ar plăcea să fac
Jocurile Olimpice?”
Îl simt pe Nolan înainte să-l văd.
Într-o secundă, mă chinui să-mi trag geanta pe ruloul valizei LaGuardia și mă întreb de ce
clanul Greenleaf nu a investit niciodată în ceva cu roți (sau un set de gantere, pentru rezistența
corpului); în următorul, cineva mi-l ia, îl ridică fără efort și îl depune pe centură.
Mă întorc, dar corpul meu știe deja , ca și cum atomii mei vibrează diferit când el este
aproape. Ceea ce probabil înseamnă doar că prezența lui îmi provoacă otrăvire cu radiații.
„Bună, Mallory”, spune el. Poartă ochelari de soare și o cămașă închisă la culoare, dar vocea
lui este aceeași. Arată la fel : Înalt. Nezâmbit.
Bun.
Câteva coșuri, de asta are nevoie. Un neg pentru a sparge imperfecțiunea perfectă a feței sale.
„Bună”, mă zgâriesc.
Au trecut peste două luni de când am fost în prezența lui. Două luni de șah, șah, șah. M-am
certat cu surorile mele, o duc pe mama la doctor, apoi mai mult șah. Fiind privit de Oz, amânând
verificarea lui Tinder, apoi șahul. Am câștigat Nashville Open și un alt turneu online. Nu am
pierdut încă un meci, dar Evaluarea mea nu este nici măcar de nouăsprezece sute. Există un mic
motor într-un colț al craniului meu, lucrând constant la poziții, structura pionilor, teoria
pătratului.
"Tu esti . . . zbor undeva?” Întreb odată ce a tăcut puțin prea mult. Vocea mea sună răsuflat.
Sper să nu mă îmbolnăvesc chiar înainte de Jocurile Olimpice.
Colțurile buzelor îi zvâcnesc. „Pentru asta sunt aeroporturile.”
Îmi scap de senzația de respirație. „Ai putea zbura înăuntru. Sau iei pe cineva. Sau fii ca Tom
Hanks în acel film, trăind într-un terminal din cauza documentelor de imigrare ciudate.” îmi
dresesc glasul. „Unde zbori?”
Își înclină capul. "Adevărat?"
Pe bune, ce? „Vei la acel turneu din Rusia?”
„Nu ți-ai dat seama?”
„Ce ar trebui să...”
 "Frunză verde." Emil Kareem apare și mă îmbrățișează de parcă aș fi sora lui pierdută de
mult. Este o fată cu el, un supermodel care tocmai a zburat în LaGuardia pentru săptămâna
modei. Stai, e familiară. De la Philly Open — iubita lui Nolan, cea pe care a îmbrățișat-o? Nu
știu, dar mă îmbrățișează de parcă aș fi sora ei pierdută de mult.
„Mallory, sunt atât de fericit că ești în echipă. Nu pot să cred că voi avea o conversație
semnificativă care să nu se învârte în jurul fotbalului fantastic. Stai, ești pasionat de fotbalul
fantastic?
Ea miroase uimitor. Lavandă, cred. "Sunt . . . nu sunt sigur ce este asta.”
„Uf.”
„Greenleaf, acesta este Tanu Goel. De asemenea, habar nu are ce este fotbalul fantastic”,
spune Emil. „Și bineînțeles că îl cunoști pe Nolan. De la aruncarea lui la gunoi în timpul verii.”
Mă uit la Nolan. Nu pare să-i deranjeze să i se amintească – de fapt, dimpotrivă. Ceea ce, în
sine, este enervant. Vreau să fiu ghimpele din coasta lui pe care el este în a mea. Vreau să viseze
la ochii mei proști.
„Vă cunoașteți, băieți?” spun eu, aruncând o privire între Nolan și Emil.
„Din păcate”, spun ei în același timp, înainte de a schimba o privire lungă, frățească, și atunci
îmi vine în minte.
Nolan este în echipă.
Nolan vine la Toronto.
Cu noi.
A juca sah.
La olimpiade.
Emil nu mi-a spus niciodată. Pentru că nu am întrebat niciodată. Am luat legătura pentru a
aranja zboruri și cazare, dar întotdeauna m-am gândit că oricine s-a dovedit a fi al patrulea
membru, nu aș fi auzit de ei.
Pentru că Defne mi-a spus că toți Super Grand Masters vor sări peste Jocurile Olimpice și vor
merge la Pasternak.
Pentru că sunt un idiot.
O idioată foarte zguduită, care trebuie să facă față zgomotului ei prin securitate și îmbarcare.
Nu sunt tipul conștient de sine, dar mă simt ca un om ciudat cu acești trei. Sunt calzi (cu excepția
lui Nolan, care este sinele lui obișnuit inscrutabil) și încearcă să mă implice în conversație (cu
excepția lui Nolan, care este sinele lui obișnuit liniștit), dar este clar că au petrecut ani de zile
memorându-se unul pe celălalt. Glumele lor interioare sunt indescifrabile, ascunse în spatele unui
mărăcini gros de referințe indisponibile. Dinamica lor, de asemenea, pare a fi o cale bine bătută –
mai multe căi, făcute din alianțe schimbătoare și o doză sănătoasă de prăjire.
„Serios cumpără asta?” Emil întreabă când Tanu ridică un pachet de Werther's Original.
„Câți ani ai?”
„Lasă-o în pace”, murmură Nolan, plătind pentru Werther’s și M&M’s alune cu un card de
credit negru. „Au terminat salata Jell-O.”
Nu mai târziu, două grupuri separate îl recunosc pe Nolan drept „tipul ăla de șah din toate
TikTok-urile”. Duce la selfie-uri, autografe și două femei frumoase care își notează în grabă
numerele de telefon pe șervețele Sbarro, ca și cum ar fi Justin Bieber sau așa ceva. Tanu și Emil
se prefac că stau la coadă, întrebând auzit: „Domnule, sunt cel mai mare fan al tău. Îmi place
felul în care te încarci mereu la a patra mișcare. Vrei să-mi semnezi te rog lenjeria intimă?”
(Nolan este surprinzător de bun prin toate acestea; de asemenea, aruncă imediat șervețelele.)
Apoi, în timp ce așteaptă decolarea, Emil începe să joace Candy Crush pe telefonul său. "Esti
cu adevarat?" întreabă Tanu. Ea se sprijină pe jumătate pe spate de pieptul lui Nolan, cu brațul
lui înfășurat în jurul taliei ei. M-am ferit să mă uit la ei, spunându-mi că nu-mi pasă despre ce au
murmurat ei pe tonuri tăcute, intime. „Suntem cercetători ai celui mai sofisticat joc din lume și
joci Candy Crush ? Nolan, spune ceva.”
El ridică din umeri. „Pare nedrept să-l dai cu piciorul când este atât de clar jos.”
„Candy Crush este de fapt un joc foarte inteligent”, insistă Emil. „Este implicată o strategie .”
Tanu geme. "Oh, Doamne. Scuză-mă, Mallory, putem schimba locul? Trebuie să-i spun lui
Emil cât de greșit. Am nevoie de el chiar acum.”
Așa mă aflu pe scaunul de la geam lângă Nolan, Tanu și Emil se ceartă zgomotos pe
marginea culorilor jeleuului de pe cealaltă parte a culoarului. Îi studiez profilul, brusc intimidată.
Apoi îmi amintesc că el a venit odată să-i tragă mamei mele în vene și a întrebat-o pe Sabrina
dacă Jughead este „un prenume sau de familie”.
„Deci, care-i treaba aici?”
Se întoarce spre mine, nedumerit.
„Voi trei sunteți într-o relație poliamoroasă?”
„Tocmai ai întrebat dacă mă culc cu ambii colegi de echipă?” El ridică o sprânceană. „Mă duc
la HR FIDE.”
"Ce? Nu, nu merge la HR.”
— Depășești, Mal.
„ Ai venit la mine acasă și ai mâncat multe dintre sandvișurile mele cu înghețată.”
"Dreapta." Chic cu limba. „De neiertat. Raportați-mă.”
Îmi dau ochii peste cap. "Tot ceea ce. Deci, cine se întâlnește cu cine?”
„Nimeni nu se întâlnește cu nimeni. Nu mai, cel puțin.”
Arunc o privire către Tanu și Emil. Ea i-a furat telefonul și se încruntă la el, cu limba
scoțându-i cu ochiul dintre dinți în timp ce se potrivește cu peștele suedez. Emil se uită la ea,
surprinzător de sumbru.
„Au fost ei?”
Nolan dă din cap în tăcere. „Apoi au mers la diferite școli – Tanu își ia săptămâna liberă, dar
ea este la Stanford. Emil este la NYU.”
"Înțeleg. Îi cunoști de mult?”
"Pentru totdeauna. Ne-am antrenat împreună cu . . . " El se oprește. „Până când au decis că
șahul profesionist nu era pentru ei.”
"Cand a fost asta?"
„Acum trei ani pentru Emil. Tanu, înainte de asta.”
Mă întreb dacă sunt Easton-ul lui. Și pentru că am auzit din ce în ce mai puțin de la Easton
despre lucruri care par din ce în ce mai banale, întrebarea scapă:
 „Se simte ciudat? Că ei au mers la facultate, iar tu nu?”
Pare gânditor pentru o clipă. "Uneori. Uneori simt că sunt pe cale să aibă vieți pe care nu le
pot înțelege niciodată. Uneori mă bucur că nu trebuie să citesc Marile așteptări sau să studiez
pentru o finală de trigonometrie.”
Zambesc. „Sunt sigur că trig este în liceu.”
"Este?"
"Da. Nu ai luat-o?”
Își deschide M&M-urile, oferindu-mi-le. „Am fost educat acasă.”
„Din cauza șahului?”
"Din mai multe motive. Și nu am idee ce este un cosinus.” Își pune un M&M galben în gură.
Când înghite, i se clătește gâtul, o mișcare puternică, fascinantă pe care o observ pentru că . . .
Mă duc bananapanți?
„Vei trăi. Așadar, Emil și Tanu s-au despărțit din cauza distanței, dar încă sunt interesați unul
de celălalt?”
„Și refuză să faci ceva în privința asta.”
„Multă supărare, pun pariu.”
„Primesc mai multe telefoane supărătoare noaptea târziu întrebat de ce lui Tanu tocmai i-a
plăcut fotografia fără cămașă a unui înotător de la Stanford pe Instagram sau cine este skank care
continuă să-l duet cu Emil pe TikTok.”
„Pun pariu că ești grozav să-i vorbești pe oameni de la margine.”
„Aș fi mai bine dacă aș ști ce dracu este un duet TikTok.”
Râd. Emil și Tanu îmi aruncă o privire, apoi schimbă o privire pe care nu o pot descifra. —
Ai fost gelos când s-au întâlnit prima dată?
"Gelos?" Pare să găsească întrebarea surprinzătoare.
„Da. Adică, băieți, păreți apropiați. Și ambele sunt cu adevărat atractive. . .” Obrajii imi
incalzesc. Cred că observă pentru că îi zvâcnește colțul gurii.
„Nu am fost gelos. Nu puteam înțelege cum poate cineva să fie atât de captivat de ideea de a
fi singur într-o cameră cu o altă persoană fără tablă de șah.”
„Dar acum poți?”
Îmi aruncă o privire lungă prin ochelarii de soare. "Acum pot." Se întoarce. „Dar dacă ești
interesat de oricare dintre ele...”
„Nu de asta am întrebat”, am exclamat. „În plus, nu mă leagă cu oamenii cu care lucrez. Face
lucrurile dezordonate.” De fapt, nu mă conectez deloc, în ultima vreme. Au fost câteva luni
surprinzător de uscate. Poate șahul îmi ucide libidoul?
"Murdar?"
„Da.”
"Cum e?"
„Prea multă proximitate. Oamenii primesc idei. Ei cred că sunt interesat să le acord timpul
meu. Energia mea mentală.”
Mă studiază. „Și ești prea ocupat să ai grijă de familia ta pentru asta.”
"De unde stii ca?"
 Nu răspunde, doar mă studiază prin acele lentile întunecate câteva secunde, până când nu mai
suport tăcerea care se întinde și mă întreb: „De ce ești aici, oricum? Nu mergi la invitația aceea
săptămâna viitoare?”
„Ești curios de planurile mele?”
Răspunsul evident este: da. „Nu te-au invitat, nu-i așa? Ei știu că vei arunca o tablă de șah
unui arbitru și nicio agenție de asigurări nu le-ar permite să te aibă.
„Plec la Moscova din Toronto. Vineri."
„Faci ambele turnee?”
Îmi dă tot ce e mai bun. Ce, ca și cum ar fi greu? ridicare din umeri.
„Defne a spus că făcând două turnee mari atât de aproape împreună ar face pe oricine moartea
creierului. Și că majoritatea jucătorilor mari nu văd rostul Jocurilor Olimpice. . .” Îmi vine un
gând. „Nu ești aici pentru că eu . . . ?”
Nu ești aici pentru că eu sunt aici, nu-i așa?
Haide, Mal. Nu este aici pentru că încă îi place ideea de a juca împotriva ta. În nici un caz.
Vrea să iasă cu prietenii lui. Poate a mințit și este în Tanu. Sau Emil. Sau amândouă. Nu e
treaba mea. Cui îi pasă-
„Da”, spune el.
Monologul meu intern se oprește. "Ce?"
„Motivul pentru care te gândești.” Vocea lui stupidă și profundă. Argh. „De aceea sunt aici.”
„Nu știi la ce mă gândesc.”
El zambeste. "Adevărat."
"Nu chiar. Tu nu."
"Bine."
"Inceteaza sa mai spui asta. Nu te mai preface că îmi poți citi gândurile și...
Însoțitoarea de zbor își rostogolește căruciorul, întrebându-ne dacă vrem să bem. După aceea,
suntem liniștiți – Nolan se uită în față, iar eu îmi alăptam morocănos Sunkist, crezând că nu.
El nu poate ști.
Există două distincții principale între Jocurile Olimpice și un turneu obișnuit: ne facem testați
antidopaj (da: implică pipi într-o cupă) și concuram ca o echipă. Încă jucăm toate meciurile
individual, dar punctele noastre se vor aduna. Fiind cel mai puternic dintre noi, Nolan este primul
bord. Dar apoi eu , cel mai puțin experimentat jucător, sunt ales pe locul doi. (Îl întreb pe Emil în
mod repetat dacă este o idee bună. Îmi aruncă o privire cu ochii mari și bufă: „Hai, Greenleaf.”)
Se simte diferit, știind că orice victorie pe care reușesc să o aduc acasă va fi pentru noi –
indiferent cât de temporar și abstract am fi noi . Este frumos când Emil mă dă cinci după ce
câștig la timp împotriva jucătorului eston, sau Tanu mă sărută pe frunte pentru că am evitat de
puțin un egal cu Singapore. Nici măcar nu mă deranjează privirile lungi, gânditoare și persistente
ale lui Nolan. Își învinge întotdeauna adversarul rapid. Apoi găsește ceva cald de băut pentru
restul echipei, ni-l pune lângă scândurile noastre și vine să stea undeva în spatele adversarului
meu. Ochii lui alternează între mine și jocul meu, întunecați și concentrați și lacomi într-un fel pe
care nu îl înțeleg pe deplin.
El nu trage cu pumnul când câștig eu. Nici măcar nu îmi spune că am făcut bine. Doar dă din
cap o dată, de parcă fiecare dintre victoriile mele este așteptată și încrederea lui în mine este
solidă ca un bolovan. De parcă nu s-ar putea mira că mă joc bine mai mult decât la apusul
soarelui noaptea.
Presiunea care vine cu ea ar trebui să fie iritante. Însă găsesc măgulitoare încrederea de
neclintit a unui jucător de calibrul lui, ceea ce mă irită și mai tare. Așa că fac ceea ce sunt cel mai
bine: evit să mă gândesc la asta.
Și nu e greu. Toronto este frumos, iar atmosfera turneului este distractivă: rucsacuri, jucători
care stau pe podea și desfășoară sandvișuri de casă, oameni care nu s-au văzut de ani de zile
îmbrățișând-o între runde. Este tineresc și presiune scăzută, ca o excursie școlară cu șah excelent
în loc de muzee. Port blugi și un pulover supradimensionat fără să mă simt îmbrăcat prea puțin.
„Totuși, nu fi înfățișat. Am avut noroc până acum”, îmi spune Emil în timp ce mă întorceam
la hotel la sfârșitul primei zile. Nolan îi dă pe Tanu o plimbare cu piggyback, pentru că îmi
doresc foarte mult unul, Nolan. „Nu am întâlnit nici una dintre cele mai puternice echipe.”
"Care sunt?"
„China, India, Rusia. Și, de exemplu, încă douăsprezece.”
 „Apropo, cine este actualul campion?”
"Germania. Dar nu vor fi puternici anul acesta, cu Koch deja la Moscova.”
„ De aceea continentul nord-american s-a simțit mult mai plăcut decât de obicei”, mormăie
Nolan.
„Managerul tău este încă supărat că vei veni la Jocurile Olimpice?” întreabă Emil.
„Nu pot spune, din moment ce am încetat să-i mai iau apelurile.” El ridică din umeri.
Îl are pe Tanu chicotind pe umeri și întrebând: „Amintește-ți cu ani în urmă, când l-ai împins
pe Koch și l-ai manipulat puțin și a început să-și sune mama?
„Una dintre cele mai prețuite amintiri ale mele.”
"Lacrimile. Panica. Merită pe deplin acea amendă cu care te-a pălmuit FIDE.”
"De ce l- ai lovit?" întreb, deși îmi pot imagina un milion de motive.
„Nu-mi amintesc cu adevărat”, murmură Nolan, aproape prea dezinvolt.
— Vorbea despre bunicul tău, spune Tanu. "Ca de obicei."
"Ah, da." Maxilarul i se strânge. „Îi face plăcere să-și ia gura despre lucruri pe care nu le
cunoaște.”
Ne cazăm într-un hostel, patru dormitoare separate care converg într-un spațiu de locuit și
baie comună. Aseară m-am întrebat cum s-a simțit Nolan, Mr. Fifty Thousand Dollars Is Nothing
to Me, dar dacă găsește cazarea necorespunzătoare, nu a menționat-o. M-am culcat devreme și
apoi am petrecut ore întregi ascultând tonurile blânde și intime ale celorlalți vorbind, simțindu-
mă vag geloasă. I-am trimis mesaj lui Easton ( Cum e viața? Îți vomiți inima într-un vas de toaletă? ) și i-
am derulat TikTok-ul așteptând un răspuns care nu a venit niciodată.
E ocupată. Este bine.
După prima zi, mă las pe canapea înainte de cină, înainte de a putea chiar să sun acasă. Este
un somn fără vise, epuizat, fericit, impresii vagi de episcopi și turle care alunecă încet pe o placă
mare. Mă trezesc ascunsă în pat, încă îmbrăcată cu hainele de ieri. Cineva mi-a scos pantofii, mi-
a conectat telefonul la încărcător, mi-a pus un pahar cu apă pe pat. Cineva a avut grijă de mine.
Nu intreb cine.
Ziua a doua este mai mult la fel. Dimineața, câștigăm toate meciurile, cu excepția lui Emil,
care pierde împotriva Sierra Leone.
„Cum să ne omorâm șirul, nenorocitul”, îi spune Nolan cu blândețe la niște putine de prânz,
abătându-se pentru a evita prăjelii pe care Emil îi aruncă în el.
Tanu dă din cap. — Ți-am spus că ar fi trebuit să aducem pe cineva care știe să se înroleze.
Din păcate, ea se abate prea încet.
Nolan îmi face semn cu bărbia. — E rândul tău, Mallory.
"Randul meu?"
„Să-l sfâșie pe Emil. Este tradiție.”
"Dreapta." Înghit un caș de brânză. Scărpina-mă pe nas. „Emil, asta a fost, um. . . prost
facut?”
Nolan scutură din cap. „Păcăroasă.”
— Serios, Mal? Tanu reproșează. „Este acesta cel mai bun lucru pe care îl poți face?”
„E clar că Mal este la fel de bun la vorbe de gunoi ca și eu la joc împotriva Sierra Leone.”
 „Are alte talente”, spune Nolan, privindu-i ochii cu ai mei. „Ca să desenezi cobai.”
Îmi ascund zâmbetul în mână, dar mă simt mai confortabil cu acești trei. Nolan este mai
accesibil atunci când este consumat prin filtrul Brita al prietenilor săi, chiar dacă există totuși
ceva intimidant în prezența sa inignorabilă, adesea liniștită. Ceva care mă ține pe sus.
Pe măsură ce adversarii noștri devin mai puternici, acumulăm mai multe pierderi și egaluri,
mai ales de la Tanu și Emil. Îmi place să câștig — îmi place să câștig — dar înfrângerile
coechipierilor nu mă deranjează atât de mult, iar Nolan pare să fie la fel. În al doilea meci al celei
de-a treia zile, Jakub Szymański din Polonia greșește zece mutări și eu obțin o victorie în timp
record. Clipesc, îndepărtând senzația de ciorbă de a ieși dintr-un joc, întinde-te puțin, apoi vino
să stai chiar în spatele lui Nolan.
Este prima dată când termin înaintea lui — prima dată când îl văd cum joacă. A venit rândul
lui să se miște și se așează pe spate pe scaun, cu gâtul ușor îndoit, cu brațele pe piept. Apoi își
mișcă turnul, mâinile mari incongruent de grațioase, și apasă ceasul.
Încă trebuie să-i studiez jocurile. Defne alege piesele pe care le analizez și nu am găsit
niciuna dintre cele ale lui Nolan în lista mea. Totuși, este imposibil să știi ceva despre șah fără a
avea niște noțiuni teoretice despre el ca jucător: este faimosul viclean, agresiv, versatil. Activ.
Făcând mereu ceva riscant pentru a crește presiunea. Strategiile lui ar putea părea impulsive,
spontane, dar sunt lungi de vedere și încurcate, aproape imposibil de dejucat. El exploatează fără
încetare fiecare avantaj, poziție, distragere a atenției. Îmi amintesc că am citit despre o calitate a
jucătorilor de șah numită urzica : abilitatea de a nu doar să joace bine, ci și de a-i păcăli pe alții
să joace prost. Nolan, din toate punctele de vedere, o are în grămezi. Iar când adversarul le-a
greșit drumul în jocul de mijloc, își scufundă dinții în ele și trage sânge.
Ucigașul de Rege, într-adevăr.
Îl privesc la lucru în timp ce înaintează, înconjoară centrul, își mută cavalerul și episcopul în
tandem, ia totul pe calea lui și... . .
Mă simt fără suflare. amețit. Confuz. Atât de frumoase sunt mișcările lui. Crud și de neoprit.
Am câștigat împotriva lui o dată, dar știu, de asemenea, că s-ar putea să nu câștig din nou - el
este atât de bun. Și mai sunt: sunt un jucător practic, mereu concentrat pe a-mi termina
adversarul cât mai repede posibil, mai degrabă decât pe artă. și eleganța jocului. Dar piesa lui
Nolan este uluitoare. Peste cinci mii de ani arheologii vor plânge de harul ei. Deși, dacă nu oprim
emisiile de carbon, lumea va fi doar un morman de cenușă, așa că poate ar trebui să o punem
într-o capsulă a timpului. Trimite-l în spațiu pe o sondă extraterestră. Împărtășește cu restul
universului—
"Esti bine?" întreabă Tanu.
"Eu da." Nu o observasem. Chiar dacă e chiar lângă mine.
"Te-ai uitat . . . încântat.”
"Nu. Eu doar . . .”
„Da, piesa lui Nolan va face asta. Nolan, în general.” Ea râde încet. „Odinioară eram atât de
îndrăgostită de el, mă gândeam că voi muri dacă nu ne căsătorim și nu aveam patru copii
dolofani numiți după jocurile deschise pe care nimeni nu le mai folosește.” Am ochii mari. „Oh,
nu-ți face griji. Aveam, ca, doisprezece ani? Și nu i-ar fi putut păsa mai puțin de chestiile astea.”
Ea ridică din umeri. „Am crezut că era incapabil să-i pese deloc înainte. . . bine. Pe hârtie, ar
trebui să aibă tone de joc, dar în realitate are foarte puțin.” Ea zâmbește liniştitor. Vreau să o
întreb de ce presupune că mi-aș face griji, sau ce înseamnă înainte , dar Nolan își îngroapă colții
în regele polonez, iar Tanu este prea ocupat să aplaudă.
Sunt într-o dispoziție bună până la ultimul meci al zilei — Serbia. Pentru că o divinitate a
șahului mă urăște, a doua lor tablă este cineva pe care mi-l amintesc din echipa lui Koch la Philly
Open — Dordevic, mă informează eticheta cu numele și îmi amintesc brusc ce mi-a întrebat în
acea noapte.
Ce ai făcut înainte de meci? Am nevoie de genul ăsta de noroc.
„Greenleaf”, spune el, rânjetul său un semn clar al afilierii lui Koch.
Îmi jur să-l distrug. Și sunt fidel cuvântului meu în primele patruzeci de minute și ceva,
blocându-i ușor atacurile și obținerea controlului asupra centrului. Până când ia o pagină din
Manualul lui Koch Little Bitch și mă acuză că am făcut o mișcare ilegală.
„Nu este”, îi spun.
„Dacă ai mutat anterior turnul...”
„Dar nu am făcut-o.”
"Arbitru!"
Îmi dau ochii peste cap, dar îl las pe cel mai apropiat oficial – o femeie blondă care dă din cap
și se apropie de noi.
O recunosc imediat. Stomacul meu se răstoarnă, apoi îngheață într-un bloc de beton care ar
trebui să mă tragă prin podea. În schimb, frânturi dintr-o conversație veche de patru ani îmi
învăluie capul.
Cine a fost ea?
Nici unul.
Dar tu ai fost...
Nimeni, Mal.
"Da?" îl întreabă ea pe Dordevic, iar în urechi îmi aud un vuiet puternic. Știu totul despre ea –
numele, vârsta, chiar și adresa ei. Sau cel puțin, de acum câțiva ani. Este posibil să se fi mutat.
Că nu mai lucrează la bancă, că nu face mișcare la Pure Barre, că...
„Nu este ilegal”, îi spune ea lui Dordevic, care începe să gesticuleze dezacordul său. Îmi
tremură întreg corpul și nu mă pot acorda.
"Te simți bine?" mă întreabă o voce în ureche. Nolan. Tocmai și-a terminat jocul. „Mal?”
I-am întins lui Dordevic o mână tremurândă. "A desena?" Ofer. Este prima dată.
Expresia lui trece de la confuză, la neîncrezătoare, la uşurată atunci când acceptă. Amândoi
știm că dacă am fi continuat, aș fi câștigat, dar... nu pot. Nu acum.
— La urma urmei, nu e un talent atât de bun? El chicotește. eu sunt deja alergând la baie când
îl aud pe Nolan spunându-i un rahat.
Mă spăl pe față, tremurând. Îmi amintesc că e în regulă, pentru că nu s-a întâmplat nimic. A
fost cu ani în urmă. Nu s-a intamplat nimic. Nu s-a intamplat nimic. Nimic-
"Ce s-a întâmplat?" întreabă Nolan în momentul în care ies din baie. M-a așteptat și aproape
că-l plantez în piept.
 „Eu . . . Îmi pare rău pentru extragere.”
"Nu-mi pasă. Cine a fost acel arbitru?”
La dracu. El a observat. "Nici unul. Eu doar . . .” Îl ocol, dar o mână se închide în jurul
brațului meu.
„Mallory. Nu ești bine. Ce s-a intamplat?" Tonul lui este ferm.
Dar la fel e al meu. — Am nevoie de un minut, Nolan. Poți vă rog- "
"Domnul. Sawyer?” Un grup de jucători se apropie de noi. „Suntem mari fani. Orice șansă am
putea primi un autograf...
Profit de ocazie și mă îndepărtez de Nolan, de Heather Turcotte, de șah. La hostel, mă închid
în camera mea, mă întind, respir adânc pentru a-mi limpezi mintea.
Poate, dacă te-ai fi ocupat de treburile tale, nimic din toate astea nu ar fi...
Nu.
Îmi golesc mintea din nou, de data asta definitiv, și cad încet într-un somn fără vise,
binecuvântat.
Mă trezesc în miezul nopții, simțindu-mă mai mult ca mine. Când ies pe furiș să folosesc
baie, găsesc o geantă maro în afara ușii mele. Înăuntru sunt un sandviș, un Fanta și un pachet de
Twizzlers.
Ultima zi este combinația perfectă de șah provocator, mize mari și lucru în echipă. Știm deja că
nu avem suficiente puncte pentru aur, dar dacă ne jucăm bine cărțile, putem în continuare să
urcăm pe podium.
Și facem. Iau decizia executivă de a scoate din minte evenimentele din ziua precedentă și de a
mă concentra asupra piesei. Adversarul meu încearcă Muzio Gambit. Sunt confuz pentru scurt
timp, apoi îmi amintesc că am trecut peste asta cu Defne și știu exact ce să fac. Nu prea dăm cu
piciorul în fundul Rusiei, dar o lovim puțin. La ceremonia de medalie, ne strângem cu toții pe
treapta cea mai de jos a podiumului, imnul național amestecându-se cu clicurile camerei în
urechile mele. Tanu mă trage la ea, Emil strigă: „Asta facem noi !” iar Nolan ne aruncă o privire
pe jumătate mulțumită, pe jumătate plină de reproș. Mă simt parte din ceva. Așa cum nu am
făcut-o de mult, mult timp.
Este un turneu stupid de șah. Am jurat că nu-mi va păsa și totuși mă simt fericit. În mulțime,
o văd pe Eleni Gataki de la BBC dându-mi degetul mare în sus și i-o fac cu mâna, uluită.
Bănuiesc că încep să cunosc oameni din lumea șahului.
„Hai, Mal, presa vrea să ne intervieveze”, sună Tanu după aceea.
„Oh. . . De fapt, prefer să nu nu.”
"De ce? Este CNN ! Acesta este modul în care Anderson Cooper devine cel mai bun prieten al
meu!”
„Cred că îl are deja pe Andy Cohen. ”
„Trebuie să vii”, insistă ea. „Tu ești motivul pentru care am câștigat. O, lasă sprânceana aia,
Emil, știi că e adevărat!”
"Chiar sunt bine."
"Dar- "
„Ea nu vrea”, spune Nolan, cu un ton calm, dar definitiv. Îi trimit o privire recunoscătoare. Se
uită înapoi de parcă fie n-ar fi observat, fie că nu-i pasă de recunoștința mea. Mă gândesc la
incapacitatea mea frustrantă, totală de a-l citi, când cineva mă lovește pe umăr.
"Domnișoară. Frunză verde." Este un bărbat în vârstă într-un costum gri. Barba lui este lungă
de gnome de grădină, accentul lui de undeva pe care nu-l pot pune. „Pot să te felicit pentru
victoria ta?”
 „Oh. . . sigur." Caut o modalitate non-nepolitică de a-l întreba cine este și nu găsesc niciuna.
„A fost un efort de echipă”
El dă din cap. „Dar ai fost de departe cel mai impresionant jucător din echipă.”
— Nu mai mult decât Nolan.
Bărbatul râde. Privirea lui este însă ascuțită. „Este greu să fii impresionat de Sawyer în zilele
noastre. Ne-a obișnuit cu un anumit nivel de performanță. Unii spun chiar că a distrus șahul.”
Mă încruntă, gândindu-mă la oamenii care l-au recunoscut în ultimele zile, spunându-i că s-au
apucat de șah după ce l-au văzut jucând. „Nu cred că este adevărat.” Mă simt defensiv în numele
lui Nolan Sawyer? Va începe să plouă broaște în orice moment. „A făcut șahul vizibil și
popular.”
"Cu siguranță. Dar întotdeauna câștigă. Nu a mai avut rival de ani de zile, iar oamenii sunt
rareori investiți într-un sport al cărui rezultat este o concluzie ieșită dinainte. aș ști. Eu organizez
turneul Challengers.”
"Oh." Sună cunoscut, dar nu știu de ce și nu-mi pasă. Omul ăsta, privirea lui de șoim și
lucrurile ciudate pe care le spune despre Nolan mă fac să mă simt inconfortabil.
"Îmi pare rău." Gestesc undeva în spatele meu. „Trebuie să mă întâlnesc cu colegii mei”
„Am auzit multe despre tine, doamnă Greenleaf. Am crezut că zvonurile sunt exagerate și
totuși. . .” Privirea lui este lungă și evaluatoare. Vreau să mă îmbrățișez. „Alargă de-a lungul.
Prietenii vă vor aștepta. Oricine ar fi ei.”
Da.
Mă îndepărtez, verificându-mi telefonul să par ocupat. Găsesc un text de la Defne ( Ai făcut
bine, puștiule. ) și milioane de la Darcy — se pare că amândoi și-au petrecut ultimele patru zile
reîmprospătând ChessWorld.com .

DARCYBUTT: BRONZ!!!!!!

DARCYBUTT: Tu și Nolan ați obținut cele mai multe puncte în toate Jocurile
Olimpice. Ar trebui să vă căsătoriți și să aveți un copil. Ar fi atât de bună la șah.

DARCYBUTT: Sau ar suge. Ea ar fi străbătut viața înșeuată de o dezamăgire

zdrobitoare. Te supără până la bătrânețe. Luați-vă cheile de la mașină și puneți
tu într-o casă în clipa în care ai lăsat garda jos. Bine, planul de avort.

DARCYBUTT: Vei fi acasă mâine seară, nu? Mi-e dor de tine. Sabrina îmi vorbește
doar pentru a spune „Ew”.

MALLORY: ofc. și când spune ew, de fapt înseamnă că te iubesc. sau ceva.

MALLORY: ce cadou vrei de la Canada?

 DARCYBUTT: Un partener pentru Goliat.

suspin. Și atunci aerul îmi iese din plămâni, pentru că Tanu mă îmbrățișează din nou; un nor
de lavandă mă înconjoară. „Aseară în Toronto! Știi ce înseamnă asta, nu?”
„Mă gândeam să fac o plimbare în centru...”
"Oh nu. În nici un caz." Se trage înapoi și îmi ia fața între mâini. Ochii ei sunt stele nopții

pline de emoție. „În seara asta, Mallory, jucăm Skittles !”

SKITTLES E CA ȘAHUL.
De fapt: skittles este șah — fără ceas sau carte de punctaj, înconjurat de cutii de bere pe
jumătate goale și cântece Salt-N-Pepa care sunt mai vechi decât noi, sub lumina unui proiector
LED cu cer înstelat care o fată din Belgia a adus drept „cameră de hotel – cadou cald.”
Este o petrecere de frați multiculturală, cu șah în loc să învârți sticla. Din motive pe care
trebuie să le atribui abilităților de planificare de evenimente ale lui Tanu și Emil și reputației lui
Nolan, care au loc chiar în zona noastră comună. Oamenii vin și pleacă într-un flux constant de
ore întregi, aducându-și seturile și jucând blitz, rapid, Fischer Random.
Strip șah.
„Vârsta de a bea are nouăsprezece ani, Mal”, spune Tanu când refuz o băutură cu fructe
pentru a doua oară. Și-a pierdut un episcop și șosetele în urmă cu vreo zece minute. „Este legal!
Ca captura în pas! Sau regina! Sau roca... La naiba, îmi pare atât de rău !” Își vărsă paharul pe
italianul învins ieri de Nolan și se mișcă prompt să picteze mustăți pe un japonez drăguț, uitând
totul despre mine de optsprezece ani.
Mă întorc să mă concentrez asupra jocului meu rapid împotriva unei fete din Sri Lanka cu
care m-am legat după ce am observat pinul ei Dragon Age Solas. E foarte drăguță și o jucătoare
grozavă, iar în urmă cu câteva luni, Mallory ar face o mișcare asupra ei. I-am jurat lui Saturn și
înapoi că nu voi juca pentru distracție. Da, exact asta fac. Nu, nu aș vrea să vorbesc despre asta.
„—acea dată, Nolan a furat un cavaler negru de pe tabla lui Kaporani la turneul GE și toate
meciurile au fost amânate cu douăzeci de minute din cauza căutării?”
„Asta a fost după Gibraltar, când Kaporani mi-a schimbat apa cu oțet distilat.”
„Ne-am răzbunat deja pentru asta cu bomba cu sclipici. A strălucit luni de zile .”
Oamenii rad. Emil și Nolan sunt pe canapea și se joacă echipă tactică, înconjurată de un
amestec de vechi prieteni și fani. Există o fată, de exemplu, care este aproape la fel de blondă ca
mine, ghemuită lângă Nolan. Greu de spus ce simte despre asta, din moment ce este atât de
concentrat pe jocul său. Probabil că și-a trecut o mână prin păr, pentru că este vag zdrobit,
insuportabil de atrăgător.
Altceva despre care aș prefera să nu vorbesc.
 „Trebuie să fie cool să mă joc cu el”, spune fata din Sri Lanka, urmărindu-mi privirea.
Privesc în altă parte. „Poate fi un fel de prost”, spun eu, deși nu a fost cu adevărat unul pentru
mine.
Ea chicotește, joasă și fumurie. Ea este chiar genul meu. „Toate geniile sunt. Am auzit că are
un IQ de 190. Poate mai mare, dar testele nu îl pot măsura.”
„Nu mănâncă pâine de carne ca cineva cu un IQ de 190”, mormăi eu, resentită.
„Îmi pare rău?”
"Nimic. Apropo, șah mat.” Stau în picioare, ștergându-mi palmele peste jambiere și
abandonând planurile mele de seducție cu jumătate de inimă. Inima mea nu este cu adevărat în
ea, sau poate sunt prea obosită ca să mă culc. „A fost grozav să te cunosc. Am o dimineață
devreme și...
— Unde te duci, Mal? Tanu apare de nicăieri. „Parcă nici măcar miezul nopții!”
„Oh, nu trebuie să-l ții jos pentru mine. Trebuie doar să cumpăr cadouri pentru surorile mele
mâine dimineață, așa că...
„Dar nu pleca acum ! Nu vrei pizza?”
"Pizza?"
„Da, hai să luăm pizza!”
„Sunt cam obosit și...”
„Atunci îl primim și îl aducem înapoi!” Ea se întoarce și urlă beat: „Cine vrea să vină să ia
pizza de la miezul nopții?”
Poate pentru că Tanu este viața petrecerii sau pentru că pizza este cea mai bună mâncare din
lume, dar în jumătate de minut muzica se stinge și zona noastră comună se golește de toată
lumea, în afară de mine.
Poate că am optzeci de ani înăuntru, dar: Binecuvântat. Liniște.
„Nu vii?” întreabă de la uşă femeia blondă care a fost cu Nolan mai devreme. Accentul ei este
foarte frumos. Dar nu am vorbit niciodată cu adevărat, așa că sunt confuz de ce ar vrea ea să știe
dacă eu...
"Nu."
tresari si ma intorc. Nolan – vorbea cu Nolan. Cine e încă pe canapea.
"Sunteţi sigur?"
Abia îi scutește o privire. "Foarte." Probabil urăște pizza. Mănâncă doar calzone siciliană
autentică făcută cu roșii cultivate în jurul gurii Muntelui Etna.
Tot ceea ce. Mă duc la culcare. „Nolan, când Tanu se întoarce, îi vei spune că m-am culcat?”
Trec cu mâna pe lângă scaune, seturi de șah, canapea. "Au un bun- "
Mâna lui îmi smulge încheietura mâinii. Sunt prea surprins ca să mă frământ. — Hai să ne
jucăm puțin, Mallory.
eu inghet. mă înţepenesc. Și de data asta mă mut. „Ți-am spus, nu…”
„— Joacă în afara antrenamentelor și turneelor. Da. Dar ai jucat toată noaptea, în afara
antrenamentelor și turneelor. Cu cinci persoane diferite.”
imi bat joc. „Ai numărat?”
 "Da." El ridică privirea spre mine. Stelele dansează ocazional peste linia maxilarului, a
pomeților. — Eram sigur că vei încheia noaptea în camera lui Bandara.
„Bandară?”
„Ruhi Bandara. Voi doi doar vă jucați.”
Fac un pas înapoi și refuz să recunosc că am întreținut același gând. În schimb, spun: „Nu
vreau să joc împotriva ta”.
„O problemă, pentru că îmi doresc foarte mult să joc împotriva ta.”
Tremur, pentru că parcă ar spune altceva. Ca . . .
Nu știu.
"Deja ai."
"O singura data."
„O dată a fost de ajuns.”
„Odată nu a fost nimic . Am nevoie de mai mult."
„Sunt sigur că sunt mulți oameni cărora le-ar plăcea să joace. Cine ar plăti probabil doar să
stea vizavi de tine.
— Dar te vreau, Mallory.
Înghit în sec, apoi privesc în altă parte. Are dreptate — mi-am încălcat deja toate regulile
mele de interzicere a șahului în afara muncii. Deci, de ce mă împotrivesc atât de tare?
Poate pentru că l-am văzut jucând. L-am văzut că este genial, citește poziții cu o privire,
făcând lucruri pe care nici nu le înțeleg. Dacă am juca, aș pierde. Și da, urăsc să pierd, dar acesta
nu este un meci corect. Deci, jucătorul numărul unu din lume este mai bun decât reticentul
Zugzwang din acest an. Mare lucru. La fel de demn de știre ca a fi mai lent decât Michael Phelps
la 200 m fluture.
Atunci poate că altceva mă deranjează. Nu că voi pierde, dar el va ști că am pierdut.
Da. Acest . . . interes, obsesie, fascinație pe care pare să le aibă cu mine a venit pentru că l-am
bătut. Odată . Sunt înnăscut bun la șah, dar nu sunt mai bun decât cineva care este la fel de bun
înnăscut și a avut decenii de pregătire profesională. Am juca, el ar câștiga, iar apoi aș fi la fel ca
toți ceilalți: cineva pe care Nolan Sawyer l-a învins.
Captivația lui față de mine avea să scadă instantaneu și...
Ar fi un lucru bun, nu-i așa? Nu-mi place ca Nolan Sawyer să apară la mine acasă și să
vorbească Riverdale cu surorile mele, nu-i așa? Ar trebui să fiu de acord să joc și să termin orice
ar fi asta .
Si totusi.
„Nu”, mă aud spunând.
Falca lui funcționează. "Chiar atunci." Se relaxează și întinde mâna peste sticle de sticlă,
piese de șah, pungi de jetoane pe jumătate mâncate, luând un creion și un fluturaș al Federației
Germane de șah. "Aşezaţi-vă."
„Ți-am spus, eu...”
„Te rog”, spune el și ceva în tonul lui mă oprește. Încerc să-mi amintesc ultima dată când l-
am auzit spunând asta. Un cuvânt simplu, vă rog . Nu-i aşa?
 "Amenda." Stau – vizavi de el, cât mai departe posibil. Asta primesc pentru că refuz pizza.
„Dar nu am de gând să mă joc, așa că...”
"Şah."
"Ce?"
„Ai spus că nu vei juca șah. Nu ai menționat nimic altceva, așa că... . .” El întoarce fluturașul
către mine. El a desenat o grilă de trei câte trei, a pus un X printr-un spațiu și . . .
Râd. „Tic-tactoe? Într-adevăr? ”
„Doar dacă nu ai pe Uno la îndemână? dame? Operațiune?"
„Acesta este mai rău decât Candy Crush.”
El zambeste. Deformat. „Nu-i spune lui Tanu sau îmi va pune un alt ac sub pernă.”
"O alta?" Eu dau din cap, amuzat. „Nu poți să vrei cu adevărat să joci tic-tactoe.”
Ridică din umeri și ia o înghițitură lungă din IPA. „Am putea ridica miza. Fă-o distracție.”
„Nu voi juca pentru bani.”
„Nu vreau banii tăi. Dar întrebările?”
"Întrebări?"
„Dacă câștig, pot să-ți pun o întrebare, orice întrebare, iar tu răspunzi. Si invers."
„Ce ai putea dori să mă întrebi că...”
"Afacere?"
Pare o idee proastă, dar nu știu de ce, așa că dau din cap. "Afacere. Cinci minute. Apoi mă
predau.” Îi smulg creionul de pe degete și îmi notez O.
Primele trei meciuri sunt egale. Al patrulea imi vine si eu zambesc feroce. Îmi place să câștig.
„Deci primesc o întrebare?”
"Dacă doriți."
Nu sunt sigur ce să întreb, dar nu vreau să-mi pierd premiul. Îmi zdrobesc creierul pentru o
clipă, apoi mă stabilesc: „Ce este turneul Challengers?”
Își arcuiește o sprânceană. „Întrebarea ta pentru mine este ceva pe care ai putea căuta cu
ușurință pe Google?” Mă simt ușor jenat, dar el continuă. „Turneul este cel care determină ce
jucător se va confrunta cu actualul campion mondial la șah.”
„Care ai fi tu?”
"În acest moment."
pufnesc încet. „Și în ultimii șase ani.”
„Și în ultimii șase ani.” Nu există nicio lăudărie în vocea lui. Fără mândrie. Dar îmi trece prin
minte pentru prima dată că a devenit campion mondial la aceeași vârstă în care am părăsit
definitiv șahul. Și asta dacă aș vrea mai rămas doar câțiva ani, ne-am fi cunoscut mult mai
devreme. În cu totul alte circumstanțe. „The Challengers are zece jucători, care se califică
câștigând alte super-turnee sau sunt selectați din cauza ratingurilor lor ridicate FIDE. Ei
concurează unul împotriva celuilalt. Apoi, câteva luni mai târziu, câștigătorul concurează pentru
titlul de Campionat Mondial.”
— Cel al cărui premiu este de două milioane de dolari?
„Trei, anul acesta.”
 Inima îmi sare o bătaie. Nici nu pot concepe ce ar face banii aceia pentru familia mea. Nu că
aș câștiga împotriva lui Nolan într-un meci de mai multe zile. Sau că aș ajunge la Challengers,
din moment ce nu sunt invitat la super-turnee și ratingul meu este momentan cu o bucată de
gumă sub talpa pantofului.
Prind pixul puțin prea puternic și desenez o altă grilă. Mintea mea trebuie să fie în continuare
pe bani, pentru că Nolan câștigă următorul joc.
Îmi dau ochii peste cap. "Am fost distras. Nu meriți cu adevărat...”
„De ce ai renunțat la șah?”
mă încordez. "Scuzați-mă."
„În septembrie, după Philly, ai spus că moartea tatălui tău nu a fost motivul pentru care ai
renunțat la șah. Ce este atunci?"
„Nu am fost niciodată de acord că întrebările vor fi despre...”
„Am fost de acord cu orice întrebare.” El mă ține în ochi, un indiciu de provocare în tonul lui.
„Desigur, poți oricând să ieși din joc.”
Este exact ceea ce ar trebui să fac. Ieși și lasă-l pe Nolan singur cu întrebarea lui stupidă și
invazivă. Dar nu mă pot face și după câteva secunde de mușcat de buze și de o dorință arzătoare
de a-mi sculpta următorul O în pielea lui, îi spun: „Eu și tatăl meu ne-am înstrăinat o vreme” –
trei ani, o săptămână și două zile — „înainte de a muri. Am încetat să mai joc atunci.”
„De ce te-ai înstrăinat?”
„Sunt două întrebări. Și dacă câștigi din nou, nu sunt permise întrebări ulterioare.”
Se încruntă. „De ce nu ar fi?”
„Pentru că așa spun eu ”, mușc. Tace o secundă, dar îmi citește bine tonul, pentru că dă din
cap.
După aceea, tragem câteva jocuri. Ca în: douăzeci și trei de jocuri. Devine clar că niciunul
dintre noi nu dorește să fie pus următoarea întrebare când câștig al douăzeci și patrulea joc, iar
Nolan își canalizează cel mai tradițional sine, lovindu-și palma pe masă. Sincer, se simte bine.
Mi-am irosit întrebarea Challengers, așa că mă gândesc bine la ce aș vrea să știu despre el.
Ceva despre relația lui cu Koch, poate? Povestea lui Baudelaire? Bunicul lui? Există ceva ce mă
întreb de săptămâni întregi, dar mi se pare prea mult.
Pe de altă parte, a întrebat despre tata și mă simt răzbunată. Poate chiar vicios.
„La mine acasă, când Sabrina te-a întrebat cu cine faci sex, ai spus... . . lucruri conflictuale și .
. .” Mă descurc.
"Care este intrebarea? Cu cine fac sex?”
dau repede din cap. Obrajii mei sunt în flăcări. Deja regret asta.
"Nici unul."
Uh? "Scuzați-mă?"
„Nu fac sex. Sau cel puțin, nu am făcut-o niciodată.”
Este nevoie de câteva momente pentru ca cuvintele să pătrundă. Pentru ca asta să se cufunde
cu adevărat: Nolan Sawyer, King Killer, recunoscând cu bucurie că este virgin la vârsta de
douăzeci de ani. Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta. Dar.
Nu. Am înțeles greșit. Dar chestia cu Baudelaire?
 „Nu ai făcut niciodată sex”, repet.
„Nu”, spune el, încrezător, calm, de parcă n-ar avea nimic de demonstrat nimănui, de parcă
nu-i pasă să fie altcineva decât el însuși, pe deplin el însuși. Cel puțin aici, în seara asta, cu mine.
"Oh." Simt că ar trebui să călc cu grijă. "Deci tu . . . ? Adică, ești mulțumit de asta sau îți
dorești asta. . . ?” mă înroșesc mai tare. Îi este milă.
„Mi-aș dori să fac sex?”
dau din nou din cap. Isuse, pot vorbi. Sunt mai bun decât asta.
"Nu." Nici nu se gândește la asta. „Nu până de curând.”
"Ce . . . ce s-a schimbat recent?”
Se uită lung. „Fără întrebări ulterioare, mi s-a spus.” Colțul buzei îi zâmbește într-un zâmbet.
„În plus, am auzit că faci destul sex pentru noi doi.”
geam. — Abia am fost... N-ar trebui să crezi niciodată nimic din ce spune Darcy. ”
„Nu e ca și cum ar fi un lucru rău.” El desenează o altă grilă. Sunt încă tulburat și el câștigă
imediat. „Ce ai de gând să faci la sfârșitul părtășiei tale?”
„Ce știi despre părtășia mea?”
„Fără răspuns la întrebări cu alte întrebări.”
Îmi dau ochii peste cap. „O să caut locuri de muncă în mecanică auto. Orice indicii?”
„Ce zici de șah? Ai de gând să nu mai joci?”
„Da.” îi fur pixul din mână. „Nu există viitor pentru mine în șah.”
El pufnește. „Nu poți doar...”
„La întrebare a răspuns. Următoarea rundă." Aruncă o privire enervată, încăpățânată și câștigă
imediat. Cum? El bea și Nu sunt, dar eu sunt cel care alunecă. "Tot ceea ce." Îmi dau ochii peste
cap. „Fără întrebări ulterioare.”
Se aplecă spre mine deasupra mesei, cu ochii întunecați serioși, stelele călătorind pe pielea
lui. „Știi cât de incredibil ești?”
Nu pot sa respir. Temporar. Așa că mă forțesc să râd. "Într-adevăr? Îți irosești întrebarea cu
asta?”
"Sunt serios. Îți dai seama cât de excepțional ești, Mallory?
"Ce ești tu- "
„Nu am văzut niciodată ceva ca ceea ce faci tu cu șahul. Niciodată .”
„Eu... Ești de zece ori mai bun decât mine. Te-am învins o dată , în timp ce jucam Alb, și
probabil te așteptai la un joc ușor.”
„Nu mi-ai răspuns la întrebare.” Se aplecă și mai departe. Miroase a săpun și bere și a ceva
bun și întunecat. „Știi cât de bun ești?”
Ochii mei îi țin pe ai lui. „Da, știu .” Aproape că doare să recunosc asta. Acest talent
nemărginit pe care îl am, pentru ceva pe care mi-am jurat că nu îl voi urma – o promisiune pe
care intenționez pe deplin să o țin. „Te deranjează că sunt atât de bun?”
"Nu." Nu minte. El minte vreodată? „Poate că ar trebui. Dar." Lasă asta, dar atârnă în mod
misterios.
"De ce?"
 Chic cu limba. „Nu ai câștigat nicio întrebare.” Grilă nouă. Joc nou. Noua victorie pentru
Nolan. E rândul meu să trântesc cu pumnul pe masă. Sticla lui Nolan, acum goală, țâșnește pe
plasticul ieftin, iar iritația îmi curge în gât. La naiba cu acest joc.
„Tșeli?” întreb eu, acid. Furios.
"Nu. Dar este fascinant cum suferă performanța ta când îți pierzi calmul. Poate vrei să lucrezi
la asta.”
„ Nu - mi pierd calmul, iar performanța mea tic-tactoe nu este aproape...”
„Întrebare”, îl întrerupe el, cu o nouă tăietură a vocii. „De ce te prefaci că nu vrei asta?”
"Acest?"
Gestează în jurul său. Dar apoi spune: „Șah. De ce te prefaci că nu vrei să -l joci?”
— Tu nu mă cunoști , mă încrez. „Doar că nu-mi place atât de mult șahul.”
El clătină din cap cu un zâmbet mic și desenează o altă grilă – apoi câștigă ușor când bâjbâi.
Mâinile îmi tremură și am terminat cu...
— Și tu simți asta, nu-i așa, Mallory? Tonul lui este apăsător. Scăzut. „Când joci, simți
același lucru pe care îl simt și eu.”
Strâng din dinți. „Nu am idee ce simți. Șahul este un joc stupid de masă și...
„ Este un joc de societate stupid, dar este al tău . Văd felul în care privești piesele. Este lumea
ta, nu-i așa? Cel pe care îl alegi pentru tine, în limitele tale. Poți fi regina în ea. Regele.
Cavalerul. Ce vrei tu. Există reguli și, dacă le înveți suficient de bine, atunci le vei putea
controla. Veți putea salva piesele la care vă interesează. Deci, spre deosebire de viața reală, nu?
Cum îndrăznește să se comporte de parcă mă cunoaște , ca și cum el...
Il urasc.
Nu-mi amintesc ultima dată când am fost atât de furios. Îmi se agita bilă în stomac. Îi smulg
fluturașul din mână și fac o altă grilă, aproape rupând hârtia în acest proces. Este nevoie de șapte
încercări, dar în sfârșit câștig.
„Ce naiba vrei de la mine?” mă răstesc, aplecându-mă mai aproape cu o privire.
El ridică o sprânceană.
„Pentru că nu înțeleg”, aproape țig. „ De ce ești aici când ai un turneu săptămâna viitoare? De
ce presupui că știi ceva despre mine? De ce îți pasă măcar de gândurile mele despre șah…”
Închei cu un zgomot furios, bestial.
Dacă Nolan este afectat, nu arată. „Credeam că începi să-ți faci o idee.”
"Nu sunt. Spune -mi doar ce vrei și...
Un sunet puternic.
Mă întorc spre uşă. Tanu și ceilalți intră înăuntru, ținând în mână un teanc de pizza la pachet,
țipând ceva despre reducerile de pepperoni și hamsii. Îmi dau seama cât de aproape sunt de
Nolan și mă retrag. Continuă să mă privească, cu fantoma unui zâmbet trist pe buze.
„Bănuiesc că jocul s-a terminat”, spune el, ridicându-se în picioare pentru a-l ajuta pe Tanu.
„Noapte bună, Mallory. Și mult noroc.”
Darcy iubește hanoracul de cobai pe care i-am cumpărat-o („deși este un copout, deoarece
Goliath nu va dori să copuleze cu un porcușor 2D”) și chiar și Sabrina este impresionată de noile
ei patine din frunze de arțar pe care aproape că am ratat avionul să le cumpăr și aproape că nu
putea încăpea în bagajele mele.
Dar dragostea ei pentru mine vine și pleacă. "Tu ești cel mai bun!" îmi spune ea miercuri,
după ce o duc la McKenzie's. Dar joi, când o găsesc plângând în sufragerie din cauza unui lucru
postat de McKenzie pe rețelele de socializare, este „De ce trebuie să fii atât de năzdrăvan ? De
ce nu te poți ocupa de treburile tale?”
„Dacă îmi găsesc cadavrul într-un șanț”, îi spun mamei, „spune poliției să nu se uite în ea.
Probabil a făcut-o, dar nu vreau să-și petreacă viața în închisoare.”
„Nu ești doar tu. E supărată pe întreaga lume.”
— Eram atât de intens la paisprezece ani? Este o întrebare atât de ridicolă. Am încă
optsprezece ani, dar mă simt la fel de bătrân ca doamna de la Titanic . Cu excepția cazului în
care mă compar cu Easton și mă simt blocat într-un stadiu de pubesc.
„Odată ți-am cerut să nu mai lași borcanul cu unt de arahide deschis și m-ai numit dictator.”
geam. — Va fi și Darcy așa?
"Da." Ea mă mângâie pe umăr. „Deși va lăsa Nutella deschisă.”
Una peste alta, totuși, mă întorc din călătoria mea la revelația uluitoare că nu a avut loc nicio
urgență care să pună viața în pericol și că fără mine, familia mea. . . a făcut bine. Sunt jumătate
șocată, jumătate uşurată.
Oz și Defne sunt la Pasternak, ceea ce înseamnă că eu sunt în mare parte nesupravegheat. Ar
trebui să folosesc timpul suplimentar pentru a prinde din urmă cursul de lectura García Márquez
la care m-am înscris pe Goodreads, să memorez capitalele mondiale, să-mi vopsesc părul în
verde. Orice, cu adevărat. În schimb, studiez jocurile lui Nolan.
Furia ultimei nopți din Toronto s-a transformat în resentimente rece. Nolan a spus o mulțime
de lucruri despre mine, dintre care unele au fost corecte, prin pură coincidență. Ceas spart, de
două ori pe zi. Totuși, nu avea niciun drept. Jocul lui de întrebări a fost stupid. Sper să nu-l mai
văd niciodată. Probabil că nu va face.
 Dar vreau să studiez capodoperele agravante care sunt jocurile lui, iar mâinile îmi mâncărime
să le trag în sus pe motorul de șah. Mă bucur de capacitatea sa delicioasă de a-și uza adversarii,
de a-i priva de joc activ și apoi de a lovi ca un tigru. Dezvolt o obsesie mai mult decât ușoară și,
probabil, de aceea mă gândesc la el când mă potrivesc cu un tip pe nume Alex într-o aplicație
duminică seara.

ALEX: Hei!

MAL: iubește câinele din poza ta de profil, este un pitbull?

Telefonul meu sună imediat cu un răspuns, dar timp de câteva minute sunt prea distras să mă
întind pe spate pe canapea și să analizez varianta Sawyer pentru ca Apărarea Berlinului să o
verifice.

ALEX: Da. Cum ai fost?

Cum am fost ? E cam ciudată întrebarea. Derulez înapoi la poza lui de profil, crezând că mi se
pare puțin cunoscut. El este dragut. Par inchis la culoare. Ochi întunecați. Nu atât de întunecat,
totuși. Nu la fel de întunecat ca . . .

MAL: ne -am mai întâlnit?

ALEX: Glumești?

Nu. Nu glumesc. Din fericire, îmi amintește înainte de a fi nevoit să recunosc.

ALEX: Am fost împreună la școală. Am fost cu un an înaintea ta. Te-am rugat la

balul juniorilor.

Oh. Alex, cu excepția faptului că acum are păr pe față. Îmi amintesc. Așa fusese. . . bland.
Probabil de ce nu m-am gândit cu adevărat la el de atunci.

MAL: Îmi pare rău, nu ți-am recunoscut poza. Ce mai faci?

ALEX: Bine! Sunt la Rutgers. Şi tu?

MAL: Nu sunt la școală

ALEX: Îțiiei un an liber? Ti se potriveste, din poza ta de profil. Ai fost întotdeauna

foarte fierbinte, dar acum. . .
 Următorul text este trei emoji-uri de foc. Având în vedere motivul pentru care sunt în această
aplicație, probabil ar trebui să o consider măgulitoare în loc de . . . bla.
În schimb, mă întreb cum ar face Nolan asta. Fii online. None. Prost, probabil. Nu este
virgin? Inutil în sac.
Dar este atât de greu să-l imaginezi făcând ceva prost. Cu ochii lui întunecați și atenți; modul
precis și intenționat în care mâinile lui mari se închid în jurul pieselor de șah; vocea lui, mereu
atât de atentă; strategiile sale frumoase și strălucitoare. El murmura cuvinte indiscernibile pe sub
răsuflarea lui la Jocurile Olimpice, când făcea o greșeală sau regreta o mișcare. Uneori părul de
la ceafă îmi creștea și nu ar fi trebuit să fie plăcut, dar eu...
Telefonul meu sună din nou și mă uit la el, tresărită. Am uitat că era în mână.

ALEX: Vrei să ne întâlnim în curând, să ne prindeți din urmă?

Conectează-te, vrea să spună. Deși este suficient de subtil în privința asta. Pun pariu că Nolan
nu ar fi nici pe departe la fel de discret. Pun pariu că ar spune ceva de genul „a avea un act
sexual” și...
Oh Doamne.
Doamne . _

MAL: De fapt, probabil mai bine nu. Sunt prea ocupat cu munca, nici nu ar trebui
să fiu online. imi pare rau ca iti pierd timpul.

Îmi tac telefonul, iar când vibrează cu răspunsul lui Alex, nu mă obosesc să-l verific. De ce
naiba mă gândesc la Nolan chiar acum, în timp ce stabilesc o întâlnire cu o altă persoană? De ce
este el în capul meu?
Asta este. Am terminat. Acest lucru este supărător. Confuz. Prost. Fără precedent. Gata cu
jocurile Nolan. Gata cu Nolan. Trebuie să... nu pot să mă gândesc în continuare la el.
Începând de mâine , îmi spun în timp ce aștept ca jetul de duș să se încălzească suficient. Nu
mă voi mai uita la jocurile lui. Îl voi epura. Incepand de maine .

chiar cred. Până mâine se întâmplă.

PIESA ESTE ÎN VANITY FAIR.

Ceea ce este o problemă în sine, deoarece nu mai am articole gratuite pentru luna. Înseamnă
că, atunci când Easton îmi trimite mesaje ( Te înțelegi cu el? Bine de știut că trebuie să aflu despre viața
prietenei mele de la Vanity Fair!!! ), pot vedea titlul ( Sawyer ocupă locul al doilea la invitația Pasternak, egalează
la Koch în meciul final volatil ) și nimic altceva.
 Tocmai m-am trezit după ce m-am răsucit toată noaptea. Afară este încă întuneric, strălucirea
telefonului meu îmi străpunge ochii plini de sânge, iar Goliath își linge cu mândrie fundul
undeva lângă urechea mea stângă.
Chiar îmi urăsc viața.

MALLORY: nu ai acces la articol. tl;dr?

MALLORY: ce mai faci, apropo? te-a capturat un sasquatch și te-a făcut mireasa
ei?

BOULDER EASTON ELLIS: VREI să citești asta.

MALLORY: Sunt sărac și îl urăsc pe Jeff Bezos.

este Washington Post și UTILIZAȚI MODUL

BOULDER EASTON ELLIS: Acesta
INCOGNITO, ce este în neregulă cu tine. Boomer.

Modul incognito funcționează și de unde nu am știut despre asta? Mă întreb cum să exploatez
aceste cunoștințe noi, atunci când primul paragraf al articolului îmi atrage privirea.
. . . că Sawyer părea neobișnuit de neconform. Bineînțeles, în formă pentru numărul 1 mondial
este încă mai bun decât majoritatea Super GM, dar mulți au fost surprinși când s-a clasat pe
locul al doilea la unul dintre cele mai importante turnee ale anului — și nu a participat la
ceremonia de premiere.
„Părea obosit”, a spus Andreas Antonov, directorul general al Georgiei, într-un interviu.
„Ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că a venit direct de la Toronto și a jucat primul
său meci la o oră după aterizare.” Decizia lui Sawyer de a participa la Jocurile Olimpice a fost
un subiect de multe discuții în comunitatea de șah. A fost singurul jucător din top-20 care a ales
să facă acest lucru.
„Așa se întâmplă când pui șah după prietena ta”, a spus Koch, câștigătorul lui Pasternak,
pentru ChessWorld.com . „Era Sawyer a șahului s-a încheiat. Luna viitoare voi triumfa la
Challengers, iar apoi voi lua Campionatul Mondial.”
Deși Sawyer nu a vorbit public despre viața sa personală, pare probabil că Koch se referea
la Mallory Greenleaf, un jucător talentat care a atras puțin atenția de la Philadelphia Open.
Greenleaf are în prezent un rating de 1.892, dar urcă rapid în clasament. La Jocurile Olimpice,
Greenleaf și Sawyer au făcut parte din echipa SUA cu Tanu Goel (clasament: #295) și Emil
Kareem (clasament: #84) și s-au clasat pe locul al treilea. De asemenea, au fost văzuți împreună
în afara turneului (vezi această poză). . .
Dau clic pe link, care mă duce la Page Fucking Six. Este o fotografie cu Nolan și cu mine în
ultima noastră noapte în Toronto, jucându-ne tic-tactoe într-o cameră semiîntunecată. Am capul
aplecat, creionul în mână. Se uită fix la mine, cu o expresie ciudat de blândă pe chipul lui, de
obicei ilizibil.
Cine a luat asta? Când? De ce?
. . . Se zvonește că Sawyer, care este o vedetă rock de bună credință, se întâlnește cu o colega de
șah Mallory Greenleaf. Cei doi au fost surprinși având un moment intim târziu. . .
Oh, la naiba. nu nu nu . Oh, la naiba.
Mă ridic din pat. Asta e rău. Mai rău decât rău. Cel mai rău . Ce trebuie să fac? Cum pot cere
o retragere de la Vanity Fair ? Au un manager cu care pot trage o Karen?
Nolan. Nolan va ști. Va dori să repare și asta. Trebuie să iau legătura cu el, dar cum? Nu am
numărul lui. Îl invoc cu o pentagramă făcută din curele, sau... Emil!
Îi scriu, apoi îmi amintesc de programul lui din Toronto: nu o persoană matinală. Cine știe
când se va trezi și abia aștept atât de mult când cineva greșește cu mine pe internet. Așa că îmi
trec o mână prin păr și fac ceea ce ar face oricine altcineva: caut pe Google Nolan. Trebuie să
găsesc mai multe rezultate decât ar trebui să aibă oricine care are doar douăzeci de ani, inclusiv
un Tumblr cu el ca o pisică și o fanfiction erotică explicită despre el și Percy Jackson, făcând
șaizeci și nouă de ani pe un hipocamp. Atunci găsește ceva util: un articol despre Nolan care se
emancipează de familia sa și se mută într-un penthouse Tribeca.
Și pentru că internetul este un loc înfricoșător care nu crede în limite, există o adresă.
Se pare că nici eu nu cred în limite: mă duc acolo să vorbesc cu Nolan. Va dura peste o oră.
Până atunci, Emil va fi răspuns și îi voi trimite un mesaj lui Nolan că sunt în zonă. Haideți să-l
facem pe Starbucks să vorbească despre șah și despre un posibil proces pentru defăimare la un mare canal de știri!
Cafeaua este pe mine! Plan perfect.
Făcut doar puțin mai puțin perfect de faptul că mă aflu în holul clădirii lui Nolan, iar Emil tot
nu-mi va răspunde și nu-mi va prelua apelurile. Pentru că încă doarme. Portarul aruncă o privire
la puloverul supradimensionat pe care l-am aruncat peste rochia mea cea mai boho și este gata să
mă alunge din clădire.
Zâmbesc tremurând. — Sunt aici să-l văd pe domnul Sawyer.
Expresia portarului spune clar: „ Te cunosc șah”. groupies, și nu voi ezita să deranjez poliția
cu asta . Mă face să vreau să mor puțin.
"Vă rog?"
„Sunt instruit să nu las vizitatorii neaștepți.”
"Dar eu . . .” Îmi vine o idee. Mă face să vreau mult să mor. „Tocmai s-a întors din Rusia și
am vrut să-i fac o surpriză, pentru că sunt a lui. . .” Nu călușă. Arată-i portarului bun articolul
din Pagina șase . "Iubita. Vedea?" Vedeți această poză care este pe internet și, prin urmare,
trebuie să fie adevărată?
Două minute mai târziu, sunt la etajul al patrulea, mă gândesc că Nolan are nevoie de o
securitate mult mai bună, când deschide ușa.
Mă așteptam pe deplin să vorbesc la el și să-i cer să-i întrebe pe ai lui. . . publicist? Echipa de
presa? Maseză? Că a cerut cuiva să repare acest rahat. Dar când stă în fața mea, cu părul sălbatic,
pielea albă păstoasă, tricou alb și pantaloni de pijama în carouri zbârciți de pe saltea, nu pot să nu
spun. . .
 „Arăți ca moartea.”
— Mallory? Își freacă călcâiul palmei în ochi. Vocea lui este răgușită de somn și de altceva.
— Un alt vis, nu?
„Nolan, ești bine?”
„Ar trebui să vii în pat. Aceasta este o configurație stupidă. Îmi place mult mai bine când...”
„Nolan, ești bolnav ?”
El clipește. Expresia lui se limpezește. „ Chiar ești aici?”
„ Da . Ce e în neregulă cu tine?"
Se scarpină la ceafă și se cufundă în stanbul ușii, ca și cum echilibrul ortostatic nu ar fi ceva
pe care l-a stăpânit pe deplin. „Nu sunt sigur”, mormăie el. „Fie totul, fie nimic.”
Apartamentul lui Nolan este un duplex de trei ori mai mare decât casa mea, o întindere uriașă
de spații neaglomerate, ferestre largi, podele din lemn de esență tare și rafturi de cărți. În
mijlocul holului e o valiză deschisă, abandonată; pe o masă din apropiere, un teanc de cărți care
includ Emily Dickinson, Donna Tartt și o monografie despre falanga macedoneană; peste tot,
parfumul profund și complex pe care am ajuns să îl asociez cu Nolan – dar mai bine. Mai
puternic. Deconstruit în straturile sale separate.
Îl urmăresc în timp ce duce undeva pe care a uitat să spună, încercând să nu fie băgacioasă cu
spațiul lui, să nu se uite la bumbacul care se lipește de umerii lui largi. E ciudat să fii aici.
Precum atmosfera deosebită pe care o emană fiecare cameră de îndată ce Nolan Sawyers intră, a
fost distilată, condensată, turnată peste pereți și podele.
Această călătorie improvizată s-ar putea să nu fi fost o decizie înțeleaptă. "Ai febra?" intreb in
bucatarie.
„Imposibil de spus.”
îmi arcuiesc sprânceana. „Să vă povestesc despre tehnologia termometrului.”
"Ah da. Am uitat." Ideea este că nici măcar nu cred că este un prost. Îl urmăresc luând două
căni de mărime obișnuită care arată aproape comic de mici în mâinile lui (una spune Little Bitch
#1 a lui Emil ), o cutie de Froot Loops, un galon de lapte pe jumătate băut, care este vizibil
coagulat. Îmi oferă cana non-Emil ca și cum ar fi un whisky.
„Nolan, tu…” Îmi ridic degetele de la picioare pentru a ajunge la fruntea lui. El arde . Atât de
aproape, miroase a somn și a transpirație proaspătă. Nu neplăcut.
„Mâna ta este atât de mișto”, spune el, închizând ochii de ușurare.
Fac să-l iau, dar el o prinde sub al lui. "Stau." Se aplecă spre mine, cu respirația caldă, buzele
crăpate pe tâmplă. „Nu stai niciodată.”
„Nolan, ești bolnav. Trebuie să facem ceva în privința asta.”
"Dreapta. Da." Se îndepărtează de mine. "Mic dejun. Va fi ca nou după.”
„După asta ? Ai nevoie de nutrienți, nu de coloranți alimentari în formă de microgogoși.”
„Este tot ce am.”
"Serios?"
El ridică din umeri. „Eram plecat undeva. Canada?"
„Ai fost în Rusia. De asemenea, ai un teanc de boluri în acea credenza — cine are cereale
într-o cană?
 "Oh." El dă din cap. Apoi se prăbușește încet, până când fruntea i se sprijină pe insula
bucătăriei. „Cine este Credence?”
Îmi ciupesc puntea nasului. Sunt o persoana buna. Ridic coșul de gunoi al doamnei Abebe
când vântul îl răsturnează, zâmbesc câinilor din parc, nu-mi bat joc niciodată de oamenii care
spun indiferent . Nu merit asta. Si totusi. „Ascultă, stai aici. Nu mânca asta. Ma intorc imediat."
Îl duc pe jumătate pe canapea, cu mușchii lui solizi grei și arzător împotriva mea. În mai puțin
de zece minute, cobor scările, cheltuiesc PIB-ul unei țări europene mici la bodega din colț și mă
întorc să-l găsesc dormind.
Sunt Maica Tereza. Reîncarnat. Am nevoie de un halou pentru necazul meu.
"Ia asta." Canapea lui Nolan este o secțiune uriașă, dar încă prea scurtă pentru el. Ridicol.
„Este otravă?”
„Ibuprofen cu eliberare rapidă”.
„Ce este mirosul acela?”
„Axile tale.”
„Nu, cel bun.”
„Eu gătesc.”
Ochii i se deschid. „Pregătiți supă de pui.”
„Pe care nu le meriți.”
"De la zero?"
„Este foarte ușor, iar conservele au gust de otrăvire cu plumb și disperare. Apropo, îmi
datorezi patruzeci și trei de dolari. Da, vă taxez pentru barul Snickers de sprijin emoțional pe
care l-am cumpărat pentru mine — puteți să Venmo, dar vă rugăm să nu scrie For Drugs în
rândul de note. Doar . . . trage un pui de somn. Mă întorc."
El nu are, totuși. Trage un pui de somn. El stă la insula bucătăriei și mă urmărește într-un mod
plin de sticlă, încântat, în timp ce mă mișc în liniște. Nu mă deranjează, într-adevăr. Ochii lui
asupra mea fac de obicei lucruri ciudate, incomode, dar astăzi . . . poate că iubesc această
bucătărie. Este mare, confortabil și modern și vreau să-l folosesc în fiecare zi. Vreau să mă
căsătoresc cu ea și să adopt un pachet întreg de sharpeis incontinente cu el.
"De ce esti aici?" întreabă el douăzeci de minute mai târziu. Cu medicamentele care au
început, pare puțin mai puțin scos din asta.
„Există acest articol în Vanity Fair ”, explic distrat în timp ce mărunți morcovii. Acum că
sunt aici, am grijă de Nolan în apartamentul lui cald, care miroase a el și mâncare confortabilă,
este greu să mărturisesc nivelul de indignare pe care l-am simțit acum o oră. „Despre că ai
pierdut în fața lui Koch.”
„Am desenat cu Koch. Dar am pierdut în fața lui Liu, care la rândul său a câștigat în fața lui
Oblonsky, și am făcut egalitate cu Antonov, așa că m-am clasat pe locul al doilea la turneu... ”
„Da, sunt sigur că pula ta este mai lungă decât cea a lui Koch, dar hai să ne concentrăm
asupra chestiunii în discuție, și anume că Koch i-a spus lui Vanity Fair că tu și cu mine ne
întâlnim, iar Pagina șase a publicat poze cu noi în Toronto și acum orice ar fi un mic procent de
tocilari din lume îi pasă de șah crede că avem ceva.”
„Și noi nu?”
 Mă întorc să mă uit la el. „Nu ai lucruri . Mi-ai spus asta.”
„Am spus și „până de curând”. ”
Inima îmi sare o bătaie. „Ar trebui să fii mult mai supărat din cauza asta. Din moment ce ești
pe patul tău de moarte, voi lăsa asta să alunece, dar va trebui să clarificăm lucrurile.”
"Sigur. Simte-te liber."
"Ce înseamnă asta? Împreună. O vom face împreună. Putem emite o declarație de presă.
Investește în skywriting. Ceva .”
"Nu voi. Dar tu poti."
mă încruntă. „Ce vrei să spui că nu o vei face? Sora mea, prietenii mei, vor citi articolul și vor
crede că este adevărat.”
„Sunt bucuros să trimit un mesaj prietenilor tăi, sau să le scriu pe FaceTime, sau să le scriu în
aer pentru a le explica situația. Dar nu voi vorbi presei despre viața mea personală.”
"De ce?"
„Mal, înțeleg că acest lucru este supărător, dar nu este prima dată când mi se întâmplă asta.
Nu există nicio modalitate de a lupta cu presa atunci când greșesc. Poți doar să-l ignori. Prima
regulă a Clubului de șah: nu căutați niciodată pe google.”
Acopăr supa cu un capac și mă sprijin de blat, cu brațele încrucișate. „Destul de sigur că
prima regulă a Clubului de șah este că Albul mută primul. Și înțeleg că ai fost ars de zvonul
Baudelaire, dar...
„Mă refeream la rahatul pe care l-au imprimat despre bunicul meu.” Îmi aruncă o privire
vacuă. „Ce este zvonul Baudelaire?”
Privesc în altă parte. Rușinos, că eu știu și el nu. Face să pară că îmi pasă mai mult de viața
lui amoroasă decât de el. "Doar . . . oamenii au spus că te-ai întâlnit cu un Baudelaire?
"Oh da. Surorile, nu? Emil mi-a spus despre asta.”
"Este adevarat?"
Sprânceana i se ridică. „Știi că nu este.”
Dreapta. Fac. — Atunci, cum a început zvonul?
„Unul dintre ei era la o petrecere la care m-a pus managerul meu să merg, când încă o
ascultam. Probabil că a fost suficient.”
Îmi sprijin coatele pe insulă, urăsc cât de interesat sunt. „Care Baudelaire?”
„Numele a început cu un J , cred?”
suspin. Toate au nume J. "Deci ce s-a întâmplat? Vorbeai și nu ai vrut. . . ştii."
„Ai vrea?”
„Dacă aș fi eu? La naiba da.”
Își înclină capul. "De ce ai?"
"Ce vrei să spui?"
„Ce ai scoate din asta?”
dau din umeri. „Îmi place sexul. Este distractiv. Se simte bine - foarte bine, uneori. Mai ales
când ai chef și o faci cu oameni atractivi sau interesanți. Nu mi-e rușine de asta.”
 „Nu ar trebui să fii”, spune el, dar pot spune că nu înțelege complet. Acel sex, dorinta, sunt
ceva la care inca isi infasoara capul. „Ce zici de a te simți mai aproape de cineva? Faci o
conexiune?”
"Pot fi. Sunt sigur că sexul înseamnă lucruri diferite pentru diferiți oameni și toate sunt
valabile.” Am zdrobit amintirea nopții trecute și pe Alex, ca și cum ar fi o muscă de fructe. „Dar
partea conexiunii umane. . . nu de asta o fac . Este riscant.”
"Riscant? Cum?"
Ridic din umeri, nu vreau să explic. „Nu am nevoie de chestiile astea. Sunt destul de ocupat.”
Dă din cap de parcă știe. — Să ai grijă de familia ta, nu?
îmi arcuiesc o sprânceană. — Nu vorbeam despre aventura ta Baudelaire?
„Nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat. Așteptăm."
"Ce?" Mă aplec mai aproape, cu ochii mari.
„Kasparov a fost acolo”.
„Fostul campion mondial?”
"Da. A vrut să se joace cu mine.”
"Și?"
„Ce vrei să spui, și? M-am dus să joc.”
"Stai să văd dacă am înțeles bine. Ai ales să joci șah cu un bătrân decât să te culci?
Se uită la mine de parcă ar fi o călugăriță de claustru și îi explic Bitcoin. — Ai înțeles că a
fost Kasparov ?
Râd. Apoi râd din nou. Apoi mai râd, cu fruntea lângă palmele mele, gândindu-mă că, atunci
când nu e un prost total, Nolan este de fapt cam drăguț. Când ridic privirea, mi-a luat o șuviță din
păr și o freacă între vârfurile degetelor ca și cum ar fi mătase de dud. Ochii lui sunt încă puțin
sticloși, așa că l-am lăsat.
„A fost cel puțin cel mai bun joc din viața ta?” Întreb.
Se uită în ochii mei. "Nu. Nu a fost.”
„Atunci care a fost?”
Mai mult cu privirea. Un fior rătăcit îmi străbate șira spinării, venind de cine știe de unde.
Apoi sună cronometrul din bucătărie și amândoi ne uităm în altă parte.
Am pus supa în cana lui Emil's Little Bitch pentru că este o imagine mentală pe care merit să
o am.
„Este bine”, spune el după prima lingură, părând surprins ofensator. „Nu la fel de bună ca
pâinea de carne a mamei tale, dar...”
Îl ciupesc de bicepși, unde aproape că nu cedează pentru că mușchii îi încordează mânecile
tricoului și apare un zâmbet deformat. Are patru porții, pe care le mănâncă băiețel în timp ce eu
mă ronțăiesc din Snickers și mă prefac că nu sunt flatată. Adrenalina mea scade, iar corpul meu
începe să-și amintească că i-am dormit mai puțin de cinci ore și fără cofeină.
"Gatesti?" intreb eu distras.
"Rareori. Și mediocru.”
„Și totuși, ai cea mai bună bucătărie pe care am văzut-o vreodată.” Eu dau din cap. „Banii pe
care cineva îi poate câștiga din turnee sunt puțin obsceni.”
 „Așa este, dar am fost un copil de fond fiduciar. Te voi lăsa să decizi dacă asta e mai mult sau
mai puțin josnic din punct de vedere moral.”
„Drăguț din partea părinților tăi.”
„Bunicul meu”, corectează el. „Obișnuia să dețină acest apartament.”
"Oh." Îmi mușc buzele, gândindu-mă dacă vreau să întreb. „Acela era bunicul tău care . . .”
"Da. Care a jucat șah și a înnebunit și aproape că m-a ucis când aveam treisprezece ani.”
Zâmbetul lui este mic, nu atât de amar pe cât m-aș fi așteptat. eu tresar oricum.
„Nu este cel mai bun mod de a vorbi despre sănătatea mintală”, spun eu neutru.
"Dreapta. Bunicul meu, care a fost diagnosticat cu demență frontotemporală cu variantă
comportamentală în declin rapid. Sună mai bine?” nu raspund. Apoi adaugă: „Există o variantă
familială a demenței frontotemporale, știai?”
Deschid gura, apoi o închid. Are un sentiment îndepărtat pentru el care pare să aibă prea puțin
de-a face cu febra lui. Ar trebui să călc cu grijă.
Nolan Sawyer, are nevoie de îngrijire. Sună fals. Dar.
„Ți-e teamă că ți se va întâmpla?”
Scoate un râs fără umor. „Știi ce e amuzant? Odinioară îmi era groază de asta, dar știu că nu
va fi. Pentru că am făcut teste genetice imediat ce m-am emancipat. Dar tatăl meu, din câte știu
eu, nu s-a făcut testat și, până nu am încetat să-i mai iau apelurile, mi-a spus în fiecare zi, în
fiecare zi, că dacă voi continua să joc șah, voi ajunge ca bunicul meu. Ca și cum asta ar fi
problema lui: a jucat prea mult șah.”
"Asta pare . . . prostesc."
"Da bine. Oamenii nebuni vor spune lucruri prostii.”
Nu se întâlnește cu ochii mei. Se uită în jos în cana lui goală, cu coatele pe blatul de marmură,
iar eu mă simt aplecându-mă mai aproape. Nolan pare crud și nu vreau să risc să-l ating, dar mi-
ar plăcea să fiu aici . Cu el.
E ceva ce fac cu Easton, când ea se simte dezamăgită. Darcy. Sabrina, când mă lasă. Apropie-
te puțin mai mult decât este politicos. Împărtășiți același aer. Lăsați parfumurile noastre să se
amestece. O fac pentru surorile mele și pentru prietenul meu, iar acum pentru acest campion
mondial de șah prost și îngroșat, pe care se pare că îl alăptez pentru a reveni la sănătate.
Ciudații, amândoi.
„Acest apartament pe care ți l-a lăsat. . . E mare pentru o singură persoană, murmur eu.
„Vrei să te muți?” Tonul lui se potrivește cu al meu, intim.
"Sigur. Îmi voi vinde pancreasul. Ar trebui să acopere primele trei luni de chirie.”
„Nu trebuie să plătești chirie. Alege doar o cameră.”
„Și te voi plăti înapoi în companie? Te scutesc de a lua cina singur la masa ta de cireș,
luminată cu candelabre, de cincizeci de picioare, ca Bruce Wayne?
„De obicei iau cina stând în picioare în fața acelei table de șah de acolo.”
„Sunt surprins că ai luat cina. Și nu te susține doar cu lacrimile rivalilor tăi.”
Zâmbește din nou, și Dumnezeu.
El este ofensiv, unic, devastator de frumos.
 Fac un pas înapoi, întinzându-mi mâna spre poșetă și aruncând ambalajul Snickers. „Supa
rămasă este în frigider. Luați din nou ibuprofen în cinci ore. Și cereți pe cineva să vină, astfel
încât dacă leșini, ei vor observa înainte ca șobolanii să-ți mănânce intestinele.”
"Esti aici."
„Am fost aici. Plec acum."
Nolan se dezumflă vizibil și ceva de genul compasiunii mă mușcă.
„Unde este Emil?” Întreb.
„Nu o să-l sun pe Emil pentru că am sniffles. E ocupat cu examenele intermediare și își
petrece trei ore pe zi tânjind după Tanu.”
„Atunci altcineva.”
El dă din cap. "Voi fi bine."
„Nu vei. Erai pe jumătate mort când am ajuns aici.”
„Atunci stai.”
„Am întârziat deja la Zugzwang. eu . . .”
Se uită la mine cu acei ochi întunecați și limpezi și pur și simplu nu pot pleca. Nu pot să-l
părăsesc. Dacă se deshidratează și moare? Atunci asta va fi pe mine? Nu îi ofer fantomei lui
satisfacția de a bântui mai multe generații de femei Greenleaf. Îl țin în viață.
„Din moment ce ambele noastre slujbe constau în a juca șah, ar trebui să jucăm un joc”, spune
el în timp ce îi scriu lui Defne că a apărut ceva urgent. „Doar pentru a fi membri productivi ai
acestei societăți capitaliste.”
"Bună încercare."
"A funcționat?"
"Nu. Nolan, încă arăți ca moartea. Doar dormiți un pui de somn în timp ce îmi pierd ziua
urmărind jocurile Dragon Age pe Wi-Fi.”
„Dragon ce ?”
Și uite așa mă aflu pe canapeaua de piele a lui Nolan, povestindu-i despre spiriduși și capete
de ou și sfârșitul lumii, liniștit de videoclip și de prezența lui Nolan.
„Îmi place asta mai mult decât spectacolul Jughead”, spune el la zece minute. Căsc, destul de
mulțumit.
Apoi, alte zece minute mai târziu, doar adorm adânc.

pasă. Ajung să-l ignor pentru că

Lumina soarelui devreme de după-amiază este strălucitoare, dar nu-mi
cea mai delicioasă pătură este înfășurată în jurul meu. Fără cusur, A+, 12/10, recenzie Amazon
de cinci stele. Mă ține prăjită și mă apasă pe spătarul canapelei, solid și greu, amestecul perfect
de tare și moale. În mare parte greu, dar într-un sens bun. Chiar și-a strecurat un picior chiar între
al meu, iar brațele lui sunt încleștate în jurul cutiei toracice. Îmi este aproape imposibil să mă
mișc, dar nu mă deranjează, pentru că mă simt protejat de atacurile din toate părțile. Ca regele în
timpul șahului bun.
Nu voi părăsi locul ăsta, niciodată. Locuiesc aici acum, în rai. Deschid ochii pentru a cerceta
noul meu regat și...
 Nolan este chiar aici. Uitandu-se la mine. Și ceva în mine îmi spune că ar trebui să intru în
panică, dar tot ce pot face este să spun:
"Hei."
„Hei”, îmi răspunde el și aproape îi simt pietrișul vocii lui pe buzele mele. Miroase a ceva
inefabil de bogat și bun.
„Hei”, spun din nou, prost, și amândoi zâmbim, iar aerul dintre noi este dulce, iar ochii lui,
nasul, buzele lui sunt dintr-odată mai aproape și...
Ceva bâzâie și revin în realitate. Mă mișc în strânsoarea lui Nolan, trăgând până într-o poziție
așezată.
„Ignoră-l”, ordonă el, dar eu îl ignor .
Ce s-a intamplat? Oh Doamne. Nu m-am culcat niciodată cu altcineva. Niciodată . Nu asa. Nu
. . . ce se întâmplă?
Și zgomot, încă continuă. „Cred că... telefonul meu...” Iată-l. Cum ridici? Roșu? Nu, verde.
"Buna ziua."
„Mal? Esti bine?" Defne.
"Da. Îmi pare rău că nu am intrat, eu...
— Ai văzut ziarul?
Oh, la naiba. Articolul. „Eu . . . Nu vă faceți griji. Este o minciună, nu mă culc cu Nolan.”
Sprânceana lui Nolan se ridică. Brațele lui sunt încă încleștate în jurul taliei mele și mor înăuntru.
„Vreau să spun că nu suntem...”
„Asta nu are nimic de-a face cu Nolan.”
"Oh." Uf. "Ce atunci?"
— Sunt Challengers, Mal. Te-au ales ca unul dintre participanții din acest an.”
„— Drama de șah este de obicei plictisitoare, dar aceasta poate fi de fapt suculentă. Ați putea
explica publicului nostru ce se întâmplă în Campionatul Mondial?”
„Iată afacerea, Mark: din cei zece oameni care ajung la turneul Challengers, nouă sunt
selectați din cauza ratingurilor sau pentru că câștigă turnee de calificare. Al zecelea — wild
card — este ales de FIDE. De obicei, este o modalitate de a include un jucător din top-10 care
din anumite motive nu a ajuns. Anul acesta, toată lumea a crezut că wildcard-ul va fi Antonov.
Sau Zemaitis. Sau Panya, deși urmează să aibă un copil în februarie, când va începe
campionatul și probabil că ar fi declinat. În schimb, săptămâna trecută, comitetul a selectat un
jucător neexperimentat, cu rating scăzut. Acum, pentru a fi corect, Greenleaf este un jucător
talentat, cu o mare promisiune. Dar ea a jucat profesionist doar câteva luni și este încă
nedovedită. Performanța ei la Jocurile Olimpice a fost remarcabilă, dar alegerea ei pentru
Challengers este asemănător cu a-i cere unui elev de clasa a treia să joace un joc NFL. Turneul
are loc săptămâna după Ziua Recunoștinței în Las Vegas și mulți se îndoiesc că poate rezista
împotriva altor jucători stratosferici.”
„Unii spun că a fost aleasă pentru că este femeie?”
„S-au discutat multe despre lipsa reprezentării feminine în șahul profesionist, iar invitația
lui Greenleaf ar putea fi un răspuns la asta. Dar există multe femei cu clasamente mai înalte și
cu mai multă experiență care au câștigat acel loc. Ceea ce i-a făcut pe unii oameni să speculeze
că nu pentru că este femeie , ci pentru că este femeia unui anumit jucător de șah.”
"Suculent!"
"Da. Nolan Sawyer — Ai auzit de Sawyer, nu?
"Desigur."
„Este regalitatea șahului, un star rock de bună credință. Atât de influent în sport, ar fi putut
să fi făcut presiuni pe FIDE să aleagă un anumit jucător pentru Challengers. Și a fost fotografiat
cu Greenleaf în poziții care sunt . . .”
"Inteleg la ce te referi."
"Pun pariu că faci! Deci oamenii se întreabă dacă...
— Ar trebui să încetezi să te mai torturi, Mal.
 Ridic privirea de pe iMac-ul meu și o găsesc pe Defne sprijinită de tocul ușii, cu inelul
argintiu cu sept sclipind în timp ce îmi aruncă o privire îngrijorată.
„Și dacă decideți să continuați să vă torturați, ați putea folosi căștile?” Oz mă privește de la
birou. „Unii dintre noi nu suntem niște minune neînvățați, presupuși în mod eronat a fi noua
concubină a lui Nolan Sawyer. Unii dintre noi trebuie să exerseze efectiv șah.”
"Eu doar . . .” Îmi masez tâmpla. „De ce emisiunea Today vorbește despre șah? Nu ar trebui
să acopere lucruri importante? Fracking-ul sau teraformarea durabilă a lui Marte sau clubul de
carte al lui Malala?”
Oz clipește. „Te-ai uitat vreodată la televiziunea prin cablu?”
Gemu și mă aflu.
Știu că sunt îmbufnat la nivel de Sabrina, dar mi-am câștigat dreptul, pentru că noiembrie a
fost nasol : toată lumea crede că sunt o grupare Nolan care a dormit în șah. Easton iubește prea
mult Colorado ca să vină acasă de Ziua Recunoștinței – o elipsă înfricoșătoare la sfârșitul
propoziției atârnate care este prietenia noastră. Și cineva cu care am fost la gimnaziu a trimis un
mesaj pentru a întreba dacă „sunt cu adevărat un jucător profesionist de softball acum,
însărcinată cu tripleții unui model olandez de lenjerie intimă?” Un joc de telefon, dar totuși un
semn clar că numele meu se învârte prea mult și că mama sau Sabrina ar putea da peste cariera
mea secretă în orice zi.
Deci da. Sullen este acum trăsătura mea definitorie a personalității. Sunt mai îmbufnat decât o
femeie, gata să mă gândesc la un abandon nesăbuit dintr-o clipă.
— Ar fi trebuit să refuz invitația, mormăi eu împotriva lemnului lustruit.
„Premiul este de o sută de mii de dolari”, îmi amintește Oz acid. „Am analizat reținerile la
sursă și câștigurile nete și sumele plăților ipotecare pe care le veți putea permite când v-ați lăsat
săptămâna trecută. Nu am scos aplicația calculatorului pentru ca tu să te dai înapoi acum.”
"E doar . . . mortificant. Oamenii spun la televiziunea națională că sunt prea slab pentru a
supraviețui iernii.”
„Oamenii au spus la aceeași televiziune națională că incendiile din California au fost
declanșate de lasere spațiale.” Oz își dă ochii peste cap. „Ascultă, nu este că nu vreau să ofer
schele pentru nervii tăi delicati, dar, așa cum am menționat mai devreme, aș prefera să mor
înțepenit de un harpon în timp ce cultiv sfeclă decât să mă implic cu ciuperca emoțiilor umane...”
„Oz”, ne întrerupe Defne, „poți să ne lași câteva minute?”
"Ce?"
— Eu și Mallory avem nevoie de puțină intimitate. Să vorbim despre ciuperci și altele.”
„Dar toate lucrurile mele sunt aici. Ce ar trebui să fac?"
"Nu știu. Mergi la fermă de sfeclă? Găsiți un harpon? Întoarce-te în jumătate de oră. Toca
cotlet.”
Defne este șefa mea, dar nu s-a simțit niciodată ca șefa mea atât de mult ca acum,
înconjurându-mi biroul cu o expresie serioasă, așezându-se pe el cu un hop agil, un nor de cercei
care zbârnâie vesel și citrice și tutun. Ea se uită de parcă am fi pe cale să avem o discuție
solemnă și îmi vine prin minte că mizeria din ultimele zile ar putea fi exponențial mai demn de
vomita dacă ar fi să fiu concediat.
 Rahat.
„Știu că m-am plâns, dar promit...”
— Au dreptate, Mal.
„Cine are dreptate?”
„FIDE te - a ales pentru că ești femeie.” Ea face o pauză, lăsându-și cuvintele să aterizeze.
„Chestia cu Nolan este o prostie, desigur. El nu are atât de mult influență pe FIDE, iar FIDE
trebuie să fi luat decizia înainte să apară acele poze. Nu știu ce se întâmplă între voi doi...
"Nimic!"
Este destul de adevărat. Nu l-am văzut pe Nolan de când am fugit din apartamentul lui, acum
trei săptămâni, într-o panică indusă de internet, deși a primit numărul meu (de la Emil, presupun)
pentru că mi-a trimis mesaje. Inițial chestii precum Ran away din nou, nu-i așa? și Mallory. Te simți bine?
și vreau doar să vorbesc cu tine. Apoi, câteva zile mai târziu, în timp ce udam porcul-șchia lui Darcy,
Cormenzana deschide mereu cu Ruy Lopez. A fost urmat prin multe mesaje similare, cu sfaturi mici (
Kotov vs. Pachman, 1950 ) și mari ( Asigurați-vă că vă hidratați ).
nu raspund. Nu răspund niciodată, pentru că. . .
Pentru ca nu vreau.
Pentru că nu suntem prieteni.
Pentru că m-am trezit pe canapeaua lui și primul meu instinct a fost să mă afund în el. O
poveste de groază în cincisprezece cuvinte.
Nu răspund, dar citesc. Și între crize de îmbufnare, fac ceea ce îmi recomandă el, pentru că
este un sfat iritant de bun. Îmi spun că mă ajută doar pentru că îl urăște pe Koch, dar nu mă
obosesc să încerc să cred asta.
Oricum nu aș câștiga Challengers. La urma urmei, m-au ales doar pentru că . . .
„Ai spus că FIDE m - a ales pentru că sunt femeie?”
Defne dă din cap. Apoi se amendează: „Nu numai. Dar a jucat un rol important.”
"De ce? O mulțime de femei joacă.”
„Ce știi despre femeile la șah?”
"Nu prea mult." Îmi amintesc de rânjetul lui Koch în Philly. Îmi place mai mult când femeile
se țin de propriile lor turnee. „Doar că există turnee separate, doar pentru femei.”
„Mai mare decât atât – există ligi separate, clasamente separate. Este un subiect controversat:
unii spun că aceste ligi nu ar trebui să existe, pentru că rețin femeile și dau de înțeles că nu se pot
ține de jucătorii de sex masculin. Alții nu sunt de acord și vor să păstrăm un spațiu în care nu
suntem hărțuiți sau făcuți să simțim că suntem mai puțini.”
"Ce crezi?"
Ea oftă. „Cred că e al naibii dacă o faci, al naibii dacă nu o faci. Nu există câștiguri aici și asta
face parte din motivul pentru care am încetat să joc competitiv și am ales să mă concentrez pe . .
. încă șah, dar o parte din ea care nu mă face să vreau să înjunghi o pernă de puf cu un cuțit de
tacâmuri. Chestiile astea sunt scumpe .”
Nu sunt străin de sexismul fățiș și ascuns — obișnuiam să lucram într-un garaj , pentru Bob
— și tipii cu idioți au fost o constantă în viața mea, așa că...
În afară de asta, nu. Ei nu au .
 „Nu-mi amintesc să fi fost așa când jucam când eram copil”, îi spun lui Defne. „Poate pentru
că nu am fost evaluat, sau tatăl meu m-a protejat de asta, dar șahul nu a fost întotdeauna un sport
dominat de bărbați.”
Ea dă din cap. „Când erai tânăr, toată lumea era fascinată de șah și nimeni nu a comentat cu
adevărat genul, nu?”
"Da."
„Probabil că ai ratat cu puțin partea interesantă. Când copiii cresc, începeți să priviți la cei
mari și aflați că Kasparov, preferatul lor , a spus odată că nicio femeie nu ar putea susține
vreodată o luptă prelungită.”
mă înţepenesc. "Eşti serios?"
„Odată, după un turneu, am fost la cină cu alți jucători. Cineva a scos un videoclip pe
YouTube – un interviu vechi cu Fischer care spunea că femeile sunt proaste și proaste la șah.
Toată lumea a crezut că a fost hilar.” Defne se uită în jos la pantofii ei, neobișnuit de slăbită.
„Aveam șaptesprezece ani. Și un GM. Și singura femeie de la masă.”
— Eu... La naiba, Defne. Stau, livid. Era mai tânără decât sunt eu acum. Singur cu nebunii.
„Fischer era oricum un antisemit furios. El nu ajunge la...”
„Partea dureroasă nu a fost Fischer, dar băieții din grupa mea de vârstă care au crezut că a
purta o jucătoare de șah este un tricou oximoron ar putea fi o glumă amuzantă. Partea dureroasă
a fost că FIDE nu a făcut nimic în acest sens. Și sunt acolo, merg la turnee, pierzând din ce în ce
mai mult, adesea în fața acestor frați de șah care glumesc despre cum creierul feminin este prea
pliat pentru a înțelege cu adevărat siguranța regelui și încep să mă întreb dacă au dreptate.
Femeile GM sunt ce, unu la sută? Asta nu-i nimic. Poate chiar suntem mai puțini. Poate că avem
nevoie de liga noastră specială.”
"Tu . . .” Clipesc la ea, trădat. „Chiar crezi asta?”
"Am facut. Pentru o vreme. Și cu cât făceam mai mult, cu atât pierdeam mai mult. Am făcut o
pauză de șah, de fapt. Am fost la facultate, am luat MBA - știai că am un MBA? Acum, te rog,
nu spune nimănui, este cel mai rușinos secret al meu. Oricum, am crezut că am terminat cu șahul.
Apoi, într-o zi, am citit despre un studiu.
„Un om de știință din Europa a luat o grămadă de femei și le-a pus să joace șah online
împotriva adversarilor bărbați din aceeași categorie de rating. Când jucătoarele nu știau sexul
adversarului lor, au câștigat cincizeci la sută din jocuri. Când jucătoarele au fost făcute să creadă
că adversarul lor este o femeie, au câștigat cincizeci la sută din jocuri. Când li s-a spus că joacă
împotriva bărbaților, performanța lor a scăzut. Dar, în adevăr, adversarii lor au fost întotdeauna
aceiași.” Ea ridică din umeri. Cerceii ei zgâie din nou, descurajați. „Dacă ești femeie, acest
sistem te dărâmă. Te face să te îndoiești de tine și să renunți la clubul de șah pentru a lăsa loc
celor care sunt cu adevărat talentați. Oz, Emil, Nolan. . . chiar și cei buni, nu știu cum se simte.
Ei nu știu cum este, li se spune că ești în mod inerent destinat să fii al doilea cel mai bun.” Dintr-
o dată, expresia lui Defne se schimbă într-un zâmbet răutăcios. „Dar nu este adevărat. Și odată ce
știm asta, ei nu ne-o pot lua. A doua zi după ce am citit despre studiu, m-am dus să iau asta.” Ea
își scoate brațul din mâneca cardiganului. Tatuajul tablă de șah se curbe pe bicepșii ei.
"Ce este?"
 „Moscova, 2002. Poziția finală a jocului câștigat de Judith Polgar împotriva lui Garry
Kasparov. În ciuda acelui lucru deranjant la care s-a referit cândva drept „psihicul ei feminin
imperfect”. ”
Râd. Râd și nu mă opresc un minut bun. „Acesta este... este uimitor .”
"Știu." Defne râde și ea. Apoi fața ei devine serioasă și mă ia de mână. „Mallory, am crescut
pe lumea asta și știu cum gândesc nenorociții ăștia. A existat o socoteală. Bătrânii de la FIDE
realizează că nu pot ține femeile departe de șah și te-au văzut ca pe o oportunitate. Un străin care
a făcut un mare zgomot la evenimente de mare profil. Spre deosebire de alte femei care există de
ani de zile, ele își pot justifica alegerea spunând că scorul tău este scăzut doar pentru că ești nou
– dar că promiți și suficient pentru a invita. Ei te pot folosi pentru a semnala virtuți. Dar le
cunosc . Știu că și ei cred că nu poți fi atât de bun. Că victoriile tale au fost probabil o întâmplare
și că nu vei câștiga Challengers.”
Ceva mi se strânge în intestine. Nu este același lucru pe care mi-l spun de săptămâni întregi?
Că nu pot concura. Că sunt nepregătit. Că nu sunt la fel de bun. Nu voi câștiga a fost statutul
implicit din creierul meu. Deoarece . . . sunt neexperimentat. Pentru că nu vreau sau merit.
Pentru că sunt femeie?
Știi cât de incredibil ești? M-a întrebat Nolan în Toronto. I-am spus că da, în timp ce încă mai
credeam în adâncul sufletului că nu sunt nimic special până la urmă. Care este, atunci?
O privesc pe Defne în ochi. Ea m-a încurajat întotdeauna. Intotdeauna a fost sincer. Fără
pozitivitate necruțătoare și toxică cu ea.
„Crezi că pot câștiga Challenger-urile?” o întreb, tremurând puțin la perspectiva răspunsului.
Ea îmi ia cealaltă mână și mă simt ținută . Mă simt mângâiat . Ma simt mai puternic.
„Mallory. Cred că poți câștiga Campionatul Mondial.”
Un sedan ne ia de la aeroportul din Las Vegas și ne duce la Westgate. În lift, un angajat de
afaceri FIDE îmi povestește despre sala de conferințe de presă, saloanele VIP și o indemnizație
zilnică pentru cheltuielile de masă care umilește în totalitate bugetul lunar pentru băcănie
Greenleaf. Pe perna mea se află o scrisoare în relief neagră: o invitație pentru o gală de
deschidere — prezent guvernatorul Nevada. Ambasadorul SUA în Azerbaidjan, de asemenea,
din moment ce este programat să facă mișcarea ceremonială de deschidere.
Atât de mare este afacerea Challengers. Atât de mare, trebuie să mă întreb dacă actualul
campion mondial este prezent. Apoi mă plesnesc imediat pentru asta.
De când mă gândesc la Nolan a fost doar o sursă de probleme.
„Ești sigur că nu există un cod vestimentar?” o întreb pe Defne dincolo de balcoanele noastre
vecine. Mi-aș fi dorit ca Darcy și Sabrina să fie aici. Și mamei i-ar plăcea să-și bată joc de
extravaganța ridicolă. Dar s-au întors acasă, îngrijind minciuna cu care le-am lăsat („vizitând
Easton în Boulder”). Mama este uşurată că pot să petrec din nou cu ea. Sabrina mă urăște pentru
că sunt „mai mult egocentrică decât o bordură de darts.” Darcy mă caută pe google suficient de
mult pentru a face ca acțiunile din Silicon Valley să crească cu două sute de puncte.
Și sunt aici singur. Ei bine aproape.
„Fără cod vestimentar”, spune Defne. „Deși probabil va fi o paradă a blazerului peste butoni.
O mulțime de gri.”
„Ar trebui să-mi cumpăr o fustă creion neagră?”
"Dacă doriți. Dar mi-ar fi dor să te văd pe scenă în crop topul tău de culori primare.”
Rânjesc, simțind un val brusc de afecțiune. „Din noroc pentru tine, l-am împachetat.”
Pentru gală, mi-am îmbrăcat o rochie teacă pe care mi-a cumpărat-o Easton de la Goodwill cu
șapte dolari. Pentru că viața mea este un McMuffin de rahat și pentru că am renunțat la orice
încercare de a nu-l mânca, nu sunt surprins când prima persoană pe care o întâlnesc este Koch.
„Ei bine, bine, bine”, spune el, ca un răufăcător al Austin Powers scris prost. „Uite ce spărtură
a lui Sawyer și mila FIDE față de cei mai puțin norocoși au târât.”
— Este foarte scump, Malte? întreb eu, smulgând dintr-o tavă o căpșună acoperită cu
ciocolată.
"Ce?"
 „Sexismul de epocă pe care îl porți tot timpul.”
Ochii i se îngustează și se apropie. — Nu ești aici, Greenleaf. Ești singura jucătoare care nu
și-a câștigat locul în Challengers. Nu ești nimeni .”
Vreau să-l alung. Vreau să-l lovesc cu pumnul. Vreau să-i bag căpșunile în nas. Dar sala este
plină de presă. Observ camerele PBS, microfoanele TV prin cablu. ChessWorld.com va scoate
rahatul din acest eveniment, probabil că va transmite în direct jucătorii care își smulg
sprâncenele. Nu există marjă de eroare.
Așa că zâmbesc dulce. „Și totuși, ultima dată când tu și acest nimeni nu ați jucat, acest
nimeni nu a câștigat. Mâncare de gândit, nu?
Mă învârt și caut o băutură fără alcool, prețuind imaginea sprâncenei lui Koch zvâcnind. Nu-l
găsesc pe Defne, sau pe altcineva pe care-l cunosc, dar mă voi familiariza cu ceilalți jucători
destul de curând: turneul este round robin, un joc pe zi. Se aude un cântec de pian plin de viață,
iar eu mă îndrept spre masă, dornic să-mi umplu fața, unde cineva mă îmbrățișează din spate.
„Bună!”
„Tanu!”
Rochia asta ”, îmi spune ea, uitându-se la broderia verde strălucitor. „Îi place lui tati.”
„Tanu, am trecut peste asta.” În spatele ei, Emil scutură din cap și se aplecă să mă
îmbrățișeze. — Nu o pot duce nicăieri, Greenleaf. Nu știu de ce perseverez.”
„Băieți, ce faceți aici? N-ar trebui să fii la școală?”
„Școală, shmool.” Tanu flutură cu mâna. „Trăim liber. Nu suntem înlănțuiți de obligațiile
mondenității moderne.”
„Pacază de iarnă”, explică Emil.
"Ah."
„Suntem aici să studiem. Pentru când Nolan se pregătește pentru Campionatul Mondial.”
"Oh. Nolan este aici?”
„Mal, ne-ar plăcea să te ajutăm și pe tine”, spune Tanu. Nu- mi răspunde.
"Ajutați-mă?"
„Majoritatea jucătorilor sunt aici cu o echipă de secunde. Ai doar Defne, nu?
Secundele sunt asistenții jucătorilor care îi ajută să se antreneze și să analizeze jocurile vechi,
să vină cu noi atacuri și defensive. strategii. „Defne, da. Și . . .” Și Nolan. textele lui Nolan. Care
par să răspundă la întrebările mele înainte să le pun. Nu că aș recunoaște. „Oz Nothomb a spus că
va fi disponibil să vorbească despre strategie.”
„Atunci hai să ajutăm. Ne-am putea întâlni dimineața. Treceți peste punctele slabe și punctele
forte ale adversarului. Câteva deschideri. Mal, ești atât de talentat, iar chestiile astea ar putea face
diferența.
„Te-a pus Nolan să faci asta?”
Schimbă o scurtă privire. „Ascultă”, spune Emil, „Nolan ar putea vrea să câștigi, dar și noi”.
Se bocică ca un copil. „Acea poutine pe care am împărțit-o în Toronto nu a însemnat nimic
pentru tine?”
Și așa mă trezesc intrând într-un IHOP cu Defne la șapte dimineața următoare. Tanu și Emil
împart deja un toast franțuzesc umplut cu cremă, iar dacă Defne are nevoie de o prezentare . . . ea
nu. Ea îi îmbrățișează strâns și o întreabă pe Tanu cum o tratează Stanford, când a primit breton
și cum rămâne cu pisica ei? Mă gândesc să cer o schemă desenată a modului în care toată lumea
îi cunoaște pe toți ceilalți când Emil scoate o tablă și spune, cu ochii tăi NFL-antrenor: „Thagard-
Vork. Danez. Treizeci și șase. Jucător de poziție excelent, deși a trecut cu mult de apogeul. Îi
place să deschidă cu d4 și c4.”
„Dar uneori face niște chestii ciudate de regină, e4, c5, qh5. Trebuie să vezi asta, Mal. E
nebună.”
Este nuci . Și trei ore mai târziu, când face niște chestii ciudate de regină și știu exact cum să
răspund, este și mai nebun.
Numele meu și steagul SUA de lângă el sunt peste tot. Nu bucăți de hârtie lipite, ci în relief
pe partea laterală a mesei, a panourilor, a scaunului, ca și cum cineva ar fi cheltuit o mulțime de
bani la Kinko. Pe scenă sunt cinci mese și cinci sute de oameni tăcuți de moarte în public.
Ecranele live-stream sunt peste tot, iar grafica de rău augur rulează în momentele de inactivitate.
10 jucători.
9 zile.
45 de meciuri.
1 câștigător .
Zum zum zuuuum.
Presa se înghesuie în fiecare colț, dar într-un mod respectuos, distanțat, ca și cum jucătorii nu
ar fi deranjați. Mă uit la monitor în timp ce Thagard-Vork îl privește pe cavalerul meu. Toți
jucătorii arată la fel, soldații în culori neutre care se încruntă la scânduri în culori neutre. Cu
excepția fetei de la cea de-a patra masă, care iese ca degetul mare dureros cu părul meu alb-blond
și cu puloverul ceai.
Zâmbesc, închid ochii și câștig fără să fiu vreodată în pericol. Îmi ia optsprezece mișcări.
„Ea era cu un milion de mile în fața mea”, spune Thagard-Vork la conferința de presă de
analiză de după joc. Primul meu interviu. Am încercat să omit, dar unul dintre regizori mi-a
arătat insigna lui elegantă și a spus: „Este obligatoriu”. „Când și-a sacrificat cavalerul . . .” El
clătină din cap, uitându-se la ecranul de reluare. Observ un zgomot ciudat pe frunte. „Ea era cu
un milion de mile înainte”, repetă el.
„A fost un joc provocator”, îi mint pe gazdă.
Nu mă relaxez complet până nu sunt singur în lift, departe de toate camerele.
Calculatoarele de șah sunt atât de puternice în zilele noastre, atât de repede să găsească
mișcarea perfectă, încât dispozitivele electronice și chiar ceasurile - naiba, chiar balsamul de
buze - nu sunt permise în turneu pentru a preveni înșelăciunea. Ceea ce înseamnă că telefonul
meu se încarcă la noptieră, plin de notificări. Când mă întorc în camera mea, o deschid prima lui
Darcy.

DARCYBUTT: Cum poate întregul tău păr să fie drept ca un tăiței moale, cu
excepția unei singure bucle în mijlocul frunții?

Râd.
 Au mai rămas opt jocuri.

CÂȘTIG URMĂTORUL JOC (KAWAMURA; SUA; #8) MULTUMITĂ unui fișier întredeschis și celui de după
(Davies; UK; #13), deși îmi ia cinci ore.
Până la sfârșitul zilei a treia sunt numărul unu în turneu, la egalitate cu Koch și Sabir. Toți
ceilalți jucători fie au suferit o pierdere, fie s-au mulțumit cu egalitatea. Atunci presa decide că
distanța respectuoasă nu o va reduce și începe să se învârtă în jurul zonei de lounge, unde stau cu
Defne și mănâncă Oreo cu fistic.
Par însetați. Sharky.
„Poate ar trebui să dai un interviu. Înainte să te încolțești la IHOP cu Tanil”, gândește ea.
„Tanil?”
„Tanu și Emil. Este numele navei lor. Oricum, ceilalți jucători au dat interviuri. Ar trebui să
faci la fel.”
„Eu fac deja analizele de după meci.”
„Nu înțelegi. Ei nu vor să știe despre șahul tău. Vor să știe despre tine .”
Și uite așa mă aflu cu un microfon CNN care plutește la un centimetru de gură. Miroase a
plastic ars și a colonie. Sau poate e jurnalistul.
„Cum e, să fii calul întunecat al Challengers?”
Ce este din nou un cal întunecat? "Este . . . Grozav."
„Este ciudat să fii singura femeie?”
„Este ciudat că sunt atât de puține femei la șah. Dar nu mă simt ciudat.”
„Ești fiica unui GM. Ce ar spune dacă ar fi aici?”
Știri de ultimă oră: în mod oficial urăsc să dau interviuri. „Nu știu, pentru că nu este aici.”
Darcy ar fi bine să nu vadă asta niciodată.
„Ce zici de Nolan Sawyer? Cum s-ar simți dacă ai ajunge să devii Challenger, având în
vedere relația ta?
Nu există nicio relație . "Buna intrebare. Ar trebui să-l întrebi.”
„Mulți oameni cred că s-ar putea să vină la tine și Koch. Ce zici despre asta?”
Nu sunt sigur de ce aleg acel moment pentru a mă uita la camera. Și nu știu sigur de ce mă
aplec puțin în microfon, care chiar miroase urât. „Nu mi-e frică de Koch”, spun. „La urma urmei,
l-am învins o dată.”
„S-ar putea să trebuiască să lucrăm la abilitățile tale de intervievare”, îmi spune Defne a doua
zi dimineață la IHOP cu Tanil (este în creștere pe mine). Au început să aducă o listă de posturi și
poziții pe care doresc să mi le arate. Lista are trei scrieri de mână diferite pe ea, dar mă prefac că
nu observ. Analizele lor sunt ascuțite, punctuale, strălucitoare, strălucitoare, peste ceea ce m-aș
aștepta de la doi jucători talentați care nu au ajuns niciodată în vârf. Nici mă prefac că nu observ
asta.
 Prima mea remiză este în a patra zi, împotriva lui Petek (Ungaria; #4). Jocul este o mizerie de
Najdorf sicilian, pe care știam că o va juca, buzunare lungi de plictiseală amețitoare, iar eu
încercând să-l surprind într-o retragere pe care Defne m-a învățat cândva când ne uitam la
jocurile lui Paco Vallejo. Sunt atât de aproape de câștig, atât de aproape, dar după șase ore, când
îmi ține mâna și oferă o remiză, o accept.
„Este pentru bine”, îmi spune Defne a doua zi. „Mâine ai fi fost epuizat altfel.” Dar mă bazez
și pe cel de-al cincilea joc, apoi pe al șaselea și pe al șaptelea, și oricum sunt epuizat, epuizat de
îngrijorarea și bănuiala mea și urăsc oportunitățile pe care le pierd. Nu sunt bun, la urma urmei.
Sunt un jucător mediocru. Defne a greșit. Nolan a greșit. Tata a greșit. CNN este brusc mai puțin
interesat să mă intervieveze. Las analizele de după joc cu capul în jos și abia îi mulțumesc Eleni
de la BBC când zâmbește și îmi spune că mă sprijină. Poate dacă trag un Lindsay Lohan și îmi
arunc camera la gunoi, mă voi simți mai bine?

DARCYBUTT: Koch mai are o victorie, dar are și o înfrângere împotriva lui Sabir. Nu
ai ieșit din cursă. Deloc.

DARCYBUTT: Deși ar ajuta dacă l-ai învinge pe Sabir mâine.

MALLORY: bb macar stii sa joci sah?

DARCYBUTT: Nu trebuie să știu cum se mișcă micul preot pentru a înțelege un

sistem de scor.

Am fost stele de pescuit în pat și vai de mine de o oră când cineva trimite în camera mea un
castron de supă cu tăiței și trei batoane Snickers. Refuz să mă gândesc la originile ei în timp ce le
devorez pe toate, iar apoi, cu stomacul plin, pielea caldă și gustul dulce al ciocolatei care persistă
în gură, cad într-un somn adânc, fără vise.

A doua zi mă trezesc odihnit și câștig împotriva lui Sabir cu Trompowsky.

SE COBĂ LA KOCH ȘI LA MINE.

Sabir este cu un punct în urmă, dar cu un singur joc rămas, ar putea la fel de bine să facă
fracking pe Jupiter. Un stagiar suprasolicitat de la departamentul IT creează noi grafice:
monitoarele sunt acum imagini cu Koch și cu mine din jocurile anterioare. Îmi mușc buza; Koch
se uită la tavan. Își strânge ochii; Îmi ciugulesc unghia mare.
Nici nu știam că fac asta. Dar m-am uitat la camera foto mai mult în ultima săptămână decât
în deceniul precedent. De fiecare dată când mă văd jucându-mă cu vârfurile părului, vreau să mă
înclin și să întorc masa monitorului. În schimb, zâmbesc politicos și îi spun gazdei de analiză
după joc: „Acolo, mă gândeam la Knight e5. Dar apoi am mers pe d4. M-am gândit că mai multă
presiune.”
Good Morning America , îmi spune Defne, a făcut o scurtă lucrare despre mine. NPR a cerut
un interviu – Terry Gross. Mi s-au cerut cel puțin douăzeci de autografe – care, îmi dau seama în
jurul a șaptea, sunt aceleași semnături pe care le folosesc la bancă și mă expun un risc
semnificativ de furt de identitate. Un magazin Etsy vinde tricouri, pulovere, salopete, cu chipul
meu stilizat pe ele. Eleni de la BBC poartă unul.
Oamenii trebuie să fie dezorientați. Nu pot să înțeleg cu adevărat. S-ar putea să mă disociez,
dar concentrarea pe vechile jocuri ale lui Koch o face mai bună. Mama sună noaptea, mă întreabă
cum îmi place munții și vreau să-i spun, vreau să-i spun atât de rău încât mă întorc măruntaiele și
îmi vine să plâng și să sfâșie tot hotelul și oamenii trebuie să se oprească, să se oprească,
încetează să te mai uiți la mine și să mă întrebi cum este forma mea și mi-aș dori să fie ea aici,
mi-aș dori ca tata să fie aici, mi-aș dori să nu mă simt atât de singură.
În schimb, vorbim despre ziua de naștere a Sabrinei săptămâna viitoare, despre cum ar trebui
să ajungă în orice zi ghiozdanul pe care l-am comandat pentru ea, iar mama ar trebui să
intercepteze coletul.
„Mi-e teamă că uit mereu să-ți spun”, spune mama în cele din urmă, „dar te iubesc. Și nu aș
putea fi mai mândru de tine.” Vreau să-i spun înapoi, cât de mult o iubesc și mi-e dor de ea, nu
doar că o am aproape, ci și... . . fiind fiica cuiva, îngrijită, protejată. Să am pe cineva între mine și
lume. Dar mi se pare greșit să adaug acel strop de adevăr la toate minciunile pe care le-am spus,
așa că închid și mă așez pe marginea saltelei, cu capul în palme, ca un erou de acțiune torturat
dintr-un film din anii nouăzeci, crezând că va trebui să-i spună. Despre șah. În clipa în care mă
întorc acasă, o voi face. Dacă nu mă vede în Good Morning Fucking America.
Îmi usuc ochii și cobor jos pentru a fura un sandviș din zona de lounge. Unii dintre ceilalți
concurenți stau acolo, mănâncă și beau și râd. Toți vor juca mâine, dar miza este mică pentru ei.
Turneul lor s-a terminat.
Davies, britanicul pe care l-am învins în ziua a doua, mă observă și îmi face semn mai
aproape. Interacțiunile mele informale anterioare cu alți jucători de șah m-au învățat să fac doar .
. . nu , dar nu pot pretinde credibil că nu l-am văzut. Mă duc la el, strângându-mi paninii caprese,
așteptându-mă pe deplin la o versiune a lui She does not go here. Grupul se liniștește.
„Greenleaf, trebuie să te întrebăm ceva.”
Mă pregătesc. „Da?”
"O favoare. Nu o întrebare.”
Contravântuirea se intensifică. "Ce-i asta?"
„Poți te rog să-l masaci pe Koch mâine?”
Toată lumea râde. La mine? Cu? "Scuzați-mă?"
„Am fi foarte recunoscători dacă ai putea să-l umilești”, adaugă cineva.
„De fiecare dată când pierde, un dragon se cacă dintr-o cărămidă de aur.”
„Sexul este bun, dar ai auzit vreodată micul scâncet al lui Koch când este șahmat?”
 „Practic”, îi tăie Davies printre ceilalți, „l disprețuim ca pe o ființă umană și ne-am bucura de
orice nefericire pe care ai putea-o oferi pentru el.”
„Te rog, Greenleaf, nu mâzgăli pe foaia de scor.”
De data aceasta, când toată lumea râde, mă alătur. „Wow. Și acolo eram, crezând că sunt
singur în repulsia mea.”
"În nici un caz. A fost un prost total pentru fiecare dintre noi.”
„Și trucurile lui stupide. Când el vorbește cu gunoi în timpul unui joc în timp ce tu încerci să
te concentrezi.”
„Sau când începe să meargă în cerc în jurul tablei de șah. Mă gândesc la următoarea mișcare
și mă amețește!”
„Ai de-a face cu el doar de câteva luni – a trebuit să suportăm faza lui de colonie.”
„Sauvage de Christian Dior. Iisus."
„S -a scăldat în el.”
„Sunt destul de sigur că l-a băut.”
Eu dau din cap, râzând. „Mi-ar plăcea să câștig. Doar că nu știu dacă pot.”
„Ești un alchimist”, spune Thagard-Vork cu amabilitate. „Poți face orice vrei, Greenleaf.” Mă
simt îmbujorată.
„Hei, Greenleaf.” Kawamura. „Ești pe Discord?”
"Discordie?"
„Aplicația de mesagerie. Avem un server cu cei mai mulți dintre cei mai buni douăzeci de
jucători. Vorbim șah, bârfă despre FIDE, de obicei. Mi-ar plăcea să vă trimit o invitație.”
"Oh." Mă scarpin pe gât, privind în jur. Acești tipi variază de la vârsta mea până la sfârșitul
de treizeci de ani. M-aș potrivi chiar și eu? „Nu sunt în primele douăzeci.”
Ei râd. Cineva spune „Totuși” și râd mai tare.
— Apropo, Koch nu este în el. Ceea ce este grozav, deoarece avem un întreg canal dedicat
lui.”
„Și preferăm să dărâmăm de sticlă de două ori pe zi decât să interacționăm voluntar cu el.”
„Limbajul nostru amoros este meme anti-Koch.” Mai multe râsete.
„Nici Nolan nu este în el.”
„Dar noi l-am invitat. A refuzat.”
„Da, nu-l urâm pe Sawyer. Deși obișnuia să fie un mic rahat”, spune Petek.
„Obișnuia să fie adolescent”, spune Kawamura. Mai multe râsete. Amestecul de accente și
intonații este aproape muzical și mă face să mă simt puțin necultă. abia vorbesc engleza. Nu prea
știu diferența dintre minciună și minciună și tot uit când să bag un apostrof în .
„Dar Sawyer nu este important, vezi,” explică Davies. „Nu îl putem învinge, nimeni nu poate,
în afară de tine. Așa că ne place să ne prefacem că nu există.”
Petek își drese glasul și se întoarce spre mine conspirativ, cu vocea scăzută. „Te rog să nu-i
spui lui Sawyer că am spus că a fost un mic rahat. El este foarte în formă și am o soție și două
fiice frumoase acasă cărora le-ar fi foarte dor de mine. Îi învăț să joace șah și te-au înrădăcinat în
timpul jocului nostru. Nu le-ar deranja un autograf, de fapt.”
 „De ce aș spune. . . Oh. Oh . Nu, Nolan și cu mine. . . nu ne întâlnim cu adevărat. Abia
suntem prieteni. Nu crede presa.”
„De obicei, nu. Dar m-am gândit că ar putea fi adevărat, din moment ce s-a prezentat pentru
Challengers. De obicei nu o face. Scuzele mele. Ți-ar plăcea să vezi o fotografie cu familia
mea?”
De parcă devine un obicei al meu, mă aplec înainte să văd poza și mă prefac că nu am auzit
restul.
Meciul dintre Koch și mine este întârziat, deoarece cerințele de transmisie live sunt record și
trebuie făcut ceva pentru a ajusta capacitatea site-ului FIDE. Durează aproximativ douăzeci de
minute să-l repar, pe care îl petrec în salon, cu ochii închiși. Încerc să mă gândesc la nimic, dar
fulgerele de poziții critice îmi apar în spatele pleoapelor, frânturi de viermi pe care nu le pot
curăța.
Eu și Koch suntem singuri pe scenă. Port rochia maxi albă cu mâneci lungi pe care Darcy și
Sabrina o numesc „ținuta mea Corpse Bride ”, pur și simplu pentru că este preferata mamei.
Cred că am nevoie de o îmbrățișare.
Dar cred, de asemenea, că aș putea câștiga asta, dacă reușesc să nu-mi trec tot Bob Ross peste
foaia de scor.
Fac ceea ce Tanil (Doamne, e atrăgător) a recomandat și deschid cu Ruy Lopez. Este debutul
cu care Koch are cel mai prost palmares și sunt fericit să joc White. El răspunde cu varianta
Berlin, iar eu răspund cu anti-Berlin. Încă câteva mișcări, iar Koch stă scurt.
Atunci încep problemele.
„Atinge-mută-te. Episcop”, spune el când sunt în curs de a-mi muta cavalerul.
ridic privirea. Îmi dau seama că este prima dată când mă uit la el de când a început jocul.
Disprețul meu pentru el este aproape fizic. "Scuzați-mă?"
„Atinge-mută-te. Dacă atingeți o piesă, trebuie să o mutați. Știu că nu ești familiarizat cu
regulile de șah, dar...
„Abia m-am lovit de episcop cu dosul degetului.”
— E emoționant, nu-i așa?
Publicul nu ne poate auzi, dar ne poate vedea vorbind și se aud murmure curioase care se
strecoară pe scenă. Koch știe foarte bine că acesta este un moment stupid pentru a apela la
atingere, dar văd exact ce vrea să fac: să apelez la directorul turneului și să fac tam-tam. Din
moment ce eu voi fi cel care va trebui să mă apăr, el speră că orice se va întâmpla în continuare
mă va supăra suficient pentru a-mi destabiliza restul jocului.
Nu spun că este cea mai rea ființă umană din lume. Sunt sigur că sunt altele mai rele pe 8chan
sau în consiliul de administrație al British Petroleum. Dar Malte Koch este, sincer, cea mai
proastă persoană pe care am întâlnit-o vreodată.
 Expiră și mă uit la episcopul meu. Nu am plănuit să-l mut, dar . . .
Dar.
Defne este un fan al atacului pe rege cu perechea de episcop. Pur și simplu îi plac lucrurile
astea, până în punctul în care am studiat o grămadă de jocuri cu ele. Ceea ce înseamnă că . . .
Îmi strâng buzele și-mi înaint episcopul.
„Iată”, zâmbesc dulce, activându-i ceasul. Ochii i se fac mari de șoc și se simte bine.
Obțin rapid avantajul. Nicio șansă de a finaliza jocul, dar trec minutele, apoi ore, și eu sunt
cel care dă dovadă de cea mai mare inițiativă, dominând centrul, construind atacuri pe laterale.
Koch este, și mă doare creierul și inima să recunosc ea, un excelent jucător de poziție, capabil să
respingă micile încuietori pe care le așez, amenințările pe care le pregătesc, combinațiile pe care
le orchestrez. Cu toate acestea, nu gândește la fel de departe ca mine și este doar o chestiune de
timp până să-l am.
S-ar putea să știe și el. Începe să devină nervos, judecând după cât de mult stă să se plimbe în
jur. Este un jucător agitat, dar asta este mult, chiar și pentru el.
Simt o speranță optimistă și vorace înflorind în mine. Am de gând să fac asta. Pot face asta.
Eu merg la Campionatul Mondial. Voi juca împotriva. . .
Nolan.
Este incandescent , amestecul de bucurie și emoție care mă prinde. Ceva cu totul nou și
nesăbuit a permis în sfârșit să treacă prin porți. Oricât de imposibil sună, nu m-am lăsat să mă
gândesc la asta sau să visez la asta. Nu mi-am recunoscut până acum cât de mult vreau să stau
vizavi de Nolan, o tablă de șah între noi. Cât de mult vreau să-l privesc în ochi în timp ce el face
lucrurile uluitoare, magice de care numai el este capabil. Vreau să fiu adversarul lui. Vreau să-i
sfâșie strategia, vreau să-i lansez atacurile și să-l terorizez cu ale mele, vreau să cip la fiecare
mică alegere tactică, până când se uită la mine și îmi spune din nou: „Știi cât de incredibil ești?”
Va mirosi ca pe canapea, săpun și piele și somn și acel parfum unic al lui. El va zâmbi, mic,
deformat, iar eu îi voi zâmbi înapoi și niciunul dintre noi nu se va abține și va fi jocul perfect
pentru a...
Koch se așează pe spate în scaun, își mișcă regina, îmi pornește ceasul. Îmi cad înapoi în
creier din orice ar fi fost.
mă încruntă. M-am gândit că va merge după turnul meu sau va sparge un dosar. Dar și-a
mutat regina într-o poziție la care nu mă așteptam, așa că studiez tabla. Aș putea... nu. M-ar
verifica în două mișcări. Dar mai am nevoie pentru a-mi sprijini cavalerul. Dacă nu o fac. . . o
mizerie. Un dezastru. Nu. Aș putea contracara cu celălalt episcop al meu, deși ar bloca cu
ușurință diagonala. Și mai este faptul că va fi regina în trei mutări. Înainte nu a fost chiar o
problemă, dar acum că regina lui este acolo , schimbă totul. Nu pot lupta cu adevărat acolo.
Dar pot și în altă parte, sunt sigur.
Încep să scanez tabla din nou, să deconstruiesc fiecare poziție, fiecare mișcare, fiecare
combinație, enumerând amenințări la distanță lungă, analizând posibilități, cautând singura
alegere care va sfârși prin a-mi salva regele inutil, sigur că va deveni evident în orice moment. .
În orice secundă.
 Când iau aer, au trecut cincizeci și șapte de minute pe ceas și nu am găsit o cale de a ieși din
acest ac.
Pentru că nu există.
Gura mea este uscată. Mă ustură gâtul. Dacă ar fi să mișc o bucată, mâna mi-ar tremura.
Pentru că dacă aș muta o piesă, m-aș condamna la înfrângere.
Îmi ridic privirea către Koch și o văd în ochii lui, în zâmbetul lui plin de cunoștință și crud:
aștepta doar să-mi dau seama că s-a terminat. Am alergat în cerc tot timpul, iar el mă uita de pe
margine. Triumfător. distrat.
Mă întorc către publicul debordant. O mare de fețe pe care nu o voi cunoaște niciodată, iar
ochii mei se poticnesc de părul familiar al lui Defne. A striat-o roz – atât de drăguță. Mă întreb
ce-mi va spune când toate astea se vor termina. Sunt sigur că are cuvintele potrivite. Îmi pare rău
că va trebui să le folosească.
Respir lung și adânc. Apoi mă forțesc să mă uit înapoi la Koch și mă forțesc să spun ce
trebuie.
"Imi dau demisia."
Mă întreb dacă chelneriței de la IHOP i se pare ciudat că ne prezentăm cu douăsprezece ore mai
târziu decât ora noastră obișnuită. Ea ne depune cănile de cafea pe masă și nu își dă ochii peste
cap cât de șocați suntem cu toții, sau felul în care sunt strâns între Defne și Tanu în cabină. Apoi
dispare în măruntaiele bucătăriei, pentru a nu mai fi văzută niciodată.
Ar trebui să-i bacșiș cu o mie la sută.
"Imposibil." Vizavi de mine, Emil scutură din cap. Tabla lui este scoasă, aranjată pe poziția
finală a meciului meu. Foarte tact, Emil. Ce triumf al empatiei esti. Gândiți-vă la o carieră în
consiliere, i-a spus Tanu când a început să o pună la punct, dar am clătinat din cap și ea a tăcut.
Oricum imaginea e pârjolită în creierul meu.
„A fost mișcarea perfectă.” Vocea lui Emil este pe jumătate reverențială, două treimi
îngrozită. „Ți-a legat piesele. A avut implicații uluitoare pe termen lung. V-a fixat piesele active
și inactive. Este . . . Nu am mai văzut așa ceva . Cu siguranță nu de la Koch.”
Îi urăsc numele. Urăsc cum îmi amintește de rânjetul lui fără suflet când mi-am dat demisia,
de bucuria lui în timpul mandatului nesfârșit. conferință de presă, a expresiei dezamăgite de pe
fețele celorlalți candidați, ale femeilor din audiență, chiar și ale unora dintre reporteri. Știam că-ți
vei arăta burta , mi-a șoptit el la ureche. Spune-i lui Sawyer că este următorul.
„Nu ai greșit cu nimic”, îmi spune Defne. „Nu ai făcut nicio greșeală. Nu pana cand . . . Ai
jucat frumos, Mal.”
„Totuși contează?” Întreb. Nu amar. Doar curios.
Ea oftă. Nu este chiar răspunsul clar. „Premiul pentru locul doi este încă cincizeci de mii. Și
este al tău .”
Dau din cap. Să câștig bani pentru familia mea a fost întotdeauna scopul. Securitatea
financiară era destinația – șahul, doar mijlocul pentru a ajunge acolo, ca o mașină veche și
rătăcită, cu care nu voiam să am nimic, dar trebuia să merg în căutarea mea cu cărămidă galbenă.
În ultima jumătate de oră am făcut suficient pentru a ne rezolva toate problemele financiare și
apoi câteva. Ar trebui să sărbătoresc, nu să stau într-un IHOP, încercând să nu izbucnesc în
lacrimi din cauza prostiei mele de cârcănire.
Si totusi.
Simt că cad. De parcă n-aș mai întâlni niciodată pământul.
 „Dacă te face să te simți mai bine, întregul lounge VIP a icnit când ai demisionat.” Tanu sună
îngrijorat. Ar trebui să o asigur că sunt bine, dar nu-mi pot smulge ochii de la regina neagră.
„Nimeni nu se aștepta la asta de la Koch. Jur, toți. . .” Ea dispare. Pe tablă apare o umbră înaltă,
iar cineva alunecă în cabină, lângă Emil.
Îmi ridic privirea și scot un râs tremurător. Nolan poartă combinația lui obișnuită de blugi și
cămașă. Părul începe să-i crească lung și, ca de fiecare dată când îl văd după un timp despărțit,
sunt surprins de cât spațiu ocupă — la masă și în capul meu.
„Nemernicule”, spun fără căldură.
El ridică o sprânceană. „Nechemat.”
„În sfârșit, dezvăluindu-te.”
„Știai că sunt aici.”
Până acum zece minute aș fi negat, dar da. Și mi-a plăcut ideea, deși nu o voi recunoaște lui
sau mie. S-a făcut destulă căutare a sufletului pentru astăzi. E timpul să te angajezi într-o
renunțare la suflet.
„Nu i-am spus”, se grăbește să spună Tanu.
„Ea știa oricum.” Nolan nu se uită la ea. Nu se uită la nimeni în afară de mine și îmi simt
sânge în obraji.
"Am facut. Era acel miros de pește.”
El râde, jos și adânc, iar după o secundă râd și eu, iar ceilalți se uită la noi de parcă am fi
banane. Ceea ce am putea fi.
„Gânduri despre Koch?” îl întreabă Defne când terminăm. Nici ea pare să nu fie surprinsă de
prezența lui.
„Sper să stea pe mingi”, spune el. „În afară de asta, niciunul”.
"Într-adevăr? Niciun gând despre bărbatul ăsta la care ai zburat peste țară să te strecori?
„ Nu de ce am venit în Vegas.” El ridică din umeri. „Koch este echivalentul uman al unei
perii de toaletă murdare și nu s-a schimbat în cei zece ani în care îl cunosc. Ți-ar plăcea mai
multe reprize fierbinți?”
O parte din mine este surprinsă să-i audă pe Nolan și Defne care se ceartă de parcă s-ar fi
cunoscut toată viața. Dar nu ajunge să pună întrebări ulterioare din cauza celeilalte părți din
mine, care este prea ocupată să mă taci.
„Dar ce părere ai despre joc?” Defne insistă și ceva se mișcă în ochii lui Nolan, ceva care ar
putea fi dezamăgire, nemulțumire, dezamăgire. Senzația de cădere se transformă într-una mai
urâtă, mai rece.
„Despre asta aș vrea să vorbesc singur cu Mallory. Am putea avea ceva intimitate?”
Defne pufni. „Nu te las singur cu ea.”
"De ce?"
"Deoarece."
„Nu este un răspuns.”
„Ea este responsabilitatea mea.”
„Poate vorbi pentru ea însăși. Și îți dai seama că am mai fost singuri împreună, nu? În mai
multe ocazii.”
 „Nu așa”, mă grăbesc să spun. „Nu singur așa .” Toată lumea îmi aruncă o privire ciudată și
nu știu de ce mă roșesc. Nolan ar trebui să fie cel tulburat. Asta e treaba lui .
Defne se uită la mine. „Vrei să vorbești cu Nolan, Mal? Doar voi doi?”
Nu da. Nu da."
„O voi duce înapoi la hotel”, spune el. „Nu este nevoie să stai în jur.”
Este nevoie de puțină amestecare, dar ajungem singuri la stand — noi, tabla lui Emil și șase
arome diferite de sirop de vafe. Mă uit din nou la regina neagră și aștept să vorbească.
Poate va spune că s-a înșelat în privința mea, că nu am fost niciodată incredibil , că nu-mi va
mai trimite sfaturi. Sunt tentat să mă justific, să-mi cer scuze, să spun că am făcut tot ce am
putut, și dacă nu este suficient, bine. S-ar putea să nu fie prima dată când nu sunt suficient, dar
mă doare la fel ca toate celelalte.
Dar el nu spune nimic. Mâna lui călătorește peste masă și cred că o să-mi acopere spatele cu
palma. În schimb, el ne împletește degetele.
O atingere simplă, liberă. Abia o atingere, într-adevăr, dar mă încălzește și mă întemeiază,
doar cât să se uite la el când spune: „Fii secundul meu”.
„Eu . . . ce?"
„Fii secundul meu.”
„Nolan.” Eu dau din cap, confuz. „Ai un milion de secunde, nu poți să vrei să...”
„Am cinci. Și te vreau .”
Tâmplele îmi tremuresc. "De ce?"
„Campionatul Mondial este în februarie. Trebuie să mă antrenez pentru a-l învinge pe Koch.
Am nevoie de tine .”
"Nu." Koch nu este rivalul lui Nolan, el este dușmanul lui. Ne-am dezamăgit pe amândoi
pierzând. „Nu ai nevoie de mine. Probabil că nici măcar nu trebuie să te pregătești împotriva lui
Koch. Tocmai am pierdut în fața lui, așa că sunt ultima persoană pe care ar trebui să...
„Nici eu nu l-am văzut.”
Mi se prinde respirația.
"Regina. M-am uitat la meci și am fost la fel de lipsit de apărare ca tine, Mallory. eu . . .” El
înghite. „Nu am văzut că vine și apoi nu am văzut o cale de ieșire. Și eu mi-aș fi dat demisia.”
expir. "Cum este posibil? L-ai bătut acum câteva luni.”
"Nu știu. Nu este nemaiauzit ca jucătorii să-și îmbunătățească ani de antrenament și să facă
salturi mari. Dar asta . . . aceasta a fost o mișcare la nivel de motor de șah. Perfect conceput
pentru a perturba fiecare acțiune, fiecare inițiativă pe care ați avut-o – și jucați un șah al naibii de
grozav. Era ceva cu care ar veni un computer.” Nolan este tulburat. Întotdeauna m-am gândit la
el ca pe un cap fierbinte, dar este prima dată de când ne-am întâlnit că pare cu adevărat supărat
de ceva. Cu adevărat nesigur. „Mallory, dacă acesta este nivelul la care joacă, el va câștiga
Campionatul Mondial.”
Degetele lui sunt încă solide, încă calde lângă ale mele.
„Dar nici eu nu am reușit.”
"Știu. Dar să ne dăm seama împreună.” Se aplecă înainte, cu ochii ardând în ai mei. „Fii
secundul meu. Ajută-mă să dau jos bucata aia de rahat.”
 „Eu . . . dacă devin secundul tău, nu mă voi antrena cu tine tot timpul ? Voi ști totul. Voi fi
atât de familiarizat cu stilul tău, încât o să-ți fie greu să mă iei din nou prin surprindere. Dacă
devin secundul tău, te voi cunoaște .”
Pe buzele lui are un zâmbet frumos, indescifrabil. — Crezi că nu vreau să mă cunoști?
„Nolan. . .”
Ne răsturn mâinile și mă uit în jos la palma lui. E mult mai mare decât al meu. Liniile și
șanțurile, atât de adânci. Atât de ușor de urmărit cu vârful degetelor, de urmărit până la sursă.
eu . . . Doar că nu știu. Dacă este o idee proastă. Dacă sunt suficient de bun. Ce este asta,
chestia asta luminoasă, legată, care pare să mă apropie mereu de Nolan. Nu știu dacă suport să
fiu lângă el și nu știu dacă suport să nu fiu.
Nu știu nimic, dar trebuie să întreb ceva.
„Nolan?”
„Hmm?”
„De ce ai venit în Vegas?”
Degetele lui se strâng în jurul meu. Inima mea se rotește.
„Mallory. Am venit pentru că tu ai venit.”
„— dacă mergi pe turnul g5—”
„— apoi episcopul—”
„— dar pionul ăla...”
„— în g7—”
„— nu, dacă vrei să-ți păstrezi regele în siguranță...”
„— există chestia asta numită roca care...”
„Hm. . . Bună băieți?"
Nolan și cu mine ne întoarcem către Tanu cu două agresive, enervate, simultane: „ Ce ?”
Ea se aplecă, cu mâinile pe tocul ușii, mai mult sceptică decât intimidată. Părul ei este într-un
coc dezordonat, iar de rama ei înaltă îi atârnă un costume de koala supradimensionat. Ea poartă
ochelari, ceea ce înseamnă că și-a scos lentilele de contact pentru ziua respectivă, ceea ce
înseamnă că . . .
„Este unsprezece patruzeci. Ești în aceeași poziție de la doi ani și par să te descurci grozav,
dar în cazul în care decizi că isprăvile eroice ale unui mare maestru ucrainean de la mijlocul
secolului nu sunt suficient de hrănitoare, există o picătură de pui în frigider.”
Nolan se încruntă. „De ce nu ne-ați sunat la cină?”
"Noi am facut. De trei ori. De fiecare dată, amândoi doar mârâiați. eu l-a înregistrat și l-a
mixat cu Dragostea pentru TikTok. Vreau sa o vad?"
„Noapte bună, Tanu”, spune el. Ea îl cunoaște suficient de bine încât să se îndepărteze când el
stă în picioare. "Hai sa mancam."
"Aștepta." Il opresc cu o tragere de camasa. „Trebuie să terminăm asta...”
„Trebuie să mănânci . Haide."
Când i-am spus lui Darcy că voi petrece o parte din decembrie și ianuarie la casa lui Nolan
din nordul statului New York (da, el deține unul; da, am mormăit „Mâncați pe cei bogați” când
m-a informat), ea mi-a dat o idee sceptică. Privește și a întrebat: „Este înțelept să mergi într-o
cabană în pădure cu Kingkiller?” Au trecut săptămâni și încă nu sunt sigur care este răspunsul.
Mă așez pe blatul din bucătărie și îl observ pe Nolan în timp ce mănâncă în picioare, de afaceri,
vioi, de parcă ar arunca cărbune într-un cuptor, cu gândul clar la jocul pe care îl analizam.
 Este uimitor, disciplina lui.
Se trezește mai devreme, adoarme mai târziu, muncește mai mult decât oricine am văzut
vreodată. Rigorile prin care se supune, încăpățânarea neobosit și neobosit în timp ce se uită la
motoare, disecând, retrăgând, combinând, proiectând. Este neobosit, de neclintit. Condus într-un
mod indomabil, aproape obsesiv. Această tenacitate tare de fier a lui este o calitate ciudat de
atractivă.
Nu că ar avea nevoie de mai multe dintre ele.
Mai are cinci secunde: Tanu și Emil, care stau acasă, și alți trei GM bărbați în vârstă de
treizeci de ani, experți în deschideri și structura pionilor, care vin și pleacă de câteva ori pe
săptămână. Nolan se antrenează cu noi toți – probleme de rezolvat, jocuri Koch de analizat,
propriile sale jocuri vechi de rulat prin software și ale mele pentru punctele slabe – dar timpul
petrecut cu ceilalți pare aproape ca o gândire ulterioară. Scurte interludii în marea zilelor lui, care
sunt petrecute cu mine.
Pentru că sunt lucruri pe care ei nu le văd. Combinații și tactici care le scapă și par să dea clic
doar în capul meu și al lui Nolan. „Hai să vedem Doom Patrol în timp ce adulții lucrează”, a
spus Emil într-o noapte, după ce a devenit clar că nimeni nu poate ține pasul cu noi.
Dar mai e și altceva. Trec desculț pe podeaua din lemn de esență tare la prima oră dimineață,
știind că îl voi găsi în colțul micului dejun, gata să-i spun despre orice revelație pe care am avut-
o în timpul somnului; ochii lui scanează fiecare cameră în care intră, liniștiți doar când se așează
pe mine și uneori am chef să mă aplec în față pentru a aplatiza buclele care îi cresc pe ceafă.
Încă nu jucăm unul împotriva celuilalt. Studiem, analizăm, disecăm, refacem șahul altor
oameni, dar nu jucăm niciodată un meci care este al nostru. Si totusi . . . Se întâmplă ceva, dar nu
știu ce. Acest lucru dintre noi este stratificat, complicat, fracturat, spre deosebire de orice am mai
experimentat eu înainte. Îi lipsește confortul unei prietenii, ușurința unei conexiuni, distanța față
de orice altceva.
Poate că Nolan ar trebui să fie doar un tip: nu un rival, nu un prieten, nu mai mult decât un
prieten, doar un tip care joacă șah bun. Un tip care e în capul meu și se comportă ca și cum aș trăi
în al lui.
„Pot să-ți împrumut mașina mâine?” Întreb. Suntem la aproximativ o oră de Paterson. Am
fost acasă o dată pe săptămână sau cam așa ceva. Crăciun, Revelion. Ori de câte ori mama are
nevoie de mine, ceea ce, cu noile medicamente pe care ni le-am putut permite, nu este mult. Ea
crede că fac bani frumoși și mă scutesc de naveta făcând ture de noapte la centrul pentru bătrâni
și . . . bine. Partea de bani, cel puțin, este adevărată. Nolan își plătește bine secundele.
"Sigur. Unde te duci?"
„Acasă pentru o zi. Ziua de naștere a lui Darcy.”
Întinde mâna spre o cină. "Pot sa vin?"
„Nu trebuie să analizezi arta macaroanelor de clasa întâi a lui Capablanca?”
El ridică din umeri. „Este ziua mea liberă.”
„Și vrei să-l petreci la o cină de naștere a unui copil de treisprezece ani.”
„Va fi pâine de carne?”
 „Sunt sigur că mama poate strânge câteva.” Îi scanez fața. Chipul lui frumos, mereu atât de
familiar. „Nu vrei să-ți petreci ziua liberă cu Tanil?”
Pare îndurerat. — Nu și tu, cu numele navei. În plus, camera mea este lângă a lor. Nu le va
lipsi deloc.”
Emil și Tanu sunt din nou porniți – așa cum știu, fără îndoială, toate persoanele fără
deficiențe de auz de pe Coasta de Est. „ Sunt zgomotoase.”
„Asta, sau fac sex cu zgomotele de balene.”
Râd. "Încă. Ai putea . . . mergi sa skiezi? Purtați butoni? Să fii îngrozit în mod pozitiv ?
Indiferent ce faceți voi, bogații cu case de vacanță.”
Îmi aruncă o privire murdară, dar vine și surorile mele sunt la fel de fericite să-l vadă așa cum
ar fi Jungkook. Mă gândesc la interviul pe care l-am văzut cu el cu ani în urmă, cât de sever și
păzit părea și abia îl recunosc pe băiatul zâmbit deschis care îi dă lui Darcy un card cadou
PetSmart, o lasă pe Sabrina să-i arate două ore de videoclipuri cu roller derby, ridică unul.
sprânceana la Mayochup de pe masa noastră.
„Cum mai face Easton?” întreabă mama în timp ce eu fac curat în bucătărie.
„Genial”, mint eu. Inima mea se îndoaie puțin în sine. Adevărul este că habar n-am. Și-a
petrecut vacanțele în Delaware cu bunicii ei și nu am văzut-o și nici nu i-am auzit vocea de peste
patru luni. Pe baza urmăririi mele pe Instagram, bănuiesc că se întâlnește cu cineva pe nume
Kim-ly. Aș putea întreba, dar este ca și cum aș recunoaște cât de despărțiți ne-am despărțit, de
când pe vremuri mai bune îmi trimitea mesaje cu poze cu toate mesele ei.
„Se descurcă bine cu ei”, spune ea, privindu-l pe Nolan reparând Polaroidul rupt al Sabrinei
în sufragerie. „Trebuie să fie experiența de îngrijire la centrul pentru bătrâni. Pun pariu că e
grozav să citească romane de dragoste bătrânilor, cu vocea aceea.”
Desigur, m-am încurcat să-i spun adevărul. Nu merg la Campionatul Mondial, ceea ce
înseamnă că interesul media pentru mine s-a topit ca zahărul în apă fierbinte. Sunt un nimeni.
Nimeni nu trebuie să rănească oamenii cu adevăruri incomode.
„Da. El aduce cu adevărat la viață bărbății turgente.”
Mama râde încet. „Băieți, încă nu sunteți împreună?”
"Nu."
"Sunteţi sigur?"
Mă întorc spre ea. "Desigur." Nu am experiență de relație, dar știu că nu este un continuum.
Ori ești într-una, ori nu ești. Și dacă ești, știi că ești. Cum ar putea cineva...
"Scuzati-ne." Mâinile calde îmi închid talia și mă mișcă un centimetru pentru a face loc în ușa
bucătăriei. „Darcy o să mă învețe cum să fac un tort.”
„ Toc de cană ”, îl corectează Darcy oftând răbdător. „Mamă, avem zahăr?”
Ochii mamei se îndreaptă spre mâna lui Nolan, încă apăsată de partea inferioară a mea înapoi,
apoi ridică-te ca să-l întâlnești pe al meu. Ea îi spune lui Darcy: „În dulapul de lângă frigider”,
zâmbetul ei știind și foarte, foarte enervant.
Sabrina nu vorbește cu mine o dată, dar reușesc să o încolțesc în camera ei chiar înainte de a
pleca. "Totul este bine?" Întreb. Încă de câteva săptămâni în urmă, fotografia de deasupra
noptierei ei era în care o făceam o plimbare cu piggyback într-o zonă de dovleac. Acum este un
colaj: echipa ei de derby, niște prieteni de școală, chiar și un Polaroid cu mama și Darcy făcând
fețe.
Am fost șters.
„Îmi pare rău că nu am fost prin preajmă. Dar câștig bani foarte buni cu chestia asta peste
noapte.”
„Bine pentru tine”, spune ea distrasă, scormonind în sertarul ei, căutând un tricou derby pe
care i-a promis lui Nolan pentru că oricum e prea mare pentru mine.
„Cum a fost mama?”
"Amenda."
"Dreapta. Și Darcy?
"Bun. Ea este de fapt aproape suportabilă când nu ești prin preajmă. Trebuie să fii o influență
proastă.”
Îmi înăbuși un ochi. "Și tu?"
"Amenda."
suspin. „Sabrina, pot să-ți atrag atenția timp de șaizeci de secunde?”
Ea ridică privirea în cele din urmă. enervat. „Mama e bine. Darcy e bine. Sunt bine. Întreaga
lume este în regulă.”
"Sunt serios. Mă bazez pe tine să conduci fortul și să-mi spui dacă am nevoie de mine, așa
că...
„Oh, acum îți pasă?” Ochii ei albaștri strălucesc de lacrimi. Pentru o secundă, văd în ei o
rănire reală și inima îmi zvâcnește în piept. Dar totul a dispărut într-o clipită, iar expresia ei
devine brusc pe jumătate nepăsătoare, pe jumătate dură. Poate mi-am imaginat tot restul.
"Scuzați-mă?" Întreb.
Ea merge la mine. Mai am câțiva centimetri pe ea. Va crește ea mai mult? Doamne, are
cincisprezece ani . „Suntem bine, Mal. Putem funcționa fără tine.”
„Ei bine, ultima dată când am plecat, păreai destul de supărat, așa că...”
"Suntem bine. Îți poți lăsa deplasarea puterii deoparte. Nimeni nu trebuie să „ocupe fortul”.
Mama, Darcy și cu mine suntem oameni și putem avea grijă de noi. Nu suntem animale de
companie pe care trebuie să le hrănești și să te plimbi.” Ea trece pe lângă mine, cu tricoul în
mână. Un val de iritare curge prin mine — serios? Serios? Merit asta ? — și plesnesc în tocul
ușii. Îmi face doar o așchie blocată în palmă.
Când plecăm, ne fac semn cu mâna din verandă. „Întoarce-te curând, Nolan”, țipă Darcy.
„Și să nu simți că trebuie să-l aduci pe Mallory cu tine”, adaugă Sabrina cu insistență.
"Ce-i cu aia?" întreabă Nolan odată ce suntem pe drum.
— Vrei să spui, cu felul în care surorii mele i-ar plăcea să mă înece într-un butoi de hidromel?
Gura îi tresări. „Am simțit o oarecare animozitate.”
"Nu sunt sigur." suspin. „Fac tot posibilul cu ea. Mă asigur că are tot ce îi trebuie și nu are de
ce să-și facă griji.”
„Poate că asta e problema.”
"Ce vrei să spui?"
 „Când ești cu surorile tale, te comporți ca și cum ar fi responsabilitatea ta. Ca și cum ai fi
părintele lor, aproape. Funcționează cu Darcy, dar Sabrina ar putea găsi că este infantilizant.” El
ridică din umeri. „Poate că vrea doar să fii sora ei.”
„Ce știi măcar despre surori?”
"Nimic. Ce știi despre defensivă?”
Nu mă pot abține să râd și apoi tăcem o vreme. Nolan conduce ca și cum joacă, constant și
concentrat, și pentru o dată nu mă simt nerăbdător că nu sunt la volan. Îmi las privirea să
rătăcească peste aureola luminilor stradale, zăpada cântărind pinii, mâna lui fermă în timp ce
schimbă vitezele, de parcă ar muta un episcop peste bord.
Se gândește la șah. Se gândește la jocul Koch pe care l-am analizat în această dimineață, cel
cu Queen’s Gambit pe care l-a pierdut în fața lui Davies în urmă cu trei ani. Știu. Nu sunt sigur
de unde știu ce e în capul lui Nolan sau când a început, dar iată-mă. știind.
„Knight e5 a fost o mișcare stupidă”, spun eu.
El nu sare nici o bătaie. „Atacurile lui Koch se întorc foarte mult. Bine." El ridică din umeri.
„Returnat. Înainte să mănânce spanac și să obțină un upgrade.”
„Ar putea fi o strategie bună, care să-l ademenească să devină agresiv.”
„Da.”
Mă gândesc cu tristețe la tacticile pe care le-aș folosi împotriva lui Nolan dacă aș fi
provocatorul. Este un jucător atât de imprevizibil, care se gândește mereu la avantaje pe termen
lung, la mișcări aparent tăcute pe care să le exploateze mai târziu, în mod neașteptat. Am auzit
comentatori spunând că stilurile noastre sunt similare, dar cred că suntem separati de oceane. Îmi
place să-mi strangulez adversarul, să-l uzez încet, să-i epuizez de jocul activ și de posibilitățile
de atac unul câte unul, până când suntem doar noi – eu și regele lor.
Dar Nolan ar ști cum să se comporte cu mine. La ce să fii în căutare. Pentru a-l învinge, ar
trebui să învăț să renunț la avantajele poziționale minuscule și să-mi asum mai multe riscuri, mai
devreme. Îl văd întinderea gâtului, mușchii puternici încordându-se sub piele și mă gândesc că
poate ar funcționa, seducându-l într-o gafă. Poate că n-ar fi, dar l-ar ține pe picioarele lui. Mi-ar
arunca una dintre acele priviri lungi și pline de cunoștințe. Zâmbește, chiar. Mi-ar zâmbi, iar eu
aș putea să-i zâmbesc înapoi când i-am luat regele.
Sună ca un vis. Un lucru imaginat.
„Darcy m-a tras în camera ta”, spune el, „și a șoptit conspirativ că ea este „în cunoștință”. ”
„Spre deosebire de mama și Sabrina, ea caută pe google. Probabil se întâlnește pe dark web. Îl
înscrie pe Goliath pentru Piggie- Tinder.
„M-a rugat să o învăț să joace șah.”
— Darcy? mă încânt. "Adevărat?"
„Ea a spus că este. . . fată proastă?”
Râd. „Rahat de fată fierbinte. Ar trebui să încerci să fii puțin online.” Majoritatea celorlalți
primii zece jucători au canale Twitch și You-Tube. Nolan: Twitter și Instagram — ambele cu NU
DIRECT GESTIONATE DE NOLAN SAWYER scrise cu majuscule în bio. Pun pariu că tipul lui
de pe rețelele de socializare s-a săturat de oamenii care-i scriu nud. „De ce nu ești online,
oricum?”
 „Sunt mult prea mult online.”
"Ce vrei să spui?"
„Există imagini cu mine, în vârstă de șapte ani, care își trage nasul după muci în timp ce mă
joc Nakamura. Aruncă o criză de furie ca un băiat plângăcios după o pierdere la paisprezece.
"Oh."
„Cu toții avem faze jenante în creștere, dar ale mele au fost imortalizate. Cine mă caută online
are deja multe de găsit.”
Îmi amintesc cuvintele lui Emil: Nu e ușor, să crești ca un minune în fața camerelor . „Te
superi? Ta . . . reputația de perturbator.”
„Vrei să spui, o bucată totală de rahat?” El râde încet. „Este meritat. am fost unul. Nu pot
decât să încerc să fiu diferit în viitor.”
Reușește și el. Încerc să-mi amintesc incidentele recente și să vin în gol. „Încă te superi pe cei
care te bat.”
„Asta crezi?” El dă din cap. „Sunt furios pe mine însumi . Pentru greșeli. Pentru că nu sunt cel
mai bun cu putință. Și de fiecare dată când greșești , simți la fel.”
"Neadevarat. eu...”
Îmi aruncă o privire laterală, iar eu tac. Tot ceea ce.
„I-am arătat lui Darcy cum se mișcă piesele”, spune el încet.
"Cum?"
„Avea un set sub pat. Roz și violet.”
Imi inchid ochii. Un nod se strânge în burtă. „Credeam că am scăpat de asta.”
„Ar trebui să o înveți singur.”
„Pentru ce trebuie să învețe?”
"Ea vrea să. Ea te idolatrizează.”
pufnesc. „Îmi spune Mallopee și îmi face în mod constant grafica „Lamest Greenleaf” în
Photoshop – pe care, apropo, le-am descărcat ilegal pentru ea. Ingrate.”
„Ea vrea să fie ca tine.”
„Nu o voi învăța niciodată.”
"De ce?"
Mă întorc. Drumul este pustiu, iar pinii sunt din ce în ce mai groși. „Șahul este o idee
proastă.”
"De ce?"
„Uite unde m-a dus.”
„Te-a adus aici. Pentru mine .”
Sângele îmi curge pe obraji, dar tonul lui este practic, nu sugestiv. El nu vrea să spună așa. El
se referă . . . nici nu stiu.
— Tu l-ai văzut, nu? întreabă Nolan. Mă uit înapoi la el, nedumerită.
"Ce?"
"Tatăl tău. Ceva s-a întâmplat între el și acea femeie – acel arbitru de la Jocurile Olimpice. Ai
aflat. Mama ta l-a dat afară. Presupun că ai fost înstrăinat de câțiva ani. Și mai târziu s-a
întâmplat accidentul lui.”
 mă îndrept. Centura de siguranță se strânge în puloverul meu. „Cum... de unde știi? Cand ai-
?"
"Nu eu am. Dar mi-am amintit câteva zvonuri care circulau în circuitul turneelor la acea
vreme. Despre Archie Greenleaf. Restul . . . Pur și simplu am ghicit.”
„Ai ghicit ? Cum?"
"Lucruri mărunte. Reacția ta la Jocurile Olimpice. Evident că îți place șahul, dar convinge-te
să crezi că este un lucru dezgustător. Te simți responsabil pentru familia ta, nu doar pentru
surorile tale, ci și pentru mama ta.” Tonul lui este uniform, inactiv, de parcă le-ar citi un manual
plictisitor pentru restul clasei. „Te comporți în mod constant ca și cum ai fi vinovat de ceva
îngrozitor. De parcă nu meriți nimic altceva decât resturi pentru tine.”
Pe mine. Manualul plictisitor — eu sunt .
„Pentru că sunt vinovat”, am izbit. Mă surprind. Nu este ceva ce l-am verbalizat cu voce tare
nimănui înainte. Dar dacă nu i-aș fi spus mamei despre Heather Turcotte, dacă tata nu ar fi plecat
de acasă, dacă n-ar fi avut un motiv să conducă beat la 3:00 dimineața. . . Dacă. Dacă.
Dacă.
„Știai”, spune el conversațional, „că eu am fost motivul pentru care bunicul meu a fost
instituționalizat?”
"Ce face aceasta . . . Nu. Nu am făcut-o.”
„Se purta ciudat de ceva vreme. Spunea și făcea lucruri cu adevărat nepotrivite, uneori în
public. Părinții mei înțeleseseră asta, dar cred că tocmai i-au spus bunicului meu fiind bătrân. Și
am stat mult cu el în acel moment, așa că l-am acoperit când am putut. Sincer am crezut că
trebuie doar să doarmă mai mult sau niște chestii de genul ăsta. Dar apoi . . . era ziua lui. M-am
dus la apartamentul lui, cel în care ai fost tu. Am urcat la etaj – același portar ca acum, nu-i pasă
– și am intrat. Am avut un cadou pentru el, un set de șah pe care l-am făcut. Nouă luni de
prelucrare a lemnului.”
Dă semnal la dreapta și ia ieșirea. Trebuie să fim acasă. Aproape. „Ne-am întâlnit cu o zi
înainte. Ne-am întâlnit în fiecare zi, dar de data aceasta nu m-a recunoscut. Sau a făcut-o, dar a
crezut că am intenții rele. Nu voi ști niciodată, cred. Nu era un bărbat violent, dar avea un cuțit.
L-am vazut scotand-o din bloc si am crezut ca vrea. . . tai telina? Nu-mi aduc aminte. Dar, în
schimb, s-a uitat în ochii mei, a alergat spre mine, iar tăietura a fost adâncă. Aveam nevoie de
cusături, ceea ce însemna să merg la spital, ceea ce însemna să depun un raport și asta a fost tot.
Tatăl meu avea muniția de care avea nevoie pentru a-l închide. A spus că este bine, și poate că a
fost, dar nu de asta o făcea. Întotdeauna și-a urât tatăl pentru că îi pasă mai mult de șah decât de
el.
Vocea lui este clinică. De parcă și-a întors această poveste atât de mult în minte, și-a spus-o
atât de des, este un lucru memorat până acum. Se gândește la asta în fiecare zi. Fiecare ora. Știu
asta, pentru că sunt în capul lui. „Eu sunt cel care i-a dat tatălui meu acea putere. Și bunicul meu
a murit în acea instituție, medicat până la globii oculari. Este ultimul lucru pe care și l-a dorit și
este ceva cu care trebuie să trăiesc fiecare secundă din fiecare zi. Deci, când vorbești despre
vinovăție...
 „Ce... nu. Nu." Mă răsuc spre el. Centura de siguranță îmi înfige în sân. „Nu e vina ta. Ai
făcut ce ai putut, având în vedere că ai... Câți ani aveai?
„Aveam paisprezece ani. Câți ani aveai când ți-ai văzut tatăl?”
Imi inchid ochii. Pentru că nu este la fel. Deloc. Dar el face să sune de parcă ar putea fi, iar
eu nu merit să fiu lăsat să scape și...
Deodată sunt furios. Exploziv, incandescent de furioasă.
El... m-a manipulat. S-a prefăcut că se auto-dezvăluie și, în schimb, m-a transformat în . . .
orice naiba ar fi asta. Și-a sacrificat regina pentru a mă șahmat și cum îndrăznește ? Cum
îndrăznește să vină în casa mea și să-mi analizeze familia ca și cum am fi un joc Morphy ?
„La naiba, Nolan”.
Expresia lui este indescifrabilă și nesurprinsă. „Am spus ceva neadevărat?”
„La naiba. Ce știi despre familii?”
„Asta e problema? Că ceea ce am spus este adevărat?”
„Nu mai încerca să... să mă prinzi în capcană . Să mă șah mat . Poate vrei să joci șah
împotriva mea mai mult decât orice, dar asta nu îți dă dreptul să...”
„Nu mai mult decât orice”, murmură el cu o privire prelungită. Îl ignor, înfuriat.
„Asta se întâmplă? Vrei să câștigi împotriva mea atât de rău încât vei câștiga puncte oricum
poți? Tic-tac-toe? Să fac fotografii ieftine la familia mea?”
"Nu este- "
„Nimeni nu a fost înjunghiat în familia mea. Aș fi putut să-mi țin gura și lucrurile ar fi fost
bine. Ar fi putut fi secretul meu de păstrat, povara mea , și nimeni nu ar fi știut sau ar fi suferit
pentru asta. Mama ar fi avut asigurare de sănătate, iar surorile mele ar fi avut familia pe care o
meritau, iar tata fii în viață…” Mă opresc. Respiră adânc, tremurător. „Tu nu mă cunoști pe
mine, nici surorile mele, nici pe mama mea și, cu siguranță, nu l-ai cunoscut pe tatăl meu. Așa că
nu încerca să te prefaci că tu și cu mine suntem asemănători în niciun fel sau că ceea ce am făcut
este comparabil cu ceea ce ți s-a întâmplat.”
„Nu ești corect cu niciunul dintre noi”, spune el calm. Poate că are dreptate, dar nu-mi mai
pasă.
"Știi ce?" Centura de siguranță îmi taie în gât. Sunt plin de furie acum, mânie la . . . la Nolan.
Să spunem Nolan. „La naiba cu rahatul asta. O să ne jucăm. Astă seară. O să jucăm acest joc
stupid de șah și tu vei renunța la psihologia fotoliului.”
„Eu...” Se oprește, înregistrând ceea ce am spus. Gâtul îi funcționează. „Nu vorbești serios.”
„Dacă nu ești interesat...”
"Eu sunt." Sună nerăbdător. Tineri. "Eu sunt." Apoi tăce, de parcă i-ar fi frică să mă sperie, că
mă voi răzgândi. Abia se uită la mine până când mașina este parcata, ușa pasagerului s-a închis
trântit, paltoanele noastre aruncate într-un colț al sufrageriei. De obicei lucrăm unul față de
celălalt, dar el pune tabla pe măsuța de cafea, iar noi stăm unul lângă altul pe canapea. Pentru că
aceasta nu este o analiză a jocului altcuiva și trebuie să fie clară.
E miezul nopții. Căldura a fost oprită de ore în șir, dar nu simt frig. "Bine?" întreabă el,
serios, asigurându-se că acest joc este consensual.
Știi ce nu a fost consensual? Lucrurile pe care le-ai spus despre tatăl meu.
 „Poți fi alb”, spun eu, tăindu-mă, așteptându-mă – dorind ca el să fie jignit.
„Mulțumesc”, răspunde el fără nicio urmă de ironie. „O să am nevoie de asta.”
Mă face să-l urăsc și mai mult, la fel și deschiderea lui stupidă - pion la e4. răspund cu
sicilianul. Îmi dau ochii peste cap și îmi pun cavalerul în c6, doar ca să-l deraiez, o linie de nișă
pe care îmi amintesc vag că am studiat-o cu Defne — Variația Rossolimo.
Presiune mare, foarte repede, și nu-i pasă, nu ezită, nici măcar nu clipește în luminile slabe.
Fruntea lui este netedă. Mâinile stabile. Genunchiul lui se lovește de al meu, nu la fiecare
mișcare, dar uneori. El nu pare să observe și îl urăsc. Mă simt neîndemânatic, o fiară greoaie,
greoaie, zdrobită lângă el. Mă simt crud, transparent, rupt, de parcă ar putea ajunge în craniul
meu și ar putea smulge cioburi ascuțite și dureroase din trecutul meu și să mă facă să sângerez cu
ele.
Apoi pierd un pion și mă simt și eu prost.
— La naiba, mormăi eu.
„Este doar un pion”, murmură el fără să ridice privirea.
"Taci." Îmi înaint cavalerul cu degetele tremurate, și atunci nu este doar un pion. Mi-am lăsat
episcopul descoperit, mi-am stricat oportunitățile de roca. Îl privesc pe Nolan ia fără grabă
bucata mea și îl atacă imediat din lateral cu turnul meu — o să-l fac rău . Doar că răsturn două
bucăți și trec complet cu vederea felul în care regina lui se îndreaptă spre regele meu și la naiba,
la naiba, la naiba...
„Mallory.” Mâna lui o acoperă pe a mea, prinzând-o pe genunchiul meu. Îmi ridic privirea la
chipul lui frumos și plin de ură. „Îmi pare rău pentru ceea ce am spus. Am fost în afara liniilor.”
Nu vreau să aud. „Să terminăm.”
„Nu știu cum au mers lucrurile cu tatăl tău...”
„Hai să. Finalizarea."
El dă din cap.
Râd, amar. „Se presupune că ai tânjit după acest joc de luni de zile...”
„Nu pentru asta tânjeam și poți să nu te mai minți pe tine despre asta. Nu vreau să mă joc cu
tine așa.”
„Deci acum ai nevoie de condiții perfecte pentru a juca? Ar trebui să rearanjez mobila?
Înțelege camera? Spune-mi care sunt cerințele tale stimate , ce vrei și... ”
— Știi ce naiba vreau, Mallory? Se aplecă înainte, brusc furios. „Vreau să nu fii aici.”
Gâfâi revoltat. "Du-te dracului! Mi -ai cerut să fiu al doilea tău...
„Vreau să fii în altă parte. Antrenează-te cu propriile tale secunde în pregătire pentru mine .
Așa că putem juca un meci adevărat în Italia. Lucrul real.” Ochii lui sclipesc. Mâna lui este încă
pe a mea. Presare. Cald. „Prezența ta în această casă ar putea fi ceea ce mă trezește dimineața,
dar putem înceta să ne prefacem că această situație seamănă cu ceea ce își dorește sau are nevoie
oricare dintre noi.”
Imi inchid ochii. El are dreptate. Acest . . . E greșit. Totul gresit.
„A fost singura noastră șansă”, șoptesc. „Și am dat-o dracu”. La fel cum strica totul. Prietenii.
Familiile.
 „Vor fi alte turnee.” Nolan respiră adânc, liniștitor. „Peste doi ani va fi un alt Campionat
Mondial...”
„Nu voi face asta în vara trecută.”
El înghite. "Bine. Bine . . . Este ceea ce este." Își aruncă privirea. Apoi se întoarce spre mine,
cu expresia mai blândă. „Îmi pare rău. Ai dreptate, nu știu nimic despre familii. Te rog, acceptă
scuzele mele, ca să nu mai joci cel mai rău joc din viața ta. Hai doar sa . . . Hai la culcare. Au
fost obosiți."
Mă uit în jos la tablă. Poziția negrului este o mizerie amatorească și nesăbuită. „Doamne, ce
e cu mine?”
„Amnezie globală tranzitorie, ne putem doar imagina.”
Am râs, iar furia mea se topește ca zăpada în soare. El râde și el și pot simți căldura respirației
lui pe obrazul meu. Suntem atât de aproape.
"Îmi pare rău. Pentru acest joc.”
Sunt mici bucăți de aur în ochii lui. Are pistrui, ușori și împrăștiați, doar o mână, și arată. . .
frumos. Delicios. „ Ar trebui să-ți pară rău.”
eu chicotesc. dresează-mi glasul. „S-ar putea să vrei să te muți. Din moment ce sunt alți
oameni în această casă.”
Pare confuz. "Și?"
„Ar putea intra. Gândește-te că ne-am băgat în cap sau așa ceva.”
El zambeste. „Este mai probabil să creadă că ne-am ucis unul pe celălalt din cauza unui
pas…”
Creierul meu scurtcircuitează. Poate că este ora târzie, sau cum mi-am lăsat cavalerul mai
puțin de zece mutări într-un joc mortificator. Poate este mirosul curat și familiar al lui Nolan. Tot
ce știu este că într-o clipă mă uit la el, iar în următoarea nu mai sunt — pentru că m-am aplecat
în față și mi-am apăsat gura de a lui într-un . . .
Un sarut.
Nu există nicio cale de ocolire. Așa se cheamă, această ciugulă neîndemânatică, juvenilă. îl
sărut pe Nolan Sawyer și...
Mă smuci înapoi, îngrozit. "Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău, eu...” Trag în picioare.
Genunchiul meu trântește peste scândură, împrăștiind piesele. Îmi ridic degetele la gură și... se
simte ciudat.
Diferit. Schimbat.
„Mallory.”
„Nu știu de ce am făcut asta. Doar că... îmi pare atât de rău.” Nolan se uită ca și cum aș fi
centrul de greutate al camerei, ca și cum nimic altceva nu a existat în afară de mine în tot spațiul
și timpul. Îmi face inima să-mi bată în gât, îmi vine să-l sărut din nou, îmi vine să fug dracului.
"Scuze eu- "
„Atinge-i o regulă”, murmură el. Stă și el în picioare. Fiecare pas înapoi pe care îl fac este
unul înainte pentru el.
"Eu ce?"
„M-ai atins. Nu mă pot opri acum. Atingeți-i regula.”
 „Eu . . . Acesta nu este șah.” Spatele meu lovește un obstacol. „Pot să mă opresc
întotdeauna.”
„Atunci pur și simplu nu.” Mâinile lui vin să-mi cuprindă fața. El se ridică deasupra mea, mă
închide în cuști de perete și eu... . . Eu nu mă supăr. Ceea ce mă sperie. — Te rog, Mallory.
"Aceasta este . . . Ar trebui să terminăm jocul. Ai spus că vrei să joci.”
„Am spus că sunt lucruri pe care mi le-am dorit mai mult.”
Îmi strâng ochii, dar Nolan este atât de aici – îl pot miros, îl simt în fiecare por al ființei mele.
— Nu tu ai fost cel care l-a ales pe Kasparov în loc de culcare? spun eu, petulant, plângăcios.
Când deschid ochii, zâmbetul lui este slab.
— Și crezi că este pentru că vreau să joc mai puțin cu tine decât am făcut-o cu Kasparov?
"Desigur. De ce altceva... Oh.” Închid din nou ochii. "Oh."
"Pot sa te sarut?"
„Dar jocul nostru...”
"Imi dau demisia. Ai castigat. Pot sa te sarut?"
"Nu! Vreau să spun . . . De ce?"
"Pentru că vreau." Are răbdare. De ce sunt o epavă totală în timp ce el are răbdare? "Tu nu?"
„Eu . . .”
Fac? Nu e mare lucru. Nolan este cu ușurință cel mai atractiv tip pe care l-am întâlnit
vreodată și nu sunt unul dintre acei care sărutul este prea intim, hai să o facem din spatele
ciudaților Tinder. Am făcut multe lucruri și nu regret nimic. Deci ce mă oprește?
Poate că îmi doresc prea mult , cred. Și apoi mă aud spunând asta cu voce tare în timp ce
degetele de la picioare îmi împing în sus, și fac din nou acel lucru ciudat - acea ciupitură ușoară
pe buzele lui care mă face să mă simt de parcă am treisprezece ani și mă furișez în spatele sălii
de sport. Dar de data asta nu trebuie să mă plesnesc pentru că sunt un ciudat total, pentru că
Nolan mă sărută înapoi.
Nu se pricepe la asta. Nu imediat. Nu-i rău, dar există un moment aerisit de ezitare, de
deconectare suspendată, când cred că sărutul pur și simplu nu va funcționa. Nu a fost să fie.
Două nave care trec noaptea, mergând pe drumuri separate, o ratare îngustă.
Dar apoi face ceva. Își înclină capul, poate. Își reglează strânsoarea. Apasă mai ferm
împotriva mea și totul se schimbă. Nava lui se prăbușește în a mea, iar spatele meu este plat de
perete și o dorește. Îl dorește foarte, foarte mult. El o vrea la fel de mult ca mine. Îmi dau seama
din piciorul lui alunecând între al meu și prinzându-mă de perete, din felul în care mâna lui se
mișcă pe șoldul meu, asertiv ca pe o tablă de șah. Din sunetul gutural din fundul gâtului.
El este bun la asta. Cald și puternic și minuțios și are un gust bun și...
O ușă se deschide undeva în casă. Râsete. Pași. Lumina din hol se aprinde. Îl împing pe
umerii lui Nolan și ne despărțim exact la timp.
„Oh, băieți, v-ați întors.” Emil. Stând la intrare, legându-și rapid halatul închis. "Ce faci?"
Mă uit la Nolan, crezând că Emil este prietenul lui . Povara de a veni cu o scuză plauzibilă ar
trebui să cadă asupra lui. Problema este că Nolan mă privește, cu pupilele largi, buzele pline și...
. . sărutat?
 „Hm, doar eram. . .” îmi dresesc glasul. Zâmbește-i lui Emil cu speranță. „Vorbind despre
acel joc Koch care...”
„Nu mai spune, Greenleaf.” Se amestecă la frigider. „Nu pot fi deturnat sau Tanu mă va
ucide. M-a trimis la hrana.” Adună în brațe resturile de pizza și trei brioșe, apoi dispare cu o
mișcare din halat și un „noapte bună” neglijent.
Sunt din nou singur cu Nolan.
Nolan, care nu a încetat să se uite.
„Se face târziu”, spun, fără să-i întâlnesc privirea. Mă simt tulburat. Din cauza unui sărut. Eu
regresez la treisprezece ani. "Sunt obosit. eu . . .”
Dă din cap și face ceva ciudat: îmi întinde mâna. Calm. In liniste. De parcă s-ar aștepta să o
iau eu. Și exact asta fac: îmi alunec degetele pe ale lui, iar când mă conduce pe hol, oprindu-se să
stingă lumina, îl urmăresc blând. Trecem pe lângă ușa lui Tanu fără să reacționăm la râsul
înăbușit din interior, pe lângă cel gol al lui Emil, pe lângă toți ceilalți, inclusiv pe lângă a mea,
până când ajungem în camera lui, care miroase a piele curată și a șah incredibil de bun și a lui.
canapea înapoi în oraș.
Își scoate cu nonșalanță blugii, toate membrele lungi și musculoase.
"Ce faci?" am scapat. Nu se uită la mine, doar îi miroase cămașa, hotărând că e într-un coș de
rufe.
„Pregătește-te de culcare.”
„Eu . . .” Ce se întâmplă? De ce te-am urmat? Ce. Este. Se întâmplă? „De ce nu ești nervos?”
"Despre ce?"
„Despre” – gesticulez incoace între noi – „ toate acestea. ”
El se uită la mine. "Nu știu. Se simte corect. În plus, nu devin foarte nervos.”
Darcy mi-a povestit odată despre un studiu pe care l-au făcut, care monitorizează ritmul
cardiac al jucătorilor de top de șah în timpul unor jocuri importante. A lui Nolan a fost
întotdeauna cel mai lent. Cel mai statornic. De aceea stă în fața mea în boxer și un tricou
Coimbra Chess 2019 și tremur ca o frunză?
„Nu vrei asta?” el intreaba.
"Nu. Vreau să spun da. Adică, nu vreau asta. Dar . . . tocmai ne-am sărutat din senin și pari
atât de bine cu asta și... . .”
El ridică din umeri. „Nu este din senin pentru mine.”
„Nu este?”
„M-am împăcat cu asta cu luni în urmă, Mallory. Prima dată când am jucat, poate.”
Eu inghit. "Nu înțeleg."
El se apropie. În doi pași se află în fața mea și, dintr-un motiv indescifrabil, tremur. Un
cutremur de mică amploare are loc în mine, douăzeci de regi sunt răsturnați, iar Nolan îmi prinde
din nou fața.
— Te-am prins, Mallory. Nu se va întâmpla nimic rău. Te poți lăsa să-ți dorești asta, pentru
că îl ai deja. Ma ai."
Oh Doamne. O, Doamne, Doamne, Doamne . tremur mai tare.
„Eu . . . Suntem . . . O să ne dracului?”
 Încerc intenționat să-l zdrăngănesc. Și nu funcționează.
"Nu. Mergem să dormim.”
Ne întindem și cumva este un lucru lin. Port jambiere și o cămașă moale și fără bijuterii și de
aceea sunt atât de confortabil. Nu pentru că capul meu este pernă pe pieptul lui și picioarele lui
sunt încurcate cu ale mele și îi simt inima lentă și constantă ca un ceas cald sub urechea mea.
„Nici măcar nu m-am spălat pe față”, îi spun. Încă tremur, deși mai liniștit. Sunt un dezastru.
"Este în regulă. Antonov a câștigat Coimbra 2019.”
Râd tremurător. „Eu . . . să nu crezi că pot dormi.”
„Vrei o poveste înainte de culcare?” Mâna lui se pieptănează ușor prin părul de la ceafă. „Se
numește „Polgar versus Anand, 1999”. Începe cu e4. c5.”
geam. Dar zâmbesc când întreb: „Și atunci?”
„Cavalerul f3. d6. d3.”
„Mmm.”
"Da."
"Și apoi?"
„Cavalerul xd4. Cavaler f6. Cavaler c3 . . .”
Adorm la mijlocul jocului — pentru a doua oară în viața mea ținut de cineva, pentru a doua
oară în viața mea ținut de Nolan Sawyer.
Până la ora 15:00 a doua zi, Nolan mi-a spus mai puțin de cincisprezece cuvinte.
De ce cavaler a5?
Ar putea sacrifica regina.
Și preferatul meu personal: să iau o brioșă - vrei una?
Poate am halucinat în noaptea precedentă. Poate sărutul nostru a fost un vis. Poate așa cum
m-am trezit în camera lui goală, o cană de cafea fierbinte pe noptieră — poate am nevoie de un
control pentru...
— Tu ce crezi, Mal? întreabă Tanu. Din tonul ei, nu pentru prima dată.
"Despre ce?"
"Această poziție. Ce ai face?" Arunc o privire spre tablă. Analizăm un joc Koch de anul
trecut. Ei bine, ei analizează. rumeg.
„Este slab. Partea stângă ar putea fi exploatată.”
— Da, asta a spus și Nolan.
Îmi ridic privirea spre el și mă înroșesc instantaneu. Pentru că se pare că asta fac acum -
stresul dacă un tip cu care nici măcar nu m-am culcat nu mai este interesat de mine pentru că
sunt un mizerie totală, pentru că mă întorc noaptea, pentru că respirația mea de dimineață
miroase a tomberonul din spatele unui restaurant de pește.
Acesta este un teritoriu neexplorat. O galaxie cu totul nouă. Sunt obișnuit să-mi pese de ce
cred mama, Darcy, Sabrina, Easton despre mine. Nu am loc pentru nimeni altcineva și...
— Ești de acord, Greenleaf? întreabă Emil.
La dracu . „Îmi pare rău, cu ce?”
„Cu ce a spus Nolan.”
Ochii lui Nolan sunt de necitit. „S-a roculat prea târziu”, repetă el.
Arunc o privire spre tablă. — Sau n-ar fi trebuit să se înroleze deloc, spun eu, prefăcându-mă
că nu sunt tulburat.
„Koch e atât de neuniform.” Emil își freacă tâmplele. „Cum se poate trece de la gafe
dezastruoase la mișcări aproape geniale ca cea împotriva Greenleaf? El este ca doi jucători
complet diferiți.”
„Și care va fi el în Italia?” întreabă Tanu.
Nimeni nu răspunde. Nolan se uită la mijloc, iar eu mă uit la el ca un twerp.
 Analizăm jocurile finale ale lui Koch până târziu. Până când Nolan și Emil stau să
pregătească cina, soarele a apus de ore întregi. — Stai până la sfârșitul lui ianuarie, nu? mă
întreabă Tanu, cu voce joasă. Ceilalți se ceartă dacă ar trebui să aruncăm pastele în apă înainte să
fiarbă. (Nolan: „Cui îi pasă? Va fi mai rapid.” Emil: „Tu ești – și nu pot sublinia asta suficient –
un țăran fără gust. ”)
„Acesta este planul. Nu ești?”
„Doar până la începutul semestrului.”
"Oh." Mă gândesc la Nolan și la mine singuri în casa asta. "Oh."
„Defne va veni și va ajuta, desigur”, continuă ea.
mă încruntă. Defne a aprobat ca eu să devin secundul lui Nolan pentru că a spus că ar fi un
antrenament grozav pentru mine, dar . . . „Nu credeam că sunt atât de apropiați.”
„Oh, sunt foarte aproape. Amândoi s-au antrenat cu bunicul lui Nolan înainte. . . bine. Dar
Nolan încă are nevoie de tine . Nu o arată, dar imprevizibilitatea lui Koch l-a zguduit. Are nevoie
de cineva la care ține și care să-i pese și de el . Cum faci și tu, știi?”
Oh Doamne. „Tanu, Nolan și cu mine. . .” Scutur din cap și mă apropii, cocoțată pe marginea
scaunului. „Bănuiesc că suntem apropiați în anumite privințe, dar nu suntem . . . împreună."
„Oh, știu că relațiile sunt ciudate.” Zâmbetul ei este liniștitor. „Adică, nici Emil și cu mine
din punct de vedere tehnic nu suntem împreună, pentru că... . . bine. Nu că mă merită, dar, mai
ales, distanța e nasol. Dar lui Nolan ține atât de mult.”
"Este . . .” Eu dau din cap. "Este complicat."
Ea râde, un amestec de confuzie și amuzament. „Ei bine, nu știu ce se întâmplă, dar nu l-am
văzut niciodată la fel de calm și fericit ca atunci când stai prin preajmă, așa că...”
„Hei, băieți, vreți să jucați doi contra doi?” mă întrerupe Emil. „Suntem patru, deci două
echipe.”
Mă gândesc rapid la posibilele permutări. Aș fi fie împotriva lui Nolan, fie...
„Voi face echipă cu Mallory”, strigă el din bucătărie.
Tanu ridică sprânceana spre mine, iar eu închid ochii. Sunt încă închise câteva secunde mai
târziu, când Nolan se întoarce de la bucătărie și, în loc să ocupe un loc liber, ridică un picior și se
alunecă între mine și spătarul scaunului meu.
Aproape că icnesc. Ocupă mult loc, întotdeauna, și asta nu va funcționa. Am de gând să cad.
Sau voi fi bine, aici în poala lui. Mâna care nu este ocupată să se ajusteze piesele negre din
centrul pătratelor lor se sprijină dezinvolt pe abdomenul meu, acoperind lățimea acestuia. Este
aceeași mână ca aseară – încrezătoare, liniștitoare. Se simte bine. Miroase și mai bine.
Sprânceana lui Tanu se ridică cu un milimetru mai sus, iar Emil își mută pionul în d4, nederanjat
de mine care stau între coapsele celui mai apropiat prieten al său.
„Vrei să mergi primul?” murmură Nolan, cu buzele pe coaja urechii mele.
tremur. Apoi dau din cap, iar părul meu se perie de bărbia lui. Pielea mea se încălzește și sunt
prea agitată ca să mă gândesc, așa că fac primul lucru care îmi vine în minte.
Knight la f6.
Îmi amintesc cât de mult îl urăște Nolan pe Grünfeld numai după ce geme și își înfige dinții în
lobul urechii mele.
JUCAM CINCI JOCURI. NOLAN ȘI EU CÂȘTIG TOȚI CU EXCEPȚIA UNULUI și asta e vina mea. Regina
spânzurată.
"Asta a fost . . . o mișcare, spune Tanu, înaintându-și cavalerul, iar Nolan scoate un zgomot
înecat în fundul gâtului și își ascunde fața în curba gâtului meu, de parcă nu ar putea fi martor la
mizeria pe care am făcut-o. Vreau să șuier că dacă nu m-ar ține în sine cu mâna pe burtă, poate
creierul meu nu ar fi un slushie. Dar respirația lui îmi gâdilă ceafa și, în timp ce toată lumea se
gândește bine la următoarea mișcare și camera tace, îi simt bătăile inimii calde lângă spatele
meu.
Este cel mai aproape pe care l-am fost vreodată de cineva fără sex.
Cel mai aproape am fost de cineva cu sex.
Și cel mai distras pe care l-am simțit vreodată într-un joc de șah, în viață, și partea cea mai
proastă este că nu cred că Nolan se joacă cu mine. Uneori, bărbia lui se sprijină pe umărul meu,
băiețel, lipsit de artă și eu știi că face doar ceea ce se simte bine. Se întâmplă să-mi distragă
atenția.
El este primul care spune „Mă duc la culcare”, când Tanu se oferă să monteze un film.
Încarcă mașina de spălat vase, se îndreaptă spre camera lui cu un val absent, iar eu rămân acolo,
blocat între absența lui și distrugerea usturătoare de către Emil a filmografiei lui Aronofsky. Sunt
un balon, suflat din ce în ce mai mare, mai strâns și mai plin în secundă, gata să explodeze.
Așa că am șurubat. Las convoul Aronofsky în urmă și mărșăluiesc pe hol. Nu mă obosesc să
bat – doar deschide ușa și intru în camera lui Nolan. Nu este cea mai bună idee a mea, din
moment ce tocmai și-a scos cămașa și poartă doar blugi.
Mă sprijin pe spate de uşă. La dracu. Ce fac?
„Regina aia spânzurată”, spune el cu un zâmbet mic, ca și cum mine să intru înăuntru este la
fel de natural ca apusul soarelui. Este în formă și bine musculos. Mă întreb când găsește timp să
se antreneze, să arate așa. „Deși sunt sigur că Tanu și Emil au apreciat victoria...”
„Poți te rog să explici?”
"Explica?"
„Aseară” – gesticulez confuz – „și apoi azi dimineață, apoi azi, diseară, chiar acum .”
Își înclină capul. "Da. Așa funcționează timpul.”
„Nu, eu...” Îmi strâng ochii. "Urăsc asta."
„Urăsc ce?”
„Că sunt aici să te întreb. . . că ești în capul meu și eu... îmi trec o mână pe față. "Nu. Asculta
. . . Nu-mi pasă. Nu ar trebui să-mi pese dacă tu. . . Nu ar trebui să mă gândesc deloc la tine – am
o familie de care am grijă. Rahat de terminat. Dar mă săruți , apoi mă ignori ca și cum nimic nu
s-ar fi întâmplat...
 "Dreapta." Își încrucișează brațele. — Asta e mișcarea ta , nu-i așa?
"Ce?"
„Tu ești cel care ignoră oamenii. Lasă-i în urmă înainte să te părăsească, nu? Scutește-te de
încercarea mortificantă de a fi cunoscut.”
"Nu este corect." Mă îndepărtez de uşă. Începeți să vă plimbați în cameră. "E diferit. De
obicei nu — am responsabilități . N-am timp de lună , Nolan. Nu pot fi distras de oameni care nu
au nevoie de mine, dar tu... tu ...”
Ochii mei prinde ceva de pe biroul lui, îngropat sub o grămadă de cărți de șah, care nu
seamănă cu ceva ce tata ar pune deoparte pentru a-mi face loc pe canapea.
Este zburătorul german de șah. Din Toronto. Din noaptea am . . .
„Foaia de tic-tactoe.”
"Ce?" El vine să stea în spatele meu. "Oh da."
E pe noptiera lui, păstrată ca un trofeu. L-a adus de la Toronto, la Moscova, la apartamentul
lui din New York, aici . Căldura se răspândește în stomacul meu.
ii rezist. Mușcă-mi interiorul obrazului. Apoi cedează și cere. „De ce l-ai păstrat?”
„M-a făcut să mă gândesc la tine.”
Brațele lui se închid în jurul cutiei toracice mele, chiar sub sânii mei, iar eu închid ochii. „De
ce ai păstra ceva care te face să te gândești la mine?”
Îl simt ridicând din umeri. — Pentru că oricum mă gândesc la tine, Mallory.
Mă întorc. Rupe contactul. Acest lucru este insuportabil. Această apropiere cu el. Aceste
trageri spre el, adânc în stomacul meu. Este ceea ce am evitat - ceva despre care știu că se poate
termina doar în minciuni și trădare. Am mai văzut cum se întâmplă.
— Ce vrei de la mine, Nolan, și... te rog să nu mai zâmbești ?
"Nu sunt." Zâmbește mai larg.
— Vorbesc serios, dacă nu renunți să zâmbești.
„Nu este o amenințare. Nici măcar nu este o propoziție corectă din punct de vedere
gramatical.”
"Ce vrei de la mine? Ce suntem noi . . .” Îmi îngrop fața în mâini. Acesta este prea brut. Prea
necalatorit. Prea riscant și confuz. „Nu înțeleg de ce ești în capul meu.”
— Și tu ești în al meu. Dar știu de ce.”
Gemu și mă fac să mă uit la el. Nu mai zâmbește. "Doar . . . Ce vrei de la mine?"
"Vreau totul." Tonul lui este calm. De fapt. Gol, într-un mod care nu are nicio legătură cu
hainele lui. „Sunt în totalitate.” Își coboară încet fruntea până o atinge pe a mea. Ochii lui se
contopesc într-unul singur, chiar pe nas. Tot ce pot auzi este sunetul respirației noastre și ceva
din interiorul meu se fixează. — Dar tu, Mallory?
nu raspund. În schimb, fac ceea ce știu: îmi împing bărbia în sus pentru a-l sărut și
funcționează la fel de bine.
E chiar mai bine decât ieri. Brațele lui mă țin în cușcă de comodă, iar a mea se învârte în jurul
gâtului lui. Port un tricou, iar mâinile mele intră în contact cu întinderea vastă a spatelui lui,
neted și fierbinte de soare. Deschid gura, iar el îmi linge buza de jos înainte ca limba lui să
alunece pe a mea, stângace și fierbinte, insistent și delicioasă. Zgomotele neajutorate, dornice,
guturale pe care le facem amândoi sunt poate jenante, dar e în regulă.
Chiar dacă nu-mi mai trag niciodată respirația.
„Încetește”, îi spun. "Hai doar sa . . .”
„Mă gândesc la asta în fiecare secundă din fiecare zi.” Palma lui alunecă pe spatele meu, iar
corpul meu este ca un pion în mâinile lui. Ne întoarce și apoi suntem pe patul nefăcut, răsucit
cearșafurile mi se înfige în coloana vertebrală. „Vei juca cel mai frumos șah pe care l-am văzut
vreodată și visez să te am sub mine. Este al naibii de confuz .”
Purtăm amândoi prea multe haine și deodată sunt nerăbdător. vreau gol. Vreau piele, mai
multă piele. Îl vreau mai aproape, într-un mod fără întreruperi, lipicios. E greu de stomacul meu,
iar noi doi ne simțim atât familiari, cât și plini de intimitate, ca și cum nimic nu a mai fost
înainte.
"Tu . . .” Mâna mea alunecă pe abdomenul lui, se întâlnește cu talia blugilor lui și, în sfârșit,
am ajuns acolo, un indiciu al acelei ezitari, a acelei treburi la care mă așteptam de la el. "Nu?"
Întreb.
Gâtul i se clătește în timp ce înghite. Buzele pline îi tremură în cea mai mică secundă. „Ești
real?” Aerul dintre noi se umflă, se revarsă. „Uneori mi-e frică că te-am imaginat. Uneori cred că
ești doar în capul meu.”
„Sunt aici”, respir. Sunt un bazin de căldură lichidă.
„Habar n-am ce fac”, spune el, muşcându-mi uşor scobitura de sub ureche.
tremur. „Pot să ajut”, îi spun, chiar dacă neuronii mei se fierb în ciupercă.
„Da?”
„Este un fel de șah. fac un lucru. . .” Desfac primul nasture al blugilor lui, încet. Simți, mai
mult decât auzi, răsuflarea lui. „Și faci alta.”
Se ține pe brațe și se uită în jos la mine, de parcă ar face inventarierea, hotărând de unde să
înceapă. Degetul lui arătător se agăță de tivul cămășii mele și o trage în sus, oprindu-se chiar sub
sutienul meu. Se uită fix la buricul meu timp de câteva minute, apoi spune: „Vreau șanse. Pentru
că este prima dată.”
„Vrei un handicap?”
„Vreau două mișcări.”
Râd. Și apoi treaz când îmi pune mâinile deasupra capului, într-un mod care sugerează că s-ar
putea să nu știe ce face, dar are planuri, fantezii, strategii, o lume interioară bogată care va fi
folosită și... . .
„Sper,” spun serios, „că o să-ți placă asta la fel de mult ca șahul”.
„Cred”, îmi spune el cu un zâmbet mic, „că o fac deja”.
Ne trezim dimineata devreme. Faceți o grămadă de chestii lente și somnoroase cu mâinile
noastre, care se simt foarte bine și, de asemenea, nu necesită prezervativ. Nu aveam decât unul,
rămas în rucsac de la cine știe când; Nolan nu avea niciunul. Se pare că ne-am păcălit să credem
că acest lucru nu se va întâmpla. Adorm pe pieptul lui, brațele lui s-au învăluit în jurul meu,
simțindu-i că respirația lui rapidă încetinește la ceva mai calm, apoi alunec în somn și mă trag
dedesubt.
Zgomotul telefonului lui Nolan de pe noptieră ne trezește odată ce soarele este sus. El
răspunde cu un căscat uriaș. „Da?” Vocea lui este prea tare. Sau poate nu. Poate că acesta este
felul în care suntem îmbrăcați piele cu piele, picioarele încolăcite, mâna lui liberă încurcată în
părul meu și ținându-mă de curba umărului lui. „Asta pentru că dormeam . Da. Da. Sigur." Sună
neimpresionat. Sună ca versiunea delicioasă și caldă a lui Nolan, care îmi tot ordona să nu mă
mai frământă la 3:00 dimineața. Aceasta nu este viața reală. „Uh-uh.” Mă trag înapoi pentru a-i
urmări ochii obosiți și tăiați și buzele umflate. Miroase fantastic. Vreau să mă scufund sub pielea
lui. Vreau să mă mișc între picioarele lui și să mă opresc pe întinderea pieptului lui. eu—
"Sigur. Ea este aici. Lasă-mă să o întreb.”
Nolan își apasă telefonul pe umerii lui. Ochii mei largi. "Ce?" şoptesc eu. „Nu le spune că
sunt aici! Ei vor crede că eu. . .”
Îmi aruncă o privire confuză. „Că ești aici?”
Gemu și mă ascund în gâtul lui.
„Există un eveniment caritabil. Cineva vrea să jucăm împreună, împotriva lui. . .” Își ridică
din nou telefonul. „Împotriva cui ne-am juca?” Aud o voce feminină vioi de cealaltă parte. „Un
om din industria tehnologiei”, îmi spune el, apoi din nou în vorbitor: „Este din nou Bill Gates?
Elle, e rău la șah. Nu pot face ca jocul să dureze mai mult de un minut împotriva lui . . . Da. Te
voi suna inapoi." Aruncă telefonul într-o parte și mă trage mai aproape, acoperindu-ne capetele
cu păturile.
Lumea exterioară dispare.
„Cine este Elle?” Întreb.
"Managerul meu." Îmi împinge părul după ureche. „Ce să-i spun?”
„Când se întâmplă asta?”
„Nu până în primăvară.”
 „De ce industria tehnologiei?”
„Se pare că este plin de oameni care au o dificultăți pentru șah.”
Are o cantitate surprinzătoare de sens. „De ce ai un manager?”
„Toți jucătorii profesioniști o fac. Veți avea nevoie și de unul.”
Nu voi fi un profesionist, Nolan. Tu știi asta. „I-ai recomanda-o pe Elle?”
"In niciun caz. Salveaza-te."
Râd. "Pot sa . . . gandeste-te la asta? Chestia de caritate.”
"Sigur."
Cădem liniștiți, învăluiți de bumbacul moale al cearșafurilor, imposibil de aproape. Chiar s-a
întâmplat aseară? Mă întreb, mă simt blocat într-un vis. Ți s-a întâmplat așa cum mi s-a
întâmplat mie?
Apoi murmură: „Bună dimineața”, în timp ce îmi apăsă un sărut pe frunte și totul începe să

pară cald, precar de bun și adevărat.

NOLAN NU ARE FATA DE POKER. FĂRĂ ABILITATE DE A MINȚIN, SAU PĂCEL, SAU SĂ Ascunde. Nici o
intenție.
Îmi urmărește mișcările cu un mic zâmbet ori de câte ori mă îndepărtez de tabla de șah pentru
a lua un pahar cu apă. Mă sărută lângă frigider în timp ce cei trei GM vorbesc despre Apărarea
Franceză la cinci metri de noi. Mă ia de mână și mă trage afară la o plimbare prin zăpadă când
soarele este pe cale să apune, ca și cum obiceiurile sănătoase ar fi ceva la care îi pasă brusc.
Aș vrea să pot spune că mă deranjează, dar îmi place fiecare secundă.
Există o încredere curioasă, dureros de sinceră despre el. Noaptea trecută a fost bună, foarte
bună, dar a fost și prima lui, prima noastră oară: dezordonată și imperfectă, plină de întrebări
tăcute și încercări și erori. Mâinile lui asupra mea erau îndrăznețe, dar lipsite de experiență și
tentative. Alți tipi s-ar îneca astăzi în masculinitatea lor fragilă, dar Nolan pare profund, cu
adevărat fericit.
Apoi, din nou, amintindu-mi sunetele pe care le scoteam, gâfâturile . . . Presupun că a primit
feedback strălucitor.
„Nu pot să cred că a folosit un Evans Gambit în urmă cu trei ani”, spune el despre jocul Koch
pe care tocmai l-am analizat. Urmele lui în zăpadă sunt aproape de două ori mai mari decât ale
mele.
"Da bine. A fost o alegere proastă, deoarece Thagard-Vork l-a distrus.
"Încă. Nu i-am mai văzut pe Evans din săptămâna în care am învățat să joc.”
Zambesc. — Apropo, când a fost asta?
"Ce?" Îmi aruncă o privire curioasă.
„Când ai învățat să joci șah?”
 "Nu-mi amintesc. Destul de sigur că este pe Wikipedia.”
„Da. Dar spre deosebire de sora mea, refuz să o citesc. Granițe și alte chestii.” Îl opresc cu o
tragere de haină. Îi port mănușile, pentru că îngheață și am uitat să le aduc pe ale mele. Îmi
micșorează mâinile, iar Nolan zâmbește la această priveliște. „Dar încă vreau să știu.”
"Am fost . . . cinci? Dar nu prea am înțeles. Nu până când am trecut cu mult peste șase ani.”
— Te-a învățat bunicul tău?
"Cam. El antrena o mulțime de oameni la acea vreme, iar eu doar . . . Am vrut să fiu în
mijlocul lucrurilor. Era cea mai tare persoană pe care am cunoscut-o și am vrut să-mi acorde
atenție.”
— Și părinții tăi nu au vrut să faci asta?
El ridică din umeri. „Tatăl meu este un nemernic. Și chiar dacă nu ar fi, pur și simplu nu are
osul de șah. Când eram mică, petreceam ore întregi gândindu-mă la puzzle-uri sau Lego-uri sau
jucării, raționând asupra lor, analizând, și nu înțelegea de ce. A crezut că e ceva în neregulă cu
mine. Pune-mă în tot felul de sporturi. Și am fost destul de bun la ei, pentru că eram înalt și iute,
dar ei nu au fost niciodată. . .”
„Nu erau șah?”
El dă din cap.
Mă gândesc la tata. Despre cum el a fost opusul, împingându-mă constant spre șah. Despre
cum, dacă ar fi încă în viață, probabil că am fi la fel de înstrăinați ca Nolan și tatăl lui. Căi foarte
diferite, aceleași rezultate. „Îți urăști părinții?”
Scoate un mic râs. "Eu nu cred acest lucru. nu cred despre ei mult. Nu am de o vreme.” El
înghite. „Cumva, doare și mai rău.”
Întind mâna, bagându-mi mâna în buzunarul hainei lui. Expiră, o suflare albă în aerul după-
amiezii târziu. „Nu conta când era bunicul meu prin preajmă, pentru că m-a prins. Fusese ca
mine în copilărie sau destul de asemănător. Când părinții mei au divorțat, au încetat să mai simtă
că trebuie să le pese de mine. Mama s-a recăsătorit. Apoi tata. Apoi noua lui soție a rămas
însărcinată și a fost aproape o ușurare. Am fost o idee ulterioară și puteam să stau cu bunicul
meu săptămâni întregi. Eram doar eu și el. Jucând, jucând din nou. Mai joc ceva.”
„Ai câștigat vreodată?”
"Oh nu. Nu pentru mult timp. Nu până când aveam nouă sau zece ani. Apoi am făcut-o și
aproape mi-a fost frică. El ura să piardă la fel de mult ca mine. Am crezut că va fi supărat. Dar . .
.” El dă din cap. „Cred că a fost cel mai fericit pe care l-am văzut vreodată.”
„Deci poate că nu a urât să piardă la fel de mult ca tine.”
"Cred că . . .” El se oprește, și eu la fel. Mă ține ochii. „Mi-a spus odată că uneori, cu unii
oameni, nu este vorba de a câștiga sau de a pierde. Că, cu unii oameni, este doar despre joc. Deși
pentru cea mai lungă perioadă de timp, nu l-am crezut cu adevărat.”
„Da?” Privesc în altă parte, spre apusul. „Încă mă gândesc să pierd în fața lui Koch. În fiecare
zi. Fiecare ora."
"Știu."
„Nu-mi mai citi gândurile.” Îl înfig în stomac. Mă smulge de mână și mă trage mai aproape
de el. „Cum te descurci cu pierderile?”
 "Eu nu."
„Deci te simți ca un rahat? De fiecare dată?"
„Practic, trebuie să urăști să pierzi pentru a fi un jucător de top. Destul de sigur că genele
sunt pe același cromozom.”
„De aceea ești un învins groaznic?”
"Da. Și de ce ești una.”
Zambesc. „Nu o să mint, este validare. Crescând, nu mi-am putut da seama de ce Easton a
fost atât de rece să piardă toate acele meciuri. Între timp, chiar și desenele m-au trimis într-un
funk profund.”
„Easton?”
"Oh. Ea este prietena mea." Eu inghit. "Bine. Fost?"
Capul lui cocoșează. — Ea ți-a luat regina?
"Nu. Ea . . . stânga. Pentru colegiu. Colorado.”
"Ah."
„Da. Nu am mai auzit prea multe de la ea de atunci.” suspin. „Cum ții din nou legătura cu
Tanu și Emil?”
"Nu este la fel. Emil e încă la New York și urăște căminele, ceea ce înseamnă că e mereu la
mine. Și știi cum este Tanu. Ar trebui să muncesc din greu pentru a renunța la ea.”
„Da.” Încerc să nu par prea geloasă. „Easton mă găsește plictisitor și neinteresant acum că nu
mă găsesc. . . nici nu stiu. Joacă beer pong cu ea?”
„Ți-a spus asta?”
"Nu. Dar o știu.”
„Ați putea presupune?”
"Nu."
El dă din cap și îmi place că nu încearcă să mă mintă. Ca să mă convingă că îmi imaginez
totul. — Te-ai gândit să o confrunți?
"Nu. eu . . . Nu vreau mila ei. Vreau să fie cu mine pentru că ea vrea.”
"Ah, da." El dă din cap cu bună știință. Bărbia i se cufundă în gâtul ridicat al hainei. „Îți
place să fii la conducere.”
"Ce vrei să spui?"
„Îți place să ai mâna de sus. Simți că faci ceva pentru alții. De parcă ai avea controlul.”
"Nu." mă încruntă. „Nu este deloc asta.”
„Cred că este mai ușor pentru tine să fii cu oamenii atunci când simți că este nevoie decât
atunci când ai nevoie de ei. Mai puțin riscant. Mai puțin dezordonat, nu?”
„Dar nu este adevărat. Adică, după spusele Sabrinei, familia mea nu mai are nevoie de mine
pentru altceva decât pentru bani. Și Easton este cel care a făcut MIA. Și tu... cu siguranță nu ai
nevoie de mine ...
"Dar eu fac."
pufnesc. "Haide. Ai un milion de secunde și legiuni de fani adoratori, Tanu și Emil, Elle,
managerul înfricoșător, presa, întreaga lume ... ”
 „Mallory.” Mă oprește. Expresia lui este solemnă. „Este singuratic, șah. S-ar putea să ai o
echipă în jurul tău, dar când e vorba de asta, ești pe cont propriu. Te joci pe cont propriu. Pierzi
și câștigi pe cont propriu. Te duci acasă și ești singur.” Ia lumina care dispare, cu ochii mai
întunecați ca niciodată. Și apoi se uită înapoi la mine, îmi apăsă o șuviță de păr palidă în spatele
urechii și întreabă ceva la care nu mă așteptam. — Vei veni cu mine în Italia?
„În Italia?”
El dă din cap. „Pentru Campionatul Mondial”.
„Eu . . . De ce?"
Gâtul îi funcționează. „L-am avut pe bunicul meu cu mine pentru prima, acum șase ani. Dar
după aceea, am fost mereu pe cont propriu.”
„Dar Tanu și Emil vor fi acolo și...”
"Sunt. Dar . . .” Îi văd roțile din cap, ca și cum ar fi el încercând să articuleze un sentiment
neclar, de neînțeles. „Vor fi acolo mai întâi unul cu altul.”
Cumva, știu exact ce vrea să spună. Si eu simt asta , vreau sa spun. Ma simt la fel. De parcă
toți cei din jurul nostru fac parte din același țesut conjunctiv și tu doar plutești. Nelegat.
Inima îmi bate mai repede, pentru că asta se simte ca un prag. O decizie de atingere pe care
nu o voi putea anula niciodată. Dacă spun da, atunci eu și Nolan vom fi altceva. Ceva împreună .
Mai mult decât suma părților noastre.
Atunci nu. Nu ar trebui să fie singurul răspuns posibil. Nu am nicio treabă să promit că voi fi
acolo pentru nimeni. Am prioritati. Atribuțiile. Dar.
„Vrei să fiu acolo?” Întreb.
El dă din cap instantaneu.
Îi iau palma rece, o ridic cu ambele mâini și apăs un sărut blând în mijloc, unde linia
destinului se tăie între cap și inimă.
„Atunci voi fi acolo.” Îi zâmbesc în sus, chiar în momentul în care ultima lumină a soarelui se

estompează în zăpadă. "Pentru dumneavoastră."

MI ARE ÎNTRECERE ÎN ACEEA NOAPTE, DUPĂ CE VERIFICAM CATEEVA DINTRE jocurile recente ale lui
Koch Challengers împotriva motoarelor și, în loc să stăm până târziu pentru a studia rezultatele,
decidem să mergem la culcare la opt, că poate timpul pentru acest lucru este puțin cam decalat.
Ar trebui să ne antrenăm din greu. Ar trebui să ne concentrăm pe strategie, tactică, pregătire.
Nu ar trebui să ne uităm unul la celălalt peste masă.
Nu ar trebui să plecăm în derivă în timpul discursului pasional al lui Tanu de ce Velveeta nu
este legal brânză pentru a schimba zâmbete slabe, neîndemnate, nejustificate.
Nu ar trebui să ne periem inutil degetele în timp ce îmi dă farfuria pentru mașina de spălat
vase.
 Și, cu siguranță, nu ar trebui să cădem unul peste altul în clipa în care suntem în camera lui,
lemnul ușii lui neted sub spatele meu, fața lui lipită de a mea în timp ce ne sărutăm profund.
Mecanismul acestui lucru este familiar, dar nerăbdarea care clocotește în mine este nouă.
Senzația că încă un minut distanță va fi prea mult. Văzând aceeași nerăbdare oglindită în Nolan.
„Încă nu avem prezervativ”, îi spun, iar el mormăie în gâtul meu. Apoi face un pas înapoi.
„O să iau unul de la Emil...”
"Nu. Nu .”
"De ce?"
„Aș prefera să nu știe.”
„Mallory.” Îmi apăsă un sărut pe pomeți. Nasul meu. "Ei stiu."
„Da, dar ei nu știu și... . .” Eu sunt cel care geme acum. „Hai să mergem la CVS mâine.”
"Mâine?" Se dă înapoi și arată atât de îngrozitor, de îngrozit teatral, că trebuie să râd și să-i
sărut expresia de pe față.
„Putem face și alte lucruri între timp.”
Degetele lui alunecă pe șira mea, masând încet fiecare buton. "Precum ce? Cu lopată zăpadă?
Colorează după număr?”
Râd de gura lui. „Atât de multe opțiuni.”
„Te rog, enumera-le pentru mine. Sunt foarte nou la asta.” Mâna lui se strecoară în talia
blugilor mei, iar eu expir brusc.
„Mișcare ilegală”.
„Ar trebui să chemăm arbitrul?”
— Numai dacă... Telefonul meu sună și el geme. Mă scânc, lucrându-mi mâna între noi ca să
o iau din buzunar.
— Sunt Defne, spun eu. Am un déjà vu, cu luni în urmă, pe canapeaua lui Nolan. Are un timp
atroce , care blochează.
„Ignoră-o”, ordonă el, iar eu sunt fericit. Îl arunc pe comoda lui Nolan și ne întoarcem unul pe
celălalt, lipsiți de grație, necoordonați, voraci, până când el îngenunchează în fața mea și începe
să-mi descheie pantalonii. "Asa de." Vorbește împotriva șoldului meu. „Aceste lucruri le vom
face. M-ar putea implica...
Telefonul meu, din nou. Nu, al lui Nolan ... acum e telefonul lui bâzâit. „La naiba”, mormăie
el, scoțându-l din buzunar și aruncându-l lângă al meu.
Dar ochii mei cad pe ID-ul apelantului și mă înțepenesc. "Aștepta. Este Defne.”
Nu a sunat o dată de când am venit aici, doar un mesaj ocazional. Si acum . . .
Ne oprim.
Telefonul lui Nolan nu mai bâzâie. O secundă mai târziu a mea începe să sune din nou.
Schimbăm o privire lungă, amândoi fără suflare. El scoate un geamăt profund și frustrat și își
ascunde fața în stomacul meu. Mâinile lui se închid în jurul taliei mele, tremurând ușor. O iau ca
o permisiune tacită să ridic.
„Hei, D…” Îmi ridică cămașa și îmi ronțăie buricul. Respirația îmi strânge. Chicotesc, oft,
încerc să-l alung. Apoi ciclul începe de la capăt. „Hei, Defne”, reușesc în cele din urmă. Nolan
își linge o dungă sub buricul meu. "Ce mai faci- "
— Mallory, sunt pe drum să te iau. Trebuie să te întorci imediat la New York.”
„Ce vrei să spui că a înșelat Koch? Erau prea multe camere pentru ca el să...
„Cineva a pieptănat filmările.”
Vocea lui Defne este granulată în difuzor, zgomotul de fundal scade și curge în timp ce
conduce pe autostradă. Eu și Nolan ne așezăm pe pat, cu ochii închiși, dar expresia lui este
indiscernabilă. Părul lui este încă ciufulit de pe degetele mele.
„Îți amintești cum a ținut pasul în picioare? Își ascunsese un ceas inteligent în jurul cotului.
Părăsea panoul, găsea un loc fără camere și îl folosea pentru a comunica cu . . . ei bine, nu știm.
Probabil, cineva care a avut acces la un motor de șah. Dar a calculat greșit, pentru că au două
cazuri ale acestui lucru pe video. Și unul chiar înainte de ultima sa mișcare împotriva ta.”
„Acea bucată de rahat”, mormăie Nolan. Maxilarul îi este strâns, o mână mare ținând cu
pumni în cearșaf.
"Ce înseamnă asta?" o intreb pe Defne. „Pentru Campionatul Mondial?”
„FIDE nu a făcut încă un anunț oficial. Și Koch încă neagă și amenință cu procese. Dar Mal,
dovezile sunt blestemate . Vor trebui să-l descalifice.”
„Deci, dacă Koch este descalificat. . .” iau în considerare implicațiile. Un nod de dezamăgire
se strânge în piept. „Înseamnă că Nolan va câștiga implicit? Și ar trebui să oprim
antrenamentele?” Perspectiva este mai devastatoare decât ar trebui. Mă confrunt cu asta pentru
un moment lung și tăcut, în care Nolan îmi aruncă mai mult din acea privire de nepătruns, iar
Defne respiră audibil.
„Mal”, începe ea, „tu...”
„Nu asta înseamnă”, o întrerupe el.
"Ce atunci?" Mă încruntă la Nolan, confuz. „Nu pot reface Challenger-urile.”
„Nu au nevoie”, spune el calm.
Spațiul dintre noi se încarcă, un câmp magnetic brusc și apoi îmi vine în minte.
Nu au nevoie, pentru că au deja pe locul doi.
Cineva care era gata să câștige până când a pierdut în fața lui Koch.
Pe mine.
"Dar noi . . . Nolan și cu mine. . .” Eu dau din cap, tulburat. „Eu și Nolan ne-am antrenat
împreună.”
— De aceea vin să te iau, Mal. Voi fi acolo în câteva...”
 Nolan o închide. Telefonul începe imediat să sune din nou, dar îl ignorăm. Ochii lui îi țin pe
ai mei pentru o secundă, timp de zece ani, și habar n-am cum să simt. Ce să gândești.
"Imi pare rau . . .” Mă dau jos de pe pat și mă uit la cărțile stivuite pe dulap, cu mintea
năvalnică.
Dacă Defne are dreptate, dacă FIDE îmi cere să fiu contestatorul. . . trei milioane de dolari.
Asta e ipoteca plătită, medicamentele mamei, școlarizarea surorilor mele. La naiba, școlarizarea
mea la facultate. Am fi pregătiți pentru viață.
Dar ar trebui să fiu curat la mama și Sabrina. S-ar putea urăște-mă. Și mai este cel mai
important: Nolan. Acum trei minute, încercam să intru în pielea lui. De săptămâni, am fost al
doilea lui. I-am studiat slăbiciunile, strategiile, tacticile. A-l provoca acum ar fi ca și cum l-ai
jefui cu cheia casei pe care mi-a dat-o pentru păstrare. Cu totul lipsit de etică.
Doamne . _
Nu-mi pot imagina cât de devastat trebuie să se simtă. Ce îngrozit. Cât de trădat de ideea că
voi exploata ceea ce am învățat despre jocul lui.
Mă întorc și mă uit în sus la el, în sensul să-l asigur că nu voi face, să-i promit că nu o voi
face și să-l găsesc. . .
Zâmbitor?
"Ce . . . de ce pari atât de fericit?”
„Pentru că este perfect. Pentru ca esti tu." Se apropie, rânjind. Atât de greu, observ o gropiță
rară. „O să fac asta. Cu tine."
„Eu . . . Nu. Nu putem.”
„Cred că putem.” Întinde mâna spre mine și i-am lăsat.
"Trebuie sa ma gandesc."
"Sigur. Gândi. Gândește cu voce tare.” Buzele lui curbate mă apasă pe gât. „Gândește-te în
timp ce te sărut. Pretutindeni." Râd. Apoi degetele lui cad din nou la nasturele blugilor mei. Mi
se oprește respirația cu cât de mult îmi doresc asta. Cu el. "Pot sa . . . Am acest vis pe care mi l-ai
lăsat...”
"Dacă eu . . .” Mă trag înapoi să mă uit la fața lui nerăbdătoare și fericită. Deodată, sunt la fel
de fericit ca și el. O să se întâmple. Doi dintre noi. Eu și el și o tablă de șah. „Ar trebui să plec?”
"Nu."
„Dar nu ne putem antrena împreună pentru . . .”
„Atunci nu vom face. Mă voi antrena în această cameră. Tu iei restul casei.”
— Dar totuși... știu strategiile tale, Nolan. Știu pregătirea ta. Și . . .” Îmi ridic mâna pentru a-i
ține între mâini chipul lui frumos, încăpățânat și încântat. Mușcă-i buza de jos pentru că nu mă
pot abține. „Acesta este o mizerie. De ce ești atât de fericit?”
Zâmbetul lui nu se clatine. „Nu știi?”
Inima mea se rotește până la un milion. Aproape îmi bate din piept cu tot ce simt pentru el.
Nu vreau să plec. Vreau să fiu cu el. Vreau să dorm cu el în acest pat. Vreau să mă trezesc când
el mă trage în sine. Vreau să mănânc pastele prea fierte pe care le face și să-i împart pasta de
dinți și să-i cunosc pe de rost starea de spirit.
— Nolan, îi șoptesc pe buzele lui.
 „Mallory.”
„Nu fi alarmat”, spun eu, mai ales pentru mine. „Dar cred că aș putea fi...”
Ușa se deschide trântind.
„O, Doamne, o, pruncul meu Iisuse, băieți, ați văzut... Îmi pare rău.”
Nolan geme frustrat. Ne ia un minut să ne descurcăm și să ne întoarcem către Tanu. Care
tocmai a intrat fără să bată.
„Koch?” întreabă Nolan. Vocea lui este răgușită. Mâna lui se întinde să-mi atingă talia, de
parcă nu suportă să fie separat. Mă aplec în el, pentru că pot.
"El a trisat! Cățeaua aceea cu creier de pasăre! Ar fi trebuit să știm că folosea motoare!”
rânjesc. „Chiar ar fi trebuit.”
„Și acel TikTok? Părțile de dis, mult?”
Nolan clipește. „Ce TikTok?”
Zece secunde mai târziu, Koch ( @bigKoch; îl disprețuiesc) vorbește în fața unui perete care
se mândrește cu un portret unironic în ulei al lui însuși. Accentul lui german este mai intens decât
de obicei.
„Nu am trișat. Imaginile au fost falsificate, iar avocații mei au luat deja legătura cu FIDE.
Voi merge la Veneția să-i dau fundul lui Sawyer.
În spatele meu, Nolan pufnește încet.
„Oh, tocmai a postat unul nou”, spune Tanu. „Să vedem cât de jos poate coborî.”
„ Nu aș fi surprins dacă echipa lui Sawyer ar fi în spatele acestui lucru. Îi este foarte frică să
mă confrunte, pentru că știe că probabil va pierde. El a încercat să împiedice acest lucru să se
întâmple. De exemplu, nu numai că i-a făcut prietenei sale un loc în Challengers, dar a plătit și
bursa lui Greenleaf la Zugzwang. Aceasta este o încercare clară de a manipula cine ar fi
adversarul lui și de a mă evita pe mine, cel mai puternic jucător, pentru a-și păstra titlul de
Campionat Mondial.”
imi bat joc, indignat. „Poate pur și simplu să iasă acolo și să spună lucruri care sunt false de
fapt? Din punct de vedere legal, vreau să spun?
Arunc o privire către Tanu, care este pre-lege, în speranța unui „La naiba nu”. Dar tot ce
găsesc este o privire cu ochii mari, vinovată, care face ca fiecare urmă de căldură să înghețe în
mine.
„El greșește ”, spun eu, jumătate afirmație, jumătate întrebare. "Nu este adevarat. Nolan nu
are nimic de-a face cu părtășia mea. Nu m-a băgat în Challengers. El . . .”
Mă întorc. Nolan este tăcut, ochii întunecați și mai întunecați decât de obicei. Eu dau din cap.
"Nu." Înghit în sec, iar paharul îmi este pe gât. "Nu."
„Mal. Nolan, îmi pare atât de rău,” scapă Tanu.
„Vrei să pleci un minut?” o întreabă Nolan.
„Nu aveam idee că avea să menționeze că... Credeam că nici măcar nu știa...”
„Tanu”, repetă Nolan, și într-o clipă a dispărut, iar ușa se închide, iar creierul meu se mișcă.
Aceasta este . . . Nu. Nu. La naiba cu asta.
„Defne știa?” Întreb. „Că plăteai? Pentru că mi-a menționat vag mai mulți donatori, că... ”
„Știa,” spune el calm.
 Îmi strâng dinții. "Dreapta. Ei bine, și Tanu a făcut-o, așa că bănuiesc că și Emil a fost
implicat în asta și, din moment ce a ajuns la Koch...
„A trebuit să dezvălui donația mea către Zugzwang către FIDE. Presupun că așa a aflat. Dar
asta nu are nimic de-a face cu noi, noi...”
„Asta are totul de-a face cu noi.” Ultimele șase luni au fost o petrecere și eu sunt ultimul care
a ajuns aici. Sau poate am fost aici tot timpul, legat la ochi și închis într-un dulap. „A fost
distractiv să vin la noi acasă, știind că ții luminile aprinse?”
Poate ar trebui să fiu recunoscător, dar tot ce simt este înșelat. Manipulat. Ca atunci când tata
a sărutat o femeie în sala de arbitri a unui turneu Hoboken și mi-a spus că nu e nimic.
M-ai mintit. Cum ai putut?
— Chiar crezi că m-aș gândi vreodată la asta în acești termeni, Mallory? Pumnul lui se
strânge și eliberează. Își trece o mână prin păr. „Ai jucat cel mai frumos șah pe care l-am văzut
vreodată. Am vrut să-ți ofer ocazia să...”
„De unde ai știut că voi accepta asta?”
"Nu eu am. Am sperat doar. Ai lucrat într-un garaj de rahat și aveai nevoie de ea .”
„Ce știi despre garajul meu de rahat... Doamne.” Fac un pas înapoi de parcă m-ar fi lovit cu
pumnul în plexul solar. — L-ai pus cumva pe Bob să mă concedieze?
Brațele lui se lăresc de iritare. „Cine dracu este Bob?”
Nu-l cred. Nu pot să -l cred, nu mai. „Ai avut vreo legătură cu mine să-mi pierd locul de
muncă în vară?”
„Nu am făcut-o, dar mi-aș fi dorit , Mallory.” El pufăit nerăbdător. „Mi-aș dori să pot să îmi
iau creditul pentru că te-am scuturat din viața pentru care te-ai mulțumit.”
icnesc. „Îmi asigur familia, Nolan! Nu m-am mulțumit , aveam nevoie de stabilitate pentru
ei.” Tonul meu depășește cu mult civilizația. Se apropie, cu nările sclipitoare, cu fața coborâtă la
un centimetru față de a mea.
„Este mai ușor așa, nu-i așa? Să mă ascund în spatele lor”, îmi spune el. „Folosește-ți familia
ca pe o mică pernă drăguță între tine și viața reală.”
îmi ridic bărbia. „Cum îndrăznești ? Mama mea este bolnavă, iar surorile mele...”
„Aveți grijă, de acum. De la o vreme. Și totuși, continui să le folosești ca o scuză pentru a nu
face absolut nimic cu viața ta, cu talentul tău, cu chestia asta dintre noi...
„ „ Chestia asta între noi”? Adică, faptul că ne-am tras? Pentru că clar asta nu înseamnă
nimic. Sau faptul că mă minți de luni de zile? Faptul că m-ai manipulat să mă întorc la șah, să fac
Challenger, să fiu adversarul tău la Campionatul Mondial? Pentru că nu-mi pot imagina la ce
altceva te-ai putea referi...
„Te iubesc”, spune el clar. Nu o cerere disperată, ci un fapt afirmat cu calm. Ochii lui sunt
atât de apropiați, încât pot număra diferitele nuanțe de întuneric din ei și mă face să văd roșu.
Nu este prima dată când cineva mărturisește că mă iubește după un ocean de minciuni.
„Nu”, spun eu tăios, „nu ai. Dacă ai fi făcut-o, mi-ai fi spus adevărul. Dacă ai face-o, ai
înțelege că familia mea o va face vin mereu pe primul loc. Dacă ai fi făcut-o, nu te-ai fi jucat cu
viața mea doar pentru a-ți alege următorul adversar de la Campionatul Mondial... ”
 „Doamne, Mallory, n-am…” trage adânc aer în piept, luptându-se să detensioneze. „Ascultă,
știu că nu-ți place asta și îl respect, dar începi să suni nebun.”
„Și ai ști nebunii.” o spun calm. Rece. Și chiar și atunci când văd ceva fracturat în ochii lui,
trec cu putere. „Nu iubești pe nimeni decât pe tine însuți. Ești manipulator, egoist. Ești singur,
pentru că familia ta te urăște. Și acum și eu te urăsc.”
Ușa se deschide brusc, dar nu trebuie să mă uit să știu cine este. Îmi țin privirea pe expresia
frumoasă, rănită și înșelătoare a lui Nolan și mă asigur că îmi pârjolesc în creier durerea pe care
o simt chiar în acest moment. Aici sunt ei. Minciunile, trădarea, dezamăgirea pe care o așteptam.
Nu rătăci niciodată, Mallory. Să nu crezi niciodată. Niciodată să nu ai încredere în nimeni.
Inima îmi tremură și o strâng suficient de strâns încât să o sufoc.
„Bună, Defne”, spun eu, mândru de fermitatea vocii mele. "La momentul potrivit. Sunt gata
să plec.”
Îmi împing degetele înghețate în buzunar, respir adânc și nu reușesc să nu par prea nerăbdător
când spun: „Promit că părul tău arată perfect și scrunchie-ul se potrivește cu topul tău. Putem
pleca acum?”
Sabrina își face timp dulce pentru a-și pufă părul, a-și repara rujul și a-și apuca rucsacul și se
oprește în fața mea în drum spre uşă. „Uimitor, cum ai plecat” – verifică un ceas pe care nu îl
poartă – „ săptămâni și am reușit să funcționăm perfect și să întârziem la școală” – un alt control
pretins – „un total de zero ori.” Ea își bate bărbia. „Este aproape ca și cum nu avem nevoie de
tine să ne conduci. Mâncare de gândit, hmm?”
Ea alunecă pe lângă mine. Oftez și urmez, pășind peste zăpadă crocantă în drum spre mașină.
Aproape că nu e fericită cu mine.
Apoi din nou: nimeni nu este fericit cu mine. Darcy și-a petrecut cele trei nopți de când Defne
m-a lăsat dormind în camera Sabrinei – se pare că furia ei împotriva mea pentru că am decis să
nu merg la Campionatul Mondial a vindecat ruptura de ani de zile dintre ei. Mama este un
amestec de obosit, îngrijorat și suspicios din partea mea pentru că m-am întors cu săptămâni
înainte ca „tururile mele de noapte cu plată dublă la centrul pentru bătrâni” trebuiau să se
termine. Chiar și doamna Abebe m-a aruncat cu privirea, pentru că ne-am lopat prea devreme
aleia comună și și-am trezit copilul.
Dar este A-OK. De fapt, se potrivește, pentru că nici eu nu sunt mulțumit de nimeni. La dracu
lui Easton pentru că mi-a părăsit mema Adam Driver Wall Punch pe care i-am trimis-o să
citească și mi-a respins încercările de a mă reconecta. La dracu pe Sabrina și pe Darcy pentru că
m-au făcut să mă simt nepoftit în casa a cărei ipotecă o plătesc. La dracu pe Tanu, Emil și Defne
pentru că sunt alliți în păpușăria vieții mele și pe Nolan pentru... . .
Nu suportă să se gândească. Sunt doar eu acum. Și oamenii care mă urăsc, oamenii pe care îi
urăsc și, bineînțeles, testele de certificare de mecanic auto pentru care m-am înregistrat în sfârșit.
Singurul lucru pe care mi-am promis că îl voi face în timpul părtășiei mele – să nu învăț Gambit-
ul Stafford, să nu mă îndrăgostesc pe jumătate de un mincinos manipulator, ci să asigur viitorul
familiei mele.
Am revenit pe drumul cel bun. Peste șah. Liber de distrageri. În control.
 Diminețile mele sunt petrecute la centrul de testare, cu opțiuni multiple despre încălzire și aer
condiționat. Transmisie automată. Reparație și performanță motor. Frâne, suspensie și direcție.
Sisteme electronice.
Apoi mă duc să-l iau pe Boba și îl introduc de contrabandă în bibliotecă. Într-un nou nivel,
acum îmi mint familia că merg la locul meu de muncă fals, ceea ce înseamnă că trebuie să omor
timpul până la 5:00 pm. Restul grupului online s-a mutat la Haruki Murakami în decembrie, dar
eu nu renunț.
Nu cred, cel puțin.

DARCY ȘI EU AȘTEPTĂM ÎN MAȘINĂ DE 20 de minute când decid că m-am săturat.

Oricând, aș fi bucuros s-o las pe Sabrina să iasă cu prietenii ei de la derby pe vreme de
cincisprezece grade, în timp ce Darcy și cu mine filmăm rahat și urmeam melodiile KIIS FM,
schimbând fiecare exemplu de dragoste în fart . Dar Darcy fie e prea supărată pe mine pentru că
a refuzat să mă angajez pe tema șahului cu ea (ziua a patra de tratament tăcut – ea chiar se
maturizează), fie e prea îndrăzneață să citească You Should See Me in a Crown pentru a-mi
acorda atenție. Aș putea să petrec ceva timp la telefon, dar mi-am învățat lecția: atunci când
există o creștere a interesului media față de tine, probabil că este înțelept să nu te abții de rețelele
sociale.
Așa că cobor din mașină și strig peste parcarea sălii de sport pe jumătate goală: „Sabrina.
Timpul de plecare."
„Da.” Ea chicotește și se uită la telefonul prietenei ei McKenzie. "Da-mi o secunda- "
„Ți-am acordat o secundă acum zece minute. Du-ți fundul în mașină.”
Rularea ochilor, oftatul plin de umeri – acelea, abia le observ. Dar felul în care McKenzie se
aplecă înainte să-i șoptească ceva la ureche, răspunsul murmurat al Sabrinei, faptul că amândoi
chicotesc în timp ce se uită în direcția mea. . . asta e greu de trecut cu vederea. Simt o groapă de
ceva care ar putea fi furie - îmi umple stomacul și îmi amintesc că ea are cincisprezece ani.
Lobul ei frontal? Doar o masă de aluat de prăjituri. Și dacă ea și Darcy își petrec călătoria
vorbind despre Riverdale , fără să mă includă în conversație, e în regulă.
Sunt destul de ocupat cu ciocănirea volanului.
„Am nevoie de o plimbare la Totowa pentru o întâlnire sâmbătă”, spune Sabrina odată ce
suntem acasă, în timp ce eu sapă în congelator după resturile de pui.
„Ce zici de un te rog ?” mormăi.
„Nu vorbeam cu tine.”
„Ei bine, mama nu este pregătită pentru...”
„Am fost foarte bun cu noile medicamente, Mal.” Mama zâmbește. La Sabrina. „Te conduc
eu.”
"Minunat." O sărută pe mama pe obraz și amândoi dispar pe hol. Am rămas în bucătărie,
tăind legume pentru Crock-Pot, întrebându-mă dacă, în timp ce eram plecat, familia mea și-a
depășit nevoia și dorința pentru mine.
Mă întreb ce altceva mi-a luat șahul.
 Mama, Darcy și Sabrina stau de vorbă în sufragerie – un nou ritual post școală, se pare – când
cineva bate. Îmi șterg ceaiurile de pe degete și iau ușa, așteptându-mă ca doamna Abebe să-mi
ceară să mișc mașina.
E mai rău. Cu atât mai rău, mă strec și trânt ușa în urma mea. Port doar un tricou și e frig
înghețat, dar vremuri disperate, măsuri hipotermice. "Ce faci aici?"
Oz se uită în jurul verandei mele, cu mâinile îndesate în buzunarele lui Burberry, cu buza
superioară ondulată în ceea ce seamănă cu dezgust. „Aici locuiești?”
„Da.” mă încruntă. „Unde locuiești ? Un bloc în Hudson Yards?
"Da."
Nu stiu la ce ma asteptam. „Bine, bine. . . felicitări. Există vreun motiv pentru care ești aici,
Oz?
„Am trecut doar să salut. Discută puțin.” Ridică din umeri, ochi fixat pe trambulina spartă.
„Vezi dacă poate ești gata să-ți scoți capul din fund.”
clipesc. "Scuzați-mă?"
„Doar verifică dacă ai terminat să te porți ca un mare rahat plângăcios care este singur
împotriva lumii. Orice actualizari?"
Clipesc din nou. „Ascultă, știu că a fi rău este toată prostul tău, dar...”
„Cred că este al tău , de fapt.”
"Scuzați-mă?"
Ochii lui verzi se întăresc. „Te-ai gândit, la un moment dat în ultima săptămână, că decizia de
a-ți trece prin cel mai mare scandal pe care FIDE l-a văzut în ultimii treizeci de ani ar putea
afecta oameni care nu ești tu ?”
„Ceea ce se întâmplă nu are nicio legătură cu mine. Koch a înșelat. Bine cu el.” Respirația
mea vopsește aerul în alb. „Am terminat cu șahul.”
"Ah, da. Tu esti. Pentru că boo-hoo, iubitul tău ți-a plătit salariul fără să ceară nimic în
schimb și nu ți-a spus. Plânge-mă dracu’ de Nil.”
mă înţepenesc. — Habar n-ai ce...
„Și nu-mi pasă. Vrei să fii supărat pe Sawyer pentru că nu a dezvăluit? Daţi-i drumul. Aruncă
PS5-ul lui pe fereastră, nu-mi pasă”. Se apropie. „Sunt aici să vorbesc despre Defne și despre
faptul că, după tot ce a făcut ea pentru tine, îi distrugi viața.”
„Nu stric. . .” mă îmbrățișez. Pielea de găină este niște dealuri groase pe brațele mele. "Nu
sunt."
„Ea acționează ca antrenor și managerul tău. Ceea ce înseamnă că FIDE a urmărit-o pentru
confirmarea că vei participa.”
„Ei bine, am terminat cu șahul și cu toți cei implicați în el. Ea le poate spune că nu o voi
face.”
„Oh, da, sigur. Ea le va spune doar asta. — Îmi pare rău, băieți, Mal a avut o casă domestică
cu băiatul ei și a plecat de aici. Nu va afecta în niciun fel credibilitatea ei sau poziția ei în
comunitatea de șah, faptul că jucătorul pentru care a garantat a dispărut de pe fața pământului. Că
jucătoarea pe care ea s-a aplecat pentru a intra în turnee s-a dovedit a fi egoistul, fulgerul... ”
"Stai ce? Ea nu a făcut-o. Am participat doar la turnee deschise.”
 El batjocorește. „ Deschis nu înseamnă că sunt binevenite. Există încă un proces de selecție,
iar oamenii trebuie să-și dovedească acreditările, dintre care tu nu ai avut niciuna . Defne s-a
asigurat că poți juca în Philly și Nashville. Ea a plătit pentru ca tu să mergi acolo și te-a lăsat să
păstrezi sută la sută din câștigurile tale. Și acum FIDE ia în considerare neacreditarea lui
Zugzwang, pentru că jucătorul vedetă al lui Defne refuză să fie în Campionatul Mondial, pentru
că . . .” Îmi aruncă o privire ofilită. "De ce?"
Furia se ridică. „Defne m-a mințit .”
"Ah, da." Își dă ochii peste cap. „Cum, mai exact?”
„Nu mi-a spus că Nolan i-a dat banii.”
„Chiar dacă ai întrebat. Disprețuitor pentru ea.”
„Nu am întrebat, dar...”
„Desigur că nu ai făcut-o. Ți s-a spus că banii au venit de la donatori, nu ai pus întrebări
ulterioare, iar acum o arunci în pământ.”
Mă uit cu privirea. „Oz... de ce ești aici? De unde știi toate chestiile astea? De ce ți-ar spune
Defne. . .” Se uită la mine de parcă aș fi cel mai slab bec din borcanul de prăjituri. Si eu sunt.
"Aștepta. Tu și Defne nu sunteți. . . ?”
Mă ignoră. „Crezi că cluburile de șah sunt profitabile afacere? Că Defne face bancă?
Gândește-te asta. Ea a cumpărat Zugzwang pentru că dorea să creeze un mediu în care toată
lumea să se simtă binevenită la șah. Pentru a-i împiedica pe alții să se simtă așa cum a simțit ea.
Și trebuie să se bazeze pe donatori. Sawyer a fost unul dintre acei donatori de ani de zile și iată
ce s-a întâmplat: da, el i-a dat fondurile pentru a te depista și a-ți oferi postul. Dar când ai refuzat
comunitatea, Defne a început să caute alți jucători posibili de sponsorizat. Pentru că donația lui
Sawyer a fost doar asta – un cadou fără nicio condiție.”
Eu inghit. „El a fost implicat în faptul că îmi pierd locul de muncă. Sunt sigur de asta."
Aproape.
"Pot fi." Oz ridică din umeri. „Nu aș trece peste el. Dar Defne? Ea nu și-a dorit nimic de la
tine decât să te vadă reușind. Acesta este motivul pentru care nu este aici să arate cât de ticălosă
ești sau te da în judecată pentru încălcarea contractului. Dar nu am astfel de rețineri, Mal. Nu-mi
pasă dacă te întorci să citești Dragoste în vremea holerei în timp ce ar trebui să studiezi
Deschiderile de șah modern . Îi datorezi lui Defne să ducă la capăt anul acesta. Și să am o
conversație cu ea despre Campionatul Mondial. Să o ajut să se ocupe de FIDE fără a pierde fața.”
Face un pas înapoi. Aerul său peren belicos se dezumflă puțin și, pentru o dată, pare mai mult
deschis decât iritat. "Asculta. Încerc din greu să nu învăț lucruri despre oamenii din jurul meu,
dar . . . Am auzit de tatăl tău. Știu că ai grijă de familia ta. Știu că ai de-a face cu chestii de
genul” – bărbia lui arată spre curtea mea – „trambulina aceea ruginită. Dar dacă îți desfaci
fermoarul nemernicului și îți scoți capul din el, s-ar putea să realizezi că în viață există mai mult
decât să-ți faci milă de tine însuți.” Dă din cap o dată și apoi se întoarce, țopăind grațios pe
treptele alunecoase ale verandei.
Îl văd cum se îndepărtează, un amestec confuz de furie care se simte foarte mult ca vinovăția
învârtindu-mă prin mine. Nu i-am cerut lui Defne să mă antreneze. Nu i- am cerut lui Nolan să
mă sponsorizeze. Tot ce am cerut a fost ca tata să nu o înșele pe mama în fața mea, ca el să nu
moară, ca mama să nu se îmbolnăvească, ca viața mea să fie normală . Cum îndrăznește Oz, din
Alpii săi privilegiați, să mă trateze ca și cum aș fi fetița răsfățată?
„Nu mă cunoști”, strig eu după el. Un clișeu - asta sunt eu.
„Și nu-mi pasă în mod deosebit.” Deschide portiera șoferului lui Mini. „Nu dacă acesta este
cine ești.”
Când mă prăbușesc de interiorul ușii, casa se simte incredibil de fierbinte. Respir adânc și îmi
ordon să mă calmez.
Este irelevant ce crede Oz despre mine, pentru că el și șahul sunt în afara vieții mele. Poate o
sun pe Defne la un moment dat. Spune-i că am plecat definitiv. Dar acum două nopți am visat că
fiecare persoană pe care am întâlnit-o în ultimele șase luni arăta spre mine și râdea: mișcam
turnul peste diagonale, crezând că este un episcop. Nimeni nu m-a corectat, nici măcar Defne.
Era în primul rând, chicotind cu Nolan.
Deci da. Nu sunt gata să te contactezi.
Îmi apăs palmele în ochi și mă întorc în bucătărie să termin de pregătit cina. Mă opresc la
intrare și nimeni nu mă bagă în seamă.
„... cam dezgustător,” spune Darcy, aruncând o privire spre Crock-Pot. „Ca . . . ew?”
„Super nesănătos, cu tot acel ulei”, subliniază Sabrina. — Poate că are nevoie de un curs de
gătit de ziua ei, mamă.
„Este o idee minunată, Sabrina. Îi va plăcea asta.”
„Nu-i primesc un cadou”, mormăi Darcy.
„Văd ce încerca ea să facă. Dar nu este o rețetă care necesită coapsă, știi,” gândește mama.
„Poate sân. Sau carne de porc.”
„Nu vreau să mănânc asta”, mormăie Sabrina, și în acel moment simt că se întâmplă: ca o
bulă dură, însângerată și roșie, care scoate cele mai mici popsuri în capul meu.
„Atunci nu ”, spun eu. Cei trei se biciuiesc în același timp, cu ochii mari. „De fapt, de ce nu
faci cina?”
Sabrina ezită. Apoi își dă ochii peste cap. "Iisus. Calmează-te, Mal.”
„Da.” Dau din cap. „Mă voi relaxa. O să încetez să mai fac vasele. Voi opri cumpărăturile.
Voi înceta să mai câștig bani pentru mâncare. Să vedem cum îți place.”
„Asta e în regulă.” Mâinile îi vin la șolduri. „Ai fost plecat săptămâni întregi și ne-am
descurcat extraordinar. ”
"Oh, chiar aşa?" E ca un cuțit răsucit în cutia toracică. „Te-ai descurcat extraordinar ?”
„Am fost eliberați de această dictatură ciudată în care nici măcar nu putem comenta despre
cină”, spune Sabrina și văd că mama se deschide gura pentru a o pedepsi, dar eu sunt mai rapid.
„Ești așa o cățea ”, mă aud spunând.
Sună îngrozitor în liniștea din bucătărie. O șochează pe mama în tăcere, iar Darcy se dă fizic
înapoi. Dar Sabrina își mijește ochii și se menține pe poziție. Așa că continui.
„Ești o cățea ingrată. Deoarece tot ceea ce fac este să te conduc cu șofer și să mă asigur că îți
sunt plătite taxele.”
„Nu am cerut nimic din toate astea!”
 „Atunci nu o lua , Sabrina. Ieși și fă ceea ce am făcut. Nu merge la școală, renunță la prețiosul
tău roller derby - hai să vedem cât de mult te place prietenul tău McKenzie când e la facultate și
tu nu! Renunță complet la fiecare mic lucru pe care-l iubești, astfel încât să poți avea grijă de
surioara ta mai mică și nerecunoscătoare” – arăt spre Darcy – „care, apropo, este și o cățea
funcțională.”
„ Mallory ”, o întrerupe mama cu severitate. "Ajunge."
„Totuși este?” Mă uit la ea. Ochii mei sunt încețoșați, ard cu aceeași căldură care este în
stomacul meu. „Nu că ești mult mai bine, pentru că în prezent ești și o cățea...”
"Suficient."
Vocea aspră a mamei este urmată de o tăcere groasă, îngrozitoare.
Este distrugerea mea: dintr-o dată, sunt din nou în corpul meu. Și cu asta, pot auzi fiecare
lucru josnic pe care tocmai l-am spus ca pe o bandă redată și este insuportabil. Sunt prea îngrozit,
prea supărat, prea afectat ca să mai stau o secundă.
"Oh, Doamne. II . . .”
Eu dau din cap și mă întorc. Treci în camera mea, cu vederea neclară.
Tocmai mi-am sunat mama, surorile mele de treisprezece și cincisprezece ani ale căror vieți
le- am distrus – le-am numit cățele . Le-am aruncat în față ceea ce am făcut pentru ei – în ciuda
faptului că nu ar fi fost nevoie de a face dacă nu ar fi fost pentru mine .
Închid ușa în urma mea, mă plic pe saltea și îmi ascund fața în mâini, rușinat.
nu plâng niciodată. Nu am plâns când i-am spus mamei ce a făcut tata. Nu am plâns când și-a
făcut bagajele și a plecat. Nu am plâns când am primit acel telefon de la patrula de autostradă la
cinci și jumătate dimineața. Nu am plâns când mi-am refuzat ofertele de bursă, când Bob m-a
concediat, în mașina lui Defne, când mă întorc de la casa lui Nolan. Nu am plâns niciodată, nici
măcar când am vrut, pentru că atunci când mă întrebam dacă am dreptul la acele lacrimi,
răspunsul era întotdeauna nu și era ușor să mă opresc.
Dar plâng acum. Îmi ascund fața în mâini și plâng zgomotos, dezordonat, picături de grăsime
alunecându-mi pe față, strângându-mi în palme. Deodată, ultimii ani se par atât de reali . Toate
eșecurile mele, greșelile mele, alegerile mele proaste. Toate pierderile, minutele și orele
petrecute mergând în direcția opusă vieții, faptul că tata nu mai este aici . . . Totul mi-a rămas
blocat în gât, zdrențe murdare și sticlă spartă, sufocant, spărgător de stomac și, dintr-o dată, nu
știu cum voi suporta durerea a ceea ce a devenit eu pentru o jumătate de secundă .
Și apoi salteaua se scufundă, chiar lângă mine.
O mână caldă și subțire se așează pe umărul meu. — Mallory, spune mama. Vocea ei este
răbdătoare, dar fermă. „Am încercat să-ți ofer atât spațiu cât ai nevoie. Dar cred că este timpul să
vorbim despre Campionatul Mondial.”
Mă gândesc la câteva lucruri de spus mamei.
Din păcate, toate sunt înghițite de sughițul meu.
Din fericire, mama pare să-mi citească gândurile.
„Da”, spune ea calmă, împingându-mi părul ud din ochi. "Știu."
„H-cum?”
Ea zambeste. „Darcy mi-a spus în momentul în care a aflat. Dar știam că ceva sa întâmplat cu
mult înainte de atunci.” Ea ridică din umeri. „Orele tale nu aveau niciun sens, poveștile tale
sunau ca ceea ce cineva care nu a fost niciodată într-un centru pentru bătrâni ar inventa citind
pamflete. Și . . . este ceva despre tine când șahul e în minte. Te simți ca o altă persoană. O
persoană mult mai fericită .” Zâmbetul ei devine trist. „Mal. Au vorbit despre tine la Good
Morning America . Credeai că nu aș fi primit apeluri telefonice de la fiecare văr îndepărtat de-al
meu despre cum ar trebui să-ți permi cu adevărat părul?
geam. Între sughițuri. Mama scoate un râs blând și mă trage mai aproape cu un braț în jurul
umerilor mei, de parcă nu mă urăște pentru că îi sun pe 67 la sută dintre oamenii pe care i-a
născut cățele.
„Cred că fac asta greșit”, spune ea blând. „Poate că înainte să vorbim despre Campionatul
Mondial, ar trebui să vorbim despre tatăl tău.”
Eu dau instantaneu din cap. „Nu, eu... îmi pare rău. Am fost departe de linie. Nu trebuie să...”
„Dar noi facem.” Buzele ei se apasă împreună, iar expresia ei se transformă în ceva trist. „A
trecut peste un an și îmi asum responsabilitatea că nu am făcut-o mai devreme. Multă vreme, m-
am mințit că îți fac o favoare. Că ai fost profund rănit și nu ai nevoie să fii retraumatizat.”
"Nu sunt." Îmi șterg ochii și scot un râs flegmy. „ Nu eu sunt cel care este traumatizat. Tu ești
cel care a fost înșelat. Sabrina și Darcy sunt cei care au crescut fără tată. Eu sunt cel care a făcut
ca asta să se întâmple — eu sunt târfa aici.
"Nu Nu NU." Mama scutură din cap, arătând abătută. "Vedea? De aceea ar fi trebuit să
discutăm despre asta. Nu ești responsabil pentru nimic din toate acestea. Știi cine este?” O bataie.
Ochii ei strălucesc în lumina după-amiezii târzii. "Tatăl tău. Tatăl tău a făcut niște alegeri
teribile, crude și neglijentă. Și o parte din motivul pentru care nu vă vorbesc despre el, fetelor,
atât de mult pe cât ar trebui, este că îmi este foarte greu, chiar și ani mai târziu, să mă împac cu
persoana care a devenit până la urmă. Dar nu te voi face niciodată responsabil pentru nimic din
toate acestea.”
"Ar trebui. A fost vina mea. Dacă nu aș fi...”
„Mal, istoriile noastre nu sunt făcute din dacă s și ci s. Deși, dacă acesta este jocul pe care
vrei să-l joci: dacă nu mi-ai fi spus despre ce ai văzut la acel turneu, aș fi aflat oricum. Pentru că
nu era prima dată când făcea asta. Și tatăl tău a avut o lungă istorie de a se confrunta cu probleme
cu alcoolul și a avut două DUI înainte de accident, așa că chiar dacă el încă locuiau acasă, există
șanse mari ca ceea ce s-a întâmplat să se fi întâmplat oricum.”
Respir cutremurător, gândindu-mă la tata. Cât de dor mi-e de el. Cum ar fi putut să ne facă
asta. „Sabrina mă învinovățește pentru asta. Și are dreptate...”
"Nu, eu nu."
Ma uit la usa. Sabrina se sprijină de tocul ușii, uitându-se la mine.
„ Știu că faci.” plâng din nou. „Și ai tot dreptul. L-am furat pe tata de la tine și...
„Nu știu, cățea . Și nu am făcut-o niciodată.” Se uită în jos la picioarele ei. „Cu toate acestea,
sunt familiarizat cu tendințele tale de asistentă de la Crucea Roșie și cu obiceiul tău de a purta
universul, Atlasstyle.” Ea înghite. „Așa că s -ar putea să fi folosit cunoștințele că te învinuiești
pentru fiecare lucru care s-a întâmplat vreodată în avantajul meu. Când mă enervezi.”
Mama oftă. „Sabrina.”
„Îmi cer scuze, bine?” spune ea defensiv. „Nu credeam că te simți atât de rău din cauza asta –
nu e ca și cum ai arăta emoții, niciodată. Dar este și vina ta, puțin. Era distractiv să ieșim cu tine.
Am face lucruri fără mama, tata și Darcy și m-aș simți ca și cum tu și cu mine suntem un lucru.
M-ai tratat ca pe o persoană . Acum parcă ești gata să mă descifrezi pentru orice fac. Îmi dai
ordine și te porți superioară și ca și cum ai încerca să fii mamă. Mă tratezi mai mult ca pe un
copil acum decât când eram copil... Vocea i se rupe și își îndoaie repede gâtul pentru a-și
ascunde lacrimile. „Poate că sunt o cățea, dar nu sunt ingrată. Sunt foarte recunoscător, de fapt.
Știu cât de mult faci, și dacă nu ai încerca să fii atât de secret în privința asta, poate aș putea să
arăt asta. Dar dacă vrei, îți pot trimite o felicitare de mulțumire sau...
Ea se oprește între pufături, și eu vreau să stau în picioare, vreau să mă duc să o îmbrățișez,
vreau să-i spun că e în regulă și nu vreau cartonașul ei prost, vreau doar ca sora mea să nu mai
plângă. Dar mâna mamei se închide în jurul meu.
„Când ai încetat să joci șah, Mal, am presupus că ai făcut-o pentru că acțiunile tatălui tău l-au
făcut prea dureros pentru tine. Am presupus că îți vei găsi calea înapoi la ea odată ce te vei
vindeca. Și când te-ai hotărât să nu mergi la facultate. . . Ei bine, păreai cu adevărat rănit și jignit
ori de câte ori încercam să te conving, așa că mi-am spus că ești un adult și făceai alegeri care
erau cele mai bune pentru tine și bunăstarea ta și trebuia să respect asta.
„Dar când Darcy mi-a povestit despre părtășia ta, mi-a trecut prin minte pentru prima dată că
poate mai sunt și alte motive. Poate că scopul tău principal a fost să mă protejezi de ceva, și dacă
așa este. . . lasă-mă să-ți spun ceva: când mă gândesc la șah, nu mă gândesc la Archie sau la
celelalte femei.” Ea zâmbește printre lacrimi. „Când mă gândesc la șah, mă gândesc la fiica mea
cea mai mare genială, care face ceea ce iubește și dă cu piciorul în fund în timp ce se ocupă.”
Bărbia îi tremură. — Te-am urmărit la Challengers, Mal. Ore și ore în care ai fost atât de
frumoasă în rochia ta de Mireasă Cadavră . Și chiar dacă nu puteam înțelege un singur lucru pe
care îl făceai, eram atât de mândru de tine...”
Nu mă mai pot uita la ea. Nu mai suport un cuvânt, așa că o îmbrățișez. Mai puternic decât ar
trebui, având în vedere problemele ei comune. Și mă îmbrățișează, cu brațele ei în jurul mele, așa
cum făcea când eram mică și aveam nevoie de mama mea. Și când aud un putupon „Oh, bine” și
brațele Sabrinei se închid în jurul nostru, mă simt întreagă într-un fel pe care nu l-am mai făcut
de peste patru ani.
„O modalitate de a mă face să mă simt exclus, târfe .”
„Darcy”, spunem toți deodată, toți pe același ton dezaprobator.
"Ce?" Ea ridică din umeri de la uşă. „Credeam că acum am presărat cu generozitate cuvântul
în conversație. Pentru asezonare.”
„Cu siguranță că nu avem”, îi spune mama.
„Doamne”, mormăie Sabrina, îndepărtându-se de noi. „Nu există intimitate în această casă.”
— Desigur că nu, spune Darcy. „Este minuscul, iar pereții sunt din hârtie igienică și pliculețe
de ceai Tazo. Mallory, poți, te rog, să câștigi acel campionat mondial stupid și să ne muți în altă
parte cu banii tăi deștepți?
mă încruntă la ea. „Apropo, o treabă grozavă în păstrarea secretelor.”
„Tehnic, am păstrat faptul că nu am păstrat secretul, secret pentru tine .”
Mă gândesc în timp ce îmi frec obrajii curat. Apoi dau din cap, impresionat în ciuda mea.
"Bine." Mama mă bate pe genunchi. „Acum putem continua să vorbim despre acel frumos
„coleg de serviciu” al tău.”
"Dreapta. Tu și Nolan adormiți împreună pentru a masa scalpul ASMR așa cum spune
Twitter? întreabă Sabrina.
"Ce? Nu! Nu suntem... nu sunt...” Îmi șterg nasul cu mâneca, care se întoarce plină cu ceva
care arată suspect de muci. Avem cu adevărat nevoie de un firewall de control parental , aproape
spun. Apoi amintește-ți ce a spus Sabrina despre mine că încerc să fiu părintele ei.
„V-ați despărțit băieți?” ea intreaba. „Ce a făcut?”
"El . . . m-a mintit."
"Ah, da. Minciuna. Ceva la care nu te-ai apleca niciodată.” Tonul mamei este blând, dar eu
tresar oricum. „Să auzim despre această minciună.”
Îi spun despre Defne, despre tovărășie și despre TikTok al lui Koch. După ce termin, mama
respiră adânc și spune: „Ascultă, îmi place Nolan. Și când v-am văzut pe voi doi împreună. . .
Cred că a fost bun pentru tine. Dar nu este vorba despre el. Este vorba despre șah și despre tine.”
Ea îmi strânge mâna. „Ai făcut bani frumoși din turneele în care ai participat. Noile mele
medicamente funcționează bine și am reușit să lucrez regulat de săptămâni. Lucrurile sunt mult
mai bune decât erau chiar și acum șase luni. Apreciez ceea ce ați făcut pentru noi, dar acum este
timpul să vă concentrați pe ceea ce doriți .
„Vinovația și responsabilitatea sunt niște poveri grele, Mallory. Dar sunt și ceva în spatele
căruia ne putem ascunde, iar acum nu mai poți face asta. Ești liber să faci ceea ce îți place. Ceea
ce s-ar putea să nu mă gândesc niciodată la șah împotriva și să te muți la Boulder pentru a fi cu
Easton. S-ar putea să devină mecanic auto. S-ar putea să-ți ia un an liber pentru a merge la rucsac
în jurul lumii. Poate fi orice vrei tu, dar trebuie să fie decizia ta . Alegerea ta, fără constrângeri.
Și pentru a face asta, va trebui să te uiți în tine și să fii sincer cu privire la ceea ce vrei. Și da, știu
că este înfricoșător. Dar viața este prea lungă ca să-ți fie frică.”
pufnesc umed. „Prea scurt, vrei să spui.”
"Nu. Ani petrecuți purtând ranchiună, excluzându-ți lucrurile care te-ar putea face fericit?
Merg încet.”
Mă întorc către Darcy și Sabrina. Mă privesc cu nuanțe identice de ochi albaștri, expresii
identice serioase, șuvițe blonde și firave identice care le încadrează fețele frumoase.
„Și încă ceva”, spune mama. „Dacă ai nevoie de ceva, ai voie să-l ceri. Dumnezeu știe că am
fost. Dar știu că nu ești bun la asta, așa că am să ofer: orice ai tu decide să faci, despre șah,
despre viața ta. . . putem fi acolo pentru tine? Putem face parte din viața ta, de acum înainte?”
Nu mă pot decide să spun da.
Dar poate oricum fac progrese, pentru că măcar reușesc să dau din cap.
 PARTEA A TREIA

Sfârșitul jocului
Darcy își petrece călătoria de opt ore cu avionul către Italia interogându-l pe Oz despre
dezavantajele Campionatului Mondial.
"Cand incepe?" În cinci zile.
— Atunci de ce mergem așa devreme? Pentru ca Mallory să se obișnuiască cu fusul orar.
„Câte jocuri?” Doisprezece.
„Câte ore pe joc?” Fara limita.
„Deci pot merge în ziua următoare?” Suntem în era computerelor – jocurile nu mai pot fi
amânate sau jucătorii pur și simplu pornesc un motor și își evaluează pozițiile.
"Cine castiga?" Cine câștigă cele mai multe jocuri.
„Dacă desenează?” De aceea sunt douăsprezece jocuri. „Dar dacă ei desenează aaaaa toate
jocurile?” Ei merg la egalitate, care sunt runde de șah rapid și . . .
Oz se încruntă. „Acest zbor are Wi-Fi gratuit. Nu poți să-l Bing sau așa ceva?”
„Mama nu-mi va face rost de un smartphone până la 14 ani.”
"D-na. Greenleaf”, îi spune el mamei, care stă cu mine și cu Defne în rândul central, „Voi
cumpăra un telefon mobil pentru cel mai tânăr gremlin al tău”.
„Oh, nu e nevoie.”
„Insist”, spune el, coborându-și masca de somn.
„Mamă”, se tângui Sabrina, „dacă Darcy primește un cadou de la Oz, vreau și eu unul!”
— Atâta timp cât taci naibii. Își îndesă agresiv dopuri în urechi, tocmai la timp pentru a bloca
zgomotul „Yay!” al surorilor mele.
Lângă mine, Defne se încruntă. „Trebuie să spun că decalajele mă îngrijorează puțin. În
ultima lună am lucrat zece ore pe zi, șapte zile pe săptămână și încă abia aveam timp să te
antrenăm pentru șahul obișnuit. Nu am exersat deloc rapid și blitz.” Ea ridică din umeri. "Oh
bine. Să sperăm că nu se va ajunge la asta.” Cerceii argintii din frunze de smochin pe care i-am
luat atunci când nu m-a lăsat să-mi cer scuze că sunt o pula îi atârnă frumos de urechea ei. Cel
mult o ticălosă , mi-a spus ea înainte de a mă trage pentru o îmbrățișare, cu parfumul ei de
lămâie dulce-acru în nările mele. Ar fi trebuit să-ți spun de unde a venit părtășia. Vreau să știi că
sunt în echipa ta .
o cred. Pentru că, așa cum a spus cu atâta dragoste Oz, mi-am relaxat în sfârșit sfincterul
suficient pentru a mă comporta ca o persoană matură emoțional. Sunt vag nedumerit că, după o
cantitate mare de zgomot, el a fost de fapt de acord să fie al doilea meu. Și la fel de încurcat că el
și Defne ar putea avea ceva. Vreau să știu , dar nu vreau să întreb . Până nu-ți faci curaj, e
dracului lui Schrödinger , mi-a spus Sabrina în cunoștință de cauză. Am putut doar să dau din
cap, mândru de înțelegerea ei a fizicii teoretice.
La magazinul duty-free din aeroportul Marco Polo, în timp ce căsc și plătesc pentru un
sortiment de produse Kinder alese de Darcy, o fată cu un pulover I Heart Rome mă oprește
pentru o poză.
Nu bat un ochi. A trecut puțin peste o lună de când am am acceptat în mod oficial invitația
FIDE de a fi provocatorul și, după o grămadă de TikTok virale pe jocurile mele, acest lucru s-a
întâmplat mult. La coadă la magazinul alimentar. La DMV, stau la coadă pentru a obține
permisul Sabrinei. În timp ce încerc să fac jogging, conform programului de antrenament al lui
Defne.
Potrivit lui Oz, am nevoie de o echipă media. Potrivit lui Darcy, ar trebui să merg pe
Celebrity Survivor dacă mă întreabă vreodată. După mine, doar zâmbesc și semnez orice mi se
cere — o chitanță; o cutie de cartofi prăjiți de la Arby; cu o ocazie memorabilă, o șosetă murdară
Nike. Dacă surorile mele sunt cu mine, ele încearcă să facă orice selfie se întâmplă. Toată lumea
îi lasă pentru că sunt drăguți AF.
„Crezi că vei câștiga?” mă întreabă I Heart Roma , vocalele alunecând fericite. Nu am inima
să-i spun că mă îndoiesc serios de asta. Că mi-e frică de rahat.
„Cine să spună?”
„Ei bine, sper că o faci. Am fost primul bord în echipa mea de gimnaziu. Aveam un poster cu
Judith Polgar în camera mea. Nu m-am gândit niciodată că voi trăi să văd o femeie la
Campionatul Mondial cu cât de groaznici pot fi bărbații din acest sport. Și apropo, știu că tu și
Nolan Sawyer ai ceva și trebuie să fie puțin trist să joci împotriva lui, dar să nu-l faci ușor, bine?
Ea pleacă înainte să mă pot gândi la un răspuns. Spatele puloverului ei este un Colosseum
antropomorfizat, făcându-mi cu ochiul.
"Este?" întreabă Darcy.
Mă uit în jos la bucata de bomboane pe care o mănâncă deja, cu o formă tulburătoare ca un
hipopotam. "Ce?"
"Trist? Să joci împotriva lui Nolan?
Respir adânc. Pentru câteva bătăi, inima îmi devine mai grea în piept, se răsucește și se
contorsionează în ceva dureros care seamana cu regretul. Îl strâng înapoi în formă și îmi
înfășuresc brațul în jurul umerilor ei.
"Haide. Trebuie să trecem prin vamă. Să vedem dacă ne-am stricat vizele și trebuie să ne
întoarcem.”

LOGO-UL CAMPIONATULUI MONDIAL ESTE DEBURANT, INEXPLICAT , alarmant de urat.

Ne uităm la el — membrele unui tip stilizat înnodate cu ale altui tip, la fel de stilizat; o tablă
de șah cu dungi, picturată de Picasso în poală – și aproape că scapă GREENLEAF cu majuscule
de pe semn.
„Eu . . . Bănuiesc că asta e călătoria noastră?” Spun.
 „Sunt sigură că aceasta este poziția numărul treizeci și cinci în Kama Sutra ”, mormăie
Sabrina, ceea ce degenerează în nevoia mamei să-i explice ce este actul creativ lui Darcy.
Cred că mi-am imaginat că Italia va fi caldă, dar frigul din februarie este aproape la fel de
puternic aici ca acasă. Vântul sărat este rece, părul meu se încurcă pe barca navetă și îl las pe
Darcy să se ghemuiască sub haina mea în carouri în timp ce arătăm spre casele frumoase cu fața
la canal. Romantic , cred. Nu am folosit niciodată cuvântul, dar labirintul de străzi și poduri care
se răspândesc în jurul lagunei, apa care lăsește ușor pe casele de piatră, totul pare atât de frumos,
atât de gata de explorat. „Crezi că doamna Abebe îl hrănește pe Goliath conform programului?”
ea intreaba.
Soarele este pe cale de ieșire. Am ales un zbor cu aterizare târzie pentru a minimiza epava pe
ciclul nostru de somn, dar aproape că se simte menit să fie: mamă, surorile mele, Veneția la apus.
Pe mine.
Știam că au nevoie de mine. Dar nu am înțeles niciodată cât de mult aveam nevoie de ele
înainte de anul acesta. „Cred că Goliat ar fi făcut-o ia-i fiica ostatică dacă nu a făcut-o”, îi spun
eu. „Dar aș putea trimite mesaje pentru actualizări, bine?”
Barca ne lasă pe un mic doc din fața hotelului. Înfiorătoarea sigla FIDE este peste tot, iar eu
dezbat să acopăr ochii lui Darcy, ai Sabrinei, ai mamei , trimițând un e-mail agresiv, mă întorc și
plec, dar sunt paralizat de grandiozitate.
„Este acesta un castel?” întreabă Darcy.
"Nu, este . . .” clipesc. "Pot fi?"
„Nu plătim pentru asta din buzunar, nu?” întreabă mama.
„FIDE se ocupă de asta. Ei de bani. Îmi pare rău, caca, ei fac caca bani.” Îi întinde valiza unui
portar zâmbitor cu un „Grazie” cu stil, și mă întreb câte luni de ipotecă ar aduce o scrumieră
furată.
Mă aștept să împart o cameră cu Darcy, dar Sabrina o acceptă cu un ferm: „Avem nevoie să te
odihnești, să câștigi și să câștigi suficient pentru a-mi sponsoriza echipa de roller derby”.
„Vor cumpăra uniforme noi”, adaugă Darcy. „Și voi fi noua lor mascota. Într-un costum de
cobai.”
„Hmm.” Inima îmi strânge, ca întotdeauna când ei presupun că voi câștiga. Nu este atât de
simplu , vreau să țip. Este dificil. Dar ei încearcă doar să le susțină. „Se pare că voi doi ați vorbit
despre asta.”
„Oh, avem planuri pentru banii tăi.”
Suita arată ca ceva din jumătatea uscată a Micii Sirene , plină de baldachine, covoare
delicioase, mobilier de epocă și artă de perete care este mai veche decât strămoșii mei maimuțe.
Este, de asemenea, gol, totuși, gol de ceva ce nu pot identifica. Despachetez haine care nu sunt
suficient de calde pentru trei săptămâni, pun tabla de șah la jocul Korchnoi versus Karpov, din
1978 în care eram studiind în avion, fă poze cu priveliștea canalului prin fereastra arcuită – apoi
realizez că fiecare persoană căreia i-aș putea trimite este tratată în prezent cu aceeași priveliște.
Alunec în pat, mă arunc și mă întorc câteva ore, recunosc în sinea mea că sunt prea ceva ca să
adorm, alunec afară.
 La parter există o piscină mare despre care broșura elegantă îmi informează că este complet
încălzită și mă stropesc în ea la mai puțin de cinci minute mai târziu. Apa este filtrată din ocean
și miroase a sare mai degrabă decât a clor. Am lăsat tricoul gratuit Nashville Open pe care am
încercat să dorm în val în jurul meu și să privesc stelele.
Să-mi amintesc ultima dată când am fost într-o piscină ar fi să mă rostogolesc pe o potecă
periculoasă, plină de lucruri insuportabile la care nu-mi place să mă gândesc. La fel este și timpul
de dinainte: Easton și cu mine, stând acasă pentru unul dintre vecinii ei. Era vara dinaintea anului
superior, iar acea piscină era plină de gândaci și chestii despre care am refuzat să le cred că sunt
țâșni de veveriță. Easton a tot repetat: „Ew”, dar am reușit s-o conving să-și bage picioarele. Am
petrecut o oră plutind în timp ce ea și-a citit cu voce tare întrebările de pregătire pentru SAT, cu
un fals accent francez.
Nu am auzit de ea de două luni. Înainte de august, recordul nostru era de două zile. Oscilez
între a fi supărat, a-i urez tot ce este mai bun ei și fetei cu care este oficial Instagram și a fi
surprins când mă trezesc încă pe punctul de a-i trimite un TikTok Dragon Age, în ciuda lipsei
noastre de istorie recentă .
Este o afacere riscantă, concentrată pe trecut. Viitorul, umilința totală care va veni în patru
zile, și mai riscantă. Acum este locul în care mă aflu: stele reci ca gheața, apă moale și turnul
inexplicabil al lui Korchnoi care plutește în capul meu.
Este adâncul nopții când împing afară, tremurând lângă piscină în aerul rece. Toate luminile
hotelului sunt stinse, cu excepția unei singure ferestre. Cred că zăresc o siluetă înaltă printre
perdele, dar ochii mei trebuie să mă păcălească.
Clipesc o dată, iar când le deschid, nu mai e nimic de văzut.
„Următoarele dumneavoastră trei zile sunt larg deschise, așa că vă vom rula jocurile prin
motoare și vom căuta punctele slabe. Cu o zi înainte de meci este momentul în care lucrurile
încep să se umple. Vei avea dimineața pentru tine, dar este o conferință de presă după-amiaza. Și
gala de deschidere seara, dar doar o apariție este bine.” Defne zâmbește de peste masa de mic
dejun. În această dimineață, a apărut dintr-o cameră pe care poate sau nu o împarte cu Oz.
Sabrina a rostit „Schrödinger” și aproape m-am înecat cu scuipat.
„Defne, de ce este acest hotel atât de pustiu?” întreabă mama.
Suntem doar noi în sala de mese cu vedere la ocean și un mic munte de cornuri cu Nutella
fulgioase, calde și lipicioase. Darcy a mâncat atât de multe, încât a trebuit să se întoarcă pentru
un pui de somn înainte de a pleca într-un tur de vizitare a fabricii de sticlă. Nu vom putea
niciodată să o convingem înapoi în fulgi de ovăz.
„Hotelul Cipriani nu se deschide până la jumătatea lunii martie, așa că FIDE l-a închiriat în
afara sezonului. Ei țin campionatul aici la fiecare câțiva ani — întotdeauna mi-am dorit să vin,
dar nu am avut nicio șansă până acum. Presupun totuși că oamenii vor începe să se prelingă.
Organizatori, comentatori, superiori FIDE. Actualul campion și echipa sa.”
Ea nu se vede în ochii mei. Inima îmi trage.
„Apoi sunt superfanii șahului care apar mereu, mai ales Silicon Valley și oameni de
tehnologie. O parte din presă va rămâne aici, deși majoritatea jurnaliștilor vor avea cazare mai
ieftină și vor avea feribotul pentru jocuri.” Ea scutură din cap. „Încă nu-mi vine să cred că NBC
transmite evenimentul în acest an. Ce suntem noi, NFL? Liga de curling?”
Îi fac semn cu tristețe către familia mea în timp ce se îmbarcă cu naveta spre Murano, apoi mă
întorc către Defne, gata să fiu certat pentru incapacitatea mea de a egala pozițiile dificile în
probleme de timp.
„Ar trebui să o facem în camera mea sau a ta?” Întreb. Mă întreb dacă pot folosi situația
pentru a rezolva misterul Ozne odată pentru totdeauna, dar unul dintre conciergeri mă blochează.
„Există spații de antrenament rezervate jucătorilor”, spune el, cu accent italian intens prin
engleza perfectă. „Să îți arăt?”
El ne conduce printr-un set de grădini surprinzător de frumoase și verzi. „Nu e cel mai bun în
acest sezon, îmi pare rău să spun. Le numim Giardini Casanova.”
— Ca târfa? îmi șoptește Defne.
 Ridic din umeri exact când concierge dă din cap. „Mai exact ca iubitul legendar. Și acolo va
avea loc meciul săptămâna viitoare.” El arată spre o construcție din centrul grădinilor care arată
puțin ca o seră. Este un pătrat simplu, dar toți cei patru pereți și tavanul sunt din sticlă. Interiorul
este gol, cu excepția unei mese din lemn, a două scaune și a unui set simplu de șah.
Inima îmi bate cu piciorul în gât.
„Este complet încălzit, desigur. Și izolat fonic.” Zâmbetul lui este liniştitor. „Acesta este al
cincilea campionat pe care l-am găzduit.”
„Sunt o mulțime de trepiede și lumini pentru camere foto de jur împrejur.” Defne mă mângâie
pe umăr și rânjește. "Nu vă faceți griji. Pot să te ajut cu acel cowlick.”
Sala noastră de antrenament este sub o mănăstire, în spatele unei uși de lemn. Înăuntru sunt
seturi de șah, laptopuri pe care le putem folosi pentru a ne conecta la motoare, rânduri de cărți de
deschidere și joc de mijloc.
"Asta este incredibil." Defne își trece degetele peste un set de sticlă. „Sunt serios gelos.”
„Da. Nu sunt surprins că găzduiesc multe campionate. Sunt pregătiți . Pun pariu că ei. . .”
Observ poza de pe perete și uit ce aveam să spun. Este a doi bărbați, care stau în aceeași casă
de sticlă pe lângă care tocmai am trecut afară. Unul este aproape chel, celălalt are părul închis la
culoare și un zâmbet mic. Își strâng mâna deasupra unei plăci dezvoltate, iar Black — cel chel —
trebuie să fi demisionat, două mișcări de la șah-mat, toate piesele lui prinse dezastruos sau legate
fără milă. Ochii celuilalt jucător sunt încapsulați și severi, familiari într-un mod aproape
dezorientator, iar pentru o secundă simt o greutate inexplicabilă, plumb, în piept.
Apoi am citit eticheta de mai jos: Sawyer vs Gurin, 1978. Campionatul Mondial de Sah.
"El este . . .”
"Da." Defne pășește lângă mine.
„L-ai cunoscut?”
„M-am antrenat cu el.”
Dreapta. Da. „Cum a fost?”
„Foarte pozițional. Ca negru, aproape întotdeauna a jucat sicilianul Najdorf...
„Vreau să spun, ce fel de persoană?”
"Oh. Să vedem." Își strânge buzele, cu ochii pe fotografie. "Liniște. Drăguț. Simțul umorului
uscat și ascuțit. Sincer, aproape de vină. Încăpăţânat. Deranjat, uneori.” Ea respiră adânc. „El
este motivul pentru care îl am pe Zugzwang.”
"Ce vrei să spui?"
„Mi-a dat banii să-l cumpăr. Un împrumut, m-am gândit, dar odată ce l-am putut plăti înapoi,
nu l-a mai acceptat.”
Sună ca cineva pe care îl cunosc: generos, sarcastic, prost la minciuna.
Ochi sombri.
Pun pariu că nu știa cum să accepte un nu. Pun pariu că era unic, mercurial și inscrutabil. Pun
pariu că era carismatic, dar și arogant și încăpățânat. Mulțuitor și greu de înțeles, prost, iritant,
necesar, enervant, atât de, atât de dependent în acel mod înfricoșător, scăpat de sub control, atât
de cald și blând și cu adevărat amuzant, corect, nemilos, imposibil de trecut...
„Mal?”
 Tresesc departe de poză. „Da.”
„Pregătirea dumneavoastră. . . Ceea ce am făcut noi, studiind piesa ta, e bine. Să te
concentrezi pe punctele tale slabe este bine. Dar ar trebui să ne uităm la unele dintre ele...
— Nu, o întrerup eu. Nu mai vorbim despre Marcus Sawyer, dar nu trebuie să fie precizat.
„Nu înțeleg de ce refuzi să...”
"Nu."
Ea pufăie. „Este doar corect. Și așteptat. Acesta nu este un turneu, Mal, este Campionatul
Mondial — meciul dintre cei mai buni doi jucători în viață . Ar trebui să-ți perfecționezi
abilitățile având în vedere adversarul tău, nu să te antrenezi pe jocuri vechi și supraanalizarea
propriului stil. Probabil că îți studiază jocurile și mă îndoiesc că s-ar aștepta să nu...
„Nu”, spun pentru ultima dată, iar ea știe că este final la fel de bine ca mine. „Să continuăm
așa cum am planificat.”

Defne se încruntă. Dar ea dă totuși din cap.

SUNT RĂU LA CONSOLIDARE.

Atac prea devreme. Sau prea târziu.
Nu sunt suficient de hotărât, cu excepția cazului în care sunt atât de hotărât, îmi arunc
avantajul.
Nu pot face schimb confortabil cu jocurile finale.
Mă bazez prea mult pe deschiderile mele preferate — un păcat capital, deoarece jucătorii cu
preferințe sunt jucători cu slăbiciuni.
Ar trebui să mă concentrez pe părțile laterale pentru a lua centrul.
Și:
„Meciul acesta împotriva lui Chuang”, spune Oz. „Regina ta a fost complet deschisă. Nu spun
că mergeți tot ministerul apărării, dar...
"Bine. Bine eu . . .” îmi frec ochii. "Ai dreptate. Să revenim la motoare. Simt că sunt...”
— E trecut de miezul nopții, Mal. Defne scutură din cap. "Ar trebui sa te duci la culcare."
La dracu. "Bine. Mâine dimineață- "
— Suntem închiși aici de două zile, Mal.
Avem. Cu scurte întreruperi alimentare și vizitatori sporadici — Mama trecând să mă sărute
pe frunte; Sabrina a intervenit într-o analiză pentru a-mi arăta un articol din The Cut în care un
jurnalist mă implora să „o calc”; Darcy a venit să mă întrebe dacă topul ei albastru era în valiza
mea (era) și să-mi arate pandantivul ei destul de nou.
O murrina, se cheamă!
Atât de frumos. M-am uitat la cercurile colorate de flori. De unde ai luat-o?
N— Mama mi-a cumpărat-o!
 „Cred că ar trebui să iei o pauză”, spune Defne.
"Ce vrei să spui?"
„Mâine, ia-ți dimineața liberă. Dormi. Poate mergi undeva cu surorile tale? Mai ai o zi înainte
de meci și jumătate din ea va fi plină de presă.”
Mă încruntă între ea și Oz. „Voi tot spuneți că centrele mele sunt atât de aproape, încât arată
ca niște dame.”
„Da, dar nu putem face nimic acum.”
"Bine. Da. Probabil ca ai dreptate." Încerc să nu fac bofă în timp ce merg până la uşă. Mă dor
coapsele de la prea mult stat.
"Hei."
Mă întorc. Oz pune la loc seturile și oprește computerele. Privesc fotografia lui Marcus
Sawyer în fundal, contrastul puternic cu părul de pixie al lui Defne. „Da?”
„Ți-am mai spus o dată. Dar în caz că ai uitat. . . Cred că poți câștiga Campionatul Mondial.
Cred că poți face orice îți pui în minte.”
Zâmbesc ușor și plec.
Nu sunt sigur că o cred. Sunt aproape sigur că nu.
Hotelul s-a umplut, până în punctul în care a devenit dificil să mă plimb evitând interviurile
improvizate și solicitările de poze și oamenii care poartă tricouri cu fața mea blestemată pe ele.
Probabil că de asta am încetat să mai ies din sala de antrenament: atât de aproape de începutul
campionatului și mă simt din ce în ce mai mult ca o înșelătorie, ca un copil la masa adulților, de
parcă n-aș merita. cerneală cu care este tipărit numele meu. Nu sunt destul de bun. eu nu meriti
asta. Sunt un rahat cu atacul de noapte împotriva lui Caro-Kann. Am auzit odată cuvintele Prima
femeie la Campionatul Mondial de șah și de atunci am încercat să le scot din cap. Înseamnă că
dacă pierd, va fi un eșec pentru toate femeile? Înseamnă că deodată sunt mai mult decât eu
însumi ? Habar n-am și nu pot face față cu nimic din toate astea. Așa că nu știu și mă concentrez
pe modul în care nu știam despre Variația Rafael până în această dimineață.
Sună sănătos, nu?
Așa târziu în noapte, cel puțin, locul este la fel de binecuvântat de liniștit ca atunci când am
ajuns prima dată aici. Trec pe lângă ghișeul recepției și unul dintre concierge îmi face semn cu
mâna.
„Colega ta de cameră a sosit”, mă anunță ea. „Din Statele Unite.”
ma opresc. "Scuzați-mă?"
„Prietenul tău a sosit.” Ea arată spre lift. S-ar putea să existe o mică barieră lingvistică aici.
„Eu . . . Ce? Unde?"
Ea zambeste. "Camera dvs."
Inima îmi bate cu putere când urc scările. Este cu adevărat altcineva în camera mea? Doar o
singură persoană ar fi putut sosi în această seară din Statele Unite.
Dar el nu este
El nu ar fi făcut-o
Nici măcar nu am vorbit
Am spus niște lucruri pe care le regret cu adevărat și, probabil, el
 Mă uit în jos la mâna mea tremurândă, simțind că spiralele mele ADN se desfășoară. Apuc
mânerul și deschid ușa, doar ca să termin înainte ca un anevrism să-mi anihileze creierul.
E cineva întins pe patul meu proaspăt făcut.
Inima mea se oprește.
Apoi repornește, un amestec de ușurare și altceva.
Apoi deraiează din nou.
„Mal, camera asta este o atmosferă”, îmi spune o voce din pat. „Chiar apari în viață, cățea. Și
totul pentru că te-am împins să îmbrățișezi cauza importantă a sensibilității la gluten.”
Imi inchid ochii. Respiră adânc. Deschide-le din nou.
Și scânci, mai mult decât să întrebi:
„Easton?”
Părul i-a crescut mult din august, cu mult peste umeri. Pare mai întunecat și mai lucios decât în
timpul verii, după ce soarele i-a albit vârfurile și apa de mare le-a încrețit. Poate că ar trebui să
mă surprindă, dar nu.
Mulțumesc, urmărire pe Instagram.
"De ce . . . Ce faci aici?"
Se rostogolește pe pat, apoi se sprijină pe coate. „Sabrina mi-a trimis un mesaj.”
„Sabrina?”
Ea dă din cap. „Da înalt? Blond? Pubescent? Agresiv îmbufnat?”
„Știu cine Sabrina...” Eu dau din cap. „Ți - a trimis un mesaj ?”
„Am făcut greșeala de a-i da numărul meu înainte de a pleca din New Jersey. În săptămâna
tuturor acestor plimbări? Te învinovățesc pentru asta.”
— Ai corespondent cu sora mea de cincisprezece ani?
"Nu. Am lăsat-o pe sora ta de cincisprezece ani pe citit când a trimis TikTok-uri cu oameni
care dansează, despre care nu-mi pasă nimic, sau TikTok-uri despre roller derby, la care îmi
pasă, în mod uimitor, și mai puțin. Dar acum câteva săptămâni mi-a trimis un mesaj despre tine.
Așa că am răspuns.”
Îmi revin încet după accidentul vascular cerebral. Easton este aici. De partea mea a patului,
fără măcar să-și scoată pantofii. Nu am mai vorbit de vremuri. Milenii.
E posibil să fiu enervat.
Îmi încrucișez brațele peste piept. „Nu ar trebui să fii în Colorado?”
„Nu ar trebui, nu ar trebui.”
Mi se îngustează ochii. Poate enervat nu este cuvântul potrivit. „Sunt surprins că ai reușit să
te îndepărtezi de facultate, pentru că o iubești atât de mult.” Sun atât de acid, încât aproape că
tresar.
Capul ei se înclină. „Nu-mi amintesc să fi spus vreodată așa ceva.”
„Nu a fost nevoie să o spui.”
"Mi-ai citit gandurile?"
„Am citit Instagram- ul tău .”
"Ah, da." Ea dă din cap cu înțelepciune. „Îmi dezvelesc inima și îmi mărturisesc cele mai
profunde dureri pe Instagram.”
 Cobor ochii, simțindu-mă ca un idiot de cel mai meschin.
„Vreau să spun”, adaugă ea ridicând din umeri, „văd de unde vii. Nu se pare că n-am gândit
exact la fel.”
"Într-adevăr?" Îmi ridic din sprâncene la acru. „Nu mi-am actualizat Instagramul de când am
văzut molia aia uriașă leopard acum trei ani.”
„Nu ai făcut-o. Dar nu este nevoie de rețelele sociale pentru a ține pasul cu unde se află
marele Mallory Greenleaf. Nu când Jezabel are un articol întreg despre garderoba ta.”
„Nu, ei nu”. expir. La dracu . „O fac?”
„Au cam patru. Oricum." Mai rostogolește puțin și se așează pe marginea saltelei. „Este ceva
extraordinar de umilitor în a afla că cel mai bun prieten al tău de mulți ani se întâlnește cu cineva,
pentru prima dată, și nu m-am obosit să-ți spun...”
„Nu mă întâlnesc...”
„— sau că a neglijat să menționeze că a câștigat Philly Open, că a fost selectată pentru
Challengers, că acum este prietenă cu cea mai bună jucătoare din lume, că va fi adversara lui la
Campionatul Mondial — ar trebui Merg inainte?"
nu raspund. Mă uit doar la ea în timp ce stă și pășește în fața mea. O duzină de piese mici de
puzzle lucrează peste timp pentru a se aduna în capul meu.
"Ştii . . .” Ea se scarpină la tâmplă. Ochii ei căprui sunt serioși și frumoși. „Când ai început să
trimiți mesaje din ce în ce mai puțin, am crezut că ai trecut peste mine. Ai avut această părtășie
super-mișto, un iubit în mod obiectiv, premii în bani și ești... Isuse, Mal, ești celebru , e atât de
ciudat. Și mi-am dat seama că sunt doar . . . eliminat treptat. Eram depășit.”
„Eu...”
"Dar apoi." Ea ridică degetul. „Apoi Sabrina mi-a trimis un mesaj despre cât de nenorocit ai
fost și mi-am amintit ceva foarte important.”
Eu inghit. "Ce este asta?"
„Că ești un idiot.”
tresare.
„Iată afacerea”, continuă ea. „Tu ai fost mereu așa și nu știu cum aș fi putut să uit. Chiar
înainte ca tatăl tău să facă ceea ce a făcut, tu nu ai vrut să fii o povară. Nu am vrut să impun .
Întotdeauna ai fost cei care îi părăsesc înainte să te părăsească genul de persoană. Și, în mod
normal, mi-aș fi dat seama mai devreme ce faci, dar și eu eram puțin în cap.” Se uda buzele ei.
„Colegiul este. . . nu este usor. Și nu atât de distractiv, uneori. Și e destul de singuratic. Și m-am
îngrășat șase kilograme. Acum îmi frământă sutienul.”
„Ai.”
„E în regulă, am comandat altele noi. Ideea este că eram prea ocupat să-mi dau seama că
încercai doar să anticipezi mișcarea mea cu acel creier de șah al tău. Ea face o pauză. O privesc
isi desprinde pantofii cu degetele de la picioare. „Cred că, când am plecat, ți-a fost teamă că voi
trece peste tine. Așa că ai decis să treci peste mine mai devreme.”
"Nu eu am- "
„Poate nu în mod conștient, dar...”
 „Vreau să spun că nu m-am hotărât ”, spun eu cu vocea groasă. Ultimul meu vestigiu de
iritare este spălat de ceva periculos de aproape de lacrimi. „Am crezut doar că tu. . .”
Easton oftă. Mă bate pe umăr, o dată. Apoi se mută înapoi în pat, întinzându-se din nou peste
cuverturi. Încă de partea mea, dar cel puțin de data asta e desculță. Habar n-am ce să fac, așa că
optez pentru ceea ce este natural: îmi scot singur pantofii, ocolesc saltea și mă așez pe partea
liberă. Ne întoarcem amândoi pernele, cu fața în față, și asta am fi putut fi noi în timpul unei
petreceri de pijama cu opt, cinci, trei, doi ani în urmă. Orice număr de ori, în orice număr de
locuri.
"Asa de." îmi dresesc glasul. „Ieși cu fata aia foarte fierbinte?”
„Kim-ly?”
„Da.”
„Mal, am plecat atât de mult după ea. E atât de drăguță. Afara din Liga mea."
Dau din cap. „Da, puțin.” Ea mă lovește cu pumnul în braț și râdem amândoi în ceea ce se
simte ca nu doar amuzament, ci și ușurare. Și apoi am izbucnit: „Vei rămâne pentru campionat?”
"Omule. Crezi că am venit în Italia pentru o inimă la inimă și acum mă întorc?”
„Ai școală.”
"Voi fi bine."
„Nu pot să-ți cer să pleci două săptămâni pentru mine.”
"Asta e bine. Din moment ce ofer.”
Închid ochii, simțind că pieptul mi se umflă. "Te iubesc. Și îmi pare rău. Și mi-a fost dor de
tine.” Iar lacrimi. E ca și când plânsul a dărâmat odată ceea ce a fost un baraj foarte sunet
arhitectonic: în ultima lună am plâns în plâns în timp ce mă uitam la My Girl , după ce profesoara
lui Darcy mi-a spus că sora mea este înzestrată, când Sabrina a câștigat întâlnirea derby-ului ei.
Sunt un plângător acum. Poate că am fost mereu.
"Si tu mi-ai lipsit."
„Easton, eu. . .” adulmec. „Nu voi câștiga niciodată acest campionat stupid.”
"Poate nu. Dar nu contează. Faci ceea ce ți-ai dorit întotdeauna cel mai mult, înconjurat de
oameni pe care îi iubești, în timp ce împarți o cameră cu a ta cu adevărat – care, apropo, a
dezvoltat recent terorile de somn. Norocosule." Își împletește degetele cu ale mele, așa cum
obișnuia când eram noi. „Mal. Ai câștigat deja .”

Adormim așa: mâna mea în a ei și părul nostru încâlcit peste perne.

ÎM PETREC DIMINEAA AURĂTOAREA FĂCÂND TURIST CU EASTON și mi se pare că ne-am luat

prietenia pentru o plimbare.
Începe puțin stâncos: cerem concierge indicații pentru Fontana di Trevi și suntem întâmpinați
cu o privire scandalizată și cu revelația că de fapt se află la Roma, la vreo cinci sute de kilometri.
sud. Dar se mută în sus când reușim să ne îndreptăm spre Piazza San Marco, să fim ciuguliți de o
hoardă de porumbei și să ajungem să ne curățăm cu furie rahatul de pasăre de pe haine.
După ce a doua persoană îmi cere un autograf, cumpărăm două perechi de ochelari de soare
ieftini, în formă de inimă, și petrecem patruzeci și cinci de minute căutând o murrina pentru
Kim-ly. Îl întrebăm pe proprietarul magazinului: „Ce este cel mai potrivit pentru cineva al cărui
compozitor favorit este Taylor Swift și al cărui regizor preferat este Ari Aster?” și suntem lăsați
în voia noastră când se preface că nu înțelege engleza. Mâncăm trei mic dejun. „Ca Hobbiții”,
continuăm să spunem, scufundându-ne dinții în baci di dama și bignes și frittelle. Nu este chiar
așa de amuzant o glumă, dar doar să fii din nou împreună este îmbătător și chicotim din cauza
asta timp de două poduri întregi.
Uită-te la noi.
Cine ar fi crezut.
Nu eu.
Încercăm să facem un selfie pe Ponte di Rialto când Kim-ly trimite un mesaj simplu Hei, ce mai
face Italia?
Podul este plin de turiști care încearcă să aibă o priveliște bună, dar petrecem douăzeci de
minute făcând spațiu pe balustradă, formulând răspunsul perfect.
„Nu trimite asta – adaugă că ți-e dor de ea”, insist, încercând să-i fur telefonul lui Easton.
„Prea lipicioasă.”
„Ea ți-a trimis o inimă .”
„O inimă verde , care nu înseamnă nimic .”
"Oh, Doamne." Râd. "Esti un idiot. Îmi place."
"Taci." Obrajii îi sunt roz, nu doar de frig. — Apropo, când vorbim despre Sawyer?
"Nu." Îmi arunc privirea, admirând încă o dată casele frumoase strânse laolaltă și priveliștea
uluitoare asupra Gran Canal.
"Ha."
„Nu e nimic de discutat.”
"Mă îndoiesc de asta." Cotul ei se împinge de al meu. "Unde sunteti baieti?"
"Nicăieri." Ea mă privește cu așteptare. Și încerc să fiu mai deschis și mai receptiv cu privire
la nevoile și sentimentele mele, așa că spun: „Nu am mai vorbit de la chestia cu Koch. Am aflat
că a plătit pentru tovărășia mea. Ne-am luptat enorm pentru asta și asta a fost tot.”
„Și el e bine? Fiind asta?”
„Nolan este. . .” Ma opresc.
Aceasta este prima dată. Prima dată când i-am spus numele cu voce tare de la cearta noastră.
Prima dată când mi-am permis să-l recunosc pe el și romanul, gaura cu formă ciudată pe care mi-
a lăsat-o în piept. E ca și cum ai culege o crusta. Săpând o rană deschisă, admitând în cele din
urmă că nu a fost niciodată reparată.
„Cred că amândoi am spus niște lucruri pe care le-am regretat.” Eu inghit. „Lucruri despre
care știam că vor răni.” înghit din nou. „Mai ales eu.”
„Așa se întâmplă când te lupți cu cineva care te prinde.”
 Imi inchid ochii. Reamintirea cât de mult mă primește Nolan este ca un pumn în stomac. „L-
am acuzat că l-a orchestrat pe Bob să mă concedieze.”
Easton pufnește. "Ce?"
„Părea doar un moment suspect.”
Ea izbucnește în râs. Și râsete. Și mai multe râsete. Un grup de turiști francezi îi aruncă o
privire suspectă, dar ea se trezește când observă privirea mea. „Omule, am fost acolo când a mers
totul jos. Sunt destul de sigur că nu asta sa întâmplat. Bob se făcuse să te concedieze încă de
când a plecat unchiul tău. I-ai îngrădit stilul de viață de vânzări superioare și ai fost complet
înlocuibil.”
Îmi arunc privirea, iritat. Și apoi recunosc ceva pentru prima dată – cu voce tare și pentru
mine. "Știu."
"Ştii?"
"Fac. Dar încă am dreptul să fiu supărat că nu mi-a spus despre părtășie.”
„Bine, dar nu este deloc la fel. Adică, să te concediezi de la slujbă înseamnă să-ți iei ceva.
Părtășia vă oferă ceva. Cele două nici măcar nu sunt comparabile și...
„ Știu ”, repet printre dinții scrâșniți. Nu am ratat asta despre Easton. Felul în care îmi citește
gândurile. Sunt doar recunoscător că ea și Nolan nu se cunosc și nu se vor face niciodată. „Cel
mai rău este. . . când l-am acuzat, nici nu s-a obosit să nege. El doar a spus. . .” Eu inghit.
"Ce a spus el?"
„Ce și-ar fi dorit să aibă.” suspin. „Că trebuia să fiu scuturat din viața mea.”
Ea dă din cap. Cornul unui feribot lovește liniștea care persistă între noi. „Ei bine, știi ce simt
când sunt de acord cu băieții albi cu fonduri fiduciare, dar... . . S-ar putea să trebuiască să-i dau
un punct brownie aici.
"Dumnezeu." Gemu și îmi cobor capul între antebrațe. „Lucrurile pe care i le-am spus .
Despre el. Despre familia lui. Eu doar . . . Eram atât de supărat , Easton.”
„Pe cine ai fost supărat, Mal? Nolan? Tatăl tău? Viaţă? Tu? Toate cele de mai sus?"
Nu vreau să înfrunt răspunsul la asta. Așa că doar am întins capul pe umărul ei, am lăsat-o să-
mi mângâie părul și pentru prima dată după săptămâni îmi amintesc cât de mult îmi plăcea de el,
chiar și când nu mi-a plăcut. Felul în care am râs și m-am simțit neliniștitor, tentant văzut. Fiorul
de a-l privi jucând și inima mea tremurândă în timp ce îl priveam cum dormea. Ciudată uşurare
de a recunoaşte că cu el era exact acolo unde îmi pasa să fiu. Și apoi furia pe care am simțit-o
pentru că mi-am permis să fac asta.
Pentru prima dată în câteva săptămâni pot să recunosc:
Mi-aș dori să am perspectiva de a schimba mai mult decât gambit-uri cu el.
Habar n-am cum să stau vizavi de el douăsprezece jocuri.
Va trebui să-i strâng mâna mâine, înainte să înceapă chiar primul joc, iar degetele mă
mâncărime din cauza dorinței atât de disperate. El trebuie să fie aproape, pe această insulă, și o
simt în oase, prezența lui. Îl simt în stomac.
„Easton. Cred că m-am încurcat, spun eu.
„Da.” Ea dă din cap. „Dar cred că, poate din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu tatăl tău, ai
tendința să crezi că atunci când oamenii încurcă, asta este. Nu au o a doua șansă. Și uneori este
adevărat, dar alteori. . .” Ea ridică din umeri. "Sunt aici. Familia ta este aici. Nolan. . .” Ea nu
continuă.
Așa că oft. Și oftă și ea. Și pentru o lungă perioadă de timp pur și simplu ascultăm pescărușii,
privim bărcile pictând dungi albe în canal și ne prefacem că nu avem unde să fim în aproximativ
o oră.
Intru în conferința de presă un pic așa cum ar face Meghan Markle: flancat de doi oameni FIDE
ale căror nume nu le-am prins, urmat de un om corpulnic care, bănuiesc, are ceva de-a face cu
securitatea. Blițurile camerei explodează în secunda în care intru în cameră, dar într-un mod
moderat, este un politician mai mijlociu care anunță o cursă prezidențială de lungă durată decât
aterizarea BTS la LAX .
Știu, atunci și acolo, că nu mă voi obișnui niciodată, niciodată, niciodată cu asta. Și că,
probabil, nu ar fi trebuit să-mi port Chucks-urile verzi cu gaura din micșorul stâng.
Câțiva jurnaliști din primul rând mă salută. Nu i-am mai întâlnit până acum și totuși îmi
zâmbesc de parcă aș fi vărul îndepărtat pe care îl văd doar la nunți și botezuri, dar totuși le place.
Aceasta este . . . ciudat. Mult mai ciudat decât fanii ocazionali ai șahului care cer autografe.
Niciodată, niciodată, niciodată .
"Salut baieti." Fac cu mâna stânjenit și mă uit în jur. Nu cunosc pe nimeni aici: erau necesare
permise de presă, iar Defne nu a primit. Sunt aglomerat singur într-o cameră italiană elegantă
plină de perdele antice de catifea, iar cel mai rău este să...
În ultimul rând, cineva rânjește și îmi face cu mâna. Eleni de la BBC, pe jumătate scufundată
de micul munte de echipament pe care îl poartă. În mod clar, încă stagiar. Îi zâmbesc înapoi și
mă simt puțin mai bine.
Masa de pe podium este lungă și îngustă, cu trei seturi de microfoane și plăci. Cel de mijloc
este deja preluat de moderator, un bărbat de vârstă mijlocie care se întâmplă să fie unul dintre
numeroșii VP ai FIDE și de care îmi amintesc vag de la Challengers. Cel din dreapta îmi poartă
numele și acolo mă așez.
Cel rămas, în stânga moderatorului, este gol când ajung.
Și rămâne gol timp de un minut.
Două.
Doi și jumatate.
Trei, și deja am întârziat puțin, pentru că sistemul de feribot nu este chiar simplu, iar eu și
Easton aveam nevoie de un al patrulea mic dejun. Am trecut acum aproape zece minute de
program, motiv pentru care jurnaliştii, şi sunt zeci de ei, şoptesc ca aceasta este o minge
victoriană scandalos de suculentă.
Mă uit în panică la moderator.
 „Nu-ți face griji”, șoptește el conspirativ, ascunzându-ne conversația cu o foaie de hârtie albă.
„Nu va îndrăzni să nu se prezinte. Ne-am învățat lecțiile cu el.”
"Ce vrei să spui?"
„Urăște evenimentele de presă și încearcă mereu să le ignore. Dar” – arată în spatele nostru,
spre panourile decorate cu sponsori și mărci – „FIDE face mulți bani din ei, mai ales anul acesta.
Așa că scriem amenzi mari în contractele lui care îi fac imposibil să le evite”. Îmi oferă un
zâmbet viclean, chiar dacă cald, și coboară hârtia înainte de a-și drese glasul și a porni
microfonul. „Ei bine, toată lumea. Se pare că sunt câteva întârzieri. De ce nu vă distrăm cu dna
Greenleaf și cu un joc de șah. Îl voi lua pe White.”
Murmurele devin mai puternice. Mă uit în jur, nu găsesc niciun set, apoi îmi dau seama care
este planul lui când spune în microfon „d4”.
"Oh." Mă scarpin pe nas. „Hm, d5?”
„c4”. Ochii îi strălucesc și se întoarce spre jurnaliști. „Va accepta ea demersul meu?”
De obicei, nu. De obicei, refuz Gambitul Reginei cu e6 și apoi construiesc o poziție solidă,
dar el arată atât de plin de speranță, iar oamenilor le place o provocare acceptată, așa că rânjesc și
spun: „c4, ia pion”.
Oamenii se bucură. Zâmbetul meu se lărgește. Tensiunea din sală se topește puțin în timp ce
moderatorul râde și dă din cap, mulțumit. „e3”, spune el și mă gândesc să-mi mut cavalerul la f6
doar pentru distracția când...
Se deschide o ușă.
Nu ușa de unde am intrat, ci una pe o parte pe care nici măcar nu o observasem. Camerele
pornesc din nou. O femeie roșcată pe care o recunosc de la Philly Open – managerul lui Nolan,
care trebuie să fie mai bun decât Defne la obținerea permiselor de presă – intră cu viteză în
cameră, părând mai puțin fericită și chiar în spatele ei. . .
Am crezut că mi-am întărit cu succes apărarea. Pentru că mi-am petrecut acele trei minute cu
Easton în baie, urmând instrucțiunile ei despre cum să mă pregătesc. Mi-am îndreptat umerii, am
tras adânc aer în piept și am repetat la insistențele ei: sunt o fată mare și mă descurc la o
reuniune cu fostul meu în fața unor canale de televiziune majore din o duzină de țări — bine,
Easton, nu. Acest lucru este contraproductiv.
Totuși, m-am gândit că o să fie bine. Dar când Nolan intră purtând combinația lui obișnuită
de cămașă închisă la culoare și blugi de culoare închisă, cu ochii păziți, părul mai scurt decât
ultima dată când mi-am trecut degetele prin ea, nu sunt bine .
Nu sunt deloc bine.
Nu se uită în direcția mea, nici măcar o dată. Urcă calm pe podium, iar când o femeie din al
patrulea rând îi spune: „Ai întârziat, Nolan. Totul este bine?" el doar răspunde: „Da”. Vorbește în
microfon, încrezător fără efort. A mai făcut asta. S-ar putea să-l urască, dar are un deceniu de
experiență cu mine. „Mi s-a stricat mașina”, adaugă el și toată lumea râde.
Îmi pun mâinile în poală până sunt sigur că nu tremură. Până când moderatorul parcurge
câteva cuvinte introductive și alege prima întrebare, mi-am revenit. Măcar puțin.
„Karl Becker, DPA. Nolan, nu ai făcut nicio declarație despre scandalul de înșelăciune al lui
Malte Koch. Este corectă suspendarea de trei ani pe care a primit-o? Și ce părere ai despre el?”
 „Încerc să nu mă gândesc deloc la el.” Oamenii chicotesc. „Și depinde de FIDE să decidă ce
este corect.”
„Lucia Montresor, Ansa . Nolan, cum este forma ta de joc în comparație cu Pasternak?
Jumătate sufă, jumătate tresări. „Nu poate fi mai rău, nu?”
Mai multe râsete. Nolan nu s-a schimbat prea mult de la acel interviu din talk-show de acum
câțiva ani, cel care mă duce cu gândul la doamna Agarwal și la bicarbonat de sodiu. Este încă
carismatic, aproape în ciuda lui. Încă nu vrea să fie aici, nu-l deranjează să recunoască și totuși
reușește să navigheze între întrebări într-un mod relaxat, fermecător, necomplicat.
Mă uit la el , nu se uită la mine și inima îmi strânge.
„Și o întrebare pentru Mallory: acesta a fost anul tău de evaziune. Cum te simți să fii aici?”
"Este . . .” Toată lumea se întoarce la mine. Cu excepția lui Nolan, care continuă să privească
drept înainte în mulțime.
Mă urăște. Pentru ce am spus. Pentru plecare. Am greșit, și el mă urăște și are dreptate.
"Este o onoare." Încerc să zâmbesc. „Sunt fericit și recunoscător.”
„AFP, Etienne Leroy – întrebare pentru amândoi. Voi doi aveți membri apropiați ai familiei
care jucau șah la niveluri înalte, dar nu mai sunteți aici. Asta face campionatul tău mai
semnificativ?”
mă înţepenesc. Nu pot vorbi despre tata. Sau: ultima lună mi-a arătat că pot vorbi despre tata,
dar nu vreau să vorbesc despre tata în fața a zeci de oameni care...
— Nu, spune Nolan categoric, salvându-ne pe amândoi. Moderatorul alege un alt jurnalist, iar
eu sunt inundat de ușurare.
„Reuters— Casten. Nolan, există un zvon că dna Greenleaf a făcut parte din echipa ta de
asistenți înainte ca scandalul de înșelăciune să iasă la iveală și să devină contestatoarea. Vrei să
confirmi sau să infirmi?”
„Nu în mod deosebit, nu.”
Râsete.
„Oricum, unii spun că faptul că ai fost secundul tău îi va oferi doamnei Greenleaf un avantaj
nedrept.”
Nolan ridică din umeri. „Dacă unii cred că are nevoie de un avantaj nedrept, atunci trebuie să
acorde mai multă atenție când joacă.”
Camera scade într-o liniște murmură. Inima îmi bate în urechi.
„Mallory, Fox News. Ești prima femeie care a ajuns la Campionatul Mondial. Cu ce o
atribui?”
"Eu doar . . .” Mi-am muscat buza. „Numai la faptul că am avut o cale netradițională către
șah. Și nu a trebuit să sufere din cauza sexismului acestui mediu la fel de mult ca majoritatea
jucătoarelor. Nu am avut șansa să mă descurajez.”
„Deci nu crezi că ești mai bun decât toate femeile care au venit înaintea ta?”
"Nu deloc. eu...”
„Atunci, din moment ce nu ai participat niciodată la un superturneu, ce te face să fii calificat
să fii aici astăzi? De ce tu și nu altcineva?”
Eu inghit. "Eu doar . . .”
 Nimic. Am avut noroc. E o greseala. Nu sunt suficient de bun și...
„Omule” – Nolan pufni în microfon – „ea a câștigat literalmente turneul de calificare pentru a
fi aici. Ține pasul, vrei?”
Fox News își lasă ochii în jos, pedepsit. Arunc o privire spre Nolan, care chiar lucrează cu
mulțimea ca un stand-up comedian. Oamenii râd și un cuplu chiar aplaudă, pentru că îl găsesc
amuzant și îi place chiar și atunci când nu este simpatic. Vreau să țip la ei, știu. Am fost acolo.
Încă sunt.
„Mallory? AFP din nou. Relația ta romantică din trecut cu Nolan face acest campionat mai
complicat pentru tine? Vă va afecta în vreun fel jocul?”
Bine.
Probabil că sunt prost din partea mea, dar chiar nu credeam că vor merge acolo. Și sunt sigur
că nici moderatorul nu a făcut-o, pentru că îl simt încordat lângă mine.
Aproape că mă întorc către Nolan. Pentru că, să fim sinceri: orice altă întrebare grea, dificilă,
care ar fi putut să mă împiedice, a luat-o, a blocat, a deviat. Acesta, totuși. . . pur și simplu nu
poate. Și chiar dacă probabil că aș putea nega că relația noastră a fost vreodată romantică, sau
chiar să refuz să răspund, sau chiar să spun Adevărul, nu sunt pregătit pentru nimic din toate
astea. Așa că iau calea ușoară și mă aud spunând:
"Nu."
În camera murmură răsună ca o palmă și vreau imediat să o iau înapoi. Vreau să mă uit la
Nolan și să spun . . .
nu stiu ce. Dar e în regulă, pentru că nu am ocazia. „Foarte bine”, îl întrerupe moderatorul.
„Se pare că suntem presați de timp. Cred că o vom chema pentru azi, dar...
„O ultimă întrebare – Trent Moles, New York Times . În numele bunului sportivitate, ați putea
spune amândoi ce admirați cel mai mult la jocul adversarului?”
Moderatorul ezită, de parcă știe că această întrebare este o idee proastă. Dar apoi se uită în
stânga lui. "Desigur. Ai vrea să-l iei?”
Nolan nu ar face-o. Cel puțin, asta presupun când stă întins pe spate pe scaun, de parcă ne-am
întors la New York și îl privește pe Emil reușind să facă aluat, ca întreaga lume și zeci de conturi
de Instagram dedicate mâinilor și gropițelor și gambiturilor lui. nu privesc ca șoimii.
Dar apoi se schimbă. Îl privesc aplecându-se înainte, doar un centimetru, apoi altul, și
inspirând minut înainte de a vorbi în microfon. — Până la urmă, spune el. Simplu. Decisiv.
Inima zdrobitoare.
Este urmat de un moment de reculegere. Pentru prima dată, nimeni nu râde. Nimeni nu
vorbește. Nimeni nu mâzgălește note pe bloc. Nimeni nu ridică mâna pentru o altă întrebare.
Inima mea se apasă cu disperare de marginile pieptului meu.
Moderatorul își drese glasul și se întoarce spre mine.
„Mallory”, întreabă el. „Ce admiri cel mai mult la piesa lui Nolan?”
„Eu . . .”
Ce admir cel mai mult? Ce?
El este atât de dinamic.
 Luptă până la ultimul punct, folosind fiecare piesă, fiecare moment, fiecare resursă,
sângerând tabla de șah.
El este mortal și meticulos.
Este distractiv, interesant și imprevizibil.
El este o aventură .
Și acea încruntare pe frunte, când se gândește cum să facă următoarea mișcare cât mai
nucleară și haotică posibil. Mă face să vreau să întind mâna și să-i trag viziera- mâinile departe.
Mă face să vreau să o netezesc. Mă face să vreau să joc cel mai bun șah al meu și...
— Mallory?
Ridic privirea din sticla mea de apă din Fiji. Sunt un milion de ochi pe mine. Eu inghit.
"Dreapta. eu . . .”
Sunt pierdut de cuvinte. Sunt copleșit, măturat, dezorientat. Iar moderatorul dă din cap, apoi
zâmbește cu amabilitate.
„Ei bine, cred că răspunsul ei este nimic.” Câteva chicoteli forțate. Apoi mai mulți jurnaliști
ridică mâna, cerând o ultimă întrebare care nu va fi. „Vă mulțumesc că ați venit, tuturor. Desigur,
vom avea conferințe de presă mai lungi după fiecare joc, așa că sunt încântat să . . .”
Un angajat al FIDE îmi cere să mă ridic. Ea mă ia de cot ca să mă ghideze de pe podium. O
urmăresc pe lângă scaunul lui Nolan, iar când mâna mea îl lovește de omoplatul lui, nu sunt sigur
dacă este un accident sau o disperare.

Ies din cameră știind că nu s-a uitat la mine o singură dată.

RĂMUN LA GALĂ MAI MAI DE ZECE MINUTE. Îmi mestec a cincea bruschetă și îmi întind gâtul, în
căutarea umerilor largi și a buclelor închise la culoare, când Defne mă duce cu o mână pe
încheietura mâinii. „Bine, ți-ai făcut apariția. Acum plecăm.” Buzele ei roșii aprinse se lipesc de
un zâmbet politicos în timp ce mă încrucișează prin mulțime.
„Dar abia am ajuns acolo. Iar bruscheta este uimitoare .”
„Și trebuie să fii în pat până la nouă, deoarece mâine este cel mai important joc din cariera
ta.”
"Este? Pentru că, din câte știu eu, am doisprezece care vin.”
„Primul dă tonul, Mal.”
„Eu . . . Nu va fi nepoliticos să pleci?”
"Pot fi." Mă trage în sus pe scări. „Dar adversarul tău nici măcar nu s-a deranjat să apară.
Atâta timp cât grosolănia lui o eclipsează pe a ta, ești de aur.”
Așa ajung să-mi port jammies la 8:53, înfipt, perna lovită sub cap. Easton se strecoară pe
partea ei a patului, Darcy se ondulează chiar între noi, iar Sabrina se așează la picioarele saltelei.
O adevărată petrecere în pijama.
 „Conform antrenorului meu, ar trebui să dorm în cinci minute”, subliniez.
"Ah, da." Sabrina nu își ridică privirea de pe telefon. — O să vină și Defne să te rotească?
„Hai, Sabrina”, o mustră Easton. „Știi că ea are nevoie mai întâi de o schimbare a scutecului.”
Ne ceartăm cel mai mult timp despre ce să urmărim pe televizorul 8K. Apoi renunțăm la
găsirea unui film care să nu fie supus dreptului de veto de cel puțin o altă persoană și ne
mulțumim cu apariția videoclipurilor YouTube aleatorii. După nouă secole de filmări
surprinzător de violente de roller derby care mă fac îngrijorat pentru starea creierului Sabrinei,
Easton mă binecuvântează cu un joc de Dragon Age . Pentru un minut se simte ca și cum a fost
odinioară – noi doi, iar Solas fiind un nemernic pe ecran. Când mă întorc să-i rânjesc, constat că
deja îmi rânjește. Apoi îmi amintesc ceva și zâmbetul meu alunecă.
"Ce?" ea intreaba.
"Nimic. Doar . . .” dau din umeri. „Am văzut unul cu Nolan odată.”
„O joacă? Acea bijuterie de băiat este în DA ?”
"Nu chiar."
"Ah. Apropo, ți-am văzut conferința de presă. Bună treabă, făcând să pară că îl disprețuiești
total chiar și atunci când nu a spus nimic altceva decât lucruri super-facute despre tine.”
„ Nu am făcut-o .”
„Da, ai făcut”, spun Darcy și Sabrina în cor, fără să-și smulgă ochii de la televizor.
"Tot ceea ce." Îmi dau ochii peste cap. Pentru că au dreptate. „Nu a avut cu adevărat. . . Poate
a spus lucruri medii drăguțe, dar nu vă lăsați păcăliți. El nu a recunoscut prezența mea.”
„Mmm.” Easton dă din cap. „Te-ai gândit să-i recunoști primul? Poate fi de genul: „Hei, ce,
nu m-am referit la multele lucruri oribile pe care le-am spus despre tine”. ”
"Dreapta." îmi dresesc glasul. Întoarce privirea. "Nu."
— Și tu i-ai spus cățea ? întreabă Darcy.
Îmi înclin bărbia în sus și gemu. „Refuz să mă angajez pe acest subiect cu oricine care are
sub optsprezece ani sau cu oricine care are peste optsprezece ani, dar are nevoie de o discuție
motivațională de douăzeci și cinci de minute pentru a adăuga un emoji de inimă la un mesaj,”
declar. Dar zece minute mai târziu, în timp ce o doamnă texană alăptează un liliac rănit pentru a
reveni la sănătate (selecția lui Darcy), încep să compun un text. Cele mai recente bule albastre
sunt datate 9 ianuarie, miezul nopții: răspunsul la al meu Fie Emil e foarte bun la sex, fie îl evidențiază pe
Tanu, a fost Vrei să spui că nu e un corn de ceață care m-a trezit? Zâmbesc pe jumătate și scriu:
putem vorbi?
Apoi îl șterg. Și tastați din nou:
ai dreptate in unele lucruri. poate nu toate. dar reacţionează exagerat
Șterge.
știai că în jocul tău din 2016 împotriva lui Lal ai ratat șah-mat? regina plăcută, totuși.
Șterge, șterge, șterge.
imi pare rau
Șterge.
Bună.
 Nu apăs pe Trimite. Dar o las acolo, în caseta de tastare. Și când îmi pun telefonul la piept și
mă întorc să mă uit la televizor, mă simt cu câteva kilograme mai greu decât oricând.
După un meci – de obicei în timpul uneia dintre acele conferințe de presă despre care presupun
întotdeauna că vor avea doisprezece spectatori, dar sunt transmise în flux de sute de mii de
tocilari ca mine – oamenii mă vor întreba cum, într-un anumit moment, la un anumit moment al
jocului , am decis ce să fac. De unde ai știut să sacrifici pionul? De ce comertul asta? Rook e6 a
fost perfect – ce te-a făcut să te gândești la asta?
Oamenii mă întreabă. Și tot ce pot spune este: doar știam.
Instinctul, poate. Ceva înnăscut în mine care ajută șahul să se reunească ca o formă complet
formată. O înțelegere rudimentară, curată, a modului în care ar putea fi lucrurile dacă mă las să
urmez o cale.
Piesele îmi spun o poveste. Ei desenează imagini și îmi cer să le colorez. Fiecare dintre ele,
cu sutele de mișcări posibile, miliardele de combinații posibile, este ca o frumoasă țesătură de
fire. Îl pot desfășura dacă îmi place, apoi îl țes împreună cu alții pentru a crea o tapiserie
frumoasă. O noua tapiserie.
În mod ideal, o tapiserie câștigătoare.
Dacă nu ar fi fost tata, acel instinct ar fi rămas aspru, neîntors în mine. Dacă n-ar fi fost ani de
muncă asiduă, de exersare, studiu, analiză, gândire, retrăire, obsedat, joc, joc, joc , instinctul meu
ar valora foarte puțin. Dacă nu ar fi fost Defne, după ce a adormit timp de patru ani, ar fi rămas
latentă.
Dar tot l- aș avea. Dacă lucrurile ar fi fost altfel, instinctul meu ar fi totuși o minge brută de
necunoscute înnodate în mine: trezindu-mă la 3:05 dimineața în cea mai importantă zi din viața
mea, zbârnind în mine, trăgându-mă din pat.
Nici nu-mi amintesc să fi adormit. Televizorul este încă pornit, Netflix întrebând cu
înțelepciune dacă încă ne uităm la Riverdale și habar n-am de ce surorile mele au decis să se
infiltreze în camera mea în loc să se întoarcă în suita lor prea scumpă. Urcarea din pat necesită
coordonare de la Cirque du Soleil și o entorsă aproape la gleznă. Odată ce am urinat și am băut
ce a mai rămas în sticla mea de apă, pur și simplu nu sunt suficient de motivat pentru a mă
scufunda înapoi.
 Încerc să tac în timp ce îmi pun hanoracul CU Boulder al lui Easton. Se oprește chiar sub
pantaloni scurți și probabil că ar trebui să iau o haină și niște transpirații groase, dar nu mă
obosesc să aprind lumina pentru ceva mai cald și, în schimb, mă las să ies din cameră.
Holurile sunt tăcute și gelide. Marea, liniste. Nu există feriboturi, bărci, pescăruși, pentru că
toată Veneția doarme adânc. Cobor scările, rozul și albul strălucitor al podelelor de marmură
gheață pură sub picioarele goale, părul care sări peste umeri.
Nu știu încotro mă duc, dar știu în stomac că se simte bine. E bine, asta: să fii singur cu briza
mării nopții, să explorezi grădinile pustii, să inspiri mirosul de iarba si sare. Observ niște
luminițe în depărtare, din căsuța de sticlă în care voi petrece următoarele două săptămâni,
cufundat în șah și durere de inimă. Urmează poteca de piatră, tremurând, trasând pașii pentru
prima din treisprezece ori. Mă întreb dacă vine dimineața, calmul prețios pe care îl simt acum se
va încurca într-o grămadă de nervi expuși.
Mă opresc în loc când îl văd, dar nu mă sperie. Poate că ar trebui să fiu surprins să-l văd acolo
— ora, locul, coincidența nu au exact sens — dar instinctul îmi spune că e bine.
Acesta este motivul pentru care sunt aici: pentru Nolan.
Îmi dă spatele, stând în picioare în fața unui cadru familiar. Poza lui Marcus Sawyer a fost
mutată în casa de sticlă, flancată de alți trei - toți campionii mondiali care au fost încoronați aici,
la Veneția. Mâine, când începe primul joc, ei îi vor înconjura pe jucători. Plasează-le chiar în
istorie.
Mă uit la linia relaxată a umerilor lui Nolan și mă gândesc la următoarea mea mișcare.
Gândește-te să te întorci.
Gândește-te la membrele mele reci și la mormanul de surori din camera mea.
Gândește-te la părul lui dezordonat și la o cutie de Froot Loops și la ochii lui mari, când
spunea: Kasparov era acolo .
Gândește-te la el care mi-a înghițit buricul și la înclinația lui pentru Scotch Game și la felul în
care îmi plăcea atât de mult să fiu cu el, poate m-am speriat puțin.
Foarte speriat.
Următoarea mea mișcare este să merg în continuare. Orizontal, printr-o potecă neocupată.
Așa cum ar face un turn. Și Nolan. . . trebuie să mă audă deschizând ușa de sticlă și intru, dar nu
se întoarce. Nici el nu-mi recunoaște prezența. Continuă să studieze poza bunicului său, de la
ochi întunecați la ochi întunecați, o falcă încăpățânată la o sprânceană încăpățânată. Când vin să
stau chiar lângă el, suficient de aproape încât să-i simt căldura și să spun: „I-am studiat jocurile”,
răspunsul lui este simplu:
"Ai?"
Mi-a fost dor de vocea lui. Sau: Mi-a ratat felul în care sună vocea lui când suntem noi doi și
nimeni altcineva. Bogat. Mai jos decât de obicei. Dezbrăcat de hainele și marginile sale. Mi-a
fost dor să-l las să curgă prin mine.
— Pentru că nu am suportat să-l studiez pe al tău.
„Atat de plictisitor, nu.”
Expirez un râs tremurător. „Nu, este doar. . . Haide. Ştii."
El dă din cap, încă cu fața spre imagine. Luminile slabe joacă frumos pe pielea lui. "Stiu."
 „Da. Oricum." Îmi împing părul după ureche. Mi-ar plăcea să-i întâlnesc ochii, dar nu se va
întâmpla. Nu dacă vom continua așa. Nu dacă nu se va uita la mine. „Preferatul meu a fost cel pe
care l-a jucat împotriva lui Honcharuk la un moment dat, la începutul anilor optzeci. Tata Steel,
cred, pe vremea când se numea . . .”
„Hoogovens?”
„Da.”
„Meciul acela în care a oferit o remiză deși avea poziția pierzătoare?”
"Da." eu chicotesc. „Trebuie să fie o naiba să-l pun pe Marcus Sawyer să facă asta. Trebuie să
presupui că el vede ceva ce tu nu ești.”
"Dreapta. Încă nu-mi vine să cred că Honcharuk a acceptat în loc să-l plesnească.” El dă din
cap cu drag. "Dumnezeu. Ce mișcare nenorocită.”
„E clar că merge în familie”, spun eu. Râde puțin, tăcut, melancolic, și vreau imediat să dau
cu piciorul și să-l iau înapoi.
Îmi pare rău
Nu am vrut să spun
am mințit când
"Clar."
"Nu. Nu, eu. . .” Îmi acopăr ochii cu mâinile. Sunt un dezastru. Fac mizerie. „Nu am vrut să . .
. Pentru cât merită, nu cred că ești un nemernic. Sau manipulatoare. Sau egoist. Sau . . .” Neiubit
. „Sau majoritatea celorlalte lucruri pe care le-am sunat în New York, într-adevăr. Sau poate că
ești, puțin, dar nu mai mult decât orice alt jucător de șah din întreg universul. Nu mai mult decât
mine.” Încerc să respir adânc, iar aerul aproape că se sufocă dincolo de durerea din plămâni. „
Chiar nu m-am gândit la nimic din lucrurile pe care le-am spus. Și când te-am numit „nebun”. . .
Chiar mi-e rușine de asta. Am fost . . .”
Nu știu ce am fost. Dar Nolan o face. "Furios. Obosit. Doare și dorind să mă rănească la fel
de mult. Speriat din mintea ta.”
Imi inchid ochii. „ Absolut al naibii de groază.”
El dă din cap. Încă nu se uită la mine. „Nu am vrut niciodată să te manipulez, dar... . . îmi poți
plăti înapoi pentru părtășie, dacă te va face să te simți mai bine. Așa nu-mi vei datora nimic și vei
fi liber de mine.”
Stomacul meu se scufundă. „ Ați vrea să vă plătesc înapoi?”
Scoate un hohot de râs liniștit și, în cele din urmă, se întoarce către pe mine. Aerul nopții îmi
este aspirat din piept. — Ce mai faci, Mallory?
„Eu . . . Bun." După cum se dovedește, eu sunt cel care nu suportă să-i întâlnească ochii. Eu
sunt cel care studiază acum costumul impecabil al lui Marcus Sawyer. „Nu știu dacă sunt bun.
Dar sunt . . . mai bine decât am fost”, adaug, pentru că cred că vrea un răspuns real. "Este . . . Ai
avut dreptate. Despre felul în care m-am comportat, mai ales cu familia mea. Dar lucrurile au
fost mai bune. Bine." Mă scarpin pe gât. „ Am încercat să fiu mai bun. Mai puțin un ciudat de
control pe calea spre martiriu și mai mult un . . . persoană?"
 Mă studiază o secundă. Apoi îl simt că se mișcă înainte și mă încordez – prins, imobil, înșirat.
În așteptare. Ar putea să mă ia de mână. Ar putea să mă tragă de el însuși. Putea să-și înfășoare
mâna în jurul gâtului meu și să mă sărute la fel de tare ca odinioară.
Pur și simplu trage o șuviță de păr de unde mi s-a lipit de buze, se îndreaptă pe spate și spune:
„Și Darcy și Sabrina par bine.”
Sunt . . . ameţit. Dezamăgit. „I-ai întâlnit?”
„Am fost la o plimbare zilele trecute. Și i-am luat la gelato azi dimineață.”
„Nu mi-au spus.” mă încruntă.
„A fost foarte liniște, liniște. De când ești, mi s-a spus, cunoscută pentru că arunci accese
șuierate.”
mă încruntă mai tare. „De aceea ai întârziat la conferința de presă?”
El dă din cap. „Darcy trebuia să încerce fiecare aromă înainte de a se stabili pentru o
comandă. O problemă, deoarece mostrele nu sunt un lucru în Italia.”
„A trebuit să închipui un om de înghețată musculos cu un colier de aur?”
„Depinde. M-ar face asta mai mult sau mai puțin cool decât să-l mituiesc cu cincizeci de
euro?
Râd în dosul mâinii. Și după aceea mă uit la el și e serios încă o dată.
„Nolan...”
"Si mie imi pare rau. Despre ce am spus. Nu aveam dreptul să spun că ceea ce ai făcut pentru
familia ta nu este corect. Și știu că nu-mi pot imagina prin ce ai trecut cu tatăl tău.”
„De fapt, cred că poți.”
Mă studiază mai mult decât este confortabil. Galaxiile trec prin ochii lui negri și mă întreb
dacă această secundă ar putea dura un secol. Fie că universul ar putea fi doar eu și el,
înțelegându-ne într-o buclă pentru totdeauna. „Da. Poate pot."
îmi dresesc glasul. Bine. Aici merge.
„În spiritul de a recunoaște că m-am ascuns în spatele . . . o grămadă de lucruri — mai ales
mama, surorile mele și tata — și că am folosit ceea ce trebuia făcut ca un scut, am încercat să
exersez verbalizarea a ceea ce vreau . Ca să pot, știi, să-mi trăiesc viața pentru mine.”
"Bun."
„Da. De exemplu, acum știu că vreau să continui să joc șah. Profesional. Vreau să fie treaba
mea.”
Gura lui Nolan tresări. Ochii i se fac mari cu acea strălucire de băiețel pe care am ajuns să o
iubesc de la el. „Da?”
„Da. Deci voi face asta. Sau cel puțin o să încerc. Și . . . Prietenul meu Easton este aici, ceea
ce este frumos. Și ne-am împăcat. Dar odată ce plecăm, voi mai vrea să vorbesc cu ea în fiecare
zi. Deci voi doar. . . numi-o eu însumi. Voi face să se întâmple. Dacă nu suntem sus în fiecare
treaba altora până în ziua când murim, nu va fi din lipsa mea de a încerca.”
El dă din cap. „Corect.”
„Și, de asemenea, am tot vorbit despre tata acasă. Încet. Dar din ce în ce mai mult. M-am uitat
la unele dintre jocurile lui. I-am arătat lui Darcy în timp ce o învăț cum să se joace. Pentru că,
chiar dacă nu pot uita ce este rău, vreau să ne amintim tot ce este bun.”
 El știe exact ce vreau să spun. Îmi dau seama din răsucirea tristă a zâmbetului lui. "Ar trebui."
"Si deasemenea . . .” Înghit în sec dincolo de nodul din gât, cu degetele de la picioare aproape
înghețate încovoiate în podea. „De asemenea, m-am gândit la lucruri precum soarta,
coincidențele și trecutul. Sappy, știu. Și probabil că nu te-ai gândit niciodată la asta, dar când
eram copil și tu erai un copil abia mai mare, amândoi jucam șah, amândoi în aceeași zonă
geografică. Și din anumite motive nu ne-am întâlnit niciodată, dar trebuie să mă întreb dacă
poate am fost la același turneu sau la același club, doar în divizii diferite. Trebuie să mă întreb
dacă poate am jucat pe aceleași seturi de șah, unul după altul. Trebuie să mă întreb dacă eram
meniți să fim și nu ne-am simțit dor unul de celălalt. Pentru că când m-am oprit din joc, am
terminat. Gata . Au trecut anii, și ar fi trebuit să fie pentru tine și pentru mine, ar fi trebuit să fim
acea ratată și nimic mai mult. Dar turneul lui Defne a avut loc și a fost . . . a doua sansa." Respir
adânc, înfiorător. „Nu cred că cred în destin. Cred în deschideri solide și jocuri de mijloc care
arată inițiativă și tranziții rapide la finalul jocurilor. Dar nu mă pot opri să mă întreb dacă poate
universul a încercat să ne spună ceva și...
„Nu pot să cred că ai prefațat toate astea cu „probabil că nu te-ai gândit niciodată”. ” Tonul
lui Nolan este sec și amuzat și nu mai pot păstra cuvintele în mine.
„Vreau să fiu cu tine”, împing. Tremurat. Și atunci, când nimic nu explodează la revelație, o
repet mai ferm. "Vreau să fiu cu tine. Cat de mult pot. Atât cât mă vei avea.”
Am spus-o. Este acolo. L-am eliberat și îl urmăresc pe Nolan cu șomaj, în căutarea unui
răspuns, pentru orice fel de reacție emoțională. Dar ochii lui întunecați sunt la fel de inscrutabili
ca întotdeauna.
„Mă bucur că ai spus asta”, îmi spune el. Ca și cum ar complimenta o mișcare bună de șah.
Ca și cum acesta nu este cel mai mare salt pe care l-am făcut vreodată.
"De ce?"
Se uită la mine cu un mic zâmbet. Abia se observă, dar reușește cumva să răstoarne întregul
pământ. „Pentru că acum pot să-ți spun înapoi.”
Închid ochii, simțind că fiecare atom al meu se află în mijlocul unui eveniment seismic. Dar
Veneția este încă liniștită, orele de vrăjitoare, iar căldura lui Nolan este atât de aproape, încât mă
concentrează, mă întemeiază mai mult decât credeam că aș putea fi vreodată. „Ultima dată când
am vorbit, am spus o mulțime de lucruri care nu erau adevărate. Și am uitat să spun un lucru care
a fost. Adică am fost fericit cu tine. Zilele pe care le-am avut la New York au fost . . .”
Pare vag amuzat de incapacitatea mea de a-mi exprima emoțiile. "Bun?"
„Da. Foarte. Și mi-ar plăcea să am mai multe. Mult mai mult. Începând . . . acum, dacă se
poate. Chiar dacă . . .” Mă uit în jur și scot un râs înecat. „Acesta este un moment foarte prost din
partea mea.”
El zambeste. „Nu știu dacă sunt de acord.”
"De ce?"
Face semn cu capul către tablă. „ Suntem pe cale să petrecem mult timp împreună.”
"Dreapta. Există asta.” Mă scarpin pe ceafă ca să mă opresc să întind mâna spre el. Vreau să.
Dar poate că nu ar trebui. Dar vreau . "Apropo . . . din moment ce nu ești începător ca mine, ai
vreun sfat?”
 Își înclină capul, gânditor. „Asigură-te că iei micul dejun.”
"Dreapta. Mic dejun."
„Ceva cu proteine, dacă este posibil.”
"Bine." Aștept să continue. Încruntă când nu o face. „Serios, asta e? Tezaurizezi sfaturi?”
El ridică din umeri. "Asta e tot ce am."
— Haide, Nolan. Ai făcut trei dintre acestea.”
„Da. Dar acesta este diferit de orice alt campionat.”
"De ce este asta?"
Mă uit la el privindu-mă și mă plin de ceva căruia nu-mi pot pune un nume. — Pentru că când
sunt cu tine, Mallory, totul este diferit. Când sunt cu tine, vreau să joc mai mult decât vreau să
câștig.”
Ochii incep sa imi lacrimeze, dar nu sunt trist. Pentru prima dată după mult, mult timp, sunt
un milion de lucruri și trist nu este niciunul dintre ele.
— Știi, spun eu, făcând un pas mai aproape. Apoi altul. Apoi unul în el și e ca și cum ai păși
într-o lume nouă. O nouă eră a vieții mele. „Am citit multă teorie a șahului. Cărți mari și
plictisitoare. Și toți spun că atunci când se rezolvă șahul, când se joacă jocul perfect, ei spun că
va fi plictisitor. Pentru că inevitabil se va termina la egalitate.”
Îi simt zâmbetul în bătăile inimii lui. "Ei fac?"
Dau din cap.
"In regula, atunci." Brațele lui se închid în jurul meu. Buzele lui vorbesc în părul meu. Pieptul
lui se ridică și cade pe urechea mea și știu în intestine, așa cum știu șah, că aici trebuie să fiu.
„Va fi distractiv când le vom demonstra că se înșală.”
Șase ore și jumătate mai târziu, primarul Veneției, un bărbat înalt, cu o barbă neagră groasă și un
nume de familie greu de pronunțat, pune pionul reginei mele pe d4 în prima mutare ceremonială
a Campionatului Mondial de șah.
Camerele dau clic.
Spectatorii aplaudă.
Valurile împing cu răbdare în lagună.
Apoi primarul pleacă, închizând ușa de sticlă în urma lui, iar grădina se liniștește într-o liniște
liniștită.
Eu (Mallory Greenleaf; SUA; Clasament mondial: #1.843) arunc o privire la adversarul meu
(Nolan Sawyer; SUA; Clasament mondial: #1).
Îl găsesc că se uită deja la mine, cu un zâmbet cald în ochii lui întunecați.
Doi ani mai tarziu

URMĂTORUL CAMPIONAT MONDIAL DE ȘAH

ȘI FAPTUL CĂ TOȚI
VORBEȘTE DESPRE EL — EXPLICAT

De Eleni Gataki, corespondent senior la șah, BBC

Viitorul Campionat Mondial de șah, care va începe pe 15 martie, va fi cel mai vizionat din
istorie. Cu mult. Acesta este un eveniment bianual care, în formate în evoluție, are loc încă de
înainte ca oricare dintre noi să fie în viață (primul campionat a avut loc în New York City în
1886). Și totuși, este sigur să pariez că majoritatea oamenilor nu au auzit de Campionatul
Mondial de șah până în acest an. Deci, ce s-a schimbat și care sunt cei cinci factori care fac dintr-
o dată un meci de șah discutat aproape la fel de mult ca și Super Bowl? Ei bine, să începem de la
ceea ce este evident:

NOLAN SAWYER, NR. 1 JUCĂTOR DE ȘAH ÎN LUME

Sunt șanse, dacă ai auzit de un singur jucător de șah în viața ta, acesta este Fischer, Kasparov sau
Sawyer. Nepotul fostului campion mondial Marcus Sawyer, Nolan Sawyer (22 de ani) a fost un
fenomen încă din copilărie. Probabil ați văzut poze cu el arătând adorabil și învingând adversari
de patru ori vârsta lui la 8 ani, sau poate ați auzit de temperamentul său teribil și povestea despre
el învingându-l (nu numai la șah) jucătorul dezamăgit Malte Koch (deși asta este doar un zvon
neîntemeiat), sau s-ar putea să-l cunoașteți din anul în care a ajuns pe lista Time 's 100 Most
Influential People la vârsta de 15 ani. Adevărul rămâne, probabil că ați auzit de el. Iar
notorietatea lui a crescut doar cu . . .
MALLORY GREENLEAF, CINE . . . EXISTĂ.

În curând, care va împlini 21 de ani, Mallory Greenleaf este în prezent pe locul 5 în lume. . . si
totusi ea este campioana mondiala. Ar putea părea contraintuitiv, dar în timp ce campionul
mondial este determinat de un anumit turneu, clasamentul este o combinație a tuturor jocurilor pe
care le întreprinde un jucător.
Dar nu-l lăsa să te păcălească pe „josul” nr. 5 al lui Greenleaf: singurul motiv pentru care nu
este clasată mai sus este că drumul ei către șah a fost foarte neobișnuit. Absolvent de liceu din
New Jersey, cu un tată GM, Greenleaf a jucat în turnee neevaluate de la 5 la 14 ani, apoi a
revenit la șah la 18 ani, tocmai la timp pentru a triumfa în ultimul Campionat Mondial de șah,
care a avut loc în urmă cu doi ani la Veneția, Italia. Greenleaf l-a învins pe Sawyer în al
doisprezecelea meci, după unsprezece egaluri. Fiind prima femeie care nu doar s-a calificat, ci și
a câștigat un campionat de șah, ea a făcut titluri. Pentru abilitățile ei de șah, sigur, dar și pentru
că . . .

NOLAN SAWYER ȘI MALLORY GREENLEAF . . . BINE. E NEGLAR.

Zvonurile cu privire la o posibilă relație între cei doi jucători abundă, dar acestea nu au fost
confirmate, întrucât atât Sawyer, cât și Greenleaf au refuzat să răspundă la întrebări despre viața
lor privată. Acestea fiind spuse, sunt fotografiați în mod regulat împreună ținându-se de mână.
Potrivit postării ei pe Instagram, când Greenleaf și-a lăsat sora la Universitatea Brown toamna
trecută, Sawyer a fost prezentă. Surse apropiate celor doi au dezvăluit că locuiesc împreună în
același apartament din Tribeca care a fost cândva al lui Marcus Sawyer. Și apoi, desigur, a fost
îmbrățișarea lungă între ei care s-a petrecut în fața camerelor după ce Greenleaf l-a învins pe
Sawyer în Campionatul Mondial (de remarcat, într-un sport ai cărui jucători se limitează de
obicei la o strângere de mână). Mai există și faptul că acum trei luni Sawyer părea să se încline în
și jucăuș mușcă urechea lui Greenleaf în timp ce se îndepărta de jocul final de la Turneul
Internațional de Șah Linares, în care a învins-o. O mulțime de indicii au dat naștere la speculații,
dar încă nu se știe dacă Sawyer și Greenleaf vor fi în curând prima familie de șah sau sunt doar
prieteni buni. Si totusi . . .

NOLAN SAWYER ȘI MALLORY GREENLEAF VOR JUCA UNUL ÎMPOTRIVA ALELDE.

Când Nolan Sawyer a dominat turneul Challengers din acest an, adjudecând astfel un loc ca
adversar al lui Greenleaf la Montreal, posibilitatea ca următorul Campionat Mondial să fie o
aventură romantică a devenit emoționantă. Ar putea fi cei doi doar prieteni buni? Da, fără
îndoială. Dar dacă nu sunt? Ce se întâmplă dacă, pe lângă faptul că sunt adversari, ei se spală și
pe dinți unul lângă altul dimineața și cunosc ordinele celuilalt pentru a lua la pachet? Ce se
întâmplă dacă își pot citi gândurile unul altuia peste tabla de șah sau au glume în interior despre
slăbiciunile celuilalt?
Ideea este pur și simplu fascinantă. Și probabil că acesta este motivul pentru care atât de mulți
oameni s-au arătat interesați de șah în ultimii doi ani: mai întâi au fost atrași de strălucirea
acestor doi jucători talentați, apoi au decis să învețe ei înșiși să joace șah și apoi și-au dat seama
că . . .

ȘAHUL ESTE MISTO, DE fapt.

Vânzarea de orice legat de șah – seturi, cronometre, accesorii, tutoriale, cursuri online, aplicații –
a crescut în urma celui mai recent Campionat Mondial, iar valul este aici pentru a rămâne. Cel
mai notabil este că interesul pentru șah este, pentru prima dată în decenii, mai mare în rândul
femeilor decât al bărbaților. În plus, în prezent există mai multe femei și persoane nebinare în
Top 500 FIDE decât oricând. „Pentru că simțim că mediul ne este din ce în ce mai puțin ostil”,
ne-a spus GM Defne Bubikoğlu, antrenorul principal al Greenleaf și proprietarul clubului de șah
Zugzwang. Clubul ei a fost înfloritor, depășind oficial Marshall, clubul istoric de șah din New
York, ca membri.

ÎN CONCLUZIE . . .

Nu știm cum se va desfășura Campionatul Mondial. Dar știm că, din cauza circumstanțelor care
îl înconjoară, mai mulți oameni se vor acorda decât oricând și, pentru prima dată în decenii,
jucătorii de șah devin nume cunoscute. Și fie că aspectele mai suculente și mai romantice ale
acestui campionat sunt adevărate sau pur și simplu zvonuri, rămâne faptul că ele fac narațiuni
convingătoare.
Și dacă „le expediezi din greu” și „vrei să crezi”, s-ar putea să te bucuri de acest mic indiciu:
în urmă cu trei săptămâni, la un eveniment caritabil, Nolan Sawyer – care este un ratat notoriu de
rău – nu s-a oprit să răspundă la întrebări. de la jurnalişti. Dar martorii oculari au raportat că,
atunci când au fost întrebați ce simțea el despre posibilitatea ca Mallory Greenleaf să acumuleze
suficiente puncte pentru a-i lua locul nr. 1, el a zâmbit pur și simplu înainte de a pleca.
 Nota autorului

Studiul despre stereotipurile de gen și performanța la șah pe care Defne îl menționează în carte
este real. A fost publicat de Maass et al. în 2008 în Jurnalul European de Psihologie Socială și
apoi replicat de alte câteva grupuri de cercetare în următorul deceniu. Fapt amuzant: este studiul
care mi-a stârnit primul interes pentru șah.
În 2008 încercam să decid pe ce să mă concentrez pentru teza mea de licență, iar într-una
dintre clasele mele am dat peste conceptul de amenințare stereotipă: atunci când oamenii se
găsesc în situații în care grupul lor social este stereotipizat ca fiind inferior, ei sunt este mai
probabil să aibă performanțe slabe (recomand cu căldură să verificați studiul original al lui
Claude Steele pe această temă și orice al grupului lui Nalini Ambady, dar dacă vă întâlniți cu
pereți de plată, intrarea Wikipedia va fi potrivită). Am fost imediat interesat de idee și m-am
bucurat să aflu că în universitatea mea a existat un grup de cercetare privind amenințarea
stereotipului. Am început să le citesc studiile, sperând să-l conving pe unul dintre profesori să mă
ia ca consilier, am dat peste studiul de șah, iar restul e istorie. Bine, poate nu istorie, dar: am
învățat cum să joc jocul în copilărie (foarte prost), dar nu m-am gândit niciodată prea mult la
jucători . Nu știam despre decalajul de gen, dar odată ce am aflat, am început să aștept cu
nerăbdare să o văd rezolvată. Ideea de a povestea plasată în lumea șahului mi-a trecut prin cap
ani de zile – până în 2021. Așteptam cu nerăbdare să apară debutul meu pentru adulți și, în
sfârșit, era timpul să scriu „cartea mea de șah”. Dezvăluire completă: când vine vorba de șah, am
luat o mulțime (ȘI MULTE) de licențe poetice pentru a muta povestea de-a lungul (întrigă
înainte de realism?) și dacă le-ai observat. . . Îmi pare atât de rău. Sper că încă te-ai putut bucura
de călătoria lui Mallory și Nolan.
(De asemenea, în cazul în care sunteți interesat: prof a ajuns să mă ia pe mine!)
 Mulțumiri

Aceasta este cartea cinci sau poate șase (omg!!), și am cam rămas fără modalități de a scrie
mulțumiri organic, așa că iată o listă cu marcatori pentru plăcerea ta:
• Thao Le, agentul meu uimitor, care m-a încurajat și a spus că în sfârșit este timpul să-mi
scriu cartea de șah. Nu să fie premiul Oscar, dar ea este cu adevărat piatra mea în peisajul
dur al publicării și este foarte sigur să spun că fără ea aș pieri, ca un șobolan aluniță gol
expus la elementele crude.
• Sarah Blumenstock, editorul meu care urăște secțiunea, care a acceptat să-mi riscă YA
chiar dacă este editor pentru adulți (aproape ca și cum ar fi știut despre anxietatea mea
debilitantă și teama de schimbare).
• Liz Sellers. Ea este cea care a venit cu jocul de cuvinte rook-ie, btw. Faceți din această
femeie CEO-ul PRH chiar acum , vă rog!
• Polo Orozco, care mi-a dat lui Sarah și mie un sfat neprețuit care a ajutat ca cartea să fie în
cea mai bună formă, pentru cel mai bun public.
• Echipa mea de marketing și publicitate de la Berkley: Bridget O'Toole, Kim- Salina I,
Tara O'Connor, Kristina Cipolla. Le sunt recunoscător pentru ei și pentru tot ceea ce fac,
chiar dacă încă nu înțeleg pe deplin diferența dintre marketing și publicitate.
• Christine Legon și Natalie Vielkind, editorii mei directori, precum și Jennifer Myers,
editorul meu de producție și Laurel Robinson, redactorul meu.
• Lilith, care a ilustrat încă o dată coperta perfectă pentru că nu este capabilă decât de
măreție, precum și Vikki Chu și Rita Frangie, care au conceput coperta.
• Cindy Hwang (redactorul meu mare) și Erin Galloway (redactorul meu mare). Sunt cei mai
buni.
• Toți ceilalți de la Berkley și Putnam Young Readers.
• Toată lumea de la SDLA, în special Andrea Cavallaro, Jennifer Kim și Jess Watterson.
• Încântătorii mei agenți de film, Jasmine Lake și Mirabel Michelson.
• Prietenii mei. Ei știu cine sunt și până acum probabil s-au săturat să le citească numele în
mulțumirile mele.
• Taylor Swift. Știi ce ai făcut, Taylor.
Ali Hazelwood este autorul de bestseller-uri din New York Times , Ipoteza dragostei , precum și un scriitor de articole revizuite
de colegii despre știința creierului, în care nimeni nu se pricepe și veșnicia nu este întotdeauna fericită. Originară din Italia, a
locuit în Germania și Japonia înainte de a se muta în SUA pentru a urma un doctorat în neuroștiințe. Când Ali nu este la serviciu,
ea poate fi găsită alergând, mâncând prăjituri sau vizionand filme SF cu cei doi stăpâni ai ei feline (și cu soțul ei puțin mai puțin
felin).

CONECTAȚI ONLINE

AliHazelwood.com
EverSoAli

AliHazelwood

AliHazelwood
 Exploreaza ALIVERSE…

O alianță periculoasă între o mireasă vampir și un vârcolac alfa devine o dragoste

suficient de adânc încât să vă scufundați dinții în această nouă poveste de
dragoste paranormală din New York Times autor de bestselleruri al Ipoteza Iubirii .

Misery Lark, singura fiică a celui mai puternic consilier vampir din Sud-Vest, este o proscrisă din nou. Zilele ei în care
trăia în anonimat printre oameni s-au încheiat: ea a fost chemată să susțină o alianță istorică de menținere a păcii
între vampiri și dușmanii lor de moarte, Vârcolacii, și nu vede de ales decât să se predea în schimb. Din nou . . .

Vârcolacii sunt nemilosi și imprevizibili, iar Alpha lor, Lowe Moreland, nu face excepție. Își conduce haita cu autoritate
absolută, dar nu fără dreptate. Și, spre deosebire de Consiliul Vampirului, nu fără sentiment. Din felul în care
urmărește fiecare mișcare a lui Misery, este clar că nu are încredere în ea. Dacă ar fi știut câtă dreptate are. . .

Pentru că Misery are propriile ei motive pentru a fi de acord cu această căsătorie de conveniență, motive care nu au
nicio legătură cu politica sau alianțele și totul de-a face cu singurul lucru de care i-a pasat vreodată. Și este dispusă
să facă tot ce este necesar pentru a-și recupera ceea ce este al ei, chiar dacă înseamnă o viață singură pe teritoriul
Were. . . singur cu lupul.
 Exploreaza ALIVERSE…

Fizicienii rivali se ciocnesc într-un vârtej de dispute academice și falsuri la

întâlniri în această comedie romantică încântătoare STEMinist.

Numeroasele vieți ale fizicianului teoretician Elsie Hannaway au ajuns în sfârșit din urmă. Ziua, ea este profesor
adjunct, chinuiește la laboratoarele de notare și predă termodinamică în speranța de a obține un mandat. Până în
altă zi, Elsie își compensează salariul inexistent oferindu-și serviciile ca o iubită falsă, valorificând abilitățile ei plăcute
oamenilor perfecționate de experți pentru a întruchipa orice versiune a ei de care are nevoie clientul.

Sincer, este un concert destul de dulce – până când versul ei Elsie, construit cu grijă, se prăbușește. Pentru că Jack
Smith, fratele mai mare enervant de atractiv și arogant al clientului ei favorit, se dovedește a fi fizicianul experimental
cu inima rece care i-a distrus cariera mentorului și a subminat reputația teoreticienilor de pretutindeni. Și el este
același Jack Smith care conduce departamentul de fizică de la MIT, stând chiar între Elsie și jobul ei de vis.

Elsie este pregătită pentru un război total de sabotaj academic, dar... acele priviri lungi și pătrunzătoare? Nu trebuie
să fie altceva decât adevăratul ei sine când e cu el? Căderea pe orbita unui experimentalist o va tenta în cele din
urmă să-și pună în practică teoriile cele mai păzite despre dragoste?
 Exploreaza ALIVERSE…

Când un om de știință este forțat să lucreze la un proiect cu nemesisul ei,

rezultatele sunt explozive.

Bee Königswasser trăiește după un cod simplu: ce ar face Marie Curie? Dacă NASA i-ar oferi conducerea unui
proiect de neuroinginerie – un vis literal devenit realitate – Marie ar accepta fără ezitare. Duh. Dar mama fizicii
moderne nu a trebuit niciodată să conducă împreună cu Levi Ward.

Sigur, Levi este atrăgător într-un fel înalt, întunecat și pătrunzător. Dar Levi și-a exprimat foarte clar sentimentele față
de Bee la școala de licență – dușmanii sunt cel mai bine angajați în propriile galaxii, departe, departe.

Dar când echipamentul ei începe să dispară și personalul o ignoră, Bee ar putea jura că îl vede pe Levi devenind un
aliat, susținându-i piesele, secundându-i ideile... devorându-o cu acei ochi. Posibilitățile îi fac toți neuronii să
funcționeze.

Dar când vine timpul să facă o mișcare și să-și pună inima în joc, există o singură întrebare care contează: ce va face
Bee Königswasser?
 Exploreaza ALIVERSE…

Când o relație falsă între oameni de știință întâlnește forța irezistibilă a atracției,
ea aruncă în haos teoriile atent calculate ale unei femei despre dragoste.

Ca doctorat în anul trei. candidată, Olive Smith nu crede în relații romantice de durată, dar cea mai bună prietenă a ei
crede și asta a făcut-o în această situație. A convinge pe Anh că Olive este pe drumul ei către o viață fericită pentru
totdeauna va fi întotdeauna dificil, oamenii de știință au nevoie de dovezi. Așa că, ca orice femeie care se respectă,
Olive intră în panică și sărută primul bărbat pe care îl vede.

Bărbatul ăsta nu este nimeni altul decât Adam Carlsen, un tânăr profesor și bun cunoscut. Acesta este motivul
pentru care Olive este uimită atunci când acceptă să-și păstreze șarada secretă și să fie iubitul ei fals. Dar când o
mare conferință de știință se încurcă și Adam o surprinde din nou cu sprijinul lui neînduplecat (și cu abdomenul
neînduplecat), micul lor experiment se simte periculos de aproape de ardere.

Olive descoperă curând că singurul lucru mai complicat decât o ipoteză despre dragoste este să-și pună propria
inimă sub microscop.