Statul comunist versus statul natural

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

De fapt titlul ar fi trebuit să fie „Statul stângist” ori „Statul de Stânga”, pentru
că este vorba despre concepția Stângii (politice) despre stat. Doar că în clipa
de față ”Stânga = (Neo)Comunism” este o realitate foarte clară. Și, prin
urmare, mult mai ușor de înțeles. Pentru că, în fapt, dincolo de filosofări
sterpe, Stânga se reduce, real, la Comunism (acesta este fie ținta, fie chipul de
după mască al formelor de Stânga ce pretind a nu fi comuniste).
Rândurile mi-au fost inspirate din încercarea unui ziarist de a vorbi despre
„statul minimal”. Persoana în cauză a început cu afirmația extrem de gravă
(și tipică gândirii comuniste).
„Ca orice alt tip de stat, statul minimal este un furnizor de bunuri ”.
Înainte de a replica la această afirmație, să redăm întregul paragraf din care face
parte:

„Ca orice alt tip de stat, statul minimal este un furnizor de bunuri. El oferă
tuturor cetățenilor săi două tipuri distincte de bunuri: protecție față de
agresiunile care pot fi comise împotriva comunității tuturor cetățenilor săi și,
pe de altă parte, protecție față de agresiunile care pot fi comise împotriva
fiecărui cetățean luat ca individ distinct de toți ceilalți. Cu alte cuvinte, statul
minimal își derivă legitimitatea din chiar dubla sa funcție de protecție: clasa
tuturor indivizilor este protejată de agresiune cu ajutorul unei armate, iar
indivizii, fiecare în parte, sunt protejați prin sistemul de legi și de tribunale, ca
și prin serviciile de poliție.”
Acest text, inclusiv prima afirmație, constituie viziunea Stângii asupra statului
și asupra raporturilor dintre Stat și cetățeni: contractul social.
Doar că totdeauna conceputul este prezentat ca un fel de realitate (evidentă),
ca un „adevăr absolut”, și nu, așa cum este, ca viziune politică stângistă /
comunistă (excepțiile de prezentare, extrem de rare, confirmă regula).
Repet aici realitatea și previn împotriva propagandei de Stânga:
Statul nu este „un furnizor de bunuri”, statul nu „oferă cetățenilor săi” nimic,
statul nu deține armata, statul nu deține puterea legislativă, statul nu
deține justiția, statul nu deține serviciile de poliție ș.a.m.d. decât în
gândirea și practica politicianistă a Stângii, a Comunismului .
În realitate,
Statul e forma de (re)prezentare a comunității umane dintr-un anume
loc, atât față de membrii săi, cât și față de oamenii și comunitățile din afară.
Prin membrii comunității se înțeleg atât oamenii, cât și comunitățile mai mici,
care împreună alcătuiesc acea comunitate.

1
Județele și plaiurile românești vechi, ducatele sau voievodatele românești
vechi, cnezatele sau jupanatele etc. sunt toate „țări” în limba română veche.
Atât în înțelesul de locuri (cu o anume încărcătură culturală, emoțională etc.),
dar și în înțelesul de state.
Concepția Culturii Române Vechi, după care
O țară este alcătuită din multe țări, cea mai mică fiind familia.
este și singura concepție adevărată, naturală și coerentă asupra statului.
Merită observat că întemeietorii SUA (Părinții Fondatori) au căutat cea mai
firească, adică cea mai naturală formă de stat. Menită să asigure maximul de
demnitate personală și comunitară în paralel cu unitatea națională.
Ca rezultat, au creat o federație de state egale (indiferent de populație sau
dimensiuni), în care au o mare libertate (de tip statal!) „orașele” (de multe ori
cătune sau sate) și „comitatele” ( county = comitat, adică teritoriul condus de
un comite, după româna veche, sau conte astăzi). Repetăm faptul că „orașele”
și „comitatele” americane au, conform Constituției SUA, o mare libertate de
tip statal: au dreptul la propriile legi, fapt de multe ori privit strict anecdotic
sau exotic, dar prea puțin înțeles ca semnificație profundă.
Ca și în cazurile americane și românești vechi (tradițional românești!), statul
natural este însuși poporul. Este totalitatea obștilor, mici și mari, este
numele dat exprimării publice a poporului. De pildă,
Armata și poliția sunt cetățenii în orice stat natural, în orice țară liberă .
Acolo unde forțele armate sunt ale unor structuri autonome față de voința
populară avem o dictatură, o tiranie, un despotism. Acestea pot fi într-o fază
de început, de uzurpare, adică de preluare vicleană, ascunsă, treptată, a
puterii de la popor către mafia numită „stat”. Sau pot fi într-o fază avansată, în
care mafia tâlharilor numiți „funcționari de stat și politicieni” a preluat deja
puterea de la cei pe care ar trebui, teoretic, să îi reprezinte.
În orice țară liberă, în orice stat liber, cetățenii sunt înarmați (și liberi
să se înarmeze).
Prin contrast,
În orice dictatură cetățenii sunt dezarmați iar puterea armată aparține
strict dictatorilor.
O altă deosebire clară, evidentă, absolută, între statul natural și statul comunist
este impozitul/taxa pe proprietate.
O proprietate nu poate fi impozitată sau taxată, pentru că atunci nu
mai este proprietate, ci un bun închiriat (arendat).
Altfel spus,

2
Într-un stat liber nu există impozit sau taxă pe proprietate;
proprietarul este stăpânul proprietății sale.
Prin contrast,
Într-un stat comunist, dictatorial, sclavagist, există taxe și/sau impozite
pe așa-zisele proprietăți, care sunt astfel însușite de „stat” (= mafie),
„proprietarii” devenind chiriași sau arendași ai acelor proprietăți.
Este mai mult decât de la sine înțeles că o proprietate în sine nu poate fi
subiectul unor taxe; taxele se plătesc pentru servicii primite, iar pentru simpla
existență nimic și nimeni nu poate fi considerat ca primind un serviciu. Cu
excepția situației în care cineva (= statul tâlhăresc) se substituie lui
Dumnezeu, Dătătorul de viață!
Este mai mult decât de la sine înțeles că o proprietate în sine nu poate fi
subiectul unor impozite: existența impozitului pe proprietate anulează
dreptul de proprietate (și îl transformă într-un drept de chirie/arendă).
Toate aceste principii și realități pot fi constatate factual: într-o privire asupra
formelor vechi de stat sau țară. La Români, dar și la celelalte popoare.
Sau printr-o cercetare deschisă, obiectivă, științifică, asupra principiilor
fondatoare ale Statelor Unite ale Americii. Părinții Fondatori ai SUA au revenit
la principiile naturale, la statul natural, pe cât le-a fost cu putință.
P.S. Dacă am vorbi de stat în afara cetățenilor (ceea ce deja înseamnă că nu
mai este stat natural!), am putea, cel mult, să vedem statul ca prestator de
servicii pentru cetățeni. În niciun caz statul nu este și nu a fost vreodată
„furnizor de bunuri”, așa cum nu a fost niciodată „producător de bunuri”. A pretinde
că statul e furnizor de bunuri este la fel de (i)logic cu a pretinde că vânzătorul de la
magazin e furnizor de bunuri. Totuși apare această pretenție, că statul ar fi furnizor și
chiar producător de bunuri, pentru că pretenția justifică tâlhărirea cetățenilor.

Funcționează aici extrem de bine o strategie bipolară ori schizoidă a Comunismului :

ceea ce și când convine mafiei este al poporului, ceea ce și când
convine mafiei este al statului.
De exemplu, hotărârile („deciziile”) sunt luate de tâlhari (= funcționarii de stat
și politicienii statului comunist), dar vina pentru rezultate e atribuită poporului.
Un exemplu simplu și recent e cumpărarea produselor „medicale” de extrem
de proastă calitate zise „vaccinuri Pfizer”; o „decizie” a unor funcționari și
politicieni ai statului tâlhăresc, pe care trebuie să o plătească cetățenii.
Se poate vedea astfel că statul nu „furnizează bunuri”, că nici nu are de unde:
tot ce deține statul este furat de la cetățeni.
Iar apoi statul „vinde cetățenilor” ceea ce a obținut de la ei!
Această schemă tâlhărească este esența statului comunist.
Sursa: https://mihaiandreialdea.org/2024/01/29/statul-comunist-versus-statul-natural/