4.

Esența discuțiilor problemelor dezvoltării politice a luimii după încheierea

razboiului rece
Secolul XX poate fi caracterizat drept un secol al conflictelor,al tensiunilor,al
alintelor,fiind determinat de o impresionanta cursa a inarmarilor.Lumea a fost lovita de
doua Mari Razboaie Mondiale,asa incat se putea crede ca la sfarsitul celui de-al Doilea
Razboi Mondial lucrurile se vor linisti,iar diplomatia va lua locul puterii armelor.Cu toate
acestea perioada postbelica avea sa se transforme intr-o lupta prelungita si dureroasa
pentru realizarea in fapt a reglematarilor care scapasera printre degete conducatorilor
inainte ca razboiul sa ia sfarsit.Vechii aliati SUA si URSS vor trece acum in tabere
adverse,suspectandu-se una pe cealalta si marindu-si constant capabilitatile.Fenomenul
care a caracterizat perioada postbelica(pe o durata de 40 de ani)si a influentat relatiile
internationale in tot acest timp poarta numele de razboi rece. Daca ar fi sa dam o definitie
clasica a razboiului rece se remarca faptul ca acesta reprezinta o confruntare
deschisa,nonmilitara si limitata care s-a dezvoltat dupa cel de-al doilea razboi mondial
intre doua grupuri de state care aveau ideologie si sisteme politice diametral opuse.Intr-un
grup se aflau Uniunea Sovietica si aliatii ei-carora li se spunea Blocul Rasaaritean,iar cel de-
al doilea grup era format din Statele Unite si aliatii sai numindu-se Blocul Occidental. Karl
von Clausewitz a definit razboiul drept continuarea politicii cu alte mijloace. Prin extensie
Razboiul Rece poate fi definit drept un conflict purtat cu alte mijloace,nevatamatoare.
La inceputul anilor '90, in contextul prabusirii comunismului, SUA lansa conceptul
"noii ordini mondiale", care trebuia sa atinga punctele de convergenta in ceea ce privea
viitorul noii Europe. Abordarile americane porneau de la principiile de baza potrivit carora
era necesar ca Statele Unite sa ramana in Europa pentru a contrabalansa puterea unei Rusii
destructurate si totodata pentru a oferi stabilitate pentru ca Europa Occidentala sa se poata
extinde spre Est prin intermediul democratiei. De asemenea, prezenta americana pe
"batranul continent" era o necesitate pentru organizarea unei ordini durabile dupa
Razboiul Rece, in care fostii adversari ideologici si militari sa fie reuniti intr-un sistem
comun de securitate. In primul rand, era necesar ca NATO sa supravietuiasca pericolului
pentru care fusese creat, deoarece Alianta asigura puntea de legatura dintre securitatea
europeana si cea nord-americana, fiind capabila sa apere intreaga comunitate. In schimb,
planificatorii Pentagonului luau in calcul reducerea fortelor americane si totodata
transformarea NATO, pentru adaptarea la contextul post-Razboi Rece, pentru armonizarea
responsabilitatilor strategice americane si europene.
Relatia dintre Statele Unite si Europa merita discutata pe parcursul unui alt capitol.
Era nevoie de o extindere a Aliantei catre Est, ceea ce s-a facut in urmatorii zece ani pe
fondul destramarii Pactului de la Varsovia (n.r. - OTV). Pe de alta parte, era necesara
reducerea armamentelor nucleare si a fortelor conventionale din Europa, astfel incat
fortele ruse sa nu devina preponderente intr-o Europa demilitarizata, in timp ce
capabilitatile europene trebuiau adaptate noilor pericole. In acest context, SUA si-a asumat
rolul de principal sustinator al unitatii Europene in ceea ce priveste strategia comuna de
securitate, precum si indivizibilitatea securitatii transatlantice. Angajamentul in fata
americanilor a supravietuit si dupa diminuarea agresiunii sovietice si nasterea Europei
Unite, dornica sa-si asume responsabilitatea pentru stabilitatea si securitatea din Europa.
Prezenta americana trebuia diminuata din afacerile europene pentru a putea fi
redirectionata spre dimensiunea economica si de securitate, pentru a putea fi mai logica. In
acest sens, George Bush declara, in discursul din Olanda, premergator summitului de la
Maastricht, urmatoarele: "Exista pericolul ca vechii aliati din Razboiul Rece sa se
transforme acum in noii adversari economici - combatantii din Razboiul Rece au devenit
combatanti in plan economic". In consecinta, dupa 1990, cele doua domenii - economic-
comercial si politic-de securitate - au interactionat si s-au suprapus. Imediat dupa 1989-
1991, bipolarismul in relatiile internationale a fost inlocuit cu unipolarismul exprimat de
prestigiul si existenta unei singure puteri, creand pericolul unei 'actiuni globale
neinfranate' . Astfel, prabusirea comunismului a generat o adevarata 'anarhie' a sistemului
mondial, manifestata prin razboaie etnice in Iugoslavia si fosta URSS, razboaie civile in
numeroase state africane, in Columbia, toate aceste fenomene grave avand loc pe fondul
recrudescentei terorismului si recesiunii economice severe in unele state ale lumii, mai ales
in cele slab dezvoltate. Istoria a demonstrat ca daca sistemul mondial intra in criza, dupa o
perioada de degringolada socio-politica, apare o noua ordine mondiala. Iar in momentul de
fata ne aflam intr-un proces de refacere a acesteia si de reformare constitutionala
internationala.
Zbigniew Brezezenski evidentia faptul prabusirea blocului sovietic plaseaza Statele
Unite intr-o situatie fara precedent.Statele Unite au devenit dintr-o data prima si sigura
adevarata putere globala.11Acest lucru poate atrage dupa sine si consecinte negative,asa
cum reliefeaza Samuel Huntington.Acesta a analizat inca din 1997 pericolul pe care-l
reprezinta pentru SUA actiunea de a conduce singura lumea, atragand atentia ca
'insingurarea' are drept consecinta majora proiectarea intregii raspunderi mondiale asupra
unei singure tari. Pornind de la aprecierea lucida a raporturilor internationale, autorul
american a formulat opinia ca dupa un 'moment de unipolaritate', lumea va traversa cateva
decenii de 'uni-multipolarism', urmand ca secolul al XXI-lea sa fie prin excelenta un secol de
multipolarism.12 Realitatea a demonstrat ca unipolarismul nu a putut fi o solutie de durata
pentru omenire. Asa cum observa, corect, Henry Kissinger, ceea ce este nou in legatura cu
noua ordine internationala pe cale de a se naste este ca 'SUA nu pot nici sa se retraga din
lume, nici sa o domine' 13. Avand o diversitate si complexitate economica, sociala,
culturala, lumea de azi nu poate sa existe decat prin manifestarea expresa a unor eforturi
conjugate si bine constientizate. " Razboiul imaginar",asa cum a fost considerat razboiul
rece de autorul Mary Kaldor ramane o importanta sursa de cercetare,este un subiect ce nu
se va epuiza prea curand,cu atat mai mult cu cat sfarsitul Razboiului Rece a dat tonul unei
noi configurati mondiale care pare sa fie valabila si azi.