UNIUNEA NAŢIONALĂ A COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI

– UCECOM –

SECURITATEA ÎN LUCRĂRILE DE MENTENANȚĂ

- Ghid orientativ de bune practici -

2013
 CUPRINS

I. Mentenanţa
a) Mentenanţa preventivă
b) Mentenanţa corectivă
II. Mentenanţa - o activitate cu risc ridicat
III. Pericole, riscuri şi consecinţe pentru sănătate
a) Fizice
b) Chimice
c) Biologice
d) Psihosociale
e) Accidente de toate tipurile
IV. Reguli de bază pentru o mentenanţă corectă
a) Planificarea
b) Asigurarea securităţii zonei de lucru
c) Utilizarea echipamentelor corespunzătoare
d) Desfăşurarea activităţii conform planificării
e) Realizarea verificărilor finale
V. Securitatea lucrărilor de mentenanţă în practică
VI. Mentenanţa - o imagine statistică în lume
Anexa: Bibliografie - cadrul legislativ în vigoare

2
 I. MENTENANŢA

Mentenanţa reprezintă ansamblul de măsuri tehnice, administrative și de

management întreprinse pe parcursul ciclului de viaţă al unui echipament – un punct de
lucru, clădire, echipament de muncă sau mijloc de transport – destinate menţinerii sau
readucerii acestuia într-o stare în care poate îndeplini funcţia necesară pentru asigurarea
funcţionării sistemului la un grad cât mai ridicat. Cea mai importantă sarcină a
mentenanţei este de a asigura disponibilitatea echipamentelor pe termen lung.
Mentenanța înseamnă păstrarea în stare de funcționare și în deplină siguranță a
locului de muncă, a structurilor, echipamentelor, mașinilor, mobilierului și facilităților
acestuia, precum și asigurarea că starea acestora nu se deteriorează.
Mentenanța este un proces care atinge toate domeniile securității și sănătății în
muncă, vizează fiecare loc de muncă și privește personalul de la toate nivelurile (nu
numai lucrătorii responsabili cu efectuarea mentenanţei).
La nivel european, întreţinerea locurilor de muncă reprezintă, în primul rând, o
obligaţie legală. Începând cu anul 1989, au fost adoptate o serie de directive europene
care stabilesc cadrul general de cerinţe minime privind protecţia lucrătorilor. Aceste
directive se aplică și activităţilor de mentenanţă. Printre acestea se numără directiva-
cadru care impune angajatorilor să realizeze o evaluare a riscurilor la locul de muncă.
Mai mult decât atât, angajatorii au obligaţia morală de a proteja securitatea și
sănătatea lucrătorilor în fiecare aspect al activităţii acestora și nu trebuie să se limiteze
doar la respectarea obligaţiilor legale.
Din punct de vedere financiar, înţelegerea greșită a activităţilor de mentenanţă este
extrem de costisitoare, putând implica pierderi de venituri, amenzi, cheltuieli asociate
proceselor judiciare, reducerea productivităţii și pierderea reputaţiei societății.
Mentenanţa în condiţii de securitate este în interesul angajatorilor. Gestionarea
corespunzătoare a securităţii și sănătăţii în muncă este benefică societății, fiind o
caracteristică a organizaţiilor eficiente. Prin mentenanţă se stabilește legătura între
gestionarea corespunzătoare a securităţii și sănătăţii în muncă și procedurile de
asigurare a calităţii (un utilaj bine întreţinut va realiza produse de calitate superioară).
Există două tipuri de abordare a mentenanței:
a) Mentenanța preventivă sau proactivă - prevenirea defecţiunilor prin acţiuni
planificate și programate; sunt efectuate verificări și reparații sistematice, la intervale
prestabilite, chiar și atunci când acest lucru nu este în mod evident necesar. Aceste
activități sunt planificate în conformitate cu instrucțiunile producătorului și cu politica
managerială și au ca scop reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare care
conduc la avaria echipamentului de muncă sau a instalațiilor. Mentenanţa periodică,
planificată și efectuată corect este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii
echipamentelor, utilajelor şi mediului de lucru contribuind la eliminarea pericolelor de
la locul de muncă și poate să prevină defectarea subită și neașteptată.
Tipurile de mentenanţă preventivă sunt următoarele:

3
  Mentenanţa sistematică, respectiv mentenanţa realizată printr-un plan de
mentenanţă prin activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale,
constituite în „planul de exploatare şi reparaţii".
Sisteme de întreţinere şi reparaţii preventive:
- sub forma reparaţiilor planificate de tipul revizii tehnice (RT), reparaţii curente
de gradul 1 (RC1), gradul 2 (RC2), reparaţii capitale (RK);
- sub forma verificărilor periodice (Vp), reviziilor parţiale (Rp) şi a reviziilor
generale (Rg);
- pe grupe de utilaje prin stabilirea frecvenţei intervenţiilor.
Acest tip de mentenanţă poate produce erori în planificarea începerii mentenanţei,
întrucât nu ţine seama de orele de funcţionare efectivă a echipamentului de muncă,
existând riscul ca mentenanţa să înceapă prea devreme (în cazul în care acesta a
funcţionat puţin timp) sau echipamentul să se defecteze înainte de momentul planificat
pentru începerea mentenanţei (pentru că a fost foarte intens folosit).
 Mentenanţa predictivă, respectiv mentenanţa realizată prin compararea
parametrilor măsuraţi cu limitele tehnologice ale elementelor/subansamblurilor
echipamentelor de muncă sau a instalaţiilor, având scopul de a detecta, analiza şi corecta
eventualele probleme înainte ca ele să apară urmând ca intervenţiile de mentenanţă să
fie realizate înainte de apariţia defectului.
Abordarea predictivă poate fi aplicată pentru problemele oricărui echipament, dacă
se pot măsura diverşi parametri, precum: vibraţiile, temperatura, presiunea, tensiunea,
curentul, rezistenţa etc. Trebuie să existe o limită din punct de vedere tehnologic astfel
încât o problemă să poată fi detectată în timpul verificărilor de rutină. De asemenea,
limita trebuie să fie destul de joasă pentru a detecta problema înaintea defectării
echipamentului. Corectarea traseului problemei este cheia mentenanţei.
Ciclul mentenanţei predictive
Odată ce un echipament a fost introdus sub urmărire din punct de vedere al
mentenanţei, acesta intră în ciclul mentenanţei predictive: parametrii stabiliţi trebuie
măsuraţi periodic (săptămânal, de două ori pe săptămână sau lunar). Dacă măsurătorile
depăşesc limitele impuse, aceştia trebuie urmăriţi şi analizaţi în continuare. După ce
sursa problemei a fost determinată, se poate alege modul cel mai bun pentru repararea
defectului. Dacă limita privind determinarea defectului este destul de joasă, va fi destul
timp pentru a repara defectul înainte ca o avarie să apară şi, în acest scop, trebuie făcută
o cerere pentru reparaţie. Echipamentul trebuie să reintre periodic în programul de
monitorizare.
Timpul de utilizare a echipamentelor
În rândul echipamentelor există o rată a defectării premature. Cele mai multe dintre
echipamentele care supravieţuiesc perioadei defectării premature vor continua să se
comporte bine, doar cu câteva defectări ocazionale. În timp rata defectării va creşte până
la „moartea” echipamentului.

4
 Defecțiunile care apar sunt cauzate de fenomene fizice identificabile. În funcţie de
complexitatea echipamentului, pot fi câteva părţi ale echipamentului care vor ceda,
oricare din acestea putând duce la defectarea echipamentului. Aceste evenimente apar
de obicei cu trimitere la procesele fizice şi datorate tipului de material sau modului de
utilizare al echipamentului. Proprietăţile fizice ale materialului precum şi mulţi
parametri utilizaţi în predicţia defecţiunilor provin din studii empirice şi prin aplicarea
analizelor statistice pe baza defectelor constatate.
Definirea limitelor
Măsurătorile parametrilor fizici nu sunt îndeajuns pentru a detecta efectele
distructive asupra echipamentelor sau proceselor. Este foarte important să se stabilească
limitele schimbărilor de parametri de la care echipamentul se poate defecta. O metodă
pentru a găsi limitele cerute, este aceea prin care un număr de defectări pot fi observate
înainte de limita de siguranţă stabilită. Managementul mentenanţei predictive necesită
limite de testare şi în acelaşi timp monitorizarea altor factori asupra echipamentului.
Oricând timpul permite, echipamentul trebuie dus la service şi inspectat pentru a detecta
orice defecţiune. Ideal ar fi ca limita măsurătorilor să fie stabilită ca valoare sub punctul
în care defecţiunea este ireparabilă sau foarte scumpă, multe limite tehnologice fiind
deja stabilite de către producătorii de echipamente.
Diferenţa dintre cele două tipuri de mentenanţă (sistematică şi predictivă) constă
în diferenţa dintre modalităţile de determinare a momentului când trebuie efectuată
mentenanţa preventivă.
Avantajele mentenanţei preventive
Se consideră uneori, că mentenanţa preventivă este foarte costisitoare: vor costa
mai mult opririle echipamentului de muncă şi costurile operaţiilor de mentenanţă
planificate decât costurile reparării acestuia când el nu mai poate funcţiona normal.
Aceast lucru poate fi adevărat, eventual, în cazul unor componente ale echipamentului,
dar dacă se iau în considerare pe timp mediu şi lung timpii opririlor accidentale,
diferenţele de costuri avantajează fără dubii mentenanţa preventivă.
Avantajele de bază ale utilizării mentenanţei preventive sunt:
- mărirea fiabilităţii întregului sistem;
- micşorarea costului de înlocuire a pieselor de schimb;
- micşorarea timpilor de stagnare a utilajelor;
- mai bună gospodărire a pieselor de schimb.
Desfăşurarea mentenanţei preventive
Pentru a menţine calitatea produselor este important ca echipamentul utilizat să fie
tot timpul într-o stare similară cu cea a echipamentului nou. Pentru aceasta,
echipamentul trebuie în mod periodic să fie controlat şi supus mentenanţei planificate,
ceea ce presupune o legătură strânsă între planificarea producţiei şi cea a mentenanţei
preventive, astfel ca timpii de stagnare a echipamentului să fie cât mai reduşi.
Pentru aceasta, mentenanţa preventivă se desfăşoară de regulă în patru etape:

5
 - Elaborarea planului de mentenanţă preventivă şi de verificare a echipamentului;
- Executarea verificării echipamentului;
- Identificarea şi diagnosticarea funcţiilor, pieselor sau subansamblurilor la care
este anticipată defectarea. La baza acestor previziuni stau rezultatele fazei de testare a
echipamentului;
- Repararea pieselor/subansamblurilor defectabile sau înlocuirea pieselor uzate.

b) Mentenanța corectivă sau reactivă - intervenţia în caz de defectare;

reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea echipamentelor de muncă
sau a instalaţiilor, după avarierea lor bruscă sau defectare sau după degradarea funcţiei
acestora în mod neprevăzut. Aceste activităţi constau în localizarea şi diagnosticarea
defectelor şi în intervenţii pentru restabilirea bunei funcţionări. Acest tip de mentenanță
este de obicei mai periculos decât mentenanța programată, iar acţiunea este iniţiată
atunci când are loc evenimentul neprevăzut al avariei. Mentenanţa în sine trebuie să fie
efectuată în condiţii de securitate, cu protejarea adecvată a lucrătorilor de mentenanţă și
a altor persoane prezente la locul de muncă.
Datorită faptului că această defectare nu a fost prevăzută, ea poate produce daune
importante, din cauza unor avarii fizice ale echipamentului sau a timpilor îndelungaţi de
stagnare din lipsa pieselor de schimb.
În urma analizei informaţiilor existente referitoare la activitatea practică de
mentenanţă şi a cerinţelor care să gestioneze activitatea de mentenanţă s-a stabilit
următoarea structură de mentenanţă:
Pregătirea activităţilor de mentenanţă
 Determinarea tipurilor de intervenţii - se stabileşte clasa tehnică a intervenţiei;
gruparea se face pe cicluri de intervenţii care se asociază echipamentelor. În general
gruparea este dată de tipul de succesiune a intervenţiilor (ciclu sau repetitive);
 Stabilirea echipamentelor/instalaţiilor pentru care se planifică, înregistrează şi
urmăreşte activitatea de mentenanţă;
 Monitorizarea contoarelor - anumite echipamente au contoare care permit
măsurarea şi înregistrarea folosirii echipamentului. Adesea intervenţiile de întreţinere
depind de indicaţiile contoarelor.
 Normativele lucrărilor de mentenanţă - definire cicluri de reparaţii.

Fişe tehnologice de reparaţii

O fişă tehnologică se defineşte la nivel de intervenţie şi se preia cu posibilitatea de
a fi modificată pe echipamente; conţine operaţiile, materiile prime şi piesele de schimb
care se folosesc în mod curent într-un tip de reparaţie.
Planificarea şi urmărirea activităţilor de mentenanţă
 Planuri de intervenţii - în baza unor criterii de selecţie a echipamentelor şi/sau a
intervenţiilor se realizează planificarea acestora pe un interval dat;
 Intervenţii neplanificate;
 Programe de reparaţii;

6
  Activităţi
de mentenanţă pe baza fişelor tehnologice asociate. Se pot determina
necesarul de materii prime/materiale/piese de schimb şi costurile efective cu manopera;

 Documentaţie de lansare lucrări de reparaţii;

 Înregistrare raportări de manoperă pe comenzi.

Rapoarte
 Rapoarte de urmărire a intervenţiilor de mentenanţă;
 Planuri de reparaţii;
 Proces verbal de predare-primire.

Studiile arată că majoritatea accidentelor se produc pe parcursul efectuării

mentenanţei corective, atunci când s-a produs deja o defecţiune la un echipament.
Mentenanţa este esenţială pentru a asigura continuitatea productivităţii, pentru a
fabrica produse de calitate superioară şi pentru a menţine competitivitatea societății,
având un impact asupra securităţii şi sănătăţii în muncă:
 o bună mentenanţă este esenţială pentru menţinerea siguranţei şi fiabilităţii
utilajelor şi mediului de lucru;
 mentenanţa în sine este o activitate cu risc ridicat şi trebuie efectuată în condiţii
de siguranţă, cu o protecţie adecvată a lucrătorilor de mentenanţă şi a altor persoane
prezente la locul de muncă.
Mentenanța nu reprezintă un domeniu rezervat exclusiv instalatorilor și
mecanicilor. Aceasta este responsabilitatea majorității lucrătorilor din fiecare sector și se
desfășoară în toate mediile de muncă. Prin urmare, lucrătorii cu activitate în domeniul
mentenanţei sunt mai expuşi decât alţi lucrători la diferite pericole, o parte din pericole
provenind chiar din natura activităţii. Lipsa mentenanţei sau o mentenanţă
necorespunzătoare poate provoca situaţii periculoase, accidente şi probleme de sănătate
grave, poate chiar mortale.
Mentenanţa se referă la „combinaţia tuturor acţiunilor tehnice, administrative şi
manageriale pe durata ciclului de viaţă al unui echipament având rolul de a-l menţine
sau de a-l repune într-o stare în care poate executa funcţia dorită”. Ea defineșțe un
termen generic pentru o varietate de operaţiuni din sectoare extrem de diferite şi din
toate tipurile de medii de lucru. Activităţile de mentenanţă includ:
-inspecţie;
-testare;
-încercare;
-măsurare;
-înlocuire;
-reglare;
-reparare;
-întreţinere;
-detectarea defecţiunilor;
-înlocuirea componentelor;
-revizie;
-service;
7
 -lubrifiere;
-curăţare.

Lipsa mentenanţei sau mentenanţa necorespunzătoare pot, de asemenea, conduce la

situaţii periculoase, accidente și probleme de sănătate. Avariile cauzate de mentenanţă
pot contribui la dezastre la scară largă, cu consecinţe negative pentru oameni și mediu.
Procesul de mentenanţă ar trebui să înceapă în etapa de proiectare și planificare,
chiar înainte ca lucrătorii de mentenanţă să se prezinte la locul de muncă. Este esenţială
punerea în aplicare a unor proceduri adecvate de evaluare a riscurilor pentru
operaţiunile de mentenanţă, precum și adoptarea unor măsuri preventive pentru a
asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor implicaţi în activităţile de mentenanţă. După
finalizarea operaţiunilor de mentenanţă, trebuie făcute verificări speciale (inspecţii și
teste) pentru a se asigura efectuarea corespunzătoare a mentenanţei și faptul că nu au
fost create riscuri noi. În timpul întregului proces, gestionarea adecvată a mentenanţei
trebuie să asigure planificarea, coordonarea și efectuarea corectă a mentenanţei conform
planului și faptul că echipamentul sau locul de muncă este lăsat în stare de siguranţă
pentru funcţionare continuă.
Dacă operațiile de mentenanță pot fi periculoase pentru lucrătorii care le execută,
absența operațiilor de mentenanță poate expune mult mai mulți lucrători la riscuri.
Unele dintre cauzele majore ale accidentelor de muncă și bolilor profesionale sunt
activitățile de mentenanță necorespunzătoare și mediile de muncă inadecvate.
Angajatorii care nu asigură mentenanța echipamentului sau ignoră procedurile de
securitate a instalației riscă defectări majore.

II. MENTENANŢA - O ACTIVITATE CU RISC RIDICAT

Mentenanţa influenţează securitatea și sănătatea lucrătorilor. În afară de riscurile

asociate oricărui mediu de lucru, operaţiunile de mentenanţă implică unele riscuri
specifice. Acestea includ lucrul în apropierea unui proces în desfăşurare şi în contact
direct cu echipamentele tehnice. În timpul funcţionării normale, automatizarea
diminuează, în general, probabilitatea unei erori umane care poate conduce la accidente.
În activităţile de mentenanţă, contrar funcţionării normale, contactul direct dintre
lucrător şi utilaj nu poate fi redus substanţial - mentenanţa este o activitate în care
lucrătorii trebuie să se afle în contact cu procesele.
Mentenanţa presupune lucrări neobişnuite, operaţiuni ieşite din rutină şi este
adesea efectuată în condiţii excepţionale, cum ar fi lucrul în spaţii închise.
Operaţiunile de mentenanţă includ, în general, atât dezasamblarea cât şi
reasamblarea, implicând adeseori echipamente tehnice complicate. Acestea pot fi
asociate cu un risc crescut de eroare umană, sporind riscul de accidente.
Mentenanţa presupune schimbarea operaţiunilor şi a mediului de lucru. Acest lucru
este valabil mai ales în cazul lucrătorilor contractuali. Subcontractarea reprezintă un
factor agravant în materie de securitate şi sănătate – numeroase accidente şi incidente
sunt asociate cu subcontractarea lucrărilor de mentenanţă.
Lucrul sub presiunea timpului este, de asemenea, tipic operaţiunilor de mentenanţă,
8
în special când sunt implicate întreruperi ale funcţionării sau reparaţii prioritare.

III. PERICOLE, RISCURI ŞI CONSECINŢE PENTRU SĂNĂTATE

Mentenanţa (instalaţiilor, echipamentelor, utilajelor, locurilor de muncă) este

esenţială pentru eliminarea pericolelor la locul de muncă și crearea unui mediu de
muncă sigur. Aceasta trebuie să se desfășoare în condiţii de securitate, lucrătorilor din
domeniul mentenanţei și altor persoane prezente la locul de muncă asigurându-li-se
protecţia corespunzătoare.
Lucrătorii din domeniul mentenanţei sunt mult mai expuși decât alte categorii de
lucrători la o gamă largă de pericole – chimice, fizice, biologice și psihosociale. Efectele
asupra stării de sănătate a acestora pot fi acute sau cronice și pot include boli
profesionale, vătămări grave sau deces.
Riscul producerii de accidente de muncă pe parcursul activităţilor de mentenanţă
este ridicat. Multe dintre accidentele de muncă sunt cauzate de activităţi de mentenanţă
a echipamentelor de muncă și instalaţiilor. Accidentele tipice asociate mentenanţei
includ căderi de la înălţime, striviri de către utilajele aflate în mișcare și accidentele în
care sunt implicate obiecte în cădere.
Printre problemele de sănătate cauzate de activităţile de mentenanţă, cele mai
frecvente sunt afecţiunile musculo-scheletale deoarece activitatea se desfășoară, de
regulă, într-un loc foarte strâmt sau în condiţii de frig sau umezeală excesive și
afecţiunile respiratorii, prin inhalarea de pulberi și vapori. În cazul lucrătorilor din
domeniul întreţinerii clădirilor se poate constata o predispoziţie spre îmbolnăvire și/sau
o rată ridicată a mortalităţii asociată expunerii la azbest. Dermatitele pot fi cauzate de
expunerea la substanţe periculoase.
Mentenanța este, prin natura sa, o activitate periculoasă:
orice lucrător care execută operații de mentenanță poate fi expus unui nivel mai
ridicat de risc față de lucrătorul obișnuit;
o mentenanţă corespunzătoare este esenţială pentru eliminarea pericolelor de la
locul de muncă, asigurarea unor condiţii de muncă mai sigure şi mai sănătoase şi
gestionarea riscurilor la locul de muncă;
lipsa mentenanţei şi a reviziei planificate a echipamentelor şi utilajelor pot duce
la defectarea acestora şi pot cauza vătămări operatorilor şi altor lucrători;
o mentenanţă de slabă calitate reprezintă o cauză majoră a accidentelor;
cele mai multe accidente rezultate din cauza unei mentenanţe necorespunzătoare
implică echipamente;
echipamentele esenţiale de siguranţă se pot defecta din cauza lipsei mentenanţei,
ceea ce poate duce la accidente grave.
Întrucât este efectuată în toate sectoarele şi locurile de muncă şi presupune o gamă
largă de operaţiuni, mentenanţa este asociată cu o mare varietate de pericole:
a) Fizice
 zgomot, vibraţii;

9
  lovirea de fragmente în cădere sau contactul cu elemente mobile în mișcare ale
echipamentelor;
 lucrul la înălțime sau în spații restrânse;
 căldură şi frig excesive (temperaturi extreme);
 radiaţie (radiaţii ultraviolete, raze X, câmpuri electromagnetice);
 volum de lucru fizic ridicat;
 riscuri asociate ergonomiei: ca urmare a concepţiei inadecvate a utilajului,
procesului şi mediului de lucru din punct de vedere al mentenanţei, accesibilităţii
dificile a echipamentelor care trebuie supuse lucrărilor de mentenanţă - mişcări
solicitante (transport de materiale grele, aplecare, îngenunchiere, întindere, împingere şi
tragere) și lucrul în poziţii incomode;
 suprafeţele neregulate, cu gropi, în pantă sau alunecoase;
 alunecările, împiedicările şi căderile de la înălţime;
 accidente asociate manevrării echipamentelor.
Operaţiuni tipice:
osudare, perforare, şlefuire, pilire, sablare;
olucrul în exterior, mentenanţa instalaţiilor industriale.
Potenţiale consecinţe pentru sănătate:
□probleme de auz;
□afecţiuni musculo-scheletice.

b) Chimice
 expunerea la fibre (azbest, fibre de sticlă);
 vapori, emanaţii, praf, fum, gaze de evacuare;
 solvenţi;
 expunere la substanţe periculoase în momentul lucrului în spaţii închise;
 contactul cu substanţe periculoase.
Operaţiuni tipice:
omentenanţa construcţiilor;
osudare;
odesfăşurarea activităţii în spaţii închise;
olucrul în ateliere de reparaţii auto;
omentenanţa instalaţiilor industriale cu substanţe chimice periculoase.
Potenţiale consecinţe pentru sănătate:
□probleme respiratorii;
□astm profesional;
□alergii;
□azbestoză;
□cancer.

c) Biologice
 bacterii (legionella, salmonella);
 virușii hepatici;
 mucegai şi ciuperci.
Operaţiuni tipice:
10
 omentenanţă în staţiile de tratare a deşeurilor;
omentenanţă în locuri în care este susceptibilă proliferarea bacteriilor,
mucegaiurilor şi ciupercilor (sisteme de aer condiţionat);
omentenanţă în locuri în care sunt manipulaţi agenţi biologici (laboratoare).
Potenţiale consecinţe pentru sănătate:
□probleme respiratorii;
□astm;
□alergii;
□„boala legionarilor”.

d) Psihosociale
 presiunea timpului și organizarea necorespunzătoare a acestuia;
 munca în schimburi, munca în weekenduri, munca pe timpul nopţii, serviciul de
gardă şi programul de lucru neregulat, programe de lucru prelungite sau în afara
programului obișnuit;
 efectele negative ale organizării necorespunzătoare a muncii;
 colaborarea cu personalul contractanţilor/mai multor contractanţi – probleme de
comunicare.
Potenţiale consecinţe pentru sănătate:
□stres asociat muncii;
□oboseală;
□risc crescut de accidente.

e) Accidente de toate tipurile

 numeroase accidente sunt asociate mentenanţei utilajelor şi echipamentelor de
lucru (strivire de către utilajele în mişcare, pornire neaşteptată);
 căderi de la înălţime, accidente care implică obiecte în cădere;
 electrocutare, şocuri electrice, arsuri;
 spaţii închise, asfixiere;
 explozie, incendiu.

IV. REGULI DE BAZĂ PENTRU O MENTENANŢĂ CORECTĂ

Procesul de mentenanţă se află în centrul bunei practice de lucru în condiţii de

securitate și sănătate. În timp ce detaliile specifice variază la nivelul sectoarelor
industriale (în funcţie de tipurile specifice de utilaje utilizate), există principii comune
mentenanţei propriu-zise în toate locurile de muncă;
Principiile comune includ necesitatea ca mentenanţa să înceapă printr-o
planificare corectă care să acopere aspectele legate de securitate și sănătate și să
respecte o abordare structurată bazată pe evaluarea riscurilor, cu roluri, linii directoare și
responsabilităţi clare pentru lucrătorii din domeniu, pregătire și echipamente adecvate și
verificări periodice pentru asigurarea bunei desfășurări a activităţii și a faptului că nu se
creează noi riscuri. Este esenţial ca mentenanţa să fie văzută ca un proces ce trebuie
gestionat în mod sistematic, și nu ca o simplă obligaţie singulară;

11
 Locurile de muncă au nevoie de o abordare integrată a mentenanţei, bazată pe
evaluarea riscurilor, care să ţină seama de aspectele privind securitatea și sănătatea la
fiecare stadiu al procesului de mentenanţă și care să implice în mod direct lucrătorii în
procesul de gestionare a mentenanţei;
Procesul de mentenanță începe cu o bună planificare chiar înainte ca personalul
să aibă acces la locul de muncă și trebuie să se încheie numai după ce fiecare activitate
este verificată și aprobată.
Detaliile specifice ale lucrărilor de mentenanţă variază în funcţie de sectoarele de
activitate şi de sarcini, dar toate au în comun:
 integrarea managementului mentenanţei în managementul general al securităţii şi
sănătăţii în muncă;
 abordarea structurată bazată pe evaluarea riscurilor;
 stabilirea de roluri şi responsabilităţi precise;
 asigurarea unor sisteme sigure de muncă şi planuri clare de respectat;
 asigurarea formării adecvate şi competenţă, echipamente corespunzătoare;
 implicarea lucrătorilor în procesul de evaluare a riscurilor şi de management al
mentenanţei.
 comunicare eficientă.

Achiziţia de echipamente
Planificarea poate începe chiar de la proiectarea echipamentelor de muncă și de la
asigurarea faptului că furnizorul/producătorul echipamentelor a pus la dispoziţie
informaţiile necesare pentru întreţinerea acestora în condiţii de siguranţă.
Societățile trebuie să aplice proceduri de achiziţie în vederea asigurării faptului că
dispun de utilaje și echipamente individuale de protecţie necesare efectuării întreţinerii.
Atunci când sunt achiziţionate utilaje sau clădiri noi, societăţile ar trebui să ia în
calcul ușurinţa cu care se ajunge la acestea în vederea efectuării mentenanţei.
Activităţile de mentenanţă pot pune lucrătorii în situaţii posibil periculoase, însă
riscurile pot fi reduse prin proiectarea corespunzătoare a echipamentelor de muncă.
Externalizarea/subcontractarea
Trebuie respectată o abordare structurată și, în cazul în care mentenanţa este
externalizată, societăţile sunt obligate să asigure desfășurarea în condiţii de securitate a
tuturor activităţilor, chiar și în cazul în care angajează contractanţi externi pentru acestea
prin includerea securităţii şi sănătăţii în muncă în procedurile de achiziţii și contractare.
Există cinci reguli de bază pentru mentenanţă în condiţii de securitate:
1.Planificarea
2.Asigurarea securității zonei de lucru
3.Utilizarea echipamentelor corespunzătoare
4.Desfășurarea activității conform planificării
5.Verificarea finală
a) Planificarea
Mentenanţa trebuie să înceapă cu o planificare adecvată. Aspectele care trebuie
luate în considerare în stadiul de planificare sunt:
12
  Obiectul operaţiunii (sfera de aplicare a sarcinii de muncă) – colectarea de
informații, ce trebuie făcut şi felul în care vor fi afectaţi ceilalţi lucrători și celelalte
activităţi de la locul de muncă;
 Evaluarea riscurilor – trebuie identificate potenţialele pericole şi trebuie elaborate
măsuri în vederea eliminării sau reducerii la minimum a riscurilor asociate;
 Elementele necesare desfășurării activităţii – persoanele implicate, rolurile și
responsabilităţile fiecăruia, echipamentele pe care le vor utiliza, echipamentele
individuale de protecţie necesare;
 Deciderea măsurilor necesare pentru controlul riscurilor;
 Definirea sistemelor sigure de muncă (permise de muncă, sisteme de blocare);
 Intervalul de timp şi resursele pe care le implică activitatea;
 Comunicare între personalul de mentenanţă şi de producţie şi toate celelalte părţi
interesate;
 Competenţă şi formare profesională adecvată;
 Informarea periodică a lucrătorilor.
Angajatorii trebuie:
să realizeze o evaluare a riscurilor în ceea ce privește activităţile de mentenanţă
propuse;
să se asigure că lucrătorii deţin competenţele necesare îndeplinirii sarcinilor
necesare, sunt informaţi cu privire la procedurile de lucru în condiţii de securitate şi ştiu
cum trebuie procedat în cazul în care domeniul lor de competenţă este depășit într-o
anumită situaţie;
să analizeze cu atenţie „scara ierarhică” a celor implicaţi în îndeplinirea unei
lucrări de mentenanţă şi toate procedurile care vor fi utilizate pe durata activităţii,
inclusiv proceduri de raportare în cazul în care apare o problemă, mai ales când
mentenanţa este asigurată de subcontractanţi.
Consultarea și informarea în permanenţă a lucrătorilor sunt vitale pe tot parcursul
etapei de planificare. Lucrătorii care desfăşoară o lucrare de mentenanţă nu trebuie să
fie doar informaţi asupra rezultatelor evaluării iniţiale a riscurilor, ci şi implicaţi în
efectuarea acesteia. Datorită bunei cunoaşteri a locului de muncă, aceștia sunt, de multe
ori, cei mai indicaţi să identifice pericolele și cele mai eficiente metode de eliminare a
acestora. Participarea lucrătorilor la procesul de planificare îmbunătăţeşte nu doar
securitatea activităţii de mentenanţă, ci şi calitatea acesteia.
Formarea lucrătorilor din domeniul mentenanţei implicaţi într-o sarcină (precum și
a celor care lucrează în jurul acestora) reprezintă un aspect foarte important al etapei de
planificare. Competenţa persoanelor care desfășoară activităţi de întreţinere, inclusiv
inspecţii și verificări, este vitală pentru asigurarea securităţii și, deși majoritatea
lucrătorilor sunt implicaţi în anumite aspecte ale activităţii de mentenanţă, se pot
produce accidente în cazul în care lucrătorii încearcă să îndeplinească sarcini atunci
când nu deţin competenţa sau experienţa necesară.
b) Asigurarea securităţii zonei de lucru
Asigurarea securității – cuprinde obținerea autorizațiilor corespunzătoare pentru
desfășurarea activității și securizarea zonei de lucru pentru asigurarea securității
13
lucrătorilor care efectuează operații de mentenanță.
Trebuie asigurată securitatea zonei de lucru prin prevenirea accesului neautorizat -
utilizarea de bariere şi indicatoare.
De asemenea, zona trebuie menţinută curată şi sigură, trebuie întreruptă
alimentarea cu energie electrică, imobilizate piesele mobile ale utilajelor, instalată o
ventilaţie temporară şi stabilite căile de acces sigure pentru lucrători în vederea intrării
şi ieşirii din zona de lucru. Pe echipamente și utilaje trebuie aplicate plăcuţe de
avertizare indicând data şi ora blocării, precum şi numele persoanei autorizate să
înlăture dispozitivul de blocare - astfel, securitatea lucrătorului care efectuează lucrări
de mentenanţă asupra utilajului nu va fi periclitată de pornirea accidentală a acestuia de
către un alt lucrător.
Dacă este posibil, trebuie amenajate grilaje de protecţie pentru a permite
efectuarea unor lucrări minore de mentenanţă a utilajelor fără a îndepărta dispozitivele
de protecţie. Dacă grilajul de protecţie trebuie îndepărtat sau dezactivat, atunci trebuie
respectate procedurile de restricţionare a accesului. Operatorii şi lucrătorii de
mentenanţă trebuie instruiţi cu privire la modul şi condiţiile în care pot fi îndepărtate
dispozitivele de protecţie.
c) Utilizarea echipamentelor corespunzătoare
Lucrătorii implicaţi în efectuarea lucrărilor de mentenanţă trebuie să dispună de
uneltele şi echipamentele corespunzătoare, care pot fi diferite de cele pe care le
utilizează în mod normal. Având în vedere că pot lucra în zone unde nu ar trebui să
lucreze oameni şi că pot fi expuşi diferitor pericole, aceştia trebuie să poarte, de
asemenea, echipamente individuale de protecţie corespunzătoare.
Angajatorii trebuie să se asigure că:
Echipamentele şi uneltele care vor fi utilizate:
 sunt adecvate pentru lucrare și sunt disponibile (împreună cu instrucţiuni de
utilizare a acestora, dacă este necesar);
 se află în bună stare de funcţionare;
 sunt adecvate pentru mediul de lucru (nu trebuie utilizate unelte care produc
scântei în medii inflamabile);
 un design ergonomic.

Echipamentele individuale de protecţie trebuie:

să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără a contribui ele însele la sporirea
gradului de risc;
să corespundă condiţiilor existente de la locul de muncă;
să ţină cont de cerinţele ergonomice şi de starea de sănătate a lucrătorului;
să se potrivească în mod corect utilizatorului în urma oricăror ajustări necesare.

d) Desfășurarea activităţii conform planificării

Procedurile de muncă sigure trebuie comunicate, înţelese de lucrători şi
supraveghetori şi corect aplicate. Activitatea trebuie monitorizată astfel încât să se
respecte sistemele sigure de muncă şi regulile de amplasament. Mentenanţa este adesea
efectuată sub presiune, atunci când o defecţiune oprește procesul de producţie.
14
 Trebuie respectate proceduri sigure, chiar şi atunci când există presiunea timpului
– soluţiile de compromis ar putea fi foarte costisitoare dacă ar conduce la accidente,
vătămări sau daune materiale.
Trebuie instituite proceduri pentru evenimente neaşteptate. O parte a sistemului
sigur de muncă constă în sistarea lucrului atunci când un lucrător se confruntă cu o
problemă neprevăzută sau cu una care îi depăşeşte competenţele. Este foarte important
să se reţină că depăşirea nivelului de calificare/competenţă poate conduce la accidente.
e) Verificarea finală
Procesul de mentenanţă trebuie să se încheie cu verificări pentru a garanta că
lucrarea a fost finalizată, că echipamentul supus lucrărilor de mentenanţă se află într-o
stare de siguranţă şi că toate materialele reziduale care au fost generate în timpul
procesului de mentenanţă au fost eliminate. După ce totul este verificat şi declarat a fi în
siguranţă, lucrarea poate fi considerată finalizată şi pot fi înştiinţaţi supraveghetorii şi
alţi lucrători.
Etapa finală presupune întocmirea unui raport care să prezinte activitatea
desfășurată şi observaţii privind eventualele dificultăţi întâmpinate, alături de
recomandări de îmbunătăţire. În mod ideal, acesta ar trebui, discutat în cadrul unei
ședinţe a personalului în care lucrătorii implicaţi în proces, precum şi cei care lucrează
în jurul acestora, să poată face observaţii referitoare la activitatea de mentenanţă şi să
poată prezenta sugestii adecvate privind îmbunătăţirea procesului.

V. SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ ÎN PRACTICĂ

Clădirile și structurile care nu sunt întreţinute periodic devin, în cele din urmă,
nesigure nu doar pentru persoanele care lucrează în incinta lor, ci și pentru publicul larg.
Instalaţiile tehnice întreţinute necorespunzător sau care nu beneficiază de
întreţinere periodică pot face condiţiile de muncă nesigure pentru operatori și pot genera
riscuri pentru alţi lucrători.
Deși mentenanţa este esenţială pentru asigurarea unor condiţii de muncă sigure și
sănătoase și pentru prevenirea accidentelor, activitatea de mentenanţă în sine implică un
grad ridicat de risc. Fiecare angajator este responsabil pentru protejarea lucrătorilor săi
împotriva potenţialelor pericole de origine profesională.
Factori-cheie în prevenirea riscurilor în timpul operaţiunilor de mentenanţă
Angajamentul conducerii și cultura securităţii în cadrul societăţii
Angajamentul conducerii și cultura securităţii sunt esenţiale pentru securitatea și
sănătatea în muncă în general și cu atât mai mult în timpul operaţiunilor de mentenanţă.
Angajamentul conducerii poate fi singurul și cel mai important factor determinant al
culturii securităţii unei societăţi. Acesta determină resursele (de timp, de personal,
financiare) alocate securităţii și sănătăţii și generează niveluri mai ridicate de motivare
pentru sănătate și securitate la nivelul întregii societăţi.
Implicarea și participarea lucrătorilor
Participarea activă a lucrătorilor în gestionarea securităţii și sănătăţii este
importantă pentru consolidarea responsabilităţii pentru securitate la toate nivelurile și
15
exploatarea cunoștinţelor unice pe care lucrătorii le posedă cu privire la activitatea lor.
De cele mai multe ori, aceștia știu deja și pot propune mijloace practice de
eliminare sau de atenuare a riscurilor.
O evaluare a riscurilor bine desfășurată
Înainte de începerea oricărei lucrări de mentenanţă, trebuie efectuată o evaluare a
riscurilor. Lucrătorii trebuie să se implice în evaluarea iniţială a riscurilor, existând
posibilitatea ca, în timpul desfășurării sarcinii, aceștia să fie nevoiţi să realizeze evaluări
suplimentare.
Măsuri preventive în funcţie de ierarhia de prevenire
Măsurile preventive pot fi identificate și puse în aplicare în conformitate cu
rezultatele evaluării riscurilor. Este important să se aplice în permanenţă principiul
ierarhizării măsurilor de prevenire (eliminarea riscului – izolarea riscului – evitarea
riscului – izolarea lucrătorului).
Combinarea măsurilor preventive
Măsurile preventive au mai mult succes atunci când sunt asociate altor măsuri.
Spre exemplu, realizarea evaluărilor riscurilor și implementarea procedurilor de
securitate și a sistemelor de muncă sigure trebuie dublate de iniţiative de securitate
comportamentală, de formare și de informare.
Proceduri sigure de muncă și orientări clare pentru activitatea de mentenanţă
Pentru fiecare sarcină de mentenanţă trebuie elaborat un flux de activitate bine
definit, iar procedurile sigure de muncă trebuie înţelese și comunicate în mod clar.
Trebuie instituite proceduri pentru evenimente neprevăzute. O parte a sistemului sigur
de muncă trebuie să o reprezinte încetarea lucrului în faţa unei probleme neprevăzute
sau a unei probleme care depășește competenţele personale ale lucrătorului.
Comunicarea efectivă și permanentă
Toate informaţiile relevante referitoare la operaţiunile de mentenanţă trebuie
transmise tuturor părţilor în cauză, prin părţi în cauză înţelegând nu doar lucrătorii
implicaţi direct în sarcina de mentenanţă, ci și cei care ar putea fi afectaţi de aceasta sau
cei care lucrează în imediata vecinătate. Este esenţială comunicarea între membrii
personalului responsabil pentru mentenanţă și cei ai personalului de producţie, precum
și între diferiţii contractanţi.
Îmbunătăţirea/dezvoltarea permanentă
Performanţa în domeniul securităţii și sănătăţii în timpul operaţiunilor de
mentenanţă trebuie evaluată și îmbunătăţită în permanenţă pe baza auditurilor și
inspecţiilor, rezultatelor evaluării riscurilor, anchetelor privind incidentele, accidentele
și accidentele evitate în ultimul moment, precum și pe baza răspunsurilor oferite de
lucrători, contractanţi și personalul din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Formarea în materie de securitate
Lucrătorii care desfășoară sarcini de mentenanţă, inclusiv contractanţii, trebuie să
posede competenţe în domeniile lor profesionale de responsabilitate. De asemenea,
aceștia trebuie să beneficieze de formare în materie de securitate și sănătate și să fie
informaţi cu privire la pericolele legate de posturi specifice și la procedurile sigure de
16
muncă. Angajatorii sunt obligaţi prin lege să asigure informarea și formarea în materie
de securitate și sănătate a tuturor angajaţilor pentru care acestea sunt necesare, inclusiv
a personalului și a contractanţilor temporari.
Includerea mentenanţei în sistemul general de gestionare a SSM
Sarcinile de mentenanţă și aspectele legate de sănătate și securitate trebuie să facă
parte din sistemul general de gestionare a sănătăţii și securităţii al unei societăţi,
incluzând toate elementele mai sus menţionate. Acest sistem de gestionare trebuie
dezvoltat și îmbunătăţit permanent.

VI. MENTENANŢA – O IMAGINE STATISTICĂ ÎN LUME

Mentenanţa include mai multe profesii și vizează toate sectoarele de activitate. Din
acest motiv, este dificil de identificat numărul exact al lucrătorilor implicaţi în activităţi
de mentenanţă. Există, totuși, o serie de aspecte relevante rezultate în urma colectării de
date statistice, într-o serie de țări europene, îndeosebi în Franța și Spania
Bolile profesionale şi problemele de sănătate legate de mentenanţă (azbestoza,
cancerul, deficiențele de auz şi afecţiunile musculo-scheletice) sunt predominante.
Lucrătorii de mentenanţă sunt supuşi riscului unei serii întregi de accidente, sunt
mai expuși la căldură în timpul verii (44%, comparativ cu 19% în rândul altor profesii),
frig în timpul iernii (44%, comparativ cu 17%) și o atmosferă umedă (25%, comparativ
cu 13%), la substanţe periculoase, vapori și emanaţii.
Se estimează că aproximativ 15-20% din totalul accidentelor şi 10-15% din
totalul accidentelor mortale sunt legate de operaţiunile de mentenanţă.
Desfășurarea în condiţii corespunzătoare a mentenanţei este esenţială pentru
gestionarea pericolelor și riscurilor la locul de muncă. Cu toate acestea, activitatea
propriu-zisă de întreţinere prezintă un nivel ridicat de risc. În unele sectoare de
activitate, peste jumătate din numărul total de accidente sunt asociate mentenanţei.
Este esenţială aplicarea de proceduri adecvate pentru evaluarea riscurilor în
operaţiunile de mentenanţă, precum şi luarea de măsuri preventive pentru a asigura
securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Mentenanţa, reparaţiile, reglajele, ajustările ocupă
locul patru pe lista primelor 10 procese de muncă reprezentând cel mai mare număr de
accidente mortale. Accidentele au o tendinţă din ce în ce mai mare de a se produce nu în
timpul funcţionării normale, ci în timpul activităţilor de reparaţii, mentenanţă, curăţare,
reglare etc. Aproximativ 6% din populaţia activă este implicată în mentenanţă.
Majoritatea lucrătorilor de mentenanţă sunt bărbaţi (65-90%), iar în cadrul acestei
categorii de lucrători, cea mai mare grupă de vârstă este de 30-49 de ani.
Mentenanţa este activitatea cu cea mai mare rată a subcontractării din industrie. O
analiză a bazei de date franceze a accidentelor de muncă arăta că angajaţii din
mentenanţă au ocupat locul doi, în ordinea frecvenţei, ca victime ale accidentelor
asociate subcontractării, imediat după lucrătorii din construcţii.
Potrivit statisticilor spaniole, lucrătorii de mentenanţă se regăsesc cel mai des în
sectorul serviciilor (70%), urmat de industrie (19%) și construcţii (10%). Datele
provenite din Studiul naţional spaniol privind condiţiile de muncă (satatistică din anul
2007) indicau o expunere mai mare a lucrătorilor de mentenanţă la zgomot și vibraţii
17
care afectează mâinile, braţele şi întregul corp, în comparaţie cu alţi lucrători, precum și
la acestea și diferite tipuri de radiaţii, substanţe periculoase, vapori şi emanaţii,
comparativ cu restul populaţiei active.
Expunerea la pericole în rândul lucrătorilor de mentenanţă

Analizele datelor pot contribui la identificarea accidentelor legate de activităţile de

mentenanţă.
În cadrul variabilei „proces de lucru”, folosită pentru clasificarea cauzelor și
circumstanţelor accidentelor, există patru subcategorii care sunt legate de operaţiuni de
mentenanţă:
- configurare, pregătire, instalare, montare, dezasamblare, demontare;
- mentenanţă, reparare, reglare, ajustare;
- curăţare mecanică sau manuală a spaţiilor și echipamentelor de muncă;
- monitorizare, inspecţia proceselor de fabricaţie, spaţiilor de lucru, mijloacelor de
transport, echipamentelor – cu sau fără echipamente de monitorizare.
Numărul accidentelor legate de aceste subcategorii a fost comparat cu numărul
total al accidentelor legate de orice altă subcategorie din cadrul „procesului de lucru”.
Datele arată că aproximativ 20% din toate accidentele au fost legate de operaţiuni
de mentenanţă (statistici belgiene din anii 2005-2006), 18-19% (statistici finlandeze)
14-17% (statistici spaniole) și 10-14% (statistici italiene din anii 2003-2006).

Numărul accidentelor mortale legate de operaţiunile de mentenanţă

18
 Aproximativ 25% din totalul accidentelor electrice soldate cu vătămări sunt
cauzate de echipamentele electrice portabile. Conductorii defectuoşi de la echipamente
provoacă anual în jur de 2000 de incendii. O cauză majoră a acestor accidente şi
incendii o constituie nerealizarea inspecţiilor şi mentenanţei.
Datele din cinci ţări ale Uniunii Europene au indicat că majoritatea accidentelor
legate de mentenanţă apar în producţie, construcţii, sectorul activităţilor imobiliare, de
închiriere și comerciale și, de asemenea, în hoteluri și restaurante.
În plus, în sectorul alimentării cu electricitate, gaz și apă, au avut legătură cu
operaţiunile de mentenanţă 50% din accidentele din Finlanda și Belgia, 34% din cele
din Spania și 23% din cele înregistrate în Italia (statistică din anul 2006).
În sectorul activităţilor imobiliare, de închiriere și comerciale, 40% din accidente
au avut legătură cu mentenanţa în Finlanda, 34% în Spania și 26% în Belgia.
În Belgia, în sectorul educaţiei, 41% din accidente au avut, de asemenea, legătură
cu mentenanţa.
În alte sectoare, în funcţie de ţară, 15-20% din accidente au avut legătură cu
operaţiunile de mentenanţă.
În plus, o analiză a bazei de date privind accidentele de muncă din Franţa arată că
angajaţii din domeniul mentenanţei s-au situat pe poziţia a doua ca frecvenţă a
victimelor accidentelor în legătură cu subcontractarea, imediat după lucrătorii din
domeniul construcţiilor (statistică din anul 2002).

*
* *

PRECIZARE:
Ghidul nu este parte a cadrului legislativ, reprezintă un instrument de asistenţă
concretă şi sistematizată a celor implicaţi în procesul de organizare, conducere şi
execuţie a activităţilor de mentenanţă din cooperaţia meşteşugărească, în vederea
19
identificării obligaţiilor în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Informațiile cuprinse în conținutul prezentului Ghid constituie orientări care pot
sta la baza elaborării Instrucțiunilor proprii de către fiecare societate cooperativă
meșteșugărească.
Se recomandă completarea informaţiilor cuprinse în Ghid prin studierea
reglementărilor menţionate în Bibliografia anexată.

Anexa

BIBLIOGRAFIE - Cadrul legislativ în vigoare

Nr. Monitorul
Act normativ Subiect
crt. Oficial
M.O. nr. Legea securității și sănătății în muncă
Legea nr.
1 646/26.07.2006 (modificată și completată prin Legea nr. 51/2012 – M.O. nr.
319/2006
182/21.03.2012)
H.G. nr. M.O. nr. Normele metodologice de aplicare a prevederilor
2 1425/2006 882/30.10.2006 Legii nr. 319/2006

M.O. nr. pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice

3 H.G. nr. 955/2010
661/27.09.2010 de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006
H.G. nr. M.O. nr. pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a
4
1242/2011 925/27.12.2011 prevederilor Legii nr. 319/2006
M.O. nr. privind cerințe minime de securitate și sănătate referitoare la
5 H.G. nr. 493/2006
380/03.05.2006 expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
M.O. nr. privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate
6 H.G. nr. 971/2006
683/09.08.2006 și/sau de sănătate la locul de muncă
M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
H.G. nr.
7 722/23.08.2006 utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
1048/2006
protecție la locul de muncă
M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
H.G. nr.
8 713/21.08.2006 manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru
1051/2006
lucrători, în special de afecțiuni dorsolombare
H.G. nr. M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
9
1091/2006 739/30.08.2006 locul de muncă
M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare
H.G. nr.
10 769/11.09.2006 la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
1136/2006
electromagnetice
M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru
H.G. nr.
11 815/03.10.2006 utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
1146/2006
muncă
H.G. nr. M.O. nr. privind protecția sănătății și securității lucrătorilor față de
12
1875/2005 64/24.01.2006 riscurile datorate expunerii la azbest
H.G. nr. M.O. nr. privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare
13
1876/2005 81/30.01.2006 la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații
20
 M.O. nr. privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate
845/13.10.2006 în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva
H.G. nr.
14 riscurilor legate de prezența agenţilor chimici
1218/2006
(modificată și completată prin H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr.
44/19.01.2012)
H.G. nr. M.O. nr. privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
15
1092/2006 762/07.09.2006 expunerea lor la agenţi biologici în muncă
M.O. nr. privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru
757/06.09.2006 protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
H.G. nr.
16 la agenți cancerigeni sau mutageni în muncã
1093/2006
(modificată și completată prin H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr.
44/19.01.2012)
M.O. nr. privind supravegherea sănătății lucrătorilor
332/17.05.2007 (modificată și completată prin: H.G. nr. 37/2008 – M.O. nr.
17 H.G. nr. 355/2007
45/21.01.2008, H.G. nr. 1169/2011 – M.O. nr.
873/12.12.2011 și H.G. nr. 1/2012 – M.O. nr. 44/19.01.2012)

21