BIANCA BPROȘ SI NEOEXPRESIONISMUL LIRIC

Poziționată pe tărâmul dintre pictura energică a neoexpresioniștilor germani și poezia

vizuală delicată a transavangardei lui Sandro Chia si Enzo Cucchi, dar în egală măsură
atrasă de universul pictural al lui Paul Klee, de grația și misterul simboliștilor ori de
surprinzătoarele acorduri cromatice ale fovilor și nabiștilor din Parisul începutului de
secol XX, pictura zămislită de imaginația și pasiunea Biancăi Boroș navighează
nestingherită între tematici dintre cele mai diverse și surprinzătoare, generând energii
subtile ce îi conferă o debordantă intensitate a expresiei plastice. Destinul a înzestrat-o cu
o capacitate suprasenzorială a transpunerii armoniilor cromatice de natură poetică, o
calitate care nu se câștigă, prin efort sau determinare, ci doar se poate extinde și rafina în
timp, printr-o culturalitate bogată și exercițiul constant al picturalității, acordată spiritului
epocii în care trăim.
Conștiență de faptul ca opera de artă apare ca expresie definitorie a tuturor
parametrilor culturali, social-politici, științifici, teologici sau filosofici care descriu un
moment istoric, dar și ca sumă a experiențelor acumulate de umanitate de-a lungul
mileniilor înăuntrul arhivelor culturale, precum și din aspectativele noastre față de ceea
ce va să vină, ca o consecință a trecutului proiectat în clipa prezentă, Bianca Boroș a
experimentat, în egală măsură teoretic și practic, vastele teritorii ale picturalității
postmoderne. Fără nici un fel de părtinire față de o epocă sau moment istoric, ea a știut să
înțeleagă rădăcinile și să culeagă fructele expresivității formale, ale acordurilor cromatice
sau ale încifrarii mesajelor simbolice, contemplând în egală măsură pictura rupestra a
șamanilor din zorii civilizației, miniaturile călugărilor creștini din Occident și din Răsărit,
explozia de spiritualitate și măestrie a Renașterii și a epocilor și curentelor care s-au
succedat, pentru a le regăsi pe toate în formulele sincretice ale modernității. Urmând cu
grație și naturalețe propria atracție interioară față de formele de expresivitate și
manifestare simbolică pe care le-a simțit că-i sunt proprii și favorabile, Bianca Boroș și-a
configurat un ”aparat poetic” prin intermediul căruia își definește realitatea picturală.
Atentă la vibrațiile intime ale subiectului, preluat fie din spațiul exterior (o priveliște din
pădure, un vas cu flori sau un banal grup de obiecte așezate pe o masă) fie din universul
interior al imaginației, Bianca se lasă condusă de sugestiile formale și cromatice care îi
invadează sufletul și retina. În aceeași măsură , acest ”dialog” cu subiectul tabloului este
trecut prin filtrul experiențelor senzoriale controlate: tușe largi și suprapuneri de fuziuni
și laviuri conturează treptat ”anatomia” viitoarei compoziții, permițând ecuației armonice
a gamei de culori calde sau reci, consonante, disonante sau asonante, să configureze
muzicalitatea tonurilor și a formelor, a ecranelor și accentelor care sunt ”chemate” să
vibreze la unison pe suprafața pânzei. Sedusă de frumusețea culorilor care se nasc din
alchimia primelor etape cromatice, ea nu ezită să intervină prin contraste surprinzătoare,
alăturând aspecte vizuale fundamental antagonice, reconciliind conflicte formale sau
semantice sau investind cu sens si semnificatie un obiect oarecare. Intinse suprafețe
decorative sau abstracte, cu o dominantă cromatică ce îndeamnă la reverii, sunt animate
prin tușe energice și adesea încărcate masiv de culoare, transformând tabloul într-un
spectacol vizual inedit și încântător.
Într-o optimă rezonanță cu cercetările dezvoltate din perspectivă istorică asupra
tehnologiilor picturale, Bianca Boroș a elaborat un proiect de studiu al recurenței
structurilor simbolice, mitologice și alegorice, care străbat secolele de istorie a artelor.
Teza ei de licență, continuată și pe parcursul specializării ulterioare, investigheaază
fenomenele reluării și remixării acestor tematici și subiecte care sunt mereu expresie a
valorilor fundamentale din conștiința umanității: nașterea, iubirea, curajul și frica,
sacrificiul, moartea și renașterea, compasiunea, speranța, sensul spiritual al evoluției
ființei umane, etc. Într-o serie bogată de tablouri, ea a preluat opere din patrimoniul
universal al artelor pe care le-a redefinit în chei picturale insolite, într-un veritabil
manifest personal postmodern. A însoțit aceste demersuri picturale cu analize teoretice
care s-au dovedit a fi profund edificatoare în ceea ce privește elucidarea unor valoroase
trasee și experiențe picturale și estetice. Dimensiunea contemplativă a personalității sale
i-a permis abordarea unui spectru larg de interpretare a posibilităților genului pictural al
peisajului de stampa neoexpresionistă, conferindu-i valențe care reflectă caracterul epocii
în care ne aflăm, marcată de boom-ul informațional al tehnologiilor digitale, de cuceririle
teoretice și practice ale revoluției cuantice, de nanotehnologii și ingineria genetica, de
redefinirea valorilor spiritualității tradiționale prin prisma conștiinței extinse a actualei
Renașteri pe care umanitatea o parcurge.
 Cu atenție și maturitate, Bianca Boroș meditează într-o recentă serie de compoziții
asupra condiției artistului, proiectată în cadrul social al vremurilor actuale. Personajul
”Arlecchino” este încărcat cu dramatism dar și candoare, umor și senzualitate, prin
intermediul procedeelor picturale hibride, de factură recentă. Un alt proiect expozițional
desfășurat pe mai multe cicluri de lucrări este cel oferit prietenului cel mai credincios al
omului, câinele. Expresie a propriei afectivități față de această ființă, seria de tablouri
dedicată patrupedelor ce se dovedesc mereu un simbol al fidelității fără margini și al
iubirii necondiționate, este iarăși o depășire a prerogativelor obișnuite de abordare a
acestui aparent simplu și banal subiect. Explorând formule tehnice și semantice foarte
diverse, adaptate fiecărui ”personaj” în parte, această serie de tablouri dovedește că
implicarea afectivă a artistei declanșează nebănuite potențialități expresive la nivelul
traspunerilor picturale.
Aceeași diversitate și ingeniozitate a metodelor teoretice și practice o
regăsim în pictura realizată de Bianca Boroș și în ceea ce privește apetența ei pentru
experimentul efectuat strict în teritoriul tehnologiilor picturale. Cu siguranță că stagiul de
specializare, efectuat în 2012 la Facultatea de Arte a Universității din Murcia- Spania, a
deschis perspective panoramice și asupra acestui nivel al devenirii și afirmării ei artistice.
Conceptul demult consacrat de ”mixed media” capăta în pictura ei valențele unui ”modus
vivendi”, amestecul tehnicilor pe bază de acrylic, acuarela sau tempera cu cele ale picturii
în ulei este completat de întervenții cu materiale și pigmenți neconvenționali, ce produc
efecte surprinzătoare, anexate sensurilor plastice și simbolice cu care urmărește să își
investească fiecare tablou.
O astfel de amplasare față de fenomenul actual al picturii, cu datele atent studiate
ale proceselor de provocare a creativității, precum și descifrarea profund personală a
datelor Realității epocii în care ne este dat să ne afirmăm, fac din demersul pictural
asumat de către Bianca Boroș unul dintre cele mai atractive, interesante și complexe
capitole ale picturii profesioniste a tinerelor generații formate în centrul universitar
artistic al orașului Iași, oferindu-mi prilejul de a afirma că ea reprezintă deja o
personalitate artistică complex conturată, cu reale calități în ceea ce privește cercetarea și
creația artistica precum și potențialul afirmarii pe scena națională și internațională a
picturii contemporane.
Lect.univ.dr. Cristian Ungureanu