Se-aude glas peste Carpati

Se-aude glas peste Carpaţi

Să fim azi toţi românii fraţi,
Prea mult am fost năpăstuiţi
De-acuma hai să fim uniţi,

Că vrut-a Dumnezeu cel sfânt

Să stăpânim acest pământ,
Deci tu române, nu uita
De neamul tău, de ţara ta.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,

Să spui cu demnitate român voi fi mereu.

În lupte grele neîncetat

Strămoşii sînge au vărsat,
Ca peste veci să dăinuiască
A noastră viţă românească,

Şi la altarele străbune
Întreaga obşte să se-adune,
Şi badea Ion să-şi are glia
Şi Ana lui să poarte iia.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,

Să spui cu demnitate român voi fi mereu.

În lumea mare de-i pleca

Române bun, tu nu uita,
O ţară mică dar frumoasă
Te aşteaptă să te întorci acasă,

Şi de cândva ţi-o fi mai greu

Priveşte sus spre Dumnezeu,
Curajul, cinstea şi credinţa
Îţi vor aduce biruinţă.

Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,

Să spui cu demnitate român voi fi mereu.