Era seara linistita

Cina cea de taina (Joia cea mare)

Era seara linistita

Cu cerul senin
Cand fu Cina pregatita
Fiului divin.

El veni cu-ai Lui la masa

In locul gatit,
Si-apoi cu voce miloasa
Astfel a vorbit:

Fratii Mei, sosit-a ceasul

Sa ne despartim;
Voi sa nu pierdeti curajul
Caci iar am sa vin.

Trebuie sa vina toate

Cele ce s-au scris;
Voi fi judecat la moarte
Ci pe Cruce-ntins.

Dar va spun mai dinainte

Pentru ca sa stiti,
Ca din voi, unul ma vinde
Pe treizeci de-arginti.

Atunci, toti se indreptara

Catre ‘nvatator
Si pe rand Il intrebara:
Care-i tradator?

Cand veni randul lui Iuda

Intreba si el:
Nu cumva voi fi eu, Doamne
Fiul cel misel?

Tu esti Iudo! zise Domnul

Du-te mai curand,
Iata, acum sosit-a ceasul
Sa faci ce ai de gand.

El atunci indata merse

Catre acel sobor,
Unde s-asteapta cu sete
A Domnului omor.

Acolo-si vandu Stapanul

Iuda cel misel.
Si printr-un sarut fatarnic
Il preda pe El.
 Ei L-au dus la judecata
Si L-au osandit,
Ca pe Cruce cu ocara
Sa fie rastignit.

El insa, in ziua a treia } Bis

Din morti a-nviat
Si pe noi cei vinovati
Cu Tatal ne-a-mpacat.