POEM -JUDECATA

CANTARE:

Poate fi in orice clipa...

1. Poate fi in orice clipa,
Revenirea Lui Isus,
S-ar putea sa fie noaptea,
Cand v-a cobora de sus.
S-ar putea sa te surprinda,
Cand Il vei vedea venind,
De aceea sa fi gata,
Sa-L intampini orisicand.

Eu astept in orice clipa,

Glasul trambitei de sus,
Cand trompetele rasuna,
Universul e supus.
Fericiti vom fi atuncea,
Cand va fi sa vina iar,
Cand voi sta fata in fata,
Transformat voi fi prin har.

2 S-ar putea in orice clipa,

Sa revina printre nori,
Sa ai viata pregatita ,
Nu numai de sarbatori.
Deci in lupta cu pacatul,
Tine garda tot mai sus,
Credem ca va fi aievea ,
Revenirea Lui Isus.

Te-asteptam in orice clipa,

Vino Doamne mai curand,
Cand trompetele rasuna,
Judecata anuntand.
Vom fi fericiti de-a pururi
In viata de apoi
Sa formam a Ta mireasa
Vino Doamne iar la noi.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi
juecata aceasta se va face cu privire la tot ce este
ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:14)

Cantare:

Esti pregatit sa pleci de pe pamant,

Asculta tu acuma frate credincios,

Ce zilnic te falesti cu Isus Hristos,
Esti pregatit tu oare ca sa-L intalnesti,
Caci despre El adesea cuvinte mari vorbesti.

%Esti pregatit sa pleci de pe pamant,

Esti pregatit sa lasi totu-n curand,
Esti pregatit sa uiti ce-ai adunat,
Si sa te lasi acum spre cer purtat!%

Adesea tu te lauzi ca faci fapte mari,

Un om intelept si bun tu vrei sa pari,
Nu uita tu frate ca Isus te vrea,
Sa traiesti smerit pentru slava Sa.

Adesea tu te lauzi ca esti bun crestin,

Insa nu esti frate nici macar putin,
O deschideti ochii nu te insela,
Cerceteaza-ti frate astazi viata ta.
POEZIE:

Iată-ncepe judecata.
Domnul judecă-n Sion.
Nourul de martori vine
lângă strălucitul tron.

Stau în faţă acuzaţii :

milioane, mici şi mari :
se-nfioară împăraţii
între hoţi şi cămătari.

Primul suflet vine-n faţă.

- Tu, de ce nu M-ai primit ?
- Eu ... aveam avere multă.
N-aveam vreme de gândit.

Şi-a chemat Judecătorul

primul martor în proces.
- Avraam ! Ce-aveai în lume
când din lume te-am ales ?

- Doamne, mii de robi şi roabe,

turme greu de numărat,
saci de aur şi podoabe
şi veşminte de-mpărat.

- Şi-ai putut primi Cuvântul,

tu, bogatule Avraam ?
- De-ar fi fost al meu pământul,
totul ţie îţi dădeam !

Se rosteşte scurt sentinţa.

Vine-al doilea-acuzat.
- Tu, de ce-ai respins credinţa ?
- Eu ... eram bolnav în pat.

Şi din nourul de martori

vine unul din norod.
- Cum te-aflai tu, spune Domnul,
când Mi-ai fost întâiul rod ?

- Împărate, niciodată
ceasu-acela n-oi uita :
Mă aflam atunci pe cruce
tocmai lângă crucea Ta.
Domnul judecă pe altul.
- Pentru ce-ai respins credinţa ?
- Doamne, pe la noi atuncea
doar doi, trei urmau credinţa...

La un semn apare-un martor

cu păr alb, cu alb veşmânt.
- Spune tu, cu tine-alături
câţi credeau pe-ntreg pământ ?

- Doamne, când vesteam potopul

spune martorul cu greu,
nimeni nu urma credinţa
nimeni, Doamne, numai eu.

Şi-acum vine-o acuzată.

- Tu, de ce nu Mai primit ?
- N-aveam timp. Aveam atâţia
de cusut, de îngrijit.

- Tu, Tabita, pe câţi oare

îngrijeai ? – Parcă ... vreo doi ...
- Ba mai mulţi ! Spun zeci de glasuri.
- Şi pe noi ! – Ba şi pe noi !

Vine-o altă acuzată.

- Tu ? – O, Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot. Eram frumoasă
şi învinsă de ispite.

- Spune ! strigă Salvatorul,

Tu, Maria din Magdal,
cum erai ? – Eram frumoasă
şi, plutind pe-al lumii val,
sufletu-mi de şapte lanţuri
era prins şi ferecat.
Dar eu am venit la Tine,
şi Tu toate le-ai sfărmat !

- Tu ? alt acuzat primeşte

fiorelnica-ntrebare.
- Doamne, eu stăteam cu casa
prea departe de-adunare.

Domnul face-un semn spre martori

- juriul marelui examen -
şi se vede-un car deodată,
şi din car coboară-un famen.

- Tu, spre Templul Meu, de unde

te porneai când te chemam ?
- Eu, din Africa, Stăpâne,
din Etiopia veneam !...

Se rosteşte iar sentinţa.

Este-adus alt acuzat.
- Doamne ... Tu chemai ... prostimea ...
eu eram un învăţat.

Domnu-alege-acum un martor.
( unul singur e deajuns ).
- Luca, ce-ai fost tu în lume ?
- Doctor ! martoru-a răspuns.

Domnul judecă-nainte.
Vine-un tânăr acuzat.
- Doamne, eu eram prea tânăr,
când din lume m-ai chemat.

- Ieremia, strigă Domnul,

- Eu ! răspunde el umil.
Cum erai când ţi-am spus : vino !
- Eram, Doamne, un copil ...
Şi, în rând cu Ieremia,
Vin din nourul cel sfânt :
Iosif cel frumos şi tânăr,
de ispită neînfrânt.

Daniel, şcolar de frunte

ce-ntrecea orice haldeu,
şi cei trei ce-au stat în flăcări
lângă-un Fiu de Dumnezeu.

Vine dârz Botezătorul,

ce pe Domnul povestea,
vin copiii care-n templu
L-au primit cu Osana,

Acuzatul pleacă fruntea

şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte.
Suflete vin rând pe rând ...

Şi-acum tu, ce azi în ceruri

încă n-ai apărător,
crezi tu că la judecată
vei sta tot nepăsător ?

nu uita, umblând în viaţă

din păcat în alt păcat,
că în ultima instanţă
nu există avocat !

Cantare:
Sus, pe plaiurile cerului,
1. Sus, pe plaiurile cerului,
Sus, acolo-n inaltimi,
Acolo, in tara Domnului,
Noi o sa ne intalnim.
R1: /: Pe malurile raurilor sfinte,
Cu unde cristaline, argintii,
Pe munti de foc, in slava Lui cea mare,
Acolo, te-asteptam sa vii... :/

2. Sus, in tara bucuriilor,

Sus, in slavile ceresti,
Noi cu drag atunci ne-om saluta,
Cand acol' ne-om intalni.

R2: /: Atunci vom zice: „Acesta-i Domnul nostru

In Care noi, cu toti, ne-am increzut."
Atunci vom zice: „Da, Acesta-i Domnul
Care pe noi ne-a mantuit." :/

3. Sus, acolo, nu va fi suspin

Si nici lacrimi pe obraz;
Nu vor exista amaraciuni
Si nici atata necaz...

R3: /: Ah, cum ma poarta dorul dupa tine!

Ah, tara mea, de mult eu te astept,
Caci inima se frange in suspine...
Ah, dorul meu cel sufletesc!... :/

4. Tu, de ce nu vrei sa vii cu noi,

Pe intinsele campii?
Sus, in tara dragostei ceresti,
Sufletul sa-ti mantuiesti?
R4: /: Pe malurile raurilor sfinte,
Cu unde cristaline, argintii,
Pe munti de foc, in slava Lui cea mare,
Acolo, te-asteptam sa vii... :/