5.Rosenau Dj.

Despre structura lumii sec XXI

Omenirea, spune Rosenau, a intrat intr-o perioada politica postinternationala, care
este marcata de turbulenta la scara mondiala. Sistemul mondial nu mai are ax si directie
(fluxurile sale sunt contradictorii, cu directii care se rastoarna axial de la un moment la cel
urmator, sporind incertitudinea si declansand anomalii in cascada). Daca este adevarata
ipoteza „turbulentei lumii”, si deci criza orientarilor la scara mondiala, inseamna ca
omenirea toata se afla in tranzitie, nu doar Europa ex-comunista, astfel incat ne putem
astepta ca solutia sa apara deopotriva in Rasarit, nu doar in Apus, ori, eventual, in mai
multe centre deodata. in consecinta, ideologiile sincronizarii se afla in faza cea mai critica.
Teoria turbulentei ne spune ca „structurile mondiale au fost zguduite, parametrii
sistemului au sufent variatii critice, granitele sistemului s-au prabusit si sistemul mondial a
suferit o bifurcatie”.
Teoria lui Rosenau vorbeste foarte mult (si prea tehnic) despre sistemul lumii si
foarte putin, ba chiar deloc, despre lumea sistemului (din sistem). Ce fel de lume este
aceasta despre care Rosenau afirma ca are un sistem clatinat la scara planetei? Lumea
istorica cladita de europeni in ultimele sase-sapte sute de ani (de la Renastere incoace) se
afla, astazi, intr-un asemenea proces de zguduire si de schimbare axiala, adica o schimbare
care modifica axul lumii, dar sensul acestei schimbari nu poate fi „citit” nici la nivelul
economiilor nici al statelor, ci la nivelul religiilor.