ALFABETUL LATIN

A B C D E F G H I K L M N O P Q R S T V X Y Z

cc = c – se pronunţă cu cei doi c distincţi (ca în ac-ci-pi-o ) şi trece fiecare în silabă diferită

H = în latineşte se aude foarte slab, aproape insesizabil

homo = homo heri = heri

ch, ph, rh, th – c, f, r, t charta, philosophia, rhetorica, bibliotheca

rr = r – la despărţirea în silabe, însă, fiecare din ele trece în silabe diferite

s intervocalic se citeste S, nu Z!

-mai tarziu apar J, U si W

– ce – se pronuţă che (în restituta) ce (în convenţională)

– ci – se pronunţă chi (în restituta) ci (în convenţională)
Exemplu: Cicero – Chi-che-ro (restituta); Ci-ce-ro (convenţională)

– ngu urmat de vocală – se pronunţă ngu (în restituta) ngv (în convenională)
Exemplu: lingua – pronunţat lingua (restituta); lingva (convenţională)
Daca e urmat de consoana, se citeste ngu: angvstvs

– qu + vocală – se pronunţă cu (în restituta) (ca în acuarela) cv (în convenţională)

Exemplu: aqua – pronunţat acua (restituta); acva (convenţională)

– ti – se pronunţă ti (în restituta), indiferent de poziţia în cuvânt, sau ţi (în convenţională) numai
când este precedat şi urmat de vocală
Exemplu: amicitia – pronunţat amichitia (restituta); amiciţia (convenţională)
ti precedat de s,x sau alt t se pronunţă ti. Exemplu: sextius,
 DIFTONGII

ae
oe
au
eu

– ae – se pronunţă – fie ai (în latina restituta) – fie e (în latina conventională)

Se scrie şi se pronunţă într-o singură silabă.

Excepţie: se pronunţă ae cu fiecare element în silabe diferite în cuvântul aer şi derivate.

– oe – se pronunţă – fie oi (latina restituta) – fie e (latina conventională)

Ambele componente se păstrează în aceeaşi silabă: Phoebus – Phoe-bus (pronunţ. Foi-bus sau
Fe-bus).

Excepţie: oe nu formează diftong, deci se scrie şi se pronunţă cu fiecare element component în

silabe diferite, în cuvântul poeta (poet) şi derivaţii săi.

– au – se pronunţă au, intr-o singura silaba – diftong cu ambele elemente în aceeaşi silabă: auc-
tor
– eu – se pronunţă eu, intr-o singura silaba – diftong cu ambele elemente în aceeaşi silabă:
Europa – Eu-ro-pa neutrum – neu-trum

Vocalele cu cantitate lungă notată prin – deasupra prezintă o durată dublă în emisiunea sa:
ā, ē, ī, ō, ū

Vocalele cu durată scurtă de pronunţare notată cu ajutorul unei căciuliţe deasupra:

ă, ĕ, ĭ, ŏ, ŭ.

În texte, cantitatea vocalei nu este notată grafic pentru că, indiferent de prezenţa semnului
cantităţii, latinii ştiau care este scurtă şi lungă. Diferenţierea în pronunţare se făcea numai în
vorbirea orală.

Accent = intensitatea cu care se pronunţă un sunet.

Deoarece consoanele nu se aud, accent vor avea doar vocalele şi diftongii. Diftongii au
întotdeauna cantitate lungă. Deci, in limba latina accentul depinde de cantitatea lunga (–) sau
scurta (ˇ) a vocalei din silaba.
Reguli de accentuare a cuvântului:
1. Niciodată latina nu pune accent pe ultima silabă

bar-bá-tus

2. De regulă, locul accentului se află pe silaba penultimă a cuvântului. Aceasta se întâmplă

numai dacă penultima silabă are cantitate lungă.

O silaba poate fi lunga cand:

- contine un diftong: póena, áula, Cáesar, cáesius ; poe-na / au-la / cae-sar /

cae-sius

prin natura ei: natúra, Románus, caerimónia

- cuprinde o vocala urmata de doua sau mai multe consoane: sempitérnus,

modéstus.

3. Când penultima silabă este scurtă, accentul se mută pe antepenultima silabă.

Cand silaba penultima este scurta accentul se retrage pe silaba antepenultima.

O silaba poate fi scurta cand contine o succesiune de doua vocale: sapiéntĭa, léctĭo,

sau o succesiune de vocala, consoana, vocala: tímĭda, tácĭta.

4. In cazul cuvintelor bisilabice accentul sta intotdeauna pe prima silaba:

Róma, céna.

5. In cuvintele monosilabice accentul cade pe vocala pe care acestea o contin: úrbs, árx, ars, dux,
lex.

Diferente fata de pronuntia in limba romana:

actor, ánîmal, amátor, avgvr, cáthedra, ēram, explorátor, orátor, philosóphia, senátor, tīmida,
tribūnal, ultērior
aedificivm physica gymnasivm

aerivs terra theatrvm

poeta quando sangvis

foederatvs quinque longvs

avdio svccedit ventvs

ivstitia comoedia