R.

N 6V R 2U T
R
O
ED1J1A ^
sfAntului I I
TEOFAN
zAvorAtul
L
RAZBOIUL NEVAZUT

EDITIA s f An t u l u i t e o f a n z A v o r A t u l

C arte tip a rita cu b in ec u v an tare a

IPS T E O F A N

M itro p o litu l M o ld o v ei §i B u c o v in e i

EDITURA M ANASTIREA SIHASTRIA

2013
Lectori: Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru
Pr. Lect. Dr. Mihai Vizitiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romaniei

TEOFAN ZAVORATUL, sfant
Razboiul nevazut / Sfantul Teofan Zavoratul. -
Vanatori-Neam|: Manastirea Sihastria, 2013
ISBN 978-606-8217-17-8

28
 PREFATA

Avand ca sursa de inspirafie traducerea manuscrisa

a unei lucrari apusene pe care a indreptat-o, a impodobit-o
cu inva^atura Sfinplor Paring §i a extins-o pana la a o
dubla ca intindere, Sfantul Nicodim Aghioritul a alcatuit
o carte devenita clasica pentru literatura ascetica a
Ortodoxiei: Razboiul nevazut. Aceasta a cunoscut nume-
roase edifii, raspandindu-se mai apoi in toata lumea
ortodoxa §i bucurandu-se de o mare popularitate. Ea a
fost foarte apreciata de mari traitori ai viefii de nevoin^a,
care s-au folosit de cuvintele ei. §tim, de pilda, ca
Sfantul Nectarie de la Eghina o prepiia foarte mult, dupa
cum citim in biografia sa1. De asemenea, Cuviosul Paisie
Aghioritul o recomanda, alaturi de alte scrieri duhovni-
ce§ti, atat celor incepatori in cele ale nevoin^ei, cat §i
celor mai avansa^i, ca o carte care „ajuta foarte mult” §i
este „absolut necesara”2.
La cateva decenii dupa apari^ia Razboiului nevazut,
parin^ii ru§i nevoitori din Sfantul Munte au dorit sa aiba
aceasta carte in limba lor §i i-au propus Sfantului Teofan

1 Sotos Hondropulos, Sfantul Nectarie. Sfantul secolului nostru,

Editura Bunavestire, Bacau, 2001, p. 102
2 Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole. Cale catre cer, Editura
Evanghelismos, Bucurejti, 2002, p. 37, 67.

5
Zavoratul, colaboratorul lor apropiat, sa o traduca.
Sfantul Teofan, autorul §i editorul a numeroase carp
duhovnice§ti §i in acela§i timp traducatorul Filocaliei §i a
numeroase scrieri patristice in limba rusa, precum §i un
iscusit lucrator al rugaciunii, a primit cu bucurie aceasta
ascultare. El insa nu s-a marginit numai la a o traduce, ci
a supus-o unui atent proces de transformare §i rescriere,
menit sa o faca mai accesibila cititorului de rand §i mai
fidela duhului ortodox. intr-o scrisoare trimisa unui
prieten in timp ce lucra la Razboiul nevazut, Sfantul
Teofan scria: „Eu nu o traduc, ci o redau liber cu
cuvintele m ele... adaugand, eliminand §i modificand faja
de original”3. Dupa ce a terminat munca de editare, el
scria: „Este foarte retu§ata, incat nici starepil Nicodim
insu§i nu ar mai recunoa§te-o. Am vrut sa spun totul mai
pe in{eles...”4. A§adar, Sfantul Teofan Zavoratul s-a
aratat mai riguros in prelucrarea carpi. Modificarea cea
mai importanta pe care a adus-o a fost inlocuirea capito-
lelor despre rugaciune, care conpneau medita^ii de
inspirape apuseana, cu alte capitole scrise de el insu§i, pe
baza bogatei sale experience, in care expunea inva^atura
ortodoxa despre rugaciunea inimii.
La sfar§itul muncii sale, Sfantul Teofan s-a aratat
mulpamit. El scria: „Va fi o carticica foarte folositoare”5.
Practic, el alcatuise o varianta mai u§or de in{eles pentru
omul de rand, imbogapta cu propriile sale cuno§tinCe,
curaCita de posibile pietre de poticnire §i capabila sa il
calauzeasca pe cititor spre dobandirea rugaciunii
neincetate.

3 Sobranie pisem sviatitelja Feofana, Moscova, 1898, scrisoarea

1448.
4 Idem, scrisoarea 442.
5 Idem, scrisoarea 1173.

6
 in aceasta varianta el o recomanda cu toata caldura
ucenicilor sai. Spicuim mai jos cateva pasaje din scriso-
rile sale6, in care indemna la citirea carpi pe care o
editase:
- „Va trimit Razboiul nevazut. De§i acest titlu suna
a monahism, insa vep gasi aici aproape totul redat in a§a
fel meat nimeni nu trebuie sa treaca cu vederea aceste
sfaturi. Va doresc sa va intarip in duhul Sfantului Munte
Athos, care este prezent in aceasta carte” (Scrisoarea
286).
- „ 0 indrumare completa despre rugaciune in
general §i despre rugaciunea lui Iisus vep gasi in cartea
Razboiul nevazut. Acolo sa §i citip” (Scrisoarea 188).
- „Rugaciunea lui Iisus se afla in randul mijloa-
celor care due la reu§ita in deprinderea de a umbla
inaintea lui Dumnezeu. Tot ceea ce este nevoie sa §ti(i
despre savar§irea acestei rugaciuni se afla in cartea
despre razboiul nevazut. Citifi acolo” (Scrisoarea 895).
- „Nu este rau sa citip §i acele capitole din cartea
despre razboiul duhovnicesc care vorbesc despre ruga­
ciune. §i aceasta va fi foarte de ajuns” (Scrisoarea 902).
- „Despre rugaciune citip mai adesea capitolele din
Razboiul nevazut” (Scrisoarea 557).
- „Ap primit cartea Razboiul nevazut? Daca nu,
spunep §i v-o trimit. Acolo, incepand cu capitolul 47 din
prima parte este prezentata invajatura despre rugaciune,
foarte amanunpt” (Scrisoarea 950).
- „Avep cartea Razboiul nevazut? Acolo este
prezentata in amanunpme lucrarea rugaciunii. Va rog sa
citip §i sa aprofundap” (Scrisoarea 896).

6 Citatele sunt traduse din edijia mentionata mai sus: Sobranie

pisem sviatitelja Feofana, Moscova, 1898.

7
 - „Doar avep cartea Razboiul nevazut! Cautafi
acolo capitolele despre rugaciune, incepand cu capitolul
46, §i citip, dar nu o data sau de doua ori. Acolo este
aratat tot ce este de trebuinfa. Daca vep urma cele spuse,
rugaciunea dumneavoastra se va indrepta, iar dupa
aceasta §i toate celelalte” (Scrisoarea 958).
- „In cartea despre razboiul nevazut este expus
totul amanunpt despre rugaciune, va rog sa punep semn
acolo §i sa cercetap adesea cele scrise” (Scrisoarea 956).
- „Pentru inabu§irea parerii de sine, citip in
Razboiul nevazut. Acolo se spune despre aceasta pe larg”
(Scrisoarea 606).
- „Sinele dumneavoastra este stapanit de prepiire
de sine, parere de sine §i trambifare de sine. Avep grija.
Trebuie sa le gonip, altfel harul va pleca §i tot pacatul i§i
va inalfa capul §i vai! Rugap-va lui Dumnezeu sa sme-
reasca sinele dumneavoastra. Citip in cartea Razboiul
nevazut, capitolul 3 4 ...” (Scrisoarea 966).
- „Daca la dumneavoastra se afla carticica
Razboiul nevazut, acolo, in prima parte, in capitolul 34
vep gasi o explicape la faptul ca orice am face, nu avem
pentru ce sa ne laudam ... Daca va vep insu§i acest punct
de vedere, atunci de fiecare data cand doamna mandrie
va va vizita, dumneavoastra, aducandu-va aminte de
aceasta explicape, o vep lovi in cap ca §i cu o maciuca §i
ea i§i va lua talpa§ifa” (Scrisoarea 976).
- „Ceea ce scrie in cartea aceasta nu este numai
pentru monahi, ci este valabil pentru top cei ce vor sa-§i
curafeasca inima, avand in vedere nu starea exterioara, ci
sufletul” (Scrisoarea 957).
Sfantul Teofan trimitea cartea editata de el chiar §i
unui lucrator experimentat al rugaciunii ca stareful
Agapie cel orb de la Valaam, scriindu-i acestuia: „Va

8
trimit carticica Razboiul nevazut. Doresc ca in aceasta
carticica sa gasip tot ce va trebuie”7.
Drept urmare, aceasta varianta a Razboiului nevazut,
realizata de Sfantul Teofan, se va bucura de mare succes
in spapul de limba rusa. Extrase din ea sunt folosite pe
larg in vestitul Sbornic alcatuit de egumenul Hariton al
Valaamului, care citeaza Razboiul nevazut ca lucrare a
Sfantului Teofan Zavoratul8. Mai mult, pe ultima pagina
a Sbornicului, in loc de concluzie, cititorul este indrumat
spre scrierile Sfantului Teofan pentru a deprinde de
acolo me§te§ugul luptei duhovnice§ti: „Acum nu este
timpul sa va arat regulile luptei. Dumneavoastra le vep
gasi in carple Episcopului Teofan: Calea spre mantuire,
Razboiul nevazut §i altele...”9. De asemenea, Razboiul
nevazut este recomandat cu caldura §i de starepi de la
Optina10 §i de lucratorul §i dascalul iscusit al rugaciunii
care a fost arhiepiscopul Antonie de G dansk §i
Mihailovsk, in cartea sa Calea rugaciunii launtrice
(Manualul isihiei)11.
Edipa Sfantului Teofan Zavoratul va fi §i varianta
in care Razboiul nevazut va cunoa§te o larga notorietate
intemaponala, fiind tradus in engleza in anul 1952. Sub
aceasta forma Parintele Serafim Rose il considera ca
facand parte, impreuna cu Pelerinul rus §i Viefile
sfinfilor, din ABC-ul viepi duhovnice§ti indispensabil

7 Sbornicul, Editura Reintregirea, 2000, vol. II, p. 441.

8 Idem, vol. I, p. 271, 274; vol. II, p. 36, 54.
9 Idem, vol. II, p. 491.
10 Dnevnik poslushnika Nikolaia Beliaeva, M anastirea Optina,
2010, p. 276.
11 Arhiep. Antonie de G dan sk §i Mihailovsk, Calea rugaciunii
launtrice. Manualul isihiei, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 103;
Fericitul Episcop Antonie Marturisitorul, Calea lucrarii launtrice,
Schitul romanesc Prodromu, Sfantul Munte Athos, 2002 , p. 87.

9
oricarui erectin'2. El avertiza pe ucenicii sai despre
pericolul de a trece direct la carple academiei
duhovnice§ti - Filocalia §i alte carp mistice sau cu
in(eles adanc - fara a trece mai intai prin §coala
Razboiului nevazut13, care ofera nopunile de baza ale
luptei cre§tine§ti impotriva patimilor. Astfel, el ii scria
unui ucenic: „Incepe sa studiezi cu seriozitate ABC-ul
cre§tinatapi ortodoxe. Ai citit Razboiul nevazut in
ultimul timp? - este un bun punct de plecare.. ,” 14.
Oferim a§adar in continuare cititorilor romani
traducerea din limba rusa a variantei Sfantului Teofan a
Razboiului nevazut, dorind sa le fie de folos in lupta
impotriva patimilor §i spre mantuire.
La alcatuirea ei a fost folosita §i edipa din 1826 a
Razboiului nevazut a Sfantului Nicodim Aghioritul,
prima aparuta in limba romana, imprumutand de acolo,
atunci cand a fost oportun, unele exprimari §i solupi de
traducere.
Intrucat aceasta edipe este destinata folosului
duhovnicesc, iar nu studiului critic, am exclus din cadrul
ei orice nota de subsol, respectand oppunea Sfantului
Teofan Zavoratul, care a inclus in text sau a eliminat
multele note ale Sfantului Nicodim Aghioritul. Prin
aceasta am incercat sa nu distragem atenpa de la textul
propriu-zis, inlesnind concentrarea cititorului asupra
mesajului carpi.

Editura

12 Ne vorbeqte parintele Serafim Rose. Scrisori, Ed. Bunavestire,

Galap, 2003, p 23, 72.
13 Idem, p. 106.
14 Ieromonahul Damaschin (Christensen), Viala f lucrarile
Parintelui Serafim Rose, Ed. Sophia, Bucurejti, 2005, p. 847.

10
 CUV ANT iNAINTE LA EDIJIA
SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL

In pagina de titlu a originalului acestei carp se

arata ca ea a fost alcatuita de altcineva, un barbat
m^elept, iar starejul Nicodim doar a revazut-o, a
indreptat-o, a completat-o §i a imbogapt-o cu insemnari
§i citate de la Sfinpi Parinp. De aceea ea li aparpne
stare^ului Nicodim mai mult in duh, decat in litera. La
traducerea acestei carfi s-a considerat ca este mai bine ca
insemnarile de folos §i marturiile Sfinplor Parinp sa fie
adaugate in text §i din acest motiv §i din altele a fost
uneori nevoie sa fie schimbate cuvintele carpi pentru a
inlesni curgerea textului. De aceea cartea de fa{a nu
trebuie considerata atat o traducere, cat o redare libera.

11
 CUV ANT iNAINTE LA EDIJIA
SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL

Aceasta carticica folositoare de suflet cu dreptate

poarta numele ei: Razboiul nevazut. Precum multe din
sfintele §i de Dumnezeu insuflatele carp ale Vechiului §i
Noului Testament §i-au primit numele de la inse§i
lucrurile despre care ele inva(a (de pilda, cartea Facerea
este numita astfel pentru ca veste§te despre crearea §i
zidirea a toata fiin|a din nefnnpi; Ie§irea - pentru ca
descrie ie§irea fiilor lui Israel din Egipt; Leviticul -
deoarece confine randuiala lucrarilor sfin(ite ale
seminpei leviplor; Carple Imparaplor - pentru ca
istorisesc despre via(a §i faptele impara(ilor; Evanghelia
- pentru ca bineveste§te bucurie mare, ca S-a nascut
Mantuitorul lumii, Hristos Domnul (cf. Lc. 2, 10, 11) §i
arata tuturor calea adevarata spre mantuire §i mo§tenirea
vie(ii pururea fericite), cine nu va recunoa§te ca §i
aceasta carte, judecand dupa con(inutul §i subiectul cu
care ea se ocupa, nu a fost potrivit numita Razboiul
nevazut?
Caci ea invaja nu despre un oarecare razboi simpt
§i vazut, ci despre razboiul gandit §i nevazut, pe care
fiecare cre§tin il incepe din clipa Botezului, cand se
fagaduie§te inaintea lui Dumnezeu sa lupte pentru El
pana la moarte (despre acest razboi nevazut a fost scris

12
alegoric in cartea Numerii 21, 14: Pentru aceea se spune
in cartea razboaielor Domnului). Ea invaja nu despre
vrajma§i aratap §i trupe§ti, ci despre vrajma§i fara de
trup §i nearatap, care sunt feluritele patimi §i dorin|e ale
trupului §i demonii rai §i uratori de oameni, care nu
inceteaza nici ziua, nici noaptea, sa lupte impotriva
noastra, precum a zis fericitul Pavel: Caci nu ne este
noua lupta impotriva trupului §i a sangelui, ci impotriva
incepatoriilor §i a domniilor, §i a stapanitorilor
intunericului veacului acestuia, impotriva duhurilor
rautafii intru cele cere§ti (Ef. 6, 12).
Cartea invaja ca osta§ii care se lupta in acest razboi
nevazut sunt top cre§tinii; conducatorul lor este Domnul
nostru Iisus Hristos, inconjurat §i insopt de mai-marii
peste mii §i peste sute, adica de toate cinurile ingere§ti §i
ale sfinplor; arena de lupta, campul de batalie, locul
unde are loc lupta insa§i, este propria noastra inima §i tot
omul launtric; timpul luptei este intreaga noastra viapL
Dar care sunt armele cu care se inarmeaza osta§ii
acestui razboi nevazut? Asculta. Drept coif au neincre-
derea desavarptaf in sine §i desavar§ita nenadajduire in
sine; pavaza §i zale - credin^a neinfricata in Dumnezeu
§i nadejdea tare in El; armura §i plato§a - inva^atura
despre Patimile Domnului; brau - departarea de patimile
trupe§ti; incapari - smerenia §i permanenta recunoa§tere
§i simpre a neputin^ei lor; pinteni - rabdarea in ispite §i
izgonirea trandaviei; sabie, pe care ei o poarta neincetat
intr-o mana - rugaciunea, atat cea graita, cat §i cea
gandita, a inimii; iar sulpa cu trei muchii, pe care o pn in
cealalta mana - hotararea putemica de a nu se invoi cu
patima care ii lupta pe ei, de a o izgoni de la ei cu manie
§i de a o uri pe ea din toata inima; solda §i hrana, cu care
se intaresc impotriva vrajmaplor - deasa imparta§ire cu
dumnezeie§tile Taine, atat cea tainica prin Jertfa cea de
13
taina, cat §i cea ganditoare; vazduh luminos §i fara de
nor, prin care pot vedea de departe pe vrajma§i -
permanenta exersare a minpi pentru a cunoa§te ce este
drept inaintea lui Dumnezeu §i necontenita deprindere a
voinfei pentru a dori numai ce este bineplacut lui
Dumnezeu, pacea §i lini§tea inimii.
Aici, in acest Razboi nevazut (adica in carte), sau,
mai bine zis, in acest razboi al Domnului, osta§ii lui
Hristos se inva(a feluritele in§elaciuni, uneltirile de
multe feluri, viclesugurile cele cu anevoie de injeles §i
§ireteniile osta§e§ti, pe care le intrebuin(eaza impotriva
lor razboinicii cei de gand, prin simpiri, prin naluciri,
prin lipsirea fricii de Dumnezeu, §i, mai ales, prin cele
patru ispitiri, pe care le aduc ei in inima in vremea
morpi, adica ispitirile necredinjei, deznadejdii, slavei
de§arte §i aratarea lor in chip de ingeri de lumina. Drept
urmare, inva^andu-se sa recunoasca toate acestea, ei
singuri vor §ti mai apoi cum sa rastoame astfel de
uneltiri ale vrajma§ilor §i sa li se impotriveasca, §i vor
cunoa§te cu ce tactica §i cu ce randuiala de lupta se cade
a lupta in anumite situapi §i cu cata barbape sa intre in
lupta. §i, ca sa zic pe scurt, orice om, care i§i iube§te
mantuirea sa, se invaja din cartea aceasta cum sa
biruiasca nevazupi vrajma§i, pentru a ca§tiga comoara
adevaratelor §i dumnezeie§tilor virtup §i sa dobandeasca
pentru aceasta cununa neve§tejita p zalog ve§nic, care
este unirea cu Dumnezeu atat in veacul de acum, cat §i in
cel viitor.
Primip, a§adar, aceasta carte, o, iubitorilor de
Hristos cititori, cu bucurie §i cu dragoste §i, invajandu-va
dintr-insa me§te§ugul nevazutului razboi, sarguip-va nu
numai a§a simplu a duce razboi, ci a lupta §i dupa lege §i
precum se cuvine, ca sa va incununap. Fiindca, dupa
Apostol, de§i se va lupta cineva, nu se incununeaza, de
14
nu se va lupta dupa lege (II Tim. 2, 5). Intrarmap-va cu
armele despre care aceasta carte va inva(a pe voi, ca sa
lovip de moarte cu dansele pe vrajma§ii vo§tri gandip §i
nevazup, care sunt patimile cele stricatoare de suflet §i
incepatorii §i a(a(atorii lor - demonii. Imbracafi-va cu
toata intrarmarea lui Dumnezeu, ca sa putefi sta
impotriva me$te§ugirilor diavolului (Ef. 6, 11). Aducep-
va aminte cum v-ap fagaduit la Sfantul Botez ca va vep
lepada de satana §i de toate lucrurile lui, de toata slujirea
lui §i de toata mandria lui, adica de iubirea de placed, de
iubirea de slava, de iubirea de arginp §i de celelalte
patimi. De aceea, sa va §i nevoip cat putep, ca sa-1
intoarcep inapoi, sa-1 rupnap §i sa-1 biruip cu totul
desavanpt.
Dar ce fel de rasplatiri §i cinstiri vep primi pentru o
astfel de biruinja a voastra? Foarte multe §i mari. Sa le
auzip chiar din gura Domnului, Care vi le fagaduie§te in
sfanta Apocalipsa: celui ce va birui voi da lui sa
manance din pomul viefii, care este in mijlocul Raiului
lui Dumnezeu (2, 7); cel ce biruie§te nu va j i vatamat de
moartea cea de~a doua (2, 11); celui ce biruie§te voi da
lui sa manance din mana cea ascunsa (2, 17); celui ce
biruie§te §i celui ce paze§te pana in sfarpt faptele mele,
voi da lui stapanire peste neamuri (2, 26), §i voi da lui
steaua cea de dimineafa (2, 28); cel ce biruie§te, acesta
se va imbraca in haine albe; §i nu voi §terge numele lui
din cartea viefii, §i voi mdrturisi numele lui inaintea
Parintelui meu §i inaintea ingerilor Lui (3, 5); cel ce
biruie§te il voi face pe el stalp in biserica Dumnezeului
Meu (3, 12); celui ce biruie§te, voi da lui sa §ada cu
Mine pe Scaunul Meu (3, 21); cel ce va birui va mo§teni
toate; §i Eu vo ifi lui Dumnezeu, §i el va f i Mie flu (21, 7).
Vedep ce vrednicii! Vedep ce rasplatiri! Vedep
aceasta cununa neve§tejita de opt ori impletita §i cu
15
multe flori, sau, mai degraba, aceste cununi care se
impletesc pentru voi, fraplor, daca vep birui pe diavol!
Deci, pentru aceasta sarguip-va acum, pentru aceasta
nevoip-va §i infranap-va de la toate, ca nimeni sa nu va
rapeasca cununa voastra (Apoc. 3, 11). Caci este intr-
adevar mare ru§ine ca cei ce se nevoiesc in arene la
nevoin(e trupe^ti §i dinafara, sa se abpna de cinci ori mai
mult de la toate, pentru a lua o cununa stricacioasa de
maslin salbatic, sau dintr-o ramura de palmier, de finic,
de laur, de mirt sau de vreo alta planta asemanatoare, iar
voi, care avep a lua o astfel de nestricacioasa cununa, sa
petrecep viaja voastra in lenevire §i nebagare de seama.
Oare nu va treze§te din acest vis macar cuvantul
Sfantului Apostol Pavel, care zice: Au nu $tifi ca cei ce
alearga in arena, tofi adica alearga, dar unui ia
premiul? A§a sa alergafi, ca sd-l luafi. §i oricine se
lupta se infraneaza de la toate. §i aceia, ca sa ia cununa
stricacioasa; iar noi, nestricacioasa (I Cor. 9, 24-25).
Dar daca, insuflepndu-va de ravna, va vep
invrednici de asemenea biruin{e §i cununi stralucite,
atunci sa nu uitap, ffapi mei, sa va rugap catre Domnul
pentru iertarea pacatelor celui ce v-a fost ajutator la
ca§tigarea unui asemenea bine prin mijlocirea acestei
carp. Iar, mai inainte de toate, nu uitap sa va ridicap
ochii la Cer §i sa dap mulpimire §i slava intaiului Izvor
§i Savar§itor al acestei biruin^e a voastre, lui Dumnezeu
§i Arhistrategului Domnului nostru Iisus Hristos, zicand
fiecare dintre voi spusa lui Zorobabel: De la Tine este
biruinfa, $i de la Tine este infelepciunea, §i a Ta este
slava, §i eu robul Tau sunt (III Ezd. 4, 59), §i cea a
prorocului David: Tie, Doamne, mdrirea §i puterea §i
lauda §i biruinfa p taria (I Par. 29, 11), acum §i pururea
§i in vecii vecilor. Amin.

16
 PARTEA INTAl

CAPITOLUL 1
In ce consta desavar§irea cre^tina? Pentru dobandirea
ei este nevoie de lupta. Patru lucruri de neaparata
trebuinfa pentru victoria in aceasta lupta
Noi to(i dorim in chip firesc §i avem porunca sa
fim desavar§i|i. Domnul porunce§te: Fiji dar voi
desdvdr§i}i, precum §i Tatal vostru Cel din ceruri
desavar§it este (Mat. 5, 48); Sfantul Apostol Pavel
indeamna: Cu rautatea fifi prunci, iar cu mintea fifi
desavar§i(i (I Cor. 14, 20); in alta parte la el citim: ca sa
stafi desavar$ifi §i plinifi (Col. 4, 12) §i iara§i: spre
desavar§ire sa ne aducem (Evr. 6, 1).
Aceasta porunca era propovaduita §i in Legea
Veche. Astfel, Dumnezeu glasuia catre Israel in
Deuteronom: Desavar§it sa fii inaintea Domnului
Dumnezeului tau (Deut. 18, 13). §i Sfantul David acela§i
lucru il porunce§te fiului sau, Solomon: §i acum,
Solomone fiule, cunoa§te pe Dumnezeul parinfilor tai §i
sluje§te Lui cu inima desavargita §i cu suflet voitor (I
Par. 28, 9). Dupa toate acestea nu se poate sa nu vedem
ca Dumnezeu cere de la cre§tini plinatatea desavar§irii,
adica cere ca noi sa fim desavar§i|i in toate virtu(ile.
Dar, daca tu, o, iubite intru Hristos cititorule al
meu, dore§ti sa ajungi la o astfel de inal|ime, intai (i se

17
 cuvine sa cunopi in ce consta (jesavarsirea crestinil Caci
daca nu vei cunoape aceasta, vei fi in pericol sa te abap
de la adevarata cale p , gandindu-te ca mergi spre
desavarpre, sa te indrepp in cu totul alta parte.
ip spun de-a dreptul: Cea mai mare si mai desa-
• varsita lucrare ne care o noate dori si dobandi omul este
apropierea de Dumnezeu p ramanerea in unire cu El.
^Dar nu pupni sunt cei care zic ca desavarprea viepi
crepine consta in postiri, in privegheri, in metanii, in
culcari pe pamantul gol p in alte asemenea aspre chinuiri
ale trupului. Alpi zic ca ea consta in rostirea a multe
rugaciuni acasa p in participarea la slujbe lungi in
biserica. §i sunt p dintre aceia care socotesc ca desa­
varprea noastra consta cu totul in rugaciunea minpi, in
insingurare, in pustnicie p in tacere. Insa cea mai mare
parte limiteaza desavarprea la implinirea exacta a tuturor
pravilelor privitoare la lucrarea de nevoinpt, neabatandu-
se nici in excese p nici in lipsuri, ci pnand aurita cale de
mijloc. Totup toate aceste faptfi bnnp singnrp nil
constituie desavarprea rrestina pe rare n nrmarim ei
sunt doar miiloace si unelte pentru a n dnhandi)
Iar ca ele sunt mijloace p unelte eficace pentru
dobandirea desavarprii nu este nici o indoiala. Caci
vedem pe foarte mulp barbap plini de virtute care le
intrebuin^eaza cum se cuvine, cu scopul de a dobandi
prin aceasta intarire p putere impotriva pacato§eniei p
rautapi lor, pentru a capiga de la ele barbapa de a se
impotrivi ispitelor p amagirilor din partea celor trei
vrajma^ L rie ohpe ai nopri - adica trupul, lumea p
diavolul pentru a se inarma in ele p prin ele cu acele
ajutoare duhovnicepi care sunt atat de trebuincioase
tuturor robilor lui Dumnezeu p mai ales noiloi
incepatori. Ei postesc pentru a-p supune trupul lot
neascultator; privegheaza ca sa-p ascuta vederea

JLo*. Am*.* *2e ^ ai JS ok AMijbactic .

ochiului minpi lor; dorm pe pamantul gol ca sa nu se
mole§easca cu somnul; i§i infraneaza limba cu tacerea §i
se insingureaza ca sa scape §i de cea mai mica pricina de
a face ceva care sa fie neplacut lui Dumnezeu; spun
rugaciuni, stau cu luare aminte la slujbele biserice§ti §i
savar§esc §i alte fapte de evlavie, pentru ca atenpa lor sa
nu se departeze de la lucrurile cere§ti; citesc despre via|a
§i patimile Domnului nostru nu pentru altceva, decat
pentru a-§i cunoa§te mai bine propria lor rautate §i
milostiva bunatate a lui Dumnezeu, pentru a se inva|a §i
a dori sa urmeze Domnului nostru Iisus Hristos cu
lepadare de sine §i cu crucea pe umerii lor, §i pentru a
infierbanta din ce in ce mai mult in ei dragostea catre
Dumnezeu §i neiubirea de sine.
Pe de alta parte insa, aceleasi fapte bune amintite
pot sa pricinuiasca mai multa vatamare decat nelucrarea
lor, acelora care isi asaza pe ele toata temelia vie^ii ^i a
nadeidii lor. Aceasta se intampla nu din vina faptelor in
sine, caci ele sunt toate cucemice §i sfinte, ci din vina
acelora care nu le folosesc dupa cum se cuvine, atunci .
cand ei, luand aminte numai la savarsirea lor dinafara. isi ^ j [U
lasa inima sa alerge la voile lor proprii si la cele ale CaM^ .fy t,l
diavolului, care, vazandu-i pe dansii ca s-au abatut de la * Cxft
calea cea dreapta. nu numai ca nu ii impiedica sa
nevoiasca cu bucurie la nevointele acestea trunesti. ci
lasa si mai mult sa le sporeasca si sa le inmulteasca.
dupa gandul lor cel desert. Simtind apoi unele migcari si
mangaieri ale duhului. acesti nevoitori incep sa cugete
despre sine ra s-au inaltat deia Dana la cetele
arhanghelilor ?i cum ca simt intru sine prezenta lui
Dumnezeu Insusi. Alteori. adancindu-se in contemplarea
unor lucruri abstracte si nepamantesti. isi inchipuie
desnre sine ca ar-fi iesit cu totul_din lumea aceasta si ar fi
fost rapip pana_ln_al treilea cer.
19
 Dar cat de gresit lucreaza unii ca acestia p cat sunt
de departe de adevarata desavarsire. poate sa injeleapa
oricine din viata si naravurile lor. Caci ei de obicei
voiesc sa fie cinstiti mai mult decat ceilalp in orice
>imprejurare, vor sa traiasca dupa voia proprie p sunt
totdeauna incapatanafi in hotararile lor; sunt orbi in toate
cd.g-C ^Jijm vesu^ne^d.jiaoujit fQart^ageri si sarguitori
in a examina iaptele si cuvintele celnrlalji Daca cineva
incepe sa se bucure in fa\a altora de cinstea pe care ei
socotesc ca o au, ei nu pot sa sufere aceasta p pe fa{a i se
impotrivesc; iar daca cineva ii va impi?dir.a pe &i dp la.
ocupatiile lor evlavioase si de la lucrarile lor de nevo-
infa, indeosebi de fa|a cu alpi - fereasca Dumnezeu!
indata se tulbura. indata fierh de manie, si se fac cu totul
alpi fa^a de cum erau inainte.
Iar daca Dumnezeu. vrand sa-i aduca pe ei la
cunostinta de sine gi sa-i indrepteze pe adevarata cale a
desavar§irii, le trimite necazuri si bob sau ingaduie sa fie
supu§i prigoanelor - prin care El obi§nuie§te sa incerce
care sunt robii Lui cei curap §i adevarap .a tn n r.i .&e.
descopera ce se ascundea in inimile lor p cat de adanc
erau stricate de mandrie. Caci orice intristare li s-ar
intampla, ei nu vor sa-si supuna grumaiii lor sub iugul
voii lui Dumnezeu .p sa se impace cu judecaple Sale cele
drepte si ascunse. Ei nu doresc sa urmeze pildei Fiului
Sau, a Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit §i
a patimit pentru noi, §i nu vor sa se smereasca mai prejos
decat toate zidirile §i sa-i socoteasca pe prigonitorii lor
ca pe ni§te prieteni iubip, unelte ale dumnezeie§tii
bunatati fa^a de ei p ajutatori ai mantuirii lor.
Pentru aceea aratat este ca se afla in mare
primejdie. Caci avand ochiul lor cel dinauntru. adica
mintea lor, intunecat. cu acela se vad si pe sine p se vad
gresit. Cugetand la fa pi ele. lor de evlavie din afara ca ar
fi bune. eandesc ca au aiuns deia la desavarsire si.
mandrindu-se pentru aceasta, incep sa-i osandeasca pe
ceilal^i- Dupa aceasta nu mai este cu putinja ca cineva
dintre oameni sa-i intoarca pe unii ca ace§tia, decat
numai lucrarea anume a lui Dumnezeu. Caci mai lesne
seschim ba spre bine cel aratat pacatos decat cel ascuns
y ampprit m aroperamantul faptelor bune facute la
aratam.
Acum, dar, dupa ce ai cunoscut limpede §i lamurit
ca viata duhovniceasca si desavarsirea nu constau doar
din aceste fapte bune vazute, despre care am zis, sa §tii §i
aceasta ca ele nu constau in nimic altceva decat in
apronierea de Dumnezeu si in unirea cu El. dupa cum am
spus la inceput. Legat de acestea se afla marturisirea din
inima a bunatatii si maretiei lui Dumnezeu si constiinta
propriei noastre nimicnicii si a inclinatiei noastre spre tot
raul: dragostea catre Dumnezeu si neiubirea de sine: #
supunerea nu numai fa{a de Dumnezeu. ci ?i fa{a de toate
zidirile pentru dragostea lui Dumnezeu; lepadarea de
toata voia noastra proprie $i desavargita ascultare de voia
dnmnezeiasc?C y, in plus, dorirea tuturor acestora
savarsirea lor din inima curatA. spre slava lui Dumnezeu
(vezi I Cor. 10, 31), numai pentru a fi bineplacuti Lui si
pentru ca aga .voiegte. El Insusi §i a§a ni se cade sa-L
iubim §i sa-I slujim.
lata legea dragostei cea scrisa de degetul lui
Dumnezeu Insu§i in inimile robilor Sai celor credincio§i!
lata lepadarea de sine pe care o cere Dumnezeu de la
noi! lata jugul cel binecuvantat al lui Iisus §i povara Lui
cea u§oara! lata supunerea la voia cea dumnezeiasca pe
care o cere de la noi Izbavitorul §i inva^atorul nostru prin
pilda §i glasul Sau! Caci oare nu ne-a poruncit Stapanul
§i Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, sa zicem in
rugaciunea catre Tatal ceresc: Tatal nostru... Faca-se
21
voia Ta, precum in cer, a§a §i pe pamdnt (Mat. 6, 9-10)?
§i El Insu§i, intrand in nevoinja patimirii, oare nu a
strigat: Nu voia mea, Tata, ci voia Ta sa se faca (Lc. 22,
42)? §i oare nu a zis in toate lucrarile Sale: M-am
coborat din cer nu ca sa fa c voia Mea, ci voia Celui ce
M-a trimis p e Mine (In. 6, 38)?
Deci vezi acum, frate, despre ce este vorba?
Banuiesc ca e§ti hotarat §i nazuie§ti sa ajungi la
inal|imea acestei desavar§iri. Binecuvantata fie ravna ta!
Dar pregate§te-te §i de osteneala, sudoare §i lupta inca de
la primii pa§i ai drumului tau. Trebuie sa iertfesti totul
lui Dumnezeu si sa faci numai voia Lui. Dar tu vei
intalni in tine insu(i atatea vreri cate puteri si nevoi ai.
care toate cer sa le implinesti. fara a tine socoteala daca
ele sunt sau nu dupa voia lui Dumnezeu. De aceea pentru
a atinge telul dorit de tine, trebuie la incenut sa-fi inahnsi
voile tale nroprii. iar la sfarsit sa le defaimi. si sa le
staroesti cu totul. Iar pentru a reu§i in aceasta, trebuie ca
neincetat sa te im potrivesti p'e in cele rele si sa te
imhnlde^linapre hine. Cu alte cuvinte, trebuie mereu sa te
lunti cu tine insuti si cu tot ceea ce ?ti satisfar.e vn ile le
stameste si le sustine. Deci pregate§te-te de o astfel de
lupta §i razboi, caci cununa - atingerea (elului dorit de
tine - nu este data decat acelor luptatori care sunt viteji
§i curajo§i.
Dar pe cat acest razboi este mai Rreu decat oricare
altuL (caci intrand in razboi cu noi, intampinam
impotrivire chiar in noi inline), t>e atat si biruin(a in
acesta este mai slavita Herat oricare alta si. ceea ce este
cel mai important, mai binenlacuta decat toate lui
Dumnezeu. Caci daca. insuflefit de sarguin(a, vei birui §i
vei omori patimile. noftele si v o ile tale rele fara He
randuiala, atunci vei fi mai binenlacut lui Dumnezeu si-I
vei sluii Lui mai bine decat daca te-ai chinui nana la
22
sange si te-ai istovi cu postul mai mult decat toti
pustnicii cei de demult. §i chiar daca ai rascumpara sute
de robi crepini din mainile paganilor, dandu-le libertate,
aceasta nu te va mantui, daca tu insup vei ramane in
robia patimilor. §i orice lucrare vei intreprinde, fie ea
chiar p cea mai slavita, p cu oricata truda p jertfa o vei
savarp, nu te va duce la {elul dorit de tine, daca nu vei
lua aminte la patimile tale p le vei da libertate sa vieze p
sa lucreze in tine.
Deci acum, dupa ce ai invafat in ce consta
desavarprea crepina p ca pentru dobandirea ei trebuie
sa duci un razboi necontenit p aspru cu tine insup, p se
cuvine, daca vrei cu adevarat sa fii biruitor in acest
razboi nevazut p sa te invrednicepi de cununa, sadepL
in inima ta urmatoarele patru stari ip^^lucrari ,duhowp-
cegjjj ca p cum te-ai intrarma cu cele mai de nadejde p
nebiruite arme. p anume:(a) niciodata sa nu te increzi in
tine insup in nimic; (b) sa popi intotdeauna in inima o *
incredere desavarpta p plina de curaj numai in
Dumnezeu; @ sa te nevoiepi neincetat p(3) totdeauna sa
te afli in rugaciune.

CAPITOLUL 2
Niciodata nu trebuie sa ne incredem in noi
sau sa ne bizuim pe noi inline in nici un lucru
A nu te increde intru tine, iubite frate al meu, este
atat de necesar in acest razboi, incat, fara aceasta, sa fii
incredinjat ca nu numai nu vei putea dobandi biruin{a pe
care o dorepi, ci nici macar nu te vei putea impotrivi la
cea mai mica navalire a vrajmapilui. Intiparepe-p
aceasta cat mai adanc in mintea p in inima ta.
Din vremea calcarii de porunca a stram oplor
nopri, in ciuda slabirii puterilor noastre duhovnicepi p

23
morale, obisnuim sa avem o parere foarte inalta despre
jipi inginp De§i experienja de zi cu zi ne arata foarte
luminat neadevarul acestei pareri, noi, in§elandu-ne pe
noi inline intr-un chip de nein{eles, nu incetam sa
credem ca suntem ceva si inca ceva de seama. Totu§i,
aceasta boala duhovniceasca a noastra, care foarte cu
anevoie se descopera §i este recunoscuta, este mai
potrivnica lui Dumnezeu decat orice altceva din noi,
fund prima fiica a. inbirii noastre de sine si izvoml.
radacina ?i pricina tuturor patimilor. caderilor si iosnicii-
lor noastre. Ea inchide acea poarta a min(ii sau a duhului
nostru, prin care intra harul dumnezeiesc. neingaduind
acestui har sa intre §i sa se sala§luiasca in om. §i atunci
el se retrage de la noi. C&ci cum poate veni harul sa
lumineze sau sa ajute pe acel om care crede despre sine
ca este ceva mare, ca §tie totul singur §i nu are nevoie de
nici un ajutor de nicaieri? Domnul sa ne izbaveasca de o
asemenea patima §i boala luciferica! Pe cei care au
aceasta patima a parerii de sine Dumnezeu ii mustra cu
asprime prin prorocul, spunand: Vai celor mfelepfi vntru
sine §i inaintea lor pricepufi (Is. 5, 21). De aceea §i
apostolul ne spune: Nu fi\i infelepfi intru voi in§iva
(Rom. 12, 16).
Insa urand aceasta rea......................din noi.
Dumnezeu nu iubegte gi nu doreste nimic atat de mult.
decat sa vada in noi o recunoastere sincera a nimicniciei
noastre si o deplina convingere si simpre ca tot ce este
bun in noi. in firea noastra si in viata noastra. ne vine
noua numaLde la El. Care este izvoml a tot binelp, si r.a
de la noi nu poate ie«?i nimic cu adevarat bun - nici vreun
gand bun, nici vreo fapta buna. De aceea El insu§i se
ingrije§te sa sadeasca acest vlastar ceresc in inimile
iubi(ilor Sai prieteni, trezind in ei neDreJuireade^
intarind neiricr^^erea in sine^ Aceasta o face cateodata
24
prin lucrarea harului §i prin luminari inauntrul lor, alteori
prin lovituri din afara §i necazuri, uneori prin ispite
nea§teptate §i aproape de nebiruit, iar alteori §i prin alte
mijloace, nu intotdeauna infelese pentru noi.
Totu§i, de§i aceasta lipsa de nadejde in ceva bun de
la noi inline §i nebizuirea pe sine este o lucrare a lui
Dumnezeu in noi, cu toate acestea §i noi, la randul
nostru, trebuie sa ne dam toata silinja §i sa facem tot ce
putem pentru dobandirea unei astfel de stari. Pentru
aceasta, frate al meu, ip insemnez aici patru chipuri prin
care poti. cu ajutorul lui Dumnezeu. sa dobandegti
aceasta neincredere in sine, adica niciodata sa nu te bizui
pe sine in n im ic _
(a) Cunoaste-ti nimicnicia ta si mereu sa lii minte ca
tu sinpur de la tine nu poti face nici un bine prin care te-ai
putea arata vrednic de imparatia Cerurilor. Asculta ce
vorbesc parinpi cei injeleppp de Dumnezeu: Sfantul
Petru Damaschin adevereste caLnimic nu este mai bine
decat a-§i cunoa§te cineva neputin^a §i necuno§tin^a sa §i
nimic nu este mai rau decat a nu cunoa§te aceasta”.)
Cuviosul Maxim M artnrkitQml ne inva^a ca: ^,Temelia
oricarei virtup este cunoa§terea neputinjei omene§ti”) la r
Sfantul loan Gura de Aur ne incredinjeaza ca: (,,Numai
acela se cunoa§te pe sine cel mai bine, care socote§te
despre sine ca nu este nimic”)
(b) Cere aiutor pentru aceasta de la Dumnezeu. cu
rugaciuni fierbinp si smerite. fiindca acesta este darul
Sau. §i, de voie§ti sa-1 prime§ti, se cade mai intai sa
sade§ti in tine convingerea ca nu numai ca esti lipsit de
aceasta cunostin{a de sine, ci si ca e$ti intru totul
neputincios a o dobandi tu singur, Apoi, stand cu indraz-
neala inaintea marepei lui Dumnezeu §i crezand cu tarie
ca, pentru milostivirea Sa nemasurata, cu siguran^a ip va
da aceasta cuno§tin|a de sine in momentul §i in felul in
25
care va socoti de cuviin^a, nu te indoi nicidecum ca o vei
dobandi cu adevarat.
/£ ) O hisnu ieste-te intotdeauna sa-fi fie frica pentru
tine si sa te tem i de nenumaratii vrajmagi carora nu le
poji sta im potriva n ici macar putina vreme. sa te temi de
lunga lor experienpi in a se razboi cu noi, de vicleniile §i
cursele lor, de preschimbarile lor in ingeri ai luminii, de
nenumaratele lor me§te§ugiri §i mreje, pe care le a§aza in
taina pe calea viepi tale virtuoase.
(cD Daca cazi in vreo greseala. sa te intorci cat mai
repede snre intelegerea neoutintei tale si spre_ieqjnoas-
terea ei. fiindca de aceea te-a lasat Dumnezeu sa cazi, ca
sa-p cuno§ti mai bine neputinja ta ?i a$a sa te invep nu
numai a te defaima pe tine insup, ci si a voi sa fii
defaimat ?i de ceilalp pemtm napiitin^ ta Sa §tii ca lara
de aceasta voire nu se poate sa se nasca in tine §i sa se
inradacineze virtuoasa neincredere in sine, care este te-
melia ?i inceputul arlnvaratei smerpjiij §i care ea insa§i
i§i are temelia in cunoa§terea din experienja a neputinjei
§i nesiguranjei proprii.
Din aceasta fiecare vede cat este de necesar celui
ce voie§te a se uni cu Lumina Cereasca a se cunoa§te pe
sine §i cum milostivirea lui Dumnezeu pe cei mandri §i
pe cei ce nadajduiesc in ei in§i§i ii calauze§te de obicei
spre aceasta cunoa§tere prin caderile lor, lasandu-i cu
dreptate sa cada chiar in acea gre§eala de care ei cred ca
se pot pazi prin puterile proprii, ca sa-§i cunoasca nepu-
tin{a lor §i sa nu mai indrazneasca a se bizui pe sine nici
intr-aceasta, nici in nimic altceva.
insa acest mijloc, degi este foarte eficient, nu este
si fara de primeidie. iar Dumnezeu nu il folosefte
intotdeauna, ci numai cand toate celelalte miiloace. cele
mai usoare ?i mai firegti, pe care le-am pomenit, nu il
due pe om la cuno$tinta~dc-sine. Numai atunci, in cele
26
din urma. il lasa El pe om sa cada in pacate mai mari sau
mai mici. pe cat este de mare sau mica mandria. ingam-
farea si £)e aceea, acolo unde nu se
afla o astfel de ingamfare §i bizuire pe sine, acolo nu
sunt nici caderi care sa fie inva^atura de minte. Deci,
cand p se va intampla sa cazi, alearga indata cu gandul la
smerita cuno§tinfa de sine §i la o parere de sine §i simpre
umilita §i cere de la Dumnezeu prin rugaciune cu cainpi
ca sa-p dea lumina adevarata pentru a-p cunoa§te nimic-
nicia ta §i a-p intari inima ta in neincrederea in tine, ca sa
nu cazi iara§i in acelap pacat sau chiar intr-unul mai
greu §i mai vatamator.
Mai adaug la aceasta ca nu numai atunci cand
cineva cade in vreun pacat, ci §i atunci cand cade intr-o
anumita nenorocire, in nevoi §i in necazuri, indeosebi in
boala trupeasca grea §i de lunga durata, trebuie sa in^e-
leaga ca de aceea patime§te, ca sa aiunea la cunostinpi
neputintei sale si sa se smerpasca. Pentru acest scop
ingaduie P n m n w en ra sa vina asupra pnastra tot felul de
ispite de la diavolul, de la oameni si de la firea noastra
stricata. Si Sfantul Apostol Pavel, vazand acest scop in
incercarile la care a fost supus in Asia, a zis: Ci noi, in
noi inline, ne-am socotit ca osandifi la moarte, ca sa nu
ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce
inviaza pe cei morfi (II Cor. 1,9).
§i inca mai adaug §i aceasta: Cel care vrea sa-si
cunoasca neputinja sa cu lucrul. din insa§i viaja sa, acela
sa incerce nu multe zile. ci si numai o singura zi. sa-p
pandeasca gandurile, cuvintele §i faptele sale - la ce s-a
gandit, ce a vorbit §i a facut. Fara indoiala ca va afla ca
cea mai mare parte a gandurilor. cuvintelor si faptelor
sale an fost gre^ite. nedrepte. nebune si rele> Aceasta
incercare il va face sa in|eleaga cat de neispravit §i de
neputincios este, iar apoi, plecand de la aceasta in^elegere,
27
daca i§i dore§te cu sinceritate binele, va ajunge sa simta
cat de nebuneste este sa agtente vreun bine de la sine
insu?i $i sa se bizuiasca pesin e^

CAPITOLUL 3
Despre nadejdea numai in Dumnezeu
§i despre increderea in El
Macar ca este atat de necesar in acest razboi a nu
ne increde deloc in noi, precum am zis, cu toate acestea,
daca vom lepada pur §i simplu toata nMejdea in noi §i ne
vom deznadajdui de noi in§ine, negasind un alt sprijin,
cu adevarat ori o vom lua la fuga indata de pe campul de
lupta, ori vom fi biruiji §i luaji in robie de vrajma§ii
no§tri. Pentru aceasta, p e langa desavarsita lepadare de
sine, trebuie sa sadim in inimile noastre gi desavar^ita
nadeide in Dumnezeu ^i deplina incredere in El. adica
trebuie sa simpm cu intreaga inima ca nu avem pe
nimeni pe care sa ne bizuim, fara numai pe Dumnezeu,
§i ca numai de 1a F.1 putem astepta tot binele, tot ajutoml
si toata biruinta. Caci, precum de la noi inline, care
suntem nimic, nu a§teptam nimic altceva decat piedici §i
caderi - din pricina carora §i renun^am la orice nadejde
in noi - , a§a negre§it vom dobandi de la Dumnezeu toata
biruinja de indata ce ne vom intrarma inima noastra cu o
nadejde vie spre El §i o incredere deplina ca vom primi
ajutor de la Dansul, dupa cum zice psalmul: spre Ddnsul
a nadajduit inima mea §i m-a ajutat (Ps. 27, 9).
Urmatoarele ganduri ne vor ajuta sa ne intarim in
aceasta nadejde §i, prin mijlocirea ei, sa dobandim orice
ajutor:
(T) faptul ca cerem ajutor de la Dumnezeu. Care.
fiind atotputernic, poate face orice voieste. drept urmare
ne poate ajuta §i noua;

28
 (2) ca cerem aceasta de la Diimnezfiu. Care, fiind
atot§tiutor §i preainjelept, cunoa$te totul in chipul cel
mai desavarsit si. drept urmare, stie pe deplin si ce este
mai potrivit pentru mantuireafiecaniia dintre noi;
0 ca cerem ^iutor de la Dumnezeu, Care, fiind
nemarginit de bun, cu o negraita dragoste ne sta inainte.
pregatit §i doritor intotdeauna, in fiecare ceas §i in
fiecare minut, sa ne dea tot ajutorul de care avem nevoie
pentru biruin^a deplina in razboiul nostru duhovnicesc,
de indata ce alergam la El cu incredere tare.
§i cum este cu putinfa ca Acel bun Pastor al nostru.
Care a alergat trei ani, cautand oaia cea pierduta, §i a
umblat pe cai atat de ostenicioase §i spinoase, incat §i-a
varsat sangele Sau §i §i-a dat viaja; cum este cu putin^a,
zic, acum, cand aceasta oaie merge in urma Sa, II striga
cu dragoste §i II cheama in ajutor cu nadejde, sa nu-§i
intoarca privirea Sa asupra ei, sa nu o auda, sa nu o puna
pe dumnezeie§tii Sai umeri §i, ducand-o in mijlocul
ingerilor cere§ti, sa nu faca praznuire pentru bucuria
aflarii ei? Daca Dumnezeul nostru nu inceteaza sa caute
cu mare sar guinea si dragoste pe pacatosul orb ?i surd,
precum femeia din Evanghelie cauta drahma cea
pierduta, in ce chip 1-ar parasi pe el acum. cand. ca o
oaie pierduta. striga si r.heama pe Pastom l s^p? §i cine
va crede candva ca Dumnezeu, Care, dupa cuvantul
Apocalipsei (3, 20), neincetat bate la poarta inimii
omului, poftind sa intre inauntru §i sa cineze cu el,
imparta§indu-i darurile Sale - cine va crede ca insu§i
acest Dumnezeu va ramane surd §i nu va dori sa intre,
atunci cand omul i§i va deschide inima sa catre El §i II
va chema?
@ in sfar§it, cel de-al patrulea mijloc de a dobandi
o nadejde tare in Dumnezeu §i de a ca§tiga grabnicul Sau
ajutor este aducerea aminte a tuturor p ild elor He
29
neintarziata ajutorare dumnezeiasca care sunt i n f l a t e
Tn D n m n ezeiestile Scripturi. Aceste pilde, atat de
numeroase, ne arata cel mai luminat ca niciodata nu a
ramas cineva ru§inat sau neajutat, din cei care au
nadajduit spre Dumnezeu. Cautafi la neamurile cele de
demult - zice injeleptul Sirah - §i vedefi cine a crezut
Domnului §i s-a ru§inat? (Sir. 2, 10).
Deci, intrarmeaza-te, frate al meu, cu aceste patru
arme §i intra cu barbate in lupta §i razboie§te-te cu curaj,
cu increderea deplina ca ai sa biruie§ti. Deoarece cu
ajutorul lor vei ca§tiga cu adevarat desavar§ita nadejde in
Dumnezeu, iar astfel de nadejde va atrage neincetat
ajutorul lui Dumnezeu §i te va inconjura cu putere
nebiruita. In cele din urma acestea doua impreuna -
nadeidea in D u m neyen <p ajntnml Sail - vor Tnradarina
in tine desavarsita nfftnrrpHprp Tn ginp Despre aceasta
neincredere in sine nu am pierdut nici un prilej sa-p
amintesc in acest capitol, fiindca nu §tiu cine nu ar avea
nevoie vreodata sa i se aminteasca de aceasta. A?a de
adanc s-a inradacinat in noi ?i a$a de tare s-a lipit aceasta
prepiire dp sin e - ca am fi ceva. si lnca reva-nn. fara de
Tnsemnatate. - inrat ea aproape totdeanna viep iieste
ascunsa in inima noastra, ca o miscare subpre si
neohservata. chiar §i atunci cand noi suntem convin§i ca
nu avem deloc incredere in sine, ci, dimpotriva, ca avem
nadejde deplina in Dumnezeu. De aceea, ca s5 scapi. pe
cat este cu putinta. de o asemenea de^arta parere de sine
§i sa lucrezi fara nici o incredere in sine, ingriieste-te de
fiecare data ca

30
 CAPITOLUL 4
Cum poate cineva cunoa§te daca lucreaza
cu neincredere in sine §i cu desavar§ita incredere
in Dumnezeu
Adeseori se intampla ca unii care se bizuiesc pe
sine socotesc ca nu au nici o nadejde in ei in§i§i §i ca
toata nadejdea §i-o pun in Dumnezeu §i doar in El se
incred. De fapt insa nu este a§a. Despre aceasta se pot
lamuri ei in§i§i, iudecand dupa ce se va petrece in ei <>i cu
ei atunci cand li se va intampla sa cada. Daca ei. scarbin-
du-se pentru caderea lor si mustrandu-se ?i ocarandu-se
pentru aceasta, in acelasi timp se eandesc in sinea lor ca
„voi face aceasta si aceea, urmarile caderii se vor sterge.
si totul va fi iarasi cum trebuie” - acesta este un senrn
aratat ca si mai inainte de caderea lor ei se incredeau in
ei insisi, iar nu in Dumnezeu. §i cu cat mahnirea lor este
mai intunecata si fara de maneaiere. cu atat mai aratat
este ca ei foarte mult s-au increzut in sine si foarte nutin #
in Dumnezeu. De aceea si mahnirea nricinuita de
caderea lor nu este alina.t.3. de nici o mangaiere. Iar acela
care nu se bizuie^te pe sine, ci nadaiduieste in Dumnezeu.
acela, cand va cadea. nn se minnneaza prea tare de aceasta
?Lnici nu se scarbe$te peste masura. pentru ca stie ca
aceasta i s-a intamplat din prieina neputintei lui si mai
ales din nutina lui nadejde spre Dumnezeu. De aceea. ca
urmare a caderii lui. isi intareste neinr(rederea J n sine si
se straduieste mai mult sa. jnmulteasc^ si sa adanceasca
smerita lui nadeide in Dumnezeu. Iar mai apoi. urand
patimile cele fara de ranHniala care an fost prieina caderii
lui, indura pasnic si linistit ostenelile pocaintei nentru
faptul ca L-a intristat pe Dumnezeu si. Tntrarmat cu mai
multa nadeide in Dumnezeu. cu cea mai mare barbatie..si
hotarare i^i lirmareste vrajma^ii sai pana la mnarte

31
 Acestea ce le-am zis mai sus a§ fi dorit sa le cugete
anumite fefe care gandesc despre sine ca sunt imbuna-
tafite §i duhovnice§ti, dar care, atunci cand cad in vreo
gre§eala, sunt cuprinse de chinuri, se tulbura §i nu i§i
gasesc pacea. Mai apoi, istovite de aceste scarbe §i
suparari ce li se nasc lor mai mult din iubirea de sine
decat din altceva, alearga, manate tot de iubirea de sine,
la parintele lor duhovnicesc, ca sa fie slobozite de
aceasta povara. Dar ei ar fi trebuit sa faca aceasta indata
dupa cadere, §i sa o faca nu pentru altceva, decat din
dorinfa de a spala cat mai repede intinaciunea pacatului
prin care au intristat pe Dumnezeu, §i de a primi, prin
preasfanta taina a pocainfei §i marturisirii, putere noua
de a lupta impotriva lor in§i§i.

CAPITOLUL 5
Despre parerea gre§ita a multora, care socotesc
prea multa mahnire o virtute
inca mai gresesc si aceia care socotesc ca este o
virtute prea m ulta mahnire pe care o sim t dupa savar-
sirea pacatului, neintelegand ca aceasta izvora^te in ei
din mandrie $i din parere de sine, intemeiate pe faptul ca
ei nadaiduiesc prea mult in ei $i in puterile lor. Cftci.
socotindu-se ei ca sunt ceva. s-au imnovarat cu multe,
nadaiduind sa se descurce sineuri cu ele. Dar vazand
acum din experienfa caderii lor, ca nu au nici o putere, se
minuneaza ca §i cum ar fi intalnit ceva nea§teptat, se
tulbura §i se impufineaza cu sufletul, fiindca vad cazut §i
rastumat la pamant chiar acel reazem (adica pe ei in§i§i),
in care i§i pusesera toate a§teptarile §i nadejdile lor.
Aceasta in sa nu se intampla celui sm erit care nadaidu-
iegte numai spre Dumnezeu, neasteptand nimic c.u
adevarat bun de la sine insu?i. De aceea, in orice greseala

32
ar cadea, macar ca simte povara ei si se mahneste. cu
toate acestea nu se tulbura. nici nu este clatinat de
indoiala. caci §tie ca toate acestea i s-au intamplat lui din
neputinta sa pronrie. pe care a mai incercat-o §i in alte
caderi, neflind pentrii el n nnntate neasteptata

CAPITOLUL 6
Cateva sfaturi care servesc la stabilirea limitelor
§i mtinderii nelncrederii In sine §i a nadejdii desavar§ite
in Dumnezeu
Fiindca toata puterea prin care se biruiesc vraimasii
no^tri se na^te din neincrederea in noi insine si din
nadejdea in D nm nezen este necesar, frate al meu, sa
dobande§ti cuno§tin(e precise despre acestea, pentru ca
sa ca§tigi o asemenea putere §i sa o men(ii mereu in tine,
cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci sa §tii prea cu incre-
din(are ca nici toate talentele §i bunele insu§iri, fie ele
fire§ti sau dobandite, nici toate harurile primite in dar,
nici cunoa§terea intregii Scripturi, nici faptul ca am
lucrat multa vreme in slujba lui Dumnezeu §i ne-am
obi§nuit in a-I sluji, nici toate acestea impreuna nu ne
vor face pe noi a implini dumnezeiasca Lui voie a§a cum
se cuvine, daca la orice fapta buna bineplacuta lui
Dumnezeu, care ne sta inainte pentru a o savar§i, in orice
primejdie de care vrem sa scapam, la orice cruce pe care
trebuie sa o purtam dupa voia Lui, daca, zic, in toate
aceste imprejurari §i in altele asemenea, un anume ajutor
al lui Dumnezeu nu va insuflep inima noastra §i nu ne va
da putere sa savar§im cele de trebuinja, precum a zis
Domnul: Fara de Mine nu putefi face nimic (In. 15, 5).
De aceea, in toata viata noastra. in toate zilele, ceasurile
§i minutele si intern datnri sa finem neschimbata in inima
nnasp-a n asem enea <;im{ire- convinger^ ?i dispoz.i^ie. ca

33
 in nici un chip si nici macar cu gandul. nu ne vom putea
bizuLsan nadairini candva in noi inline.
Iar cat despre nadeidea in Dumnezeu. pe langa cele
ce am zis deja in capitolul 3, voi adauga §i urmatoarele:
sa ?tii ca nimic nu este mai ugor lui Dumnezeu decat a-ti
da himinta^asupra vraimasilor tai, fie ei putini sau m ulti.
fie ei vechi ?i putemici sau noi si neputinciosi. Totusi F,1
are un timp si o randuiala a Sa pentru toate. Pentru
aceea, chiar daca un suflet este incarcat peste masura de
pacate, chiar daca este vinovat de toate nelegiuirile
lumii, chiar daca este intinat oricat §i-ar putea inchipui
cineva, §i chiar daca a folosit, cat a vrut §i cat a putut,
toate mijloacele §i toate nevoinlele, ca sa lase pacatul §i
sa se intoarca pe calea binelui, §i nu a putut nicidecum a
ca§tiga macar o farama de bine, ba, dimpotriva, s-a
afundat mai mult in rau, cu toate acestea nu i se cade a
slabi in nadejdea spre Dumnezeu, nici a lasa vreodata
armele si nevoin^ele duhovnicesti. ci trebuie sa lupte ?i
iar sa lupte cu sine insusi $i cu vrqjma.sii sai, cu toata
barbatia si neobosit Caci trebuie sa §tii §i sa in^elegi ca
in acest razboi nevazut numai acela nu pi ere care nu va
inceta a se razboi si a nadaidui iipre Dumnezeu. al Canii
aiutor niciodata nu ii paraseste oe cei ce se lupta in ostile
Sale, macar ca uneori Tnpaduia sa fie ranip. Deci sa se
lupte fiecare, fara a da inapoi, caci intru a lupta neincetat
sta totul. Iar Dumnezeu are intotdeauna pregatite doctorii
• pentru cei loviti de vraimasi gi ajutor pentru doborarea
acelora. pe care la vremea cuvenita le va da luptatorilor
Sai. care-L cauta si au nadeide tare in El. in ceasul cand
ei nu se vor a§tepta vor vedea cum vor pieri vrajma§ii lor
cei mandri, precum este scris: Sfar§it-a razboinicul
Babilonului de a bate razboi (Ier. 51, 30).

34
 CAPITOLUL 7
Despre cum se cuvine a ne deprinde mintea noastra,
ca sa nu sufere de neftiinfa
Daca neincrederea in sine si nadeidea in
Dumnezeu. atat de necesare in acest razboi, vor ramane
singure in noi, nu numai ca nu vom birui, dar ne vom
prabu§i in §i mai mare rau. Pentru aceea, impreuna cu
acestea §i alaturi de ele. trebuie sa savarsim si un anumit
fel de lucrari sau^ ^ y ^ ^ ^ e p r i n d e r e , duhovnicea^cj.
In randul acestor exercipi pe primul loc trebuie sa
stea exercitiile mintii si ale vnii.
Vlintea^ trebuie sa o izbavim §i
•nestiinta.
M H care este foarte vatamatoare, ■■■ - * pentru
' ca o
intuneca gi o impiedica sa cunoasca adevarul. care este
obiectul sau propriu ?i pnta stradaniilor sale. De aceea
trebuie sa o exersam pentru a fi luminata §i curata,
capabila de a deslu§i bine ce ne este de trebuinfa pentru a
ne curafi sufletul de patimi §i a-1 impodobi cu fapte bune.
Iar aceasta fl 0 PUtem primi prin
doua miiloace: Intai §i mai de nevoie este _mgaciuneaj
prin care trebuie sa ne riigam Onhnhii Ssfant <ta hinpvnias-
ca a revarsa dnm ne/eiasr.a Sa Inrnina in inim ile nnastre.
ceea ce negre§it va face, daca intr-adevar vom cauta
numai pe Dumnezeu, daca ne vom stradui cu sinceritate
ca intru toate sa facem voia Lui, §i daca in orice lucrare
ne vom supune sfatului parinfilor no§tri duhovnice§ti
iscusifi §i nu vom face nimic fara a-i intreba.
A1 doilea mijloc de exersare a minfii este rjg|jic^
tata cercetare a lucrurilor si adancirea in cunoasterea lor.
pentru a vedea limpede care din ele sunt bune si care
rcle mi dnpa r.nm Ip judeca simpirile si Inmea ci dnpa
cum le iudeca dreapta socoteala si Dnhnl SIfan t sail cu-
vantul adevarat al Scripturilor de Dumnezeu insnflate. al

35
paring lor purtatori de duh p al dascalilor Bisericii. Caci
atunci cand aceasta cercetare §i adancire in cunoa§tere va
fi dreapta §i a§a cum se cuvine, ea ne va ingadui sa in^e-
legem limpede ca trehnie din toata inima sa privim ca
nimic si desarte si mincinoase toate cate lumea cea oarba
?i stricata le inbeste $i le canta in rrmlte felnri §i anume:
ca cinstea. placerile si bogatiile lumii nu sunt nimic
altceva decat de§ertaciune §i moarte a sufletului; ca
ocarile si defaimarile ce ni ie face lumea ne pricinuiese
noua adevarata slava. iar necazurile bucurie: ca a ierta pe
vraimasii no^tri ?i a le face bine este adevarata marime
xfe,^ufkLsi.. una_din trasaturile c e k m a i Jnsem nate ale
asemanarii cu Dumnezeu: ca mai multa putere p stapa-
nire arata cel ce defaima lumea.. decat cel care stapane§te
peste toata lumea; ca ascultarea de buna voie este o
Incrare rare arata mai multa harhape si putere a duhului.
decat a supune mari imparap §i a stapani peste ei; ca
smerita cunostinfii de sine trehuie preferata tuturor celor-
lalte cunostinte. chiar §i celor mai inalte; ca a birui p a
omori inclinapile ?i poftele noastre rele. oricat ar fi de
neinsemnate, este un lucru vrednic de mai mare lauda.
decat a cuceri multe cetap, decat a infrange putemice o§ti
bine inarmate §i chiar decat a face minuni sau a invia morp.

CAPITOLUL 8
De ce nu judecdm drept lucrurile §i in ce fe l putem
ajunge la o judecata dreapta asupra lor
P ririn a p en trn rare nil j n H e e a m drept tu e rn rile
despre care am vorbit mai inainte este ca nu nrivim in
adancul lor pentru a vedea ceea ce sunt, ci le iubim sau
le uram de indata, de la prima privire asupra lfliigi,dupa
infatisarea lor exterioara. Aceasta iubire sau nr a fa|a de
ele pune stapanire pe mintea noastra ?i o intuneca, fapt

36
pentru care ea nn poate jndeca drept asupra lor, dupa
cum sunt ele cu adevarat. Deci, tu, frate al meu, de
voie§ti ca aceasta in§elaciune sa nu afle loc in mintea ta,
ia seama bine la tine, §i cand vezi vreun lucru. cu ochii
sau p-1 ineiiipiii ricm inten refine-p cat pop dorintele tale
si nu-ti ingadui ca de la prima vedere sa il indraeesti sau
sa iLuragL^i, exarpiflgaa -j, miaaUu mintea,, ^
aceasta situatie, nefiind intunecata de patima. Q^t^gg.
ramane in firea ei, libera si curata. si are putinja de a
cunoagte adevarul si a patrunde intru adancuLlucruku.
unde adeseori raul se ascunde sub o infatisare minci-
noasa gi ispititoare, iar binele se afla tainuil_.imh-P
anarenta rea.
Insa daca dorin|a anuca mai inainte $i dintr-o data
fie iubeste lucrul. fie se scarbeste de el. atunci mintea ta
nu-1 mai noate cunoa^te bine, dupa cum se cuvine. Caci
daca o astfel de predispozifie anterioara oricarei judecafi,
sau mai bine zis patima, intra inauntru, se a$aza ca un zid
intre lucru p minte si. intunecand mintea. o face sa
gandeasca despre .acel lucru cu patima. adica altfel decat
cum este el de fapt, §i prin aceasta inca mai mult inta-
re§te predispozipa inipala. Iar aceasta, cu cat mai mult
inainteaza, adica cu cat mai mult iube§te sau ura§te acel
lucru, cu atat mai mult intuneca mintea in legatura cu el,
iar in cele din urma o innegureaza desavar§it. Atunci
patima faja de acel lucru ajunge la limita extrema, incat
el i se pare omului mai iubit sau mai urat decat orice alt
lucru pe care 1-a iubit sau 1-a urat vreodata. Astfel se
intampla ca atunci cand nu este pazita randuiala aratata
de m ine adica de a-p repne dnrin^a de 1a a inhi sail a nri
un lucru inainte de a-1 examina. atunci amandoua aceste
nuteri ale sufletului. adica piin^ga si vointa. merg
•totdeauna rau. adancindu-se din ce in ce mai mult din
intuneric in intuneric. si din gre?eala in gre?ea1a-
37
 Deci, paze§te-te, iubite, cu toata luarea aminte,jie_
draeostea sau ura cu patima a oricarui lucru. mai Tnainte
de a reusi sa-1 cercetezi bine in lumina ratiunii ?i a
cuvantului celui drept al dumnezeiestilor Scripturi. in
lumina harului si a rugaciunii gi cu aiutorul iudecatii
parintelui tau duhovnicesc, ca sa nu gregegti si sa nu
socotesti ne cel cu adevarat bun drept rail, iar pe cel cu
adevarat rau drent bun1 cum se intampla de cele mai
multe ori in cazul anumitor lucruri, care in sine sunt
bune §i sfinte, insa din pricina imprejurarilor - adica
pentru ca se fac la vreme nepotrivita sau in loc
necuvenit, sau nu in masura in care se cade pricinuiesc
nu mica vatamare acelora ce le savar§esc. §i §tim din
experien^a ce fel de necazuri au avut de suferit unii
pentru asemenea lucruri de lauda §i sfinte.

CAPITOLUL 9
Despre pazirea minjii de prea multele cuno^tinfe
fa rd de folos $i de curiozitatea de§arta
Precum este nevoie a ne pazi mintea de nestiinta,
dupa cum am zis mai inainte, tot asa este nevoie a o pazi
■?i de cele opuse nestiintei. adica de prea multele
cunostin{e si de curiozitate. Caci, daca o vom umple pe
ea cu o mul^ime de cuno§tin{e, idei §i ganduri, fara a mai
pomeni pe cele de§arte, necuviincioase §i vatamatoare, o
vom face pe ea neputincioasa §i nu va mai putea sa
priceapa bine ce este de folos pentru adevarata indrepta-
re §i desavar§ire a noastra. De aceea, in ceea ce prive§te
cunoasterea lucrurilor pamante§ti care nu sunt de
neaparata trebuin^a, chiar daca sunt ingaduite, trebuie sa
fii ca §i cum ai fi murit deja §i, adunandu-ti intotdeauna
mintea inanntm l tan cat mai r.onrffntrata ^inp-n gnlita dp
gandurile despre toate lucrurile lumii.

38
 Lasa povestile din trecut si stirile noi din prezent sa
treaca pe langa tine, iar toate schimbarile din lume si din
imparatiile ei sa fie pentru tine ca si cum n-ar fi fost
delocJar cand cineva.ti.1fi aduce....respinpe-le alim paJe
departe de inima si imaginatia ta. Asculta ce zice Sfantul
Vasile:f..Sa-^i fie pe auzirea vestilor lume§ti ca o gustare
amara, iar cuvintele barbajilor celor cuvio§i precum un
fagure de miere’y Auzi §i cuvintele Prorocului David:
Spusu-mi-au calcatorii de lege de§ertaciuni, dar nu sunt
ca legea Ta, Doamne IPs. 118. 85). Inbeste sa ascnlfi.
doar lucruri duhnvnice^ti <jii ceresti §i pe acestea sa le
invep, §i nu dori sa §tii nimic din lume, in afara de
Domnul Iisus Hristos, §i Acesta rastignit (I Cor. 2, 2), in
afara de viaja §i moartea Lui §i in afara de ceea ce El
cere de la tine. Facand a§a, vei fi bineplacut lui
Dumnezeu, Care are drept ale§i §i iubifi ai Sai pe aceia
care-L iubesc pe Dansul §i se sarguiesc a face voia Lui.
Orice alta cautare sau cercetare este rodul si hrana
iubirii de sine si a mandriei. Acestea sunt legaturile §i
cursele diavolului. care, vazand ca voin^a celor ce iau
aminte la via|a duhovniceasca este putemica §i tare,
cauta sa cucereasca mintea lor cu astfel de curiozitati. ca
sa stapaneasca in acest fel §i pe una §i pe alta, adica §i
mintea si voinfa lor. Pentru aceea, el obi?nuieste sa le
dea ganduri inalte, sufyiri §i iscoditoare. mai ales acelora
dintre ei care sunt ascutiti la minte ?i grabnici la cugetari
Inalte.. Iar ace§tia, atra§i de placerea stapanirii §i
cercetarii acelor in|elegeri inalte, uita a-§i pazi cura|ia
inimii lor §i a lua aminte la smerita cugetare de sine §i la
adevarata omorare a patimilor. §i astfel, fund prinsi in
m rejele mandriei <p ale parerii de sine, isi fac din m intea
lor un idol §i. ca urmare, pu{in cate pufin. pe n esim pte
ajung a socoti ca nu m a ia u nevoie_de sfatnire mnstrare
de la al$ii, fiindca s-au obi§nuit ca la orice nevoie sa
alerge la idolul propriei lor in{elegeri §i judeca^i.
39
 Acesta este un lucru foarte primejdios §i greu de
tamaduit, caci mandria mintii este mult mai vatamatoare
.decat mandria vpinteL Fiindca mandria vointei.''fund
vadita mintii, poate fi uneori tamaduita cu u^urinfa.
supunandu-o snh jugul a ceea ce se cuvine. Dar cand
mintea, bizuindu-se pe sin e , se intareste Tn gandn) r.a
iudecata ei pronrie este mai buna decat a tuturor
celorlalti, de cine va mai putea fi tamaduita in cele din
urma? Oare va putea sa asculte de cineva, cand este
incredin^ata ca judecata tuturor celorlalti nu este atat de
buna ca a sa proprie? Cand acest ochi al sufletului -
mintea - cu ajutorul caruia omul poate cunoa§te §i
indrepta mandria vointei, este el insu§i orbit de mandrie
§i ramane netamaduit, cine mai poate tamadui vointa?
Atunci totul inauntru se afla intr-o asemenea neoran-
duiala incat nu mai este nici unde §i nici cine sa mai
puna un plasture tamaduitor. Pentru aceasta trebuie sa te
impotrive§ti cat mai degraba acestei primejdioase
mandrii a mintii, mai inainte ca ea sa patrunda pana in
maduva oaselor tale. Standu-i im potriva. infraneaza-ti
agerjmea mintii
* narerii celorlalti. Fa-te nebun pentru dragostea lui
Dumnezeu, daca vrei sa fii mai intelept decat Solomon.
De i se pare cuiva dintre voi ca este infelept in veacul
acesta, sa se fa ca nebun, ca sa fie infelept (\ Cor. 3. 18).

CAPITOLUL 10
Cum sa-fi deprinzi voinfa ca in toate faptele ei,
dinduntru f i dinafard, sa aiba ca scop final numai
a bineplacea lui Dumnezeu
Afara de exersarea mintii tale, trebuie sa-pi
stapanepti si vointa in a§a fel, incat sa nu o Iasi pe ea sa
se piece dorintelor ei, ci, dimpotriva, sa o conduci la a fi

40
desavarsit ypa cu vointa lui Dumnezeu. Totodata, tine
bine minte ca nu-ti este tie de ajuns numai a voi ?i a
cauta intotdeauna cele ce sunt placute lui Dumnezeu. ci
trebuie inoa. sa le si voiesti ca gi cum ai fi m iy.at d&
Tnsusi Dumnezeu si numai cu scopul de a-T placea T.ui cu
inima curata. Pentru a. mentine acesl scop trebuie sa
ducem o mai mare lupta cu firea decat pentru_loate cele
zise mai sus. Caci foga noastra este atat de plecata_spre
a-si satisface hatarul. incat intru toate lucrurile sale, chiar
si in cele mai bune si duhovnice^ti. l^<^auta__o^j[]]j|a_^
indulcirea sa si dintru acestea. pe nesimtite §i in ascuns,
se hraneste cu pofta ca dintr-o mane are.
De aici se intampla ca atunci cand ne stau noua
inainte lucrari duhovnice§ti, indata le poftim §i alergam
spre ele, insa nu ca mi§cati de voia lui Dumnezeu sau nu
numai cu scopul de a-I placea Lui, ci pentru acea
mangaiere §i bucurie care se na§te in noi atunci cand
dorim §i cautam acelea pe care le voie§te Dumnezeu de
la noi. Aceasta in§elare este cu atat mai ascunsa §i mai
tainuita cu cat este mai inalt in sine §i mai duhovnicesc
lucrul dorit. De aceea nu trebuie sa fim mnltnmiti doar a.
dori. ceea ce voie^te Dumnezeu. ci trebuie inca sa dorim *
aceasta precum. cand. de ce si pentru ce Acela o voie.^te.
§i apostolul ne porunce§te sa cercam care este voia lui
Dumnezeu, nu numai cea buna, ci §i cea bineplacuta §i in
toate privintele desavar§ita, zicand: Nu va potrivifi
veacului acestuia, ci schimbafi-va la fa fa intru innoirea
minfii voastre, ca sa cercafi voi care este voia lui
Dumnezeu cea buna $i bineplacuta §i desavarsita (Rom.
12, 2). Fiindca daca in lucrarea noastra va fi o lipsa chiar
§i numai intr-o singura privinta sau daca noi o vom
savar§i nu cu toata voia noastra §i din toata puterea,
atunci este aratat ca aceasta este §i se nume§te
nedesavar§ita. In(elege din aceasta' ca §i atunci cand noi
41
/V /V /V

II dorim si II cautam pe Dumnezeu Insusi. chiar si in

aceasta dorire si cautare pot sa-si faca loc unele gre^eli si
lipsuri si pot fi amestecate unele._ amaeiri ale iubiiii
noastre fata de noi, adica ale iubirii de sine, fiindca de
multe ori cautam mai mult folosul si binele nostru decat
voia lui Dumnezeu. Caruia ii sunt bineplacute lucrurile
facute numai pentru slava. I ni si dnrp<pe ca nni sa-T
iubim numai pe El, sa-L dorim numai pe El si doar
pentru El sa lucrarn..
Deci daca tu, frate al meu, dore§ti sa te paze§ti de
aceste curse ascunse in calea spre desavar§ire, daca
dore§ti ca sa te statomice§ti cu spor intr-o asemenea
buna dispozipe de a dori §i a face totul numai pentru ca
a§a voie§te Dumnezeu, numai pentru slava §i buna
placere a Lui, §i ca sa-I sluje§ti doar Lui, Celui care
dore§te ca El sa fie inceputul §i sfar§itul la orice fapta §i
gand al nostru. lucreaza in felul urmator:
(Cand ai a te apnea dfi.Q-fapta-.care este dupa cum
voieste Dumnezeu sau care este buna in sine, sa nu-p
pleci indata voinla ta spre ea §i nu o dori, daca nu ip vei
inapa mai intai mintea ta la Dumnezeu, sa vezi de este §i
voia Lui ca tu sa o voie§ti §i sa o savar§e§ti, §i de Ii este
bineplacuta Lui. §i, cand ai ajuns la convingerea ca
inclinapa voii tale este determinata de insa§i voia lui
Dumnezeu, atunci sa dore§ti §i sa savar§e§ti acea fapta
pentru ca o dore^te Dumnezeu §i numai spre a bine-
placea Lui §i spre slava Lui.
De asemenea. cand vrei sa te abati de la ceva care
pare ca nu este duna voia lui Dumnezeu sau nu este bine,
sa nu te intorci de la aceea indata, daca nu-p vei apnti
mai intai privirea minpi tale la dumnezeiasca Lui voie §i
nu te vei incredinja ca aceasta este voia lui Dumnezeu,
ca tu sa te abap de la aceea pentru a-I placea Lui. Caci
amagirea firii noastre este foarte subtire §i pentru aceasta
42
nu este cunoscuta de mulp. Ea cauta intrn ascnns numai
ce ii este placut ei. dar in acelasi timp lucreaza la aratare
in asa fel incat ni se pare ca unicul ei scop este de a-I
placea lui Dumnezeu. ceea ce de fapt nu este a$a)
in acest fel, se intampla de multe ori ca, vrand sau
nevrand ceva pentru noi inline, pentru folosul nostru, ne
gandim ca vrem sau nu vrem aceasta numai pentru a-I
placea lui Dumnezeu. Sineurul miiloc pentru a scapa de
aceasta amaeire de sine este £t£ a|iajnim ii. care consta
intru a nedezbraca de omul cel vechi $i a ne imbraca
intru cel nou. si spre acest scop se indreanta tot razboiul
nevazut.
Daca vrei sa invep me§te§ugul de a face aceasta,
atunci asculta. (La inceputul fiecarei tale fapte, p se
cuvine sa te gole§ti, pe cat pop, de orice dorin|a proprie
§i sa nu doresti nici a face, nici a te abate Hp la vrenn
lucru^de nu vei simp mai intai ca singnrul 1nr.ni care te
m isca ?i te atrage pe tine spre aceasta este constiinta voii
lui Dumnezeu in aceasta privinfa. Si. daca in toate
lucrurile tale din afara §i, mai ales, in cele dinauntru, ale
sufletului, nu pop simp totdeauna cu adevarat aceasta
indemnare de la Dumnezeu, multumeste-te macar de a
avea totdeauna din partea ta aceasta intenpe sincera. ca
in fiecare fapta a ta sa nu ai in vedere nimic altceva decat
a placea lui Dumnezeu.
(sim tirea cu adevarat a indemnarii de la Dumnezem
se face fie prin luminare dumnezeiasca. .sau stralucire
ganditoare. prin care voia lui Dumnezeu se descopera in
mod contemplativ celor curap la inima, fie prin insuflare
launtrica de la Dumnezeu. printr-un anume cuvant_ *
dinauntru. fie prin alte lucrari ale dumnezeiescului dar.
care se fac in inima curata. adica: fierbinjeala izvoratoare
de viapt, bucurie negraita, saltari duhovnice§ti, umilin^a,
lacrimi din inima, dragoste dumnezeiasca §i alte simpri
43
iubitoare de Dumnezeu p fericite, care au loc nu dupa
voia noastra, ci de la Dumnezeu, nu prin lucrarea sau din
inipativa noastra, ci in mod pasiv. Prin toate aceste
simpri ne incredinfam ca ceea ce cautam sa facem este
dupa voia lui Dumnezeu. P ar mai inainte de toate.
suntem datori sa facem rugaciune curata si prea fierbinte
catre Dumnezeu o data, de doua ori p de mai multe ori,
ca sa lumineze intunericul nostru p sa ne infelepfeasca.
„Roaga-te de trei ori, spun marii starep Varsanufie p
loan, p incotro inclina inima ta dupa aceea, aceea p fa”.
Dar nu uita ca toate hotararile pe care le ie.i ca npTi^re_a
miscarilor duhovnicesti launtrice pomenite niaj^ sus,

In legatura cu faptele a caror savarpre se intinde

fie pe durata intregii tale viep, fie pentru o vreme mai
mult sau mai pupn indelungata, nu numai la inceput
trebuie sa ai in inima hotararea sincera de a te osteni in
ele numai pentru a bineplacea lui Dumnezeu, dar §i dupa
aceea, chiar pana la sfar§it, e§ti dator a innoi de multe ori
aceasta dispozipe. Caci daca nu vei face a§a, vei fi in
primejdia de a te incurca din nou in legaturile iubirii
fire§ti pentru tine insup, care, fiindca se pleaca mai mult
spre placerea proprie decat catre a bineplacea lui
Dumnezeu, odata cu trecerea timpului, adesea reu§e§te
pe nesimpte sa ne abata de la buna noastra a§ezare de la
inceput §i sa ne duca la schimbarea primelor noastre
scopuri §i intenpi bune. Pentru aceasta §i Sfantul
Grlgorie Sinaitnl scria: „In fiecare ceas ia aminte la
dispozipa voii tale, prin cercetare amanunpta, in care
parte se inclina, daca pentru Dumnezeu sau pentru insup
binele p pentru folos sufletesc §ezi linipindu-te, sau
cantand, sau citind, sau rugandu-te, sau lucrand orice fel
1 ” buna, ca nu cumva sa te jefuiepi singur fara sa

44
 De aceea, cel care nu ia seam a bine la aceasta,
acela incepe vreo fapta cu scopul de a placea numai.
Domnului sau, dar apoi, pu[in cate putin, pa ppsimtite,
aduce inauntrul lucrului si proprinl sau interes. ySsind Tn
el si satisfacerea dorintelor sale, in asa masura incat uita
cu totul de voia lui Dumnezeu. Apoi se leaga jitat de
strans cu dulceaja acelei fapte Jn cat, daca insusi
D u m nezeu il va irapigdina He la .savar<prea ei prin vreo
neputin|a sau printr-o ispita de la draci sau de la oameni,
sau prin alt fel, se tulbura cu totul si adeseori osandeste
fie pe unui, fie pe altul ca i-au facut lui impiedicare in
mfaptuirea lucrurilor pe care le iube§te, ca sa nu zic ca
uneori carteste si impotriva lui Dumnezeu Insusi. Acesta
este-un semn foarte lamurit ca dispozitia inimii lui nu a
fost de la D um nezeu. ei a rasarit Hin d
stricata ft. iubirii fa a n fc ,
Caci .cel care este indemnat la fapta doar de
cunostinta voii lui Dumnezeu in acea privinta si de
dorinta de a fi bineplacut Lui prin aceasta. acela w
niciodata nu. voieste un lncm mai m ult decat altul. chiar.
daca unui ar fi inalt si mare, iar c e lalalt m am nt ?i fara de
insemnatate, ci are aceeasi dispozitie a voii catre
amandoua, in masura in care__aces.t,e a .sn n to d.acute. lui
Dumnezeu. De aceea, unui ca acesta, fie ca savar§e§te un
lucru inalt §i mare, fie unui marunt §i neinsemnat,
ramane la fel de ndihnit si mul^umit. caci oricum el igi
dobandeste sconul si telul sau - ca in toate lucrurile sale
sa fie bineplacut lui Dumnezeu. fie in via[a, fie in
moarte, dupa cum spune Apostolul: Pentru care ne §i
nevoim, ca, ori petrecand [in trap], ori plecand [din el],
sa fim bineplacufi Lui (II Cor. 5. 9b De aceea, iubite,
intotdeauna fii cu luare aminte la tine §i adunat intru sine
§i straduie§te-te in orice chip a-(i indrepta faptele tale
numai spre acest scop. f
 Daca vreodata vei fi mi§cat suflete§te spre a face
un lucru ca sa scapi de muncile iadului sau ca sa
dobande§ti ca mo§tenire raiul, chiar §i atunci ip pop
indrepta in minte lucrul spre acela§i scop final al tau -
adica de a fi bineplacut lui Dumnezeu prin umblarea in
voia Lui caci Dumnezeu vrea ca tu sa intri intru
Imparapa Sa, iar nu ca sa te duci in iad.
Nimeni nu poate in{elege pe deplin cata putere §i
tarie are acest indemn §i scop - de a bineplacea lui
Dumnezeu - in via{a noastra duhovniceasca. Caci chiar
daca vreo lucrare este de felul ei cea mai de rand §i mai
de pe urma, insa, daca se face numai cu scopul de a
placea lui Dumnezeu §i spre slava Lui, atunci devine
nemasurat mai prepoasa in ochii lui Dumnezeu decat
multe alte lucrari inalte, slavite §i foarte importante care
se fac fara acest scop. De aceea, lui Dumnezeu ii este
mai placut sa vada ca dai un banu{ unui sarac, numai cu
scopul de a fi bineplacut Lui, decat daca te-ai lipsi de
toata averea ta pentru un alt scop oarecare, chiar §i acela
de a dobandi bunataple cere§ti, de§i un asemenea {el este
bun §i de dorit.
Aceasta nevointa launtrica. care se cade sa o savar-
§e§ti la fiecare fapta a ta, adica a-p indrepta gandurile,
simpirile §i lucrurile tale numai spre a bineplacea lui
Dumnezeu, p se va parea la inceput ostenicioasa, dar
apoi va deveni u^oara $i lesnicioasa. daca. in primul
rand, te vei deprinde neince.tat c u n asem enea lucrare
duhovniceasca. iar in al doilea rand, daca vei infierbanta
intotdeauna intru tine dorul dupa Dumnezeu. suspinand
dupa Dansul cu o dorinta vie a inimii tale, ca pentru,
unicul si cel mai desavarsit Bine, vrednic de a fi cautat
pentru El Insu§i §i de a fi slujit §i iubit mai mult decat
orice altceva.

46
 Cu cat mai des se va savar§i in con§tiinfa noastra o
astfel de cautare a binelui fara de margini in Dumnezeu
§i cu cat mai adanc va patrunde in simfirea inimii, cu atat
mai dese §i mai fierbinp vor fi lucrarile voinfei noastre
amintite mai sus §i cu atat mai repede §i mai u§or vom
dobandi deprinderea de a face orice fapta a noastra
numai pentru dragostea lui Dumnezeu §i pentru dorinfa
de a bineplacea Lui, Cel mai vrednic de toata iubirea.

CAPITOLUL 11
Cateva aduceri aminte care p o t indemna voinfa noastra
a dori ca in orice fapta sa fim bineplacufi lui Dumnezeu
Ca sa pofi indemna mai u§or voinfa ta spre a dori
intru toate numai a fi bineplacut lui Dumnezeu §i a-L
slavi pe El, adu-fi aminte adeseori ca El mai intai te-a
cinstit ?i fi-a aratat iubirea Sa in multe feluri: te-a zidit
din nimic dupa chipul §i asemanarea Sa §i a facut toate
celelalte zidiri ca sa-fi slujeasca fie; te-a izbavit din robia
diavolului, trimifand nu un inger, ci pe Fiul Sau Cel
Unul-Nascut, ca sa te rascumpere pe tine nu cu argint §i
aur stricacios, ci cu neprefuitul Sau sange §i cu moartea
Sa cea prea cumplita §i injositoare. §i, peste toate
acestea, in tot ceasul §i in fiecare clipa te paze§te de
vrajma§i, lupta pentru tine cu harul Sau dumnezeiesc,
pregate§te pentru hrana §i apararea ta Trupul §i Sangele
Fiului Sau in Preacuratele Taine.
Toate acestea sunt un semn al marii prefuiri §i
iubiri pe care le are Dumnezeu fafa de tine, o prefuire
atat de mare incat este de nepriceput cum un Imparat atat
de mare arata o astfel de cinste nimicniciei §i ticalo§iei
noastre. infelege de aici cata cinste si ev la v ie snntem noi
datori a arata slavei Lui celei atat de nemarsinite. care a
facut pentru noi atatea gi atatea lucruri minunate. Daca

47
nu ne putem refine de a da mulpimiri, cinste, lauda §i
supunere imparatilor pamante§ti care ne fac bine, cu cat
mai mult, nemasurat mai mult, trebuie sa rasplatim noi,
cei de nimic, Preainaltului Imparat al tuturor, Care ne
iube§te §i ne cinste§te fara de margini!
Dar mai mult decat toate cele spuse pana acum,
Jine minte totdeauna ca maretia lui Dumnezeu este in ea
insasi vrednica de toata cinstea. inchinarea <j;i slnjirea cn
inima curata spre bineplacerea Lui.

CAPITOLUL 12
Despre multele dorinfe $i inclinafii ale omului
§i despre lupta dintre ele
Sa §tii ca, in acest razboi nevazut. doua voin]:e care
se afla in noi se lupta una impotriva alteia: una apartine
partii rationale a sufletului §i de aceea este numita vointa
rat ion a la. snnerioara: iar g ealalta^m tiD ^K M iJIQ astre
simtitoare, §i pentru aceasta se nume§te vointa simtitoare.
adesea purtand §i numele de vointa irationala.
trupeasca, patimasa. Vointa cea superioara doreste intot-
deauna numai cele bune. iar cea inferioara nnmai cele
rele. Si una si cealalta se lucreaza de la sine, de aceea
qici dnrinta-buna in sins insasi nu ni se socotestajkept
buna, nici dorinta rea drept rea. Aprecierea depinde_de
inc 1inatia. .vointei noastre libere, Deci cand inclinam cu
vointa noastra libera spre o dorinta buna, aceasta ne este
considerata ca buna, iar cand inclinam spre o dorinta rea,
aceasta ni se considera ca rea. Aceste dorinte urmeaza
unele dupa altele: cand vine o dorinta buna, indata i se
opune o dorinta rea: iar cand vin e o dorinta rea. indata i
A

se onune o dorinta buna Tnsa vointa noastra libera este

Jibera sa urmeze fie pe una, fie pe alta. si spre care
dorinta se inclina, aceea este biruitoare de.ar.ea data. Tn

48
aceasta si cnnsta tnt rayhnhil nostril dnhnvnicesc nevaziit
Scopul lui pentru noi ar trebui sa fie acela de a n a
ingadui deloc vointei noastre libere sa se incline de
partea dorin(ei inferinare^ a vninfpi tm pesti si patim ase
ci intotdeauna sa urmeze numai vointei de sus. rationale.
caci ea este voia lui Dumnezeu. a carei urmare este legea
de baza a existen|ei noastre: Teme-te de Dumnezeu §i
paze§te poruncile Lui, caci acesta este lucru cuvenit
fiecdrui om (Reel. 12. 134 spune injeleptul. Fiecare
dintre aceste dorinje trag spre sine voinja noastra libera
§i vor sa §i-o supuna. Inabu§a dorinja inferioara §i inclina
spre cea superioara §i biruin(a este a ta, iar daca alegi pe
cea inferioara, trecand cu vederea pe cea superioara, vei
fi biruit. Sfantul Apostol Pavel scrie despre aceasta lupta
care are loc in noi: Gasesc deci in mine, care voiesc sa
fa c bine, legea ca raul este legat de mine. Ca, dupa omul
cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu; dar vad
in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva
legii minfii mele §i facandu-ma rob legii pacatului, care
este in madularele mele (Rom. 7, 21-23). §i tuturor le
scrie ca porunca: In Duhul sa umblafi $i sa nu implini(i
pofta trupului (Gal. 5. 16b Iar aceasta nu se poate
dobandi fnra lunta cn triiniil.
Printr-o nevoin(a deosebit de mare §i o osteneala
grea trebuie sa treaca la inceput cei care, inaintea hota-
rarii de a schimba via(a lor lumeasca §i trupeasca cu o
via(a placuta lui Dumnezeu §i de a se consacra lucrarilor
dragostei §i slujirii sincere a lui Dumnezeu, s-au legat pe
sine cu obiceiuri rele prin deasa satisfacere a dorinfelor
lor trupe§ti §i patima§e. De§i cererile voinfei lor rationale,
insuflate de Dumnezeu, pe care ei doresc sa le impli-
neasca, stau de o parte a vointei lor libere, in schimb de
cealalta parte stau dorinjele voinjei trupe§ti ?i patima§e,
spre care inca mai au atrac(ie. Acestea, luptandu-se
49
 impotriva primelor, trag vointa libera de partea lor cu o
asemenea putere, precum capastrul trage un animal
injugat. §i numai harul lui Dumnezeu le da puterea sa-si
mentina hotararea luata mai inainte. Tmpotrivirea inde-
* lungata fata de dorintele trune^ti si necedarea inaintea lor
le slabeste puterea. dar lupta nu inceteaza cu aceasta.
Deci nimeni sa nu-§i inchipuie ca poate dobandi
adevarata a§ezare cre§tineasca §i virtufile crestinesti. §i
sa lucreze pentru Dumnezeu cum se cuvine, daca nu
doreste sa se sileasca a lepada si a birui toate miscarile
patimase ale vointei trupesti, nu doar cele mari. ci si cele
mici, pe care mai inainte s-a ohi^nuit sa le satisfaca cu
placere si cu draga inima. Tocmai in aceasta - ca din
crutare de sine nu vor sa se sileasca §i sa se lepede de
sine desavar§it in toate - consta cea mai insemnata
prieina pentru care atat de pujini oameni ajung la deplina
desavarsire cre§tina. Caci atunci cand ei, biruind cu
osteneala mai marile inclinafii patimase, nu vor dupa
aceea sa se sileasca la biruirea celor mai mici, parute fara
de insemnatate, atunci, deoarece acestea mici sunt roade
si manifestari ale celor mari. ei satisfacandu-ler _le
hranesc pe cele mari,'care astfel continua sa traiasca ?i sa
• lucreze in inima. desi nu se arata in mare parte. De aceea
inima ramane impatimita si necurata si. mai ales, nu este
deloc slobozita de placerea si crutarea _dg_-sine. care
totdeauna pun sub semnul intrebarii vrednicia oricarei
lucrari facute spre placerea lui Dumnezeu.
De pilda sunt unii, care, neinsusindu-si lucrurile
altora, iubesc pe ale lor fara masura si, pe de o parte,
nadajduiesc prea mult in ele, iar pe de alta, se intristeaza
cand e nevoie sa dea din ele milostenie; al{ii, neurmarind
onoruri pe cai nedrepte, totusi nu sunt indiferenfi fa^a de
ele si adeseori le doresc, daca ar putea cumva sa le
dobandeasca, insa ca si cum aceasta ar fi impotriva voii
50
lor; alpi iara§i pn vreme indelungata posturile randuite,
nerenun^and insa sa-§i satisfaca dorinta de a manca din
bel§ug §i bine, ceea ce desfiinjeaza cu totul vrednicia
postului; unii viepiiesc in feciorie, insa continua sa aiba
legaturi §i prietenie cu feje placute lor §i se indulcesc cu
acestea, nevrand sa injeleaga ca prin aceasta ei i§i ridica
lor mari piedici in calea desavar§irii in via^a duhovni­
ceasca §i in unirea cu Dumnezeu.
Voi adauga aici §i neatenpa unora la lipsnrilg
firesti ale r.arar.temliii lnr care, de§i nu depind de voia
libera, il fac totu§i pe om vinovat judecapi, daca el,
vazand cum ele se amesteca in viaja duhovniceasca, nu
numai ca nu se ingrije§te sa le indeparteze cu totul, ci
nici macar sa le pastreze intre limite nevatamatoare, cand
aceasta se poate savar§i cu ajutorul harului lui Dumnezeu,
prin atenpa cuvenita catre sine §i prin ravna. Aceste
lipsuri sunt, de pilda, urmatoarele: ursuzenia. iutimea de
fire, prea multa sensihilitate §i, ca urmare a acesteia,
eraba necugetata in cuvinte, miscari si faote. asprimea_si
bodouaneala. incapatanarea si irascibilitatea §i cele
asemenea acestora. Toate aceste nedesavarsiri si neputinte
firesti trebuie indreptate. la unele taind din prisosul lor,
la altele adaugand ce le lipseste. §i atat pe unele, cat §i pe
celelalte preschimbandu-le in bunele calitati coresnunza-
toare lor. Caci nici o trasatura fireasca, oricat de rebela §i
de indaratnica ar fi, nu se poate menpne impotriva
voinjei libere, atunci cand aceasta, inarmandu-se cu
harul lui Dumnezeu, ravne§te cu toata atenpa §i sarguinfa
ca sa i se impotriveasca.
Deci se intampla ca unii fac fapte bune, dar faptele
lor raman nedesavar§ite, §chioape, impletite cu poftele
care stapanesc in lume (I In. 2, 16). Prin urmare ace§tia
nu inainteaza pe calea mantuirii, ci se invart in loc §i
adeseori se intorc inapoi §i cad in pacatele de mai
51
 inainte. De aici se arata lamurit ca ei de la inceput nu au
iubit cu tot sufletul viafa cea buna in Hristos, nu s-au
umplut indeajuns cu simfamantul recuno§tinfei fafa de
Dumnezeu, Care i-a izbavit de sub stapanirea diavolului,
§i nu s-au apucat cu hotarare desavar§ita sa lucreze
numai pentru a bineplacea Lui. A§adar astfel de oameni
raman totdeauna neiscusifi in bine §i orbi §i nu vad
primejdia in care se gasesc, gandind ca a§ezarea lor este
trainica §i nu ii ameninfa nici un rau.
Pentru aceea, iubite frate al meu intru Domnul, te
_sfatnie.sc sa inbe^ti totdeauna greutatefl ^i suferinta ce_le
aduce cu sine acest razboi. daca nu vrei sa fii bim it
intotdeauna. Astfel sfatuie§te §i preainfeleptul Sirah: Sa
nu ura§ti lucrarea cu osteneala fSir. 7. 15L Caci pe
aceasta se sprijina totul in acest razboi, ca pe o temelie.
Cu cat vei iubi mai mult osteneala sau necrutarea de sine
in nevointe, cu atat mai degraba ?i mai deplin vei birui
asunra ta si asunra acelui lucru din tine care se
impotriveste binslui celui mai.,inalt. §i ca urmare te vei
umple de toata virtutea, dobandind o buna asezare^ iar
pacea lui Dumnezeu se va salaslui intruding

CAPITOLUL 13
Despre cum se cuvine a lupta impotriva voinfei celei
irafionale a simfurilor p despre faptele voinfei necesare
pentru a dobandi deprinderea virtufilor
De fiecare data cand vointa cea irafionala a
simfurilor, pe de o parte, §i vojnfa lui Dumnezeu. rostita
prin constiinta. de cealalta parte, se lupta cu voinfa ta
libera ca sa o atraga de partea lor, incercand sa o supuna,
fi se cade fie, daca ravne§ti sincer binele, sa folose§ti din
partea ta metode potfivitfi, ca totdeauna sa birniasca intru
totul desavarsit vointa lui Dumnezeu. Pentru aceasta:

52
 a) de indata ce vei simti miscari ale vointei infe-
rioare, senzuale si patimase. imediat impntriveste-te lor.
din toate puterile §i nu ingadui deloc ca voin^a ta libera
sa se incline inspre ele, nici cat de pupn. Strive§te-le,
taie-le, departeaza-le de la tine cu o incordare puternica a
vointei l
b) pentru ca aceasta sa se savar§easca mai cu
succes §i sa aduca rod bun, grabeste sa aprinzi o ura
desavar^ita fafa de acest fel de miscari. precum faja de
vrajma§ii tai care incearca sa jefuiasca §i sa piarda
sufletul tau. Manie-te asupra lor:
c) dar in acela§i timp nu uita sa-L chemi ne
Domnul nostru Iisus Hristos. aiutorul nostru in nevointa.
rugandu-L sa te apere §i sa-p intareasca voin^a ta buna,
pentru ca fara Rl nu putem ren^i in nimic:
d) aceste trei lucrari interioare, savar§ite sincer in
suflet, ip vor da de fiecare data biruin^a asupra mi§ca-
rilor rele. Dar aceasta este numai izgonirea vraimasilnr
Daca v rei sa-i lovesti chiar in inima lor, atunci. daca se
poate. fa ceva potrivnic imholdului pomirii patimase p.
daca e cu putin^a, hotaraste-te sa faci aceasta intotdea-
una. Aceasta te va izbavi in cele din urma cu totul de
aparipa atacurilor pe care le-ai simpt.
Sa lamurim printr-un exemplu. Sa presupunem ca
cineva te-a jignit prin ceva intr-o masura mai mare sau
mai mica, iar in tine s-au ridicat mi§cari de neplacere §i
iritare, insopte de un imbold spre razbunare. Ia aminte la
tine §i grabe§te-te sa in^elegi ca aceste mi§cari vor sa te
atraga spre rau, deci stai in pozipe de lupta §i apara-te:
a) taie aceste mi§cari, nu le lasa sa intre mai
departe inauntru, §i niciodata nu ingadui vointei tale sa
stea de partea lor, ca §i cum ar fi drepte. Aceasta inseam-
na sa te impotrive§ti lor;

53
 b) dar ele tot stau inaintea ta, gata sa te atace din
nou. Deci treze§te-p ura impotriva lor, ca impotriva unor
du§mani. §i manie-te asupra lor, pentru apararea ta, pana
pop zice cu sinceritate: Nedreptatea am urat §i am
disprefuit (Ps. 118, 163), sau Cu ura desdvar§ita i-am
urat pe ei §i mi s-au fa cu t du§mani (Ps. 138, 22). Aceasta
va fi o lovitura putemica asupra lor, §i se vor retrage, dar
nu vor disparea. Apoi:
c) striga catre Domnul: Dumnezeule, spre ajutorul
meu ia aminte! Doamne, sa-mi ajufi mie grabe$te-Te! (Ps.
69, 1). §i nu inceta a striga, pana nu va mai ramane nici
o urma din mi§carile vrajma§e §i se va sala§lui pacea in
suflet;
d) lini§tindu-te astfel, fa celui ce te-a amarat ceva
ce i-ar arata dispozifia ta impaciuitoare fa(a de el: spune-i
un cuvant prietenos, fa-i un serviciu care ifi sta la
indemana sau altele asemenea. Aceasta va fi implinirea
sfatului Prorocului David: Fere§te-te de rau §i fa binele
(Ps. 33, 15).
Astfel de lucrari conduc de-a dreptul spre
deprinderea virtufii opuse acelor miscari natimase care
te-au tulburat, iar aceasta deprindere le loveste in inima
si le omoara. Incearca sa premergi, sa inso(e§ti sau sa
inchei aceste lucrari cu o hotarare interioara care sa faca
cu neputinta pentru totdeauna astfel de mipcari patimage.
§i anume, in exemplul de mai sus, socote§te-te pe tine
vrednic de toata ocara, treze§te dorinfa in tine pentru tot
felul de ocari §i nedreptap, iube§te-le pe acestea §i fii
pregatit sa le intampini cu bucurie §i sa le prime§ti ca pe
cele mai mantuitoare doctorii. In alte situapi incearca sa
treze§ti §i sa intare§ti in tine alte simpri §i dispozipi
potrivite. Aceasta inseamna sa gone§ti din inima patima
§i sa o inlocuie§ti cu virtutea opusa, ceea ce este (elul
razboiului nevazut.
54
 lata, ifi ofer o indrumare potrivita pentru toate
situapile, dupa cum ne calauzesc Sfinpi Parinti (SnfletuL
nostru are trei parfi sau tre iJ 21ilSBL~ cea raponala, cea
poftitoare §i cea manioasa. De la aceste trei puteri. din
prieina vatamarii lor, se nasc ?i trei feluri de ganduri p m
miscari gresite. ^a na§tere la ganduri de
necredinfa, nerecuno§tinpi fa{a de Dumnezeu §i cartire,
uitare de Dumnezeu, necunoa§terea lucrurilor dumneze-
ie§ti, judecata gre§ita §i tot felul de ganduri hulitoare.
PUjerea noftitoare da na§tere la ganduri de iubire de
placere, iubire de slava, iubire de argint, cu toate
numeroasele lor infa{i§ari, care sunt chipuri ale iubirii de
sine. Partea manioasa da na§tere la ganduri de manie,
ura, zavistie, razbunare, bucurie pentru raul altuia,
dorirea raului altuia, §i indeob§te toate gandurile rele.)
TnqtP: ar.pstR ganduri misr.ari tr e b in e sa le
biruiesti cu metodele aratate. straduindu-te de fiecare
data sa treze$ti ?i sa-ti sadesti in inima simtiri pi stari
bune. notrivnice acelora de mai sus: in locul necredinfei
- credinfa fara indoiala in Dumnezeu; in loc de cartire -
recuno§tinfa sincera fafa de Dumnezeu pentru toate; in
loc de uitarea de Dumnezeu - neincetata adancire a
aducerii aminte de Dumnezeu Atotpitorul, Cel ce este in
tot locul; in loc de ne§tiinfa - contemplarea clara sau
repetarea in minte a tuturor adevarurilor creatine
mantuitoare; in loc de judecata gre§ita - simpiri inva^ate
sa disceama intre bine §i rau; in locul tuturor gandurilor
hulitoare - lauda §i slavire a lui Dumnezeu. De
asemenea, in loc de iubire de placere - infranare, post §i
nevoinfa; in loc de slava de§arta - smerenie §i dorin^a de
a ramane necunoscut; in loc de iubire de argint -
mulpimire cu pupn §i iubire de saracie. §i iara§i, in loc
de manie - blandeje; in loc de ura - dragoste; in loc de
zavistie - impreuna bucurie; in loc de rSzbunare - iertare
55
 §i impaciuire; in loc de bucurie pentru raul altuia -
compatimire; in loc de dorinta pentru raul altuia -
dorin{a pentru binele lui.
Pe scurt, urmand Sfantului Maxim, voi rezuma
toate acestea in urmatoarele: wnpodobe§te-p puterea ta
rap'rmaia- cu atenpe neincetata catre Dumnezeu, cu ruga-
ciune §i cunoa§terea adevarurilor dumnezeie§ti; puterea
• poftitoare cu desavar§ita lepadare de sine §i renun|area la
orice iubire de sine; puterea manioasa cu dragoste; §i cu
adevarat, lumina minpi tale niciodata nu se va intuneca
in tine, iar gandurile rele pomenite mai sus nu vor putea
afla loc in tine. Daca tu insup, in fiecare dimineaja §i
seara §i in celelalte ceasuri ale zilei, vei trezi in tine
gandurile §i simprile bune enumerate mai sus, atunci
vrajma§ii nevazup nu se vor apropia de tine, caci te vei
asemana cu un conducator de oaste, care neincetat i§i in-
specteaza trupele sale §i le a§aza in formape de lupta, iar
du§manii §tiu ca nu este prielnic a ataca in aceste condipn)
Da cea mai mare atenpe punctului din urma -
faptelor opuse acelora spre care trag gandurile patima§e,
§i la sadirea in inima a simpirilor §i starilor potrivnice
patimilor. Doar pe aceasta cale pop sa dezradacinezi
patimile din tine si sa dobande§ti o a§ezare mai lipsita de
primejdii. C aci\atata vreme cat radacinile patimilor
ram anJnanntm . intotdeauna vor rasari din ele vlastarele
lor §i cu acestea vor innoura chipul virtuplor, iar uneori
il vor acoperi §i intuneca cu totul. In aceste imprejurari
noi suntern in primejdia de a cM e.a din noil in pacatele
trecute §i de a pierde toate roadele ostenelilor noastre?)
Sa §tii a§adar ca aceasta metoda din urma nu
trehuie sa o folosepti doar o data, ci adesea. de multe ori,
neincetat, pana cand vei zdrobi, vei desfiinta si vei
distnige nhirpinl patimas impotriva caruia te lupti. Caci
precum acest obicei a luat putere asupra inimii prin
56
repetarea deasa a anumitor fapte care satisfac patima ce
viepiie§te in ea, tot a§a, pentru slabirea §i distrugerea
acestei puteri, in afara de respingerea ei din inima,
trebuie folosite fapte opuse celor din trecut, potrivnice
patimilor, care sa le loveasca §i sa le biruiasca pe acestea.
inmultirea faptelor bung va goni o biceiul patim a^ va
omori patima care il imboldeste si va inradacina in inima
virtutea onus a ei si deprinderea cu fantele corespunza-
toare acesteia. In plus - §i nu ip voi explica multe despre
aceasta, deoarece se injelege de la sine - , sa §tii ca
nentm dohandirea nhiceiiirilnr hnne este necesar sa
savargegti un numar mai mare de fapte bune. decat
numarul de fapte rele necesare pentru a deprinde obice- »
iurile rele. deoarece obiceiurile urate se inradadneaza
mai repede. avand ca ajutor si insotitor pacatul care
viepiie§te in noi, adica iubirea de sine. De aceea, oricat
de grele §i dificile de realizat p se vor parea astfel de
fapte potrivnice patimilor tale, fie din pricina neputinjei
voii tale, fie din pricina impotrivirii voii tale patima§e,
iubitoare de sine, totu§i nu le lasa pentru nimic in lume,
ci sile§te-te in tot chipul sa le lucrezi. Chiar daca la
inceput ele vor fi nedesavar§ite, totu§i ele vor intari
statomicia §i curajul tau in lupta §i ip vor deschide
drumul spre biruinpL
Iji mai spun inca §i aceasta: stai cu trezvie §i,
adunandu-p intreaga atenpe in tine insup, lupta-te cu
curaj. §i lupta-te nu numai cu mi§carile cele mari §i
putemice, ci §i cu cele mici §i u§oare ale fiecarei patimi,
pentru ca cele mici deschid drumul celor mari, mai ales
cand ele se transforma in obi§nuinfa. Practica a dovedit
adeseori ca atunci cand cineva se ingrije§te prea pupn de
respingerea din inima a micilor dorinje patima§e §i nu le
da multa atenpe dupa ce le-a biruit pe cele mari, unul ca
acesta este supus la navaliri bru§te §i nea§teptate din
57
 partea vrajma§ilor, §i atat de putemice, incat nu le poate
fine piept in lupta §i cade mai rau decat in caderile dinainte.
i f mai amintesc, in afara de aceasta, ca trebuie sa
tai de la tine si sa curmi orice alipire patimasa fata de
lucruri care nu sunt de neanarata trebuinta. chiar daca
sunt ingaduite. Fa aceasta de indata ce vei vedea ca ele
slabesc incoxdarea voii tale bune, iti abat atentia de la
tine__si tulbura buna randuiala a vietii tak-eadayioase.
Aceste lucruri sunt, dp pilda-—plim harile. serate.le;
conversatiile—cunostintele. mesele, somnul sL altele
asemenea. Dintru aceasta vei dobandi multe bunatati: vei
fi prefxatit sa te biruiesti pe tine ?i in toate celelalte
lucruri. te vei face mai putemic ?i m aiiscusit in lupta cu
ispitele. vei scapa din m ulte fehiri de curse ale.
diavolului. care §tie cum sa-§i intinda capcanele pe
aceste carari „neprimejdioase”, §i te incredinjez ca vei
face un lucru foarte placut lui Dumnezeu.
Deci, iubite, daca vei urma indrumarile mele §i vei
pomi cu insuflef re la nevoinjele aratate mai sus, atunci
sa fii incredinjat ca in scurta vreme vei spori foarte mult
§i te vei face om duhovnicesc cu adevarat §i cu fapta, nu
in chip mincinos §i cu numele numai. Dar sa §tii ca
Tmnn|rjYjrp fat« do «iry dlir^a QinP Qiint aip.i n Ipop
• de nestramutat, care exclude orice satisfacere a placerii
proprii. chiar si in randuiala duhovniceasca a viepi. Daca
vei amesteca aici sau vei alege dnar faptpjp plar.nte f e
chiar daca ele tin de randuiala duhovniceasca, i f vei
strica toata lucrarea. Te vei osteni, dar roade adevarate
nu vei dobandi, ci numai flori neroditoare, §i nu te vei
intari cu adevarat §i trainic in nici o lucrare duhovni­
ceasca. Se va parea ca ai ceva duhovnicesc. dar de fapt
nu va fi a?a. Caci tot ceea ce este cu adevarat duhov­
nicesc se savarseste de harul Sfantului Duh. insa acest
har se salagluiegte doar iti.aceia care s-au rastignit pe ei
58
insisi in.suferinte-si lipsuri de buna voie. fara nici o
crutare de sine, si prin aceasta s-au unit cu Domnul.
Mantuitorul nostru, Cel ce S-a rastignit pentru ei.

CAPITOLUL 14
Ce se cuvine a face cand voinfa superioara §i rafionala
pare a f i c u totul biruita, de voinfa inferioara
§i de vrajmap
Daca cateodata simfi o atat de puternica ridicare
impotriva ta a pacatului, incat fi se pare ca nu i te pofi
impotrivi §i chiar ravna de a i te opune este secatuita, ai
grija, fratele meu, nu parasi lupta, ci ridica-te §i fii tare.
Aceasta este o cursa a vrajma§ului care, semanand
gandul ca impotrivirea este fara de nadejde, curma orice
opozifie §i te sile§te ca, depunand toate armele, sa te
predai lui. Pune-fi atunci in minte clar ca aceasta este o
in§elaciune a vrajma§ului §i nu ceda. Caci atata timp cat
inca nu inclini cu voinfa ta catre indemnul patima§, tu
inca e§ti intre cei biruitori, cei care resping §i ii zdrobesc
pe vrajma§i, chiar daca pana §i simpatia ta ar fi trecut
deja de partea patimii. Pentru ca nimeni si nimic nu
poate sili voinfa ta sau sa-fi smulga biruinfa din maini
impotriva vointei tale si sa te rastoame. oricat de
puternica ^ti de inversunata lupta ar ridica in tine
vraimasii mantuirii tale.
Dumnezeu a dat v ^ ^ g ^ y ^ J ^ ^ g ^ o nutere atat de
mare, incat chiar daca toate simturile omului. toata •
lumea si toti demonii s-ar intrarma impotriva ei si ar
intra in lupta cu ea. ele nu ar nutea sa o sileasca. In ceea
ce o prive§te ea va ramane intotdeauna libera sa doreasca_
ceea ce i se ofera sau i se cere, daca vrea san.sa nu
doreasca. daca nu vrea. In schimb, ea este raspunzatoare
pentru tot si suousa iudecatii. Jin e bine minte aceasta, ca

59
 oricat de slabit te-ai simti. nicidecum nu vei putea sa te
dezvinovatesti, d a c l vei inclina spre o pomire patimasa.
Aceasta ti-o va spune si congtiinta ta. Deci nregate$te-te
sa te impotrive?ti cu atat mai mare ravna, cu cat este mai
putemica navalirea. si niciodata sa nu parase^ti o astfel
de hotarare. _in orice imprejurare de acest fel repetand in
tine cuvintele poruncitoare ale unuia dintre cei mai de
seama conducatori ai no§tri: Stafi tori in credinfa,
imbarbatafi-va, intdrifi-vd (I Cor. 16, 13).
Tinand astfel yoia ta libera neinclinata sore atatarea
nacatoasa si stand de partea cererilor voinfei snperioare.
pune in actiune una dupa alta armele tale duhovnice^ti.
Cea mai importanta dintre ele este mgaciunea. Cu ea
insuflefe§te-te, spunand: Domnul este luminarea mea $i
Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este
aparatorul viefii mele, de cine ma voi infrico§a? De s-ar
randui impotriva mea o§tire, nu se va infrico§a inima
mea, de s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El
nddajduiesc (Ps. 26, 1-2: 5-6). Pentru ca nu in arcul meu
voi nadajdui §i sabia mea nu ma va mdntui. Cu
Dumnezeu ne vom lauda toata ziua §i numele Tau il vom
lauda in veac (Ps. 43. 8. lOf De frica voastra, vrajma-
§ilor, nu ma voi infrico§a, nici nu ma voi tulbura.
Domnul puterilor, pe Acela II voi socoti sfant, p Acela
fried va f i voua. In El voi nadajdui §i El imi va fi mie
spre sfinfenie. De va vefi intdri, ia r a f vefi f i biruif, f
orice sfat vefi sfatui, il va risipi Domnul, §i cuvantul pe
care il vefi grai nu va ramane in voi (Is. 8, 9-10. 12-141.
Insuflepndu-te astfel, fa §i tu ceea ce face uneori
un soldat in lupta cand este impresurat tare de du§man;
el da inapoi pufin, pentru a gasi un punct mai bun §i a
vedea cum sa trimita mai bine sageata in inima
vrajma§ului. Deci §i tu, adunandu-fi ganduri le tale
inauntru §j— punand inainte con$tiinfa simprea
60
nimicniciei tale si a neputin(ei de a face de unul singur
ceea ce trebuie. alearga la Dumnezeu. Care pe toate le
pnqtft, si p.n nadpjdff fierbintp <;i. lanrimi cheama-J. in
aiutor impotriva patimii care te lupta. zicand: Scoala-Te,
Doamne, ajuta-mi §i ma izbave§te, pentru numele Tau
(Ps. 43, 28). Da razboi impotriva celor ce se o§tesc
asupra mea, apuca arma p pavaza §i Te scoala intru
ajutorul meu. Sa se ru§ineze §i sa se infrunteze cei ce
cauta sufletul meu, intoarca-se inapoi §i sa se ru§ineze
cei ce gandesc rau de mine (Ps. 34, 1, 2, 4). „Stapana
Nascatoare de Dumnezeu, nu ma lasa sa cad in mainile
vrajma§ilor §i sa fiu biruit de ei”. „ingerul meu pazitor,
acopera-ma cu acoperamantul aripilor tale de sage(ile
vrajma§ului, §i cu sabia ta love§te-i §i taie-i de la mine”.
Stapiie in aceste chemari §i vei vedea ajutor
grabnic.unsa totu^i. ia aminte la tine cu mare atentie.
Vraima^iil stie puterea- .,unor astfel de chemari catre
Dumnezeu ?i se grabefte sa le preintampine sau sa le
stripp printr-n partea la fara de judecata. stamita de el,
impotriva lui Dumnezeu, ca de ce a ingaduit sa se ridice
o astfel de navalire a vrajma§ului §i o asemenea primejdie
de cadere. Prin aceasta vrajma§ul urmare§te sa impiedice
strigatele catre Dumnezeu sau sa le curme, §i sa te faca
nevrednic de ajutorul Domnului. De indata ce vei vedea
o asemenea mi§care impotrivitoare lui Dumnezeu, grabe§-
te-te sa restatomice§ti acea convingere sincera §i adevarata
ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni §i ca fiecare este
ispitit fiin d tras de a sa pofta §i amagit (lac. 1, 13-14).
Anoi cerceteaza faptele trecute. simtirile si gandurile
tale. ?i vei descoperi ca din ele s-a nascut furtuna
dinauntrul tau care te-a adus in aceasta stare primej-
dioasa. Vrajma§ul 1-a clevetit pe Dumnezeu, iar gre§elile
tale le-a acoperit. Prin_credin{a trebuie sa-1 indreptajesti
pe Dumnezeu in tinp ?i prin ratiune sa indepartezi
61
aconeramantul lingusitor al vraimasului. Trebuie sa-p
dai in vileag neatenpa §i ingaduinfa de sine §i, marturi-
sindu-p intru pocainpi acest pacat launtric inaintea lui
Dumnezeu, sa te intorci la chemarile de rugaciune aratate,
care ip vor readuce ajutorul lui Dumnezeu, cel aflat
intotdeauna la indemana, mai ales in asemenea situapy
Dupa aceea, cand furtuna dinauntru se va potoli,
lupta trebuie sa mearga dupa randuielile obi§nuite ale
razboiului nevazut, despre care am spus deja in parte.

CAPITOLUL 15
Despre aceea ca lupta trebuie dusa neincetat
§i cu bdrbafie
De voie§ti a birui pe vrajma§ii tai cat mai repede §i
mai u§or, e nevoie, frate, a lupta neincetat si barbateste
cu toate natimile tale, dar indeosehi $i cel mai mplt
imaoli^ aJu b irii_ d e sine, sau a drflPn<;tei -iraPnnalp
de tine, care se arata in i ^ |tfininta-^iJrLxrutarea de sine.
pentru ca ea este temelia si izvorul tuturor patimilor.
Aceasta nu poate fi imblanzita altfel decat prin neince-
tate suferinte pricinuite sie«ii de buna voie si prin
primirea cu bucurie a necazurilor. lipsurilor. ealomniilor.
prigoanelor din partea lumii si a celor din lame.
Scaparea din vedere a acestei necrufari de sine este §i va
fi intotdeauna pricina nereuptei biruinjelor noastre
duhovnice§ti, a greutapi, raritapi, nedesavarprii p nesta-
tomiciei lor.
A§adar, acest razboi duhovnicesc al nostru trebuie
sa fie permanent p neincetat p trebuie dus cu agerime p
barbape, pe care u§or le vei capiga daca le vei cere de la
Dumnezeu. Deci intra in aceasta lupta fara sa te
indoiepi. Daca ip vin ganduri de tulburare despre
inver§unarea p rautatea neincetata pe care le au

62
vrajmapi draci impotriva ta §i despre mulpmea cea mare
a taberelor §i a o§tilor lor, cugeta pe de alta parte la
puterea lui Dumnezeu cea nemarginit de mare §i la
dragostea ce o are pentru tine, precum §i la mulpmea
nemasurat mai mare a ingerilor cere§ti §i la rugaciunile
sfinplor. Top ace§tia se lupta nevazut alaturi de noi
impotriva vrajma§ilor no§tri, precum este scris pentru
Amalec: Cu mana ascunsa bate Domnul pe Amalec (Ie§.
17, 16). Cate femei slabe §i cap copii mici nu au fost
indemnap la lupta de gandul la acest ajutor putemic §i
aflat la indemana in tot locul! §i a§a au surpat §i au biruit
toata infelepciunea lumii, toate cursele vrajma§ilor
diavoli §i toata rautatea iadului.
De aceea (niciodata mu trebuie sa te infricosezi
nicidecum cand incepe sa te loveasca valul gandurilor ca
lupta diavolilor impotriva ta este foarte putemica, ca
aceasta nu are sfar§it §i ca se intinde de-a lungul intregii
tale viep, §i ca nu vei putea scapa de caderi §i de
repetarea acestora de multe ori §i in multe feluri. Sa §tii
ca vraimasii nnstri cn tnate n irsele lor sunt in mainile
conducatorului nostru dumnezeiesc. Domnul nostru Iisus
Hristos, in cinstea §i spre slava Caruia tu duci aceasta
lupta. El insusi te conduce in razboi. deci nu numai ca nu
va lasa pe vrajmapi tai sa te sileasca §i sa te biruiasca,
daca tu de bunavoie nu vei trece de partea lor, ci va lupta
El Insu§i pentru tine §i ii va da pe ei biruip in mainile
tale, cand §i cum ii va fi placuf) precum este scris:
Domnul Dumnezeu umbla in tabara ta, ca sa te
izbaveasca pe tine $i sa dea pe vrajma§ul tau in mainile
tale (Deut. 23, 14).
Daca Domnul va intarzia sa-p dea biruinfa deplina
asupra vrajma§ilor §i o va amana pana in ziua cea mai de
pe urma a viepi tale, sa §tii ca face aceasta pentru binele
tau, numai s i nu cedezi §i sa nu incetezi a lupta cu
63
 marime de suflet. Si chiar daca uneori esti ranit in
razboi. sa nu depui armele §i sa nu te pui pe fuga. Doar
un sineur lucru sa ai in minte si in intentie - sa te lunti
cu insufletire si cu barb ate, pentru ca acest razboi nu
este om care ar putea sa scape de
aceasta junta. fie in via|a. fie la moarte. §i cel care nu se
lupta ca sa-§i biruiasca patimile §i pe vrajma§ii sai, acela
neaparat va fi luat in robie, ori aici ori dincolo, §i va fi
dat morpi.
Nu este lipsit de folos sa pi in minte §i scopuL
pentru care lui Dumnezeu ii este bineplacut sa ne lase
intr-o asemenea stare de razboi. §i iata de ce. Precum in
vechime Dumnezeu, calauzind pe Israel in pamantul
fagaduinjei, nu a poruncit sa fie distruse toate popoarele
care locuiau acolo, ci a lasat pe loc cinci neamuri straine
§i potrivnice - §i aceasta in primul rand ca sa incerce pe
poporul ales daca crede cu tarie in El §i daca impline§te
cu credinpi poruncile Sale, iar in al doilea rand pentru ca
sa-1 inve^e pe poporul Sau me§te§ugul purtarii razboiului
(vezi Jud. 2, 21-23; 3, 1-2) - , tot a§a El nu pierde indata
toate patimile noastre, ci le lasa sa se ljipte..ci.i noi pana la
moarte, tot pentru acelasi scon, ca sa incerce draeostea
• noastra catre El .si, ascultarea fa^a de voia Sa ?i pentru a
ne invata razboiul duhovnicesc.
Fericitul Teodorit ne arata aceasta mai amanunpt.
Dumnezeu, spune el, face aceasta pentru urmatoarele
pricini^a) ca sa nu ne dam pe noi negrijii §i trandaviei, ci
„ sa priveghem cu ravna §i cu atenpe; (6) ca sa nu uitam ca
vrajma§ul este pururea gata de navalire asupra noastra §i
sa nu fim inconjurap pe nea§teptate de vrajma§i §i biruip
de patimi; (6) ca sa alergam intotdeauna la Dumnezeu,
cerand §i nadajduind ajutor de la El; (3) ca sa nu ne man-
drim, ci sa cugetam smerit despre noi;(e) ca sa ne inva^am
sa uram din inima patimile §i vrajma§ii cei nevazup, care
64
fara de oboseala navalesc asupra noastra; 0 ca sa fim
inccrcap daca pastram pana la sfar§it cinstea, dragostea
§i credinfa fafa de Dumnezeu; (g) ca sa ne indemnam sa
implinim mai cu dinadinsul toate poruncile lui Dumnezeu
§i sa nu le calcam nici pe cele mai mici; ca sa
cunoa§tem cu fapta cat de prefioasa este virtutea §i prin
urmare sa nu acceptam deloc sa o parasim §i sa cadem in
pacat(T) pentru ca razboiul neincetat sa ne dea putinfa sa
ca§tigam cununi din ce in ce mai mari 0 ca sa proslavim
pe Dumnezeu, iar pe diavol §i pacatul sa-1 ru§inam prin
rabdarea noastra pana la sfar§it; 0 pentru ca, fiind
deprin§i cu razboiul de-a lungul viepi, sa nu ne temem
de el in ceasul morpi, cand va avea loc cel mai cumplit
atac impotriva noastra.
A§adar, fiind intotdeauna inconjurafi de atapa
vrajma§i, care ne urasc cu atata rautate, nu putem sa
a§teptam de la ei nici pace, nici ragaz, nici incetare sau
amanare a razboiului, ci in fiecare clipa trebuie sa fim
gata de razboi §i sa intram in lupta cu barbafie de indata
ce ace§tia ataca. Bineinfeles, ar fi fost mai bine daca noi
de la inceput nu am fi deschis porfile noastre §i nu am fi
lasat vrajma§ii §i patimile inauntrul nostru, in suflet §i in
inima, dar odata ce §i-au croit deja drumul in noi, nu mai
putem fi f&ra de grija, ci trebuie sa ne inarmam impotriva
lor, ca sa-i izgonim din noi, deoarece ei sunt fara de
ru§ine §i indarjifi §i nu vor pleca, daca nu-i vom izgoni
prin lupta.

CAPITOLUL 16
Cum trebuie sa se pregateasca osta§ul lui Hristos
pentru lupta dimineafa
Dupa ce te vei trezi dimineafa si dupa ce te vei
ruga o hucata de vreme. zicand ..Doamne Iisuse.

65
Hristoase. Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”. cel dintai
Incru pe care trebuie .sa-lJkci.este sa teinchizi in inima
ta ca Tntr-o arena. Stand acolo, trezeste inauntrul tau
constiinta . si simtirea ca acel vraimas al tau si acea
inclinape_patima?a cu care esti atunci in lunla. se afla
deia in__acd . Loc. gata sa naval ease,a indata,asupra ta si.

sa mnri; dar nn r.edezi In^elege, de asemenea, ca de-a

dreapta ta ip stau nevazup purtatorul de biruin^a
conducatorul tau, Domnul nostru Iisus Hristos, cu
Preasfanta Sa Maica §i mulpme de ingeri sfinp cu
arhanghelul Mihail in frunte, gata sa te ajute, deci
insufleie§te-te cu buna nadejde.
lata prinpil celor de dedesubt, diavolul, se ridica
asupra ta cu cetele dracilor sai §i incepe sa a|a{e in tine
inclinapa cea patima§a, incercand, cu felurite promisiuni
care ip lingu§esc cru|area de sine, sa te convinga sa
incetezi lupta cu acea patima §i sa te supui ei,
incredinjandu-te ca a§a va fi mai bine §i mai u§or. Dar ia
aminte la tine: in acela§i timp ar trebui sa auzi §i din
partea dreapta glasul prevenitor §i insufleptor cu care
ingerul tau pazitor nu inceteaza sa te indemne din partea
tuturor celor ce stau de-a dreapta ta, zicand: „Acum ip
sta inainte razboiul cu patima ta §i cu ceilalp vrajma§i ai
tai. Nu te infrico§a, nu te teme §i nu fugi de spaima de pe
campul de lupta. Caci insu§i Domnul Iisus, conducatorul
tau, este aproape, inconjurat de mai marii peste mii §i
peste sute ai puterilor netrupe§ti §i de toate o§tile sfinplor
ingeri, gata sa lupte alaturi de tine impotriva vrajma§ilor
tai §i nu va ingadui lor sa te cople§easca §i sa te
biruiasca, dupa cum este fagaduit: Domnul se va lupta
pentru v o i{Ie§. 14, 14)”.
Pentru aceea stai cu tarie, sile§te-te pe tine sa nu
cedezi §i sfor|eaza-te in tot chipul sa rabzi ispita care
66
navalepe asupra ta, strigand din rarunchii inimii tale: Nu
ma da pe mine la sufletele celor ce ma necajesc (Ps. 26,
18). Striga catre Domnul tau, catre Stapana Nascatoarea
de Dumnezeu, catre top ingerii p sfinpi. Va veni ajutorul
p vei birui, caci este scris: Scriu voua, tinerilor -
razboinici curajop p cutezatori - , caci a(i biruit pe cel
viclean (I In. 2, 13). Chiar daca ep i neputincios p legat
de obiceiuri rele, iar vrajmapi tai sunt putemici p mulp,
totup cu mult mai mare ajutor ip este pregatit lie din
partea Aceluia ce te-a zidit pe tine p te-a rascumparat, p
cu neasemanare mai puternic decat top este Dumnezeu,
aparatorul tau in acest razboi, precum este scris: Domnul
cel tare §i puternic, Domnul cel tare in razboi (Ps. 23, 8),
Care, totodata, are mai mare dorin(a sa te mantuiasca,
decat are vrajma§ul tau sa te piarda. Deci lupta-te §i sa
nu te ingreuiezi vreodata de osteneala acestui razboi.
Caci prin aceasta osteneala, prin silirea §i prin necrujarea
de sine, prin ruperea de obiceiurile pacatoase, neluand in
seama durerea, se ca§tiga biruin^a §i se dobande§te o
mare comoara, cu care se cumpara Imparapa Cerurilor §i
sufletul se une§te pentru totdeauna cu Dumnezeu.
\D eci in fiecare diminea(a incepe in numele lui
Dumnezeu lupta cu vrajmapi tai, inarmat cu armele
nebizuirii pe sine §i ale nadejdii pline de indrazneala in
Dumnezeu, cu ale rugaciunii p ale silirii de sine fara de
cru(are la ostenelile cuvenite p nevoin|ele duhovnicepi,
p mai ales cu arma rugaciunii minpi p a inimii:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluiepe-ma!”. Acest nume
este infrico§at ca o sabie cu doua ascup§uri, care, invar-
tindu-se in inima, biruiepe p izgone§te dracii §i patimile.
De aceea p Sfantul loan Scararul a zis: nCn numele lui
Iisus biciuiepe pe cei potrivnici”) Despre aceasta
rugaciune vom vorbi mai apoi intr-un capitol separat. Cu
acestea, zic, da razboi acelui vrajma§ §i acelei patimi §i
67
pofte rele ce te lupta pe tine, in acea ordine pe care am
aratat-o in capitolul 13, adica la inceput prin impotrivirea
fa{a de patima, apoi prin ura fa{a de ea, iar la sfarpt cu
lucrarile virtupi celei impotrivitoare ei, savar§ind toate
acestea intr-o atmosfera de rugaciune. Facand astfel, vei
implini o lucrare placuta Dumnezeului tau, Care, impre-
una cu toata Biserica triumfatoare din Ceruri, sta nevazut
§i prive§te lupta ta.
Astfel de lupta este foarte ostenitoare §i grea, dar
nu te scarbi §i nu o abandona, gandindu-te ca, pe de o
parte, avem datoria sa slujim §i sa placem lui Dumnezeu,
iar pe de alta, a§a cum am spus mai inainte, lupLa_este-de
neocolit, daca vrem sa traim. caci. de indata ce vom
inceta sa luptam. indata vom fi loviti de moarte. Sa nu te
in§ele vrajma§ul cu §oapta sa: „Doar un ceas cedeaza”.
Bine, sa zicem ca un ceas. Dar ce vei fi daca vei parasi
via^a dupa Dumnezeu §i te vei da lumii, desfatarilor §i
placerilor ei trupe§ti? Vei fi un lepadat de Dumnezeu, iar
a fi aceasta nu numai un ceas, ci §i o clipa, este
ingrozitor. §i oare de obicei aceasta dureaza doar un
ceas? Oare nu mai degraba vei petrece in aceasta via^a
potrivnica lui Dumnezeu ceas dupa ceas, iar apoi zi dupa
zi §i an dupa an? §i mai apoi ce se va intampla? Daca
Domnul se va milostivi de tine §i ip va mai da vreme
inca sa-p vii in sine, sa te sloboze§ti din aceste mreje
diavole§ti §i sa te scoli din somnul pacatului, tot va
trebui sa intri in lupta de care acum fugi, cautand o viafa
lesnicioasa, cu singura deosebire ca atunci lupta va fi
pentru tine cu neasemuire mai grea, mai aspra §i mai
dureroasa §i pe deasupra cu mai pupni sopi de izbanda.
Insa daca Dumnezeu te va lasa in mainile voii tale
§i a vrajma§ilor tai, ce va ft atunci? Nu o voi repeta, voi
spune doar atat: adu-p aminte, caci cine nu §tie aceasta?
Dupa o via{a petrecuta in chinuitoarele legaturi ale
68
patimilor rele, cateodata stapanit de bepa simprrilor, dar
intotdeauna lipsit de bucurii adevarate, de naprasna vine
ceasul morpi, o stare a sufletului ingrozitor de chinui-
toare, pe care nici cuvantul lui Dumnezeu nu a putut-o
descrie, ci a spus doar atat, ca atunci vor striga munplor:
Cadeti peste noi (Apoc. 6, 16). Acest strigat, care incepe
in ceasul morpi, nu se va opri in toata vremea de dupa
moarte §i pana la sfar§itul lumii §i se va auzi in clipa
inceperii Judecapi celei Infrico§atoare, dar va fi totdea-
una fara de folos. Deci sa nu fii atat de fara de minte,
incat sa te arunci cu buna §tiinfa in chinurile ve§nice ale
iadului, fugind de trecatoarele osteneli §i lupte ale
nevoinjei. Ci, precum un om rational §i, a§ zice, chibzuit,
este mai bine ca acum sa te supui ostenelilor de pupna
vreme §i durerilor luptei duhovnice§ti, pentru ca, biruind
pe vrajma§ii tai, sa dobande§ti cununa §i sa fii in unire cu
Dumnezeu §i aici, §i acolo, in imparapa cerurilor.

CAPITOLUL 17
In ce ordine trebuie sa ne luptam cu patimile noastre
ifi este foarte de folos, fratele meu, sa §tii bine in
ce ordine trebuie sa te lupfi cu patimile tale, ca sa faci
aceasta cum se cuvine §i nu la intamplare, dupa cum se
nimere§te, precum fac unii §i pufin sporesc, iar adeseori
sufera §i vatamare. Ordinea in care trehnie sa Inppi
impotriva vrajma?ilor tai §i sa biruie?ti dorin^ele si poftele
tale cele rele este aceasta: intra cu atentie in inima ta si
cerceteaza cu de-amanuntul ce fel de ganduri. disnozitii
si impatimiri o preocuna mai ales, si care patima o
stapaneste mai mult si o tiranizeaza. apoi impotriva
acestei patimi mai inainte de toate sa ridici armele si sa te
straduiesti sa o biruiesti. Asupra acesteia concentreaza-p
toata atenpa §i grija, cu o singura exceppe, cand se

69
intampla sa se ridice intre timp o alta patima. Atunci
trebuie sa te ocupi de indata de patima nou aparuta §i sa
o izgone§ti, dupa care sa-p intorci din nou armele impo-
triva patimii tale de capetenie, care neincetat i§i arata
prezenfa §i puterea. Caci precum in orice razboi. a§a §i in
acesta nevazut al nostru, trebuie sa te lupp impotriva
aceluia care te ataca efectiv in momentul de fata.

CAPITOLUL 18
Cum sa lupfi impotriva izbucnirilor nea§teptate
ale patimilor
Daca tu, iubite al meu, nu e§ti inca obi§nuit sa
biruie§ti izbucnirile nea§teptate §i stamirile patimilor
pricinuite, de pilda, de ocari sau de alte prilejuri, te
sfatuiesc sa faci aceasta: sa-ti faci o lege din aceea ca in
fiecare zi, cand inca sezi acasa. sa cugep mai inainte la
toate situatiile CU care te poti intalni in enrsnl zilei. fie
ele placute sau neplacute, si ce fel de pomiri patimase.
nofte si tulburari se pot naste_ in tm e^xa urmare a
_acsst.Q,ra. §i..sa te pmgategti dinainte ciimj£tlk.inab,u§i din
fa§a, nelasandu-le sa se manifeste. Facand a§a, tu nu vei
fi niciodata luat pe neasteptate de nici un fel de pomiri
patimase. ci intotdeauna vei fi gata sa le opui rezistenta,
nefiind nici tulburat de manie. nici ademenit de pofta.
Aceasta examinare a situa^iilor care pot aparea trebuie sa
o faci mai ales atunci cand e nevoie sa pleci de acasa §i
sa mergi in locuri unde trebuie sa te intalne§ti cu
persoane care pot fie sa fie atragatoare pentru tine, fie sa
te irite. Fiind pregatit dinainte, vei evita cu u§urin{a
fiecare din aceste situapi. Chiar daca se va ridica vreun
val al patimii. el se va rostogoli peste tine sau se va
franee de tine ca de o stanca tare, dar nu te va lua cu_el
ca pe o lnntre nsnara^Sa te convinga de aceasta cuvantul

70
Sfantului Proroc David privitor la manie, care zice:
Gatitu-m-am §i nu m-am tulburat (Ps. 118, 60).
Insa aceasta pregatire nu este totul. Izbucnirea
patimilor tot mai poate avea loc. ?i inca pe neastpptate
In acest caz iata ce trebuie sa faci: de indata ce simp o_
pomire patimasa. fie de pofta san de tnlbnrare, graheste-te
sa o curmi cu silirea voii, coboara atenpa minpi Tn inima .
?i straduieste-te Tn orice chip sa nu ii ingadui patimii sa
intre in inima. Fii atent ca nici ceea.ce o irita sa.j 3u.ja
irite. nici ceea ce o aft-age saam n atraga. Daca totu?i se
intampla ca pe_neasteptate sa se nascaJa.inim a.fie pofta.
fie iritarea, straduie§te-te in primul rand sa nu-i dai
drumiil in a fara sfi nn o arap nici prin cuvant. nici prin
infatisare. nici prin miscare.
Apoi sileste-te sa-p inalti mintea ?i inima ta la
Dumnezeu si. reinnoind in tine con§tiin(a limpede §i
simprea atat a dragostei nemarginite a lui Dumnezeu, cat
§i a adevarului Lui cel nepartinitor, straduie.^te-te sa
izgonesti pomirea patimasa si sa o Tnlocuiesti cu binele
care ii este o p u s . In cazul unei intalniri cu cineva, poate
nu ip va fi la indemana sa faci aceasta pe deplin §i a§a
cum se cuvine, dar cu nici un chip sa nn paragesri
intenpa p silin^a de a fare eeea re pop Chiar daca pe
moment nu vei avea succes, mai apoi o vei scoate la
capat, cand se va sfar§i intalnirea care ip stame§te
patima. Insa sa te ingriiesti neaparat sa nu arati in afara
patima care se ridica inauntru. Iar aceasta osteneala a ta
o va tine in loc. Pe langa aceasta, de indata ce te vei
slobozi de navala gandurilor rele, grabe§te-te sa intri in
inima ta §i straduie§te-te sa izgone§ti de acolo §arpele
care s-a strecurat inauntru.
Dar cea mai buna si mai eficienta paza impotriva
izbucnirilor neasteptate. ale patimilQL_£ste..foflgpSrtarea 9
pricinilor din care se nasc intotdeauna astfel de pomiri.
71
Aceste pricini sunt doua: |(^ ago^teashjir^ Daca tu, iubite
al meu, ai cazut in robia atracpei pentru o persoana sau
te-ai impatimit fapi de vreun lucru, mai mare sau mai
mic, fire§te ca atunci cand le intalne§ti sau cand vezi ca
cineva le ocara§te §i le face rau sau vrea sa le ia §i sa le
rapeasca de la tine, tu indata te tulburi pentru aceasta, te
superi, te framanp §i te razvrate§ti impotriva acelora care
fac aceasta. De aceea, daca vrei ca sa nu se intample cu
tine astfel de nelini§ti neaspeptate, ingriie^te-te sa
bimisgti. §i...,sa smulgi din inmra...o asemenea atracjie §i
impatimire rea. §i pe cat de departe ai ajuns fie intr-una,
fie intr-alta, cu atat mai multa grija trebuie sa ai ca sa te
desprinzi de ele §i sa te comporti in mod rational fata de
lucruri si de oameni- Deoarece cu cat este mai puternica
ip tin e a tra r.fia <p im pfitim irp.a. c n a ta t m ai fn rtn n n a s a si
mai neagteptata va fi izbucnirea patimilor in toate
situatiile pe care le-am aratat.
De asemenea, daca nu ip place de o oarecare
persoana sau te scarbe§ti fa\a de vreun lucru, este firesc
sa te infurii pe nea§teptate sau sa simp ura atunci cand le
intalne§ti §i mai ales cand cineva le lauda. De aceea,
daca vrei sa pastrezi pacea inimii in astfel de situapi,
sile§te-te ca in acele momente sa inabup sim|arnintele
rele, iar mai apoi sa le starpe§ti cu totul.
La aceasta te va ajuta o astfel de cueetare tin ceea
ce priveste oameniii: ca si ei sunt fapturile lui
Dumnezeu. zidite. ca. si tine, cu dreapta atotputemica a
chipul si asemanarea Lui:
ca §i ei au fost rascumparati cu nepretuitul sange al
Domnului nostru Iisus Hristos; ca §i ei sunt frapi si
tovarasii tai, pe care nu trebuie sa ii ura§ti nici macar in
gand, precum este scris: Sa nu ura§ti pe fratele tau in
inima ta (Lev. 19, 17). $i daca tpresupunand ca ei sunt
vrednici de dispref §i de ura) tu ii primesti cu bunavointa
si dragosle. prin ^ a a t a J a - a semenLMJDMiuiEam. Care
iube§te toate tapturile Sale §i nu le dispre^uie§te pe
niciuna, precum il lauda in|eleptul Solomon, zicand:
Pentru ca iube§ti toate cele ce sunt §i de nimic din cele
ce ai facut nu Te scarbe§ti, ca nimic nu ai facut, care sa
ura§ti (In(el. 11, 24) §i Care, trecand cu vederea pacatele
omene§ti, soarele Sau il rasare §i peste cei rai §i peste
cei buni §i ploua peste cei d rep f §i peste cei nedrepfi

CAPITOLUL 19
Cum sa lupfi impotriva patimilor trupe§ti
Cu patimile trupe§ti, fratele meu, trebuie sa te lupji
intr-un chip aparte, nu precum cu celelalte. §i pentru ca
lupta sa decurga dupa randuiala cuvenita, sa §tii ca una
trebuie sa.i a d L.inainte.de ,a ,fi
in vremea ispitei si alta dupa incetarea ei.
Inainte de isvita atentia ta trebuie indreptata.
impotriva nricinilor care slnie.se drenL-nrilei nentru
nasterea ispitei sau pentru stamirea patimii. Aici este o
regular sa fuei in orice chip de toate situatiile care pot sa
tulbure pacea trupului tau. mai ales de intalnirile cu
persoanele de genul opus. §i daca vreodata va fi nevoie
sa vorbe§ti cu o astfel de persoana, vorbe§te scurt,
pastrand nu numai smerenia, ci §i o anumita asprime a
fefei tale, iar cuvintele tale sa fie politicoase, dar mai
degraba rejinute decat binevoitoare.
Sa nu crezi vrajmaqului tau in veci (Sir. 12, 12)
zice injeleptul Sirah. Nici tu sa nu te increzi in trupul tau
vreodata. caci, precum arama na§te singura din sine
rugina, tot a§a §i firea cea stricata a trupului na§te din
sine pomirile rele ale poftei. Ca in ce chip arama se
rugine§te, a$a $i rautatea lui (idem). Sa nu te increzi,

73
iara§i ifi repet, sa nu te increzi in tine insusi in aceasta
privinfa, chiar daca, sa zicem, tu nu mai simfi sau nu ai
mai simpt de multa vreme aceasta sagetatura a trupului
tau. Caci aceasta de trei ori blestemata rautate face
uneori intr-un singur ceas §i intr-o singura clipa ceea ce
nu a facut timp de mulfi ani §i totdeauna i§i face
pregatirile de atac pe tacute. §i sa §tii ca cu cat mai mult
se arata prietena §i nu da nici cel mai mic motiv de
banuiala asupra ei, cu atat mai mult aduce vatamare dupa
aceea §i de multe ori love§te de moarte.
De aceea, fiecare trehiiip sa se tpama mai ales de
acele persoane de genul opus cu care considera ca ii este
ingaduit a avea tovarasie in viafa de zi cu zi. fie pentru
ca ii sunt rude, fie pentru ca sunt cucernice §i imbuna-
tapte, fie pentru ca a primit daruri de la ele §i socote§te
ca trebuie sa le arate cat mai des recuno§tin{a pentru
aceasta. Este necesar sa te temi de aceasta, deoarece in
aceasta tovara§ie, care este fara de frica §i atenfie din
partea ta, aproape intotdeauna se amesteca dulceafa otra-
vitoare a simfurilor, care apoi, pufin cate pupn, pe
nesimpte, patrunde in suflet pana in strafunduri §i atat
intuneca mintea, incat cineva atins de aceasta molima
incepe sa socoteasca drept nimic toate pricinile primejdi-
oase ale pacatului, precum: privirile patima§e, cuvintele
dulci de o parte §i de alta, mi§carile §i pozifiile atraga-
toare ale trupului, apucarea mainilor. Din aceasta prieina
el cade in cele din urma §i in pacatul insu§i §i in alte
mreje diavole§ti, din care uneori nu se mai poate elibera
deloc.
Deci, fratele meu, fugi de acest foe, caci tu esti praf
de nusca. Si niciodata sa nu indrazne§ti sa te gande§ti,
nadajduind in tine, ca e§ti praf de pu§ca inmuiat §i cu
totul plin de apa buna §i voinfa putemica. Nu, nu! Ci
gande§te-te mai degraba ca e§ti praf de pu§ca uscat §i
74
prea uscat §i de indata ce flacara aceea te va atinge vei
lua foe. Niciodata sa nu te bizuiegti pe taria hotararii tale
j i pe osardia pe care o ai ca mai bine sa mori decat sa
superi pe Dumnezeu cu pacatul deoarece. chiar daca am
incuviin|a ca prin aceasta e§ti praf de pu§ca ud, totu§i,
prin desele intalniri §i §ederi ochi catre ochi, flacara ,
trupului putin cate putin usuca umezeala voin^ei tale
bune, ?i tu insuti nu-ti vei da seama cum te vei pomeni
aprins de dragostea trupeasca intr-o asemenea masura.
incat vei inceta sa le jn a i rusinezi de oameni si sa te mai
temi de Dumnezeu. §i nu vei mai baga in seama nici
cinstea, nici viafa §i nici toate chinurile iadului, in
dorinta ta de a savar§i pacatul.
Fugi deci, jjjgj in toate chipurile posihik:
a) de astfel de intalniri cu persoanele care te pot
sminti. daca vrei cu adevarat sa nu fii robit de pacat §i
sa-i plate§ti tributul, care este moartea sufleteasca.
Preainteleptul Solomon il nume§te in^elept pe acela care
se teme §i fuge de pricinile pacatelor, iar pe acela care,
bizuindu-se pe sine, multe indrazne§te §i nu fuge de ele,
il nume§te nebun, zicand: Infeleptul temandu-se, se
fere§te de rau; iar cel fara de minte, nadajduindu-se in
sine, se amesteca cu cel farddelege (Pild. 14, 16). Oare
nu aceasta arata apostolul, cand ii sfatuia pe corinteni:
Fugifi de curvie (I Cor. 6, 18)?
b) fugi de tmnHavip gj ftp ipnpvifp d fjj cu trezvie.
Vegheaza cu toata atenjia asupra gandurilor tale §i
randuie§te-|i cu in^elepciune toate lucrarile care sunt
necesare starii tale.
c) niciodata sa nil fii neasr.nltatnr Hp m ai-m aril
tai si de parintii tai dnhovnice^ti ci intru toate supune-te
lor cu ravna, indeplinind in graba §i cu zel orice ar
porunci §i mai ales cele ce te smeresc §i sunt impotriva
voii §i inclina^iilor tale.
75
 cO niciodata nu-p ingadui sa iudeci cu indrazneala
pe aproapele tau; sa nu judeci §i sa nu osande§ti pe
nimeni, mai ales pentru acest pacat trupesc despre care
ne este cuvantul, chiar daca cineva ar fi cazut la aratare
in el. ci sa arap compatimire ?i mila pentru dansul: nu te
indigna asupra lui §i nu rade de el, ci, din exemplul sau,
ia lecpe de smerenie pentru tine §i, §tiind ca tu insup e§ti
prea neputincios §i inclinat spre mai rau, precum praful
de pe drum, zi in sinea ta: ..Acela a cazut azi, iar p.n vni
cadea maine”. Sa §tii ca daca e^ti grabnic la nsandirea si
dispre(uirea altora. atunci Dumnezeu te va pedepsi in
chip dureros pentru aceasta. lasandu-te sa cazi si tu in
u ^£a^_.greseaJi^L ntru care ii osandesti pe altii Nu
judecafi, ca sa nu fifi judecafi (Mat. 7, 1) §i ca sa nu tip
osandip la aceea§i pedeapsa, pentru ca din caderea
voastra sa cunoa§tep vatamarea adusa de mandrie §i,
smerindu-va, sa cautap leac pentru doua rele: mandria §i
desfranarea. §i chiar daca Dumnezeu, dupa mila Sa, te
va pazi de cadere, iar tu ip vei pastra neschimbat §i tare
gandul tau de curape, totu§i inceteaza sa osande§ti, daca
ai osandit, §i sa nu te bizui pe tine, ci mai degraba sa te
temi §i sa nu te increzi in statomicia ta.
e) ia aminte la tine si vegheaza asupra ta. Daca ai
ca§tigat vreun dar de la Dumnezeu sau te afli intr-o buna
a§ezare duhovniceasca, sa nu prime.■pi in ingamfaraa- t^
vreo dp?arta parere-sau inchipuire de sine, ca §i cum tu ai
fi ceva §i vrajma§ii tai nu ar mai indrazni sa te atace, §i
ca tu atat ii ura§ti pe ei §i ii dispre{uie§ti, incat ii vei
respinge imediat, daca vor indrazni sa se apropie de tine.
De indata ce vei cugeta astfel, vei cadea cu u§urin(a,
precum o frunza de toamna din copac.
Acestea sunt cele ce trebuie pazite mai inainte de
ispita patimii trupe§ti.

76
 Insa In vremea ispitei iata ce trebuie sa faci: afla
cat maLarabnic prieina care, a_Dmvocat razboiul si indata
indenarteaz-o. Prieina poate fi interioara sau exterioara.
§i pricini exterioare pot fi: nestapanirea ochilor,
cuvintele cele dulci la auz, de asemenea cantecele de
acest fel, dupa conpnutul §i melodia lor, hainele elegante
din materiale fine, parfumurile bineplacute mirosului,
convorbirile §i purtarile libere, atingerile §i strangerile de
maini, dansurile §i multe altele asemenea. T.eaenri pentru
toate acestea sunt: imbracamintea simpla §i smerita, a nu
voi nici sa vezi, nici sa auzi, nici sa miro§i, nici sa
vorbe§ti sau sa atingi nimic din cele ce provoaca aceasta
pomire ru§inoasa, §i, mai ales, fuga de tovara§ia cu
persoanele de gen opus, dupa cum am spus mai sus. Iar
pricinile interioare sunt, pe de o parte, via|a in indes-
tulare §i odihna trupului, cand toate dorin|ele trupe§ti
sunt satisfacute pe deplin, iar pe de alta parte - gandurile
ru§inoase, care vin fie de la sine, din amintirea celor va-
zute, auzite sau sim^ite, fie sunt stamite de duhurile rele.
A

In ceea ce prive§te viaja in indestulare deplina si

odihna trupului ac.p.flsta tre.bnie inasprita prin postiri.
privegheri. culcari pe ios si, mai ales, cu multe metanii
pana la istovire sti alte asemenea strnniri ale trupului de
buna voie. precum sfatuiesc §i indeamna in|elep|ii §i
iscusitii no§tri Sfinji Parinti. Iar impotriva gandurilor.
indiferent de unde vin, drept leacuri sunt felurite
indeletniciri duhovnice§ti, potrivite starii tale §i necesare
acesteia, cum ar fi: citirea cartilor sfinte si de suflet
mantuitoare. mai ales cele ale Sfmlilor Efrem Sirul, loan
Scararul, Filocalia §i altele de acest fel; cugetarile
evlavioase si nigaeiu n ea
Rugaciunea ta, atunci cand incep sa navaleasca
asupra ta ganduri ru§inoase, savar§e§te-o astfel: indata
ridica-ti mintea ta la Domnul cel rastignit pentru noi §i
77
din adancul sufletului striga catre El: „Doamne al meu
Iisuse! Iisuse al meu preadulce! Grabegte-Te sa-mi ajup
gi nu lasa vrajmagul meu sa ma robeasca!”. In acelagi
timp, imbrapgeaza gandit gi simpt, daca este in
apropiere, Crucea de viaja facatoare pe care a fost
rastignit pentru tine Domnul tau, saruta de multe ori
ranile Lui gi vorbegte cu El cu dragoste: „Preafrumoase
rani, rani preasfmte, rani preacurate! Ranip aceasta
ticaloasa gi necurata inima a mea gi nu ma lasap sa va
ruginez gi sa va injosesc cu necurapa mea”.
Iar in vremea cand se inmultesc in tine gandurile
ruginoase ale dulcetilor trupesti. cugetarea ta sa nu fie
indreptata direct impotriva lor, degi alpi sfatuiesc aga.
Nu incerca sa-p inchipui in gand necurapa gi ruginea
pacatelor poftei trupegti, nici mustrarea congtiinfei cu
amaraciunea care ii urmeaza, nici stricaciunea firii tale gi
pierderea curapei fecioriei, nici terfelirea cinstei tale gi
altele asemenea. Nu incerca. zic. sa te gandegti la acestea.
caci astfel de cueete nu intotdeauna sunt un miiloc sigur
pentru a birui ispita trupuluL ci. dimpotriva, pot sa dnca
la inasprirea atacurilor, iar uneori chiar la cadere. Caci,
degi mintea cu cuvantul sau ganditor va mustra gi se va
impotrivi acestei patimi, dar intrucat gandul va ramane
asupra obiectelor ei, faja de care inima nu este indife-
renta, atunci nu e de mirare ca in vreme ce mintea va
irosi astfel de condamnari aspre ale acestor fapte. inima
se va indulci cu ele gi le va incuviinta. ce£a_ ce va insemna
caderea sa launtrica. Nu aga, ci trebuie sa cugep la
subiecte care ar inlatura de la tine aceste lucruri rugi­
noase si ar abate cu totul atentia de la ele gi care, prin
conpnutul lor, ar conduce la degteptarea inimii. Astfel de
subiecte sunt viapi gi p a tim irp a fV In i r.p S-a in tm p a t
pentru noi. a Domnului nostru Iisus Hristos, ceasul de
neocolit al mortii. cumplita zi a infricogatoarei judecati gi
feluritele chinuri aleiaduluL
78
 Daca, precum se intampla adeseori, gandurile
acestea ruginoase continua §i dupa aceasta sa te atace cu
o putere deosebita §i nestavilita, nu te teme, nu inceta sa
cugep la subiectele aratate mai sus, §i nu incerca sa lupp
direct cu gandurile, ca sa le stai impotriva. Nu fa aga, ci
continua sa cugep cat pop mai atent la subiectele infrico-
gatoare §i trezvitoare aratate mai inainte. netulburandu-te
nici cat de putin de acele ganduri ruginoase. ca si cum nu
ar ft ale tale. Sa gtii ca nu este nici un mijlor. mai hnn
pentru alungarea lor, decat a nu le baga in seama si a nu
le acorda nici o atentie. Aceasta cugetare sa o intrerupi
adesea cu aceasta rugaciune sau cu o alta asemenea: „Zi-
ditorul gi Izbavitorul meu, slobozegte-ma de vrajmagii
mei, spre cinstea Patimii Tale gi a negraitei Tale bunatap”.
§i sa-p inchei cugetarea tot cu o asemenea rugaciune.
Fii atent sa nu-fi mai intorci deloc ochiul mintii tale
spre aceasta necurape trupeasca, caci gi numai simpla
inchipuire a ei nu este fara de primejdie. §i nu te opri sa
stai de vorba cu aceste ispite sau despre ele, ca sa-fi dai
seama daca te-ai invoit sau nu cu dansele. Aceasta
cercetare, chiar daca la aratare pare buna, in fapt este cu
adevarat un siretlic al diavolului. care incearca in acest
chip fie sa te impovareze, fie sa te arunce in descurajare
§i deznadejde, fie sa te pna pe tine cat se poate mai mult
in aceste ganduri §i, prin ele, sa te duca la pacatul cu
fapta de acest fel sau de altul. • ■
Tn lorn) nnor aspmpnpq cercetarj asupra gandurilor
acestea, care te tulbura, m erg i si.. marturise§t£^lQtni
parintelui tau duhovnicesc si ramai apoi in pace in
gandul §i inima ta, netulburat de nici o intrebare, linigtit
fiind de hotararea parintelui tau. insa sa-i descoperi tot
ce a tulburat §i tulbura mintea §i simfurile tale in aceasta
ispita, neascunzand nimic si neingadnipd m ynii sa l^ge.
limba ta, ci mai degraba smerindu-te in defaimare de
79
sine, neintrand insa in descrierea amanuntelor trupesti ca
sa nu mare^ti sminteala. Caci daca in fiecare lupta cu
vrajma§ii avem nevoie de smerenie adanca pentru a-i
birui, oare cu cat mai mult nu ne este ea necesara noua in
vremea razboiului trupesc? Caci insa§i aceasta ispita cel
mai adesea fie se na§te din mandrie, fie este o invajatura
de minte §i pedeapsa pentru ea. De aceea §i spune
Sfantul loan Scararul ca cel care a cazut in desfranare
sau intr-un alt pacat trupesc. a cel a mai inainte .de toate_a
cazut in mandrie; si .ca insasi caderea lui in ,Dacat a fost
ineaduita nentru ca sa se smereasca: (.Unde caderea s-a
savar§it, acolo mandria mai inainte a locuit, caci
prevestitoarea primei este cea de-a doua”. §i inca:
„Pedeapsa mandrului este caderea lui’p
Cand ispita a trecut si in cele din urma gandurile
ru§inoase s-au lini§tit, iata ce trebuie sa faci: ori cat \\ s-ar
parea ca esti liber de acum de razboiul trupului. §i oricat
de incredin^at ai fi de aceasta, totusi ai grija sa-ti tii
mintea si atentia departe de ace Ip Inr.niri si persoane care.
ti s-au facut pricina de ispita. §i nicidecum sa nu asculfi
indemnul de a le vedea sub pretextul ca ip sunt rude sau
ca sunt persoane evlavioase §i binefacatori ai tai. Baga-p
minple in cap ca §i aceasta este o amagire pacatoasa a
firii noastre stricate §i o mreaja a vicleanului nostru
vrajma§, diavolul, care se preface chiar §i in inger de
lumina, ca sa ne arunce pe noi intru intuneric, precum a
zis Apostolul Pavel (II Cor. 11, 14).

CAPITOLUL 20
Cum sa biruie§ti trandavia
Ca sa nu cazi in ticaloasa rautate a trandaviei. care-fi
impiedica calea spre desavar§ire §i te da in mainile
vrajma§ilor, ti se cade sa

80
(iscodire: ce este acolo, ce este aici; umblare fara rost,
vorba de§arta, cascat gura), de orice alipire fata de vreun
lucru pamantesc si de orice lucrare dupa capul tau sau
dupa voia ta. care este cu totul nepotrivita starii tale. §i
dimpotriva, ti se cade sa te silesti in tot chipul sa te supui
de buna voie ?i grabnic la orice povatuire buna si la toata
porunca inaintestatatorilor si parintilor tai duhovnice?ti,
facand tot lucrul la vremea $i in chipul in care doresc ei.
S3 nn intarzii nir.inrlata sa te apnci de orice lucru
pe care trebuie sa-1 faci. caci acea pufina intarziere de la
inceput te va duce la o a doua mai lunga, iar a doua la a
treia, inca §i mai lunga, §i a§a mai departe. De aceea §i
lucrul incepe foarte tarziu §i nu este facut la vremea lui
sau este de multe ori abandonat cu desavar§ire, ca fiind
prea impovarator. (Gustand o data dulceafa nelucrariL
incepi sa o iube^ti si sa o doresti mai mult decat lucrarea.
§i implinind aceasta dorinfa, ajungi incetul cu incetul la
obiceiul de a nu lucra, sau la lene, in care patima de a nu
lucra nimic intr-atata te va stapani incat vei inceta sa mai
con§tientizezi cat este de nepotrivita §i nelegiuita, pana
cand, obosindu-te chiar de aceasta lene, te vei apuca din
nou cu toata ravna de lucrul tau. Atunci vei vedea cu
ru§ine cat ai fost de trandav inainte de aceasta §i cat de
multe lucrari care s-ar fi cuvenit savar§ite ai pierdut din
pricina unor nefolositoare §i de§arte „fac ce vreau’O
ytr.easta trandavi^ abia perceptibila la inceput,
patrunde pretutindeni §i nu numai ca biruieste vointa cu
otrava ei, sadind in ea dezgustul fafa de orice osteneala §i
de orice lucrare duhovniceasca §i ascultare, ci orbeste
chiar si mintea. nelasand-o sa priceapa toata nebunia §i
minciuna rafiunii pe care se intemeiaza aceasta dispozifie
a voinfei, §i neingaduindu-i sa arate con^tiin^ei acele
judecaji sanatoase, care ar avea putere sa mi^te aceasta
vointa lenesa pentru a-§i indeplini lucrarea cuvenita cat
81
mai grabnic §i cu toata ravna, fara a o amana pe altadata.
Fiindca nu este de ajuns a savar§i degraba lucrarea, ci se
cade ca fiecare lucru sa fie facut la vremea cuvenita, ceruta
de natura aceluia, §i cu toata atenfia §i sarguinfa, ca sa fie
cat mai desavar§it. Asculta ceea ce este scris: Blestemat
cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama
(Ier. 48, 10). §i iata ca aduci asupra ta aceasta nenorocire,
pentru ca te leneve§ti sa cugep la vrednicia §i valoarea
lucrarii pe care o ai de facut, ca sa te indemni pe tine sa o
faci la vremea ei §i cu o hotarare care sa risipeasca toate
gandurile despre ostenelile care o insofesc, ganduri pe
care fi le aduce lenea, ca sa te abata de la lucrare.
Deci sa ai intotdeauna in minte incredinfarea ca o
singura inalfare a minfii catre Dumnezeu §i o singura
metanie smerita, cu plecarea genunchilor la pamant, spre
slava §i cinstea lui Dumnezeu, sunt cu neasemanare mai
scumpe decat toate comorile lumii; §i c a ^ e fiecare data
cand alungam trandavia §i ne silim sa savar§im cu
sarguinfa lucrurile pe care trebuie sa le facem, ingerii ne
gatesc noua in ceruri o cununa de biruinfa preaslavita. §i,
dimpotriva, celor trandavi Dumnezeu nu numai ca nu le
da cununa, ci, pufin cate pufin, El ia inapoi de la ei §i
acele daruri pe care li le-a dat pentru slujirea osardnica
pe care I-au adus-o mai inainte, iar la sfar§it ii lipse§te §i
de imparafia Sa, daca raman in trandavie^)precum a zis
in pilda despre cei chemafi la cina §i care s-au lenevit sa
vina: Ca, zic voua, ca nici unui din barbafii aceia care
erau chemafi nu va gusta din cina mea (Lc. 14. 24).
Aceasta este soarta celor trandavi. insa celor care sunt
sarguitori §i se silesc pe sine fara de crufare la toata fapta
buna, Domnul le inmulfe§te aici darurile Sale binecuvan-
tate, §i le pregate§te viafa ve§nic fericita in imparafia Sa
cereasca, precum a zis: Imparafia cerurilor se ia prin
straduinfa $i cei ce se silesc o rdpesc pe ea (Mat. 11. 12).
82
 V? AMctjeeft

(Daca gandul cel rau, straduindu-se sa te arunce in

trandavie, ip sugereaza ca pentru dobandirea virtupi pe
care o dore§ti este necesar sa iei asupra ta o osteneala
foarte mare §i inca vreme de multe zile, §i ca vrajma§ii
tai sunt putemici §i mulp, iar tu e§ti singur §i
neputincios, §i ca trebuie sa faci multe §i mari lucruri ca
sa atingi felul tau, daca, zic, gandul trandaviei ip
sugereaza toate acestea, sa nu -1 asculp pe el, ci,
dimpotriva, pune-p in minte ca, bineinfeles, trebuie sa
lucrezi, dar nu mult, ca va trebui sa depui osteneala, dar
foarte mica §i nu pentru multe zile, ca §i du§mani vei
intalni, dar nu mulp, ci doar unul, §i chiar daca acela ar fi
puternic impotriva ta singur, totu§i tu e§ti incomparabil
mai tare decat el, avand ajutorul lui Dumnezeu, care este
totdeauna aproape de tine pentru nadejdea pe care o ai
intr-Insul. De vei face a§a, atunci trandavia va incepe sa
se retraga de la tine, iar in locul ei, sub inraurirea
cugetelor gi simfirilor bune, incetul cu incetul va incepe
sa intre in tine o ravna sarguincioasa pentru tot ceea ce
se cu viner care va stapani in cele din urma toate puterile
sufletului §i ale trupului tau)
Tot a§a sa faci $i in cazul rugaciunii.. Daca pentru
savar§irea vreunei slujbe ar fi nevoie, sa zicem, de o ora
de osteneala la rugaciune, ceea ce Ji se pare lmpovarator
din pricina lenevirii tale, atunci tu, apucandu-te de
aceasta, nu te gandi ca va trebui sa stai in picioare o ora,
ci inchipuie-p ca va dura cam un sfert de ceas §i, fara sa
bagi de seama, te vei ruga acest sfert de ora. Dupa care
spune-p pe: „Sa mai stau un sfert de ora. Nu este mult,
dupa cum vezi”. Apoi fa acela§i lucru pentru cel de-al
treilea §i al patrulea sfert de ceas. Ip vei termina in acest
fel pravila de rugaciune, nebagand in seama osteneala §i
greutatea ei. Daca insa uneori in timpul acesta p se
intampla sa simp o asemenea impovarare, incat ip
83
tulbura §i insa§i rugaciunea, atunci lasa un timp pravila,
iar apoi iara§i, dupa pupna vreme, apuca-te de ea §i
termina ceea ce nu ai savar§it.
Tot a§a sa procedezi si in ceea ce priveste lucrul de
mana si sarcinile ascultarii tale. Uneori p se pare ca
aceste lucrari sunt multe, te tulburi §i e§ti gata sa le la§i
balta. Darlpu te gandi la mulpmea sarcinilor, ci silindu-te,
apuca-te de prima care ip sta inainte §i fa-o cu toata
osardia, ca §i cum altele nu ar mai fi, §i o vei face in
tihna. Apoi tot a§a procedeaza §i cu celelalte sartini, §i
pe toate le vei face lini§tit, fara tulburare §i agitapeJ
Procedeaza astfel intru toate §i sa §tii ca de nu te
vei in|elepp §i nu te vei lupta astfel cu sinpamantul de
osteneala §i greutate pe care p -1 sugereaza vrajma§ul in
ceea ce prive§te sarcinile care ip stau inainte, atunci
trandavia in cele din urma te va inrobi cu totul, a§a incat
nu numai atunci cand vei fi in fa|a vreunei osteneli, ci §i
atunci cand ea este inca departe in viitor, te vei simp ca
§i cum ai avea un munte pe umeri, p se va parea ca e§ti
apasat de acesta §i vei fi chinuit precum un rob care este
legat in lanpiri fara putin^a de scapare. De aceea chiar §i
in timpul odihnei tale nu vei avea tihna §i, chiar §i atunci
cand e§ti fara de lucru, te vei simp impovarat de sarcini.
Sa §tii de asemenea, fiul meu, ca pupn cate pupn,
aceasta boala a lenevirii §i a trandaviei distruge cu otrava
ei ascunsa nu numai radacinile cele dintai §i inca mici,
din care urmau sa odrasleasca in timp deprinderile
virtuoase, ci §i acelea care de demult s-au adancit §i
slujesc drept temelie a intregii randuieli a viepiirii celei
bune. §i, precum nn vierme incetul cu incetul roade
copacnl. a$a p trandavia. daca se prelungepe. pe
nesimtite mistuie §i nimiceste insisi nervii viep i
duhnvnir.e^ti, Cu ajutorul ei, diavolul §tie sa intinda
mreje §i sa a§eze curse ale ispitei pentru orice om, §i se
84
straduie§te sa faca aceasta cu grija deosebita §i viclenie
pentru ravnitorii viefii duhovnice§ti, §tiind ca cel lenes si
trandav lesne se pleaca poftelor. precum este scris: Intru
pofte este tot cel lene$ (Pild. 13. 41.
Deci privegheaza totdeauna, rugandu-te §i sargu-
indu-te bine, precum i se cuvine unui luptator viteaz:
mainile celor viteji sunt intru sarguinfa (Pild. 13, 14).
Nu sta cu mainile incruci§ate, amanand feserea hainei
tale de nunta pana in momentul cand va trebui sa ie§i
frumos impodobit intru intampinarea Mirelui Hristos.
Adu-p aminte in fiecare zi ca acum este in mainile
noastre. iar maine in mainile lui Dumnezeu. pi ca Acela
Care ti-a daruit dimineata nu a fagaduit ca-ti va da si
seara. Pentru aceea niciodata sa nu-1 asculp pe diavol
cand ip va §opti: „Dii-mi mie clipa de acum, iar lui
Dumnezeu da-i ziua de maine”. Nu, nu! Ci toate orele
vie(ii tale petrece-le in chip bineplacut lui Dumnezeu;
line minte ca in locul ceasului de fa(a nu (i se va mai da
un altul §i ca pentru fiecare minut din acest ceas va
trebui sa dai cea mai amanunpta socoteala. In(elege ca
aceasta vreme pe care o ai in mainile tale este fara de
pref §i ca, daca o vei pierde in de§ert, va veni timpul
cand o vei cauta §i nu o vei afla(^Socote§te pierduta ziua
aceea in care, de§i ai facut fapte bune, insa nu p-ai biruit
inclinapile §i dorinfele tale cele rele)
Voi incheia lecpa mea despre aceasta, repetand
porunca apostolului: nevoieste-te cu nevointa cea buna
intotdeauna (I Tim. 6. 121: caci de multe ori s-a
intamplat ca un singur ceas de osteneala cu sarguinfa a
ca§tigat raiul, precum §i dimpotriva, un ceas de trandavie
1-a pierdut. Fii cu grija, daca vrei sa adevere§ti inaintea
lui Dumnezeu cat de putemica este nadejdea mantuirii
tale: Iar cel ce nadajduie§te spre Domnul cu grija va f i
(Pild. 28, 25).
85
 CAPITOLUL 21
Despre ocarmuirea $i buna folosinfa a simfurilor
din afara
Ravnitorii evlaviei au nevoie de multa infelepciune
§i nevoinfa neincetata pentru a ocarmui cu strictefe §i a
indrepta bine cele cinci simfuri din afara, adica: vederea,
auzul, mirosul, gustul §i nipairea. Inima noastra neincetat
inseteaza si alearea dupa mangaieri si placeri. Ea ar fi
trebuit sa le gaseasca inauntrul sau. tinand si purtand in
ea pe Cel dupa chipul Caruia a fost facut omul, ne Insusi
• Izvorul a toata mangaierea. Dar cand. in caderea noastra.
ne-am departat de Dumnezeu. iubindu-ne pe noi insine.
nu ne-am mai mentinut nici in sinele nostru. ci am cazut
in trup §i astfel am iesit afara din noi $i am inceput sa ne
cautam bucurii si mangaieri acolo. Calauze si indruma-
tori la aceasta ne-au fost simturile noastre. Prin ele
sufletul iese afara §i gusta lucrurile care sunt supuse
cercetarii de catre fiecare simf, §i prin cele care indulcesc
aceste simfuri se indulce§te §i el insu§i, §i _din totalitatea
lor i?i alcatuie?te sie$i un cere al mangaierilor §i al place-
rilor. a caror gustare o socote^te principalnl lui bine.
Astfel buna randuiala s-a stricat: in loc sa-L caute pe
Dumnezeu inauntru, inima cauta placeri _in afara se
m ii)p]m e?te on ele..
Cei care dau ascultare glasului lui Dumnezeu:
..Pocaifi-va”. se c-Siesc 51 T^i ayaza lor lege sa refaca in ei
randuiala dintru inceput ? viefii adica sa se intoarca
dinafara inauntru si dinauntru la Dumnezeu. pentru a via
in El si prin El. §i in aceasta sa-§i aiba intaiul lor bine,
purtand in ei in§i§i izvorul a toata mangaierea. Refacerea
acestei randuieli. de§i se dobande§te prin dorinfa
puternica §i hotarare neabatuta, totusi nu se savarseste
indata. Celui care s-a hotarat sa faca aceasta ii sta inainte

86
osteneala unei lupte indelungate cu vechile obiceiuri de
a-?i satisface pofte le. de a se rasfa(a §i de a se alinta pe
sine, pana cand acestea dispar §i sunt inlocuite cu altele,
potrivite noii viep. §i iata aici au o mare insemnatate
ocarmuirea si modul de folosire a simftirilor din afara.
Fiecare simf are dnmeniul sau de obiecte placute si
nenlacute. Sufletul se desfata cu cele placute si. obis-
nuindu-se cu ele. prinde p o f ta d e a c e s te T ( p in partea
fiecarui sim( intra astfel in suflet cateva pofte sau incli-
napi §i atracpi. Ele toate se ascund in suflet §i tac atunci
cand nu sunt pricini care sa le stameasca. Insa ele sunt
trezite uneori de gandurile cu privire la obiectele poftelor
lor, iar mai cu seama §i mai puternic se infierbanta daca
obiectele dorinpdor lor stau inaintea simpirilor §i sunt
percepute de acestea. In acest caz, pofta pentru ele create
fara a putea fi stapanita, iar in acela care inca nu s-a
hotarat sa nu i se supuna, ea na§te pacatul, iar pacatul
sava.rpnd.u-se, nape moartea (lac. 1, 15), a§a incat se
implinesc la acesta cuvintele proroce§ti: s-q suit mnnrten.
prin ferestrele voastre Her 7.H. adica prin simpiri-
care sunt ferestrele sufletului pentru comunicarea cu
lumea din afara. Iar in acela care s-a hotarat sa nu
cedeze, pofta ridica o lupta care nu este lipsita de
primejdia de a cadea) De aceea acesta din urma trebuie
s&-§i faca o lege din a-§i ocarmui §i a-$i folosi simpirile
in a§a fel incat prin ele sa nu fie stamite pofte simpte. ci
dimpotriva. sa fie primite doar acele impresii care pot sa
inabuge poftele si sa trezeasca sim^amintplp npngp inr
Vezi, frate, in ce primejdie te pot pune simpirile
tale? Deci ia aminte la tine §i inva(a sa o preintampini.
Straduieste-te in tot chipul sa nu ingadui simpirilor .sa
rataceasca ici si colo, precum vor. sum , le indrepta doar
spre placerile simtite. ci dimpotriva. spre ceea ce este
bun, folositor sau necesar. gi daca pana acum uneori
87
simfurile tale s-au revarsat spre placeri simpte, de acum
inainte nevoiegte-te cat pop sa le inffanezi gi sa le intorci
inapoi de la impatimirile lor. Ocarmuieste-le hine aga
incat unde mai inainte erau robite de placeri degarte gi
vatamatoare de suflet, de acum incolo sa primeasca
imnresii folositoare de la orice faptura si de la orice lucru
gi pe acestea sa le introduca in suflet. Asemenea impresii.
nascand in suflet ganduri duhovnicesti. il vor face sa se
intoarca intru sine gi il vor duce pe aripile contemnlatiei
mintale la vederea lui Diimns/pii si la slavirpa T.ni
precum spune Fericitul Augustin: LCate zidiri se afla in
lume, toate acestea vorbesc cu barbafii cei imbunatafifi
cu o limba cu adevarat muta gi tacuta, dar foarte
lucratoare, care cu lesnire se aude gi se infelege de
dangii. Din aceasta ei primesc cugete bune gi evlavioase
gi se ridica la dragostea inflacarata de Dumnezeu”j .
Aceasta o pop face gi tu in felul urmator.(Cand
inaintea sim^urilor tale din afara se afla un oarecare
npiect simtit, fie vazut, fie auzit, fie mirosit sau pipait
sau gustat, desparte in gandul tau ceea ce este in el simpt
gi material, de ceea ce este de la Duhul dumnezeiesc cel
ziditor, gi gandegte-te ca este cu neputin|a ca el sa-gi aiba
de la sine insugi fiin^area gi toate celelalte ce sunt in el, ci
ca toate acestea sunt in el lucrarea lui Dumnezeu, Care,
cu puterea Sa cea nevazuta, ii da lui gi aceasta fi infare, gi
bunele calitap, frumusefea gi alcatuirea cu infelepciune,
gi aceasta putere de a influenfa asupra altora, gi putinfa
de a primi de la aceia inrauriri, gi toate celelalte, care sunt
bune in el. Apoi stramuta aceste ganduri gi asupra tuturor
celorlalte lucruri vazute gi bucura-te cu inima ca numai
Unui Dumnezeu este prieina gi inceputul unor atat de
felnrite. de mari gi de mini mate desavarsiri. care se desco-
nera in fanturi. ca El Insugi in nemarginire unegte in sine
toate desavargirile posibile, gi ca aceste desavargiri. care
88
se vad in fapturi. nu sunt altceva, Herat slahe nglindirJ.y
umbre ale desavarsirii dumnezeiesti celei fara de margini.
Cu astfel de ganduri deprinde-p mintea ta la vederea
oricarei fapturi §i te vei obi§nui, privind la obiectele cele
vazute, sa nu-p opre§ti atenpa doar la exteriorul lor, ci sa
patrunzi inauntru, la ceea ce este in ele dumnezeiesc, la
frumusefea lor nevazuta §i ascunsa, care se vede cu
mintea.vFacand a§a, tot ce este la lucruri atragator pentru
partea ta simptoare va fi ocolit fara de urmare de atenpa
§i simprea ta, §i doar conpnutul lor interior p se va
intipari in minte. trezind §i hranind in ea contemplapa
duhovniceasca §i ridicand-o spre slavirea lui Dumnezeu)
Deci, privind la cele patru stihii - focul, aerul, apa
§i pamantul - §i cugetand la esenfa lor, la puterea §i
lucrarea acestora, cu mare bucurie duhovniceasca vei
striga atunci catre Creatorul lor Cel dintru inceput, Care
le-a facut astfel: „Dumnezeule mare, Putere nemasurata
§i Lucrare minunata! Slava Jie, ca singur e§ti inceputul
§i pricina esenfei, puterii §i lucrarii fiecarei fapturi!”.
Privind la cer §i la corpurile cere§ti - soarele, luna §i
stelele - §i cugetand ca lumina §i stralucirea lor au
primit-o de la Dumnezeu, vei exclama: „Lumina mai
stralucitoare decat toate luminile, de la Care s-au facut
toate luminile materiale §i nemateriale! Lumina prea-
minunata, cea dintai pricina a bucuriei ingerilor §i a
desfatarii celor fericip, in contemplarea neincetata a
Caruia se afunda ochii heruvimilor, fa|a de care toate
luminile simpte par bezna adanca! Te slavoslovesc §i te
preainalp lumina adevarata, care luminezi pe tot omul ce
vine in lume! Invrednice§te-ma totdeauna a Te vedea
ganditor, ca sa se bucure desavar§it inima mea!” .
De asemenea, privind la copaci, la ierburi §i la alte
multe feluri de plante §i vazand cu mintea cum traiesc, se
hranesc, cresc §i dau na§tere din ele altora asemenea lor,
89
p ca nu-p au de la sine viaja p toate celelalte care sunt
in ele, ci de la Duhul cel ziditor, pe Care tu nu-L vezi,
dar Care singur le da viapi, pop zice a§a: „Iata unde este
Via^a cea adevarata, din Care, intru Care p prin Care
traiesc, se hranesc p se inmupesc toate cele ce sunt! O,
Desfatare de viapi purtatoare a inimii mele!” In acelap
fel, vazand animalele necuvantatoare, pop sa-p inalp
mintea la Dumnezeu, Care le da lor simprea p puterea sa
se m ipe din loc in loc, zicand: „0 , Cel dintai care dai
mi§care tuturor; Cel Care, mi§cand toate, ramai nemi§cat
intru Sine! Slavit sa fii pentru nemi§carea p ramanerea
Ta in neschimbare!”.
Iar privind la tine insup sau la ceilalp oameni p
cugetand ca numai neamului omenesc i s-a dat o stare
a§a inalta, ca numai omul singur dintre toate vietaple de
pe pamant a fost daruit cu rapune §i ca sluje§te ca punct
de unire §i legatura intre zidirile materiale §i nemateriale,
ridica-te spre slavirea §i mupumirea catre Dumnezeu,
Ziditorul tau, §i zi: „0 , Treime mai presus de fiin$a,
Parinte, Fiule §i Duhule Sfinte! Fii preaslavita in veci!
Cat de indatorat sunt a-Ti mupumi J ie totdeauna nu
numai pentru ca m-ai zidit din pamant §i m-ai pus
imparat peste toate fapturile pamante§ti, nu numai pentru
ca ai cinstit firea mea cu insup chipul Tau, cu minte,
cuvant §i trup viepiitor, ci mai ales pentru ca mi-ai dat
mie putere, ca, prin voinja mea libera, sa ma fac aseme­
nea cu Tine, prin virtup, pentru ca prin aceasta sa Te am
intotdeauna in mine §i sa ma bucur in Tine in veci!”.
M a intorc acum la fiecare din cele cinci simpiri in
parte p ip zic: vazand frumusetea p podoaba zidirilor.
separa in mintea ta ceea ce vezi de in{elesul lor
duhovnicesc, pe care nu il vezi, p cugeta ca toata aceasta
podoaba frumoasa, ce se arata pe dinafara, este lucrarea
nevazutului §i atotinfrumusetatorului facatorului Duh. in
90
Care este prieina tuturor acestor frumuseji din afara, §i zi
plin de veselie: „Iata paraie imbel§ugate din Izvorul Cel
Nezidit! lata ploaie care adapa toate din Marea
nemarginita a tuturor bunataplor! Slava Jie , Doamne,
pentru frumuse(ea Ta cea nespusa, Care este prieina §i
inceputul a toata frumuse(ea zidita! Slava J ie , pentru
netalcuita Ta frumuse(e cea mai presus de inchipuire, de
la care i§i are inceputul orice podoaba!”.
Cand vei auzi un glas olacut sau o armonie de voci
§i cantari, intoarce mintea ta catre Dumnezeu §i zi: „0 ,
Armonie a armoniilor, Doamne al meu! Slava Jie, pentru
nemarginitele Tale desavar§iri, care toate, adunandu-se
in Tine in armonie mai presus de fire §i oglindindu-se in
cetele ingerilor din ceruri §i in nenumaratele fapturi de
sub ceruri, alcatuiesc o neinchipuit de armonioasa
simfonie!”. §i inca: „Cand va veni, Doamne al meu,
ceasul cand voi auzi in urechile inimii mele preadulcele
Tau glas, zicandu-mi: «Pacea Mea dau tie» - pace din
partea patimilor! Ca dulce este glasul Tau, precum canta
mireasa in Cantarea Cantarilor (Cant. 2, 14)” !
Daca ti se intampla sa miro$i un mir sau n flnarp
bine mirositoare, muta-te cu gandul de la aceasta buna
mireasma din afara la mireasma tainica a Sfantului Duh
§i zi: „Iata miresmele Florii Aceleia preabine mirositoare
§i ale Mirului Aceluia nede§ertat, Care S-a revarsat peste
toate zidirile lui Dumnezeu, dupa cum scrie in Cantarea
Cantarilor: Eu, floare a campului, crin al vailor (Cant. 2,
1), §i iara§i Mir varsat este numele tau (Cant. 1, 2). lata
revarsarea ca un izvor a bunei mirosiri, Care preaim-
bel§ugat i§i varsa suflarile Sale dumnezeie§ti peste to(i,
de la ingerii cei de sus §i preacura(i pana la zidirile cele
de pe urma, §i pe toate le bineinmiresmeaza”. Astfel
odinioara Isaac, mirosind mirosul fiului sau Iacov, a zis:

91
Mirosul fiului meu, ca mirosul unei farine pline, pe care
o a blagoslovit Domnul (Fac. 27, 27).
Iarasi, cand mananci sau bei. cugeta ca Dumnezeu
este Acela ce da tuturor bucatelor un gust placut §i,
indulcindu-te numai intru El, zi: „Bucura-te, suflete al
meu, ca, de§i in afara lui Dumnezeu nu pop gasi nici o
mulpimire, dulcea(a sau mangaiere, insa cunoscandu-L
§i alipindu-te de El, numai intr-insul pop sa gase§ti toata
desfatarea, precum te indeamna David, zicand: Gustafi §i
vedefi ca bun este Domnul (Ps. 33, 8) §i precum
Solomon adevere§te, zicand: Dulce este rodul lui in
gatlejul meu (Cant. 2, 3)”.
Tot astfel, cand iti vei tinde mainile tale sa faci un
lucru, adu-p aminte ca Dumnezeu, dandu-p tarie §i
putinja de a lucra, este prima pricina a oricarei mi§cari,
iar tu nu e§ti altceva decat numai o unealta vie in mainile
Lui §i, inal(andu-|i gandul catre El, zi: „Slava Tie,
Preainalte Dumnezeule al tuturor, ca Tu e§ti Incepatorul
§i cel dintai Lucrator in orice lucrare” .
Iar cand vezi la alpi bunatate, sau in(elepciune, sau
dreptate, sau alte virtup, atunci, despapind cele vazute
de cele nevazute, zi catre Dumnezeul tau: „0, prea-
bogata vistierie a tuturor virtuplor! Slava Tie, Doamne,
ca tot binele vine numai de la Tine §i ca tot binele nostru
este nimic fa(a de dumnezeie§tile Tale desavar§iri!
Mupumesc Tie? Dumnezeul meu, pentru aceasta §i
pentru orice alt bine pe care il faci aproapelui meu. Ci
adu-Ti aminte, Binefacatorul nostru, §i de saracia §i
marea mea lipsa in orice virtute”.
in general, de fiecam. d a ll,_eand„_simti fata _de
zidirile_.luiJDijmn£Z£U-Yre.a atractie sau nlacer.e ,-sa-joiH i
opresti atentia numai asunra lor, ci trecand dinr.nln dp
ele. muta-te cu gandul la Dumnezeu si zi: ..Dumnezeul
men, Har.a zidirile Tale sunt atat de frumoase., alaL-dc,
92
aducatoare de veselie, atat de placute, oare cat de
ncmasurat mai frumos, mai veselitor si mai preadulce
esti Tu in^tL Z M ito m ltu tu io rl”,
Daca vei proceda a§a, iubite al meu, atunci vei
putea §i prin cele cinci simpiri ale tale sa te inveji sa-L
cuno§ti pe Dumnezeu, ridicand totdeauna mintea ta de la
zidiri la Ziditor, a§a incat fiin^a §i buna alcatuire a tuturor
celor zidite vor fi pentru tine o carte de teologie, iar tu,
aflandu-te inca intru aceasta lume simfita, te vei face
parta§ cuno§tin{ei lumii de dincolo de lume. Caci, cu
adevarat, toata lumea §i toata natura nu sunt altceva
decat o oarecare unealta, iar in spatele a ceea ce se vede,
nevazut se afla de fa(a insu§i Ziditorul §i Me§terul,
lucrand §i aratandu-§i la vedere arta Sa sau punand, in
chip vazut §i material, inaintea privirii fapturilor Sale
rationale, lucrarile §i desavar§irile Sale nevazute §i
nemateriale.
De aceea, pe de o parte, preain{eleptul Solomon
spune ca din marimea §i frumusefea fapturilor, dupa
socoteala se cunoa§te Facatorul lor (Intel. 13, 5), iar pe
de alta parte, fericitul apostol Pavel adevere§te ca cele
nevazute ale Lui de la zidirea lumii, din fapturi soco-
tindu-se, se vad, p ve§nica puterea Lui p dumnezeirea
(Rom. 1, 20). In lumea lui Dumnezeu avem pe de-o parte
fapturile lui Dumnezeu, preain(elept alcatuite, iar pe de
alta parte oamenii, daruip cu puterea rapunii, cu scopul
ca ei, cu puterea ra(iunii lor, privind la fapturi §i vazand
in zidirea §i alcatuirea lor o infelepciune fara de margini,
sa se suie la cunoa§terea §i contemplarea Cuvantului
ipostatic Cel mai inainte de veci, prin Care toate s-au
facut (In. 1, 3). §i noi in chip firesc din lucrari cu-
noastem pe Cel ce lucreaza. a§a incat trebuie doar .sa
judecam drept si sanatos. ca intru create sa a flam
credinta si in zidire sa vedem pe Ziditoml Dnmnpypn .
93
 CAPITOLUL 22
Despre faptul ca acelea§i obiecte simfite, despre care am
vorbit, devin mijloace §i unelte pentru buna ocarmuire a
simfurilor noastre, daca de la ele vom trece la gdndirea
despre Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul §i despre
tainele viefii, patimirii §i morfii Lui
Mai sus |i-am aratat cum putem sa ne ridicam
mintea noastra de la lucruri simpte la contemplarea lui
Dumnezeu. Acum inva{a-te un alt miiloc de inaltare a
mintii tale de la cele ale simpirilor la cele dumnezeie^ti
§i anume, prin trpr.prpfl de la pilp.J a .ciigetarea despre
intruparea lui Dumnezeu Cuvantul $i despre preasfintele
taine ale vietii, patimirii si moifii Lui., Toate lucrurile
simpte ale lumii acesteia pot sa serveasca drept prilej
pentru o astfel de cugetare §i contemplare, daca, dupa ce
prive§ti la ele, cugeji, precum am spus mai sus, ca
Dumnezeul cel Preainalt este prima cauza a fiin|arii lor
§i a tot ce este in ele - puteri, desavar§iri, lucrari, rang
intre celelalte fapturi - §i apoi te gandesti cat de mare si
n e m a s u r a ta s e a r a ta hnnfl.tatefl ar.ftstu L D iu n n R 7.R ii a tn n r.i
cand El. fiind singurul inceput al fiecarei fiin^e create, a
dorit sa Se pogoare la atata smerenie $i micgorare. incat
sa Se faca om, sa patimeasca §i sa moara pentru oameni.
ingaduind chiar lucrului propriilor Sale maini sa se
intrarmeze impotriva Sa si sa-L rastigneasca.
§i astfel, cand vezi, sau auzi, sau atingi arme,
franghii, bice, stalpi, ramuri de spin, cuie, ciocane sau
altele asemenea, gande§te-te in mintea ta ca toate acestea
au fost oarecand unelte de tortura pentru Domnul tau.
Cand vezi case sarace sau traie§ti intr-o astfel de
casa, adu-p aminte de pe§tera §i ieslea in care Domnul
Tau S-a nascut ca om. Cand vezi ca ploua, aminte§te-{i
de picaturile de sange §i sudoare care au picurat din

94
trupul dumnezeiesc al preadulcelui Iisus in gradina
Ghetsimani §i au adapat pamantul. Cand vezi marea §i
corabiile de pe ea, aminte§te-p ca Dumnezeul tau a mers
candva pe ape §i, stand in corabie, a inva(at poporul.
Pietrele pe care le vezi sa-p aduca aminte de pietrele
care s-au despicat in clipa morpi Domnului tau, iar
pamantul pe care mergi sa-p aminteasca de cutremurul
care a urmat dupa patimile lui Hristos.
Soarele sa-p aduca aminte de acel intuneric care 1-a
intunecat atunci. Apa sa-p aminteasca de acea apa care a
curs impreuna cu sange din coasta dumnezeiasca a
Domnului, atunci cand soldatul L-a strapuns pe Cruce.
Cand bei vin sau o alta bautura, gande§te-te la o(etul §i
fierea cu care L-au adapat pe Domnul tau pe Cruce.
Cand te imbraci, aminte§te-p cum Cuvantul cel
mai inainte de veci S-a imbracat cu trup omenesc, ca pe
tine sa te imbrace cu dumnezeirea Sa. Vazandu-te pe tine
imbracat, gande§te-te la Domnul Hristos, Care a binevoit
sa fie dezbracat pentru a fi biciuit §i rastignit pe cruce
pentru tine. Daca vreo voce p se pare dulce §i atraga-
toare, muta aceasta atracpe catre Mantuitorul tau, pe
buzele Caruia s-au revarsat tot harul §i dulcea^a, precum
se canta in psalmi: revdrsatu-s-a har p e buzele Tale (Ps.
44, 3), §i din pricina dulcepi limbii Lui, poporul il urma
intotdeauna, nevrand sa se desparta de ascultarea
cuvintelor Lui, dupa cum marturise§te Sfantul Evan-
ghelist Luca, zicand: tot poporul se tinea dupa El,
ascultandu-L (Lc. 19, 48). Cand auzi zgomotul §i
strigarile poporului, gande§te-te la acele ppete fara de
lege ale iudeilor: Ia-L! Ia-L! Rdstigne§te-L (In. 19, 15),
cu care au fost coplepte atunci urechile Domnului. Cand
vezi vreo fafa frumoasd, adu-p aminte cum Cel ce a fost
impodobit cu frumusefea mai mult decat fiii oamenilor
(Ps. 44, 3), Domnul Iisus Hristos, pentru dragostea ce o
95
 are catre tine, S-a aratat pe Cruce neavand chip, nici
frumuse{e, mai disprefuit decdt to}i oamenii (Is. 53, 2-3).
De fiecare data cand bate ceasul, sa-p aduci aminte de
acea intristare a inimii care L-a cuprins pe Domnul Iisus
atunci cand in gradina Ghetsimani a inceput a Se
infrico§a de ceasul patimii §i al morpi ce se apropia; sau
gande§te-te ca auzi acele lovituri de ciocan ce se auzeau
cand II pironeau pe Domnul pe Cruce. §i, indeob§te, la
orice pricina de mahnire ce va veni asupra ta sau a
altora, pne minte ca orice intristare, durere sau patimire a
noastra nu este nimic fa(a de dureroasele chinuri §i rani
care au lovit trupul §i sufletul Domnului in vremea
patimilor pe care le-a suferit pentru mantuirea noastra.

CAPITOLUL 23
Cum sa treci de la impresiile simfurilor la inva{dminte.
de suflet ziditoare
(Cand vezi lucruri frumoase la vedere §i prefuite pe
pamant, socote§te ca toate acelea sunt nimic §i ca ni§te
gunoi fata de frumusetile si bogatiile CeruluL pe care
fara de indoiala le vei dobandi dupa moarte, daca vei
defaima toata lumeal)
Intorcandu-p privirea ta catre soare, gande§te-te ca
sufletul tau este mult mai luminos §i mai frumos decat
acela, daca se afla in harul Facatorului sau; iar daca nu,
atunci este mai intunecat §i mai urat decat intunericul cel
mai de dedesubt.
Privind cu ochii tai la cer, indrepteaza-p ochii
sufletului tau la Cerul cel mai inalt, de dincolo de cer, §i
alipe§te-p gandul tau de el, caci el ip este pregatit ca
sala§ preabinecuvantat in ve§nicie, daca vei viefui aici pe
pamant fara de pacat §i in sfinfenie.
Auzind trilurile nasarilor din copaci in vremea
primaverii §i alte cantari armonioase, inalfa-p mintea la
96
cele mai dulci cantari ale raiului §i cugeta ca acolo
rasuna neincetat Aliluia §i alte slavoslovii ingere§ti, §i
roaga-te lui Dumnezeu sa te invredniceasca a-I canta Lui
totdeauna, impreuna cu acele duhuri cere§ti, despre care
scrie in Apocalipsa: §i dupa acestea am auzit glas mare
de mulfime multa in Cer, zicand Aliluia! Mantuirea §i
slava §i cinstea §i puterea Domnului Dumnezeului
nostru (Apoc. 19, 1).
Cand simp ca e§ti atras de frumusetea cuiva, adu-p
aminte ca sub acea frumusefe atragatoare se ascunde
§arpele iadului, gata sa te ucida sau macar sa te raneasca,
§i zi-i lui: „Ah, §arpe blestemat! lata tu stai aici ca un
hop cautand sa ma inghip! Degeaba te ostene§ti, ca
Domnul este ajutorul meu!”. Iar apoi, intorcandu-te catre
Dumnezeu, zi: „Binecuvantat e§ti, Dumnezeul meu, ca
mi-ai descoperit mie pe vrajma§ul meu cel ascuns §i nu
m-ai dat spre vanarea dinplor lui!” (Ps. 123, 5). Apoi
alearga, ca la un loc de scapare mantuitor, la ranile Celui
M stignit pentru noi, socotind cat a suferit Domnul
nostru Iisus Hristos cu preasfantul Sau trap §i ragandu-te
Lui ca sa te slobozeasca de pacat §i sa sadeasca in tine
ura fa(a de patimile trape§ti.
Ip mai amintesc de un lucru, care sa-p fie ca o
arma cu care sa respingi ademenirile framusepi trupe^ti.
§i anume: cand aceasta te tulbura, grabepe-te sa-p
adance^ti bine mintea intru a cugeia_la-ce_ va fi dupa
moarte acea faptura care acum te atrage atat de mult?
Putreziciune plina de duhoare si viermi.
Cand mergi undeva, la fiecare pas §i calcatura a
picioarelor tale, gande§te-te ca astfel te apropii de
mormant. De asemenea, vazand _pasari zburand in

de§te-te ca mult mai repede zboara viafa ta, grabindu-se

spre sfarptul ei.
97
 Cand se ridica vanturi furtunoase §i incep sa rasune
tunete cutremuratoare §i sa lumineze ju lg ere orbitoare pe
cerul acoperit de nori intunecop, atunci aminte§te-p de
ziua cea infrico§ata a Judecapi §i, plecandu-p genunchii,
inchina-te Domnului Dumnezeului tau §i roaga-te Lui
sa-p dea vreme §i har sa te pregate§ti bine, ca sa pop sta
fara de rupne inaintea fefei slavei Lui celei infrico§atoare.
Cand p se intampla felurite neplaceri. nu uita nici
atunci sa-p deprinzi mintea ta cu ganduri ziditoare
pricinuite de ele, dar mai cu seama fa astfel: ridica-te la
contemplarea atotproniatoarei voi a lui Dumnezeu §i
straduie§te-te sa te incredinfezi ca preabuna infelepciune
§i voia cea dreapta a lui Dumnezeu au incuviinfat, pentru
binele §i mantuirea ta, ca tu sa patime§ti acestea pe care
le patime§ti acum §i in acea masura in care le patime§ti.
Deci bucura-te de dragostea pe care p-o arata Dumnezeu
§i pentru ca ip da prilejul sa arap cu cata ravna §i
dragoste te supui voii Lui intru toate cele pe care a
binevoit sa p le trimita, §i zi din inima: „Iata se
impline§te asupra mea voia lui Dumnezeu, Care din veac
a randuit cu dragoste ca eu sa sufar aceasta neplacere,
sau necaz, sau pierdere, sau invinuire neintemeiata! Fie
binecuvantat numele preabunului meu Stapan!”.
Cand ip va veni in mintea ta vreun gand bun,
intoarce-te catre Dumnezeu §i, cunoscand ca El p 1-a
trimis, mulpime§te-I Lui.
Cand te ocupi cu citirea cuvantului lui Dumnezeu.
inchipuie§te-p ca Dumnezeu este prezent in chip tainic
in fiecare cuvant, §i prime§te aceste cuvinte ca §i cum ar
ie§i din dumnezeiasca Lui gura.
Daca atunci cand soarele imparafe§te pe cer, vezi
ca vine intunericul §i ii intuneca lumina, precum se
intampla in timpul eclipselor. intristeaza-te §i roaga-te
lui Dumnezeu, ca sa nu te lase sa cazi intru intunericul
cel mai dinafara.
98
 Privind la Cruce, tine minte ca aceasta este steagul
luptei noastre duhovnice§ti, in care este ascunsa o putere
atotbiruitoare, §i ca daca te vei departa de ea, vei cadea
in mainile vrajma§ilor tai, iar daca vei ramane sub ea, vei
ajunge la cer §i vei intra in el cu biruin|a preaslavita.
Cand vezi icoana Preasfintei Nasr.atnarp de
Dumnezeu, indreapta-p inima spre dansa, Imparateasa
Cerului, §i mulpime§te-i ca s-a aratat atat de pregatita sa
se supuna voii lui Dumnezeu, ca a nascut, a alaptat §i a
crescut pe Izbavitorul lumii, §i ca, in razboiul nostru
nevazut, mijlocirea §i ajutorul ei pentru noi nu se
impupneaza niciodata.
Icoanele sfintilor sa arate minpi tale cap mijlocitori
ai catre Dumnezeu, care se roaga totdeauna pentru tine,
§i cap tovara§i de lupta ai in neincetatul tau razboi, care,
luptandu-se ei in§i§i cu barbape toata via{a cu vrajma§ii
§i biruindu-i, §i pe p-au deschis §i p-au aratat calea, pe
care trecand-o §i tu viteje§te cu ajutorul lor, te vei
incununa impreuna cu ei cu cununile biruinjei intru
ve§nica slava cereasca.
Cand vezi o biserica. atunci, printre alte ganduri
mantuitoare, aminte§te-p ca §i sufletul tau este o biserica
a lui Dumnezeu, dupa cum este scris: Voi suntefi
biserica Dumnezeului Celui viu (II Cor. 6, 16), §i se cade
sa-p paze§ti sufletul curat §i fara de prihana.
De fiecare data cand auzi clonotele. adu-p aminte
de inchinaciunea ingerului, adica „Nascatoare de
Dumnezeu, Fecioara, bucura-te...”, §i treze§te in tine
urmatoarele ganduri §i simpri: mulpime§te lui Dumnezeu
pentru acea vestire pe care a trimis-o din Cer pe pamant
§i care a fost inceputul mantuirii noastre; bucura-te
impreuna cu Pururea Fecioara Maria pentru acea marire
mai presus de fire la care s-a inalfat pentru preaadanca ei
smerenie; inchina-te impreuna cu ea, Preafericita Maica,
99
§i cu arhanghelul Gavriil, dumnezeiescului ei Prune,
Care chiar in acea clipa S-a zamislit in preasfantul ei
pantece. Vei face bine daca vei repeta adesea aceasta
cantare in cursul zilei, insopnd-o §i cu simprile ce le-am
aratat. Fa-p o regula neabatuta din a o repeta de trei ori
pe zi: diminea(a, la amiaza §i seara.
§i, ca sa spun pe scurt, fii totdeauna priveehetor si
luand aminte spre a-ti ocarmui simturile tale si niciodata
nu ingadui ca cele primite prin ele sa-p starneasca gi sa-p
. Ci dimpotriva, folose§te-te de ele in
a§a fel incat acestea sa nu te abata nici cat un fir de par
de la hotararea ta ca in toata vremea §i in tot lucrul sa te
arap bineplacut lui Dumnezeu sau sa fii calauzit de voia
Sa. Iar pentru aceasta, in afara de mutarea gandurilor de
la cele simpte la cele duhovnice§ti, pe care am aratat-o
mai sus, cel mai mult poate ajuta mica regula amintita in
primele capitole: de nimic sa nu fii atras sau sa nu te
ingrefo^ezi de indata, ci sa hotaragti cu judecata neclintita
si categorica cum trebuie sa te comporp faja de impre-
siile simturilor in situatia data, pentru ca aceasta sa fie dupa
voia lui Dumnezau. pe care o gm oastem iinporuiicile Lui.
Vreau sa mai adaug cafexemplele aratate de mine,
pentru intoarcerea simturilor spre folosul duhovnicesc,
nu p le-am infapsat ra tp indelfftnir.pgti neincetat cn
ele. Nu. ci trebuie sa-ji aduni mintea necontenit in inima
ta. ca sa stai acolo impreuna cu Domnul tau. avandu-L
atat drept indrumator, cat §i ca ajutator ca sa biruie§ti pe
vrajma§ii tai §i patimile tale fie prin impotrivire launtrica
directa, fie prin lucrarea virtuplor opuse lor. Ceea ce am
spus a fost doar pentru a cunoa§te aceste metode §i a te
folosi de ele cand este necesar. De altfel, nu poate fi
tagaduit faptul ca este foarte folositor pentru scopurile
luptei noastre sa acoperim toate lucrurile simtite. c.are ne
inconioara. cu un anume_acoperamant duhovnicesc^
100
 CAPITOLUL 24
Sfaturi generale pentru folosirea simfurilor
imi mai ramane sa ifi infafi§ez regulile generale
pentru folosirea simpirilnr Hin afara pentru ca impresiile
lasate de ele sa nu darame cladirea noastra duhovni­
ceasca. Deci asculta!
a) Mai mult decat orice, fratele meu, cu toate
puterile line in frau talharii tai cei rai si grabnici - ochii.
tai - ?i nu le ingadui deloc sa iscodeasca cu curiozitate
fetele femeilor. daca sunt frumoase sau nu, precum nici
fefele harbafilor. mai ales ale celor tineri §i fara barba.
De asemenea, nu le ingadui sa privpasra trupuri goale.
nu numai ale altora, dar nici macar la al tau. Caci de la o
astfel de curiozitate §i iscodire patima§a u§or se poate
na§te in inima pofta indulcirii patima§e a desfranarii,
care nu este fara de vina, dupa cum a zis Domnul: Tot
cela ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, a §i
preacurvit cu dansa intru inima sa (Mat. 5, 28). §i dintre
cei infelepfi unul a scris: ..Din privire &e. nagte dorirea”.
De aceea §i Solomon, prevenindu-ne in legatura cu
primejdia inrobirii prin ochi §i a ranirii cu pofta
frumusefii, ne da urmatoarea lecfie: Fiule, sa nu te
biruiasca pofta frumusefii, nici sa fii vanat cu ochii tai,
nici sa te in§ele genele ei (PiTd. 6, 25). lata §i pilde de
urmari distrugatoare ale privirii neinfranate a ochilor: fiii
lui Dumnezeu, urma§ii lui Set §i Enoh, au fost atra§i de
fiicele lui Cain (vezi Fac., cap. 6); Sihem, fiul lui Emor
| din Sihem, vazand-o pe Dina, fiica lui Iacov, a cazut cu
[ ea (vezi Fac., cap. 34); Samson a fost robit de
j frumusefea Dalilei (vezi Jud., cap. 16); David a cazut
t dupa vederea Virsaviei (vezi II imp., cap. 11); doi
| batrani, judecatori ai poporului, §i-au pierdut capul
\ vazand frumusefea Susanei (vezi 1st. Susanei).

101
 Paze§te-te de asemenea sa_nu-ti pironegti privirea
asupra mancarurilor si a bauturilor bune. aducandu-p
aminte de stramoa^a noastra Eva, care, privind cu ochi
rai la rodul pomului oprit din rai, 1-a poftit, 1-a luat §i 1-a
mancat, aducand moartea peste sine §i peste top urma§ii
sai. Nu privi cu pofta nici la hainele frumoase. nici la
areint si aur. nici la stralucitoarele ve§minte lume§ti,
pentru ca sa nu intre in sufletul tau patima slavei de§arte
§i a iubirii de argint, caci §i David s-a rugat pentru
izbavirea de acestea, zicand: Intoarce ochii mei sa nu
vada de§ertaciune (Ps. 118, 37). §i indeob§te ip spun,
pazeste-te sa nu prive^ti la hore, dansuri, ospefe. luxuri.
certuri. scandaluri. palavrageli si la toate celelalte lucruri
necuviincioase gi rusinoase. ne care lumea fara de minte
le iubeste, iar legea lui Dumnezeu le opre§te. Fugi §i
inchide-p ochii de la toate acestea, ca sa nu se umple
inima ta de mi§cari patima§e, iar inchipuirea cu fefe de
ru§ine, §i ca sa nu se stameasca in tine rascoala §i razboi
impotriva ta, intrerupand nevoinfa neincetata pe care
trebuie sa o duci intotdeauna impotriva patimilor tale.
insa sa iube$ti sa cercetezi bisericile si sa prive^ti la
sfinte icoane. la carti sfinte. la morminte. la cimitire si la
toate celelalte lucruri cuvioase $i sfinte. a caror privire
poate lucra mantuitor asupra sufletului tau.
b) Xi se cuvine, de asemenea, sa-p' paze.pE
urechile. §i in primul rand nu asculta cuvinte. cantari si
muzici rusinoase si atatatoare, de la care sufletul se
umple de mofturi §i se inmoaie, iar inima se aprinde de
pofta trupeasca; caci este scris: intoarce de la tine
cuvintele de ocara (rele) (Pild. 27, 11).
In al doilea rand, nu asculta cuvinte de senzape $i
de ras. povesti nascocite ?i de^arte. iar daca e^ti nevoit sa
le asculti, nu te indulci cu ele si nu le incuviinfa. Nu se
cuvine cre§tinilor sa-§i gaseasca placerea in astfel de
102
 cuvinte, ci numai acelor oameni razvratip despre care
Sfantul Apostol Pavel spunea ca: i§i vor alege invafdtori,
gadilandu-i la urechi; §i de la adevar auzul i§i vor
intoarce, iar la basme se vor pleca (II Tim. 4, 3-4).
in al treilea rand, nu asculta cu placere judecarea
altora. barfa gi cleveteala. pe care unii le raspandesc
despre cei apropiap ai lor, ci fie cm-ma-le, daca pnp fie
indeparteaza-te, ca sa nu le auzi. Caci Sfantul Vasile cel
Mare ii considera vrednici de afurisire atat pe osanditori
gi pe clevetitori, cat gi pe cei care ii asculta, neincercand
sa-i opreasca.
in al patrulea rand, nn asculta c.nvintR dcsartp gi
fara de folos. in care isi netrece timpul marea parte a
celor iubitori de lume. si nu te indulci_£u ^le^ Caci in
Lege este scris: sa nu primeqti cuvant desert (leg. 23, 1).
§i Solomon a spus: Cuvantul de§ert §i mincinos
departeaza-l de la mine (Pild. 30, 8). Iar Domnul a spus:
Deci graiesc voua: ca pentru orice cuvant desert care
vor grai oamenii, vor sa dea seama de dansul in ziua
judecafii (Mat. 12. 361.
in al cincilea rand, in sfar§it, pazeste-te indeobste
de ascultarea oricaror vorbe si cuvantari care pot vatama
sufletul tau. intre care nu ultimul loc il ocupa lingu^irile,
§i laudele lingugitorilor. dupa cum a spus Isaia: Poporul
meu, cei ce va fericesc pe voi va lingu§esc §i cararea
picioarelor voastre o strica (Is. 3. 111. Dar iubegte sa
asculp cuvintele dumnezeie?ti. sfmtele cantari gi psalmii
j i tot ce este bun, sfant. infelept si de suflet folositor: §i
indeosebi iubegte sa asculp ocarile gi invinuirile. cand
cineva te improagca cu ele.
c) Pazeste mirosul tau de orice fel de parfumuri
care tulbura si pot sa stameasca ganduri gi migcari
trupesti. Nu le folosi, nu te unge cu ele §i nu le mirosi cu
pofta gi fara masura. Toate acestea sunt naravuri ale

103
femeilor rele, iar nu ale barbaplor iubitori de infelep-
ciune, deoarece prin acestea slabe$te barbatia sufletului
si se stamesc patimile ?i poftele trupesti, care pot duce
chiar si la cadere, asa meat pentru cei ce folosesc aceste
parfumuri afafatoare adeseori se implinesc ameninfarile
proroce§ti, care zic: Vai... celor ce cu mirurile cele mai
de frunte se ung (cf. Am. 6. 1. 61. Va f i voua in locul
mirosului celui frum osputoare (cf. Is. 3. 23).
d) Pazeste-ti gustul si pantecele tau. ca sa nu fie
robite de feluritele bucate dulci si erase, si de bauturile
aromate care infierbanta. Caci stradania de a dobandi tot
ce este de trebuinja pentru mesele acestea desfatate te
poate duce la minciuni, la in§elaciuni, pana §i la hopi ?i
inca la multe alte patimi inrobitoare §i rautap, iar cand
le-ai dobandit §i te indulce§ti cu ele, te pot arunca in
prapastia dulceplor trupe§ti §i a poftelor dobitoce§ti ce
obi§nuiesc sa lucreze sub pantece. §i vei cadea atunci
sub osandirile prorocului Amos: Vai... celor ce mananca
iezi din turme fi vifei sugatori din mijlocul cirezilor...
celor ce beau vinul strecurat (Am. 6, 1,4, 6).
e) Pazefte-te sa nu apuci. sa nu strangi si sa nu
imhrapsezi cu mainile tale nu numai un trup strain, de
ffm p ie san de harbat. batran sau tanar. dar nici chiar
trupul tau. si mai ales, daca nu este de neaparata
trebuinta. nu te atinge de anumite madulare. Caci cu cat
este mai libera aceasta atingere. cu atat miscarea poftei
trupesti va fi mai simtita si mai vie si va atrage omul mai
nestavilit spre insugi pacatul cu fapta. Toate celelalte
simpiri inlesnesc mi§carea poftei §i intr-un anume fel
ajuta de departe la pregatirea pacatului; dar cand ajunge
cineva sa pipaie ceea ce nu trebuie sa atinga. atunci deia
Tj va fi fnarte gren sa se opreasca de la pacat.
De ispitele pipaitului tine si gateala capului.
hainele si incaltamintea. De aceea fere§te-te sa-p impo-
dobe§ti trupul tau cu haine moi, in multe culori §i
104
stralucitoare, sau sa-|i acoperi capul cu lucruri de mare
pre|, sau sa folose§ti incaljaminte scumpa. Toate acestea
sunt obiceiuri femeie§ti, nepotrivite barbajilor. Ci sa
porti numai lucruri cuviincioase §i smerite. care Tmpli.-
nesc nevoia de a pazi trupul de frigul iemii si de arsita
verii. ca sa nu auzi si tu ceea ce a auzit bogatul care se
imbraca in porfira §i vison: adu-fi aminte ca ai luat cele
bune ale tale in viafa ta (Lc. 16, 25), §i ca sa nu vina
peste tine amenin(area prorocului Iezechiel, care a dat o
astfel de judecata asupra oamenilor de acest fel: vor
ajunge acolo, ca ei in§i§i i§i vor lua cununile de pe
capetele lor §i de imbracamintea lor cea pestrifa se vor
dezbrdca (Iez. 26. 16T
Tot aici se includ si toate celelalte odihniri ale
trupului, precum sunt: scaldarile $i imhaierile dese.
casele peste masura de stralucite, covoarele moi, mobila
scumpa, paturile luxoase si lafaiala in ele. Sa te paze§ti
de toate acestea ca de unele ce sunt vatamatoare pentru
intreaga ta injelepciune §i pricini imediate ale stamirii
mi§carilor necurate §i ale pomirilor spre pofte §i fapte
trupe§ti, ca sa nu mo§tene§ti vaiul cu care amenin|a
prorocul Amos: Vai... celor ce dorm in paturi din filde§
§i se rasfafa intru a§ternuturile lor (vezi Am. 6, 1, 4).
Toate acestea pe care |i le-am spus acum sunt acel
pamant pe care §arpele cel ispititor a fost osandit sa -1
manance si toate acestea sunt hrana cu care se hranesc.
patimile noastre tmpp^ti De aceea, daca vei dispre(ui
aceste de§ertaciuni nevrednice de luat in seama §i te vei
inarma cu barbate impotriva lor §i nu vei lasa nimic de
felul acesta sa intre prin sim(uri in sufletul §i in inima ta,
atunci te incredin(ez ca vei risipi cu u§urin(a toata
puterea diavolului §i a patimilor, nelasandu-le hrana cu
care s-ar putea hrani in tine, §i, in pupna vreme, te vei
arata un viteaz biruitor in razboiul nevazut.

105
 La Iov este scris ca furnicoleul a pierit fiindca nu
avea nimic de mancare: furnicoleul a pierit neavand
mancare (Iov 4. ID . Kcest fumicoleu inchipuie pe
diavol, vrajmagul nostru de totdeauna, care fuge de la
omul care, respingand gi infranand toate migcarile
patimage stamite de impresiile simpirilor din afara, nu-i
da cu ce sa se hraneasca. Dupa cum spune un anume
calugar Iovie in cartea Biblioteca a Patriarhului Fotie,
diavolul se aseamana fumicoleului prin aceea ca intot­
deauna incepe sa-1 duca la pierzare pe om aruncandu -1
intai in pacate mici, cat o mica furnica, iar apoi, dupa ce
1-a obignuit cu aceste pacate mici, il arunca gi in cele mai
mari. §i inca gi prin aceea este asemenea unui fumicoleu,
pentru ca la inceput pare fara de putere gi mic, precum o
furnica, iar apoi se arata ca un uriag puternic, asemenea
unui leu mare)

CAPITOLUL 25
Despre cum sa ocarmuim limba
Cea mai mare trebuinfa care ne sta in fafa este de a
ne ocarmui limba cum se cuvine §i a o infrana. Cea care
misca limba este inima; caci cele ce umplu inima se
revarsa prin limba. Insa gi viceversa. simfamantul din
inima. revarsandu-se prin limba se..intaregte gi se. inrada-
cineaza in inima. De aceea limba are o parte insemnata
in formarea caracterului nostru.
(simfamintele hnne snnt tarnte Mai mult simfamin-
tele egoiste sunt cele care cauta sa se manifeste prin
' cuvinte, pentru a exprima ceea ce magulegte iubirea
noastra de sine gi ceea ce ne poate arata pe noi, dupa
cum ni se pare, in lumina cea mai buna. De cele mai
multe ori. multa vorbire isi are obarsia intr-o anumita
trufaga parere de sine, care ne face sa credem ca gtim

106
foarte multe p ca parerea noastra despre subiectul
conversapei este cea mai potrivita dintre toate^)a§a incat
simfim nevoia de nestapanit de a o exprima p de a o
intipari p in inimile celorlalp, folosind bogate cuvinte cu
multe repetari, aratandu-ne astfel inaintea lor ca dascali
nepoftip p uneori visand sa-i avem drept ucenici pe unii
care infeleg lucrurile mult mai bine decat invafatorul lor.
Insa ceea ce am spus se refera la situapile in care
subiectele discupei sunt mai mult sau mai pupn vrednice
de luare aminte. Dar cel mai adesea multa vorbire este
sinonima cu vorbirea in desert, iar in acest caz nu pot fi
gasite cuvinte potrivite care sa exprime relele care iau
napere din acest obicei urat.f in general, multa vorbire
deschide porple sufletului, prin care caldnra evlaviei
inimii indata se risipeste. insa cu atat mai mult face
aceasta vorbirea de§arta. Multa vorbire abate atenpa
omului de la sine. p in inima, care ramane astfel nepazita,
incep sa se strecoare obi§nuitele infelegeri §i dorinje ale
patimilor, uneori cu atata succes, incat atunci cand se
termina vorbirea de§arta, in inima se arata nu numai
invoirea, ci §i hotararea pentru faptele patima§e. Vorbirea
de§arta este poarta catre iudecata p clevetire. raspandi-
toarea zvonurilor §i parerilor false, semanatoarea vrajbelor
p certurilor. Ea inabu§a gustul pentru ostenelile mintale
§i aproape intotdeauna serve§te drept paravan care ascun-.
de lipsa cunostintelor temeinice. Dupa multa vorbire,
cand se risipe§te fumul mulpimirii de sine, intotdeauna
ramane un simfamant de intristare si de lenevire. Oare
aceasta nu este o marturie pentru faptul ca sufletul. chiar
fara sa vrea, se recunoape pe sine ca a fost nradat? )
Apostolul Iacob, vrand sa arate cat de greu este
celui vorbaref sa se inffaneze de la a spune ceva
nefolositor, grept p vatamator, a spus ca pnerea limbii
intre limitele cuvenite este proprie numai barbatilor
107
desavargip: De nu gre§e§te cineva in cuvant, acesta este
barbat desavar§it, puternic a-§i infrana §i tot trupul (lac.
3, 2). Caci, dupa ce limba va incepe a grai pentru
placerea ei, alearga in vorba precum un cal neinfranat gi
trantegte nu numai cele bune gi cuviincioase, ci gi cele
nebune gi vatamatoare. De aceea apostolul o numegte
nefinuta rautate, plina de otrava aducatoare de moarte
(lac. 3, 8). Pentru aceea cu un glas gi Solomon inca
dinainte a zis ca: din multa vorbire nu vei scapa de pacat
(Pild. 10, 20). §i, ca sa o spunem cuprinzator, impreuna
cu Ecclesiastul, cel care vorbegte mult igi arata nebunia
sa, pentru ca de obicei numai cel nebun inmulfe^te
cuvinte (Eccl. 10, 14).
Sa nu te intinzi la lungi convorbiri cu cel care nu te
asculta cu inima buna, pentru a nu -1 plictisi gi a nu -1 face
sa te urasca, precum este scris: cel ce inmulfe^te
cuvintele, se va face urat tuturor (Sir. 20, 7). Pazegte-te
sa vorbegti cu asprime sau cu mare glas. caci amandoua
sunt foarte nesuferite gi ii fac pe ceilalp sa presupuna ca
egti stapanit de slava degarta gi ai o parere foarte inalta
despre tine.(Niciodata sa nu vorbegti despre tine insup,
despre problemele tale sau despre rudele tale, decat atunci
cand este nevoie, dar gi atunci vorbegte cat mai pe scurt
gi in cat mai pupne cuvinte posibil. Cand vezi ca alpi
vorbesc peste masura despre ei ingigi, silegte-te sa nu te
asemeni lor, chiar daca cuvintele lor s-ar arata smerite gi
defaimatoare de sine. Iar in ceea ce privegte aproapele
tau gi problemele lui, nu refuza a vorbi despre acestea,
dar intotdeauna vorbegte cat pop de scurt, chiar gi acolo
gi atunci, unde gi cand este nevoie pentru binele Iul )
Stand de vorba, adu-p aminte gi straduiegte-te sa
implinegti inva(atura Cuviosului Talasie. care spune:
(^,Din cele cinci chipuri ale vorbirii cu alpi folosegte trei
cu dreapta socoteala gi fara frica, al patrulea folosegte-1
108
 rar, iar de al cincilea departeaza-te cu totul”. Unui dintre
scriitori le in|elege pe primele trei astfel: ..da”. ,,nu”,
„binein^eles” sau ..evidenlT: prin al patrulea infelege cele
cu indoiala: iar prin al cincilea, cele cu totul
necunoscute. Adica: despre ce §tii sigur ca este adevarat
sau fals §i este evident de la sine, despre aceea vorbe§te
cu hotarare, zicand ca este adevarat sau fals, sau evident;
despre ce este cu indoiala, mai bine nu vorbi nimic, iar
cand este nevoie, vorbe§te ca despre un lucru cu
indoiala, fara a hotari dinainte pentru el; iar despre cel ce
*ifi este necunoscut nu vorbi deloc. Altul a zis: avem cinci
feluri de vorbire: vocativ, cand chemam pe cineva;
intrebator, cand intrebam; doritor sau rugator. cand
dorim sau cerem; hotarator. cand ne aratam parerea
hotarat despre ceva; §i poruncitor. cand poruncim cu
stapanire §i autoritate. Dintre acestea cinci primele trei
folose§te-le intotdeauna liber; al patrulea cat mai pufin
posibil; iar al cincilea deloc)
D espre D nm nezen vnrhesfp r.n toata dorirea t.aT m ai
ales despre dragostea si bunatatea Lui: insa cu frica.
gandindu-te ca nu cumva sa gre$e§ti ^i in aceasta. zicand
ceva necuvenit despre dumnezeire §i tulburand inimile
simple ale ascultatorilor. De aceea, mai bine iubegte a lua
aminte la v orbirea altora despre aceasta. adunand cuvin-
tele lor intru vistieria cea mai dinauntru a inimii tale.
insa cand ei vorbesc despre altceva. numai
rasunetul glasului sa atinga auzul tau. iar gandul sa nu
aiunga la minte. care sa stpa neelintit tndreptata spfe
Dumnezeu JChiar si cand este-nevoie a-l asculta pe cel ce
vorbe^te. ca sa infelegi despre ce este vorba ^i sa-i dai
raspunsul cuvenit. nici atunci nu liita sa-fi inal]i oebinl
mintii la cer, unde este Dumnezeul tau. gandindu-te la
marepa Lui §i la faptul ca El te vede totdeauna, privindu-te
fie cu bunavoinfa, fie cu nemulfumire, potrivit celor ce
109
 se gasesc in gandurile din inima ta, in cuvintele,
mi§carile §i lucrurile tale.
Cand trebuie sa vorbe§ti, cerceteaza bine dinainte
cele ce-ti vin in inima pentru a le grai. mai inainte ca ele
sa treaca pe limha. §i vei afla ca multe dintre acestea este
mai bine sa nu-p iasa din gura. Dar sa mai §tii ca §i
dintre acelea care p se par vrednice de spus, unele este
mult mai bine sa ramana ingropate in mormantul tacerii.
Uneori tu insup ip vei da seama de aceasta dupa sfar§itul
convorbirii.
Tacerea. este o maxe_.4 M e 1e.J 1n. .razboinLnQstru
nevazut. §i o nadejde temeinica pentru dobandirea
biruinfei. Tacerea este foarte iubita de cel ce nu se
increde in sine, ci nadajd uiegte numai in D um nezeu Ea
este pazitoarea sfinptei mgaciuni §i ajutor-minunat in
deprinderea virtuplor, §i totodata semn de in|elepciune
duhovniceasca. Cuviosul Isaac spune ca: (^paza limbii nu
numai ca face mintea sa se ridice catre Dumnezeu, ci
daruie§te in taina §i o tarie mare pentru savar§irea
lucrurilor lucrate prin trup la aratare, §i de asemenea
, lumineaza §i intru lucrarea cea ascunsa, daca cineva
pastreaza tacerea cu in^elegere”. In alt loc el o lauda
astfel: „Daca vei pune intr-o parte toate lucrurile viepi
acesteia (pustnice§ti), §i in cealalta tacerea, vei afla ca ea
atama mai greu in cumpana. Multe sunt sfaturile
oamenilor, dar cand cineva se va apropia de taeere. ii va
fi de prisos pazirea lor”. Inca in alt loc el nume§te
tacerea: „taina veacului viitQr”, ..cuvintele insa - zice -
sunt uneltele lumii acesteia”] Iar Sfantul Varsanufie cel
Mare o a§aza mai sus decat teologhisirea. zicand: LDaca
tu e§ti gata-gata sa vorbe§ti despre Dumnezeu, sa §tii ca
• tacerea este mai vrednica de mirare §i slava’^ D e aceea,
chiar daca unul tace pentru ca nu are ce spune (vezi Sir.
20 , 6), altul pentru ca a§teapta vremea potrivita pentru a
110
i
vorbi (idem), iar altul din alte pricini, dupa cum spune
avva Isaac - „pentru slava omeneasca, sau pentru
fierbinfeala ravnei faptei bune, sau pentru ca inauntrul
sau are o convorbire dumnezeiasca gi mintea ii este
atrasa spre aceea” - , insa in general se poate spune ca cel
ce este tacut, acela se arata ca este priceput gi infelept
(vezi Sir. 19, 28; 20, 5).
Pentru a te obignui cu tacerea ifi voi arata cel mai
drept gi mai simplu mijloc: apuca-te de lucrarea aceasta
gi ea insagi te va invafa cum sa o faci gi te va ajuta. Iar
pentru a-fi pastra osardia in astfel de osteneala, cugeta
mai des la urmarile nagubitoare ale vorbirii la intamplare
gi urmarile mantuitoare ale tacerii intelepte. Cand vei
aiunge sa gugti din roadele mantuitoare ale tacerii, atunci
nu vei mai avea nevoie de nici o lecfie despre aceasta.

CAPITOLUL 26
Cum sa ne indreptam imaginatia gz memoria
Dupa ce am vorbit despre indreptarea simfurilor
noastre din afara, urmeaza sa vorbim acum gi despre
cum sa ne ocarmuim imaginafia gi memoria, caci, dupa
parerea aproape a tuturor filosofilor, imaginatia si
memoria nu sunt altceva decat intipariri ale tuturor
acelor lucruri simfite pe care noi le-am vazut. le-am
auzit. le-am mirosit. le-am gustat gi le-am pipait. Se
poate spune ca imaginafia gi memoria sunt o simtire *
generala dinauntru, care inchipuie gi igi aduce aminte tot
ce a fost perceput mai inainte,de_C£le, cincLsimturi din
afara. §i intr-un anume fel, simfurile din afara si lucrurile
simfite se aseamana cu o necete. iar imaginatia cu urma
lasata de necete.
Imaginatia gi memoria ne-au fost date ca sa ne
folosim de ele atunci cand simfurile noastre din afara se

111
odihnesc si cand nu avem inaintea noastra acele lucruri
simtite care au trecut prin simpirile noastre si s-au
intiparit in ele (in imaginatie si memorie). Neavand
posibilitatea sa avem intotdeauna inaintea noastra lucru­
rile vazute, auzite, gustate, mirosite sau pipaite de noi, le
aducem inaintea cuno§tin|ei noastre prin mijlocirea
imaginapei §i memoriei, in care ele s-au intiparit, §i
astfel le cercetam §i le examinam, ca §i cum ele ar fi de
fa{a inaintea noastra.
De pilda, ai fost o data la Smima, apoi ai plecat
de acolo §i acum nu o mai vezi cu simpil cel din afara al
ochilor tai, totu§i, atunci cand vrei, ip inchipui Smima cu
simpirile tale dinauntru, adica cu imaginapa §i memoria,
p-o inchipui §i iara§i o cercetezi, a§a cum este, cu infap§a-
rea, marimea §i a§ezarea pe care o are. Aceasta nu
inseamna ca sufletul tau a ie§it din tine §i a mers la
Smima, cum socotesc unii neinva^ap, ci doar ca tu singur
vezi inauntrul tau chipul Smimei, care s-a intiparit in tine.
Aceasta inchipuire a lucrurilor simpte aduce multa
suparare si tulburare acelora care ravnesc sa petreaca
totdeauna cu Dumnezeu, pentru ca ea abate atenpa de la

§i prin aceasta tulbura buna randuiala a starii noastre

interioare. Noi patimim aceasta nu numai cand suntem
treji. ci §i in vremea viselor. a caror impresie se prelun-
ge§te adesea mai mult de o zi.
§i fiindca imaginatia este o putere iraponala. care
lucreaza in cea mai mare. parte_ mecanic. _dupa legile
imbinSriiJmagimlfir, iar viata d u h o v m c sa sc ^ slfi^hiiml
X se in^elege de la sine ca
ei este incompatibila cu acest fel de yLaja, a§a incat ma
vad obligat sa ip propun cateva observapi calauzitoare in
aceasta privin^a.

112
 a) Sa §tii ca precum Dumnezeu este mai presus de
toate simfurile §i de tot ceea ce este simjit, mai presus de
orice infa$i§are, culoare, marime §i loc, cu desavar§ire
fara chip si nevazut si, desi este peste tot, dar este mai
inalt decat toate. tot a$a El este gi mai presus de orice
imaginatie. „Nici o imaginatie nu igi are locul in privinfa
lui Dumnezeu, pentru ca El este mai presus de orice
cuget gi ramane mai presus de toate” scriu Cuviogii
Ignatie gi Xantopol in Filocalie. De aici rezulta de la sine
ca imaginatia este o asemenea putere a sufletului, care
prin chiar firea ei nu are capacitates sa intre pe taramnl
unirii cu Dumnezeu.
b) Sa §tii ca si Lucifer, primul dintre ingeri, fund
inainte mai presus de orice inchipuire nechibzuita gi mai
presus de orice forma, culoare sau simt, ca o minte
ganditoare, nemateriala, fara de chip gi netrupeasca, mai
apoi, cand si-a inchipuit si si-a umplut mintea sa cu
imaeini ca ar ft intocmai cu Dumnezeu. a cazut din cea
fara de chip, neformaluita, nepatimasa si simplu nemate-
rialnica minte intru aceasta multformaluita. multimpar-
tita §i groasa inchipuire. precum socotesc multi teologi.
§i a§a, din inger neformaluit. nematerial. nepatimas. s-a
facut diavol. oarecum materiaL cu multe forme ?i
patimag. Insa precum a ajuns el, asa s-au facut si sluiito-
rii sai, toti demonii. despre care citim la Sfantul Grigorie
Sinaitul astfel/„A u fost §i ei oarecand minti, dar cazand
din nematerialitatea §i subtiratatea aceea, fiecare dintre
ei a dobandit o oarecare grosime materials, luand trup
potrivit cinului, treptei §i lucrarii sale, care il caracte-
rizeaza. Ca urmare §i ei, precum omul, pierzand bucuria
ingereasca, s-au lipsit de desfatarea dumnezeiasca §i au
fost osanditi sa-§i gaseasca placerea in pamant, precum
noi, facandu-se cumva materiali prin obisnuinta cu
patimile materiale”.j De aceea dumnezeie§tii Parinti il
113
 numesc pe diavol zuerav. sarpe cu multe chipuriTcare se
hranegte cu pamantul patimilor. izvoditor de naluciri: §i
ii mai dau inca §i alte numiri asemanatoare. Iar cuvantul
lui Dumnezeu il arata ca balaur intrupat. cu coada. cu
coaste, cu gat, nas, ochi, falci. buze. pielef carne ?i alte
madulare de acest fel, Vezi despre aceasta in cartea
dreptului Iov, capitolele 40 §i 41. De aici invafa-te, iubite,
ca de vreme ce fantezia cea cu multe forme este
descoperirea §i nascocirea diavolului, ea ii este §i foarte
dorita lui §i de folos pentru pierzarea noastra. Sfinfii
Parinfi o numesc pe buna dreptate pod, prin care ucieasii

slug cn$atoare, rele §i

hulitoare $i al tuturor patimilor celor necurate, suflete§ti
§i trupe§ti.
c) Sa §tii ca, potrivit Cuviosului Maxim, m
teolog, §i Adam, cel dintai zidit. a fost facut de
Dumnezeu fara imaginatie. Mintea lui curata $i fara de
imagini, lucrand ca o minte, nu primea forme sau ima-
gini sub inraurirea simturilor sau din im aginile lucrurilor
simtite; ci, fara a folosi aceasta putere inferioara a
imaginapei §i neinchipuindu-§i nici contururi, nici
forme, nici masuri, nici culori ale acestor lucruri, cu
puterea superioara a sufletului, adica cu gandul, ea
contempla in mod pur, nematerialnic $i duhovnicesc.
* numai ideile pure ale lucrurilor sau infelesul lor gandit.
Dar ucigasul de oameni. diavolul. precum el insusi a
cazut yisand sa fie la fel cu Dumnezeu. a^a 1-a facut y pe
Adam sa inceapa sa viseze cu mintea sa a fi intocmai cu
Dumnezeu ^i sa cada chiar prin_aceasta inchipuire. §i
a§a, din acea viata ganditoare, intocmai cu a ingerilor,
simpla. cuvantatoare si neformaluita. a fost aruncat ios in
aceasta viata simfita. multimpartita. multformaluita.
afundata in chipuri .p vi.sari. precum starea dnhitnanelnr
114
celor necuvantatoare. Caci a fi afundat in imagini sau a
viepai in ele §i sub inraurirea lor este trasatura dobitoa-
celor celor fara de rapune, iar nu a celor rationali.
Iar dupa ce omul a cazut intru acest fel de stare,
cine poate spune in cate patimi, in cate obiceiuri rele §i
in cate rataciri a fost dus de visurile imaginapei sale?
Inva(aturile morale le-a umplut cu fel de fel de in§ela-
ciuni, fizica cu multe invafaturi mincinoase, teologia cu
dogme §i nascociri necuviincioase §i absurde. §i nu
numai ganditorii cei din vechime, ci chiar §i cei mai noi,
dorind sa filosofeze §i sa vorbeasca despre Dumnezeu §i
tainele cele dumnezeie§ti, simple §i inaccesibile prin
imaginape §i fantezie (caci pentru aceasta osteneala
trebuie sa lucreze puterea superioara a sufletului -
mintea), §i apropiindu-se de aceasta lucrare mai inainte
de a-§i curap mintea lor de imaginile cele patima§e §i de
chipurile imaginate ale lucrurilor simpte, au aflat in loc
de adevar minciuna. §i ceea ce este mai grozav este ca
aceasta minciuna a lor ei au imbrap§at-o cu tot sufletul §i
cu toata inima §i o pn cu tarie ca pe un adevar care
infap§eaza realitatea. §i astfel, in loc de teologi
(cuvantatori de Dumnezeu) s-au aratat cuvantatori de
nascociri, lasap fiind in minte neiscusita, dupa cum
spune Apostolul (Rom. 1, 28). (vezi despre aceasta la
Cuviosul Isaac Sirul la sfarptul epistolei catre Sfantul
Simeon, cuv. 55).
Deci, fratele meu, daca dore§ti sa te sloboze§ti cu
u§urinfa de astfel de rataciri §i patimi, daca caup sa scapi
de feluritele curse §i me§te§ugiri ale diavolului, daca
dore^ti sa te unesti cu Dumnezeu §i sa dobandesti lumi-
narea-dumn ezeiasca p_adevarul. intra cu barbape in lupta
cu imaginapa ta lupta-te cn ea din toate puterile tale. »
ca sa-p gole^i mintea de toate chipurile. culorile si
formele si, indeobste. de orice inchipuire gi aducere

115
aminte a lucrurilor simfite, atat a celor bune, cat si a
celor rele Fiindr.a tnate. acestea murdaresc gi intuneca
curatia si stralucirea mintii, ii ingroasa imaterialitatea gi
conduc la impatimirea sa, caci aproape nici o patima
sufleteasca sau trupeasca nu se poate apropia de minte
altfel decat prin imaginarea lucrurilor simfite corespun-
zatoare ei. Deci nevoiegte-te sa-ti pazegti mintea fara de
culoare^ fara de chip, fara de forma si curata, asa precum
a z fi^ X lu m n fiz e u .
Iar aceasta nu o pofi dobandi decat intorcandu-ti
mintea inauntrul ei. incuind-o in locul cel stramt al inimii
tale gi al intregului om launtric al tau si obignuind-o sa
ramana acolo. fara sa iasa, fie rugandu-se in taina gi
strieand cu cuvantul dinauntru: ..Doamne. Iisuse
Hristoase. Fiul lui Dumnezeu. miluiegte-ma”. fie luand
aminte la sine gi judecandu-se, dar cel mai adesea
contemplandu-L pe Dumnezeu gi odihnindu-se in El.
Caci, precum sarpele, cand trebuie sa-si lepede pielea sa
veche, se duce., dupa cum zic cei care studiaza natura, gi
se silegte sa s e ' strecoare printr-un loc ingust, asa si
mintea, strecurandu-se prin locul cel stramt al inimii gi _al
rugaciunii mintii din inima. se dezbraca
tea inchipuirii
simfite, gi se_face„
unirea cu Dumnezeu, datorita asemanaEii t
dobandeste astfel.. Si iarasi/precum apa. pe cat este mai
stramtorata prin trecatori mguste, cu atat mai tare
preseaza gi mai repede se avanta in sus, tot aga gi mintea,
cu cat este mai stransa prin exersarea tainica in inima gi
prin atenpa la sine, cu atat se face mai subfire gi mai
puternica gi, avantandu-se in sus, se face de neatins
pentru orice patima gi orice viclegug al gandurilor, pre­
cum gi pentru orice chip, nu numai al lucrurilor simfite,
ci gi al celor gandite, de vreme ce acestea raman afara gi
nu pot intra inauntnxj
116
,, I(i propun §i o alta comparable, mai potrivita inca.
;(Precum razele soarelui, fiind raspandite in vazduh §i
I despaifite una de alta, nu sunt atat de luminoase §i de
I fierbinbi, dar fiind concentrate intr-un punct cu ajutorul
| unei lentile, dau o lumina orbitoare §i o fierbinbeala
I arzatoare, tot a§a §i mintea, fiind adunata in centrul
\ inimii prin aten^ia la sine §i deprinderea tainica, se face
i purtatoare de lumina §i arzatoare, risipind intunericul
■materiei §i al patimilor §i arzand §i distrugand toate
chipurile §i mi§carile materiale §i patima§e)
Aceasta este cea dintai §i principala metoda prin
care sa-fi indreptezi imaginafia §i memoria, §i pe care,
iubite, trebuie sa o lucrezi neincetat. Prin ea nu numai ca
ifi vei indrepta aceste puteri ale sufletului, dar vei §terge
din ele toate urmarile §i rama§ifele intiparirilor §i
chipurilor lucrurilor simfite primite mai inainte, care
starnesc §i hranesc patimile. Dar pe cat de folositoare^i
aducatoare de roade este aceasta metoda, pe atat este de
ostenitoare. §i pe cat este de ostenitoare, cu atat mai
pufini sunt cei care doresc sa o intrebuinfeze, sau, mai
bine zis, cu atat mai putini sunt cei care cred in puterea
ei, mai ales in randul infelepfilor §i dascalilor, nu numai
al celor mirene§ti, ci §i al celor duhovnice§ti, care,
nevrand a se increde in invafatura Sfantului Duh §i a
atator de mulfi Sfinfi Parinfi care arata aceasta metoda in
cartea Filocaliei cea mai scumpa decat orice piatra
prefioasa, pe drept se lipsesc de roadele Sfantului Duh,
pe care se invrednicesc sa le primeasca mulfi neinvafafi
§i chiar ne§tiutori de carte. Caci, dupa cuvantul
Mantuitorului, Dumnezeu a ascuns acestea de cei
infelep{i $i pricepufi p le-a descoperit pruncilor (Lc. 10,
21). De aceea cei care nu cred in puterea acestei Incrari
ganditoare si nu si-o insu^esc. aceia nu not inteleee deloc
cat este binefacatoare, dupa cum este scris: de nu vefi
crede, nici nu vefi infelege (Is. 7, 9).
117
 (|nsa cand vezi ca mintea iti oboseste §i nu mai
poate ramane in inima in rugaciunea mintii §i a inimii,
atunci intrebuin^eaza §i o a doua metoda, adica: las-o sa
iasa afara §i da-i frau liber la cugetari §i contemplapi
dumnezeiesti si duhovnicesti, atat la cele puse inainte de
* Sfintele Scripturi, cat §i la cele care sunt pricinuite §i
inspirate de creapa lui Dumnezeu. Astfel de cugetari
duhovnicesti, fiind inrudite cu mintea prin subprimea §i
lipsa lor de materialitate, nu o ingroa§a §i nu o
incatu§eaza in cele din afara, ci dimnotriva. satisfacand
cu masura setea ei de miscare libera in dom eniul sau. cu
continutul lor o predisnun a se intoarce cat mai repede
inauntrul inimii. la unirea cu Dumnezeu prin afundarea
in pomenirea ganditoare a Lui. De aceea dumnezeiescul
Maxim si zice caLfaptuirea singura nu poate face mintea
nepatima§a, daca, pe langa aceasta, nu se va deda la
felurite vederi duhovnice§ti” J la aminte totu§i ca, in ceea
ce prive?jite faptnrile lui D um nezeu. obiectele materiale §i
fiin^ele insuflepte, sa nu te opresti doar la partea lor
fizica. atata timp cat esti inca patima^. Caci in acest caz,
dupa cum zice Sfantul Maxim, mintea. nefiind inca
eliberata de privirea patimasa la lucrurile simtite. in loc
sa treaca de la acestea la cugetarile duhovnicesti si
nemateriale care se ascund in ele. va fi atrasa doar de
fnimiisejea infapsarea Inr dipafara ?i, indulcindu-se
intru dansa, va fi in primejdie sa imbrap§eze invafaturi
mincinoase §i dispozipi patimase cu privire la ele, dupa
cum au patimit atapa §i atapa filosofi naturali§ti.
Sau intrebuinfeaza cea de-a treia metoda pentru a
da lini§te §i odihna minpi tale, adica: cugeta la tainele
* vietii si patimirii Domnului, cum ar fi na§terea Lui in
pe§tera, taierea imprejur, aducerea Lui inaintea lui
Dumnezeu la intampinare, botezul in Iordan, postirea cea
de patruzeci de zile in pustie, propovaduirea Evangheliei
118
de catre El, multele feluri de minuni savar§ite de El,
schimbarea la fafa pe Tabor, spalarea picioarelor
ucenicilor Sai §i darea Sfintelor Taine la cina, vanzarea
Lui, patimirea Sa, Crucea, ingroparea, invierea §i
inaparea la cer, la chinurile cele de multe feluri ale
mucenicilor sau la asprele nevoin{e de ani indelungap
ale cuvio§ilor Paring.
In mod asemanator, pentru zdrobirea inimii §i
pentru trezirea simpimintelor de pocainta. tu poti sa
cugeti si la taina infricosatului ceas al mortii. la cumplita
zi a Judecafii, la feluritele chinuri ale muncilor vesnice.
cum ar fi: oceanele de foe nestins, temnpele cele
intunecate ale iadului, gerul tartarului, viermii cei nea-
dormip, viepiirea impreuna cu dracii. Gande§te-te de
asemenea p la odihna ?i bucuriile cele negraite ale
dreptilor, la slava ve§nica §i fericirea neincetata, la can-
tarile celor ce praznuiesc, la unirea cea mai desavar§ita
de acolo cu Dumnezeu, la comuniunea §i impreuna
sala§luirea pentru totdeauna cu ingerii §i cu top sfinpi.
Daca tu. frate, vei zugravi pe pergamentul
imaginapei tale astfel de ganduri si imagini. nu numai ca
te vei izbavi de amintiri netrebuincioase si ganduri rele.
ci vei castiga si mare lauda in ziua judecatii pentru
aceasta nevoinja. precum Sfantul Vasile cel Mare ip
arata in Cuvantul despre feciorie, spunand ca fiecare om,
vie^uind in acest trup, se aseamana unui pictor care
picteaza un tablou oarecare intr-un loc ascuns. §i precum
acel pictor, atunci cand i§i isprave§te tabloul, il scoate
afara din locul ascuns §i il pune la vedere, fiind laudat de
privitori daca a ales un subiect bun §i 1-a pictat bine, §i,
dimpotriva, fiind ocarat daca a ales un subiect prost §i 1-a
pictat rau; tot a§a §i fiecare om, cand va sta dupa moarte
inaintea judecapi lui Dumnezeu, va fi laudat §i fericit de
Dumnezeu, de ingeri §i de sfinp, daca §i-a impodobit
119
 mintea gi imaginafia sa cu chipuri gi imagini luminoase,
dumnezeiegti gi duhovnicegti, gi dimpotriva, va fi ruginat
gi osandit, daca gi-a umplut imaginafia sa cu tablouri
patimage, ruginoase gi josnice.
§i Sfantul Grigorie Tesaloniceanul igi arata uimirea
pentru felul cum acfiunea lucrurilor simfite asupra
sufletului, prin imaginafie, pricinuiegte fie lumina a
minfii, care duce la viafa vegnic fericitS, fie intuneric
gandit, care duce la intunericul iadului.
Sa gtii insa c a j i n vrean sa-fi spun sa te indelet-
nicegti totdeauna doar cu aceste cugetari. Nu, ci sa le
intrebuinfezi numai uneori, pana cand mintea, obosita de
a fi tinuta in stramtorarea inimii. se odihnegte. Cand insa
* s-a odihnit. intoarce-o din nou in inima gi silegte-o sa
ramana acolo intru pomenirea de Dumnezeu. fara de
naluciri gi chipuri. Caci precum toate viefuitoarele cu
cochilii gi cu carapace nu igi gasesc odihna decat in
cochiliile lor, unde se ascund ca intr-o casa, tot aga gi j
mintea. in mod firesc. nu se odihneste altundeva decat in |
camara inimii si in omul cel dinauntru. unde, ascunzan-
du-se ca intr-o fortareafa. se lupta cu succes cu
gandurile, cu vrajmasii si cu patimile care se ascund tot
acolo inauntru. desi cea mai mare parte dintre nameni nu
gtiuaceasta.
Faptul ca patimile gi gandurile se ascund inauntrul
nostru, in inima, gi de acolo ies gi lupta impotriva noastra
nu este parerea mea. Asculta ce spune Domnul: Ca din
inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furti§aguri, marturii mincinoase, hule: acestea sunt care '
spurcape om (Mat. 15, 19-20). Iar Sfinfii Parinfi arata ca
vrajmagii nogtri, demonii, se ascund in jurul inimii.
Aceasta o lamuregte cu mai mare claritate Sfantul
Diadoh. zicand ca inainte de Sfantul Rotez dnm neye-
iescul har il indeamna pe om la bine din afara, iar satana ;
120
se ascunde in adancimik_jsufletului si ale inimii; insa
dupa ce omul primeste Sfantul Botez. demonul se afla in
afara inimii. iar harul se salasluieste inauntru. Totu^i. <;i
dupa Botez. spune el mai departe, vrajmasilor no^tri li se
ingaduie sd intre in adancimile trupului nostru §i sa
ajunga in fata inimii noastre, pentru a incerca libera
noastra vointa. De acolo ei intingaza mintea cu umorile
dulcetilor trupesti.
Asemenea inva(a §i Sfantul Grigorie Teolognl.
talcuind ca spusele Domnului cu privire la duhul necurat
care iese din om §i iara§i se intoarce in el pentru a-i face
mai mare rau (vezi Mat. 12, 43-45), se petrec la cei
botezati atunci cand ei nu se ingrijesc de ramanerea in
inima. L Duhul cel necurat gonit prin Botez, zice el,
fiindu-i neplacut sa nu aiba casa, cauta odihna, pribegind
de ici colo. §i negasind-o, se intoarce in casa din care a
ie§it, pentru ca nu are ru§ine. Daca afla ca Hristos, fiind
tinut cu luare aminte §i dragoste de cel botezat, S-a
sala§luit §i a ramas in locul din care el a fost gonit, adica
in inima, atunci, fiind din nou respins, pleaca fara
succes. Daca insa afla fostul sau loc pustiu, neocupat de
nimeni, prin lipsa luarii aminte la Domnul §i a pomenirii
Lui, atunci intra in graba, cu mai mare rautate decat
inainte. §i i se fac omului cele din urma mai rele decat
cele dintai’y
Inten(ionat am zabovit asupra acestui lucru, pentru
a te indemna mai cu tarie sa ramai neincetat inauntrul
inimii cu aducerea aminte de Domnul Mantuitorul §i
rugaciunea catre El, daca vrei sa te ara(i intotdeauna
biruitor in tulburarile gandurilor §i ale mi§carilor patima§e
care navalesc asupra inimii. Cand tu e$ti acolo inauntru
cu Domnul, vrajma^ul nu indrazneste sa se apropie.
Dar mai presus de toate acestea ifi zic sa veghezi
asupra ta si sa nu-ti lagi imaginapa ?i memoria sa-si
121
aminteasca toate cele mai inainte vazute, auzite,
mirosite. gustate sau pinaite. si mai ales ceea ce a fost
rusinos si necuviincios in ele. Mai cu seama in aceasta si
consta lupta noastra §i ea este mai grea §i mai staruitoare
decat lupta cu simfurile sau cu intrebuinfarea lor. Top cei
care se lupta §tiu aceasta din experienfa. nu primi ceva
de sminteala printr-un anume simf se poate realiza cu
u§urinfa; dar dupa ce ai primit ispita, este foarte greu sa
te descurci cu imaginapa §i amintirea ei) De exemplu, a
nu privi la o anume fa{a sau a nu privi la ea cu patima,
aceasta nu este atat de greu §i nu presupune multa lupta.
Dar dupa ce ai vazut-o §i ai privit cu patima la ea, de
acum nu mai este a§a de u§or §i este nevoie de mare
lupta §i nu mica nevoinfa pentru a izgoni din amintirea ta
inchipuirea acelei fe{e. Iar ^rajma§ul se poate juca cu
sufletul tau ca §i cu o mingiufa, aruncandu-p atenpa de la
o amintire la alta, iar pe dedesubt rascolind dorinfele §i
patimile §i pnandu-te astfel intr-o dispozipe patima§a.
De aceea ip spun: vegheaza asupra ta §i mai mult decat
orice ia aminte la imaginape §i memorie)

CAPITOLUL 27
Ostagul lui Hristos trebuie sa evite cu orice chip
nelini§tile §i tulburarile inimii, daca voie$te
sa-i biruiasca pe vrajm api sai
Precum este o datorie grabnica pentru orice cre§tin
ca, atunci cand i§i va pierde pacea inimii sale, sa faca tot
ceea ce depinde de el pentru a o recapata, nu mai pupn
obligatoriu pentru el este ca sa nu ingaduie nici unor
imprejurari ale acestei viep trecatoare sa-i tulbure
aceasta pace. Infeleg prin aceasta boli, rani, morp ale
rudeniilor, razboaie, incendii, nea§teptate bucurii, spaime
§i necazuri, amintiri ale pacatelor §i gre§elilor trecute,

122
intr-un cuvant tot ceea ce tulbura §i nelini§te§te inima.
Pentru aceea este obligatoriu sa nu ingaduie n elin istile si
tulhurarile in aceste cazuri, caci. cedand lor, omul isi
pierde stananirea de sine ?i se lipse?te de_putin^a de a
intelege. limpede ceea cfc-sejaett^-sLde ^ vedea bine
ceea ce i se cuvine sa faca. iar aceasta ii da vraimasului
posibilitatea de a-1 tulbura inca si mai tare §i de a -1
impinge sa faca vreun pas care cu greu mai poate fi
indreptat sau nu mai poate fi indreptat cu nici un chip.
Nu vreau sa spun sa nu ingadui necazul. pentru ca
aceasta nu este in puterea noastra. ci sa nu ingadui
necazului sa ia in stapanire inima ta ?i sa o tulbure: tine -1
in afara hotarelor inimii tale §i grabe§te-te sa o potole§ti
§i sa o imblanze§ti, a§a incat ea sa nu te impiedice sa
judeci drept §i sa actionezi cum se cuvine. Aceasta este,
cu ajutorul lui Dumnezeu, in puterea noastra, daca
simtamintele §i dispozi|iile morale §i religioase sunt
putemice in noi.
Fiecare dintre necazuri are trasaturile sale §i
impotriva fiecaruia este o metoda proprie de abordare.
Dar eu vorbesc de ele in general, avand in vedere
insu§irea lor comuna - de a tulbura §i agita sufletul - §i
vrand sa-|i propun o solutie generala impotriva lor.
Aceasta solutie este credinta in buna Pronie. care
aranieaza curgerea vietii noastre cu toate intamplarile ei
spre b inele fiecamia din noi. si supunerea cu seninatate
fata de voia Ini D u m nezeu. aratata prin asezarea noastra,
prin care din adancul sufletului strigam: ..Fie voia lui
D u m nezeu!-Cum voie§te Domnul, a§a sa fie, §i va fi spre
binele nostru”.
Acest bine este inteles §i simtit in mod diferit de
oameni diferiti. Unul intelege: ..aceasta bunatate a lui
Dumnezeu ma calauzeste la pocainta”: altul simte:
..pentru pacatele mele mi-a trimis Domnul aceasta. ca sa
123
 ma cura^easca de ele, eu implinesc canonul dat de
Dumnezeu”; cel de-al treilea se gande§te: ..Domnul ma
incearca, ca sa vada daca ii slujesc cu sinceritate”. Din
partea celor care privesc din afara la cel care trece prin
necazuri poate aparea §i un al patrulea gand: ..aceasta se
intampla pentru a se arata lucrarea lui Dumnezeu asupra
lu£L Dar o astfel de parere este indreptapta numai dupa
ce necazul s-a sfar§it, §i anume prin ajutorul evident din
partea lui Dumnezeu. Dar in sufletul celui ce patimegte
trebuie sa fie doar primele trei simtaminte. Iar ele toate
au o asemenea insupre §i putere, incat oricare din ele ar
intra in inima, fiecare este in stare sa linisteasca furtuna
necazurilor care se ridica p sa statomiceasca pacea p

§i iata solutia generala pentru linistirea inimii

atunci cand durerile incearca sa o tulbure:(treze§te-{i cat
• pop de tare credin^a in bunatatea Proniei lui Dumnezeu
fata de tine p depeapta in suflet supunerea fa{a de voia
lui Dumnezeu, pune-p in inima gandurile zise mai sus §i
indeamn-o sa simta ca necazul prin care treci acum este
fie o incercare a ta din partea lui Dumnezeu, fie un
canon curaptor pus asupra ta, fie o chemare la pocainja
in general sau anume pentru vreo nedreptate pe care ai
uitat-o. De indata ce inima este cuprinsa de vreunul din
simpimintele zise mai sus, durerea indata se lini§te§te §i
ii da posibilitatea sa primeasca in ea §i celelalte doua
simtaminte. Toate acestea impreuna degraba vor salapui
in tine o asemenea pace §i seninatate, ca tu nu te vei
putea opri sa nu exclami: „Fie numele Domnului bine-
cuvantat in veci!”. Precum este uleiul in valurile marii,
tot a§a §i aceste simtaminte in inima necajita: valurile se
alina §i se face lini§te m a re /
A§a impaca-ti inima, oricat de tulburata ar fi ea. Iar
daca tu prin indelungate osteneli asupra ta §i prin
124
nevoin^e duhovnicesti ip vei sala§lui in inima
sim^amintele pomenite, a§a incat ele o vor umple
permanent, atunci nici o suparare sau necaz nu te vor
tulbura, deoarece o astfel de stare va fi pentru tine cea
mai eficienta metoda de paza impotriva lor. Aceasta nu
inseamna ea <dm{amintfdfL_da_m ahnim m i. tp . vnr mai
ataca. Ele te vor asalta. dar indata se vor si retrage.
precum valurile marii lovindu-se de o stanca tare.

CAPITOLUL 28
Ce trebuie sa facem cand suntem ranifi in lupta
Daca se intampla sa fii ranit, cazand intr-un

rau finteleg aici pacate de iertat: ai scapat un cuvant

nepotrivit, s-a intamplat sa te manii, un gand rau p-a
trecut prin minte, p-a venit o dorinfa necuvenita §i altele
asemenea), sa nu te imputinezi cu sufletul si sa nu te
tn lh n r i in 7a d a r f a r a. m s t In primul rand nu starui cu
gandul asupra ta, nu spune: ..Cum de mi s-a mtamplat
mie aceasta si am patimit a$a ceva?”. Acesta_£Sle
strigatul mandrei pareri de sine. Dimpotriva. smereste-te
Si, ridicand ochii catre Domnul, sa spui si sa simp astfel:
■.Doamne, ce altceva se putea astepta de la mine, cel atat
de n e p n t i n r.in s n a ra v it? ” indata sa multumesti
lui Dumnezeu ca lucrurile nu au mers mai departe.
marturisind: „De nu ar fi fost bunatatea Ta fara de
margini, Doamne, nu m-as fi oprit doar la aceasta, ci as
fi cazut inca in ceva mai rau de atat”.
Totusi, recunoscandu-te pe tine astfel si simfind
asa, fereste-te sa primesti gandul fara de grija si
ingaduitor ca. de vreme ce egti astfel. ai fi oarecum
indreptafit sa faci ceva necuvenit. Nu; desi esti
neputincios si rau naravit, pentru toata necuviinfa pe care

125
o vei savar§i vei fi socotit vinovat. Caci, de vreme ce egti
daruit cu vointa libera, tot ceea ce pome^te de la tine
apartine vointei tale §i, daca va fi bine, va fi spre lauda
ta, iar daca va fi rau, va ft spre osanda ta. De aceea,
recunoscandu-te pe tine ran inHenb^te sa rpninnsti gi p.a
esti vinovat pentru aceasta rautate in care ai cazut in
clipa de fata. Judeca-te §i osande^te-te pe tine si numai
ne tine insuti. neuitandu-te imprejur, cautand asupra cui
sa arunci vina ta. Nici oamenii care te inconjoara, nici
imprejurarile nu sunt vinovate de pacatul tau. Vinovata
este doar vointa ta cea rea. Deci pe tine sa te osandesti.
Totu§i, sa nu te asemeni celor care graiesc: „Da, eu
am facut-o, §i ce daca?”. Nu, ci dupa ce ai recunoscut
vina ta §i te-ai defaimat pe tine, punandu-te in fata
dreptatii nemitamice a lui Dumnezeu, grabe^te-te sa-ft
trezegti simtamintele de pocainta: franeerea inimii si

pacat, cat din pricina ca L -ai intristat.pe Dnm ne?pn Care

ti-a aratat atata mila chemandu-te la pocainta, iertandu-ti
pacatele trecute, dandu-ti harul Tainelor, pazindu-te pe
drumul cel bun §i calauzindu-te.
Cu cat este mai adanca zdrobirea inimii. cu atat
mai bine. Dar oricat ar fi zdrobirea de puternica. sa nu
ingadui nici o umbra de indoiala cu privire la iertare.
Iertarea este de pe acum pe deplin pregatita. iar zapisul
tuturor pacatelor a fost rupt pe Cruce. Doar pocainta si
frangerea inimii sunt asteptate din partea fiecarui om.
pentru ca si el sa-?i insugeasca puterea rascumpararii
prin Cruce a pacatelor intregii lumi. Cu aceasta nadejde
pleaca-ti genunchii duhului §i ai trupului §i striga: Milu-
ie§te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta (Ps. 50, 1) -
si nu inceta sa strigi pana nu te vei simti vinovat si iertat
in_rgcfel|)ff—timn. in asa fel incat vina si iertarea sa se
contopeasca intr-un singur simtamant.
 Acest har se pogoara in cele din urma asupra
fiecaruia dintre cei care se pocaiesc. Dar el trebuie sa fie
insotiLd£.oiiQtarare, pecetiM a..ciJ^i^ a nu
mai fi ingaduitor cu tine duna aceea. ci de a te supra-
veghea ?i a te pazi de toate caderile. nu numai de cele
mai mari. ci si de cele mai mici. impreuna cu o
rugaciune osarduitoare pentru a primi ajutorul harului
pentru aceasta. Dupa o experienfa atat de proaspata a
nesiguranfei puterilor §i stradaniilor tale, de la sine va
pomi din inima chemarea: Inima curata zide§te intru
mine, Dumnezeule, §i duh drept innoie§te intru cele
dinauntru ale mele (Ps. 50, 11). §i Duhul Tau cel bun sa
ma povafuiasca la pamantul dreptatii(Ps. 142, 10).
(Toate acestea: osandirea de sine, inima infranta,
rugaciunea cu nadejde pentru milostivire, hotararea
insuflata de a te pazi de acum inainte §i rugaciunea
pentru a primi harul in ajutor - trebuie sa le lucrezi
inauntrul tau de fiecare data cand gre§e§ti cu ochii, cu
auzul, cu limba, cu gandul §i cu simpirile; §i nici o clipa
sa nu la§i in inima vreun pacat nemarturisit Domnului §i *
necura{it inaintea Lui printr-o pocain{a din inima. Daca
iara§i cazi - iara§i fa acela§i lucru, §i de cate ori fi se
intampla sa pacatuie§ti, de atatea ori sa te curafe§ti pe
tine inaintea Domnului. Iar seara, daca este cu putinfa,
spune tot parintelui tau duhovnicesc, iar cand nu se poate
in aceea§i seara, spune-i atunci cand se va ivi ocazia. O
astfel de spovedanie sau descoperire completa in fafa
enefic efect in lucrarea

Nimic nu il biruie$te pe vrajmasul pierzator de

suflete si nu ii distruge uneltirile precum acest fel de
nevointa. De aceea el se straduie?te in tot chipul sa p
impiedice §i inauntru ?i in afara: inauntru - prin ganduri
?i simturi, iar in afara - prin aranjarea a felurite intalniyi
127
si Tntamplari- Care sunt aceste piedici vei vedea tu insugi
cand te vei apuca de treaba. Voi aminti doar un lucru:
vraima^ul se straduiegte cu putere sa-p sugereze ca sa nu
te apuci de lucrarea curatirii interioare de indata ce ai
observat pacatul, ci sa agtepti oleaca. nu o zi sau un ceas.
ci doar un pic. Dar indata ce vei incuviinta aceasta, el iti
„ - - - — -........ -‘ | . II- -—IT 11—11 y 7 y

pune inainte un alt pacat: dupa un pacat cu limba - un

pacat cu ochii §i inca cu un alt oarecare sim£ iar
curajirea de acel pacat, vrand-nevrand, iara§i o amani,
pentru ca trebuie mai intai sa te curate§ti de cel dinainte.

pacat dupa pacat umple sufletul. Iar seara. in vremea

care este harazita de obiceicurapriLprin pocainta. nu se
vpde nimic d a r in suflet: ar.olo este ygnmnt, tn 1hnrarg_si
care le-ai
insaduit. Sufletul este asemenea ochilor plini de praf sau
a apei murdarite de m ulpm ea gunoiulm-CazulJmea. gi.
intrucat nu se poate vedea nimic. lucrarea pocaintei este
cu totul parasita. dar in acelasi timp si sufletul ramane
murdar ?i maniit. Din aceasta pricina rugaciunea d e s e a ra
seJ to n e d ^ g y a rg ita , iarm i..apolA vaa^ism .u£^£.JD fi
aceea sa nu amani nici n r.lipa rnrafaea intexk>ara atnnri
cand iti vei da seama ca ceva este nelalocul lui in tine.
Q alta sueestie a vrajmasulni este .sa nu spui parin­
telui duhovnicesc ceea ce s-a petrecnt. Sa nu o asculp, ci
sa i te impotrive§ti descoperind totul parintelui, pentru ca
pe cat de mult bine se dobande§te prin aceasta descope-
rire, tot atat, sau chiar mai mare rau se dobande§te prin
ascunderea celor ce se petrec in noi §i cu noi.

128
 CAPITOLUL 29
Ce fe l de randuiala folose§te diavolul
in purtarea razboiului duhovnicesc
§i cum in§ala pe oameni potrivit starii fiecaruia
Sa pii, iubite, ca diavolul nu se ingrijepe de nimic
altceva decat de pierzarea fiecaruia dintre noi p ca nu cu
top se lupta in acelap fel. Pentru a vedea p a intelege
aceasta mai limpede, ifi pun inainte felurite stari ale
oamenilor p ip descriu uneltirile, invaluirile p
in§elaciunile vrajmapilui corespunzatoare lor. Aceste
stari sunt urmatoarele: unii zac in robia pacatului p nici
nu se gandesc sa se elibereze de acesta; alpi, dep se
gandesc la aceasta eliberare p o doresc, dar nu intreprind
nimic pentru a o dobandi; sunt §i din aceia care, dupa
eliberarea din legaturile pacatului §i dobandirea
virtuplor, cad din nou in pacat, vatamandu-se mai tare.
Dintre ace§tia din urma, unii, amagindu-se pe sine,
gandesc ca, indiferent de aceasta, totup inca merg spre
desavarpre; alpi parasesc nepasatori calea virtuplor; iar
alpi chiar pe virtutea pe care o au o prefac intr-o ocazie
§i pricina de rautate pentru ei in p p . Asupra fiecaruia
dintre acepia vrajma§ul lucreaza potrivit starii sale.

CAPITOLUL 30
Cum ii fine diavolul pe pdcdto§i in robia pacatului
Cand diavolul tine pe cineva in robia pacatului. _el
se ingrijepe indeosebi ca sa-i intunece din ce in ce mai
mult orbirea lui duhovniceasca. izgonind de la el orice
gand bun care ar putea sa -1 aduca la cunopinfa pierzarii
spre care se indreapta via^a sa. §i nu numai ca izgonepe
de la el gandurile bune, care ar putea sa -1 duca la
pocainfa p sa-1 intoarca pe calea virtupi, ci in locul lor
sadepe ganduri rele p stricate. p in acelap timp
129
aranjeaza prilejuri potrivite pentru pacatul cu care omul
este deprins §i il ademene§te sa cada adesea in el sau in
altele mai grele. §i, astfel, sarmanul pacatos devine din
ce in ce mai intunecat §i mai orbit. Aceasta orbire
inradacineaza in el deprinderea pacatului §i imboldul
neincetat de a pacatui iara§i §i iara§i, a§a incat el,
nefericitul, tarat de la fapta pacatului la o orbire mai
mare, §i de la orbire la pacate mai mari, se invarte
precum intr-un vartej, §i se va invarti astfel toata via{a sa
pana chiar in ceasul moifii, daca nu ii va veni in ajutor
un har deosebit de la Dumnezeu, pentru mantuirea lui.
Cel care se afla intr-o stare atat de nenorocita,
daca vrea sa se izbaveasca din ea, trebuie ca indata ce ii
vine un gand bun sau, mai bine zis, o insuflare care il
cheama de la intunerir lumina §i de la pacat la
pocain{a, in acelagi moment sa o primeasca pe aceasta cu
toata atentia si dorirea si numaidecat cu osardie sa se
apuce de lucru. strigand din adancul inim ii catre milosti-
vul Datator a tot binele: „Ajuta-ma, Doamne Dumnezeul
meu, degrab ajuta-ma, §i nu ma mai lasa in acest
intuneric al pacatului!”. El trebuie sa se roage neobosit,
chemand cu astfel de cuvinte sau altele asemenea, insa in
acela§i timp sa caute si aiutorul namantesc. adresandu-se
catre cei cunoscatori pentru a primi sfat §i calauzire cum
sa se elibereze cat mai desavar§it din chinuitoarele
legaturi ale vrajma§ului care il {in in robia pacatului. Iar
daca aceasta nu este cu putin{a numaidecat, sa o faca de
indata ce se ive§te prilejul, neincetand sa alerge la
Domnul Iisus Cel rastignit pentru noi §i la Preacurata
Maica Sa, Nascatoarea de Dumnezeu §i Pururea Fecioara
Maria, rugandu-i sa se milostiveasca de el §i sa nu-1
lipseasca de grabnicul lor ajutor. El trebuie sa §tie ca in
aceasta peamanare.,si hotarafrg, de a_ nrma indata, hnna
insuflare consta biruinja lui si infrangerea vrajma^ului.
130
 CAPITOLUL 31
Cum ii fine vrajma§ul in mrejele sale pe aceia care i§i
cunosc starea lor nenorocita §i voiesc sa se izbaveasca
de ea, dar nu se apuca de lucru. §i pentru ce hotdrarile
noastre cele bune adesea nu sunt duse la indeplinire
Pe aceia care si-au dat seama cat de rea p de
viata pe care o due. vrajma§ul reu§epe
sa-i fina sub stapanirea sa indeosebi prin urmatorul gand
simplu, dar preaputemic: .JVIai tarziu. mai tarziu: maine.
rnainey §i sarmanul pacatos, in§elat fiind de aparenfa
binevoitoare a aoestui gand, se hotarape: „Intr-adevar,
maine; acum imi voi termina treaba, iar dupa aceea, fiind
cu totul lipsit de griji, ma voi lasa in mainile harului lui
Dumnezeu p voi merge neabatut pe calea viefii duhovni-
cepi; acum voi face aceasta p aceasta, iar maine ma voi
pocai”. Aceasta este mreaja vrajmapilui, fratele meu, cu
care el vaneaza pe mulp p prea mulp, p fine in mainile
sale intreaga lume. Iar pricina pentru care aceasta mreaja
ne prinde atat de usor este lenevirea si orbirea noastra.
Nimic altceva decat trandavirea p orbirea nu pot explica
faptul ca, intr-o lucrare atat de importanta, de care
depinde toata mantuirea sufletului nostru p toata slavirea
pe care o dam lui Dumnezeu, nu intrebuinfam numaide-
cat cea mai simpla p u§oara, p in acelap timp cea mai
eficienta arma, p anume - sa zicem in noi ingine cu
hntararea cea mai deplina p cu putere: .Acum ! Chiar
acum incen viafa duhovniceasca, §i nu dupa aceea; acum
ma pocaiesc, iar nu maine. Acum, in acest moment sunt
in mainile mele. iar maine si dupa in mainile lui
Dumnezeu. Dar chiar p daca ii va fi bineplacut
Domnului sa-mi dea maine p dupa, pot eu fi incredinfat
ca ?i maine voi avea acest gand bun care ma indeamna
Pe deasupra, ce nebunie este

131
atunci cand, de pilda, exista un leac sigur de tamaduire a
bolii cuiva, iar acesta spune: „A§teapta, lasa-ma sa mai
bolesc un pic!”? Iar cel care amana lucrarea mantuirii
chiar a§a procedeaza.
Pentru aceea, de voie§ti sa te izbave§ti de in§ela-
ciunea vrajma§ului §i sa-1 biruie§ti, ia indata aceasta
arma de nadejde impotriva lui, supune-te degraba gandu-
rilor bune §i dumnezeie§tilor insuflari care te cheama la
pocain{a, punandu-le in lucru. Nu ingadui nici cea mai
mica amanare §i nu accepta ca sa-{i zici: „Am luat o
hotarare ferma ca sa ma pocaiesc un pic mai tarziu §i nu
voi renun{a la aceasta hotarare”. Nu, nu, sa nu faci a§a!
Hotararile acestea intotdeauna se arata in§elatoare, §i
mul{i - mult prea mul{i - care s-au increzut in ele, au
ramas apoi nepocaiji pana la sfar§itul vie{ii. Aceasta s-a
intamplat din diferite motive:
a) Primul este ca/hotararile noastre proprii nu
intemeiate pe neincrederea in noi inline §i pe nadejdea
tare in Dumnezeu. De aceea nu suntem lipsi{i de parerea
mandra de sine, a carei urmare inevitabila este intotdea­
una indepartarea de la noi a ajutorului lui Dumnezeu §i,
drept consecin{a, inevitabila cadere. Deci cel care se
hotara§te in sinea sa: „maine neaparat voi parasi calea
pacatului” - patime§te intotdeauna cele potrivnice, adica
in loc de ridicare, o cadere mai rea, iar dupa aceea iara§i
cadere dupa cadere. §i Dumnezeu ingaduie aceasta cate-
odata in mod proniator, pentru a-1 aduce pe cel ce se
increde in sine la cuno§tin{a propriei sale neputin{e §i
pentru a-1 indemna sa caute ajutorul lui Dumnezeu, singu-
rul demn de incredere, parasind orice nadejde in sine.
Omule, vrei sa §tii cand nronriile tale hntarari vor fi tari
?i de crezare? Atunci cand nu vei mai avea nici o nadejde
in tine si atunci cand hotararile tale vor fi intemeiate pe
smerenie ^i pe incredere tare numai i n Dumnezeu.^
132
 b) Al doilea motiv este ca\hiand astfel de hotarari
ale noastre, avem in vedere indeosebi frumusetea si
stralucirea virtutii. care atrag asupra lor vointa noastra,
oricat ar fi ea de slaba §i neputincioasa; insa, bineinteles,
partea ostenicioasa a virtutii ne scapa din vedere.) Dar
acum nu o bagam in seama pentru ca frumusetea virtutii
ne atrage cu putere vointa, insa maine, cand intre timp
vor aparea lucrurile §i grijile obi§nuite, ea nu va mai fi
atat de puternica, de§i hotararea luata inca va mai fi in
amintire.(Odata cu slabirea dorintei §i vointa slabe§te sau
intra in neputinta ei fireasca §i in acela§i timp partea
ostenicioasa a virtutii iese in fata §i se arata inaintea
ochilor, deoarece drnrmil v irtutii pste prin firea lui greu.
si cel mai greu este cand faci primul pas.jSa presupunem
ca acela care ieri a luat hotararea sa pdrneasca pe acest
drum face astazi ce §i-a propus - el deja nu va mai avea
nici o ravna pentru a savar§i aceasta: dorinta nu mai este
incordata, vointa este slabita, inaintea ochilor are numai
piedici - §i inauntrul sau, §i in randuielile vietii sale de zi
cu zi, §i in relatiile obi§nuite cu ceilalti. Deci el se
hotara§te: L voi astepta un timp ca sa-mi adun puterile”.
§i astfel va incepe sa a§tepte de pe o zi pe alta §i nu va fi
de mirare daca va astepta intreaga Dar daca s-ar fi
apucat de treaba ieri, de indata ce i-a venit dorinta
insufletita de a se indrepta, facand una sau alta dupa cum
ii cerea acea dorinta, introducand in viata sa ceva din
duhul aceleia - acum nici dorinta, nici vointa nu i-ar fi
atat de slabe, incat sa dea inapoi in fata piedicilor.
Piedicile nu pot lipsi, dar daca omul are un sprijin in el
insu§i, le biruie§te, chiar daca o face cu osteneala. Daca
s-ar fi straduit intreaga zi sa le biruiasca, a doua zi ele s-ar
fi facut mult mai putin simtite, iar in a treia inca mai
putin. Astfel, inaintand din ce in ce mai mult, el s-ar fi
intarit pe calea cea buna.
133
 c) Al treilea motiv este c a/d aca aceste bu
imbolduri de trezire din somnul pabatului sunt lasate
neimplinite, ele nu numai ca vin cu anevoie a doua oara,
ci §i atunci cand vin, nu au acela§i efect asupra voin^ei,
ca intaia oara. Vointa nu se mai pleaca a§a de repede
spre urmarea acestora §i, in consecin|a, hotararea de
schimbare, daca va aparea, va fi slaba, fara vigoarey Iar
daca omul i§i ingaduie sa amane pana a doua zi supu-
nerea fafa de un imbold mai putemic §i apoi il pierde pe
acesta cu totul, atunci cu atat mai u§or va face a§a §i cu
al doilea §i inca §i mai u§or cu al treilea. §i a§a §i in
continuare: cu cat mai des amana ascultarea imboldurilor
bune, cu atat mai slab va fi efectul lor. Mai apoi se va
ajunge pana acolo ca ele vor fi cu totul lipsite de efect.
vor veni §i vor pleca fara urmari, iar in final vor inceta sa
mai vina. Omul se preda pe sine in brafele caderii sale.
Inima lui se impietre§te §i incepe sa aiba dezgust fa|a de
imboldurile bune. In acest chip amanarea i se face drum
drept spre pierzarea finala.
Vreau sa-^i mai atrag atenpa §i asupra faptului ca
amanarea poate avea loc nu numai atunci cand cineva
simte un imbold launtric pentru a-§i preschimba viafa
cea rea intr-o viafa buna, ci si atunci cand cineva duce o
viapi vrednira Aceasta se intampla atunci cand i se iveste
ocazia sa faca bine ^ii el amana aceasta fie pentru a doua
zi, fie pentru o alta vreme nedeterminata. §i la o astfel de
amanare este valabil tot ce s-a spus despre primul gen de
amanare, iar urmarile ei pot fi asemenea urmarilor
aceleia. Sa §tii cafdaca cineva pierde ocazia de a face
bine, acela nu numai ca se lipse§te de roadele binelui pe
care 1-ar fi facut, ci il §i supara pe DumnezeuyDumnezeu
ii trimite un om in nevoie, iar el ii spune: „Du-te, mai
tarziu ...”. Chiar daca el vorbe§te unui om, dar este ca §i
cum ar spune-o lui Dumnezeu, Care 1-a trimis.
134
Dumnezeu va gasi pentru cel in nevoi un alt binefacator;
dar cel care 1-a refuzat nu va fi scutit de raspundere.

CAPITOLUL 32
Despre uneltirile vrdjma§ului impotriva celor care
au pornit pe calea cea bund
Sa presupunem ca cineva a trecnt de prim ele dona
piedici, a dorit sa se slobozeasca din lanpirile pacatului
?i s-a apucat indata de lucru. Vrajma§ul nu il lasa nici
aici, ci i§i schimba doar tactica, iar nu dorin^a sa cea rea
§i nadejdea de a -1 poticni de vreo piatra de ispitire §i de
a-1 duce la pierzare. Sfin^ii Paring infap§eaza un astfel
de om ca fiind sub ptac din toate parfile: de sus gi de jos.
din dreanta si din stanea. dinainte §i dinapoi - de peste
tot zboara sage^i asupra l u i / Sagetile de sus sunt
gandurile de a face nevoin^e dunovnice^ti mai presus de
putere; sagetile de ios - gandurile de a mic§ora sau de a
lasa cu totul astfel de nevoinje prin cru^are de sine,
trandavie §i negrija; sagetile din dreapta - atunci cand
vrajma§ii, luand ca pricina unele lucrari §i fapte bune, il
arunca pe om in ispite §i in primejdii de cadere; sageple _
din stanga - atunci cand vrajma§ii ii pun inainte ispite
vadite §i indeamna la pacat; sagetile din fata - atunci
cand vrajma§ii il ispitesc §i il tulbura cu ganduri despre
ceea ce se va intampla; sagetile din spate - atunci cand ei
il ispitesc §i il tulbura cu amintirile despre lucruri §i
intamplari din trecut. §i toate aceste ganduri ispititoare
se lupta cu sufletul fie dinauntru, fie dinafara: dinauntru
- prin chipuri §i inchipuiri, naluciri intiparite ganditor in
cuget, sau prin rele insuflari sadite nemijlocit in inima,
inso^ite de indemnurile obi§nuite spre patima; dinafara -
prin impresiile simfurilor dinafara, care se revarsa
necontenit, dupa cum am spus mai sus. Drept ajutoare

135
vrajma§ii au obisnuintele noastre pacatoase dinainte,
precum §i firea noastra stricata prin cadere) Avand atatea
mijloace de a ne rani, vrajma§ul nu se descurajeaza
niciodata daca nu izbande§te de la inceput, ci neincetat
incearca fie o metoda, fie alta, pentru a -1 impiedica sau
a-1 abate din cale pe robul lui Hristos care incearca sa
scape de sub stapanirea sa.
Dupa ce un om s-a hotarat sa lase caile rele §i le-a
parasit cu adevarat, prima preocupare a vrajma?ului este
de a-si curati locul actiunii sale impotriva lui. astfel incat
sa nu intervina nimeni. El reu§e§te acest lucru atunci
cand ii insufla celui care pomegte pe calea cea buna sa
ac^ione.ze dupa capul lui. fara a cere sfat §i indrumare din
partea calauzitorilor catre viafa placuta lui Dumnezeu
care totdeauna sunt prezenfi in Biserica. Cel care urmeaza
calauzirea acestora §i supune judeca^ii povapiitorilor
(adica in parohii - preofilor de mir, iar in ob§ti -
duhovnicilor cu experienfa) toate lucrarile sale, atat cele
dinauntru. cat si cele dinafara. este de neatins pentn i
vraimas. Orice ar sugera ispititorul, privirea iscusita
indata vede incotro (inte§te acela §i ii atrage ucenicului
luarea aminte. Astfel sunt zadamicite toate uneltirile
vrajma§ului. Dar pe cel care se departeaza de calauzitorii
sai, pe acela el indata il amefe§te §i il abate din drum. El
sugereaza multe posibilitafi care nu par rele, iar ince-
patorul nepriceput le urmeaza §i cade in cursa, unde este
expus unor mari primejdii sau chiar piere de tot.
A doua preocupare a vrajma^ului este sa-1 lase pe
incenator nu numai fara calauzire. ci §i fara de ajutor.
Cel care s-a hotarat sa se descurce in viafa sa fara sfat §i
calauzire, degraba ajunge de unui singur la parerea ca nu
are nevoie de nici un aiutor din
Dar
vrajma§ul grabe§te aceasta concluzie prin faptul ca el se
136
ascunde §i nu il ataca pe incepator, c a re , sim jind n astfel
de libertate si usurinta. incepe sa-§i inchipuie ca aceasta
stare este rodul p r o p r iilo r o s te n e li si, prin urmare. se
spriiina pe ele. iar rugaciunile sale pentru ajutorul de sus
le rosteste ca printre dinti. doar pentru ca a§a este scris in
cartea de rugaciuni. Asadar aiutorul nu este cautat si nu
vine. §i in acest chip incepatorul ramane singur. doar cu
puterile sale proprii. iar vrajma^ul lesne ii hiruieste pe
unii ca acedia. Urmarile acestei a f l ^ ir i de sine sunt
diferitp-
Unii se arunca in nevointe peste masura. care nu
sunt dupa puterile lor §i nu se fac la vremea cuvenita.
Stamirea r.n tar ip a enereiei provocata de increderea in
sine le da la inceput puterea de a prelungi aceste nevoin-
|e pentru xt. vreme. JVlaLapoi puterile lor se sfar^esc $i ei
abia mai easesc inauntrul lor destula vigoare ca sa faca
cele mai mici osteneli $i adesea le parasesc $i pe acestea.
Aljii insa. aprinzandu-§i din ce in ce mai tare
energia cu voia lor proprie, ajung la atata infumurare.
incat li se pare ca totul le este cu putin^a. In aceasta stare
infierbantata ei fac pa?i care ii due la pierzare: se arunca
in puturi secate. sar de pe stancile unde se afla pe§terile
lor, renunta cu totul la mancare ?i altele asem enea-Toate
acestea le unelte§te vrajma§ul fara ca cei in§elafi sa le
observe.
Pentru altii urmarea amagirii de sine, prin care ei
i§i pun in seama lor reu§itele pe care le au, este faptul ca
isi aroga dreptul de a-si ingadui felurite slabiciuni $i
inlesniri. Exista o astfel de in§elare care face ca atunci
cand in viafa se introduce ceva nou, precum, de pilda,
nevoinfele in cazul celui ce se pocaie§te, atunci zilele i se
par omului luni, iar saptamanile ani. Din aceasta pricina,
celui care se ostene§te un pic sa traiasca dupa noua
randuiala a viepi, vrajma§ul ii strecoara cu u^urin^a in
137
 minte gandul ca: „Atat de mult m-am ostenit, atat de
mult am postit, atat de multe ori n-am dormit noaptea §i
a§a mai departe. Deci a§ putea sa ma odihnesc oleaca”.
„Odihne§te-te - ii insufla vrajma§ul - da-i odihna
trupului: pop sa te §i distrezi un pic”. §i de indata ce
incepatorul neexperimentat va incuviinta aceasta, vor
urma ingaduinte dupa ingaduinte. nana cand in cele din
urma se vor destrama toate randuielile viepi placute lui
Dumnezeu, §i el se va intoarce la viata ne care a lasat-o
§i va incepe din nou sa traiasca in negrija p trandavie.
depunand armele, dupa cum se spune.
(Astfel de ispite - sa te fere§ti de sfatul §i calauzirea
altora, sa-p atribui tie biruintele, sa te gande§ti la lucruri
peste masura §i la ingaduinte - vrajma§ul le unelte§te nu
numai la inceputul vietii celei bune, ci incearca sa le
sugereze §i pe intregul ei parcurs. De aceea poti sa vezi
• tu Tnsnti cat Tf.i este de necesar ca orice ai face sa faci cu
sfat, sa nu-ti atribui nicindata nir.i n reiiyta oricat de
mica, nici tie, nici puterilor §i ravnei tale, sa eviti orice
exces si ingaduinta. §i sa duci.jQ_-viata constanta^dan
energica si insufletita. intotdeauna conforma cu randuie­
lile a§ezate §i statomicite in vechime prin pilda sfmtilor
care au viepiit mai inainte, §i cu sfatul oamenilor iscusip
din zilele noastre^

CAPITOLUL 33
Cum abate vrajma$ul de la faptele bune
§i le strica pe acestea
Vicleniile vrajma§ului aratate mai sus strica toata
viata buna, insa impotriva celui care, respingandu-le,
merge neabatut pe calea cea buna, vrajma?ul ridica alte
viclenii $i pietre de poticnire. Aici el nu se mai inar-
meaza impotriva intregii vieti a omului, ci acponeaza din

138
cand in cand impotriva fiecarei fapte pe care bunul
cregtin o incepe gi o lucreaza dupa Dumnezeu.
De la deschiderea ochilor diminea{a dupa somn
pana la inchiderea lor din nou noaptea suntem Tnconju-
rati de lucrari care se succed neincetat unele dupa altele.
nelasand nici un moment liber, daca luam aminte la noi
inline gi nu suferim de lene gi trandavie. Astfel, fnu
numai ajintirea inimii in rugaciune catre Dumnezeu, nu
doar legaturile cuvenite cu al|ii in adevar gi dragoste, nu
numai straduinfele de a cumpani bine intre trup gi suflet
in nevoin^ele noastre, ci gi treburile de zi cu zi gi indato-
ririle ceta^enegti, toate trebuie indreptate spre dobandirea
mantuirii si savarsite cu atenjie marita. cu trezvie gi
osardie. Pe cei ce ravnesc a implini aceasta Dumnezeu ii
ajuta sa faca totul cum se cuvine, sprijinindu-i cu harul
Sau, cu paza ingerilor gi cu rugaciunile sfinjilor. Dar nici
vraima^ul nu doarme. In tot ceea ce facem el se cazne§te
sa tulbure cumva desfa§urarea lucrarilor noastre §i sa ne
indrepteze sau sa ne abata spre lucruri inutile in locul
celor de trebuin^a. Pentru aceasta el fie se grabegte sa
impiedice insusi inceputul lor: fie, cand ele sunt ince-
pute, incearca sa intrerupa desfasnrarea lor; f ie 3 daca in
aceasta nu are succes, se straduieste sa faca implinirea si
savargirea lor cu totul nefolositoare; iar daca gi in aceasta
este ruginat, uneltegte sa le faca (ara de valoare inaintea
lui Dumnezeu. trezind slava desarta si parerea de sine.)
Sfantul loan Scararul vorbegte astfel despre
aceasta: \ J n toate lucrarile prin care ne straduim sa
placem lui Dumnezeu, diavolii sana trei groni Intai se
lupta sa impiedice fapta noastra buna. Al doilea, cand
sunt birui^i in aceasta prima incercare, se straduiesc ca
ceea ce facem sa nu fie dupa voia lui Dumnezeu. Iar
daca nu izbandesc nici cu acest plan, atunci, apropiindu-se
in chip linigtit de sufletul nostru, ne fericesc ca pe unii
139
care vie(uim bineplacand lui Dumnezeu intru toate.
Primei ispite i se opune jav n a arzatoare. si pomenirea
mortii; celei de-a doua - ascultarea §i umilinta; iar celei
de-a treia - permanenta defaimare__de sine. Aceasta
osteneala este inaintea noastra, pana ce va intra in
locasul cel sfant al nostru focul lui Dumnezeu (cf. Ps.
72, 16-17). Atunci nu vor mai fi in noi atacuri ale
obiceiurilor rele, caci Dumnezeul nostru este foe mistu-
itor (Evr. 12, 29), care mistuie orice ridicare §i mi§care a
poftei, orice obicei rau, orice impietrire §i intunecare
dinauntru §i dinafara, vazuta §i gandita”^
Nici un condei nu poate descrie tot ceea ce se
intampla in astfel de cazuri. Tu ia aminte la tine, avand
in minte un singur lucru - sa fii bineplacut numai lui
Dumnezeu intru toate, atat in cele mari. cat §i in cele
mici, si viata insasi te va inva(a sa vezi limpede §i sa

trei exemple de tulburari pe care vrajma§ul le ridica in

sufletul nostru, pentru a ne strica lucrarile, atunci cand
acestea trebuie sa dureze o an