R.

N 6V R 2U T
R
O
ED1J1A ^
sfAntului I I
TEOFAN
zAvorAtul
L
RAZBOIUL NEVAZUT

EDITIA s f An t u l u i t e o f a n z A v o r A t u l

C arte tip a rita cu b in ec u v an tare a

IPS T E O F A N

M itro p o litu l M o ld o v ei §i B u c o v in e i

EDITURA M ANASTIREA SIHASTRIA

2013
Lectori: Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru
Pr. Lect. Dr. Mihai Vizitiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Najionale a Romaniei

TEOFAN ZAVORATUL, sfant
Razboiul nevazut / Sfantul Teofan Zavoratul. -
Vanatori-Neam|: Manastirea Sihastria, 2013
ISBN 978-606-8217-17-8

28
 PREFATA

Avand ca sursa de inspirafie traducerea manuscrisa

a unei lucrari apusene pe care a indreptat-o, a impodobit-o
cu inva^atura Sfinplor Paring §i a extins-o pana la a o
dubla ca intindere, Sfantul Nicodim Aghioritul a alcatuit
o carte devenita clasica pentru literatura ascetica a
Ortodoxiei: Razboiul nevazut. Aceasta a cunoscut nume-
roase edifii, raspandindu-se mai apoi in toata lumea
ortodoxa §i bucurandu-se de o mare popularitate. Ea a
fost foarte apreciata de mari traitori ai viefii de nevoin^a,
care s-au folosit de cuvintele ei. §tim, de pilda, ca
Sfantul Nectarie de la Eghina o prepiia foarte mult, dupa
cum citim in biografia sa1. De asemenea, Cuviosul Paisie
Aghioritul o recomanda, alaturi de alte scrieri duhovni-
ce§ti, atat celor incepatori in cele ale nevoin^ei, cat §i
celor mai avansa^i, ca o carte care „ajuta foarte mult” §i
este „absolut necesara”2.
La cateva decenii dupa apari^ia Razboiului nevazut,
parin^ii ru§i nevoitori din Sfantul Munte au dorit sa aiba
aceasta carte in limba lor §i i-au propus Sfantului Teofan

1 Sotos Hondropulos, Sfantul Nectarie. Sfantul secolului nostru,

Editura Bunavestire, Bacau, 2001, p. 102
2 Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole. Cale catre cer, Editura
Evanghelismos, Bucurejti, 2002, p. 37, 67.

5
Zavoratul, colaboratorul lor apropiat, sa o traduca.
Sfantul Teofan, autorul §i editorul a numeroase carp
duhovnice§ti §i in acela§i timp traducatorul Filocaliei §i a
numeroase scrieri patristice in limba rusa, precum §i un
iscusit lucrator al rugaciunii, a primit cu bucurie aceasta
ascultare. El insa nu s-a marginit numai la a o traduce, ci
a supus-o unui atent proces de transformare §i rescriere,
menit sa o faca mai accesibila cititorului de rand §i mai
fidela duhului ortodox. intr-o scrisoare trimisa unui
prieten in timp ce lucra la Razboiul nevazut, Sfantul
Teofan scria: „Eu nu o traduc, ci o redau liber cu
cuvintele m ele... adaugand, eliminand §i modificand faja
de original”3. Dupa ce a terminat munca de editare, el
scria: „Este foarte retu§ata, incat nici starepil Nicodim
insu§i nu ar mai recunoa§te-o. Am vrut sa spun totul mai
pe in{eles...”4. A§adar, Sfantul Teofan Zavoratul s-a
aratat mai riguros in prelucrarea carpi. Modificarea cea
mai importanta pe care a adus-o a fost inlocuirea capito-
lelor despre rugaciune, care conpneau medita^ii de
inspirape apuseana, cu alte capitole scrise de el insu§i, pe
baza bogatei sale experience, in care expunea inva^atura
ortodoxa despre rugaciunea inimii.
La sfar§itul muncii sale, Sfantul Teofan s-a aratat
mulpamit. El scria: „Va fi o carticica foarte folositoare”5.
Practic, el alcatuise o varianta mai u§or de in{eles pentru
omul de rand, imbogapta cu propriile sale cuno§tinCe,
curaCita de posibile pietre de poticnire §i capabila sa il
calauzeasca pe cititor spre dobandirea rugaciunii
neincetate.

3 Sobranie pisem sviatitelja Feofana, Moscova, 1898, scrisoarea

1448.
4 Idem, scrisoarea 442.
5 Idem, scrisoarea 1173.

6
 in aceasta varianta el o recomanda cu toata caldura
ucenicilor sai. Spicuim mai jos cateva pasaje din scriso-
rile sale6, in care indemna la citirea carpi pe care o
editase:
- „Va trimit Razboiul nevazut. De§i acest titlu suna
a monahism, insa vep gasi aici aproape totul redat in a§a
fel meat nimeni nu trebuie sa treaca cu vederea aceste
sfaturi. Va doresc sa va intarip in duhul Sfantului Munte
Athos, care este prezent in aceasta carte” (Scrisoarea
286).
- „ 0 indrumare completa despre rugaciune in
general §i despre rugaciunea lui Iisus vep gasi in cartea
Razboiul nevazut. Acolo sa §i citip” (Scrisoarea 188).
- „Rugaciunea lui Iisus se afla in randul mijloa-
celor care due la reu§ita in deprinderea de a umbla
inaintea lui Dumnezeu. Tot ceea ce este nevoie sa §ti(i
despre savar§irea acestei rugaciuni se afla in cartea
despre razboiul nevazut. Citifi acolo” (Scrisoarea 895).
- „Nu este rau sa citip §i acele capitole din cartea
despre razboiul duhovnicesc care vorbesc despre ruga­
ciune. §i aceasta va fi foarte de ajuns” (Scrisoarea 902).
- „Despre rugaciune citip mai adesea capitolele din
Razboiul nevazut” (Scrisoarea 557).
- „Ap primit cartea Razboiul nevazut? Daca nu,
spunep §i v-o trimit. Acolo, incepand cu capitolul 47 din
prima parte este prezentata invajatura despre rugaciune,
foarte amanunpt” (Scrisoarea 950).
- „Avep cartea Razboiul nevazut? Acolo este
prezentata in amanunpme lucrarea rugaciunii. Va rog sa
citip §i sa aprofundap” (Scrisoarea 896).

6 Citatele sunt traduse din edijia mentionata mai sus: Sobranie

pisem sviatitelja Feofana, Moscova, 1898.

7
 - „Doar avep cartea Razboiul nevazut! Cautafi
acolo capitolele despre rugaciune, incepand cu capitolul
46, §i citip, dar nu o data sau de doua ori. Acolo este
aratat tot ce este de trebuinfa. Daca vep urma cele spuse,
rugaciunea dumneavoastra se va indrepta, iar dupa
aceasta §i toate celelalte” (Scrisoarea 958).
- „In cartea despre razboiul nevazut este expus
totul amanunpt despre rugaciune, va rog sa punep semn
acolo §i sa cercetap adesea cele scrise” (Scrisoarea 956).
- „Pentru inabu§irea parerii de sine, citip in
Razboiul nevazut. Acolo se spune despre aceasta pe larg”
(Scrisoarea 606).
- „Sinele dumneavoastra este stapanit de prepiire
de sine, parere de sine §i trambifare de sine. Avep grija.
Trebuie sa le gonip, altfel harul va pleca §i tot pacatul i§i
va inalfa capul §i vai! Rugap-va lui Dumnezeu sa sme-
reasca sinele dumneavoastra. Citip in cartea Razboiul
nevazut, capitolul 3 4 ...” (Scrisoarea 966).
- „Daca la dumneavoastra se afla carticica
Razboiul nevazut, acolo, in prima parte, in capitolul 34
vep gasi o explicape la faptul ca orice am face, nu avem
pentru ce sa ne laudam ... Daca va vep insu§i acest punct
de vedere, atunci de fiecare data cand doamna mandrie
va va vizita, dumneavoastra, aducandu-va aminte de
aceasta explicape, o vep lovi in cap ca §i cu o maciuca §i
ea i§i va lua talpa§ifa” (Scrisoarea 976).
- „Ceea ce scrie in cartea aceasta nu este numai
pentru monahi, ci este valabil pentru top cei ce vor sa-§i
curafeasca inima, avand in vedere nu starea exterioara, ci
sufletul” (Scrisoarea 957).
Sfantul Teofan trimitea cartea editata de el chiar §i
unui lucrator experimentat al rugaciunii ca stareful
Agapie cel orb de la Valaam, scriindu-i acestuia: „Va

8
trimit carticica Razboiul nevazut. Doresc ca in aceasta
carticica sa gasip tot ce va trebuie”7.
Drept urmare, aceasta varianta a Razboiului nevazut,
realizata de Sfantul Teofan, se va bucura de mare succes
in spapul de limba rusa. Extrase din ea sunt folosite pe
larg in vestitul Sbornic alcatuit de egumenul Hariton al
Valaamului, care citeaza Razboiul nevazut ca lucrare a
Sfantului Teofan Zavoratul8. Mai mult, pe ultima pagina
a Sbornicului, in loc de concluzie, cititorul este indrumat
spre scrierile Sfantului Teofan pentru a deprinde de
acolo me§te§ugul luptei duhovnice§ti: „Acum nu este
timpul sa va arat regulile luptei. Dumneavoastra le vep
gasi in carple Episcopului Teofan: Calea spre mantuire,
Razboiul nevazut §i altele...”9. De asemenea, Razboiul
nevazut este recomandat cu caldura §i de starepi de la
Optina10 §i de lucratorul §i dascalul iscusit al rugaciunii
care a fost arhiepiscopul Antonie de G dansk §i
Mihailovsk, in cartea sa Calea rugaciunii launtrice
(Manualul isihiei)11.
Edipa Sfantului Teofan Zavoratul va fi §i varianta
in care Razboiul nevazut va cunoa§te o larga notorietate
intemaponala, fiind tradus in engleza in anul 1952. Sub
aceasta forma Parintele Serafim Rose il considera ca
facand parte, impreuna cu Pelerinul rus §i Viefile
sfinfilor, din ABC-ul viepi duhovnice§ti indispensabil

7 Sbornicul, Editura Reintregirea, 2000, vol. II, p. 441.

8 Idem, vol. I, p. 271, 274; vol. II, p. 36, 54.
9 Idem, vol. II, p. 491.
10 Dnevnik poslushnika Nikolaia Beliaeva, M anastirea Optina,
2010, p. 276.
11 Arhiep. Antonie de G dan sk §i Mihailovsk, Calea rugaciunii
launtrice. Manualul isihiei, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 103;
Fericitul Episcop Antonie Marturisitorul, Calea lucrarii launtrice,
Schitul romanesc Prodromu, Sfantul Munte Athos, 2002 , p. 87.

9
oricarui erectin'2. El avertiza pe ucenicii sai despre
pericolul de a trece direct la carple academiei
duhovnice§ti - Filocalia §i alte carp mistice sau cu
in(eles adanc - fara a trece mai intai prin §coala
Razboiului nevazut13, care ofera nopunile de baza ale
luptei cre§tine§ti impotriva patimilor. Astfel, el ii scria
unui ucenic: „Incepe sa studiezi cu seriozitate ABC-ul
cre§tinatapi ortodoxe. Ai citit Razboiul nevazut in
ultimul timp? - este un bun punct de plecare.. ,” 14.
Oferim a§adar in continuare cititorilor romani
traducerea din limba rusa a variantei Sfantului Teofan a
Razboiului nevazut, dorind sa le fie de folos in lupta
impotriva patimilor §i spre mantuire.
La alcatuirea ei a fost folosita §i edipa din 1826 a
Razboiului nevazut a Sfantului Nicodim Aghioritul,
prima aparuta in limba romana, imprumutand de acolo,
atunci cand a fost oportun, unele exprimari §i solupi de
traducere.
Intrucat aceasta edipe este destinata folosului
duhovnicesc, iar nu studiului critic, am exclus din cadrul
ei orice nota de subsol, respectand oppunea Sfantului
Teofan Zavoratul, care a inclus in text sau a eliminat
multele note ale Sfantului Nicodim Aghioritul. Prin
aceasta am incercat sa nu distragem atenpa de la textul
propriu-zis, inlesnind concentrarea cititorului asupra
mesajului carpi.

Editura

12 Ne vorbeqte parintele Serafim Rose. Scrisori, Ed. Bunavestire,

Galap, 2003, p 23, 72.
13 Idem, p. 106.
14 Ieromonahul Damaschin (Christensen), Viala f lucrarile
Parintelui Serafim Rose, Ed. Sophia, Bucurejti, 2005, p. 847.

10
 CUV ANT iNAINTE LA EDIJIA
SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL

In pagina de titlu a originalului acestei carp se

arata ca ea a fost alcatuita de altcineva, un barbat
m^elept, iar starejul Nicodim doar a revazut-o, a
indreptat-o, a completat-o §i a imbogapt-o cu insemnari
§i citate de la Sfinpi Parinp. De aceea ea li aparpne
stare^ului Nicodim mai mult in duh, decat in litera. La
traducerea acestei carfi s-a considerat ca este mai bine ca
insemnarile de folos §i marturiile Sfinplor Parinp sa fie
adaugate in text §i din acest motiv §i din altele a fost
uneori nevoie sa fie schimbate cuvintele carpi pentru a
inlesni curgerea textului. De aceea cartea de fa{a nu
trebuie considerata atat o traducere, cat o redare libera.

11
 CUV ANT iNAINTE LA EDIJIA
SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL

Aceasta carticica folositoare de suflet cu dreptate

poarta numele ei: Razboiul nevazut. Precum multe din
sfintele §i de Dumnezeu insuflatele carp ale Vechiului §i
Noului Testament §i-au primit numele de la inse§i
lucrurile despre care ele inva(a (de pilda, cartea Facerea
este numita astfel pentru ca veste§te despre crearea §i
zidirea a toata fiin|a din nefnnpi; Ie§irea - pentru ca
descrie ie§irea fiilor lui Israel din Egipt; Leviticul -
deoarece confine randuiala lucrarilor sfin(ite ale
seminpei leviplor; Carple Imparaplor - pentru ca
istorisesc despre via(a §i faptele impara(ilor; Evanghelia
- pentru ca bineveste§te bucurie mare, ca S-a nascut
Mantuitorul lumii, Hristos Domnul (cf. Lc. 2, 10, 11) §i
arata tuturor calea adevarata spre mantuire §i mo§tenirea
vie(ii pururea fericite), cine nu va recunoa§te ca §i
aceasta carte, judecand dupa con(inutul §i subiectul cu
care ea se ocupa, nu a fost potrivit numita Razboiul
nevazut?
Caci ea invaja nu despre un oarecare razboi simpt
§i vazut, ci despre razboiul gandit §i nevazut, pe care
fiecare cre§tin il incepe din clipa Botezului, cand se
fagaduie§te inaintea lui Dumnezeu sa lupte pentru El
pana la moarte (despre acest razboi nevazut a fost scris

12
alegoric in cartea Numerii 21, 14: Pentru aceea se spune
in cartea razboaielor Domnului). Ea invaja nu despre
vrajma§i aratap §i trupe§ti, ci despre vrajma§i fara de
trup §i nearatap, care sunt feluritele patimi §i dorin|e ale
trupului §i demonii rai §i uratori de oameni, care nu
inceteaza nici ziua, nici noaptea, sa lupte impotriva
noastra, precum a zis fericitul Pavel: Caci nu ne este
noua lupta impotriva trupului §i a sangelui, ci impotriva
incepatoriilor §i a domniilor, §i a stapanitorilor
intunericului veacului acestuia, impotriva duhurilor
rautafii intru cele cere§ti (Ef. 6, 12).
Cartea invaja ca osta§ii care se lupta in acest razboi
nevazut sunt top cre§tinii; conducatorul lor este Domnul
nostru Iisus Hristos, inconjurat §i insopt de mai-marii
peste mii §i peste sute, adica de toate cinurile ingere§ti §i
ale sfinplor; arena de lupta, campul de batalie, locul
unde are loc lupta insa§i, este propria noastra inima §i tot
omul launtric; timpul luptei este intreaga noastra viapL
Dar care sunt armele cu care se inarmeaza osta§ii
acestui razboi nevazut? Asculta. Drept coif au neincre-
derea desavarptaf in sine §i desavar§ita nenadajduire in
sine; pavaza §i zale - credin^a neinfricata in Dumnezeu
§i nadejdea tare in El; armura §i plato§a - inva^atura
despre Patimile Domnului; brau - departarea de patimile
trupe§ti; incapari - smerenia §i permanenta recunoa§tere
§i simpre a neputin^ei lor; pinteni - rabdarea in ispite §i
izgonirea trandaviei; sabie, pe care ei o poarta neincetat
intr-o mana - rugaciunea, atat cea graita, cat §i cea
gandita, a inimii; iar sulpa cu trei muchii, pe care o pn in
cealalta mana - hotararea putemica de a nu se invoi cu
patima care ii lupta pe ei, de a o izgoni de la ei cu manie
§i de a o uri pe ea din toata inima; solda §i hrana, cu care
se intaresc impotriva vrajmaplor - deasa imparta§ire cu
dumnezeie§tile Taine, atat cea tainica prin Jertfa cea de
13
taina, cat §i cea ganditoare; vazduh luminos §i fara de
nor, prin care pot vedea de departe pe vrajma§i -
permanenta exersare a minpi pentru a cunoa§te ce este
drept inaintea lui Dumnezeu §i necontenita deprindere a
voinfei pentru a dori numai ce este bineplacut lui
Dumnezeu, pacea §i lini§tea inimii.
Aici, in acest Razboi nevazut (adica in carte), sau,
mai bine zis, in acest razboi al Domnului, osta§ii lui
Hristos se inva(a feluritele in§elaciuni, uneltirile de
multe feluri, viclesugurile cele cu anevoie de injeles §i
§ireteniile osta§e§ti, pe care le intrebuin(eaza impotriva
lor razboinicii cei de gand, prin simpiri, prin naluciri,
prin lipsirea fricii de Dumnezeu, §i, mai ales, prin cele
patru ispitiri, pe care le aduc ei in inima in vremea
morpi, adica ispitirile necredinjei, deznadejdii, slavei
de§arte §i aratarea lor in chip de ingeri de lumina. Drept
urmare, inva^andu-se sa recunoasca toate acestea, ei
singuri vor §ti mai apoi cum sa rastoame astfel de
uneltiri ale vrajma§ilor §i sa li se impotriveasca, §i vor
cunoa§te cu ce tactica §i cu ce randuiala de lupta se cade
a lupta in anumite situapi §i cu cata barbape sa intre in
lupta. §i, ca sa zic pe scurt, orice om, care i§i iube§te
mantuirea sa, se invaja din cartea aceasta cum sa
biruiasca nevazupi vrajma§i, pentru a ca§tiga comoara
adevaratelor §i dumnezeie§tilor virtup §i sa dobandeasca
pentru aceasta cununa neve§tejita p zalog ve§nic, care
este unirea cu Dumnezeu atat in veacul de acum, cat §i in
cel viitor.
Primip, a§adar, aceasta carte, o, iubitorilor de
Hristos cititori, cu bucurie §i cu dragoste §i, invajandu-va
dintr-insa me§te§ugul nevazutului razboi, sarguip-va nu
numai a§a simplu a duce razboi, ci a lupta §i dupa lege §i
precum se cuvine, ca sa va incununap. Fiindca, dupa
Apostol, de§i se va lupta cineva, nu se incununeaza, de
14
nu se va lupta dupa lege (II Tim. 2, 5). Intrarmap-va cu
armele despre care aceasta carte va inva(a pe voi, ca sa
lovip de moarte cu dansele pe vrajma§ii vo§tri gandip §i
nevazup, care sunt patimile cele stricatoare de suflet §i
incepatorii §i a(a(atorii lor - demonii. Imbracafi-va cu
toata intrarmarea lui Dumnezeu, ca sa putefi sta
impotriva me$te§ugirilor diavolului (Ef. 6, 11). Aducep-
va aminte cum v-ap fagaduit la Sfantul Botez ca va vep
lepada de satana §i de toate lucrurile lui, de toata slujirea
lui §i de toata mandria lui, adica de iubirea de placed, de
iubirea de slava, de iubirea de arginp §i de celelalte
patimi. De aceea, sa va §i nevoip cat putep, ca sa-1
intoarcep inapoi, sa-1 rupnap §i sa-1 biruip cu totul
desavanpt.
Dar ce fel de rasplatiri §i cinstiri vep primi pentru o
astfel de biruinja a voastra? Foarte multe §i mari. Sa le
auzip chiar din gura Domnului, Care vi le fagaduie§te in
sfanta Apocalipsa: celui ce va birui voi da lui sa
manance din pomul viefii, care este in mijlocul Raiului
lui Dumnezeu (2, 7); cel ce biruie§te nu va j i vatamat de
moartea cea de~a doua (2, 11); celui ce biruie§te voi da
lui sa manance din mana cea ascunsa (2, 17); celui ce
biruie§te §i celui ce paze§te pana in sfarpt faptele mele,
voi da lui stapanire peste neamuri (2, 26), §i voi da lui
steaua cea de dimineafa (2, 28); cel ce biruie§te, acesta
se va imbraca in haine albe; §i nu voi §terge numele lui
din cartea viefii, §i voi mdrturisi numele lui inaintea
Parintelui meu §i inaintea ingerilor Lui (3, 5); cel ce
biruie§te il voi face pe el stalp in biserica Dumnezeului
Meu (3, 12); celui ce biruie§te, voi da lui sa §ada cu
Mine pe Scaunul Meu (3, 21); cel ce va birui va mo§teni
toate; §i Eu vo ifi lui Dumnezeu, §i el va f i Mie flu (21, 7).
Vedep ce vrednicii! Vedep ce rasplatiri! Vedep
aceasta cununa neve§tejita de opt ori impletita §i cu
15
multe flori, sau, mai degraba, aceste cununi care se
impletesc pentru voi, fraplor, daca vep birui pe diavol!
Deci, pentru aceasta sarguip-va acum, pentru aceasta
nevoip-va §i infranap-va de la toate, ca nimeni sa nu va
rapeasca cununa voastra (Apoc. 3, 11). Caci este intr-
adevar mare ru§ine ca cei ce se nevoiesc in arene la
nevoin(e trupe^ti §i dinafara, sa se abpna de cinci ori mai
mult de la toate, pentru a lua o cununa stricacioasa de
maslin salbatic, sau dintr-o ramura de palmier, de finic,
de laur, de mirt sau de vreo alta planta asemanatoare, iar
voi, care avep a lua o astfel de nestricacioasa cununa, sa
petrecep viaja voastra in lenevire §i nebagare de seama.
Oare nu va treze§te din acest vis macar cuvantul
Sfantului Apostol Pavel, care zice: Au nu $tifi ca cei ce
alearga in arena, tofi adica alearga, dar unui ia
premiul? A§a sa alergafi, ca sd-l luafi. §i oricine se
lupta se infraneaza de la toate. §i aceia, ca sa ia cununa
stricacioasa; iar noi, nestricacioasa (I Cor. 9, 24-25).
Dar daca, insuflepndu-va de ravna, va vep
invrednici de asemenea biruin{e §i cununi stralucite,
atunci sa nu uitap, ffapi mei, sa va rugap catre Domnul
pentru iertarea pacatelor celui ce v-a fost ajutator la
ca§tigarea unui asemenea bine prin mijlocirea acestei
carp. Iar, mai inainte de toate, nu uitap sa va ridicap
ochii la Cer §i sa dap mulpimire §i slava intaiului Izvor
§i Savar§itor al acestei biruin^e a voastre, lui Dumnezeu
§i Arhistrategului Domnului nostru Iisus Hristos, zicand
fiecare dintre voi spusa lui Zorobabel: De la Tine este
biruinfa, $i de la Tine este infelepciunea, §i a Ta este
slava, §i eu robul Tau sunt (III Ezd. 4, 59), §i cea a
prorocului David: Tie, Doamne, mdrirea §i puterea §i
lauda §i biruinfa p taria (I Par. 29, 11), acum §i pururea
§i in vecii vecilor. Amin.

16
 PARTEA INTAl

CAPITOLUL 1
In ce consta desavar§irea cre^tina? Pentru dobandirea
ei este nevoie de lupta. Patru lucruri de neaparata
trebuinfa pentru victoria in aceasta lupta
Noi to(i dorim in chip firesc §i avem porunca sa
fim desavar§i|i. Domnul porunce§te: Fiji dar voi
desdvdr§i}i, precum §i Tatal vostru Cel din ceruri
desavar§it este (Mat. 5, 48); Sfantul Apostol Pavel
indeamna: Cu rautatea fifi prunci, iar cu mintea fifi
desavar§i(i (I Cor. 14, 20); in alta parte la el citim: ca sa
stafi desavar$ifi §i plinifi (Col. 4, 12) §i iara§i: spre
desavar§ire sa ne aducem (Evr. 6, 1).
Aceasta porunca era propovaduita §i in Legea
Veche. Astfel, Dumnezeu glasuia catre Israel in
Deuteronom: Desavar§it sa fii inaintea Domnului
Dumnezeului tau (Deut. 18, 13). §i Sfantul David acela§i
lucru il porunce§te fiului sau, Solomon: §i acum,
Solomone fiule, cunoa§te pe Dumnezeul parinfilor tai §i
sluje§te Lui cu inima desavargita §i cu suflet voitor (I
Par. 28, 9). Dupa toate acestea nu se poate sa nu vedem
ca Dumnezeu cere de la cre§tini plinatatea desavar§irii,
adica cere ca noi sa fim desavar§i|i in toate virtu(ile.
Dar, daca tu, o, iubite intru Hristos cititorule al
meu, dore§ti sa ajungi la o astfel de inal|ime, intai (i se

17
 cuvine sa cunopi in ce consta (jesavarsirea crestinil Caci
daca nu vei cunoape aceasta, vei fi in pericol sa te abap
de la adevarata cale p , gandindu-te ca mergi spre
desavarpre, sa te indrepp in cu totul alta parte.
ip spun de-a dreptul: Cea mai mare si mai desa-
• varsita lucrare ne care o noate dori si dobandi omul este
apropierea de Dumnezeu p ramanerea in unire cu El.
^Dar nu pupni sunt cei care zic ca desavarprea viepi
crepine consta in postiri, in privegheri, in metanii, in
culcari pe pamantul gol p in alte asemenea aspre chinuiri
ale trupului. Alpi zic ca ea consta in rostirea a multe
rugaciuni acasa p in participarea la slujbe lungi in
biserica. §i sunt p dintre aceia care socotesc ca desa­
varprea noastra consta cu totul in rugaciunea minpi, in
insingurare, in pustnicie p in tacere. Insa cea mai mare
parte limiteaza desavarprea la implinirea exacta a tuturor
pravilelor privitoare la lucrarea de nevoinpt, neabatandu-
se nici in excese p nici in lipsuri, ci pnand aurita cale de
mijloc. Totup toate aceste faptfi bnnp singnrp nil
constituie desavarprea rrestina pe rare n nrmarim ei
sunt doar miiloace si unelte pentru a n dnhandi)
Iar ca ele sunt mijloace p unelte eficace pentru
dobandirea desavarprii nu este nici o indoiala. Caci
vedem pe foarte mulp barbap plini de virtute care le
intrebuin^eaza cum se cuvine, cu scopul de a dobandi
prin aceasta intarire p putere impotriva pacato§eniei p
rautapi lor, pentru a capiga de la ele barbapa de a se
impotrivi ispitelor p amagirilor din partea celor trei
vrajma^ L rie ohpe ai nopri - adica trupul, lumea p
diavolul pentru a se inarma in ele p prin ele cu acele
ajutoare duhovnicepi care sunt atat de trebuincioase
tuturor robilor lui Dumnezeu p mai ales noiloi
incepatori. Ei postesc pentru a-p supune trupul lot
neascultator; privegheaza ca sa-p ascuta vederea

JLo*. Am*.* *2e ^ ai JS ok AMijbactic .

ochiului minpi lor; dorm pe pamantul gol ca sa nu se
mole§easca cu somnul; i§i infraneaza limba cu tacerea §i
se insingureaza ca sa scape §i de cea mai mica pricina de
a face ceva care sa fie neplacut lui Dumnezeu; spun
rugaciuni, stau cu luare aminte la slujbele biserice§ti §i
savar§esc §i alte fapte de evlavie, pentru ca atenpa lor sa
nu se departeze de la lucrurile cere§ti; citesc despre via|a
§i patimile Domnului nostru nu pentru altceva, decat
pentru a-§i cunoa§te mai bine propria lor rautate §i
milostiva bunatate a lui Dumnezeu, pentru a se inva|a §i
a dori sa urmeze Domnului nostru Iisus Hristos cu
lepadare de sine §i cu crucea pe umerii lor, §i pentru a
infierbanta din ce in ce mai mult in ei dragostea catre
Dumnezeu §i neiubirea de sine.
Pe de alta parte insa, aceleasi fapte bune amintite
pot sa pricinuiasca mai multa vatamare decat nelucrarea
lor, acelora care isi asaza pe ele toata temelia vie^ii ^i a
nadeidii lor. Aceasta se intampla nu din vina faptelor in
sine, caci ele sunt toate cucemice §i sfinte, ci din vina
acelora care nu le folosesc dupa cum se cuvine, atunci .
cand ei, luand aminte numai la savarsirea lor dinafara. isi ^ j [U
lasa inima sa alerge la voile lor proprii si la cele ale CaM^ .fy t,l
diavolului, care, vazandu-i pe dansii ca s-au abatut de la * Cxft
calea cea dreapta. nu numai ca nu ii impiedica sa
nevoiasca cu bucurie la nevointele acestea trunesti. ci
lasa si mai mult sa le sporeasca si sa le inmulteasca.
dupa gandul lor cel desert. Simtind apoi unele migcari si
mangaieri ale duhului. acesti nevoitori incep sa cugete
despre sine ra s-au inaltat deia Dana la cetele
arhanghelilor ?i cum ca simt intru sine prezenta lui
Dumnezeu Insusi. Alteori. adancindu-se in contemplarea
unor lucruri abstracte si nepamantesti. isi inchipuie
desnre sine ca ar-fi iesit cu totul_din lumea aceasta si ar fi
fost rapip pana_ln_al treilea cer.
19
 Dar cat de gresit lucreaza unii ca acestia p cat sunt
de departe de adevarata desavarsire. poate sa injeleapa
oricine din viata si naravurile lor. Caci ei de obicei
voiesc sa fie cinstiti mai mult decat ceilalp in orice
>imprejurare, vor sa traiasca dupa voia proprie p sunt
totdeauna incapatanafi in hotararile lor; sunt orbi in toate
cd.g-C ^Jijm vesu^ne^d.jiaoujit fQart^ageri si sarguitori
in a examina iaptele si cuvintele celnrlalji Daca cineva
incepe sa se bucure in fa\a altora de cinstea pe care ei
socotesc ca o au, ei nu pot sa sufere aceasta p pe fa{a i se
impotrivesc; iar daca cineva ii va impi?dir.a pe &i dp la.
ocupatiile lor evlavioase si de la lucrarile lor de nevo-
infa, indeosebi de fa|a cu alpi - fereasca Dumnezeu!
indata se tulbura. indata fierh de manie, si se fac cu totul
alpi fa^a de cum erau inainte.
Iar daca Dumnezeu. vrand sa-i aduca pe ei la
cunostinta de sine gi sa-i indrepteze pe adevarata cale a
desavar§irii, le trimite necazuri si bob sau ingaduie sa fie
supu§i prigoanelor - prin care El obi§nuie§te sa incerce
care sunt robii Lui cei curap §i adevarap .a tn n r.i .&e.
descopera ce se ascundea in inimile lor p cat de adanc
erau stricate de mandrie. Caci orice intristare li s-ar
intampla, ei nu vor sa-si supuna grumaiii lor sub iugul
voii lui Dumnezeu .p sa se impace cu judecaple Sale cele
drepte si ascunse. Ei nu doresc sa urmeze pildei Fiului
Sau, a Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit §i
a patimit pentru noi, §i nu vor sa se smereasca mai prejos
decat toate zidirile §i sa-i socoteasca pe prigonitorii lor
ca pe ni§te prieteni iubip, unelte ale dumnezeie§tii
bunatati fa^a de ei p ajutatori ai mantuirii lor.
Pentru aceea aratat este ca se afla in mare
primejdie. Caci avand ochiul lor cel dinauntru. adica
mintea lor, intunecat. cu acela se vad si pe sine p se vad
gresit. Cugetand la fa pi ele. lor de evlavie din afara ca ar
fi bune. eandesc ca au aiuns deia la desavarsire si.
mandrindu-se pentru aceasta, incep sa-i osandeasca pe
ceilal^i- Dupa aceasta nu mai este cu putinja ca cineva
dintre oameni sa-i intoarca pe unii ca ace§tia, decat
numai lucrarea anume a lui Dumnezeu. Caci mai lesne
seschim ba spre bine cel aratat pacatos decat cel ascuns
y ampprit m aroperamantul faptelor bune facute la
aratam.
Acum, dar, dupa ce ai cunoscut limpede §i lamurit
ca viata duhovniceasca si desavarsirea nu constau doar
din aceste fapte bune vazute, despre care am zis, sa §tii §i
aceasta ca ele nu constau in nimic altceva decat in
apronierea de Dumnezeu si in unirea cu El. dupa cum am
spus la inceput. Legat de acestea se afla marturisirea din
inima a bunatatii si maretiei lui Dumnezeu si constiinta
propriei noastre nimicnicii si a inclinatiei noastre spre tot
raul: dragostea catre Dumnezeu si neiubirea de sine: #
supunerea nu numai fa{a de Dumnezeu. ci ?i fa{a de toate
zidirile pentru dragostea lui Dumnezeu; lepadarea de
toata voia noastra proprie $i desavargita ascultare de voia
dnmnezeiasc?C y, in plus, dorirea tuturor acestora
savarsirea lor din inima curatA. spre slava lui Dumnezeu
(vezi I Cor. 10, 31), numai pentru a fi bineplacuti Lui si
pentru ca aga .voiegte. El Insusi §i a§a ni se cade sa-L
iubim §i sa-I slujim.
lata legea dragostei cea scrisa de degetul lui
Dumnezeu Insu§i in inimile robilor Sai celor credincio§i!
lata lepadarea de sine pe care o cere Dumnezeu de la
noi! lata jugul cel binecuvantat al lui Iisus §i povara Lui
cea u§oara! lata supunerea la voia cea dumnezeiasca pe
care o cere de la noi Izbavitorul §i inva^atorul nostru prin
pilda §i glasul Sau! Caci oare nu ne-a poruncit Stapanul
§i Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, sa zicem in
rugaciunea catre Tatal ceresc: Tatal nostru... Faca-se
21
voia Ta, precum in cer, a§a §i pe pamdnt (Mat. 6, 9-10)?
§i El Insu§i, intrand in nevoinja patimirii, oare nu a
strigat: Nu voia mea, Tata, ci voia Ta sa se faca (Lc. 22,
42)? §i oare nu a zis in toate lucrarile Sale: M-am
coborat din cer nu ca sa fa c voia Mea, ci voia Celui ce
M-a trimis p e Mine (In. 6, 38)?
Deci vezi acum, frate, despre ce este vorba?
Banuiesc ca e§ti hotarat §i nazuie§ti sa ajungi la
inal|imea acestei desavar§iri. Binecuvantata fie ravna ta!
Dar pregate§te-te §i de osteneala, sudoare §i lupta inca de
la primii pa§i ai drumului tau. Trebuie sa iertfesti totul
lui Dumnezeu si sa faci numai voia Lui. Dar tu vei
intalni in tine insu(i atatea vreri cate puteri si nevoi ai.
care toate cer sa le implinesti. fara a tine socoteala daca
ele sunt sau nu dupa voia lui Dumnezeu. De aceea pentru
a atinge telul dorit de tine, trebuie la incenut sa-fi inahnsi
voile tale nroprii. iar la sfarsit sa le defaimi. si sa le
staroesti cu totul. Iar pentru a reu§i in aceasta, trebuie ca
neincetat sa te im potrivesti p'e in cele rele si sa te
imhnlde^linapre hine. Cu alte cuvinte, trebuie mereu sa te
lunti cu tine insuti si cu tot ceea ce ?ti satisfar.e vn ile le
stameste si le sustine. Deci pregate§te-te de o astfel de
lupta §i razboi, caci cununa - atingerea (elului dorit de
tine - nu este data decat acelor luptatori care sunt viteji
§i curajo§i.
Dar pe cat acest razboi este mai Rreu decat oricare
altuL (caci intrand in razboi cu noi, intampinam
impotrivire chiar in noi inline), t>e atat si biruin(a in
acesta este mai slavita Herat oricare alta si. ceea ce este
cel mai important, mai binenlacuta decat toate lui
Dumnezeu. Caci daca. insuflefit de sarguin(a, vei birui §i
vei omori patimile. noftele si v o ile tale rele fara He
randuiala, atunci vei fi mai binenlacut lui Dumnezeu si-I
vei sluii Lui mai bine decat daca te-ai chinui nana la
22
sange si te-ai istovi cu postul mai mult decat toti
pustnicii cei de demult. §i chiar daca ai rascumpara sute
de robi crepini din mainile paganilor, dandu-le libertate,
aceasta nu te va mantui, daca tu insup vei ramane in
robia patimilor. §i orice lucrare vei intreprinde, fie ea
chiar p cea mai slavita, p cu oricata truda p jertfa o vei
savarp, nu te va duce la {elul dorit de tine, daca nu vei
lua aminte la patimile tale p le vei da libertate sa vieze p
sa lucreze in tine.
Deci acum, dupa ce ai invafat in ce consta
desavarprea crepina p ca pentru dobandirea ei trebuie
sa duci un razboi necontenit p aspru cu tine insup, p se
cuvine, daca vrei cu adevarat sa fii biruitor in acest
razboi nevazut p sa te invrednicepi de cununa, sadepL
in inima ta urmatoarele patru stari ip^^lucrari ,duhowp-
cegjjj ca p cum te-ai intrarma cu cele mai de nadejde p
nebiruite arme. p anume:(a) niciodata sa nu te increzi in
tine insup in nimic; (b) sa popi intotdeauna in inima o *
incredere desavarpta p plina de curaj numai in
Dumnezeu; @ sa te nevoiepi neincetat p(3) totdeauna sa
te afli in rugaciune.

CAPITOLUL 2
Niciodata nu trebuie sa ne incredem in noi
sau sa ne bizuim pe noi inline in nici un lucru
A nu te increde intru tine, iubite frate al meu, este
atat de necesar in acest razboi, incat, fara aceasta, sa fii
incredinjat ca nu numai nu vei putea dobandi biruin{a pe
care o dorepi, ci nici macar nu te vei putea impotrivi la
cea mai mica navalire a vrajmapilui. Intiparepe-p
aceasta cat mai adanc in mintea p in inima ta.
Din vremea calcarii de porunca a stram oplor
nopri, in ciuda slabirii puterilor noastre duhovnicepi p

23
morale, obisnuim sa avem o parere foarte inalta despre
jipi inginp De§i experienja de zi cu zi ne arata foarte
luminat neadevarul acestei pareri, noi, in§elandu-ne pe
noi inline intr-un chip de nein{eles, nu incetam sa
credem ca suntem ceva si inca ceva de seama. Totu§i,
aceasta boala duhovniceasca a noastra, care foarte cu
anevoie se descopera §i este recunoscuta, este mai
potrivnica lui Dumnezeu decat orice altceva din noi,
fund prima fiica a. inbirii noastre de sine si izvoml.
radacina ?i pricina tuturor patimilor. caderilor si iosnicii-
lor noastre. Ea inchide acea poarta a min(ii sau a duhului
nostru, prin care intra harul dumnezeiesc. neingaduind
acestui har sa intre §i sa se sala§luiasca in om. §i atunci
el se retrage de la noi. C&ci cum poate veni harul sa
lumineze sau sa ajute pe acel om care crede despre sine
ca este ceva mare, ca §tie totul singur §i nu are nevoie de
nici un ajutor de nicaieri? Domnul sa ne izbaveasca de o
asemenea patima §i boala luciferica! Pe cei care au
aceasta patima a parerii de sine Dumnezeu ii mustra cu
asprime prin prorocul, spunand: Vai celor mfelepfi vntru
sine §i inaintea lor pricepufi (Is. 5, 21). De aceea §i
apostolul ne spune: Nu fi\i infelepfi intru voi in§iva
(Rom. 12, 16).
Insa urand aceasta rea......................din noi.
Dumnezeu nu iubegte gi nu doreste nimic atat de mult.
decat sa vada in noi o recunoastere sincera a nimicniciei
noastre si o deplina convingere si simpre ca tot ce este
bun in noi. in firea noastra si in viata noastra. ne vine
noua numaLde la El. Care este izvoml a tot binelp, si r.a
de la noi nu poate ie«?i nimic cu adevarat bun - nici vreun
gand bun, nici vreo fapta buna. De aceea El insu§i se
ingrije§te sa sadeasca acest vlastar ceresc in inimile
iubi(ilor Sai prieteni, trezind in ei neDreJuireade^
intarind neiricr^^erea in sine^ Aceasta o face cateodata
24
prin lucrarea harului §i prin luminari inauntrul lor, alteori
prin lovituri din afara §i necazuri, uneori prin ispite
nea§teptate §i aproape de nebiruit, iar alteori §i prin alte
mijloace, nu intotdeauna infelese pentru noi.
Totu§i, de§i aceasta lipsa de nadejde in ceva bun de
la noi inline §i nebizuirea pe sine este o lucrare a lui
Dumnezeu in noi, cu toate acestea §i noi, la randul
nostru, trebuie sa ne dam toata silinja §i sa facem tot ce
putem pentru dobandirea unei astfel de stari. Pentru
aceasta, frate al meu, ip insemnez aici patru chipuri prin
care poti. cu ajutorul lui Dumnezeu. sa dobandegti
aceasta neincredere in sine, adica niciodata sa nu te bizui
pe sine in n im ic _
(a) Cunoaste-ti nimicnicia ta si mereu sa lii minte ca
tu sinpur de la tine nu poti face nici un bine prin care te-ai
putea arata vrednic de imparatia Cerurilor. Asculta ce
vorbesc parinpi cei injeleppp de Dumnezeu: Sfantul
Petru Damaschin adevereste caLnimic nu este mai bine
decat a-§i cunoa§te cineva neputin^a §i necuno§tin^a sa §i
nimic nu este mai rau decat a nu cunoa§te aceasta”.)
Cuviosul Maxim M artnrkitQml ne inva^a ca: ^,Temelia
oricarei virtup este cunoa§terea neputinjei omene§ti”) la r
Sfantul loan Gura de Aur ne incredinjeaza ca: (,,Numai
acela se cunoa§te pe sine cel mai bine, care socote§te
despre sine ca nu este nimic”)
(b) Cere aiutor pentru aceasta de la Dumnezeu. cu
rugaciuni fierbinp si smerite. fiindca acesta este darul
Sau. §i, de voie§ti sa-1 prime§ti, se cade mai intai sa
sade§ti in tine convingerea ca nu numai ca esti lipsit de
aceasta cunostin{a de sine, ci si ca e$ti intru totul
neputincios a o dobandi tu singur, Apoi, stand cu indraz-
neala inaintea marepei lui Dumnezeu §i crezand cu tarie
ca, pentru milostivirea Sa nemasurata, cu siguran^a ip va
da aceasta cuno§tin|a de sine in momentul §i in felul in
25
care va socoti de cuviin^a, nu te indoi nicidecum ca o vei
dobandi cu adevarat.
/£ ) O hisnu ieste-te intotdeauna sa-fi fie frica pentru
tine si sa te tem i de nenumaratii vrajmagi carora nu le
poji sta im potriva n ici macar putina vreme. sa te temi de
lunga lor experienpi in a se razboi cu noi, de vicleniile §i
cursele lor, de preschimbarile lor in ingeri ai luminii, de
nenumaratele lor me§te§ugiri §i mreje, pe care le a§aza in
taina pe calea viepi tale virtuoase.
(cD Daca cazi in vreo greseala. sa te intorci cat mai
repede snre intelegerea neoutintei tale si spre_ieqjnoas-
terea ei. fiindca de aceea te-a lasat Dumnezeu sa cazi, ca
sa-p cuno§ti mai bine neputinja ta ?i a$a sa te invep nu
numai a te defaima pe tine insup, ci si a voi sa fii
defaimat ?i de ceilalp pemtm napiitin^ ta Sa §tii ca lara
de aceasta voire nu se poate sa se nasca in tine §i sa se
inradacineze virtuoasa neincredere in sine, care este te-
melia ?i inceputul arlnvaratei smerpjiij §i care ea insa§i
i§i are temelia in cunoa§terea din experienja a neputinjei
§i nesiguranjei proprii.
Din aceasta fiecare vede cat este de necesar celui
ce voie§te a se uni cu Lumina Cereasca a se cunoa§te pe
sine §i cum milostivirea lui Dumnezeu pe cei mandri §i
pe cei ce nadajduiesc in ei in§i§i ii calauze§te de obicei
spre aceasta cunoa§tere prin caderile lor, lasandu-i cu
dreptate sa cada chiar in acea gre§eala de care ei cred ca
se pot pazi prin puterile proprii, ca sa-§i cunoasca nepu-
tin{a lor §i sa nu mai indrazneasca a se bizui pe sine nici
intr-aceasta, nici in nimic altceva.
insa acest mijloc, degi este foarte eficient, nu este
si fara de primeidie. iar Dumnezeu nu il folosefte
intotdeauna, ci numai cand toate celelalte miiloace. cele
mai usoare ?i mai firegti, pe care le-am pomenit, nu il
due pe om la cuno$tinta~dc-sine. Numai atunci, in cele
26
din urma. il lasa El pe om sa cada in pacate mai mari sau
mai mici. pe cat este de mare sau mica mandria. ingam-
farea si £)e aceea, acolo unde nu se
afla o astfel de ingamfare §i bizuire pe sine, acolo nu
sunt nici caderi care sa fie inva^atura de minte. Deci,
cand p se va intampla sa cazi, alearga indata cu gandul la
smerita cuno§tinfa de sine §i la o parere de sine §i simpre
umilita §i cere de la Dumnezeu prin rugaciune cu cainpi
ca sa-p dea lumina adevarata pentru a-p cunoa§te nimic-
nicia ta §i a-p intari inima ta in neincrederea in tine, ca sa
nu cazi iara§i in acelap pacat sau chiar intr-unul mai
greu §i mai vatamator.
Mai adaug la aceasta ca nu numai atunci cand
cineva cade in vreun pacat, ci §i atunci cand cade intr-o
anumita nenorocire, in nevoi §i in necazuri, indeosebi in
boala trupeasca grea §i de lunga durata, trebuie sa in^e-
leaga ca de aceea patime§te, ca sa aiunea la cunostinpi
neputintei sale si sa se smerpasca. Pentru acest scop
ingaduie P n m n w en ra sa vina asupra pnastra tot felul de
ispite de la diavolul, de la oameni si de la firea noastra
stricata. Si Sfantul Apostol Pavel, vazand acest scop in
incercarile la care a fost supus in Asia, a zis: Ci noi, in
noi inline, ne-am socotit ca osandifi la moarte, ca sa nu
ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce
inviaza pe cei morfi (II Cor. 1,9).
§i inca mai adaug §i aceasta: Cel care vrea sa-si
cunoasca neputinja sa cu lucrul. din insa§i viaja sa, acela
sa incerce nu multe zile. ci si numai o singura zi. sa-p
pandeasca gandurile, cuvintele §i faptele sale - la ce s-a
gandit, ce a vorbit §i a facut. Fara indoiala ca va afla ca
cea mai mare parte a gandurilor. cuvintelor si faptelor
sale an fost gre^ite. nedrepte. nebune si rele> Aceasta
incercare il va face sa in|eleaga cat de neispravit §i de
neputincios este, iar apoi, plecand de la aceasta in^elegere,
27
daca i§i dore§te cu sinceritate binele, va ajunge sa simta
cat de nebuneste este sa agtente vreun bine de la sine
insu?i $i sa se bizuiasca pesin e^

CAPITOLUL 3
Despre nadejdea numai in Dumnezeu
§i despre increderea in El
Macar ca este atat de necesar in acest razboi a nu
ne increde deloc in noi, precum am zis, cu toate acestea,
daca vom lepada pur §i simplu toata nMejdea in noi §i ne
vom deznadajdui de noi in§ine, negasind un alt sprijin,
cu adevarat ori o vom lua la fuga indata de pe campul de
lupta, ori vom fi biruiji §i luaji in robie de vrajma§ii
no§tri. Pentru aceasta, p e langa desavarsita lepadare de
sine, trebuie sa sadim in inimile noastre gi desavar^ita
nadeide in Dumnezeu ^i deplina incredere in El. adica
trebuie sa simpm cu intreaga inima ca nu avem pe
nimeni pe care sa ne bizuim, fara numai pe Dumnezeu,
§i ca numai de 1a F.1 putem astepta tot binele, tot ajutoml
si toata biruinta. Caci, precum de la noi inline, care
suntem nimic, nu a§teptam nimic altceva decat piedici §i
caderi - din pricina carora §i renun^am la orice nadejde
in noi - , a§a negre§it vom dobandi de la Dumnezeu toata
biruinja de indata ce ne vom intrarma inima noastra cu o
nadejde vie spre El §i o incredere deplina ca vom primi
ajutor de la Dansul, dupa cum zice psalmul: spre Ddnsul
a nadajduit inima mea §i m-a ajutat (Ps. 27, 9).
Urmatoarele ganduri ne vor ajuta sa ne intarim in
aceasta nadejde §i, prin mijlocirea ei, sa dobandim orice
ajutor:
(T) faptul ca cerem ajutor de la Dumnezeu. Care.
fiind atotputernic, poate face orice voieste. drept urmare
ne poate ajuta §i noua;

28
 (2) ca cerem aceasta de la Diimnezfiu. Care, fiind
atot§tiutor §i preainjelept, cunoa$te totul in chipul cel
mai desavarsit si. drept urmare, stie pe deplin si ce este
mai potrivit pentru mantuireafiecaniia dintre noi;
0 ca cerem ^iutor de la Dumnezeu, Care, fiind
nemarginit de bun, cu o negraita dragoste ne sta inainte.
pregatit §i doritor intotdeauna, in fiecare ceas §i in
fiecare minut, sa ne dea tot ajutorul de care avem nevoie
pentru biruin^a deplina in razboiul nostru duhovnicesc,
de indata ce alergam la El cu incredere tare.
§i cum este cu putinfa ca Acel bun Pastor al nostru.
Care a alergat trei ani, cautand oaia cea pierduta, §i a
umblat pe cai atat de ostenicioase §i spinoase, incat §i-a
varsat sangele Sau §i §i-a dat viaja; cum este cu putin^a,
zic, acum, cand aceasta oaie merge in urma Sa, II striga
cu dragoste §i II cheama in ajutor cu nadejde, sa nu-§i
intoarca privirea Sa asupra ei, sa nu o auda, sa nu o puna
pe dumnezeie§tii Sai umeri §i, ducand-o in mijlocul
ingerilor cere§ti, sa nu faca praznuire pentru bucuria
aflarii ei? Daca Dumnezeul nostru nu inceteaza sa caute
cu mare sar guinea si dragoste pe pacatosul orb ?i surd,
precum femeia din Evanghelie cauta drahma cea
pierduta, in ce chip 1-ar parasi pe el acum. cand. ca o
oaie pierduta. striga si r.heama pe Pastom l s^p? §i cine
va crede candva ca Dumnezeu, Care, dupa cuvantul
Apocalipsei (3, 20), neincetat bate la poarta inimii
omului, poftind sa intre inauntru §i sa cineze cu el,
imparta§indu-i darurile Sale - cine va crede ca insu§i
acest Dumnezeu va ramane surd §i nu va dori sa intre,
atunci cand omul i§i va deschide inima sa catre El §i II
va chema?
@ in sfar§it, cel de-al patrulea mijloc de a dobandi
o nadejde tare in Dumnezeu §i de a ca§tiga grabnicul Sau
ajutor este aducerea aminte a tuturor p ild elor He
29
neintarziata ajutorare dumnezeiasca care sunt i n f l a t e
Tn D n m n ezeiestile Scripturi. Aceste pilde, atat de
numeroase, ne arata cel mai luminat ca niciodata nu a
ramas cineva ru§inat sau neajutat, din cei care au
nadajduit spre Dumnezeu. Cautafi la neamurile cele de
demult - zice injeleptul Sirah - §i vedefi cine a crezut
Domnului §i s-a ru§inat? (Sir. 2, 10).
Deci, intrarmeaza-te, frate al meu, cu aceste patru
arme §i intra cu barbate in lupta §i razboie§te-te cu curaj,
cu increderea deplina ca ai sa biruie§ti. Deoarece cu
ajutorul lor vei ca§tiga cu adevarat desavar§ita nadejde in
Dumnezeu, iar astfel de nadejde va atrage neincetat
ajutorul lui Dumnezeu §i te va inconjura cu putere
nebiruita. In cele din urma acestea doua impreuna -
nadeidea in D u m neyen <p ajntnml Sail - vor Tnradarina
in tine desavarsita nfftnrrpHprp Tn ginp Despre aceasta
neincredere in sine nu am pierdut nici un prilej sa-p
amintesc in acest capitol, fiindca nu §tiu cine nu ar avea
nevoie vreodata sa i se aminteasca de aceasta. A?a de
adanc s-a inradacinat in noi ?i a$a de tare s-a lipit aceasta
prepiire dp sin e - ca am fi ceva. si lnca reva-nn. fara de
Tnsemnatate. - inrat ea aproape totdeanna viep iieste
ascunsa in inima noastra, ca o miscare subpre si
neohservata. chiar §i atunci cand noi suntem convin§i ca
nu avem deloc incredere in sine, ci, dimpotriva, ca avem
nadejde deplina in Dumnezeu. De aceea, ca s5 scapi. pe
cat este cu putinta. de o asemenea de^arta parere de sine
§i sa lucrezi fara nici o incredere in sine, ingriieste-te de
fiecare data ca

30
 CAPITOLUL 4
Cum poate cineva cunoa§te daca lucreaza
cu neincredere in sine §i cu desavar§ita incredere
in Dumnezeu
Adeseori se intampla ca unii care se bizuiesc pe
sine socotesc ca nu au nici o nadejde in ei in§i§i §i ca
toata nadejdea §i-o pun in Dumnezeu §i doar in El se
incred. De fapt insa nu este a§a. Despre aceasta se pot
lamuri ei in§i§i, iudecand dupa ce se va petrece in ei <>i cu
ei atunci cand li se va intampla sa cada. Daca ei. scarbin-
du-se pentru caderea lor si mustrandu-se ?i ocarandu-se
pentru aceasta, in acelasi timp se eandesc in sinea lor ca
„voi face aceasta si aceea, urmarile caderii se vor sterge.
si totul va fi iarasi cum trebuie” - acesta este un senrn
aratat ca si mai inainte de caderea lor ei se incredeau in
ei insisi, iar nu in Dumnezeu. §i cu cat mahnirea lor este
mai intunecata si fara de maneaiere. cu atat mai aratat
este ca ei foarte mult s-au increzut in sine si foarte nutin #
in Dumnezeu. De aceea si mahnirea nricinuita de
caderea lor nu este alina.t.3. de nici o mangaiere. Iar acela
care nu se bizuie^te pe sine, ci nadaiduieste in Dumnezeu.
acela, cand va cadea. nn se minnneaza prea tare de aceasta
?Lnici nu se scarbe$te peste masura. pentru ca stie ca
aceasta i s-a intamplat din prieina neputintei lui si mai
ales din nutina lui nadejde spre Dumnezeu. De aceea. ca
urmare a caderii lui. isi intareste neinr(rederea J n sine si
se straduieste mai mult sa. jnmulteasc^ si sa adanceasca
smerita lui nadeide in Dumnezeu. Iar mai apoi. urand
patimile cele fara de ranHniala care an fost prieina caderii
lui, indura pasnic si linistit ostenelile pocaintei nentru
faptul ca L-a intristat pe Dumnezeu si. Tntrarmat cu mai
multa nadeide in Dumnezeu. cu cea mai mare barbatie..si
hotarare i^i lirmareste vrajma^ii sai pana la mnarte

31
 Acestea ce le-am zis mai sus a§ fi dorit sa le cugete
anumite fefe care gandesc despre sine ca sunt imbuna-
tafite §i duhovnice§ti, dar care, atunci cand cad in vreo
gre§eala, sunt cuprinse de chinuri, se tulbura §i nu i§i
gasesc pacea. Mai apoi, istovite de aceste scarbe §i
suparari ce li se nasc lor mai mult din iubirea de sine
decat din altceva, alearga, manate tot de iubirea de sine,
la parintele lor duhovnicesc, ca sa fie slobozite de
aceasta povara. Dar ei ar fi trebuit sa faca aceasta indata
dupa cadere, §i sa o faca nu pentru altceva, decat din
dorinfa de a spala cat mai repede intinaciunea pacatului
prin care au intristat pe Dumnezeu, §i de a primi, prin
preasfanta taina a pocainfei §i marturisirii, putere noua
de a lupta impotriva lor in§i§i.

CAPITOLUL 5
Despre parerea gre§ita a multora, care socotesc
prea multa mahnire o virtute
inca mai gresesc si aceia care socotesc ca este o
virtute prea m ulta mahnire pe care o sim t dupa savar-
sirea pacatului, neintelegand ca aceasta izvora^te in ei
din mandrie $i din parere de sine, intemeiate pe faptul ca
ei nadaiduiesc prea mult in ei $i in puterile lor. Cftci.
socotindu-se ei ca sunt ceva. s-au imnovarat cu multe,
nadaiduind sa se descurce sineuri cu ele. Dar vazand
acum din experienfa caderii lor, ca nu au nici o putere, se
minuneaza ca §i cum ar fi intalnit ceva nea§teptat, se
tulbura §i se impufineaza cu sufletul, fiindca vad cazut §i
rastumat la pamant chiar acel reazem (adica pe ei in§i§i),
in care i§i pusesera toate a§teptarile §i nadejdile lor.
Aceasta in sa nu se intampla celui sm erit care nadaidu-
iegte numai spre Dumnezeu, neasteptand nimic c.u
adevarat bun de la sine insu?i. De aceea, in orice greseala

32
ar cadea, macar ca simte povara ei si se mahneste. cu
toate acestea nu se tulbura. nici nu este clatinat de
indoiala. caci §tie ca toate acestea i s-au intamplat lui din
neputinta sa pronrie. pe care a mai incercat-o §i in alte
caderi, neflind pentrii el n nnntate neasteptata

CAPITOLUL 6
Cateva sfaturi care servesc la stabilirea limitelor
§i mtinderii nelncrederii In sine §i a nadejdii desavar§ite
in Dumnezeu
Fiindca toata puterea prin care se biruiesc vraimasii
no^tri se na^te din neincrederea in noi insine si din
nadejdea in D nm nezen este necesar, frate al meu, sa
dobande§ti cuno§tin(e precise despre acestea, pentru ca
sa ca§tigi o asemenea putere §i sa o men(ii mereu in tine,
cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci sa §tii prea cu incre-
din(are ca nici toate talentele §i bunele insu§iri, fie ele
fire§ti sau dobandite, nici toate harurile primite in dar,
nici cunoa§terea intregii Scripturi, nici faptul ca am
lucrat multa vreme in slujba lui Dumnezeu §i ne-am
obi§nuit in a-I sluji, nici toate acestea impreuna nu ne
vor face pe noi a implini dumnezeiasca Lui voie a§a cum
se cuvine, daca la orice fapta buna bineplacuta lui
Dumnezeu, care ne sta inainte pentru a o savar§i, in orice
primejdie de care vrem sa scapam, la orice cruce pe care
trebuie sa o purtam dupa voia Lui, daca, zic, in toate
aceste imprejurari §i in altele asemenea, un anume ajutor
al lui Dumnezeu nu va insuflep inima noastra §i nu ne va
da putere sa savar§im cele de trebuinja, precum a zis
Domnul: Fara de Mine nu putefi face nimic (In. 15, 5).
De aceea, in toata viata noastra. in toate zilele, ceasurile
§i minutele si intern datnri sa finem neschimbata in inima
nnasp-a n asem enea <;im{ire- convinger^ ?i dispoz.i^ie. ca

33
 in nici un chip si nici macar cu gandul. nu ne vom putea
bizuLsan nadairini candva in noi inline.
Iar cat despre nadeidea in Dumnezeu. pe langa cele
ce am zis deja in capitolul 3, voi adauga §i urmatoarele:
sa ?tii ca nimic nu este mai ugor lui Dumnezeu decat a-ti
da himinta^asupra vraimasilor tai, fie ei putini sau m ulti.
fie ei vechi ?i putemici sau noi si neputinciosi. Totusi F,1
are un timp si o randuiala a Sa pentru toate. Pentru
aceea, chiar daca un suflet este incarcat peste masura de
pacate, chiar daca este vinovat de toate nelegiuirile
lumii, chiar daca este intinat oricat §i-ar putea inchipui
cineva, §i chiar daca a folosit, cat a vrut §i cat a putut,
toate mijloacele §i toate nevoinlele, ca sa lase pacatul §i
sa se intoarca pe calea binelui, §i nu a putut nicidecum a
ca§tiga macar o farama de bine, ba, dimpotriva, s-a
afundat mai mult in rau, cu toate acestea nu i se cade a
slabi in nadejdea spre Dumnezeu, nici a lasa vreodata
armele si nevoin^ele duhovnicesti. ci trebuie sa lupte ?i
iar sa lupte cu sine insusi $i cu vrqjma.sii sai, cu toata
barbatia si neobosit Caci trebuie sa §tii §i sa in^elegi ca
in acest razboi nevazut numai acela nu pi ere care nu va
inceta a se razboi si a nadaidui iipre Dumnezeu. al Canii
aiutor niciodata nu ii paraseste oe cei ce se lupta in ostile
Sale, macar ca uneori Tnpaduia sa fie ranip. Deci sa se
lupte fiecare, fara a da inapoi, caci intru a lupta neincetat
sta totul. Iar Dumnezeu are intotdeauna pregatite doctorii
• pentru cei loviti de vraimasi gi ajutor pentru doborarea
acelora. pe care la vremea cuvenita le va da luptatorilor
Sai. care-L cauta si au nadeide tare in El. in ceasul cand
ei nu se vor a§tepta vor vedea cum vor pieri vrajma§ii lor
cei mandri, precum este scris: Sfar§it-a razboinicul
Babilonului de a bate razboi (Ier. 51, 30).

34
 CAPITOLUL 7
Despre cum se cuvine a ne deprinde mintea noastra,
ca sa nu sufere de neftiinfa
Daca neincrederea in sine si nadeidea in
Dumnezeu. atat de necesare in acest razboi, vor ramane
singure in noi, nu numai ca nu vom birui, dar ne vom
prabu§i in §i mai mare rau. Pentru aceea, impreuna cu
acestea §i alaturi de ele. trebuie sa savarsim si un anumit
fel de lucrari sau^ ^ y ^ ^ ^ e p r i n d e r e , duhovnicea^cj.
In randul acestor exercipi pe primul loc trebuie sa
stea exercitiile mintii si ale vnii.
Vlintea^ trebuie sa o izbavim §i
•nestiinta.
M H care este foarte vatamatoare, ■■■ - * pentru
' ca o
intuneca gi o impiedica sa cunoasca adevarul. care este
obiectul sau propriu ?i pnta stradaniilor sale. De aceea
trebuie sa o exersam pentru a fi luminata §i curata,
capabila de a deslu§i bine ce ne este de trebuinfa pentru a
ne curafi sufletul de patimi §i a-1 impodobi cu fapte bune.
Iar aceasta fl 0 PUtem primi prin
doua miiloace: Intai §i mai de nevoie este _mgaciuneaj
prin care trebuie sa ne riigam Onhnhii Ssfant <ta hinpvnias-
ca a revarsa dnm ne/eiasr.a Sa Inrnina in inim ile nnastre.
ceea ce negre§it va face, daca intr-adevar vom cauta
numai pe Dumnezeu, daca ne vom stradui cu sinceritate
ca intru toate sa facem voia Lui, §i daca in orice lucrare
ne vom supune sfatului parinfilor no§tri duhovnice§ti
iscusifi §i nu vom face nimic fara a-i intreba.
A1 doilea mijloc de exersare a minfii este rjg|jic^
tata cercetare a lucrurilor si adancirea in cunoasterea lor.
pentru a vedea limpede care din ele sunt bune si care
rcle mi dnpa r.nm Ip judeca simpirile si Inmea ci dnpa
cum le iudeca dreapta socoteala si Dnhnl SIfan t sail cu-
vantul adevarat al Scripturilor de Dumnezeu insnflate. al

35
paring lor purtatori de duh p al dascalilor Bisericii. Caci
atunci cand aceasta cercetare §i adancire in cunoa§tere va
fi dreapta §i a§a cum se cuvine, ea ne va ingadui sa in^e-
legem limpede ca trehnie din toata inima sa privim ca
nimic si desarte si mincinoase toate cate lumea cea oarba
?i stricata le inbeste $i le canta in rrmlte felnri §i anume:
ca cinstea. placerile si bogatiile lumii nu sunt nimic
altceva decat de§ertaciune §i moarte a sufletului; ca
ocarile si defaimarile ce ni ie face lumea ne pricinuiese
noua adevarata slava. iar necazurile bucurie: ca a ierta pe
vraimasii no^tri ?i a le face bine este adevarata marime
xfe,^ufkLsi.. una_din trasaturile c e k m a i Jnsem nate ale
asemanarii cu Dumnezeu: ca mai multa putere p stapa-
nire arata cel ce defaima lumea.. decat cel care stapane§te
peste toata lumea; ca ascultarea de buna voie este o
Incrare rare arata mai multa harhape si putere a duhului.
decat a supune mari imparap §i a stapani peste ei; ca
smerita cunostinfii de sine trehuie preferata tuturor celor-
lalte cunostinte. chiar §i celor mai inalte; ca a birui p a
omori inclinapile ?i poftele noastre rele. oricat ar fi de
neinsemnate, este un lucru vrednic de mai mare lauda.
decat a cuceri multe cetap, decat a infrange putemice o§ti
bine inarmate §i chiar decat a face minuni sau a invia morp.

CAPITOLUL 8
De ce nu judecdm drept lucrurile §i in ce fe l putem
ajunge la o judecata dreapta asupra lor
P ririn a p en trn rare nil j n H e e a m drept tu e rn rile
despre care am vorbit mai inainte este ca nu nrivim in
adancul lor pentru a vedea ceea ce sunt, ci le iubim sau
le uram de indata, de la prima privire asupra lfliigi,dupa
infatisarea lor exterioara. Aceasta iubire sau nr a fa|a de
ele pune stapanire pe mintea noastra ?i o intuneca, fapt

36
pentru care ea nn poate jndeca drept asupra lor, dupa
cum sunt ele cu adevarat. Deci, tu, frate al meu, de
voie§ti ca aceasta in§elaciune sa nu afle loc in mintea ta,
ia seama bine la tine, §i cand vezi vreun lucru. cu ochii
sau p-1 ineiiipiii ricm inten refine-p cat pop dorintele tale
si nu-ti ingadui ca de la prima vedere sa il indraeesti sau
sa iLuragL^i, exarpiflgaa -j, miaaUu mintea,, ^
aceasta situatie, nefiind intunecata de patima. Q^t^gg.
ramane in firea ei, libera si curata. si are putinja de a
cunoagte adevarul si a patrunde intru adancuLlucruku.
unde adeseori raul se ascunde sub o infatisare minci-
noasa gi ispititoare, iar binele se afla tainuil_.imh-P
anarenta rea.
Insa daca dorin|a anuca mai inainte $i dintr-o data
fie iubeste lucrul. fie se scarbeste de el. atunci mintea ta
nu-1 mai noate cunoa^te bine, dupa cum se cuvine. Caci
daca o astfel de predispozifie anterioara oricarei judecafi,
sau mai bine zis patima, intra inauntru, se a$aza ca un zid
intre lucru p minte si. intunecand mintea. o face sa
gandeasca despre .acel lucru cu patima. adica altfel decat
cum este el de fapt, §i prin aceasta inca mai mult inta-
re§te predispozipa inipala. Iar aceasta, cu cat mai mult
inainteaza, adica cu cat mai mult iube§te sau ura§te acel
lucru, cu atat mai mult intuneca mintea in legatura cu el,
iar in cele din urma o innegureaza desavar§it. Atunci
patima faja de acel lucru ajunge la limita extrema, incat
el i se pare omului mai iubit sau mai urat decat orice alt
lucru pe care 1-a iubit sau 1-a urat vreodata. Astfel se
intampla ca atunci cand nu este pazita randuiala aratata
de m ine adica de a-p repne dnrin^a de 1a a inhi sail a nri
un lucru inainte de a-1 examina. atunci amandoua aceste
nuteri ale sufletului. adica piin^ga si vointa. merg
•totdeauna rau. adancindu-se din ce in ce mai mult din
intuneric in intuneric. si din gre?eala in gre?ea1a-
37
 Deci, paze§te-te, iubite, cu toata luarea aminte,jie_
draeostea sau ura cu patima a oricarui lucru. mai Tnainte
de a reusi sa-1 cercetezi bine in lumina ratiunii ?i a
cuvantului celui drept al dumnezeiestilor Scripturi. in
lumina harului si a rugaciunii gi cu aiutorul iudecatii
parintelui tau duhovnicesc, ca sa nu gregegti si sa nu
socotesti ne cel cu adevarat bun drept rail, iar pe cel cu
adevarat rau drent bun1 cum se intampla de cele mai
multe ori in cazul anumitor lucruri, care in sine sunt
bune §i sfinte, insa din pricina imprejurarilor - adica
pentru ca se fac la vreme nepotrivita sau in loc
necuvenit, sau nu in masura in care se cade pricinuiesc
nu mica vatamare acelora ce le savar§esc. §i §tim din
experien^a ce fel de necazuri au avut de suferit unii
pentru asemenea lucruri de lauda §i sfinte.

CAPITOLUL 9
Despre pazirea minjii de prea multele cuno^tinfe
fa rd de folos $i de curiozitatea de§arta
Precum este nevoie a ne pazi mintea de nestiinta,
dupa cum am zis mai inainte, tot asa este nevoie a o pazi
■?i de cele opuse nestiintei. adica de prea multele
cunostin{e si de curiozitate. Caci, daca o vom umple pe
ea cu o mul^ime de cuno§tin{e, idei §i ganduri, fara a mai
pomeni pe cele de§arte, necuviincioase §i vatamatoare, o
vom face pe ea neputincioasa §i nu va mai putea sa
priceapa bine ce este de folos pentru adevarata indrepta-
re §i desavar§ire a noastra. De aceea, in ceea ce prive§te
cunoasterea lucrurilor pamante§ti care nu sunt de
neaparata trebuin^a, chiar daca sunt ingaduite, trebuie sa
fii ca §i cum ai fi murit deja §i, adunandu-ti intotdeauna
mintea inanntm l tan cat mai r.onrffntrata ^inp-n gnlita dp
gandurile despre toate lucrurile lumii.

38
 Lasa povestile din trecut si stirile noi din prezent sa
treaca pe langa tine, iar toate schimbarile din lume si din
imparatiile ei sa fie pentru tine ca si cum n-ar fi fost
delocJar cand cineva.ti.1fi aduce....respinpe-le alim paJe
departe de inima si imaginatia ta. Asculta ce zice Sfantul
Vasile:f..Sa-^i fie pe auzirea vestilor lume§ti ca o gustare
amara, iar cuvintele barbajilor celor cuvio§i precum un
fagure de miere’y Auzi §i cuvintele Prorocului David:
Spusu-mi-au calcatorii de lege de§ertaciuni, dar nu sunt
ca legea Ta, Doamne IPs. 118. 85). Inbeste sa ascnlfi.
doar lucruri duhnvnice^ti <jii ceresti §i pe acestea sa le
invep, §i nu dori sa §tii nimic din lume, in afara de
Domnul Iisus Hristos, §i Acesta rastignit (I Cor. 2, 2), in
afara de viaja §i moartea Lui §i in afara de ceea ce El
cere de la tine. Facand a§a, vei fi bineplacut lui
Dumnezeu, Care are drept ale§i §i iubifi ai Sai pe aceia
care-L iubesc pe Dansul §i se sarguiesc a face voia Lui.
Orice alta cautare sau cercetare este rodul si hrana
iubirii de sine si a mandriei. Acestea sunt legaturile §i
cursele diavolului. care, vazand ca voin^a celor ce iau
aminte la via|a duhovniceasca este putemica §i tare,
cauta sa cucereasca mintea lor cu astfel de curiozitati. ca
sa stapaneasca in acest fel §i pe una §i pe alta, adica §i
mintea si voinfa lor. Pentru aceea, el obi?nuieste sa le
dea ganduri inalte, sufyiri §i iscoditoare. mai ales acelora
dintre ei care sunt ascutiti la minte ?i grabnici la cugetari
Inalte.. Iar ace§tia, atra§i de placerea stapanirii §i
cercetarii acelor in|elegeri inalte, uita a-§i pazi cura|ia
inimii lor §i a lua aminte la smerita cugetare de sine §i la
adevarata omorare a patimilor. §i astfel, fund prinsi in
m rejele mandriei <p ale parerii de sine, isi fac din m intea
lor un idol §i. ca urmare, pu{in cate pufin. pe n esim pte
ajung a socoti ca nu m a ia u nevoie_de sfatnire mnstrare
de la al$ii, fiindca s-au obi§nuit ca la orice nevoie sa
alerge la idolul propriei lor in{elegeri §i judeca^i.
39
 Acesta este un lucru foarte primejdios §i greu de
tamaduit, caci mandria mintii este mult mai vatamatoare
.decat mandria vpinteL Fiindca mandria vointei.''fund
vadita mintii, poate fi uneori tamaduita cu u^urinfa.
supunandu-o snh jugul a ceea ce se cuvine. Dar cand
mintea, bizuindu-se pe sin e , se intareste Tn gandn) r.a
iudecata ei pronrie este mai buna decat a tuturor
celorlalti, de cine va mai putea fi tamaduita in cele din
urma? Oare va putea sa asculte de cineva, cand este
incredin^ata ca judecata tuturor celorlalti nu este atat de
buna ca a sa proprie? Cand acest ochi al sufletului -
mintea - cu ajutorul caruia omul poate cunoa§te §i
indrepta mandria vointei, este el insu§i orbit de mandrie
§i ramane netamaduit, cine mai poate tamadui vointa?
Atunci totul inauntru se afla intr-o asemenea neoran-
duiala incat nu mai este nici unde §i nici cine sa mai
puna un plasture tamaduitor. Pentru aceasta trebuie sa te
impotrive§ti cat mai degraba acestei primejdioase
mandrii a mintii, mai inainte ca ea sa patrunda pana in
maduva oaselor tale. Standu-i im potriva. infraneaza-ti
agerjmea mintii
* narerii celorlalti. Fa-te nebun pentru dragostea lui
Dumnezeu, daca vrei sa fii mai intelept decat Solomon.
De i se pare cuiva dintre voi ca este infelept in veacul
acesta, sa se fa ca nebun, ca sa fie infelept (\ Cor. 3. 18).

CAPITOLUL 10
Cum sa-fi deprinzi voinfa ca in toate faptele ei,
dinduntru f i dinafard, sa aiba ca scop final numai
a bineplacea lui Dumnezeu
Afara de exersarea mintii tale, trebuie sa-pi
stapanepti si vointa in a§a fel, incat sa nu o Iasi pe ea sa
se piece dorintelor ei, ci, dimpotriva, sa o conduci la a fi

40
desavarsit ypa cu vointa lui Dumnezeu. Totodata, tine
bine minte ca nu-ti este tie de ajuns numai a voi ?i a
cauta intotdeauna cele ce sunt placute lui Dumnezeu. ci
trebuie inoa. sa le si voiesti ca gi cum ai fi m iy.at d&
Tnsusi Dumnezeu si numai cu scopul de a-T placea T.ui cu
inima curata. Pentru a. mentine acesl scop trebuie sa
ducem o mai mare lupta cu firea decat pentru_loate cele
zise mai sus. Caci foga noastra este atat de plecata_spre
a-si satisface hatarul. incat intru toate lucrurile sale, chiar
si in cele mai bune si duhovnice^ti. l^<^auta__o^j[]]j|a_^
indulcirea sa si dintru acestea. pe nesimtite §i in ascuns,
se hraneste cu pofta ca dintr-o mane are.
De aici se intampla ca atunci cand ne stau noua
inainte lucrari duhovnice§ti, indata le poftim §i alergam
spre ele, insa nu ca mi§cati de voia lui Dumnezeu sau nu
numai cu scopul de a-I placea Lui, ci pentru acea
mangaiere §i bucurie care se na§te in noi atunci cand
dorim §i cautam acelea pe care le voie§te Dumnezeu de
la noi. Aceasta in§elare este cu atat mai ascunsa §i mai
tainuita cu cat este mai inalt in sine §i mai duhovnicesc
lucrul dorit. De aceea nu trebuie sa fim mnltnmiti doar a.
dori. ceea ce voie^te Dumnezeu. ci trebuie inca sa dorim *
aceasta precum. cand. de ce si pentru ce Acela o voie.^te.
§i apostolul ne porunce§te sa cercam care este voia lui
Dumnezeu, nu numai cea buna, ci §i cea bineplacuta §i in
toate privintele desavar§ita, zicand: Nu va potrivifi
veacului acestuia, ci schimbafi-va la fa fa intru innoirea
minfii voastre, ca sa cercafi voi care este voia lui
Dumnezeu cea buna $i bineplacuta §i desavarsita (Rom.
12, 2). Fiindca daca in lucrarea noastra va fi o lipsa chiar
§i numai intr-o singura privinta sau daca noi o vom
savar§i nu cu toata voia noastra §i din toata puterea,
atunci este aratat ca aceasta este §i se nume§te
nedesavar§ita. In(elege din aceasta' ca §i atunci cand noi
41
/V /V /V

II dorim si II cautam pe Dumnezeu Insusi. chiar si in

aceasta dorire si cautare pot sa-si faca loc unele gre^eli si
lipsuri si pot fi amestecate unele._ amaeiri ale iubiiii
noastre fata de noi, adica ale iubirii de sine, fiindca de
multe ori cautam mai mult folosul si binele nostru decat
voia lui Dumnezeu. Caruia ii sunt bineplacute lucrurile
facute numai pentru slava. I ni si dnrp<pe ca nni sa-T
iubim numai pe El, sa-L dorim numai pe El si doar
pentru El sa lucrarn..
Deci daca tu, frate al meu, dore§ti sa te paze§ti de
aceste curse ascunse in calea spre desavar§ire, daca
dore§ti ca sa te statomice§ti cu spor intr-o asemenea
buna dispozipe de a dori §i a face totul numai pentru ca
a§a voie§te Dumnezeu, numai pentru slava §i buna
placere a Lui, §i ca sa-I sluje§ti doar Lui, Celui care
dore§te ca El sa fie inceputul §i sfar§itul la orice fapta §i
gand al nostru. lucreaza in felul urmator:
(Cand ai a te apnea dfi.Q-fapta-.care este dupa cum
voieste Dumnezeu sau care este buna in sine, sa nu-p
pleci indata voinla ta spre ea §i nu o dori, daca nu ip vei
inapa mai intai mintea ta la Dumnezeu, sa vezi de este §i
voia Lui ca tu sa o voie§ti §i sa o savar§e§ti, §i de Ii este
bineplacuta Lui. §i, cand ai ajuns la convingerea ca
inclinapa voii tale este determinata de insa§i voia lui
Dumnezeu, atunci sa dore§ti §i sa savar§e§ti acea fapta
pentru ca o dore^te Dumnezeu §i numai spre a bine-
placea Lui §i spre slava Lui.
De asemenea. cand vrei sa te abati de la ceva care
pare ca nu este duna voia lui Dumnezeu sau nu este bine,
sa nu te intorci de la aceea indata, daca nu-p vei apnti
mai intai privirea minpi tale la dumnezeiasca Lui voie §i
nu te vei incredinja ca aceasta este voia lui Dumnezeu,
ca tu sa te abap de la aceea pentru a-I placea Lui. Caci
amagirea firii noastre este foarte subtire §i pentru aceasta
42
nu este cunoscuta de mulp. Ea cauta intrn ascnns numai
ce ii este placut ei. dar in acelasi timp lucreaza la aratare
in asa fel incat ni se pare ca unicul ei scop este de a-I
placea lui Dumnezeu. ceea ce de fapt nu este a$a)
in acest fel, se intampla de multe ori ca, vrand sau
nevrand ceva pentru noi inline, pentru folosul nostru, ne
gandim ca vrem sau nu vrem aceasta numai pentru a-I
placea lui Dumnezeu. Sineurul miiloc pentru a scapa de
aceasta amaeire de sine este £t£ a|iajnim ii. care consta
intru a nedezbraca de omul cel vechi $i a ne imbraca
intru cel nou. si spre acest scop se indreanta tot razboiul
nevazut.
Daca vrei sa invep me§te§ugul de a face aceasta,
atunci asculta. (La inceputul fiecarei tale fapte, p se
cuvine sa te gole§ti, pe cat pop, de orice dorin|a proprie
§i sa nu doresti nici a face, nici a te abate Hp la vrenn
lucru^de nu vei simp mai intai ca singnrul 1nr.ni care te
m isca ?i te atrage pe tine spre aceasta este constiinta voii
lui Dumnezeu in aceasta privinfa. Si. daca in toate
lucrurile tale din afara §i, mai ales, in cele dinauntru, ale
sufletului, nu pop simp totdeauna cu adevarat aceasta
indemnare de la Dumnezeu, multumeste-te macar de a
avea totdeauna din partea ta aceasta intenpe sincera. ca
in fiecare fapta a ta sa nu ai in vedere nimic altceva decat
a placea lui Dumnezeu.
(sim tirea cu adevarat a indemnarii de la Dumnezem
se face fie prin luminare dumnezeiasca. .sau stralucire
ganditoare. prin care voia lui Dumnezeu se descopera in
mod contemplativ celor curap la inima, fie prin insuflare
launtrica de la Dumnezeu. printr-un anume cuvant_ *
dinauntru. fie prin alte lucrari ale dumnezeiescului dar.
care se fac in inima curata. adica: fierbinjeala izvoratoare
de viapt, bucurie negraita, saltari duhovnice§ti, umilin^a,
lacrimi din inima, dragoste dumnezeiasca §i alte simpri
43
iubitoare de Dumnezeu p fericite, care au loc nu dupa
voia noastra, ci de la Dumnezeu, nu prin lucrarea sau din
inipativa noastra, ci in mod pasiv. Prin toate aceste
simpri ne incredinfam ca ceea ce cautam sa facem este
dupa voia lui Dumnezeu. P ar mai inainte de toate.
suntem datori sa facem rugaciune curata si prea fierbinte
catre Dumnezeu o data, de doua ori p de mai multe ori,
ca sa lumineze intunericul nostru p sa ne infelepfeasca.
„Roaga-te de trei ori, spun marii starep Varsanufie p
loan, p incotro inclina inima ta dupa aceea, aceea p fa”.
Dar nu uita ca toate hotararile pe care le ie.i ca npTi^re_a
miscarilor duhovnicesti launtrice pomenite niaj^ sus,

In legatura cu faptele a caror savarpre se intinde

fie pe durata intregii tale viep, fie pentru o vreme mai
mult sau mai pupn indelungata, nu numai la inceput
trebuie sa ai in inima hotararea sincera de a te osteni in
ele numai pentru a bineplacea lui Dumnezeu, dar §i dupa
aceea, chiar pana la sfar§it, e§ti dator a innoi de multe ori
aceasta dispozipe. Caci daca nu vei face a§a, vei fi in
primejdia de a te incurca din nou in legaturile iubirii
fire§ti pentru tine insup, care, fiindca se pleaca mai mult
spre placerea proprie decat catre a bineplacea lui
Dumnezeu, odata cu trecerea timpului, adesea reu§e§te
pe nesimpte sa ne abata de la buna noastra a§ezare de la
inceput §i sa ne duca la schimbarea primelor noastre
scopuri §i intenpi bune. Pentru aceasta §i Sfantul
Grlgorie Sinaitnl scria: „In fiecare ceas ia aminte la
dispozipa voii tale, prin cercetare amanunpta, in care
parte se inclina, daca pentru Dumnezeu sau pentru insup
binele p pentru folos sufletesc §ezi linipindu-te, sau
cantand, sau citind, sau rugandu-te, sau lucrand orice fel
1 ” buna, ca nu cumva sa te jefuiepi singur fara sa

44
 De aceea, cel care nu ia seam a bine la aceasta,
acela incepe vreo fapta cu scopul de a placea numai.
Domnului sau, dar apoi, pu[in cate putin, pa ppsimtite,
aduce inauntrul lucrului si proprinl sau interes. ySsind Tn
el si satisfacerea dorintelor sale, in asa masura incat uita
cu totul de voia lui Dumnezeu. Apoi se leaga jitat de
strans cu dulceaja acelei fapte Jn cat, daca insusi
D u m nezeu il va irapigdina He la .savar<prea ei prin vreo
neputin|a sau printr-o ispita de la draci sau de la oameni,
sau prin alt fel, se tulbura cu totul si adeseori osandeste
fie pe unui, fie pe altul ca i-au facut lui impiedicare in
mfaptuirea lucrurilor pe care le iube§te, ca sa nu zic ca
uneori carteste si impotriva lui Dumnezeu Insusi. Acesta
este-un semn foarte lamurit ca dispozitia inimii lui nu a
fost de la D um nezeu. ei a rasarit Hin d
stricata ft. iubirii fa a n fc ,
Caci .cel care este indemnat la fapta doar de
cunostinta voii lui Dumnezeu in acea privinta si de
dorinta de a fi bineplacut Lui prin aceasta. acela w
niciodata nu. voieste un lncm mai m ult decat altul. chiar.
daca unui ar fi inalt si mare, iar c e lalalt m am nt ?i fara de
insemnatate, ci are aceeasi dispozitie a voii catre
amandoua, in masura in care__aces.t,e a .sn n to d.acute. lui
Dumnezeu. De aceea, unui ca acesta, fie ca savar§e§te un
lucru inalt §i mare, fie unui marunt §i neinsemnat,
ramane la fel de ndihnit si mul^umit. caci oricum el igi
dobandeste sconul si telul sau - ca in toate lucrurile sale
sa fie bineplacut lui Dumnezeu. fie in via[a, fie in
moarte, dupa cum spune Apostolul: Pentru care ne §i
nevoim, ca, ori petrecand [in trap], ori plecand [din el],
sa fim bineplacufi Lui (II Cor. 5. 9b De aceea, iubite,
intotdeauna fii cu luare aminte la tine §i adunat intru sine
§i straduie§te-te in orice chip a-(i indrepta faptele tale
numai spre acest scop. f
 Daca vreodata vei fi mi§cat suflete§te spre a face
un lucru ca sa scapi de muncile iadului sau ca sa
dobande§ti ca mo§tenire raiul, chiar §i atunci ip pop
indrepta in minte lucrul spre acela§i scop final al tau -
adica de a fi bineplacut lui Dumnezeu prin umblarea in
voia Lui caci Dumnezeu vrea ca tu sa intri intru
Imparapa Sa, iar nu ca sa te duci in iad.
Nimeni nu poate in{elege pe deplin cata putere §i
tarie are acest indemn §i scop - de a bineplacea lui
Dumnezeu - in via{a noastra duhovniceasca. Caci chiar
daca vreo lucrare este de felul ei cea mai de rand §i mai
de pe urma, insa, daca se face numai cu scopul de a
placea lui Dumnezeu §i spre slava Lui, atunci devine
nemasurat mai prepoasa in ochii lui Dumnezeu decat
multe alte lucrari inalte, slavite §i foarte importante care
se fac fara acest scop. De aceea, lui Dumnezeu ii este
mai placut sa vada ca dai un banu{ unui sarac, numai cu
scopul de a fi bineplacut Lui, decat daca te-ai lipsi de
toata averea ta pentru un alt scop oarecare, chiar §i acela
de a dobandi bunataple cere§ti, de§i un asemenea {el este
bun §i de dorit.
Aceasta nevointa launtrica. care se cade sa o savar-
§e§ti la fiecare fapta a ta, adica a-p indrepta gandurile,
simpirile §i lucrurile tale numai spre a bineplacea lui
Dumnezeu, p se va parea la inceput ostenicioasa, dar
apoi va deveni u^oara $i lesnicioasa. daca. in primul
rand, te vei deprinde neince.tat c u n asem enea lucrare
duhovniceasca. iar in al doilea rand, daca vei infierbanta
intotdeauna intru tine dorul dupa Dumnezeu. suspinand
dupa Dansul cu o dorinta vie a inimii tale, ca pentru,
unicul si cel mai desavarsit Bine, vrednic de a fi cautat
pentru El Insu§i §i de a fi slujit §i iubit mai mult decat
orice altceva.

46
 Cu cat mai des se va savar§i in con§tiinfa noastra o
astfel de cautare a binelui fara de margini in Dumnezeu
§i cu cat mai adanc va patrunde in simfirea inimii, cu atat
mai dese §i mai fierbinp vor fi lucrarile voinfei noastre
amintite mai sus §i cu atat mai repede §i mai u§or vom
dobandi deprinderea de a face orice fapta a noastra
numai pentru dragostea lui Dumnezeu §i pentru dorinfa
de a bineplacea Lui, Cel mai vrednic de toata iubirea.

CAPITOLUL 11
Cateva aduceri aminte care p o t indemna voinfa noastra
a dori ca in orice fapta sa fim bineplacufi lui Dumnezeu
Ca sa pofi indemna mai u§or voinfa ta spre a dori
intru toate numai a fi bineplacut lui Dumnezeu §i a-L
slavi pe El, adu-fi aminte adeseori ca El mai intai te-a
cinstit ?i fi-a aratat iubirea Sa in multe feluri: te-a zidit
din nimic dupa chipul §i asemanarea Sa §i a facut toate
celelalte zidiri ca sa-fi slujeasca fie; te-a izbavit din robia
diavolului, trimifand nu un inger, ci pe Fiul Sau Cel
Unul-Nascut, ca sa te rascumpere pe tine nu cu argint §i
aur stricacios, ci cu neprefuitul Sau sange §i cu moartea
Sa cea prea cumplita §i injositoare. §i, peste toate
acestea, in tot ceasul §i in fiecare clipa te paze§te de
vrajma§i, lupta pentru tine cu harul Sau dumnezeiesc,
pregate§te pentru hrana §i apararea ta Trupul §i Sangele
Fiului Sau in Preacuratele Taine.
Toate acestea sunt un semn al marii prefuiri §i
iubiri pe care le are Dumnezeu fafa de tine, o prefuire
atat de mare incat este de nepriceput cum un Imparat atat
de mare arata o astfel de cinste nimicniciei §i ticalo§iei
noastre. infelege de aici cata cinste si ev la v ie snntem noi
datori a arata slavei Lui celei atat de nemarsinite. care a
facut pentru noi atatea gi atatea lucruri minunate. Daca

47
nu ne putem refine de a da mulpimiri, cinste, lauda §i
supunere imparatilor pamante§ti care ne fac bine, cu cat
mai mult, nemasurat mai mult, trebuie sa rasplatim noi,
cei de nimic, Preainaltului Imparat al tuturor, Care ne
iube§te §i ne cinste§te fara de margini!
Dar mai mult decat toate cele spuse pana acum,
Jine minte totdeauna ca maretia lui Dumnezeu este in ea
insasi vrednica de toata cinstea. inchinarea <j;i slnjirea cn
inima curata spre bineplacerea Lui.

CAPITOLUL 12
Despre multele dorinfe $i inclinafii ale omului
§i despre lupta dintre ele
Sa §tii ca, in acest razboi nevazut. doua voin]:e care
se afla in noi se lupta una impotriva alteia: una apartine
partii rationale a sufletului §i de aceea este numita vointa
rat ion a la. snnerioara: iar g ealalta^m tiD ^K M iJIQ astre
simtitoare, §i pentru aceasta se nume§te vointa simtitoare.
adesea purtand §i numele de vointa irationala.
trupeasca, patimasa. Vointa cea superioara doreste intot-
deauna numai cele bune. iar cea inferioara nnmai cele
rele. Si una si cealalta se lucreaza de la sine, de aceea
qici dnrinta-buna in sins insasi nu ni se socotestajkept
buna, nici dorinta rea drept rea. Aprecierea depinde_de
inc 1inatia. .vointei noastre libere, Deci cand inclinam cu
vointa noastra libera spre o dorinta buna, aceasta ne este
considerata ca buna, iar cand inclinam spre o dorinta rea,
aceasta ni se considera ca rea. Aceste dorinte urmeaza
unele dupa altele: cand vine o dorinta buna, indata i se
opune o dorinta rea: iar cand vin e o dorinta rea. indata i
A

se onune o dorinta buna Tnsa vointa noastra libera este

Jibera sa urmeze fie pe una, fie pe alta. si spre care
dorinta se inclina, aceea este biruitoare de.ar.ea data. Tn

48
aceasta si cnnsta tnt rayhnhil nostril dnhnvnicesc nevaziit
Scopul lui pentru noi ar trebui sa fie acela de a n a
ingadui deloc vointei noastre libere sa se incline de
partea dorin(ei inferinare^ a vninfpi tm pesti si patim ase
ci intotdeauna sa urmeze numai vointei de sus. rationale.
caci ea este voia lui Dumnezeu. a carei urmare este legea
de baza a existen|ei noastre: Teme-te de Dumnezeu §i
paze§te poruncile Lui, caci acesta este lucru cuvenit
fiecdrui om (Reel. 12. 134 spune injeleptul. Fiecare
dintre aceste dorinje trag spre sine voinja noastra libera
§i vor sa §i-o supuna. Inabu§a dorinja inferioara §i inclina
spre cea superioara §i biruin(a este a ta, iar daca alegi pe
cea inferioara, trecand cu vederea pe cea superioara, vei
fi biruit. Sfantul Apostol Pavel scrie despre aceasta lupta
care are loc in noi: Gasesc deci in mine, care voiesc sa
fa c bine, legea ca raul este legat de mine. Ca, dupa omul
cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu; dar vad
in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva
legii minfii mele §i facandu-ma rob legii pacatului, care
este in madularele mele (Rom. 7, 21-23). §i tuturor le
scrie ca porunca: In Duhul sa umblafi $i sa nu implini(i
pofta trupului (Gal. 5. 16b Iar aceasta nu se poate
dobandi fnra lunta cn triiniil.
Printr-o nevoin(a deosebit de mare §i o osteneala
grea trebuie sa treaca la inceput cei care, inaintea hota-
rarii de a schimba via(a lor lumeasca §i trupeasca cu o
via(a placuta lui Dumnezeu §i de a se consacra lucrarilor
dragostei §i slujirii sincere a lui Dumnezeu, s-au legat pe
sine cu obiceiuri rele prin deasa satisfacere a dorinfelor
lor trupe§ti §i patima§e. De§i cererile voinfei lor rationale,
insuflate de Dumnezeu, pe care ei doresc sa le impli-
neasca, stau de o parte a vointei lor libere, in schimb de
cealalta parte stau dorinjele voinjei trupe§ti ?i patima§e,
spre care inca mai au atrac(ie. Acestea, luptandu-se
49
 impotriva primelor, trag vointa libera de partea lor cu o
asemenea putere, precum capastrul trage un animal
injugat. §i numai harul lui Dumnezeu le da puterea sa-si
mentina hotararea luata mai inainte. Tmpotrivirea inde-
* lungata fata de dorintele trune^ti si necedarea inaintea lor
le slabeste puterea. dar lupta nu inceteaza cu aceasta.
Deci nimeni sa nu-§i inchipuie ca poate dobandi
adevarata a§ezare cre§tineasca §i virtufile crestinesti. §i
sa lucreze pentru Dumnezeu cum se cuvine, daca nu
doreste sa se sileasca a lepada si a birui toate miscarile
patimase ale vointei trupesti, nu doar cele mari. ci si cele
mici, pe care mai inainte s-a ohi^nuit sa le satisfaca cu
placere si cu draga inima. Tocmai in aceasta - ca din
crutare de sine nu vor sa se sileasca §i sa se lepede de
sine desavar§it in toate - consta cea mai insemnata
prieina pentru care atat de pujini oameni ajung la deplina
desavarsire cre§tina. Caci atunci cand ei, biruind cu
osteneala mai marile inclinafii patimase, nu vor dupa
aceea sa se sileasca la biruirea celor mai mici, parute fara
de insemnatate, atunci, deoarece acestea mici sunt roade
si manifestari ale celor mari. ei satisfacandu-ler _le
hranesc pe cele mari,'care astfel continua sa traiasca ?i sa
• lucreze in inima. desi nu se arata in mare parte. De aceea
inima ramane impatimita si necurata si. mai ales, nu este
deloc slobozita de placerea si crutarea _dg_-sine. care
totdeauna pun sub semnul intrebarii vrednicia oricarei
lucrari facute spre placerea lui Dumnezeu.
De pilda sunt unii, care, neinsusindu-si lucrurile
altora, iubesc pe ale lor fara masura si, pe de o parte,
nadajduiesc prea mult in ele, iar pe de alta, se intristeaza
cand e nevoie sa dea din ele milostenie; al{ii, neurmarind
onoruri pe cai nedrepte, totusi nu sunt indiferenfi fa^a de
ele si adeseori le doresc, daca ar putea cumva sa le
dobandeasca, insa ca si cum aceasta ar fi impotriva voii
50
lor; alpi iara§i pn vreme indelungata posturile randuite,
nerenun^and insa sa-§i satisfaca dorinta de a manca din
bel§ug §i bine, ceea ce desfiinjeaza cu totul vrednicia
postului; unii viepiiesc in feciorie, insa continua sa aiba
legaturi §i prietenie cu feje placute lor §i se indulcesc cu
acestea, nevrand sa injeleaga ca prin aceasta ei i§i ridica
lor mari piedici in calea desavar§irii in via^a duhovni­
ceasca §i in unirea cu Dumnezeu.
Voi adauga aici §i neatenpa unora la lipsnrilg
firesti ale r.arar.temliii lnr care, de§i nu depind de voia
libera, il fac totu§i pe om vinovat judecapi, daca el,
vazand cum ele se amesteca in viaja duhovniceasca, nu
numai ca nu se ingrije§te sa le indeparteze cu totul, ci
nici macar sa le pastreze intre limite nevatamatoare, cand
aceasta se poate savar§i cu ajutorul harului lui Dumnezeu,
prin atenpa cuvenita catre sine §i prin ravna. Aceste
lipsuri sunt, de pilda, urmatoarele: ursuzenia. iutimea de
fire, prea multa sensihilitate §i, ca urmare a acesteia,
eraba necugetata in cuvinte, miscari si faote. asprimea_si
bodouaneala. incapatanarea si irascibilitatea §i cele
asemenea acestora. Toate aceste nedesavarsiri si neputinte
firesti trebuie indreptate. la unele taind din prisosul lor,
la altele adaugand ce le lipseste. §i atat pe unele, cat §i pe
celelalte preschimbandu-le in bunele calitati coresnunza-
toare lor. Caci nici o trasatura fireasca, oricat de rebela §i
de indaratnica ar fi, nu se poate menpne impotriva
voinjei libere, atunci cand aceasta, inarmandu-se cu
harul lui Dumnezeu, ravne§te cu toata atenpa §i sarguinfa
ca sa i se impotriveasca.
Deci se intampla ca unii fac fapte bune, dar faptele
lor raman nedesavar§ite, §chioape, impletite cu poftele
care stapanesc in lume (I In. 2, 16). Prin urmare ace§tia
nu inainteaza pe calea mantuirii, ci se invart in loc §i
adeseori se intorc inapoi §i cad in pacatele de mai
51
 inainte. De aici se arata lamurit ca ei de la inceput nu au
iubit cu tot sufletul viafa cea buna in Hristos, nu s-au
umplut indeajuns cu simfamantul recuno§tinfei fafa de
Dumnezeu, Care i-a izbavit de sub stapanirea diavolului,
§i nu s-au apucat cu hotarare desavar§ita sa lucreze
numai pentru a bineplacea Lui. A§adar astfel de oameni
raman totdeauna neiscusifi in bine §i orbi §i nu vad
primejdia in care se gasesc, gandind ca a§ezarea lor este
trainica §i nu ii ameninfa nici un rau.
Pentru aceea, iubite frate al meu intru Domnul, te
_sfatnie.sc sa inbe^ti totdeauna greutatefl ^i suferinta ce_le
aduce cu sine acest razboi. daca nu vrei sa fii bim it
intotdeauna. Astfel sfatuie§te §i preainfeleptul Sirah: Sa
nu ura§ti lucrarea cu osteneala fSir. 7. 15L Caci pe
aceasta se sprijina totul in acest razboi, ca pe o temelie.
Cu cat vei iubi mai mult osteneala sau necrutarea de sine
in nevointe, cu atat mai degraba ?i mai deplin vei birui
asunra ta si asunra acelui lucru din tine care se
impotriveste binslui celui mai.,inalt. §i ca urmare te vei
umple de toata virtutea, dobandind o buna asezare^ iar
pacea lui Dumnezeu se va salaslui intruding

CAPITOLUL 13
Despre cum se cuvine a lupta impotriva voinfei celei
irafionale a simfurilor p despre faptele voinfei necesare
pentru a dobandi deprinderea virtufilor
De fiecare data cand vointa cea irafionala a
simfurilor, pe de o parte, §i vojnfa lui Dumnezeu. rostita
prin constiinta. de cealalta parte, se lupta cu voinfa ta
libera ca sa o atraga de partea lor, incercand sa o supuna,
fi se cade fie, daca ravne§ti sincer binele, sa folose§ti din
partea ta metode potfivitfi, ca totdeauna sa birniasca intru
totul desavarsit vointa lui Dumnezeu. Pentru aceasta:

52
 a) de indata ce vei simti miscari ale vointei infe-
rioare, senzuale si patimase. imediat impntriveste-te lor.
din toate puterile §i nu ingadui deloc ca voin^a ta libera
sa se incline inspre ele, nici cat de pupn. Strive§te-le,
taie-le, departeaza-le de la tine cu o incordare puternica a
vointei l
b) pentru ca aceasta sa se savar§easca mai cu
succes §i sa aduca rod bun, grabeste sa aprinzi o ura
desavar^ita fafa de acest fel de miscari. precum faja de
vrajma§ii tai care incearca sa jefuiasca §i sa piarda
sufletul tau. Manie-te asupra lor:
c) dar in acela§i timp nu uita sa-L chemi ne
Domnul nostru Iisus Hristos. aiutorul nostru in nevointa.
rugandu-L sa te apere §i sa-p intareasca voin^a ta buna,
pentru ca fara Rl nu putem ren^i in nimic:
d) aceste trei lucrari interioare, savar§ite sincer in
suflet, ip vor da de fiecare data biruin^a asupra mi§ca-
rilor rele. Dar aceasta este numai izgonirea vraimasilnr
Daca v rei sa-i lovesti chiar in inima lor, atunci. daca se
poate. fa ceva potrivnic imholdului pomirii patimase p.
daca e cu putin^a, hotaraste-te sa faci aceasta intotdea-
una. Aceasta te va izbavi in cele din urma cu totul de
aparipa atacurilor pe care le-ai simpt.
Sa lamurim printr-un exemplu. Sa presupunem ca
cineva te-a jignit prin ceva intr-o masura mai mare sau
mai mica, iar in tine s-au ridicat mi§cari de neplacere §i
iritare, insopte de un imbold spre razbunare. Ia aminte la
tine §i grabe§te-te sa in^elegi ca aceste mi§cari vor sa te
atraga spre rau, deci stai in pozipe de lupta §i apara-te:
a) taie aceste mi§cari, nu le lasa sa intre mai
departe inauntru, §i niciodata nu ingadui vointei tale sa
stea de partea lor, ca §i cum ar fi drepte. Aceasta inseam-
na sa te impotrive§ti lor;

53
 b) dar ele tot stau inaintea ta, gata sa te atace din
nou. Deci treze§te-p ura impotriva lor, ca impotriva unor
du§mani. §i manie-te asupra lor, pentru apararea ta, pana
pop zice cu sinceritate: Nedreptatea am urat §i am
disprefuit (Ps. 118, 163), sau Cu ura desdvar§ita i-am
urat pe ei §i mi s-au fa cu t du§mani (Ps. 138, 22). Aceasta
va fi o lovitura putemica asupra lor, §i se vor retrage, dar
nu vor disparea. Apoi:
c) striga catre Domnul: Dumnezeule, spre ajutorul
meu ia aminte! Doamne, sa-mi ajufi mie grabe$te-Te! (Ps.
69, 1). §i nu inceta a striga, pana nu va mai ramane nici
o urma din mi§carile vrajma§e §i se va sala§lui pacea in
suflet;
d) lini§tindu-te astfel, fa celui ce te-a amarat ceva
ce i-ar arata dispozifia ta impaciuitoare fa(a de el: spune-i
un cuvant prietenos, fa-i un serviciu care ifi sta la
indemana sau altele asemenea. Aceasta va fi implinirea
sfatului Prorocului David: Fere§te-te de rau §i fa binele
(Ps. 33, 15).
Astfel de lucrari conduc de-a dreptul spre
deprinderea virtufii opuse acelor miscari natimase care
te-au tulburat, iar aceasta deprindere le loveste in inima
si le omoara. Incearca sa premergi, sa inso(e§ti sau sa
inchei aceste lucrari cu o hotarare interioara care sa faca
cu neputinta pentru totdeauna astfel de mipcari patimage.
§i anume, in exemplul de mai sus, socote§te-te pe tine
vrednic de toata ocara, treze§te dorinfa in tine pentru tot
felul de ocari §i nedreptap, iube§te-le pe acestea §i fii
pregatit sa le intampini cu bucurie §i sa le prime§ti ca pe
cele mai mantuitoare doctorii. In alte situapi incearca sa
treze§ti §i sa intare§ti in tine alte simpri §i dispozipi
potrivite. Aceasta inseamna sa gone§ti din inima patima
§i sa o inlocuie§ti cu virtutea opusa, ceea ce este (elul
razboiului nevazut.
54
 lata, ifi ofer o indrumare potrivita pentru toate
situapile, dupa cum ne calauzesc Sfinpi Parinti (SnfletuL
nostru are trei parfi sau tre iJ 21ilSBL~ cea raponala, cea
poftitoare §i cea manioasa. De la aceste trei puteri. din
prieina vatamarii lor, se nasc ?i trei feluri de ganduri p m
miscari gresite. ^a na§tere la ganduri de
necredinfa, nerecuno§tinpi fa{a de Dumnezeu §i cartire,
uitare de Dumnezeu, necunoa§terea lucrurilor dumneze-
ie§ti, judecata gre§ita §i tot felul de ganduri hulitoare.
PUjerea noftitoare da na§tere la ganduri de iubire de
placere, iubire de slava, iubire de argint, cu toate
numeroasele lor infa{i§ari, care sunt chipuri ale iubirii de
sine. Partea manioasa da na§tere la ganduri de manie,
ura, zavistie, razbunare, bucurie pentru raul altuia,
dorirea raului altuia, §i indeob§te toate gandurile rele.)
TnqtP: ar.pstR ganduri misr.ari tr e b in e sa le
biruiesti cu metodele aratate. straduindu-te de fiecare
data sa treze$ti ?i sa-ti sadesti in inima simtiri pi stari
bune. notrivnice acelora de mai sus: in locul necredinfei
- credinfa fara indoiala in Dumnezeu; in loc de cartire -
recuno§tinfa sincera fafa de Dumnezeu pentru toate; in
loc de uitarea de Dumnezeu - neincetata adancire a
aducerii aminte de Dumnezeu Atotpitorul, Cel ce este in
tot locul; in loc de ne§tiinfa - contemplarea clara sau
repetarea in minte a tuturor adevarurilor creatine
mantuitoare; in loc de judecata gre§ita - simpiri inva^ate
sa disceama intre bine §i rau; in locul tuturor gandurilor
hulitoare - lauda §i slavire a lui Dumnezeu. De
asemenea, in loc de iubire de placere - infranare, post §i
nevoinfa; in loc de slava de§arta - smerenie §i dorin^a de
a ramane necunoscut; in loc de iubire de argint -
mulpimire cu pupn §i iubire de saracie. §i iara§i, in loc
de manie - blandeje; in loc de ura - dragoste; in loc de
zavistie - impreuna bucurie; in loc de rSzbunare - iertare
55
 §i impaciuire; in loc de bucurie pentru raul altuia -
compatimire; in loc de dorinta pentru raul altuia -
dorin{a pentru binele lui.
Pe scurt, urmand Sfantului Maxim, voi rezuma
toate acestea in urmatoarele: wnpodobe§te-p puterea ta
rap'rmaia- cu atenpe neincetata catre Dumnezeu, cu ruga-
ciune §i cunoa§terea adevarurilor dumnezeie§ti; puterea
• poftitoare cu desavar§ita lepadare de sine §i renun|area la
orice iubire de sine; puterea manioasa cu dragoste; §i cu
adevarat, lumina minpi tale niciodata nu se va intuneca
in tine, iar gandurile rele pomenite mai sus nu vor putea
afla loc in tine. Daca tu insup, in fiecare dimineaja §i
seara §i in celelalte ceasuri ale zilei, vei trezi in tine
gandurile §i simprile bune enumerate mai sus, atunci
vrajma§ii nevazup nu se vor apropia de tine, caci te vei
asemana cu un conducator de oaste, care neincetat i§i in-
specteaza trupele sale §i le a§aza in formape de lupta, iar
du§manii §tiu ca nu este prielnic a ataca in aceste condipn)
Da cea mai mare atenpe punctului din urma -
faptelor opuse acelora spre care trag gandurile patima§e,
§i la sadirea in inima a simpirilor §i starilor potrivnice
patimilor. Doar pe aceasta cale pop sa dezradacinezi
patimile din tine si sa dobande§ti o a§ezare mai lipsita de
primejdii. C aci\atata vreme cat radacinile patimilor
ram anJnanntm . intotdeauna vor rasari din ele vlastarele
lor §i cu acestea vor innoura chipul virtuplor, iar uneori
il vor acoperi §i intuneca cu totul. In aceste imprejurari
noi suntern in primejdia de a cM e.a din noil in pacatele
trecute §i de a pierde toate roadele ostenelilor noastre?)
Sa §tii a§adar ca aceasta metoda din urma nu
trehuie sa o folosepti doar o data, ci adesea. de multe ori,
neincetat, pana cand vei zdrobi, vei desfiinta si vei
distnige nhirpinl patimas impotriva caruia te lupti. Caci
precum acest obicei a luat putere asupra inimii prin
56
repetarea deasa a anumitor fapte care satisfac patima ce
viepiie§te in ea, tot a§a, pentru slabirea §i distrugerea
acestei puteri, in afara de respingerea ei din inima,
trebuie folosite fapte opuse celor din trecut, potrivnice
patimilor, care sa le loveasca §i sa le biruiasca pe acestea.
inmultirea faptelor bung va goni o biceiul patim a^ va
omori patima care il imboldeste si va inradacina in inima
virtutea onus a ei si deprinderea cu fantele corespunza-
toare acesteia. In plus - §i nu ip voi explica multe despre
aceasta, deoarece se injelege de la sine - , sa §tii ca
nentm dohandirea nhiceiiirilnr hnne este necesar sa
savargegti un numar mai mare de fapte bune. decat
numarul de fapte rele necesare pentru a deprinde obice- »
iurile rele. deoarece obiceiurile urate se inradadneaza
mai repede. avand ca ajutor si insotitor pacatul care
viepiie§te in noi, adica iubirea de sine. De aceea, oricat
de grele §i dificile de realizat p se vor parea astfel de
fapte potrivnice patimilor tale, fie din pricina neputinjei
voii tale, fie din pricina impotrivirii voii tale patima§e,
iubitoare de sine, totu§i nu le lasa pentru nimic in lume,
ci sile§te-te in tot chipul sa le lucrezi. Chiar daca la
inceput ele vor fi nedesavar§ite, totu§i ele vor intari
statomicia §i curajul tau in lupta §i ip vor deschide
drumul spre biruinpL
Iji mai spun inca §i aceasta: stai cu trezvie §i,
adunandu-p intreaga atenpe in tine insup, lupta-te cu
curaj. §i lupta-te nu numai cu mi§carile cele mari §i
putemice, ci §i cu cele mici §i u§oare ale fiecarei patimi,
pentru ca cele mici deschid drumul celor mari, mai ales
cand ele se transforma in obi§nuinfa. Practica a dovedit
adeseori ca atunci cand cineva se ingrije§te prea pupn de
respingerea din inima a micilor dorinje patima§e §i nu le
da multa atenpe dupa ce le-a biruit pe cele mari, unul ca
acesta este supus la navaliri bru§te §i nea§teptate din
57
 partea vrajma§ilor, §i atat de putemice, incat nu le poate
fine piept in lupta §i cade mai rau decat in caderile dinainte.
i f mai amintesc, in afara de aceasta, ca trebuie sa
tai de la tine si sa curmi orice alipire patimasa fata de
lucruri care nu sunt de neanarata trebuinta. chiar daca
sunt ingaduite. Fa aceasta de indata ce vei vedea ca ele
slabesc incoxdarea voii tale bune, iti abat atentia de la
tine__si tulbura buna randuiala a vietii tak-eadayioase.
Aceste lucruri sunt, dp pilda-—plim harile. serate.le;
conversatiile—cunostintele. mesele, somnul sL altele
asemenea. Dintru aceasta vei dobandi multe bunatati: vei
fi prefxatit sa te biruiesti pe tine ?i in toate celelalte
lucruri. te vei face mai putemic ?i m aiiscusit in lupta cu
ispitele. vei scapa din m ulte fehiri de curse ale.
diavolului. care §tie cum sa-§i intinda capcanele pe
aceste carari „neprimejdioase”, §i te incredinjez ca vei
face un lucru foarte placut lui Dumnezeu.
Deci, iubite, daca vei urma indrumarile mele §i vei
pomi cu insuflef re la nevoinjele aratate mai sus, atunci
sa fii incredinjat ca in scurta vreme vei spori foarte mult
§i te vei face om duhovnicesc cu adevarat §i cu fapta, nu
in chip mincinos §i cu numele numai. Dar sa §tii ca
Tmnn|rjYjrp fat« do «iry dlir^a QinP Qiint aip.i n Ipop
• de nestramutat, care exclude orice satisfacere a placerii
proprii. chiar si in randuiala duhovniceasca a viepi. Daca
vei amesteca aici sau vei alege dnar faptpjp plar.nte f e
chiar daca ele tin de randuiala duhovniceasca, i f vei
strica toata lucrarea. Te vei osteni, dar roade adevarate
nu vei dobandi, ci numai flori neroditoare, §i nu te vei
intari cu adevarat §i trainic in nici o lucrare duhovni­
ceasca. Se va parea ca ai ceva duhovnicesc. dar de fapt
nu va fi a?a. Caci tot ceea ce este cu adevarat duhov­
nicesc se savarseste de harul Sfantului Duh. insa acest
har se salagluiegte doar iti.aceia care s-au rastignit pe ei
58
insisi in.suferinte-si lipsuri de buna voie. fara nici o
crutare de sine, si prin aceasta s-au unit cu Domnul.
Mantuitorul nostru, Cel ce S-a rastignit pentru ei.

CAPITOLUL 14
Ce se cuvine a face cand voinfa superioara §i rafionala
pare a f i c u totul biruita, de voinfa inferioara
§i de vrajmap
Daca cateodata simfi o atat de puternica ridicare
impotriva ta a pacatului, incat fi se pare ca nu i te pofi
impotrivi §i chiar ravna de a i te opune este secatuita, ai
grija, fratele meu, nu parasi lupta, ci ridica-te §i fii tare.
Aceasta este o cursa a vrajma§ului care, semanand
gandul ca impotrivirea este fara de nadejde, curma orice
opozifie §i te sile§te ca, depunand toate armele, sa te
predai lui. Pune-fi atunci in minte clar ca aceasta este o
in§elaciune a vrajma§ului §i nu ceda. Caci atata timp cat
inca nu inclini cu voinfa ta catre indemnul patima§, tu
inca e§ti intre cei biruitori, cei care resping §i ii zdrobesc
pe vrajma§i, chiar daca pana §i simpatia ta ar fi trecut
deja de partea patimii. Pentru ca nimeni si nimic nu
poate sili voinfa ta sau sa-fi smulga biruinfa din maini
impotriva vointei tale si sa te rastoame. oricat de
puternica ^ti de inversunata lupta ar ridica in tine
vraimasii mantuirii tale.
Dumnezeu a dat v ^ ^ g ^ y ^ J ^ ^ g ^ o nutere atat de
mare, incat chiar daca toate simturile omului. toata •
lumea si toti demonii s-ar intrarma impotriva ei si ar
intra in lupta cu ea. ele nu ar nutea sa o sileasca. In ceea
ce o prive§te ea va ramane intotdeauna libera sa doreasca_
ceea ce i se ofera sau i se cere, daca vrea san.sa nu
doreasca. daca nu vrea. In schimb, ea este raspunzatoare
pentru tot si suousa iudecatii. Jin e bine minte aceasta, ca

59
 oricat de slabit te-ai simti. nicidecum nu vei putea sa te
dezvinovatesti, d a c l vei inclina spre o pomire patimasa.
Aceasta ti-o va spune si congtiinta ta. Deci nregate$te-te
sa te impotrive?ti cu atat mai mare ravna, cu cat este mai
putemica navalirea. si niciodata sa nu parase^ti o astfel
de hotarare. _in orice imprejurare de acest fel repetand in
tine cuvintele poruncitoare ale unuia dintre cei mai de
seama conducatori ai no§tri: Stafi tori in credinfa,
imbarbatafi-va, intdrifi-vd (I Cor. 16, 13).
Tinand astfel yoia ta libera neinclinata sore atatarea
nacatoasa si stand de partea cererilor voinfei snperioare.
pune in actiune una dupa alta armele tale duhovnice^ti.
Cea mai importanta dintre ele este mgaciunea. Cu ea
insuflefe§te-te, spunand: Domnul este luminarea mea $i
Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este
aparatorul viefii mele, de cine ma voi infrico§a? De s-ar
randui impotriva mea o§tire, nu se va infrico§a inima
mea, de s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El
nddajduiesc (Ps. 26, 1-2: 5-6). Pentru ca nu in arcul meu
voi nadajdui §i sabia mea nu ma va mdntui. Cu
Dumnezeu ne vom lauda toata ziua §i numele Tau il vom
lauda in veac (Ps. 43. 8. lOf De frica voastra, vrajma-
§ilor, nu ma voi infrico§a, nici nu ma voi tulbura.
Domnul puterilor, pe Acela II voi socoti sfant, p Acela
fried va f i voua. In El voi nadajdui §i El imi va fi mie
spre sfinfenie. De va vefi intdri, ia r a f vefi f i biruif, f
orice sfat vefi sfatui, il va risipi Domnul, §i cuvantul pe
care il vefi grai nu va ramane in voi (Is. 8, 9-10. 12-141.
Insuflepndu-te astfel, fa §i tu ceea ce face uneori
un soldat in lupta cand este impresurat tare de du§man;
el da inapoi pufin, pentru a gasi un punct mai bun §i a
vedea cum sa trimita mai bine sageata in inima
vrajma§ului. Deci §i tu, adunandu-fi ganduri le tale
inauntru §j— punand inainte con$tiinfa simprea
60
nimicniciei tale si a neputin(ei de a face de unul singur
ceea ce trebuie. alearga la Dumnezeu. Care pe toate le
pnqtft, si p.n nadpjdff fierbintp <;i. lanrimi cheama-J. in
aiutor impotriva patimii care te lupta. zicand: Scoala-Te,
Doamne, ajuta-mi §i ma izbave§te, pentru numele Tau
(Ps. 43, 28). Da razboi impotriva celor ce se o§tesc
asupra mea, apuca arma p pavaza §i Te scoala intru
ajutorul meu. Sa se ru§ineze §i sa se infrunteze cei ce
cauta sufletul meu, intoarca-se inapoi §i sa se ru§ineze
cei ce gandesc rau de mine (Ps. 34, 1, 2, 4). „Stapana
Nascatoare de Dumnezeu, nu ma lasa sa cad in mainile
vrajma§ilor §i sa fiu biruit de ei”. „ingerul meu pazitor,
acopera-ma cu acoperamantul aripilor tale de sage(ile
vrajma§ului, §i cu sabia ta love§te-i §i taie-i de la mine”.
Stapiie in aceste chemari §i vei vedea ajutor
grabnic.unsa totu^i. ia aminte la tine cu mare atentie.
Vraima^iil stie puterea- .,unor astfel de chemari catre
Dumnezeu ?i se grabefte sa le preintampine sau sa le
stripp printr-n partea la fara de judecata. stamita de el,
impotriva lui Dumnezeu, ca de ce a ingaduit sa se ridice
o astfel de navalire a vrajma§ului §i o asemenea primejdie
de cadere. Prin aceasta vrajma§ul urmare§te sa impiedice
strigatele catre Dumnezeu sau sa le curme, §i sa te faca
nevrednic de ajutorul Domnului. De indata ce vei vedea
o asemenea mi§care impotrivitoare lui Dumnezeu, grabe§-
te-te sa restatomice§ti acea convingere sincera §i adevarata
ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni §i ca fiecare este
ispitit fiin d tras de a sa pofta §i amagit (lac. 1, 13-14).
Anoi cerceteaza faptele trecute. simtirile si gandurile
tale. ?i vei descoperi ca din ele s-a nascut furtuna
dinauntrul tau care te-a adus in aceasta stare primej-
dioasa. Vrajma§ul 1-a clevetit pe Dumnezeu, iar gre§elile
tale le-a acoperit. Prin_credin{a trebuie sa-1 indreptajesti
pe Dumnezeu in tinp ?i prin ratiune sa indepartezi
61
aconeramantul lingusitor al vraimasului. Trebuie sa-p
dai in vileag neatenpa §i ingaduinfa de sine §i, marturi-
sindu-p intru pocainpi acest pacat launtric inaintea lui
Dumnezeu, sa te intorci la chemarile de rugaciune aratate,
care ip vor readuce ajutorul lui Dumnezeu, cel aflat
intotdeauna la indemana, mai ales in asemenea situapy
Dupa aceea, cand furtuna dinauntru se va potoli,
lupta trebuie sa mearga dupa randuielile obi§nuite ale
razboiului nevazut, despre care am spus deja in parte.

CAPITOLUL 15
Despre aceea ca lupta trebuie dusa neincetat
§i cu bdrbafie
De voie§ti a birui pe vrajma§ii tai cat mai repede §i
mai u§or, e nevoie, frate, a lupta neincetat si barbateste
cu toate natimile tale, dar indeosehi $i cel mai mplt
imaoli^ aJu b irii_ d e sine, sau a drflPn<;tei -iraPnnalp
de tine, care se arata in i ^ |tfininta-^iJrLxrutarea de sine.
pentru ca ea este temelia si izvorul tuturor patimilor.
Aceasta nu poate fi imblanzita altfel decat prin neince-
tate suferinte pricinuite sie«ii de buna voie si prin
primirea cu bucurie a necazurilor. lipsurilor. ealomniilor.
prigoanelor din partea lumii si a celor din lame.
Scaparea din vedere a acestei necrufari de sine este §i va
fi intotdeauna pricina nereuptei biruinjelor noastre
duhovnice§ti, a greutapi, raritapi, nedesavarprii p nesta-
tomiciei lor.
A§adar, acest razboi duhovnicesc al nostru trebuie
sa fie permanent p neincetat p trebuie dus cu agerime p
barbape, pe care u§or le vei capiga daca le vei cere de la
Dumnezeu. Deci intra in aceasta lupta fara sa te
indoiepi. Daca ip vin ganduri de tulburare despre
inver§unarea p rautatea neincetata pe care le au

62
vrajmapi draci impotriva ta §i despre mulpmea cea mare
a taberelor §i a o§tilor lor, cugeta pe de alta parte la
puterea lui Dumnezeu cea nemarginit de mare §i la
dragostea ce o are pentru tine, precum §i la mulpmea
nemasurat mai mare a ingerilor cere§ti §i la rugaciunile
sfinplor. Top ace§tia se lupta nevazut alaturi de noi
impotriva vrajma§ilor no§tri, precum este scris pentru
Amalec: Cu mana ascunsa bate Domnul pe Amalec (Ie§.
17, 16). Cate femei slabe §i cap copii mici nu au fost
indemnap la lupta de gandul la acest ajutor putemic §i
aflat la indemana in tot locul! §i a§a au surpat §i au biruit
toata infelepciunea lumii, toate cursele vrajma§ilor
diavoli §i toata rautatea iadului.
De aceea (niciodata mu trebuie sa te infricosezi
nicidecum cand incepe sa te loveasca valul gandurilor ca
lupta diavolilor impotriva ta este foarte putemica, ca
aceasta nu are sfar§it §i ca se intinde de-a lungul intregii
tale viep, §i ca nu vei putea scapa de caderi §i de
repetarea acestora de multe ori §i in multe feluri. Sa §tii
ca vraimasii nnstri cn tnate n irsele lor sunt in mainile
conducatorului nostru dumnezeiesc. Domnul nostru Iisus
Hristos, in cinstea §i spre slava Caruia tu duci aceasta
lupta. El insusi te conduce in razboi. deci nu numai ca nu
va lasa pe vrajmapi tai sa te sileasca §i sa te biruiasca,
daca tu de bunavoie nu vei trece de partea lor, ci va lupta
El Insu§i pentru tine §i ii va da pe ei biruip in mainile
tale, cand §i cum ii va fi placuf) precum este scris:
Domnul Dumnezeu umbla in tabara ta, ca sa te
izbaveasca pe tine $i sa dea pe vrajma§ul tau in mainile
tale (Deut. 23, 14).
Daca Domnul va intarzia sa-p dea biruinfa deplina
asupra vrajma§ilor §i o va amana pana in ziua cea mai de
pe urma a viepi tale, sa §tii ca face aceasta pentru binele
tau, numai s i nu cedezi §i sa nu incetezi a lupta cu
63
 marime de suflet. Si chiar daca uneori esti ranit in
razboi. sa nu depui armele §i sa nu te pui pe fuga. Doar
un sineur lucru sa ai in minte si in intentie - sa te lunti
cu insufletire si cu barb ate, pentru ca acest razboi nu
este om care ar putea sa scape de
aceasta junta. fie in via|a. fie la moarte. §i cel care nu se
lupta ca sa-§i biruiasca patimile §i pe vrajma§ii sai, acela
neaparat va fi luat in robie, ori aici ori dincolo, §i va fi
dat morpi.
Nu este lipsit de folos sa pi in minte §i scopuL
pentru care lui Dumnezeu ii este bineplacut sa ne lase
intr-o asemenea stare de razboi. §i iata de ce. Precum in
vechime Dumnezeu, calauzind pe Israel in pamantul
fagaduinjei, nu a poruncit sa fie distruse toate popoarele
care locuiau acolo, ci a lasat pe loc cinci neamuri straine
§i potrivnice - §i aceasta in primul rand ca sa incerce pe
poporul ales daca crede cu tarie in El §i daca impline§te
cu credinpi poruncile Sale, iar in al doilea rand pentru ca
sa-1 inve^e pe poporul Sau me§te§ugul purtarii razboiului
(vezi Jud. 2, 21-23; 3, 1-2) - , tot a§a El nu pierde indata
toate patimile noastre, ci le lasa sa se ljipte..ci.i noi pana la
moarte, tot pentru acelasi scon, ca sa incerce draeostea
• noastra catre El .si, ascultarea fa^a de voia Sa ?i pentru a
ne invata razboiul duhovnicesc.
Fericitul Teodorit ne arata aceasta mai amanunpt.
Dumnezeu, spune el, face aceasta pentru urmatoarele
pricini^a) ca sa nu ne dam pe noi negrijii §i trandaviei, ci
„ sa priveghem cu ravna §i cu atenpe; (6) ca sa nu uitam ca
vrajma§ul este pururea gata de navalire asupra noastra §i
sa nu fim inconjurap pe nea§teptate de vrajma§i §i biruip
de patimi; (6) ca sa alergam intotdeauna la Dumnezeu,
cerand §i nadajduind ajutor de la El; (3) ca sa nu ne man-
drim, ci sa cugetam smerit despre noi;(e) ca sa ne inva^am
sa uram din inima patimile §i vrajma§ii cei nevazup, care
64
fara de oboseala navalesc asupra noastra; 0 ca sa fim
inccrcap daca pastram pana la sfar§it cinstea, dragostea
§i credinfa fafa de Dumnezeu; (g) ca sa ne indemnam sa
implinim mai cu dinadinsul toate poruncile lui Dumnezeu
§i sa nu le calcam nici pe cele mai mici; ca sa
cunoa§tem cu fapta cat de prefioasa este virtutea §i prin
urmare sa nu acceptam deloc sa o parasim §i sa cadem in
pacat(T) pentru ca razboiul neincetat sa ne dea putinfa sa
ca§tigam cununi din ce in ce mai mari 0 ca sa proslavim
pe Dumnezeu, iar pe diavol §i pacatul sa-1 ru§inam prin
rabdarea noastra pana la sfar§it; 0 pentru ca, fiind
deprin§i cu razboiul de-a lungul viepi, sa nu ne temem
de el in ceasul morpi, cand va avea loc cel mai cumplit
atac impotriva noastra.
A§adar, fiind intotdeauna inconjurafi de atapa
vrajma§i, care ne urasc cu atata rautate, nu putem sa
a§teptam de la ei nici pace, nici ragaz, nici incetare sau
amanare a razboiului, ci in fiecare clipa trebuie sa fim
gata de razboi §i sa intram in lupta cu barbafie de indata
ce ace§tia ataca. Bineinfeles, ar fi fost mai bine daca noi
de la inceput nu am fi deschis porfile noastre §i nu am fi
lasat vrajma§ii §i patimile inauntrul nostru, in suflet §i in
inima, dar odata ce §i-au croit deja drumul in noi, nu mai
putem fi f&ra de grija, ci trebuie sa ne inarmam impotriva
lor, ca sa-i izgonim din noi, deoarece ei sunt fara de
ru§ine §i indarjifi §i nu vor pleca, daca nu-i vom izgoni
prin lupta.

CAPITOLUL 16
Cum trebuie sa se pregateasca osta§ul lui Hristos
pentru lupta dimineafa
Dupa ce te vei trezi dimineafa si dupa ce te vei
ruga o hucata de vreme. zicand ..Doamne Iisuse.

65
Hristoase. Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma”. cel dintai
Incru pe care trebuie .sa-lJkci.este sa teinchizi in inima
ta ca Tntr-o arena. Stand acolo, trezeste inauntrul tau
constiinta . si simtirea ca acel vraimas al tau si acea
inclinape_patima?a cu care esti atunci in lunla. se afla
deia in__acd . Loc. gata sa naval ease,a indata,asupra ta si.

sa mnri; dar nn r.edezi In^elege, de asemenea, ca de-a

dreapta ta ip stau nevazup purtatorul de biruin^a
conducatorul tau, Domnul nostru Iisus Hristos, cu
Preasfanta Sa Maica §i mulpme de ingeri sfinp cu
arhanghelul Mihail in frunte, gata sa te ajute, deci
insufleie§te-te cu buna nadejde.
lata prinpil celor de dedesubt, diavolul, se ridica
asupra ta cu cetele dracilor sai §i incepe sa a|a{e in tine
inclinapa cea patima§a, incercand, cu felurite promisiuni
care ip lingu§esc cru|area de sine, sa te convinga sa
incetezi lupta cu acea patima §i sa te supui ei,
incredinjandu-te ca a§a va fi mai bine §i mai u§or. Dar ia
aminte la tine: in acela§i timp ar trebui sa auzi §i din
partea dreapta glasul prevenitor §i insufleptor cu care
ingerul tau pazitor nu inceteaza sa te indemne din partea
tuturor celor ce stau de-a dreapta ta, zicand: „Acum ip
sta inainte razboiul cu patima ta §i cu ceilalp vrajma§i ai
tai. Nu te infrico§a, nu te teme §i nu fugi de spaima de pe
campul de lupta. Caci insu§i Domnul Iisus, conducatorul
tau, este aproape, inconjurat de mai marii peste mii §i
peste sute ai puterilor netrupe§ti §i de toate o§tile sfinplor
ingeri, gata sa lupte alaturi de tine impotriva vrajma§ilor
tai §i nu va ingadui lor sa te cople§easca §i sa te
biruiasca, dupa cum este fagaduit: Domnul se va lupta
pentru v o i{Ie§. 14, 14)”.
Pentru aceea stai cu tarie, sile§te-te pe tine sa nu
cedezi §i sfor|eaza-te in tot chipul sa rabzi ispita care
66
navalepe asupra ta, strigand din rarunchii inimii tale: Nu
ma da pe mine la sufletele celor ce ma necajesc (Ps. 26,
18). Striga catre Domnul tau, catre Stapana Nascatoarea
de Dumnezeu, catre top ingerii p sfinpi. Va veni ajutorul
p vei birui, caci este scris: Scriu voua, tinerilor -
razboinici curajop p cutezatori - , caci a(i biruit pe cel
viclean (I In. 2, 13). Chiar daca ep i neputincios p legat
de obiceiuri rele, iar vrajmapi tai sunt putemici p mulp,
totup cu mult mai mare ajutor ip este pregatit lie din
partea Aceluia ce te-a zidit pe tine p te-a rascumparat, p
cu neasemanare mai puternic decat top este Dumnezeu,
aparatorul tau in acest razboi, precum este scris: Domnul
cel tare §i puternic, Domnul cel tare in razboi (Ps. 23, 8),
Care, totodata, are mai mare dorin(a sa te mantuiasca,
decat are vrajma§ul tau sa te piarda. Deci lupta-te §i sa
nu te ingreuiezi vreodata de osteneala acestui razboi.
Caci prin aceasta osteneala, prin silirea §i prin necrujarea
de sine, prin ruperea de obiceiurile pacatoase, neluand in
seama durerea, se ca§tiga biruin^a §i se dobande§te o
mare comoara, cu care se cumpara Imparapa Cerurilor §i
sufletul se une§te pentru totdeauna cu Dumnezeu.
\D eci in fiecare diminea(a incepe in numele lui
Dumnezeu lupta cu vrajmapi tai, inarmat cu armele
nebizuirii pe sine §i ale nadejdii pline de indrazneala in
Dumnezeu, cu ale rugaciunii p ale silirii de sine fara de
cru(are la ostenelile cuvenite p nevoin|ele duhovnicepi,
p mai ales cu arma rugaciunii minpi p a inimii:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluiepe-ma!”. Acest nume
este infrico§at ca o sabie cu doua ascup§uri, care, invar-
tindu-se in inima, biruiepe p izgone§te dracii §i patimile.
De aceea p Sfantul loan Scararul a zis: nCn numele lui
Iisus biciuiepe pe cei potrivnici”) Despre aceasta
rugaciune vom vorbi mai apoi intr-un capitol separat. Cu
acestea, zic, da razboi acelui vrajma§ §i acelei patimi §i
67
pofte rele ce te lupta pe tine, in acea ordine pe care am
aratat-o in capitolul 13, adica la inceput prin impotrivirea
fa{a de patima, apoi prin ura fa{a de ea, iar la sfarpt cu
lucrarile virtupi celei impotrivitoare ei, savar§ind toate
acestea intr-o atmosfera de rugaciune. Facand astfel, vei
implini o lucrare placuta Dumnezeului tau, Care, impre-
una cu toata Biserica triumfatoare din Ceruri, sta nevazut
§i prive§te lupta ta.
Astfel de lupta este foarte ostenitoare §i grea, dar
nu te scarbi §i nu o abandona, gandindu-te ca, pe de o
parte, avem datoria sa slujim §i sa placem lui Dumnezeu,
iar pe de alta, a§a cum am spus mai inainte, lupLa_este-de
neocolit, daca vrem sa traim. caci. de indata ce vom
inceta sa luptam. indata vom fi loviti de moarte. Sa nu te
in§ele vrajma§ul cu §oapta sa: „Doar un ceas cedeaza”.
Bine, sa zicem ca un ceas. Dar ce vei fi daca vei parasi
via^a dupa Dumnezeu §i te vei da lumii, desfatarilor §i
placerilor ei trupe§ti? Vei fi un lepadat de Dumnezeu, iar
a fi aceasta nu numai un ceas, ci §i o clipa, este
ingrozitor. §i oare de obicei aceasta dureaza doar un
ceas? Oare nu mai degraba vei petrece in aceasta via^a
potrivnica lui Dumnezeu ceas dupa ceas, iar apoi zi dupa
zi §i an dupa an? §i mai apoi ce se va intampla? Daca
Domnul se va milostivi de tine §i ip va mai da vreme
inca sa-p vii in sine, sa te sloboze§ti din aceste mreje
diavole§ti §i sa te scoli din somnul pacatului, tot va
trebui sa intri in lupta de care acum fugi, cautand o viafa
lesnicioasa, cu singura deosebire ca atunci lupta va fi
pentru tine cu neasemuire mai grea, mai aspra §i mai
dureroasa §i pe deasupra cu mai pupni sopi de izbanda.
Insa daca Dumnezeu te va lasa in mainile voii tale
§i a vrajma§ilor tai, ce va ft atunci? Nu o voi repeta, voi
spune doar atat: adu-p aminte, caci cine nu §tie aceasta?
Dupa o via{a petrecuta in chinuitoarele legaturi ale
68
patimilor rele, cateodata stapanit de bepa simprrilor, dar
intotdeauna lipsit de bucurii adevarate, de naprasna vine
ceasul morpi, o stare a sufletului ingrozitor de chinui-
toare, pe care nici cuvantul lui Dumnezeu nu a putut-o
descrie, ci a spus doar atat, ca atunci vor striga munplor:
Cadeti peste noi (Apoc. 6, 16). Acest strigat, care incepe
in ceasul morpi, nu se va opri in toata vremea de dupa
moarte §i pana la sfar§itul lumii §i se va auzi in clipa
inceperii Judecapi celei Infrico§atoare, dar va fi totdea-
una fara de folos. Deci sa nu fii atat de fara de minte,
incat sa te arunci cu buna §tiinfa in chinurile ve§nice ale
iadului, fugind de trecatoarele osteneli §i lupte ale
nevoinjei. Ci, precum un om rational §i, a§ zice, chibzuit,
este mai bine ca acum sa te supui ostenelilor de pupna
vreme §i durerilor luptei duhovnice§ti, pentru ca, biruind
pe vrajma§ii tai, sa dobande§ti cununa §i sa fii in unire cu
Dumnezeu §i aici, §i acolo, in imparapa cerurilor.

CAPITOLUL 17
In ce ordine trebuie sa ne luptam cu patimile noastre
ifi este foarte de folos, fratele meu, sa §tii bine in
ce ordine trebuie sa te lupfi cu patimile tale, ca sa faci
aceasta cum se cuvine §i nu la intamplare, dupa cum se
nimere§te, precum fac unii §i pufin sporesc, iar adeseori
sufera §i vatamare. Ordinea in care trehnie sa Inppi
impotriva vrajma?ilor tai §i sa biruie?ti dorin^ele si poftele
tale cele rele este aceasta: intra cu atentie in inima ta si
cerceteaza cu de-amanuntul ce fel de ganduri. disnozitii
si impatimiri o preocuna mai ales, si care patima o
stapaneste mai mult si o tiranizeaza. apoi impotriva
acestei patimi mai inainte de toate sa ridici armele si sa te
straduiesti sa o biruiesti. Asupra acesteia concentreaza-p
toata atenpa §i grija, cu o singura exceppe, cand se

69
intampla sa se ridice intre timp o alta patima. Atunci
trebuie sa te ocupi de indata de patima nou aparuta §i sa
o izgone§ti, dupa care sa-p intorci din nou armele impo-
triva patimii tale de capetenie, care neincetat i§i arata
prezenfa §i puterea. Caci precum in orice razboi. a§a §i in
acesta nevazut al nostru, trebuie sa te lupp impotriva
aceluia care te ataca efectiv in momentul de fata.

CAPITOLUL 18
Cum sa lupfi impotriva izbucnirilor nea§teptate
ale patimilor
Daca tu, iubite al meu, nu e§ti inca obi§nuit sa
biruie§ti izbucnirile nea§teptate §i stamirile patimilor
pricinuite, de pilda, de ocari sau de alte prilejuri, te
sfatuiesc sa faci aceasta: sa-ti faci o lege din aceea ca in
fiecare zi, cand inca sezi acasa. sa cugep mai inainte la
toate situatiile CU care te poti intalni in enrsnl zilei. fie
ele placute sau neplacute, si ce fel de pomiri patimase.
nofte si tulburari se pot naste_ in tm e^xa urmare a
_acsst.Q,ra. §i..sa te pmgategti dinainte ciimj£tlk.inab,u§i din
fa§a, nelasandu-le sa se manifeste. Facand a§a, tu nu vei
fi niciodata luat pe neasteptate de nici un fel de pomiri
patimase. ci intotdeauna vei fi gata sa le opui rezistenta,
nefiind nici tulburat de manie. nici ademenit de pofta.
Aceasta examinare a situa^iilor care pot aparea trebuie sa
o faci mai ales atunci cand e nevoie sa pleci de acasa §i
sa mergi in locuri unde trebuie sa te intalne§ti cu
persoane care pot fie sa fie atragatoare pentru tine, fie sa
te irite. Fiind pregatit dinainte, vei evita cu u§urin{a
fiecare din aceste situapi. Chiar daca se va ridica vreun
val al patimii. el se va rostogoli peste tine sau se va
franee de tine ca de o stanca tare, dar nu te va lua cu_el
ca pe o lnntre nsnara^Sa te convinga de aceasta cuvantul

70
Sfantului Proroc David privitor la manie, care zice:
Gatitu-m-am §i nu m-am tulburat (Ps. 118, 60).
Insa aceasta pregatire nu este totul. Izbucnirea
patimilor tot mai poate avea loc. ?i inca pe neastpptate
In acest caz iata ce trebuie sa faci: de indata ce simp o_
pomire patimasa. fie de pofta san de tnlbnrare, graheste-te
sa o curmi cu silirea voii, coboara atenpa minpi Tn inima .
?i straduieste-te Tn orice chip sa nu ii ingadui patimii sa
intre in inima. Fii atent ca nici ceea.ce o irita sa.j 3u.ja
irite. nici ceea ce o aft-age saam n atraga. Daca totu?i se
intampla ca pe_neasteptate sa se nascaJa.inim a.fie pofta.
fie iritarea, straduie§te-te in primul rand sa nu-i dai
drumiil in a fara sfi nn o arap nici prin cuvant. nici prin
infatisare. nici prin miscare.
Apoi sileste-te sa-p inalti mintea ?i inima ta la
Dumnezeu si. reinnoind in tine con§tiin(a limpede §i
simprea atat a dragostei nemarginite a lui Dumnezeu, cat
§i a adevarului Lui cel nepartinitor, straduie.^te-te sa
izgonesti pomirea patimasa si sa o Tnlocuiesti cu binele
care ii este o p u s . In cazul unei intalniri cu cineva, poate
nu ip va fi la indemana sa faci aceasta pe deplin §i a§a
cum se cuvine, dar cu nici un chip sa nn paragesri
intenpa p silin^a de a fare eeea re pop Chiar daca pe
moment nu vei avea succes, mai apoi o vei scoate la
capat, cand se va sfar§i intalnirea care ip stame§te
patima. Insa sa te ingriiesti neaparat sa nu arati in afara
patima care se ridica inauntru. Iar aceasta osteneala a ta
o va tine in loc. Pe langa aceasta, de indata ce te vei
slobozi de navala gandurilor rele, grabe§te-te sa intri in
inima ta §i straduie§te-te sa izgone§ti de acolo §arpele
care s-a strecurat inauntru.
Dar cea mai buna si mai eficienta paza impotriva
izbucnirilor neasteptate. ale patimilQL_£ste..foflgpSrtarea 9
pricinilor din care se nasc intotdeauna astfel de pomiri.
71
Aceste pricini sunt doua: |(^ ago^teashjir^ Daca tu, iubite
al meu, ai cazut in robia atracpei pentru o persoana sau
te-ai impatimit fapi de vreun lucru, mai mare sau mai
mic, fire§te ca atunci cand le intalne§ti sau cand vezi ca
cineva le ocara§te §i le face rau sau vrea sa le ia §i sa le
rapeasca de la tine, tu indata te tulburi pentru aceasta, te
superi, te framanp §i te razvrate§ti impotriva acelora care
fac aceasta. De aceea, daca vrei ca sa nu se intample cu
tine astfel de nelini§ti neaspeptate, ingriie^te-te sa
bimisgti. §i...,sa smulgi din inmra...o asemenea atracjie §i
impatimire rea. §i pe cat de departe ai ajuns fie intr-una,
fie intr-alta, cu atat mai multa grija trebuie sa ai ca sa te
desprinzi de ele §i sa te comporti in mod rational fata de
lucruri si de oameni- Deoarece cu cat este mai puternica
ip tin e a tra r.fia <p im pfitim irp.a. c n a ta t m ai fn rtn n n a s a si
mai neagteptata va fi izbucnirea patimilor in toate
situatiile pe care le-am aratat.
De asemenea, daca nu ip place de o oarecare
persoana sau te scarbe§ti fa\a de vreun lucru, este firesc
sa te infurii pe nea§teptate sau sa simp ura atunci cand le
intalne§ti §i mai ales cand cineva le lauda. De aceea,
daca vrei sa pastrezi pacea inimii in astfel de situapi,
sile§te-te ca in acele momente sa inabup sim|arnintele
rele, iar mai apoi sa le starpe§ti cu totul.
La aceasta te va ajuta o astfel de cueetare tin ceea
ce priveste oameniii: ca si ei sunt fapturile lui
Dumnezeu. zidite. ca. si tine, cu dreapta atotputemica a
chipul si asemanarea Lui:
ca §i ei au fost rascumparati cu nepretuitul sange al
Domnului nostru Iisus Hristos; ca §i ei sunt frapi si
tovarasii tai, pe care nu trebuie sa ii ura§ti nici macar in
gand, precum este scris: Sa nu ura§ti pe fratele tau in
inima ta (Lev. 19, 17). $i daca tpresupunand ca ei sunt
vrednici de dispref §i de ura) tu ii primesti cu bunavointa
si dragosle. prin ^ a a t a J a - a semenLMJDMiuiEam. Care
iube§te toate tapturile Sale §i nu le dispre^uie§te pe
niciuna, precum il lauda in|eleptul Solomon, zicand:
Pentru ca iube§ti toate cele ce sunt §i de nimic din cele
ce ai facut nu Te scarbe§ti, ca nimic nu ai facut, care sa
ura§ti (In(el. 11, 24) §i Care, trecand cu vederea pacatele
omene§ti, soarele Sau il rasare §i peste cei rai §i peste
cei buni §i ploua peste cei d rep f §i peste cei nedrepfi

CAPITOLUL 19
Cum sa lupfi impotriva patimilor trupe§ti
Cu patimile trupe§ti, fratele meu, trebuie sa te lupji
intr-un chip aparte, nu precum cu celelalte. §i pentru ca
lupta sa decurga dupa randuiala cuvenita, sa §tii ca una
trebuie sa.i a d L.inainte.de ,a ,fi
in vremea ispitei si alta dupa incetarea ei.
Inainte de isvita atentia ta trebuie indreptata.
impotriva nricinilor care slnie.se drenL-nrilei nentru
nasterea ispitei sau pentru stamirea patimii. Aici este o
regular sa fuei in orice chip de toate situatiile care pot sa
tulbure pacea trupului tau. mai ales de intalnirile cu
persoanele de genul opus. §i daca vreodata va fi nevoie
sa vorbe§ti cu o astfel de persoana, vorbe§te scurt,
pastrand nu numai smerenia, ci §i o anumita asprime a
fefei tale, iar cuvintele tale sa fie politicoase, dar mai
degraba rejinute decat binevoitoare.
Sa nu crezi vrajmaqului tau in veci (Sir. 12, 12)
zice injeleptul Sirah. Nici tu sa nu te increzi in trupul tau
vreodata. caci, precum arama na§te singura din sine
rugina, tot a§a §i firea cea stricata a trupului na§te din
sine pomirile rele ale poftei. Ca in ce chip arama se
rugine§te, a$a $i rautatea lui (idem). Sa nu te increzi,

73
iara§i ifi repet, sa nu te increzi in tine insusi in aceasta
privinfa, chiar daca, sa zicem, tu nu mai simfi sau nu ai
mai simpt de multa vreme aceasta sagetatura a trupului
tau. Caci aceasta de trei ori blestemata rautate face
uneori intr-un singur ceas §i intr-o singura clipa ceea ce
nu a facut timp de mulfi ani §i totdeauna i§i face
pregatirile de atac pe tacute. §i sa §tii ca cu cat mai mult
se arata prietena §i nu da nici cel mai mic motiv de
banuiala asupra ei, cu atat mai mult aduce vatamare dupa
aceea §i de multe ori love§te de moarte.
De aceea, fiecare trehiiip sa se tpama mai ales de
acele persoane de genul opus cu care considera ca ii este
ingaduit a avea tovarasie in viafa de zi cu zi. fie pentru
ca ii sunt rude, fie pentru ca sunt cucernice §i imbuna-
tapte, fie pentru ca a primit daruri de la ele §i socote§te
ca trebuie sa le arate cat mai des recuno§tin{a pentru
aceasta. Este necesar sa te temi de aceasta, deoarece in
aceasta tovara§ie, care este fara de frica §i atenfie din
partea ta, aproape intotdeauna se amesteca dulceafa otra-
vitoare a simfurilor, care apoi, pufin cate pupn, pe
nesimpte, patrunde in suflet pana in strafunduri §i atat
intuneca mintea, incat cineva atins de aceasta molima
incepe sa socoteasca drept nimic toate pricinile primejdi-
oase ale pacatului, precum: privirile patima§e, cuvintele
dulci de o parte §i de alta, mi§carile §i pozifiile atraga-
toare ale trupului, apucarea mainilor. Din aceasta prieina
el cade in cele din urma §i in pacatul insu§i §i in alte
mreje diavole§ti, din care uneori nu se mai poate elibera
deloc.
Deci, fratele meu, fugi de acest foe, caci tu esti praf
de nusca. Si niciodata sa nu indrazne§ti sa te gande§ti,
nadajduind in tine, ca e§ti praf de pu§ca inmuiat §i cu
totul plin de apa buna §i voinfa putemica. Nu, nu! Ci
gande§te-te mai degraba ca e§ti praf de pu§ca uscat §i
74
prea uscat §i de indata ce flacara aceea te va atinge vei
lua foe. Niciodata sa nu te bizuiegti pe taria hotararii tale
j i pe osardia pe care o ai ca mai bine sa mori decat sa
superi pe Dumnezeu cu pacatul deoarece. chiar daca am
incuviin|a ca prin aceasta e§ti praf de pu§ca ud, totu§i,
prin desele intalniri §i §ederi ochi catre ochi, flacara ,
trupului putin cate putin usuca umezeala voin^ei tale
bune, ?i tu insuti nu-ti vei da seama cum te vei pomeni
aprins de dragostea trupeasca intr-o asemenea masura.
incat vei inceta sa le jn a i rusinezi de oameni si sa te mai
temi de Dumnezeu. §i nu vei mai baga in seama nici
cinstea, nici viafa §i nici toate chinurile iadului, in
dorinta ta de a savar§i pacatul.
Fugi deci, jjjgj in toate chipurile posihik:
a) de astfel de intalniri cu persoanele care te pot
sminti. daca vrei cu adevarat sa nu fii robit de pacat §i
sa-i plate§ti tributul, care este moartea sufleteasca.
Preainteleptul Solomon il nume§te in^elept pe acela care
se teme §i fuge de pricinile pacatelor, iar pe acela care,
bizuindu-se pe sine, multe indrazne§te §i nu fuge de ele,
il nume§te nebun, zicand: Infeleptul temandu-se, se
fere§te de rau; iar cel fara de minte, nadajduindu-se in
sine, se amesteca cu cel farddelege (Pild. 14, 16). Oare
nu aceasta arata apostolul, cand ii sfatuia pe corinteni:
Fugifi de curvie (I Cor. 6, 18)?
b) fugi de tmnHavip gj ftp ipnpvifp d fjj cu trezvie.
Vegheaza cu toata atenjia asupra gandurilor tale §i
randuie§te-|i cu in^elepciune toate lucrarile care sunt
necesare starii tale.
c) niciodata sa nil fii neasr.nltatnr Hp m ai-m aril
tai si de parintii tai dnhovnice^ti ci intru toate supune-te
lor cu ravna, indeplinind in graba §i cu zel orice ar
porunci §i mai ales cele ce te smeresc §i sunt impotriva
voii §i inclina^iilor tale.
75
 cO niciodata nu-p ingadui sa iudeci cu indrazneala
pe aproapele tau; sa nu judeci §i sa nu osande§ti pe
nimeni, mai ales pentru acest pacat trupesc despre care
ne este cuvantul, chiar daca cineva ar fi cazut la aratare
in el. ci sa arap compatimire ?i mila pentru dansul: nu te
indigna asupra lui §i nu rade de el, ci, din exemplul sau,
ia lecpe de smerenie pentru tine §i, §tiind ca tu insup e§ti
prea neputincios §i inclinat spre mai rau, precum praful
de pe drum, zi in sinea ta: ..Acela a cazut azi, iar p.n vni
cadea maine”. Sa §tii ca daca e^ti grabnic la nsandirea si
dispre(uirea altora. atunci Dumnezeu te va pedepsi in
chip dureros pentru aceasta. lasandu-te sa cazi si tu in
u ^£a^_.greseaJi^L ntru care ii osandesti pe altii Nu
judecafi, ca sa nu fifi judecafi (Mat. 7, 1) §i ca sa nu tip
osandip la aceea§i pedeapsa, pentru ca din caderea
voastra sa cunoa§tep vatamarea adusa de mandrie §i,
smerindu-va, sa cautap leac pentru doua rele: mandria §i
desfranarea. §i chiar daca Dumnezeu, dupa mila Sa, te
va pazi de cadere, iar tu ip vei pastra neschimbat §i tare
gandul tau de curape, totu§i inceteaza sa osande§ti, daca
ai osandit, §i sa nu te bizui pe tine, ci mai degraba sa te
temi §i sa nu te increzi in statomicia ta.
e) ia aminte la tine si vegheaza asupra ta. Daca ai
ca§tigat vreun dar de la Dumnezeu sau te afli intr-o buna
a§ezare duhovniceasca, sa nu prime.■pi in ingamfaraa- t^
vreo dp?arta parere-sau inchipuire de sine, ca §i cum tu ai
fi ceva §i vrajma§ii tai nu ar mai indrazni sa te atace, §i
ca tu atat ii ura§ti pe ei §i ii dispre{uie§ti, incat ii vei
respinge imediat, daca vor indrazni sa se apropie de tine.
De indata ce vei cugeta astfel, vei cadea cu u§urin(a,
precum o frunza de toamna din copac.
Acestea sunt cele ce trebuie pazite mai inainte de
ispita patimii trupe§ti.

76
 Insa In vremea ispitei iata ce trebuie sa faci: afla
cat maLarabnic prieina care, a_Dmvocat razboiul si indata
indenarteaz-o. Prieina poate fi interioara sau exterioara.
§i pricini exterioare pot fi: nestapanirea ochilor,
cuvintele cele dulci la auz, de asemenea cantecele de
acest fel, dupa conpnutul §i melodia lor, hainele elegante
din materiale fine, parfumurile bineplacute mirosului,
convorbirile §i purtarile libere, atingerile §i strangerile de
maini, dansurile §i multe altele asemenea. T.eaenri pentru
toate acestea sunt: imbracamintea simpla §i smerita, a nu
voi nici sa vezi, nici sa auzi, nici sa miro§i, nici sa
vorbe§ti sau sa atingi nimic din cele ce provoaca aceasta
pomire ru§inoasa, §i, mai ales, fuga de tovara§ia cu
persoanele de gen opus, dupa cum am spus mai sus. Iar
pricinile interioare sunt, pe de o parte, via|a in indes-
tulare §i odihna trupului, cand toate dorin|ele trupe§ti
sunt satisfacute pe deplin, iar pe de alta parte - gandurile
ru§inoase, care vin fie de la sine, din amintirea celor va-
zute, auzite sau sim^ite, fie sunt stamite de duhurile rele.
A

In ceea ce prive§te viaja in indestulare deplina si

odihna trupului ac.p.flsta tre.bnie inasprita prin postiri.
privegheri. culcari pe ios si, mai ales, cu multe metanii
pana la istovire sti alte asemenea strnniri ale trupului de
buna voie. precum sfatuiesc §i indeamna in|elep|ii §i
iscusitii no§tri Sfinji Parinti. Iar impotriva gandurilor.
indiferent de unde vin, drept leacuri sunt felurite
indeletniciri duhovnice§ti, potrivite starii tale §i necesare
acesteia, cum ar fi: citirea cartilor sfinte si de suflet
mantuitoare. mai ales cele ale Sfmlilor Efrem Sirul, loan
Scararul, Filocalia §i altele de acest fel; cugetarile
evlavioase si nigaeiu n ea
Rugaciunea ta, atunci cand incep sa navaleasca
asupra ta ganduri ru§inoase, savar§e§te-o astfel: indata
ridica-ti mintea ta la Domnul cel rastignit pentru noi §i
77
din adancul sufletului striga catre El: „Doamne al meu
Iisuse! Iisuse al meu preadulce! Grabegte-Te sa-mi ajup
gi nu lasa vrajmagul meu sa ma robeasca!”. In acelagi
timp, imbrapgeaza gandit gi simpt, daca este in
apropiere, Crucea de viaja facatoare pe care a fost
rastignit pentru tine Domnul tau, saruta de multe ori
ranile Lui gi vorbegte cu El cu dragoste: „Preafrumoase
rani, rani preasfmte, rani preacurate! Ranip aceasta
ticaloasa gi necurata inima a mea gi nu ma lasap sa va
ruginez gi sa va injosesc cu necurapa mea”.
Iar in vremea cand se inmultesc in tine gandurile
ruginoase ale dulcetilor trupesti. cugetarea ta sa nu fie
indreptata direct impotriva lor, degi alpi sfatuiesc aga.
Nu incerca sa-p inchipui in gand necurapa gi ruginea
pacatelor poftei trupegti, nici mustrarea congtiinfei cu
amaraciunea care ii urmeaza, nici stricaciunea firii tale gi
pierderea curapei fecioriei, nici terfelirea cinstei tale gi
altele asemenea. Nu incerca. zic. sa te gandegti la acestea.
caci astfel de cueete nu intotdeauna sunt un miiloc sigur
pentru a birui ispita trupuluL ci. dimpotriva, pot sa dnca
la inasprirea atacurilor, iar uneori chiar la cadere. Caci,
degi mintea cu cuvantul sau ganditor va mustra gi se va
impotrivi acestei patimi, dar intrucat gandul va ramane
asupra obiectelor ei, faja de care inima nu este indife-
renta, atunci nu e de mirare ca in vreme ce mintea va
irosi astfel de condamnari aspre ale acestor fapte. inima
se va indulci cu ele gi le va incuviinta. ce£a_ ce va insemna
caderea sa launtrica. Nu aga, ci trebuie sa cugep la
subiecte care ar inlatura de la tine aceste lucruri rugi­
noase si ar abate cu totul atentia de la ele gi care, prin
conpnutul lor, ar conduce la degteptarea inimii. Astfel de
subiecte sunt viapi gi p a tim irp a fV In i r.p S-a in tm p a t
pentru noi. a Domnului nostru Iisus Hristos, ceasul de
neocolit al mortii. cumplita zi a infricogatoarei judecati gi
feluritele chinuri aleiaduluL
78
 Daca, precum se intampla adeseori, gandurile
acestea ruginoase continua §i dupa aceasta sa te atace cu
o putere deosebita §i nestavilita, nu te teme, nu inceta sa
cugep la subiectele aratate mai sus, §i nu incerca sa lupp
direct cu gandurile, ca sa le stai impotriva. Nu fa aga, ci
continua sa cugep cat pop mai atent la subiectele infrico-
gatoare §i trezvitoare aratate mai inainte. netulburandu-te
nici cat de putin de acele ganduri ruginoase. ca si cum nu
ar ft ale tale. Sa gtii ca nu este nici un mijlor. mai hnn
pentru alungarea lor, decat a nu le baga in seama si a nu
le acorda nici o atentie. Aceasta cugetare sa o intrerupi
adesea cu aceasta rugaciune sau cu o alta asemenea: „Zi-
ditorul gi Izbavitorul meu, slobozegte-ma de vrajmagii
mei, spre cinstea Patimii Tale gi a negraitei Tale bunatap”.
§i sa-p inchei cugetarea tot cu o asemenea rugaciune.
Fii atent sa nu-fi mai intorci deloc ochiul mintii tale
spre aceasta necurape trupeasca, caci gi numai simpla
inchipuire a ei nu este fara de primejdie. §i nu te opri sa
stai de vorba cu aceste ispite sau despre ele, ca sa-fi dai
seama daca te-ai invoit sau nu cu dansele. Aceasta
cercetare, chiar daca la aratare pare buna, in fapt este cu
adevarat un siretlic al diavolului. care incearca in acest
chip fie sa te impovareze, fie sa te arunce in descurajare
§i deznadejde, fie sa te pna pe tine cat se poate mai mult
in aceste ganduri §i, prin ele, sa te duca la pacatul cu
fapta de acest fel sau de altul. • ■
Tn lorn) nnor aspmpnpq cercetarj asupra gandurilor
acestea, care te tulbura, m erg i si.. marturise§t£^lQtni
parintelui tau duhovnicesc si ramai apoi in pace in
gandul §i inima ta, netulburat de nici o intrebare, linigtit
fiind de hotararea parintelui tau. insa sa-i descoperi tot
ce a tulburat §i tulbura mintea §i simfurile tale in aceasta
ispita, neascunzand nimic si neingadnipd m ynii sa l^ge.
limba ta, ci mai degraba smerindu-te in defaimare de
79
sine, neintrand insa in descrierea amanuntelor trupesti ca
sa nu mare^ti sminteala. Caci daca in fiecare lupta cu
vrajma§ii avem nevoie de smerenie adanca pentru a-i
birui, oare cu cat mai mult nu ne este ea necesara noua in
vremea razboiului trupesc? Caci insa§i aceasta ispita cel
mai adesea fie se na§te din mandrie, fie este o invajatura
de minte §i pedeapsa pentru ea. De aceea §i spune
Sfantul loan Scararul ca cel care a cazut in desfranare
sau intr-un alt pacat trupesc. a cel a mai inainte .de toate_a
cazut in mandrie; si .ca insasi caderea lui in ,Dacat a fost
ineaduita nentru ca sa se smereasca: (.Unde caderea s-a
savar§it, acolo mandria mai inainte a locuit, caci
prevestitoarea primei este cea de-a doua”. §i inca:
„Pedeapsa mandrului este caderea lui’p
Cand ispita a trecut si in cele din urma gandurile
ru§inoase s-au lini§tit, iata ce trebuie sa faci: ori cat \\ s-ar
parea ca esti liber de acum de razboiul trupului. §i oricat
de incredin^at ai fi de aceasta, totusi ai grija sa-ti tii
mintea si atentia departe de ace Ip Inr.niri si persoane care.
ti s-au facut pricina de ispita. §i nicidecum sa nu asculfi
indemnul de a le vedea sub pretextul ca ip sunt rude sau
ca sunt persoane evlavioase §i binefacatori ai tai. Baga-p
minple in cap ca §i aceasta este o amagire pacatoasa a
firii noastre stricate §i o mreaja a vicleanului nostru
vrajma§, diavolul, care se preface chiar §i in inger de
lumina, ca sa ne arunce pe noi intru intuneric, precum a
zis Apostolul Pavel (II Cor. 11, 14).

CAPITOLUL 20
Cum sa biruie§ti trandavia
Ca sa nu cazi in ticaloasa rautate a trandaviei. care-fi
impiedica calea spre desavar§ire §i te da in mainile
vrajma§ilor, ti se cade sa

80
(iscodire: ce este acolo, ce este aici; umblare fara rost,
vorba de§arta, cascat gura), de orice alipire fata de vreun
lucru pamantesc si de orice lucrare dupa capul tau sau
dupa voia ta. care este cu totul nepotrivita starii tale. §i
dimpotriva, ti se cade sa te silesti in tot chipul sa te supui
de buna voie ?i grabnic la orice povatuire buna si la toata
porunca inaintestatatorilor si parintilor tai duhovnice?ti,
facand tot lucrul la vremea $i in chipul in care doresc ei.
S3 nn intarzii nir.inrlata sa te apnci de orice lucru
pe care trebuie sa-1 faci. caci acea pufina intarziere de la
inceput te va duce la o a doua mai lunga, iar a doua la a
treia, inca §i mai lunga, §i a§a mai departe. De aceea §i
lucrul incepe foarte tarziu §i nu este facut la vremea lui
sau este de multe ori abandonat cu desavar§ire, ca fiind
prea impovarator. (Gustand o data dulceafa nelucrariL
incepi sa o iube^ti si sa o doresti mai mult decat lucrarea.
§i implinind aceasta dorinfa, ajungi incetul cu incetul la
obiceiul de a nu lucra, sau la lene, in care patima de a nu
lucra nimic intr-atata te va stapani incat vei inceta sa mai
con§tientizezi cat este de nepotrivita §i nelegiuita, pana
cand, obosindu-te chiar de aceasta lene, te vei apuca din
nou cu toata ravna de lucrul tau. Atunci vei vedea cu
ru§ine cat ai fost de trandav inainte de aceasta §i cat de
multe lucrari care s-ar fi cuvenit savar§ite ai pierdut din
pricina unor nefolositoare §i de§arte „fac ce vreau’O
ytr.easta trandavi^ abia perceptibila la inceput,
patrunde pretutindeni §i nu numai ca biruieste vointa cu
otrava ei, sadind in ea dezgustul fafa de orice osteneala §i
de orice lucrare duhovniceasca §i ascultare, ci orbeste
chiar si mintea. nelasand-o sa priceapa toata nebunia §i
minciuna rafiunii pe care se intemeiaza aceasta dispozifie
a voinfei, §i neingaduindu-i sa arate con^tiin^ei acele
judecaji sanatoase, care ar avea putere sa mi^te aceasta
vointa lenesa pentru a-§i indeplini lucrarea cuvenita cat
81
mai grabnic §i cu toata ravna, fara a o amana pe altadata.
Fiindca nu este de ajuns a savar§i degraba lucrarea, ci se
cade ca fiecare lucru sa fie facut la vremea cuvenita, ceruta
de natura aceluia, §i cu toata atenfia §i sarguinfa, ca sa fie
cat mai desavar§it. Asculta ceea ce este scris: Blestemat
cel ce face lucrurile Domnului cu nebagare de seama
(Ier. 48, 10). §i iata ca aduci asupra ta aceasta nenorocire,
pentru ca te leneve§ti sa cugep la vrednicia §i valoarea
lucrarii pe care o ai de facut, ca sa te indemni pe tine sa o
faci la vremea ei §i cu o hotarare care sa risipeasca toate
gandurile despre ostenelile care o insofesc, ganduri pe
care fi le aduce lenea, ca sa te abata de la lucrare.
Deci sa ai intotdeauna in minte incredinfarea ca o
singura inalfare a minfii catre Dumnezeu §i o singura
metanie smerita, cu plecarea genunchilor la pamant, spre
slava §i cinstea lui Dumnezeu, sunt cu neasemanare mai
scumpe decat toate comorile lumii; §i c a ^ e fiecare data
cand alungam trandavia §i ne silim sa savar§im cu
sarguinfa lucrurile pe care trebuie sa le facem, ingerii ne
gatesc noua in ceruri o cununa de biruinfa preaslavita. §i,
dimpotriva, celor trandavi Dumnezeu nu numai ca nu le
da cununa, ci, pufin cate pufin, El ia inapoi de la ei §i
acele daruri pe care li le-a dat pentru slujirea osardnica
pe care I-au adus-o mai inainte, iar la sfar§it ii lipse§te §i
de imparafia Sa, daca raman in trandavie^)precum a zis
in pilda despre cei chemafi la cina §i care s-au lenevit sa
vina: Ca, zic voua, ca nici unui din barbafii aceia care
erau chemafi nu va gusta din cina mea (Lc. 14. 24).
Aceasta este soarta celor trandavi. insa celor care sunt
sarguitori §i se silesc pe sine fara de crufare la toata fapta
buna, Domnul le inmulfe§te aici darurile Sale binecuvan-
tate, §i le pregate§te viafa ve§nic fericita in imparafia Sa
cereasca, precum a zis: Imparafia cerurilor se ia prin
straduinfa $i cei ce se silesc o rdpesc pe ea (Mat. 11. 12).
82
 V? AMctjeeft

(Daca gandul cel rau, straduindu-se sa te arunce in

trandavie, ip sugereaza ca pentru dobandirea virtupi pe
care o dore§ti este necesar sa iei asupra ta o osteneala
foarte mare §i inca vreme de multe zile, §i ca vrajma§ii
tai sunt putemici §i mulp, iar tu e§ti singur §i
neputincios, §i ca trebuie sa faci multe §i mari lucruri ca
sa atingi felul tau, daca, zic, gandul trandaviei ip
sugereaza toate acestea, sa nu -1 asculp pe el, ci,
dimpotriva, pune-p in minte ca, bineinfeles, trebuie sa
lucrezi, dar nu mult, ca va trebui sa depui osteneala, dar
foarte mica §i nu pentru multe zile, ca §i du§mani vei
intalni, dar nu mulp, ci doar unul, §i chiar daca acela ar fi
puternic impotriva ta singur, totu§i tu e§ti incomparabil
mai tare decat el, avand ajutorul lui Dumnezeu, care este
totdeauna aproape de tine pentru nadejdea pe care o ai
intr-Insul. De vei face a§a, atunci trandavia va incepe sa
se retraga de la tine, iar in locul ei, sub inraurirea
cugetelor gi simfirilor bune, incetul cu incetul va incepe
sa intre in tine o ravna sarguincioasa pentru tot ceea ce
se cu viner care va stapani in cele din urma toate puterile
sufletului §i ale trupului tau)
Tot a§a sa faci $i in cazul rugaciunii.. Daca pentru
savar§irea vreunei slujbe ar fi nevoie, sa zicem, de o ora
de osteneala la rugaciune, ceea ce Ji se pare lmpovarator
din pricina lenevirii tale, atunci tu, apucandu-te de
aceasta, nu te gandi ca va trebui sa stai in picioare o ora,
ci inchipuie-p ca va dura cam un sfert de ceas §i, fara sa
bagi de seama, te vei ruga acest sfert de ora. Dupa care
spune-p pe: „Sa mai stau un sfert de ora. Nu este mult,
dupa cum vezi”. Apoi fa acela§i lucru pentru cel de-al
treilea §i al patrulea sfert de ceas. Ip vei termina in acest
fel pravila de rugaciune, nebagand in seama osteneala §i
greutatea ei. Daca insa uneori in timpul acesta p se
intampla sa simp o asemenea impovarare, incat ip
83
tulbura §i insa§i rugaciunea, atunci lasa un timp pravila,
iar apoi iara§i, dupa pupna vreme, apuca-te de ea §i
termina ceea ce nu ai savar§it.
Tot a§a sa procedezi si in ceea ce priveste lucrul de
mana si sarcinile ascultarii tale. Uneori p se pare ca
aceste lucrari sunt multe, te tulburi §i e§ti gata sa le la§i
balta. Darlpu te gandi la mulpmea sarcinilor, ci silindu-te,
apuca-te de prima care ip sta inainte §i fa-o cu toata
osardia, ca §i cum altele nu ar mai fi, §i o vei face in
tihna. Apoi tot a§a procedeaza §i cu celelalte sartini, §i
pe toate le vei face lini§tit, fara tulburare §i agitapeJ
Procedeaza astfel intru toate §i sa §tii ca de nu te
vei in|elepp §i nu te vei lupta astfel cu sinpamantul de
osteneala §i greutate pe care p -1 sugereaza vrajma§ul in
ceea ce prive§te sarcinile care ip stau inainte, atunci
trandavia in cele din urma te va inrobi cu totul, a§a incat
nu numai atunci cand vei fi in fa|a vreunei osteneli, ci §i
atunci cand ea este inca departe in viitor, te vei simp ca
§i cum ai avea un munte pe umeri, p se va parea ca e§ti
apasat de acesta §i vei fi chinuit precum un rob care este
legat in lanpiri fara putin^a de scapare. De aceea chiar §i
in timpul odihnei tale nu vei avea tihna §i, chiar §i atunci
cand e§ti fara de lucru, te vei simp impovarat de sarcini.
Sa §tii de asemenea, fiul meu, ca pupn cate pupn,
aceasta boala a lenevirii §i a trandaviei distruge cu otrava
ei ascunsa nu numai radacinile cele dintai §i inca mici,
din care urmau sa odrasleasca in timp deprinderile
virtuoase, ci §i acelea care de demult s-au adancit §i
slujesc drept temelie a intregii randuieli a viepiirii celei
bune. §i, precum nn vierme incetul cu incetul roade
copacnl. a$a p trandavia. daca se prelungepe. pe
nesimtite mistuie §i nimiceste insisi nervii viep i
duhnvnir.e^ti, Cu ajutorul ei, diavolul §tie sa intinda
mreje §i sa a§eze curse ale ispitei pentru orice om, §i se
84
straduie§te sa faca aceasta cu grija deosebita §i viclenie
pentru ravnitorii viefii duhovnice§ti, §tiind ca cel lenes si
trandav lesne se pleaca poftelor. precum este scris: Intru
pofte este tot cel lene$ (Pild. 13. 41.
Deci privegheaza totdeauna, rugandu-te §i sargu-
indu-te bine, precum i se cuvine unui luptator viteaz:
mainile celor viteji sunt intru sarguinfa (Pild. 13, 14).
Nu sta cu mainile incruci§ate, amanand feserea hainei
tale de nunta pana in momentul cand va trebui sa ie§i
frumos impodobit intru intampinarea Mirelui Hristos.
Adu-p aminte in fiecare zi ca acum este in mainile
noastre. iar maine in mainile lui Dumnezeu. pi ca Acela
Care ti-a daruit dimineata nu a fagaduit ca-ti va da si
seara. Pentru aceea niciodata sa nu-1 asculp pe diavol
cand ip va §opti: „Dii-mi mie clipa de acum, iar lui
Dumnezeu da-i ziua de maine”. Nu, nu! Ci toate orele
vie(ii tale petrece-le in chip bineplacut lui Dumnezeu;
line minte ca in locul ceasului de fa(a nu (i se va mai da
un altul §i ca pentru fiecare minut din acest ceas va
trebui sa dai cea mai amanunpta socoteala. In(elege ca
aceasta vreme pe care o ai in mainile tale este fara de
pref §i ca, daca o vei pierde in de§ert, va veni timpul
cand o vei cauta §i nu o vei afla(^Socote§te pierduta ziua
aceea in care, de§i ai facut fapte bune, insa nu p-ai biruit
inclinapile §i dorinfele tale cele rele)
Voi incheia lecpa mea despre aceasta, repetand
porunca apostolului: nevoieste-te cu nevointa cea buna
intotdeauna (I Tim. 6. 121: caci de multe ori s-a
intamplat ca un singur ceas de osteneala cu sarguinfa a
ca§tigat raiul, precum §i dimpotriva, un ceas de trandavie
1-a pierdut. Fii cu grija, daca vrei sa adevere§ti inaintea
lui Dumnezeu cat de putemica este nadejdea mantuirii
tale: Iar cel ce nadajduie§te spre Domnul cu grija va f i
(Pild. 28, 25).
85
 CAPITOLUL 21
Despre ocarmuirea $i buna folosinfa a simfurilor
din afara
Ravnitorii evlaviei au nevoie de multa infelepciune
§i nevoinfa neincetata pentru a ocarmui cu strictefe §i a
indrepta bine cele cinci simfuri din afara, adica: vederea,
auzul, mirosul, gustul §i nipairea. Inima noastra neincetat
inseteaza si alearea dupa mangaieri si placeri. Ea ar fi
trebuit sa le gaseasca inauntrul sau. tinand si purtand in
ea pe Cel dupa chipul Caruia a fost facut omul, ne Insusi
• Izvorul a toata mangaierea. Dar cand. in caderea noastra.
ne-am departat de Dumnezeu. iubindu-ne pe noi insine.
nu ne-am mai mentinut nici in sinele nostru. ci am cazut
in trup §i astfel am iesit afara din noi $i am inceput sa ne
cautam bucurii si mangaieri acolo. Calauze si indruma-
tori la aceasta ne-au fost simturile noastre. Prin ele
sufletul iese afara §i gusta lucrurile care sunt supuse
cercetarii de catre fiecare simf, §i prin cele care indulcesc
aceste simfuri se indulce§te §i el insu§i, §i _din totalitatea
lor i?i alcatuie?te sie$i un cere al mangaierilor §i al place-
rilor. a caror gustare o socote^te principalnl lui bine.
Astfel buna randuiala s-a stricat: in loc sa-L caute pe
Dumnezeu inauntru, inima cauta placeri _in afara se
m ii)p]m e?te on ele..
Cei care dau ascultare glasului lui Dumnezeu:
..Pocaifi-va”. se c-Siesc 51 T^i ayaza lor lege sa refaca in ei
randuiala dintru inceput ? viefii adica sa se intoarca
dinafara inauntru si dinauntru la Dumnezeu. pentru a via
in El si prin El. §i in aceasta sa-§i aiba intaiul lor bine,
purtand in ei in§i§i izvorul a toata mangaierea. Refacerea
acestei randuieli. de§i se dobande§te prin dorinfa
puternica §i hotarare neabatuta, totusi nu se savarseste
indata. Celui care s-a hotarat sa faca aceasta ii sta inainte

86
osteneala unei lupte indelungate cu vechile obiceiuri de
a-?i satisface pofte le. de a se rasfa(a §i de a se alinta pe
sine, pana cand acestea dispar §i sunt inlocuite cu altele,
potrivite noii viep. §i iata aici au o mare insemnatate
ocarmuirea si modul de folosire a simftirilor din afara.
Fiecare simf are dnmeniul sau de obiecte placute si
nenlacute. Sufletul se desfata cu cele placute si. obis-
nuindu-se cu ele. prinde p o f ta d e a c e s te T ( p in partea
fiecarui sim( intra astfel in suflet cateva pofte sau incli-
napi §i atracpi. Ele toate se ascund in suflet §i tac atunci
cand nu sunt pricini care sa le stameasca. Insa ele sunt
trezite uneori de gandurile cu privire la obiectele poftelor
lor, iar mai cu seama §i mai puternic se infierbanta daca
obiectele dorinpdor lor stau inaintea simpirilor §i sunt
percepute de acestea. In acest caz, pofta pentru ele create
fara a putea fi stapanita, iar in acela care inca nu s-a
hotarat sa nu i se supuna, ea na§te pacatul, iar pacatul
sava.rpnd.u-se, nape moartea (lac. 1, 15), a§a incat se
implinesc la acesta cuvintele proroce§ti: s-q suit mnnrten.
prin ferestrele voastre Her 7.H. adica prin simpiri-
care sunt ferestrele sufletului pentru comunicarea cu
lumea din afara. Iar in acela care s-a hotarat sa nu
cedeze, pofta ridica o lupta care nu este lipsita de
primejdia de a cadea) De aceea acesta din urma trebuie
s&-§i faca o lege din a-§i ocarmui §i a-$i folosi simpirile
in a§a fel incat prin ele sa nu fie stamite pofte simpte. ci
dimpotriva. sa fie primite doar acele impresii care pot sa
inabuge poftele si sa trezeasca sim^amintplp npngp inr
Vezi, frate, in ce primejdie te pot pune simpirile
tale? Deci ia aminte la tine §i inva(a sa o preintampini.
Straduieste-te in tot chipul sa nu ingadui simpirilor .sa
rataceasca ici si colo, precum vor. sum , le indrepta doar
spre placerile simtite. ci dimpotriva. spre ceea ce este
bun, folositor sau necesar. gi daca pana acum uneori
87
simfurile tale s-au revarsat spre placeri simpte, de acum
inainte nevoiegte-te cat pop sa le inffanezi gi sa le intorci
inapoi de la impatimirile lor. Ocarmuieste-le hine aga
incat unde mai inainte erau robite de placeri degarte gi
vatamatoare de suflet, de acum incolo sa primeasca
imnresii folositoare de la orice faptura si de la orice lucru
gi pe acestea sa le introduca in suflet. Asemenea impresii.
nascand in suflet ganduri duhovnicesti. il vor face sa se
intoarca intru sine gi il vor duce pe aripile contemnlatiei
mintale la vederea lui Diimns/pii si la slavirpa T.ni
precum spune Fericitul Augustin: LCate zidiri se afla in
lume, toate acestea vorbesc cu barbafii cei imbunatafifi
cu o limba cu adevarat muta gi tacuta, dar foarte
lucratoare, care cu lesnire se aude gi se infelege de
dangii. Din aceasta ei primesc cugete bune gi evlavioase
gi se ridica la dragostea inflacarata de Dumnezeu”j .
Aceasta o pop face gi tu in felul urmator.(Cand
inaintea sim^urilor tale din afara se afla un oarecare
npiect simtit, fie vazut, fie auzit, fie mirosit sau pipait
sau gustat, desparte in gandul tau ceea ce este in el simpt
gi material, de ceea ce este de la Duhul dumnezeiesc cel
ziditor, gi gandegte-te ca este cu neputin|a ca el sa-gi aiba
de la sine insugi fiin^area gi toate celelalte ce sunt in el, ci
ca toate acestea sunt in el lucrarea lui Dumnezeu, Care,
cu puterea Sa cea nevazuta, ii da lui gi aceasta fi infare, gi
bunele calitap, frumusefea gi alcatuirea cu infelepciune,
gi aceasta putere de a influenfa asupra altora, gi putinfa
de a primi de la aceia inrauriri, gi toate celelalte, care sunt
bune in el. Apoi stramuta aceste ganduri gi asupra tuturor
celorlalte lucruri vazute gi bucura-te cu inima ca numai
Unui Dumnezeu este prieina gi inceputul unor atat de
felnrite. de mari gi de mini mate desavarsiri. care se desco-
nera in fanturi. ca El Insugi in nemarginire unegte in sine
toate desavargirile posibile, gi ca aceste desavargiri. care
88
se vad in fapturi. nu sunt altceva, Herat slahe nglindirJ.y
umbre ale desavarsirii dumnezeiesti celei fara de margini.
Cu astfel de ganduri deprinde-p mintea ta la vederea
oricarei fapturi §i te vei obi§nui, privind la obiectele cele
vazute, sa nu-p opre§ti atenpa doar la exteriorul lor, ci sa
patrunzi inauntru, la ceea ce este in ele dumnezeiesc, la
frumusefea lor nevazuta §i ascunsa, care se vede cu
mintea.vFacand a§a, tot ce este la lucruri atragator pentru
partea ta simptoare va fi ocolit fara de urmare de atenpa
§i simprea ta, §i doar conpnutul lor interior p se va
intipari in minte. trezind §i hranind in ea contemplapa
duhovniceasca §i ridicand-o spre slavirea lui Dumnezeu)
Deci, privind la cele patru stihii - focul, aerul, apa
§i pamantul - §i cugetand la esenfa lor, la puterea §i
lucrarea acestora, cu mare bucurie duhovniceasca vei
striga atunci catre Creatorul lor Cel dintru inceput, Care
le-a facut astfel: „Dumnezeule mare, Putere nemasurata
§i Lucrare minunata! Slava Jie, ca singur e§ti inceputul
§i pricina esenfei, puterii §i lucrarii fiecarei fapturi!”.
Privind la cer §i la corpurile cere§ti - soarele, luna §i
stelele - §i cugetand ca lumina §i stralucirea lor au
primit-o de la Dumnezeu, vei exclama: „Lumina mai
stralucitoare decat toate luminile, de la Care s-au facut
toate luminile materiale §i nemateriale! Lumina prea-
minunata, cea dintai pricina a bucuriei ingerilor §i a
desfatarii celor fericip, in contemplarea neincetata a
Caruia se afunda ochii heruvimilor, fa|a de care toate
luminile simpte par bezna adanca! Te slavoslovesc §i te
preainalp lumina adevarata, care luminezi pe tot omul ce
vine in lume! Invrednice§te-ma totdeauna a Te vedea
ganditor, ca sa se bucure desavar§it inima mea!” .
De asemenea, privind la copaci, la ierburi §i la alte
multe feluri de plante §i vazand cu mintea cum traiesc, se
hranesc, cresc §i dau na§tere din ele altora asemenea lor,
89
p ca nu-p au de la sine viaja p toate celelalte care sunt
in ele, ci de la Duhul cel ziditor, pe Care tu nu-L vezi,
dar Care singur le da viapi, pop zice a§a: „Iata unde este
Via^a cea adevarata, din Care, intru Care p prin Care
traiesc, se hranesc p se inmupesc toate cele ce sunt! O,
Desfatare de viapi purtatoare a inimii mele!” In acelap
fel, vazand animalele necuvantatoare, pop sa-p inalp
mintea la Dumnezeu, Care le da lor simprea p puterea sa
se m ipe din loc in loc, zicand: „0 , Cel dintai care dai
mi§care tuturor; Cel Care, mi§cand toate, ramai nemi§cat
intru Sine! Slavit sa fii pentru nemi§carea p ramanerea
Ta in neschimbare!”.
Iar privind la tine insup sau la ceilalp oameni p
cugetand ca numai neamului omenesc i s-a dat o stare
a§a inalta, ca numai omul singur dintre toate vietaple de
pe pamant a fost daruit cu rapune §i ca sluje§te ca punct
de unire §i legatura intre zidirile materiale §i nemateriale,
ridica-te spre slavirea §i mupumirea catre Dumnezeu,
Ziditorul tau, §i zi: „0 , Treime mai presus de fiin$a,
Parinte, Fiule §i Duhule Sfinte! Fii preaslavita in veci!
Cat de indatorat sunt a-Ti mupumi J ie totdeauna nu
numai pentru ca m-ai zidit din pamant §i m-ai pus
imparat peste toate fapturile pamante§ti, nu numai pentru
ca ai cinstit firea mea cu insup chipul Tau, cu minte,
cuvant §i trup viepiitor, ci mai ales pentru ca mi-ai dat
mie putere, ca, prin voinja mea libera, sa ma fac aseme­
nea cu Tine, prin virtup, pentru ca prin aceasta sa Te am
intotdeauna in mine §i sa ma bucur in Tine in veci!”.
M a intorc acum la fiecare din cele cinci simpiri in
parte p ip zic: vazand frumusetea p podoaba zidirilor.
separa in mintea ta ceea ce vezi de in{elesul lor
duhovnicesc, pe care nu il vezi, p cugeta ca toata aceasta
podoaba frumoasa, ce se arata pe dinafara, este lucrarea
nevazutului §i atotinfrumusetatorului facatorului Duh. in
90
Care este prieina tuturor acestor frumuseji din afara, §i zi
plin de veselie: „Iata paraie imbel§ugate din Izvorul Cel
Nezidit! lata ploaie care adapa toate din Marea
nemarginita a tuturor bunataplor! Slava Jie , Doamne,
pentru frumuse(ea Ta cea nespusa, Care este prieina §i
inceputul a toata frumuse(ea zidita! Slava J ie , pentru
netalcuita Ta frumuse(e cea mai presus de inchipuire, de
la care i§i are inceputul orice podoaba!”.
Cand vei auzi un glas olacut sau o armonie de voci
§i cantari, intoarce mintea ta catre Dumnezeu §i zi: „0 ,
Armonie a armoniilor, Doamne al meu! Slava Jie, pentru
nemarginitele Tale desavar§iri, care toate, adunandu-se
in Tine in armonie mai presus de fire §i oglindindu-se in
cetele ingerilor din ceruri §i in nenumaratele fapturi de
sub ceruri, alcatuiesc o neinchipuit de armonioasa
simfonie!”. §i inca: „Cand va veni, Doamne al meu,
ceasul cand voi auzi in urechile inimii mele preadulcele
Tau glas, zicandu-mi: «Pacea Mea dau tie» - pace din
partea patimilor! Ca dulce este glasul Tau, precum canta
mireasa in Cantarea Cantarilor (Cant. 2, 14)” !
Daca ti se intampla sa miro$i un mir sau n flnarp
bine mirositoare, muta-te cu gandul de la aceasta buna
mireasma din afara la mireasma tainica a Sfantului Duh
§i zi: „Iata miresmele Florii Aceleia preabine mirositoare
§i ale Mirului Aceluia nede§ertat, Care S-a revarsat peste
toate zidirile lui Dumnezeu, dupa cum scrie in Cantarea
Cantarilor: Eu, floare a campului, crin al vailor (Cant. 2,
1), §i iara§i Mir varsat este numele tau (Cant. 1, 2). lata
revarsarea ca un izvor a bunei mirosiri, Care preaim-
bel§ugat i§i varsa suflarile Sale dumnezeie§ti peste to(i,
de la ingerii cei de sus §i preacura(i pana la zidirile cele
de pe urma, §i pe toate le bineinmiresmeaza”. Astfel
odinioara Isaac, mirosind mirosul fiului sau Iacov, a zis:

91
Mirosul fiului meu, ca mirosul unei farine pline, pe care
o a blagoslovit Domnul (Fac. 27, 27).
Iarasi, cand mananci sau bei. cugeta ca Dumnezeu
este Acela ce da tuturor bucatelor un gust placut §i,
indulcindu-te numai intru El, zi: „Bucura-te, suflete al
meu, ca, de§i in afara lui Dumnezeu nu pop gasi nici o
mulpimire, dulcea(a sau mangaiere, insa cunoscandu-L
§i alipindu-te de El, numai intr-insul pop sa gase§ti toata
desfatarea, precum te indeamna David, zicand: Gustafi §i
vedefi ca bun este Domnul (Ps. 33, 8) §i precum
Solomon adevere§te, zicand: Dulce este rodul lui in
gatlejul meu (Cant. 2, 3)”.
Tot astfel, cand iti vei tinde mainile tale sa faci un
lucru, adu-p aminte ca Dumnezeu, dandu-p tarie §i
putinja de a lucra, este prima pricina a oricarei mi§cari,
iar tu nu e§ti altceva decat numai o unealta vie in mainile
Lui §i, inal(andu-|i gandul catre El, zi: „Slava Tie,
Preainalte Dumnezeule al tuturor, ca Tu e§ti Incepatorul
§i cel dintai Lucrator in orice lucrare” .
Iar cand vezi la alpi bunatate, sau in(elepciune, sau
dreptate, sau alte virtup, atunci, despapind cele vazute
de cele nevazute, zi catre Dumnezeul tau: „0, prea-
bogata vistierie a tuturor virtuplor! Slava Tie, Doamne,
ca tot binele vine numai de la Tine §i ca tot binele nostru
este nimic fa(a de dumnezeie§tile Tale desavar§iri!
Mupumesc Tie? Dumnezeul meu, pentru aceasta §i
pentru orice alt bine pe care il faci aproapelui meu. Ci
adu-Ti aminte, Binefacatorul nostru, §i de saracia §i
marea mea lipsa in orice virtute”.
in general, de fiecam. d a ll,_eand„_simti fata _de
zidirile_.luiJDijmn£Z£U-Yre.a atractie sau nlacer.e ,-sa-joiH i
opresti atentia numai asunra lor, ci trecand dinr.nln dp
ele. muta-te cu gandul la Dumnezeu si zi: ..Dumnezeul
men, Har.a zidirile Tale sunt atat de frumoase., alaL-dc,
92
aducatoare de veselie, atat de placute, oare cat de
ncmasurat mai frumos, mai veselitor si mai preadulce
esti Tu in^tL Z M ito m ltu tu io rl”,
Daca vei proceda a§a, iubite al meu, atunci vei
putea §i prin cele cinci simpiri ale tale sa te inveji sa-L
cuno§ti pe Dumnezeu, ridicand totdeauna mintea ta de la
zidiri la Ziditor, a§a incat fiin^a §i buna alcatuire a tuturor
celor zidite vor fi pentru tine o carte de teologie, iar tu,
aflandu-te inca intru aceasta lume simfita, te vei face
parta§ cuno§tin{ei lumii de dincolo de lume. Caci, cu
adevarat, toata lumea §i toata natura nu sunt altceva
decat o oarecare unealta, iar in spatele a ceea ce se vede,
nevazut se afla de fa(a insu§i Ziditorul §i Me§terul,
lucrand §i aratandu-§i la vedere arta Sa sau punand, in
chip vazut §i material, inaintea privirii fapturilor Sale
rationale, lucrarile §i desavar§irile Sale nevazute §i
nemateriale.
De aceea, pe de o parte, preain{eleptul Solomon
spune ca din marimea §i frumusefea fapturilor, dupa
socoteala se cunoa§te Facatorul lor (Intel. 13, 5), iar pe
de alta parte, fericitul apostol Pavel adevere§te ca cele
nevazute ale Lui de la zidirea lumii, din fapturi soco-
tindu-se, se vad, p ve§nica puterea Lui p dumnezeirea
(Rom. 1, 20). In lumea lui Dumnezeu avem pe de-o parte
fapturile lui Dumnezeu, preain(elept alcatuite, iar pe de
alta parte oamenii, daruip cu puterea rapunii, cu scopul
ca ei, cu puterea ra(iunii lor, privind la fapturi §i vazand
in zidirea §i alcatuirea lor o infelepciune fara de margini,
sa se suie la cunoa§terea §i contemplarea Cuvantului
ipostatic Cel mai inainte de veci, prin Care toate s-au
facut (In. 1, 3). §i noi in chip firesc din lucrari cu-
noastem pe Cel ce lucreaza. a§a incat trebuie doar .sa
judecam drept si sanatos. ca intru create sa a flam
credinta si in zidire sa vedem pe Ziditoml Dnmnpypn .
93
 CAPITOLUL 22
Despre faptul ca acelea§i obiecte simfite, despre care am
vorbit, devin mijloace §i unelte pentru buna ocarmuire a
simfurilor noastre, daca de la ele vom trece la gdndirea
despre Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul §i despre
tainele viefii, patimirii §i morfii Lui
Mai sus |i-am aratat cum putem sa ne ridicam
mintea noastra de la lucruri simpte la contemplarea lui
Dumnezeu. Acum inva{a-te un alt miiloc de inaltare a
mintii tale de la cele ale simpirilor la cele dumnezeie^ti
§i anume, prin trpr.prpfl de la pilp.J a .ciigetarea despre
intruparea lui Dumnezeu Cuvantul $i despre preasfintele
taine ale vietii, patimirii si moifii Lui., Toate lucrurile
simpte ale lumii acesteia pot sa serveasca drept prilej
pentru o astfel de cugetare §i contemplare, daca, dupa ce
prive§ti la ele, cugeji, precum am spus mai sus, ca
Dumnezeul cel Preainalt este prima cauza a fiin|arii lor
§i a tot ce este in ele - puteri, desavar§iri, lucrari, rang
intre celelalte fapturi - §i apoi te gandesti cat de mare si
n e m a s u r a ta s e a r a ta hnnfl.tatefl ar.ftstu L D iu n n R 7.R ii a tn n r.i
cand El. fiind singurul inceput al fiecarei fiin^e create, a
dorit sa Se pogoare la atata smerenie $i micgorare. incat
sa Se faca om, sa patimeasca §i sa moara pentru oameni.
ingaduind chiar lucrului propriilor Sale maini sa se
intrarmeze impotriva Sa si sa-L rastigneasca.
§i astfel, cand vezi, sau auzi, sau atingi arme,
franghii, bice, stalpi, ramuri de spin, cuie, ciocane sau
altele asemenea, gande§te-te in mintea ta ca toate acestea
au fost oarecand unelte de tortura pentru Domnul tau.
Cand vezi case sarace sau traie§ti intr-o astfel de
casa, adu-p aminte de pe§tera §i ieslea in care Domnul
Tau S-a nascut ca om. Cand vezi ca ploua, aminte§te-{i
de picaturile de sange §i sudoare care au picurat din

94
trupul dumnezeiesc al preadulcelui Iisus in gradina
Ghetsimani §i au adapat pamantul. Cand vezi marea §i
corabiile de pe ea, aminte§te-p ca Dumnezeul tau a mers
candva pe ape §i, stand in corabie, a inva(at poporul.
Pietrele pe care le vezi sa-p aduca aminte de pietrele
care s-au despicat in clipa morpi Domnului tau, iar
pamantul pe care mergi sa-p aminteasca de cutremurul
care a urmat dupa patimile lui Hristos.
Soarele sa-p aduca aminte de acel intuneric care 1-a
intunecat atunci. Apa sa-p aminteasca de acea apa care a
curs impreuna cu sange din coasta dumnezeiasca a
Domnului, atunci cand soldatul L-a strapuns pe Cruce.
Cand bei vin sau o alta bautura, gande§te-te la o(etul §i
fierea cu care L-au adapat pe Domnul tau pe Cruce.
Cand te imbraci, aminte§te-p cum Cuvantul cel
mai inainte de veci S-a imbracat cu trup omenesc, ca pe
tine sa te imbrace cu dumnezeirea Sa. Vazandu-te pe tine
imbracat, gande§te-te la Domnul Hristos, Care a binevoit
sa fie dezbracat pentru a fi biciuit §i rastignit pe cruce
pentru tine. Daca vreo voce p se pare dulce §i atraga-
toare, muta aceasta atracpe catre Mantuitorul tau, pe
buzele Caruia s-au revarsat tot harul §i dulcea^a, precum
se canta in psalmi: revdrsatu-s-a har p e buzele Tale (Ps.
44, 3), §i din pricina dulcepi limbii Lui, poporul il urma
intotdeauna, nevrand sa se desparta de ascultarea
cuvintelor Lui, dupa cum marturise§te Sfantul Evan-
ghelist Luca, zicand: tot poporul se tinea dupa El,
ascultandu-L (Lc. 19, 48). Cand auzi zgomotul §i
strigarile poporului, gande§te-te la acele ppete fara de
lege ale iudeilor: Ia-L! Ia-L! Rdstigne§te-L (In. 19, 15),
cu care au fost coplepte atunci urechile Domnului. Cand
vezi vreo fafa frumoasd, adu-p aminte cum Cel ce a fost
impodobit cu frumusefea mai mult decat fiii oamenilor
(Ps. 44, 3), Domnul Iisus Hristos, pentru dragostea ce o
95
 are catre tine, S-a aratat pe Cruce neavand chip, nici
frumuse{e, mai disprefuit decdt to}i oamenii (Is. 53, 2-3).
De fiecare data cand bate ceasul, sa-p aduci aminte de
acea intristare a inimii care L-a cuprins pe Domnul Iisus
atunci cand in gradina Ghetsimani a inceput a Se
infrico§a de ceasul patimii §i al morpi ce se apropia; sau
gande§te-te ca auzi acele lovituri de ciocan ce se auzeau
cand II pironeau pe Domnul pe Cruce. §i, indeob§te, la
orice pricina de mahnire ce va veni asupra ta sau a
altora, pne minte ca orice intristare, durere sau patimire a
noastra nu este nimic fa(a de dureroasele chinuri §i rani
care au lovit trupul §i sufletul Domnului in vremea
patimilor pe care le-a suferit pentru mantuirea noastra.

CAPITOLUL 23
Cum sa treci de la impresiile simfurilor la inva{dminte.
de suflet ziditoare
(Cand vezi lucruri frumoase la vedere §i prefuite pe
pamant, socote§te ca toate acelea sunt nimic §i ca ni§te
gunoi fata de frumusetile si bogatiile CeruluL pe care
fara de indoiala le vei dobandi dupa moarte, daca vei
defaima toata lumeal)
Intorcandu-p privirea ta catre soare, gande§te-te ca
sufletul tau este mult mai luminos §i mai frumos decat
acela, daca se afla in harul Facatorului sau; iar daca nu,
atunci este mai intunecat §i mai urat decat intunericul cel
mai de dedesubt.
Privind cu ochii tai la cer, indrepteaza-p ochii
sufletului tau la Cerul cel mai inalt, de dincolo de cer, §i
alipe§te-p gandul tau de el, caci el ip este pregatit ca
sala§ preabinecuvantat in ve§nicie, daca vei viefui aici pe
pamant fara de pacat §i in sfinfenie.
Auzind trilurile nasarilor din copaci in vremea
primaverii §i alte cantari armonioase, inalfa-p mintea la
96
cele mai dulci cantari ale raiului §i cugeta ca acolo
rasuna neincetat Aliluia §i alte slavoslovii ingere§ti, §i
roaga-te lui Dumnezeu sa te invredniceasca a-I canta Lui
totdeauna, impreuna cu acele duhuri cere§ti, despre care
scrie in Apocalipsa: §i dupa acestea am auzit glas mare
de mulfime multa in Cer, zicand Aliluia! Mantuirea §i
slava §i cinstea §i puterea Domnului Dumnezeului
nostru (Apoc. 19, 1).
Cand simp ca e§ti atras de frumusetea cuiva, adu-p
aminte ca sub acea frumusefe atragatoare se ascunde
§arpele iadului, gata sa te ucida sau macar sa te raneasca,
§i zi-i lui: „Ah, §arpe blestemat! lata tu stai aici ca un
hop cautand sa ma inghip! Degeaba te ostene§ti, ca
Domnul este ajutorul meu!”. Iar apoi, intorcandu-te catre
Dumnezeu, zi: „Binecuvantat e§ti, Dumnezeul meu, ca
mi-ai descoperit mie pe vrajma§ul meu cel ascuns §i nu
m-ai dat spre vanarea dinplor lui!” (Ps. 123, 5). Apoi
alearga, ca la un loc de scapare mantuitor, la ranile Celui
M stignit pentru noi, socotind cat a suferit Domnul
nostru Iisus Hristos cu preasfantul Sau trap §i ragandu-te
Lui ca sa te slobozeasca de pacat §i sa sadeasca in tine
ura fa(a de patimile trape§ti.
Ip mai amintesc de un lucru, care sa-p fie ca o
arma cu care sa respingi ademenirile framusepi trupe^ti.
§i anume: cand aceasta te tulbura, grabepe-te sa-p
adance^ti bine mintea intru a cugeia_la-ce_ va fi dupa
moarte acea faptura care acum te atrage atat de mult?
Putreziciune plina de duhoare si viermi.
Cand mergi undeva, la fiecare pas §i calcatura a
picioarelor tale, gande§te-te ca astfel te apropii de
mormant. De asemenea, vazand _pasari zburand in

de§te-te ca mult mai repede zboara viafa ta, grabindu-se

spre sfarptul ei.
97
 Cand se ridica vanturi furtunoase §i incep sa rasune
tunete cutremuratoare §i sa lumineze ju lg ere orbitoare pe
cerul acoperit de nori intunecop, atunci aminte§te-p de
ziua cea infrico§ata a Judecapi §i, plecandu-p genunchii,
inchina-te Domnului Dumnezeului tau §i roaga-te Lui
sa-p dea vreme §i har sa te pregate§ti bine, ca sa pop sta
fara de rupne inaintea fefei slavei Lui celei infrico§atoare.
Cand p se intampla felurite neplaceri. nu uita nici
atunci sa-p deprinzi mintea ta cu ganduri ziditoare
pricinuite de ele, dar mai cu seama fa astfel: ridica-te la
contemplarea atotproniatoarei voi a lui Dumnezeu §i
straduie§te-te sa te incredinfezi ca preabuna infelepciune
§i voia cea dreapta a lui Dumnezeu au incuviinfat, pentru
binele §i mantuirea ta, ca tu sa patime§ti acestea pe care
le patime§ti acum §i in acea masura in care le patime§ti.
Deci bucura-te de dragostea pe care p-o arata Dumnezeu
§i pentru ca ip da prilejul sa arap cu cata ravna §i
dragoste te supui voii Lui intru toate cele pe care a
binevoit sa p le trimita, §i zi din inima: „Iata se
impline§te asupra mea voia lui Dumnezeu, Care din veac
a randuit cu dragoste ca eu sa sufar aceasta neplacere,
sau necaz, sau pierdere, sau invinuire neintemeiata! Fie
binecuvantat numele preabunului meu Stapan!”.
Cand ip va veni in mintea ta vreun gand bun,
intoarce-te catre Dumnezeu §i, cunoscand ca El p 1-a
trimis, mulpime§te-I Lui.
Cand te ocupi cu citirea cuvantului lui Dumnezeu.
inchipuie§te-p ca Dumnezeu este prezent in chip tainic
in fiecare cuvant, §i prime§te aceste cuvinte ca §i cum ar
ie§i din dumnezeiasca Lui gura.
Daca atunci cand soarele imparafe§te pe cer, vezi
ca vine intunericul §i ii intuneca lumina, precum se
intampla in timpul eclipselor. intristeaza-te §i roaga-te
lui Dumnezeu, ca sa nu te lase sa cazi intru intunericul
cel mai dinafara.
98
 Privind la Cruce, tine minte ca aceasta este steagul
luptei noastre duhovnice§ti, in care este ascunsa o putere
atotbiruitoare, §i ca daca te vei departa de ea, vei cadea
in mainile vrajma§ilor tai, iar daca vei ramane sub ea, vei
ajunge la cer §i vei intra in el cu biruin|a preaslavita.
Cand vezi icoana Preasfintei Nasr.atnarp de
Dumnezeu, indreapta-p inima spre dansa, Imparateasa
Cerului, §i mulpime§te-i ca s-a aratat atat de pregatita sa
se supuna voii lui Dumnezeu, ca a nascut, a alaptat §i a
crescut pe Izbavitorul lumii, §i ca, in razboiul nostru
nevazut, mijlocirea §i ajutorul ei pentru noi nu se
impupneaza niciodata.
Icoanele sfintilor sa arate minpi tale cap mijlocitori
ai catre Dumnezeu, care se roaga totdeauna pentru tine,
§i cap tovara§i de lupta ai in neincetatul tau razboi, care,
luptandu-se ei in§i§i cu barbape toata via{a cu vrajma§ii
§i biruindu-i, §i pe p-au deschis §i p-au aratat calea, pe
care trecand-o §i tu viteje§te cu ajutorul lor, te vei
incununa impreuna cu ei cu cununile biruinjei intru
ve§nica slava cereasca.
Cand vezi o biserica. atunci, printre alte ganduri
mantuitoare, aminte§te-p ca §i sufletul tau este o biserica
a lui Dumnezeu, dupa cum este scris: Voi suntefi
biserica Dumnezeului Celui viu (II Cor. 6, 16), §i se cade
sa-p paze§ti sufletul curat §i fara de prihana.
De fiecare data cand auzi clonotele. adu-p aminte
de inchinaciunea ingerului, adica „Nascatoare de
Dumnezeu, Fecioara, bucura-te...”, §i treze§te in tine
urmatoarele ganduri §i simpri: mulpime§te lui Dumnezeu
pentru acea vestire pe care a trimis-o din Cer pe pamant
§i care a fost inceputul mantuirii noastre; bucura-te
impreuna cu Pururea Fecioara Maria pentru acea marire
mai presus de fire la care s-a inalfat pentru preaadanca ei
smerenie; inchina-te impreuna cu ea, Preafericita Maica,
99
§i cu arhanghelul Gavriil, dumnezeiescului ei Prune,
Care chiar in acea clipa S-a zamislit in preasfantul ei
pantece. Vei face bine daca vei repeta adesea aceasta
cantare in cursul zilei, insopnd-o §i cu simprile ce le-am
aratat. Fa-p o regula neabatuta din a o repeta de trei ori
pe zi: diminea(a, la amiaza §i seara.
§i, ca sa spun pe scurt, fii totdeauna priveehetor si
luand aminte spre a-ti ocarmui simturile tale si niciodata
nu ingadui ca cele primite prin ele sa-p starneasca gi sa-p
. Ci dimpotriva, folose§te-te de ele in
a§a fel incat acestea sa nu te abata nici cat un fir de par
de la hotararea ta ca in toata vremea §i in tot lucrul sa te
arap bineplacut lui Dumnezeu sau sa fii calauzit de voia
Sa. Iar pentru aceasta, in afara de mutarea gandurilor de
la cele simpte la cele duhovnice§ti, pe care am aratat-o
mai sus, cel mai mult poate ajuta mica regula amintita in
primele capitole: de nimic sa nu fii atras sau sa nu te
ingrefo^ezi de indata, ci sa hotaragti cu judecata neclintita
si categorica cum trebuie sa te comporp faja de impre-
siile simturilor in situatia data, pentru ca aceasta sa fie dupa
voia lui Dumnezau. pe care o gm oastem iinporuiicile Lui.
Vreau sa mai adaug cafexemplele aratate de mine,
pentru intoarcerea simturilor spre folosul duhovnicesc,
nu p le-am infapsat ra tp indelfftnir.pgti neincetat cn
ele. Nu. ci trebuie sa-ji aduni mintea necontenit in inima
ta. ca sa stai acolo impreuna cu Domnul tau. avandu-L
atat drept indrumator, cat §i ca ajutator ca sa biruie§ti pe
vrajma§ii tai §i patimile tale fie prin impotrivire launtrica
directa, fie prin lucrarea virtuplor opuse lor. Ceea ce am
spus a fost doar pentru a cunoa§te aceste metode §i a te
folosi de ele cand este necesar. De altfel, nu poate fi
tagaduit faptul ca este foarte folositor pentru scopurile
luptei noastre sa acoperim toate lucrurile simtite. c.are ne
inconioara. cu un anume_acoperamant duhovnicesc^
100
 CAPITOLUL 24
Sfaturi generale pentru folosirea simfurilor
imi mai ramane sa ifi infafi§ez regulile generale
pentru folosirea simpirilnr Hin afara pentru ca impresiile
lasate de ele sa nu darame cladirea noastra duhovni­
ceasca. Deci asculta!
a) Mai mult decat orice, fratele meu, cu toate
puterile line in frau talharii tai cei rai si grabnici - ochii.
tai - ?i nu le ingadui deloc sa iscodeasca cu curiozitate
fetele femeilor. daca sunt frumoase sau nu, precum nici
fefele harbafilor. mai ales ale celor tineri §i fara barba.
De asemenea, nu le ingadui sa privpasra trupuri goale.
nu numai ale altora, dar nici macar la al tau. Caci de la o
astfel de curiozitate §i iscodire patima§a u§or se poate
na§te in inima pofta indulcirii patima§e a desfranarii,
care nu este fara de vina, dupa cum a zis Domnul: Tot
cela ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, a §i
preacurvit cu dansa intru inima sa (Mat. 5, 28). §i dintre
cei infelepfi unul a scris: ..Din privire &e. nagte dorirea”.
De aceea §i Solomon, prevenindu-ne in legatura cu
primejdia inrobirii prin ochi §i a ranirii cu pofta
frumusefii, ne da urmatoarea lecfie: Fiule, sa nu te
biruiasca pofta frumusefii, nici sa fii vanat cu ochii tai,
nici sa te in§ele genele ei (PiTd. 6, 25). lata §i pilde de
urmari distrugatoare ale privirii neinfranate a ochilor: fiii
lui Dumnezeu, urma§ii lui Set §i Enoh, au fost atra§i de
fiicele lui Cain (vezi Fac., cap. 6); Sihem, fiul lui Emor
| din Sihem, vazand-o pe Dina, fiica lui Iacov, a cazut cu
[ ea (vezi Fac., cap. 34); Samson a fost robit de
j frumusefea Dalilei (vezi Jud., cap. 16); David a cazut
t dupa vederea Virsaviei (vezi II imp., cap. 11); doi
| batrani, judecatori ai poporului, §i-au pierdut capul
\ vazand frumusefea Susanei (vezi 1st. Susanei).

101
 Paze§te-te de asemenea sa_nu-ti pironegti privirea
asupra mancarurilor si a bauturilor bune. aducandu-p
aminte de stramoa^a noastra Eva, care, privind cu ochi
rai la rodul pomului oprit din rai, 1-a poftit, 1-a luat §i 1-a
mancat, aducand moartea peste sine §i peste top urma§ii
sai. Nu privi cu pofta nici la hainele frumoase. nici la
areint si aur. nici la stralucitoarele ve§minte lume§ti,
pentru ca sa nu intre in sufletul tau patima slavei de§arte
§i a iubirii de argint, caci §i David s-a rugat pentru
izbavirea de acestea, zicand: Intoarce ochii mei sa nu
vada de§ertaciune (Ps. 118, 37). §i indeob§te ip spun,
pazeste-te sa nu prive^ti la hore, dansuri, ospefe. luxuri.
certuri. scandaluri. palavrageli si la toate celelalte lucruri
necuviincioase gi rusinoase. ne care lumea fara de minte
le iubeste, iar legea lui Dumnezeu le opre§te. Fugi §i
inchide-p ochii de la toate acestea, ca sa nu se umple
inima ta de mi§cari patima§e, iar inchipuirea cu fefe de
ru§ine, §i ca sa nu se stameasca in tine rascoala §i razboi
impotriva ta, intrerupand nevoinfa neincetata pe care
trebuie sa o duci intotdeauna impotriva patimilor tale.
insa sa iube$ti sa cercetezi bisericile si sa prive^ti la
sfinte icoane. la carti sfinte. la morminte. la cimitire si la
toate celelalte lucruri cuvioase $i sfinte. a caror privire
poate lucra mantuitor asupra sufletului tau.
b) Xi se cuvine, de asemenea, sa-p' paze.pE
urechile. §i in primul rand nu asculta cuvinte. cantari si
muzici rusinoase si atatatoare, de la care sufletul se
umple de mofturi §i se inmoaie, iar inima se aprinde de
pofta trupeasca; caci este scris: intoarce de la tine
cuvintele de ocara (rele) (Pild. 27, 11).
In al doilea rand, nu asculta cuvinte de senzape $i
de ras. povesti nascocite ?i de^arte. iar daca e^ti nevoit sa
le asculti, nu te indulci cu ele si nu le incuviinfa. Nu se
cuvine cre§tinilor sa-§i gaseasca placerea in astfel de
102
 cuvinte, ci numai acelor oameni razvratip despre care
Sfantul Apostol Pavel spunea ca: i§i vor alege invafdtori,
gadilandu-i la urechi; §i de la adevar auzul i§i vor
intoarce, iar la basme se vor pleca (II Tim. 4, 3-4).
in al treilea rand, nu asculta cu placere judecarea
altora. barfa gi cleveteala. pe care unii le raspandesc
despre cei apropiap ai lor, ci fie cm-ma-le, daca pnp fie
indeparteaza-te, ca sa nu le auzi. Caci Sfantul Vasile cel
Mare ii considera vrednici de afurisire atat pe osanditori
gi pe clevetitori, cat gi pe cei care ii asculta, neincercand
sa-i opreasca.
in al patrulea rand, nn asculta c.nvintR dcsartp gi
fara de folos. in care isi netrece timpul marea parte a
celor iubitori de lume. si nu te indulci_£u ^le^ Caci in
Lege este scris: sa nu primeqti cuvant desert (leg. 23, 1).
§i Solomon a spus: Cuvantul de§ert §i mincinos
departeaza-l de la mine (Pild. 30, 8). Iar Domnul a spus:
Deci graiesc voua: ca pentru orice cuvant desert care
vor grai oamenii, vor sa dea seama de dansul in ziua
judecafii (Mat. 12. 361.
in al cincilea rand, in sfar§it, pazeste-te indeobste
de ascultarea oricaror vorbe si cuvantari care pot vatama
sufletul tau. intre care nu ultimul loc il ocupa lingu^irile,
§i laudele lingugitorilor. dupa cum a spus Isaia: Poporul
meu, cei ce va fericesc pe voi va lingu§esc §i cararea
picioarelor voastre o strica (Is. 3. 111. Dar iubegte sa
asculp cuvintele dumnezeie?ti. sfmtele cantari gi psalmii
j i tot ce este bun, sfant. infelept si de suflet folositor: §i
indeosebi iubegte sa asculp ocarile gi invinuirile. cand
cineva te improagca cu ele.
c) Pazeste mirosul tau de orice fel de parfumuri
care tulbura si pot sa stameasca ganduri gi migcari
trupesti. Nu le folosi, nu te unge cu ele §i nu le mirosi cu
pofta gi fara masura. Toate acestea sunt naravuri ale

103
femeilor rele, iar nu ale barbaplor iubitori de infelep-
ciune, deoarece prin acestea slabe$te barbatia sufletului
si se stamesc patimile ?i poftele trupesti, care pot duce
chiar si la cadere, asa meat pentru cei ce folosesc aceste
parfumuri afafatoare adeseori se implinesc ameninfarile
proroce§ti, care zic: Vai... celor ce cu mirurile cele mai
de frunte se ung (cf. Am. 6. 1. 61. Va f i voua in locul
mirosului celui frum osputoare (cf. Is. 3. 23).
d) Pazeste-ti gustul si pantecele tau. ca sa nu fie
robite de feluritele bucate dulci si erase, si de bauturile
aromate care infierbanta. Caci stradania de a dobandi tot
ce este de trebuinja pentru mesele acestea desfatate te
poate duce la minciuni, la in§elaciuni, pana §i la hopi ?i
inca la multe alte patimi inrobitoare §i rautap, iar cand
le-ai dobandit §i te indulce§ti cu ele, te pot arunca in
prapastia dulceplor trupe§ti §i a poftelor dobitoce§ti ce
obi§nuiesc sa lucreze sub pantece. §i vei cadea atunci
sub osandirile prorocului Amos: Vai... celor ce mananca
iezi din turme fi vifei sugatori din mijlocul cirezilor...
celor ce beau vinul strecurat (Am. 6, 1,4, 6).
e) Pazefte-te sa nu apuci. sa nu strangi si sa nu
imhrapsezi cu mainile tale nu numai un trup strain, de
ffm p ie san de harbat. batran sau tanar. dar nici chiar
trupul tau. si mai ales, daca nu este de neaparata
trebuinta. nu te atinge de anumite madulare. Caci cu cat
este mai libera aceasta atingere. cu atat miscarea poftei
trupesti va fi mai simtita si mai vie si va atrage omul mai
nestavilit spre insugi pacatul cu fapta. Toate celelalte
simpiri inlesnesc mi§carea poftei §i intr-un anume fel
ajuta de departe la pregatirea pacatului; dar cand ajunge
cineva sa pipaie ceea ce nu trebuie sa atinga. atunci deia
Tj va fi fnarte gren sa se opreasca de la pacat.
De ispitele pipaitului tine si gateala capului.
hainele si incaltamintea. De aceea fere§te-te sa-p impo-
dobe§ti trupul tau cu haine moi, in multe culori §i
104
stralucitoare, sau sa-|i acoperi capul cu lucruri de mare
pre|, sau sa folose§ti incaljaminte scumpa. Toate acestea
sunt obiceiuri femeie§ti, nepotrivite barbajilor. Ci sa
porti numai lucruri cuviincioase §i smerite. care Tmpli.-
nesc nevoia de a pazi trupul de frigul iemii si de arsita
verii. ca sa nu auzi si tu ceea ce a auzit bogatul care se
imbraca in porfira §i vison: adu-fi aminte ca ai luat cele
bune ale tale in viafa ta (Lc. 16, 25), §i ca sa nu vina
peste tine amenin(area prorocului Iezechiel, care a dat o
astfel de judecata asupra oamenilor de acest fel: vor
ajunge acolo, ca ei in§i§i i§i vor lua cununile de pe
capetele lor §i de imbracamintea lor cea pestrifa se vor
dezbrdca (Iez. 26. 16T
Tot aici se includ si toate celelalte odihniri ale
trupului, precum sunt: scaldarile $i imhaierile dese.
casele peste masura de stralucite, covoarele moi, mobila
scumpa, paturile luxoase si lafaiala in ele. Sa te paze§ti
de toate acestea ca de unele ce sunt vatamatoare pentru
intreaga ta injelepciune §i pricini imediate ale stamirii
mi§carilor necurate §i ale pomirilor spre pofte §i fapte
trupe§ti, ca sa nu mo§tene§ti vaiul cu care amenin|a
prorocul Amos: Vai... celor ce dorm in paturi din filde§
§i se rasfafa intru a§ternuturile lor (vezi Am. 6, 1, 4).
Toate acestea pe care |i le-am spus acum sunt acel
pamant pe care §arpele cel ispititor a fost osandit sa -1
manance si toate acestea sunt hrana cu care se hranesc.
patimile noastre tmpp^ti De aceea, daca vei dispre(ui
aceste de§ertaciuni nevrednice de luat in seama §i te vei
inarma cu barbate impotriva lor §i nu vei lasa nimic de
felul acesta sa intre prin sim(uri in sufletul §i in inima ta,
atunci te incredin(ez ca vei risipi cu u§urin(a toata
puterea diavolului §i a patimilor, nelasandu-le hrana cu
care s-ar putea hrani in tine, §i, in pupna vreme, te vei
arata un viteaz biruitor in razboiul nevazut.

105
 La Iov este scris ca furnicoleul a pierit fiindca nu
avea nimic de mancare: furnicoleul a pierit neavand
mancare (Iov 4. ID . Kcest fumicoleu inchipuie pe
diavol, vrajmagul nostru de totdeauna, care fuge de la
omul care, respingand gi infranand toate migcarile
patimage stamite de impresiile simpirilor din afara, nu-i
da cu ce sa se hraneasca. Dupa cum spune un anume
calugar Iovie in cartea Biblioteca a Patriarhului Fotie,
diavolul se aseamana fumicoleului prin aceea ca intot­
deauna incepe sa-1 duca la pierzare pe om aruncandu -1
intai in pacate mici, cat o mica furnica, iar apoi, dupa ce
1-a obignuit cu aceste pacate mici, il arunca gi in cele mai
mari. §i inca gi prin aceea este asemenea unui fumicoleu,
pentru ca la inceput pare fara de putere gi mic, precum o
furnica, iar apoi se arata ca un uriag puternic, asemenea
unui leu mare)

CAPITOLUL 25
Despre cum sa ocarmuim limba
Cea mai mare trebuinfa care ne sta in fafa este de a
ne ocarmui limba cum se cuvine §i a o infrana. Cea care
misca limba este inima; caci cele ce umplu inima se
revarsa prin limba. Insa gi viceversa. simfamantul din
inima. revarsandu-se prin limba se..intaregte gi se. inrada-
cineaza in inima. De aceea limba are o parte insemnata
in formarea caracterului nostru.
(simfamintele hnne snnt tarnte Mai mult simfamin-
tele egoiste sunt cele care cauta sa se manifeste prin
' cuvinte, pentru a exprima ceea ce magulegte iubirea
noastra de sine gi ceea ce ne poate arata pe noi, dupa
cum ni se pare, in lumina cea mai buna. De cele mai
multe ori. multa vorbire isi are obarsia intr-o anumita
trufaga parere de sine, care ne face sa credem ca gtim

106
foarte multe p ca parerea noastra despre subiectul
conversapei este cea mai potrivita dintre toate^)a§a incat
simfim nevoia de nestapanit de a o exprima p de a o
intipari p in inimile celorlalp, folosind bogate cuvinte cu
multe repetari, aratandu-ne astfel inaintea lor ca dascali
nepoftip p uneori visand sa-i avem drept ucenici pe unii
care infeleg lucrurile mult mai bine decat invafatorul lor.
Insa ceea ce am spus se refera la situapile in care
subiectele discupei sunt mai mult sau mai pupn vrednice
de luare aminte. Dar cel mai adesea multa vorbire este
sinonima cu vorbirea in desert, iar in acest caz nu pot fi
gasite cuvinte potrivite care sa exprime relele care iau
napere din acest obicei urat.f in general, multa vorbire
deschide porple sufletului, prin care caldnra evlaviei
inimii indata se risipeste. insa cu atat mai mult face
aceasta vorbirea de§arta. Multa vorbire abate atenpa
omului de la sine. p in inima, care ramane astfel nepazita,
incep sa se strecoare obi§nuitele infelegeri §i dorinje ale
patimilor, uneori cu atata succes, incat atunci cand se
termina vorbirea de§arta, in inima se arata nu numai
invoirea, ci §i hotararea pentru faptele patima§e. Vorbirea
de§arta este poarta catre iudecata p clevetire. raspandi-
toarea zvonurilor §i parerilor false, semanatoarea vrajbelor
p certurilor. Ea inabu§a gustul pentru ostenelile mintale
§i aproape intotdeauna serve§te drept paravan care ascun-.
de lipsa cunostintelor temeinice. Dupa multa vorbire,
cand se risipe§te fumul mulpimirii de sine, intotdeauna
ramane un simfamant de intristare si de lenevire. Oare
aceasta nu este o marturie pentru faptul ca sufletul. chiar
fara sa vrea, se recunoape pe sine ca a fost nradat? )
Apostolul Iacob, vrand sa arate cat de greu este
celui vorbaref sa se inffaneze de la a spune ceva
nefolositor, grept p vatamator, a spus ca pnerea limbii
intre limitele cuvenite este proprie numai barbatilor
107
desavargip: De nu gre§e§te cineva in cuvant, acesta este
barbat desavar§it, puternic a-§i infrana §i tot trupul (lac.
3, 2). Caci, dupa ce limba va incepe a grai pentru
placerea ei, alearga in vorba precum un cal neinfranat gi
trantegte nu numai cele bune gi cuviincioase, ci gi cele
nebune gi vatamatoare. De aceea apostolul o numegte
nefinuta rautate, plina de otrava aducatoare de moarte
(lac. 3, 8). Pentru aceea cu un glas gi Solomon inca
dinainte a zis ca: din multa vorbire nu vei scapa de pacat
(Pild. 10, 20). §i, ca sa o spunem cuprinzator, impreuna
cu Ecclesiastul, cel care vorbegte mult igi arata nebunia
sa, pentru ca de obicei numai cel nebun inmulfe^te
cuvinte (Eccl. 10, 14).
Sa nu te intinzi la lungi convorbiri cu cel care nu te
asculta cu inima buna, pentru a nu -1 plictisi gi a nu -1 face
sa te urasca, precum este scris: cel ce inmulfe^te
cuvintele, se va face urat tuturor (Sir. 20, 7). Pazegte-te
sa vorbegti cu asprime sau cu mare glas. caci amandoua
sunt foarte nesuferite gi ii fac pe ceilalp sa presupuna ca
egti stapanit de slava degarta gi ai o parere foarte inalta
despre tine.(Niciodata sa nu vorbegti despre tine insup,
despre problemele tale sau despre rudele tale, decat atunci
cand este nevoie, dar gi atunci vorbegte cat mai pe scurt
gi in cat mai pupne cuvinte posibil. Cand vezi ca alpi
vorbesc peste masura despre ei ingigi, silegte-te sa nu te
asemeni lor, chiar daca cuvintele lor s-ar arata smerite gi
defaimatoare de sine. Iar in ceea ce privegte aproapele
tau gi problemele lui, nu refuza a vorbi despre acestea,
dar intotdeauna vorbegte cat pop de scurt, chiar gi acolo
gi atunci, unde gi cand este nevoie pentru binele Iul )
Stand de vorba, adu-p aminte gi straduiegte-te sa
implinegti inva(atura Cuviosului Talasie. care spune:
(^,Din cele cinci chipuri ale vorbirii cu alpi folosegte trei
cu dreapta socoteala gi fara frica, al patrulea folosegte-1
108
 rar, iar de al cincilea departeaza-te cu totul”. Unui dintre
scriitori le in|elege pe primele trei astfel: ..da”. ,,nu”,
„binein^eles” sau ..evidenlT: prin al patrulea infelege cele
cu indoiala: iar prin al cincilea, cele cu totul
necunoscute. Adica: despre ce §tii sigur ca este adevarat
sau fals §i este evident de la sine, despre aceea vorbe§te
cu hotarare, zicand ca este adevarat sau fals, sau evident;
despre ce este cu indoiala, mai bine nu vorbi nimic, iar
cand este nevoie, vorbe§te ca despre un lucru cu
indoiala, fara a hotari dinainte pentru el; iar despre cel ce
*ifi este necunoscut nu vorbi deloc. Altul a zis: avem cinci
feluri de vorbire: vocativ, cand chemam pe cineva;
intrebator, cand intrebam; doritor sau rugator. cand
dorim sau cerem; hotarator. cand ne aratam parerea
hotarat despre ceva; §i poruncitor. cand poruncim cu
stapanire §i autoritate. Dintre acestea cinci primele trei
folose§te-le intotdeauna liber; al patrulea cat mai pufin
posibil; iar al cincilea deloc)
D espre D nm nezen vnrhesfp r.n toata dorirea t.aT m ai
ales despre dragostea si bunatatea Lui: insa cu frica.
gandindu-te ca nu cumva sa gre$e§ti ^i in aceasta. zicand
ceva necuvenit despre dumnezeire §i tulburand inimile
simple ale ascultatorilor. De aceea, mai bine iubegte a lua
aminte la v orbirea altora despre aceasta. adunand cuvin-
tele lor intru vistieria cea mai dinauntru a inimii tale.
insa cand ei vorbesc despre altceva. numai
rasunetul glasului sa atinga auzul tau. iar gandul sa nu
aiunga la minte. care sa stpa neelintit tndreptata spfe
Dumnezeu JChiar si cand este-nevoie a-l asculta pe cel ce
vorbe^te. ca sa infelegi despre ce este vorba ^i sa-i dai
raspunsul cuvenit. nici atunci nu liita sa-fi inal]i oebinl
mintii la cer, unde este Dumnezeul tau. gandindu-te la
marepa Lui §i la faptul ca El te vede totdeauna, privindu-te
fie cu bunavoinfa, fie cu nemulfumire, potrivit celor ce
109
 se gasesc in gandurile din inima ta, in cuvintele,
mi§carile §i lucrurile tale.
Cand trebuie sa vorbe§ti, cerceteaza bine dinainte
cele ce-ti vin in inima pentru a le grai. mai inainte ca ele
sa treaca pe limha. §i vei afla ca multe dintre acestea este
mai bine sa nu-p iasa din gura. Dar sa mai §tii ca §i
dintre acelea care p se par vrednice de spus, unele este
mult mai bine sa ramana ingropate in mormantul tacerii.
Uneori tu insup ip vei da seama de aceasta dupa sfar§itul
convorbirii.
Tacerea. este o maxe_.4 M e 1e.J 1n. .razboinLnQstru
nevazut. §i o nadejde temeinica pentru dobandirea
biruinfei. Tacerea este foarte iubita de cel ce nu se
increde in sine, ci nadajd uiegte numai in D um nezeu Ea
este pazitoarea sfinptei mgaciuni §i ajutor-minunat in
deprinderea virtuplor, §i totodata semn de in|elepciune
duhovniceasca. Cuviosul Isaac spune ca: (^paza limbii nu
numai ca face mintea sa se ridice catre Dumnezeu, ci
daruie§te in taina §i o tarie mare pentru savar§irea
lucrurilor lucrate prin trup la aratare, §i de asemenea
, lumineaza §i intru lucrarea cea ascunsa, daca cineva
pastreaza tacerea cu in^elegere”. In alt loc el o lauda
astfel: „Daca vei pune intr-o parte toate lucrurile viepi
acesteia (pustnice§ti), §i in cealalta tacerea, vei afla ca ea
atama mai greu in cumpana. Multe sunt sfaturile
oamenilor, dar cand cineva se va apropia de taeere. ii va
fi de prisos pazirea lor”. Inca in alt loc el nume§te
tacerea: „taina veacului viitQr”, ..cuvintele insa - zice -
sunt uneltele lumii acesteia”] Iar Sfantul Varsanufie cel
Mare o a§aza mai sus decat teologhisirea. zicand: LDaca
tu e§ti gata-gata sa vorbe§ti despre Dumnezeu, sa §tii ca
• tacerea este mai vrednica de mirare §i slava’^ D e aceea,
chiar daca unul tace pentru ca nu are ce spune (vezi Sir.
20 , 6), altul pentru ca a§teapta vremea potrivita pentru a
110
i
vorbi (idem), iar altul din alte pricini, dupa cum spune
avva Isaac - „pentru slava omeneasca, sau pentru
fierbinfeala ravnei faptei bune, sau pentru ca inauntrul
sau are o convorbire dumnezeiasca gi mintea ii este
atrasa spre aceea” - , insa in general se poate spune ca cel
ce este tacut, acela se arata ca este priceput gi infelept
(vezi Sir. 19, 28; 20, 5).
Pentru a te obignui cu tacerea ifi voi arata cel mai
drept gi mai simplu mijloc: apuca-te de lucrarea aceasta
gi ea insagi te va invafa cum sa o faci gi te va ajuta. Iar
pentru a-fi pastra osardia in astfel de osteneala, cugeta
mai des la urmarile nagubitoare ale vorbirii la intamplare
gi urmarile mantuitoare ale tacerii intelepte. Cand vei
aiunge sa gugti din roadele mantuitoare ale tacerii, atunci
nu vei mai avea nevoie de nici o lecfie despre aceasta.

CAPITOLUL 26
Cum sa ne indreptam imaginatia gz memoria
Dupa ce am vorbit despre indreptarea simfurilor
noastre din afara, urmeaza sa vorbim acum gi despre
cum sa ne ocarmuim imaginafia gi memoria, caci, dupa
parerea aproape a tuturor filosofilor, imaginatia si
memoria nu sunt altceva decat intipariri ale tuturor
acelor lucruri simfite pe care noi le-am vazut. le-am
auzit. le-am mirosit. le-am gustat gi le-am pipait. Se
poate spune ca imaginafia gi memoria sunt o simtire *
generala dinauntru, care inchipuie gi igi aduce aminte tot
ce a fost perceput mai inainte,de_C£le, cincLsimturi din
afara. §i intr-un anume fel, simfurile din afara si lucrurile
simfite se aseamana cu o necete. iar imaginatia cu urma
lasata de necete.
Imaginatia gi memoria ne-au fost date ca sa ne
folosim de ele atunci cand simfurile noastre din afara se

111
odihnesc si cand nu avem inaintea noastra acele lucruri
simtite care au trecut prin simpirile noastre si s-au
intiparit in ele (in imaginatie si memorie). Neavand
posibilitatea sa avem intotdeauna inaintea noastra lucru­
rile vazute, auzite, gustate, mirosite sau pipaite de noi, le
aducem inaintea cuno§tin|ei noastre prin mijlocirea
imaginapei §i memoriei, in care ele s-au intiparit, §i
astfel le cercetam §i le examinam, ca §i cum ele ar fi de
fa{a inaintea noastra.
De pilda, ai fost o data la Smima, apoi ai plecat
de acolo §i acum nu o mai vezi cu simpil cel din afara al
ochilor tai, totu§i, atunci cand vrei, ip inchipui Smima cu
simpirile tale dinauntru, adica cu imaginapa §i memoria,
p-o inchipui §i iara§i o cercetezi, a§a cum este, cu infap§a-
rea, marimea §i a§ezarea pe care o are. Aceasta nu
inseamna ca sufletul tau a ie§it din tine §i a mers la
Smima, cum socotesc unii neinva^ap, ci doar ca tu singur
vezi inauntrul tau chipul Smimei, care s-a intiparit in tine.
Aceasta inchipuire a lucrurilor simpte aduce multa
suparare si tulburare acelora care ravnesc sa petreaca
totdeauna cu Dumnezeu, pentru ca ea abate atenpa de la

§i prin aceasta tulbura buna randuiala a starii noastre

interioare. Noi patimim aceasta nu numai cand suntem
treji. ci §i in vremea viselor. a caror impresie se prelun-
ge§te adesea mai mult de o zi.
§i fiindca imaginatia este o putere iraponala. care
lucreaza in cea mai mare. parte_ mecanic. _dupa legile
imbinSriiJmagimlfir, iar viata d u h o v m c sa sc ^ slfi^hiiml
X se in^elege de la sine ca
ei este incompatibila cu acest fel de yLaja, a§a incat ma
vad obligat sa ip propun cateva observapi calauzitoare in
aceasta privin^a.

112
 a) Sa §tii ca precum Dumnezeu este mai presus de
toate simfurile §i de tot ceea ce este simjit, mai presus de
orice infa$i§are, culoare, marime §i loc, cu desavar§ire
fara chip si nevazut si, desi este peste tot, dar este mai
inalt decat toate. tot a$a El este gi mai presus de orice
imaginatie. „Nici o imaginatie nu igi are locul in privinfa
lui Dumnezeu, pentru ca El este mai presus de orice
cuget gi ramane mai presus de toate” scriu Cuviogii
Ignatie gi Xantopol in Filocalie. De aici rezulta de la sine
ca imaginatia este o asemenea putere a sufletului, care
prin chiar firea ei nu are capacitates sa intre pe taramnl
unirii cu Dumnezeu.
b) Sa §tii ca si Lucifer, primul dintre ingeri, fund
inainte mai presus de orice inchipuire nechibzuita gi mai
presus de orice forma, culoare sau simt, ca o minte
ganditoare, nemateriala, fara de chip gi netrupeasca, mai
apoi, cand si-a inchipuit si si-a umplut mintea sa cu
imaeini ca ar ft intocmai cu Dumnezeu. a cazut din cea
fara de chip, neformaluita, nepatimasa si simplu nemate-
rialnica minte intru aceasta multformaluita. multimpar-
tita §i groasa inchipuire. precum socotesc multi teologi.
§i a§a, din inger neformaluit. nematerial. nepatimas. s-a
facut diavol. oarecum materiaL cu multe forme ?i
patimag. Insa precum a ajuns el, asa s-au facut si sluiito-
rii sai, toti demonii. despre care citim la Sfantul Grigorie
Sinaitul astfel/„A u fost §i ei oarecand minti, dar cazand
din nematerialitatea §i subtiratatea aceea, fiecare dintre
ei a dobandit o oarecare grosime materials, luand trup
potrivit cinului, treptei §i lucrarii sale, care il caracte-
rizeaza. Ca urmare §i ei, precum omul, pierzand bucuria
ingereasca, s-au lipsit de desfatarea dumnezeiasca §i au
fost osanditi sa-§i gaseasca placerea in pamant, precum
noi, facandu-se cumva materiali prin obisnuinta cu
patimile materiale”.j De aceea dumnezeie§tii Parinti il
113
 numesc pe diavol zuerav. sarpe cu multe chipuriTcare se
hranegte cu pamantul patimilor. izvoditor de naluciri: §i
ii mai dau inca §i alte numiri asemanatoare. Iar cuvantul
lui Dumnezeu il arata ca balaur intrupat. cu coada. cu
coaste, cu gat, nas, ochi, falci. buze. pielef carne ?i alte
madulare de acest fel, Vezi despre aceasta in cartea
dreptului Iov, capitolele 40 §i 41. De aici invafa-te, iubite,
ca de vreme ce fantezia cea cu multe forme este
descoperirea §i nascocirea diavolului, ea ii este §i foarte
dorita lui §i de folos pentru pierzarea noastra. Sfinfii
Parinfi o numesc pe buna dreptate pod, prin care ucieasii

slug cn$atoare, rele §i

hulitoare $i al tuturor patimilor celor necurate, suflete§ti
§i trupe§ti.
c) Sa §tii ca, potrivit Cuviosului Maxim, m
teolog, §i Adam, cel dintai zidit. a fost facut de
Dumnezeu fara imaginatie. Mintea lui curata $i fara de
imagini, lucrand ca o minte, nu primea forme sau ima-
gini sub inraurirea simturilor sau din im aginile lucrurilor
simtite; ci, fara a folosi aceasta putere inferioara a
imaginapei §i neinchipuindu-§i nici contururi, nici
forme, nici masuri, nici culori ale acestor lucruri, cu
puterea superioara a sufletului, adica cu gandul, ea
contempla in mod pur, nematerialnic $i duhovnicesc.
* numai ideile pure ale lucrurilor sau infelesul lor gandit.
Dar ucigasul de oameni. diavolul. precum el insusi a
cazut yisand sa fie la fel cu Dumnezeu. a^a 1-a facut y pe
Adam sa inceapa sa viseze cu mintea sa a fi intocmai cu
Dumnezeu ^i sa cada chiar prin_aceasta inchipuire. §i
a§a, din acea viata ganditoare, intocmai cu a ingerilor,
simpla. cuvantatoare si neformaluita. a fost aruncat ios in
aceasta viata simfita. multimpartita. multformaluita.
afundata in chipuri .p vi.sari. precum starea dnhitnanelnr
114
celor necuvantatoare. Caci a fi afundat in imagini sau a
viepai in ele §i sub inraurirea lor este trasatura dobitoa-
celor celor fara de rapune, iar nu a celor rationali.
Iar dupa ce omul a cazut intru acest fel de stare,
cine poate spune in cate patimi, in cate obiceiuri rele §i
in cate rataciri a fost dus de visurile imaginapei sale?
Inva(aturile morale le-a umplut cu fel de fel de in§ela-
ciuni, fizica cu multe invafaturi mincinoase, teologia cu
dogme §i nascociri necuviincioase §i absurde. §i nu
numai ganditorii cei din vechime, ci chiar §i cei mai noi,
dorind sa filosofeze §i sa vorbeasca despre Dumnezeu §i
tainele cele dumnezeie§ti, simple §i inaccesibile prin
imaginape §i fantezie (caci pentru aceasta osteneala
trebuie sa lucreze puterea superioara a sufletului -
mintea), §i apropiindu-se de aceasta lucrare mai inainte
de a-§i curap mintea lor de imaginile cele patima§e §i de
chipurile imaginate ale lucrurilor simpte, au aflat in loc
de adevar minciuna. §i ceea ce este mai grozav este ca
aceasta minciuna a lor ei au imbrap§at-o cu tot sufletul §i
cu toata inima §i o pn cu tarie ca pe un adevar care
infap§eaza realitatea. §i astfel, in loc de teologi
(cuvantatori de Dumnezeu) s-au aratat cuvantatori de
nascociri, lasap fiind in minte neiscusita, dupa cum
spune Apostolul (Rom. 1, 28). (vezi despre aceasta la
Cuviosul Isaac Sirul la sfarptul epistolei catre Sfantul
Simeon, cuv. 55).
Deci, fratele meu, daca dore§ti sa te sloboze§ti cu
u§urinfa de astfel de rataciri §i patimi, daca caup sa scapi
de feluritele curse §i me§te§ugiri ale diavolului, daca
dore^ti sa te unesti cu Dumnezeu §i sa dobandesti lumi-
narea-dumn ezeiasca p_adevarul. intra cu barbape in lupta
cu imaginapa ta lupta-te cn ea din toate puterile tale. »
ca sa-p gole^i mintea de toate chipurile. culorile si
formele si, indeobste. de orice inchipuire gi aducere

115
aminte a lucrurilor simfite, atat a celor bune, cat si a
celor rele Fiindr.a tnate. acestea murdaresc gi intuneca
curatia si stralucirea mintii, ii ingroasa imaterialitatea gi
conduc la impatimirea sa, caci aproape nici o patima
sufleteasca sau trupeasca nu se poate apropia de minte
altfel decat prin imaginarea lucrurilor simfite corespun-
zatoare ei. Deci nevoiegte-te sa-ti pazegti mintea fara de
culoare^ fara de chip, fara de forma si curata, asa precum
a z fi^ X lu m n fiz e u .
Iar aceasta nu o pofi dobandi decat intorcandu-ti
mintea inauntrul ei. incuind-o in locul cel stramt al inimii
tale gi al intregului om launtric al tau si obignuind-o sa
ramana acolo. fara sa iasa, fie rugandu-se in taina gi
strieand cu cuvantul dinauntru: ..Doamne. Iisuse
Hristoase. Fiul lui Dumnezeu. miluiegte-ma”. fie luand
aminte la sine gi judecandu-se, dar cel mai adesea
contemplandu-L pe Dumnezeu gi odihnindu-se in El.
Caci, precum sarpele, cand trebuie sa-si lepede pielea sa
veche, se duce., dupa cum zic cei care studiaza natura, gi
se silegte sa s e ' strecoare printr-un loc ingust, asa si
mintea, strecurandu-se prin locul cel stramt al inimii gi _al
rugaciunii mintii din inima. se dezbraca
tea inchipuirii
simfite, gi se_face„
unirea cu Dumnezeu, datorita asemanaEii t
dobandeste astfel.. Si iarasi/precum apa. pe cat este mai
stramtorata prin trecatori mguste, cu atat mai tare
preseaza gi mai repede se avanta in sus, tot aga gi mintea,
cu cat este mai stransa prin exersarea tainica in inima gi
prin atenpa la sine, cu atat se face mai subfire gi mai
puternica gi, avantandu-se in sus, se face de neatins
pentru orice patima gi orice viclegug al gandurilor, pre­
cum gi pentru orice chip, nu numai al lucrurilor simfite,
ci gi al celor gandite, de vreme ce acestea raman afara gi
nu pot intra inauntnxj
116
,, I(i propun §i o alta comparable, mai potrivita inca.
;(Precum razele soarelui, fiind raspandite in vazduh §i
I despaifite una de alta, nu sunt atat de luminoase §i de
I fierbinbi, dar fiind concentrate intr-un punct cu ajutorul
| unei lentile, dau o lumina orbitoare §i o fierbinbeala
I arzatoare, tot a§a §i mintea, fiind adunata in centrul
\ inimii prin aten^ia la sine §i deprinderea tainica, se face
i purtatoare de lumina §i arzatoare, risipind intunericul
■materiei §i al patimilor §i arzand §i distrugand toate
chipurile §i mi§carile materiale §i patima§e)
Aceasta este cea dintai §i principala metoda prin
care sa-fi indreptezi imaginafia §i memoria, §i pe care,
iubite, trebuie sa o lucrezi neincetat. Prin ea nu numai ca
ifi vei indrepta aceste puteri ale sufletului, dar vei §terge
din ele toate urmarile §i rama§ifele intiparirilor §i
chipurilor lucrurilor simfite primite mai inainte, care
starnesc §i hranesc patimile. Dar pe cat de folositoare^i
aducatoare de roade este aceasta metoda, pe atat este de
ostenitoare. §i pe cat este de ostenitoare, cu atat mai
pufini sunt cei care doresc sa o intrebuinfeze, sau, mai
bine zis, cu atat mai putini sunt cei care cred in puterea
ei, mai ales in randul infelepfilor §i dascalilor, nu numai
al celor mirene§ti, ci §i al celor duhovnice§ti, care,
nevrand a se increde in invafatura Sfantului Duh §i a
atator de mulfi Sfinfi Parinfi care arata aceasta metoda in
cartea Filocaliei cea mai scumpa decat orice piatra
prefioasa, pe drept se lipsesc de roadele Sfantului Duh,
pe care se invrednicesc sa le primeasca mulfi neinvafafi
§i chiar ne§tiutori de carte. Caci, dupa cuvantul
Mantuitorului, Dumnezeu a ascuns acestea de cei
infelep{i $i pricepufi p le-a descoperit pruncilor (Lc. 10,
21). De aceea cei care nu cred in puterea acestei Incrari
ganditoare si nu si-o insu^esc. aceia nu not inteleee deloc
cat este binefacatoare, dupa cum este scris: de nu vefi
crede, nici nu vefi infelege (Is. 7, 9).
117
 (|nsa cand vezi ca mintea iti oboseste §i nu mai
poate ramane in inima in rugaciunea mintii §i a inimii,
atunci intrebuin^eaza §i o a doua metoda, adica: las-o sa
iasa afara §i da-i frau liber la cugetari §i contemplapi
dumnezeiesti si duhovnicesti, atat la cele puse inainte de
* Sfintele Scripturi, cat §i la cele care sunt pricinuite §i
inspirate de creapa lui Dumnezeu. Astfel de cugetari
duhovnicesti, fiind inrudite cu mintea prin subprimea §i
lipsa lor de materialitate, nu o ingroa§a §i nu o
incatu§eaza in cele din afara, ci dimnotriva. satisfacand
cu masura setea ei de miscare libera in dom eniul sau. cu
continutul lor o predisnun a se intoarce cat mai repede
inauntrul inimii. la unirea cu Dumnezeu prin afundarea
in pomenirea ganditoare a Lui. De aceea dumnezeiescul
Maxim si zice caLfaptuirea singura nu poate face mintea
nepatima§a, daca, pe langa aceasta, nu se va deda la
felurite vederi duhovnice§ti” J la aminte totu§i ca, in ceea
ce prive?jite faptnrile lui D um nezeu. obiectele materiale §i
fiin^ele insuflepte, sa nu te opresti doar la partea lor
fizica. atata timp cat esti inca patima^. Caci in acest caz,
dupa cum zice Sfantul Maxim, mintea. nefiind inca
eliberata de privirea patimasa la lucrurile simtite. in loc
sa treaca de la acestea la cugetarile duhovnicesti si
nemateriale care se ascund in ele. va fi atrasa doar de
fnimiisejea infapsarea Inr dipafara ?i, indulcindu-se
intru dansa, va fi in primejdie sa imbrap§eze invafaturi
mincinoase §i dispozipi patimase cu privire la ele, dupa
cum au patimit atapa §i atapa filosofi naturali§ti.
Sau intrebuinfeaza cea de-a treia metoda pentru a
da lini§te §i odihna minpi tale, adica: cugeta la tainele
* vietii si patimirii Domnului, cum ar fi na§terea Lui in
pe§tera, taierea imprejur, aducerea Lui inaintea lui
Dumnezeu la intampinare, botezul in Iordan, postirea cea
de patruzeci de zile in pustie, propovaduirea Evangheliei
118
de catre El, multele feluri de minuni savar§ite de El,
schimbarea la fafa pe Tabor, spalarea picioarelor
ucenicilor Sai §i darea Sfintelor Taine la cina, vanzarea
Lui, patimirea Sa, Crucea, ingroparea, invierea §i
inaparea la cer, la chinurile cele de multe feluri ale
mucenicilor sau la asprele nevoin{e de ani indelungap
ale cuvio§ilor Paring.
In mod asemanator, pentru zdrobirea inimii §i
pentru trezirea simpimintelor de pocainta. tu poti sa
cugeti si la taina infricosatului ceas al mortii. la cumplita
zi a Judecafii, la feluritele chinuri ale muncilor vesnice.
cum ar fi: oceanele de foe nestins, temnpele cele
intunecate ale iadului, gerul tartarului, viermii cei nea-
dormip, viepiirea impreuna cu dracii. Gande§te-te de
asemenea p la odihna ?i bucuriile cele negraite ale
dreptilor, la slava ve§nica §i fericirea neincetata, la can-
tarile celor ce praznuiesc, la unirea cea mai desavar§ita
de acolo cu Dumnezeu, la comuniunea §i impreuna
sala§luirea pentru totdeauna cu ingerii §i cu top sfinpi.
Daca tu. frate, vei zugravi pe pergamentul
imaginapei tale astfel de ganduri si imagini. nu numai ca
te vei izbavi de amintiri netrebuincioase si ganduri rele.
ci vei castiga si mare lauda in ziua judecatii pentru
aceasta nevoinja. precum Sfantul Vasile cel Mare ip
arata in Cuvantul despre feciorie, spunand ca fiecare om,
vie^uind in acest trup, se aseamana unui pictor care
picteaza un tablou oarecare intr-un loc ascuns. §i precum
acel pictor, atunci cand i§i isprave§te tabloul, il scoate
afara din locul ascuns §i il pune la vedere, fiind laudat de
privitori daca a ales un subiect bun §i 1-a pictat bine, §i,
dimpotriva, fiind ocarat daca a ales un subiect prost §i 1-a
pictat rau; tot a§a §i fiecare om, cand va sta dupa moarte
inaintea judecapi lui Dumnezeu, va fi laudat §i fericit de
Dumnezeu, de ingeri §i de sfinp, daca §i-a impodobit
119
 mintea gi imaginafia sa cu chipuri gi imagini luminoase,
dumnezeiegti gi duhovnicegti, gi dimpotriva, va fi ruginat
gi osandit, daca gi-a umplut imaginafia sa cu tablouri
patimage, ruginoase gi josnice.
§i Sfantul Grigorie Tesaloniceanul igi arata uimirea
pentru felul cum acfiunea lucrurilor simfite asupra
sufletului, prin imaginafie, pricinuiegte fie lumina a
minfii, care duce la viafa vegnic fericitS, fie intuneric
gandit, care duce la intunericul iadului.
Sa gtii insa c a j i n vrean sa-fi spun sa te indelet-
nicegti totdeauna doar cu aceste cugetari. Nu, ci sa le
intrebuinfezi numai uneori, pana cand mintea, obosita de
a fi tinuta in stramtorarea inimii. se odihnegte. Cand insa
* s-a odihnit. intoarce-o din nou in inima gi silegte-o sa
ramana acolo intru pomenirea de Dumnezeu. fara de
naluciri gi chipuri. Caci precum toate viefuitoarele cu
cochilii gi cu carapace nu igi gasesc odihna decat in
cochiliile lor, unde se ascund ca intr-o casa, tot aga gi j
mintea. in mod firesc. nu se odihneste altundeva decat in |
camara inimii si in omul cel dinauntru. unde, ascunzan-
du-se ca intr-o fortareafa. se lupta cu succes cu
gandurile, cu vrajmasii si cu patimile care se ascund tot
acolo inauntru. desi cea mai mare parte dintre nameni nu
gtiuaceasta.
Faptul ca patimile gi gandurile se ascund inauntrul
nostru, in inima, gi de acolo ies gi lupta impotriva noastra
nu este parerea mea. Asculta ce spune Domnul: Ca din
inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furti§aguri, marturii mincinoase, hule: acestea sunt care '
spurcape om (Mat. 15, 19-20). Iar Sfinfii Parinfi arata ca
vrajmagii nogtri, demonii, se ascund in jurul inimii.
Aceasta o lamuregte cu mai mare claritate Sfantul
Diadoh. zicand ca inainte de Sfantul Rotez dnm neye-
iescul har il indeamna pe om la bine din afara, iar satana ;
120
se ascunde in adancimik_jsufletului si ale inimii; insa
dupa ce omul primeste Sfantul Botez. demonul se afla in
afara inimii. iar harul se salasluieste inauntru. Totu^i. <;i
dupa Botez. spune el mai departe, vrajmasilor no^tri li se
ingaduie sd intre in adancimile trupului nostru §i sa
ajunga in fata inimii noastre, pentru a incerca libera
noastra vointa. De acolo ei intingaza mintea cu umorile
dulcetilor trupesti.
Asemenea inva(a §i Sfantul Grigorie Teolognl.
talcuind ca spusele Domnului cu privire la duhul necurat
care iese din om §i iara§i se intoarce in el pentru a-i face
mai mare rau (vezi Mat. 12, 43-45), se petrec la cei
botezati atunci cand ei nu se ingrijesc de ramanerea in
inima. L Duhul cel necurat gonit prin Botez, zice el,
fiindu-i neplacut sa nu aiba casa, cauta odihna, pribegind
de ici colo. §i negasind-o, se intoarce in casa din care a
ie§it, pentru ca nu are ru§ine. Daca afla ca Hristos, fiind
tinut cu luare aminte §i dragoste de cel botezat, S-a
sala§luit §i a ramas in locul din care el a fost gonit, adica
in inima, atunci, fiind din nou respins, pleaca fara
succes. Daca insa afla fostul sau loc pustiu, neocupat de
nimeni, prin lipsa luarii aminte la Domnul §i a pomenirii
Lui, atunci intra in graba, cu mai mare rautate decat
inainte. §i i se fac omului cele din urma mai rele decat
cele dintai’y
Inten(ionat am zabovit asupra acestui lucru, pentru
a te indemna mai cu tarie sa ramai neincetat inauntrul
inimii cu aducerea aminte de Domnul Mantuitorul §i
rugaciunea catre El, daca vrei sa te ara(i intotdeauna
biruitor in tulburarile gandurilor §i ale mi§carilor patima§e
care navalesc asupra inimii. Cand tu e$ti acolo inauntru
cu Domnul, vrajma^ul nu indrazneste sa se apropie.
Dar mai presus de toate acestea ifi zic sa veghezi
asupra ta si sa nu-ti lagi imaginapa ?i memoria sa-si
121
aminteasca toate cele mai inainte vazute, auzite,
mirosite. gustate sau pinaite. si mai ales ceea ce a fost
rusinos si necuviincios in ele. Mai cu seama in aceasta si
consta lupta noastra §i ea este mai grea §i mai staruitoare
decat lupta cu simfurile sau cu intrebuinfarea lor. Top cei
care se lupta §tiu aceasta din experienfa. nu primi ceva
de sminteala printr-un anume simf se poate realiza cu
u§urinfa; dar dupa ce ai primit ispita, este foarte greu sa
te descurci cu imaginapa §i amintirea ei) De exemplu, a
nu privi la o anume fa{a sau a nu privi la ea cu patima,
aceasta nu este atat de greu §i nu presupune multa lupta.
Dar dupa ce ai vazut-o §i ai privit cu patima la ea, de
acum nu mai este a§a de u§or §i este nevoie de mare
lupta §i nu mica nevoinfa pentru a izgoni din amintirea ta
inchipuirea acelei fe{e. Iar ^rajma§ul se poate juca cu
sufletul tau ca §i cu o mingiufa, aruncandu-p atenpa de la
o amintire la alta, iar pe dedesubt rascolind dorinfele §i
patimile §i pnandu-te astfel intr-o dispozipe patima§a.
De aceea ip spun: vegheaza asupra ta §i mai mult decat
orice ia aminte la imaginape §i memorie)

CAPITOLUL 27
Ostagul lui Hristos trebuie sa evite cu orice chip
nelini§tile §i tulburarile inimii, daca voie$te
sa-i biruiasca pe vrajm api sai
Precum este o datorie grabnica pentru orice cre§tin
ca, atunci cand i§i va pierde pacea inimii sale, sa faca tot
ceea ce depinde de el pentru a o recapata, nu mai pupn
obligatoriu pentru el este ca sa nu ingaduie nici unor
imprejurari ale acestei viep trecatoare sa-i tulbure
aceasta pace. Infeleg prin aceasta boli, rani, morp ale
rudeniilor, razboaie, incendii, nea§teptate bucurii, spaime
§i necazuri, amintiri ale pacatelor §i gre§elilor trecute,

122
intr-un cuvant tot ceea ce tulbura §i nelini§te§te inima.
Pentru aceea este obligatoriu sa nu ingaduie n elin istile si
tulhurarile in aceste cazuri, caci. cedand lor, omul isi
pierde stananirea de sine ?i se lipse?te de_putin^a de a
intelege. limpede ceea cfc-sejaett^-sLde ^ vedea bine
ceea ce i se cuvine sa faca. iar aceasta ii da vraimasului
posibilitatea de a-1 tulbura inca si mai tare §i de a -1
impinge sa faca vreun pas care cu greu mai poate fi
indreptat sau nu mai poate fi indreptat cu nici un chip.
Nu vreau sa spun sa nu ingadui necazul. pentru ca
aceasta nu este in puterea noastra. ci sa nu ingadui
necazului sa ia in stapanire inima ta ?i sa o tulbure: tine -1
in afara hotarelor inimii tale §i grabe§te-te sa o potole§ti
§i sa o imblanze§ti, a§a incat ea sa nu te impiedice sa
judeci drept §i sa actionezi cum se cuvine. Aceasta este,
cu ajutorul lui Dumnezeu, in puterea noastra, daca
simtamintele §i dispozi|iile morale §i religioase sunt
putemice in noi.
Fiecare dintre necazuri are trasaturile sale §i
impotriva fiecaruia este o metoda proprie de abordare.
Dar eu vorbesc de ele in general, avand in vedere
insu§irea lor comuna - de a tulbura §i agita sufletul - §i
vrand sa-|i propun o solutie generala impotriva lor.
Aceasta solutie este credinta in buna Pronie. care
aranieaza curgerea vietii noastre cu toate intamplarile ei
spre b inele fiecamia din noi. si supunerea cu seninatate
fata de voia Ini D u m nezeu. aratata prin asezarea noastra,
prin care din adancul sufletului strigam: ..Fie voia lui
D u m nezeu!-Cum voie§te Domnul, a§a sa fie, §i va fi spre
binele nostru”.
Acest bine este inteles §i simtit in mod diferit de
oameni diferiti. Unul intelege: ..aceasta bunatate a lui
Dumnezeu ma calauzeste la pocainta”: altul simte:
..pentru pacatele mele mi-a trimis Domnul aceasta. ca sa
123
 ma cura^easca de ele, eu implinesc canonul dat de
Dumnezeu”; cel de-al treilea se gande§te: ..Domnul ma
incearca, ca sa vada daca ii slujesc cu sinceritate”. Din
partea celor care privesc din afara la cel care trece prin
necazuri poate aparea §i un al patrulea gand: ..aceasta se
intampla pentru a se arata lucrarea lui Dumnezeu asupra
lu£L Dar o astfel de parere este indreptapta numai dupa
ce necazul s-a sfar§it, §i anume prin ajutorul evident din
partea lui Dumnezeu. Dar in sufletul celui ce patimegte
trebuie sa fie doar primele trei simtaminte. Iar ele toate
au o asemenea insupre §i putere, incat oricare din ele ar
intra in inima, fiecare este in stare sa linisteasca furtuna
necazurilor care se ridica p sa statomiceasca pacea p

§i iata solutia generala pentru linistirea inimii

atunci cand durerile incearca sa o tulbure:(treze§te-{i cat
• pop de tare credin^a in bunatatea Proniei lui Dumnezeu
fata de tine p depeapta in suflet supunerea fa{a de voia
lui Dumnezeu, pune-p in inima gandurile zise mai sus §i
indeamn-o sa simta ca necazul prin care treci acum este
fie o incercare a ta din partea lui Dumnezeu, fie un
canon curaptor pus asupra ta, fie o chemare la pocainja
in general sau anume pentru vreo nedreptate pe care ai
uitat-o. De indata ce inima este cuprinsa de vreunul din
simpimintele zise mai sus, durerea indata se lini§te§te §i
ii da posibilitatea sa primeasca in ea §i celelalte doua
simtaminte. Toate acestea impreuna degraba vor salapui
in tine o asemenea pace §i seninatate, ca tu nu te vei
putea opri sa nu exclami: „Fie numele Domnului bine-
cuvantat in veci!”. Precum este uleiul in valurile marii,
tot a§a §i aceste simtaminte in inima necajita: valurile se
alina §i se face lini§te m a re /
A§a impaca-ti inima, oricat de tulburata ar fi ea. Iar
daca tu prin indelungate osteneli asupra ta §i prin
124
nevoin^e duhovnicesti ip vei sala§lui in inima
sim^amintele pomenite, a§a incat ele o vor umple
permanent, atunci nici o suparare sau necaz nu te vor
tulbura, deoarece o astfel de stare va fi pentru tine cea
mai eficienta metoda de paza impotriva lor. Aceasta nu
inseamna ea <dm{amintfdfL_da_m ahnim m i. tp . vnr mai
ataca. Ele te vor asalta. dar indata se vor si retrage.
precum valurile marii lovindu-se de o stanca tare.

CAPITOLUL 28
Ce trebuie sa facem cand suntem ranifi in lupta
Daca se intampla sa fii ranit, cazand intr-un

rau finteleg aici pacate de iertat: ai scapat un cuvant

nepotrivit, s-a intamplat sa te manii, un gand rau p-a
trecut prin minte, p-a venit o dorinfa necuvenita §i altele
asemenea), sa nu te imputinezi cu sufletul si sa nu te
tn lh n r i in 7a d a r f a r a. m s t In primul rand nu starui cu
gandul asupra ta, nu spune: ..Cum de mi s-a mtamplat
mie aceasta si am patimit a$a ceva?”. Acesta_£Sle
strigatul mandrei pareri de sine. Dimpotriva. smereste-te
Si, ridicand ochii catre Domnul, sa spui si sa simp astfel:
■.Doamne, ce altceva se putea astepta de la mine, cel atat
de n e p n t i n r.in s n a ra v it? ” indata sa multumesti
lui Dumnezeu ca lucrurile nu au mers mai departe.
marturisind: „De nu ar fi fost bunatatea Ta fara de
margini, Doamne, nu m-as fi oprit doar la aceasta, ci as
fi cazut inca in ceva mai rau de atat”.
Totusi, recunoscandu-te pe tine astfel si simfind
asa, fereste-te sa primesti gandul fara de grija si
ingaduitor ca. de vreme ce egti astfel. ai fi oarecum
indreptafit sa faci ceva necuvenit. Nu; desi esti
neputincios si rau naravit, pentru toata necuviinfa pe care

125
o vei savar§i vei fi socotit vinovat. Caci, de vreme ce egti
daruit cu vointa libera, tot ceea ce pome^te de la tine
apartine vointei tale §i, daca va fi bine, va fi spre lauda
ta, iar daca va fi rau, va ft spre osanda ta. De aceea,
recunoscandu-te pe tine ran inHenb^te sa rpninnsti gi p.a
esti vinovat pentru aceasta rautate in care ai cazut in
clipa de fata. Judeca-te §i osande^te-te pe tine si numai
ne tine insuti. neuitandu-te imprejur, cautand asupra cui
sa arunci vina ta. Nici oamenii care te inconjoara, nici
imprejurarile nu sunt vinovate de pacatul tau. Vinovata
este doar vointa ta cea rea. Deci pe tine sa te osandesti.
Totu§i, sa nu te asemeni celor care graiesc: „Da, eu
am facut-o, §i ce daca?”. Nu, ci dupa ce ai recunoscut
vina ta §i te-ai defaimat pe tine, punandu-te in fata
dreptatii nemitamice a lui Dumnezeu, grabe^te-te sa-ft
trezegti simtamintele de pocainta: franeerea inimii si

pacat, cat din pricina ca L -ai intristat.pe Dnm ne?pn Care

ti-a aratat atata mila chemandu-te la pocainta, iertandu-ti
pacatele trecute, dandu-ti harul Tainelor, pazindu-te pe
drumul cel bun §i calauzindu-te.
Cu cat este mai adanca zdrobirea inimii. cu atat
mai bine. Dar oricat ar fi zdrobirea de puternica. sa nu
ingadui nici o umbra de indoiala cu privire la iertare.
Iertarea este de pe acum pe deplin pregatita. iar zapisul
tuturor pacatelor a fost rupt pe Cruce. Doar pocainta si
frangerea inimii sunt asteptate din partea fiecarui om.
pentru ca si el sa-?i insugeasca puterea rascumpararii
prin Cruce a pacatelor intregii lumi. Cu aceasta nadejde
pleaca-ti genunchii duhului §i ai trupului §i striga: Milu-
ie§te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta (Ps. 50, 1) -
si nu inceta sa strigi pana nu te vei simti vinovat si iertat
in_rgcfel|)ff—timn. in asa fel incat vina si iertarea sa se
contopeasca intr-un singur simtamant.
 Acest har se pogoara in cele din urma asupra
fiecaruia dintre cei care se pocaiesc. Dar el trebuie sa fie
insotiLd£.oiiQtarare, pecetiM a..ciJ^i^ a nu
mai fi ingaduitor cu tine duna aceea. ci de a te supra-
veghea ?i a te pazi de toate caderile. nu numai de cele
mai mari. ci si de cele mai mici. impreuna cu o
rugaciune osarduitoare pentru a primi ajutorul harului
pentru aceasta. Dupa o experienfa atat de proaspata a
nesiguranfei puterilor §i stradaniilor tale, de la sine va
pomi din inima chemarea: Inima curata zide§te intru
mine, Dumnezeule, §i duh drept innoie§te intru cele
dinauntru ale mele (Ps. 50, 11). §i Duhul Tau cel bun sa
ma povafuiasca la pamantul dreptatii(Ps. 142, 10).
(Toate acestea: osandirea de sine, inima infranta,
rugaciunea cu nadejde pentru milostivire, hotararea
insuflata de a te pazi de acum inainte §i rugaciunea
pentru a primi harul in ajutor - trebuie sa le lucrezi
inauntrul tau de fiecare data cand gre§e§ti cu ochii, cu
auzul, cu limba, cu gandul §i cu simpirile; §i nici o clipa
sa nu la§i in inima vreun pacat nemarturisit Domnului §i *
necura{it inaintea Lui printr-o pocain{a din inima. Daca
iara§i cazi - iara§i fa acela§i lucru, §i de cate ori fi se
intampla sa pacatuie§ti, de atatea ori sa te curafe§ti pe
tine inaintea Domnului. Iar seara, daca este cu putinfa,
spune tot parintelui tau duhovnicesc, iar cand nu se poate
in aceea§i seara, spune-i atunci cand se va ivi ocazia. O
astfel de spovedanie sau descoperire completa in fafa
enefic efect in lucrarea

Nimic nu il biruie$te pe vrajmasul pierzator de

suflete si nu ii distruge uneltirile precum acest fel de
nevointa. De aceea el se straduie?te in tot chipul sa p
impiedice §i inauntru ?i in afara: inauntru - prin ganduri
?i simturi, iar in afara - prin aranjarea a felurite intalniyi
127
si Tntamplari- Care sunt aceste piedici vei vedea tu insugi
cand te vei apuca de treaba. Voi aminti doar un lucru:
vraima^ul se straduiegte cu putere sa-p sugereze ca sa nu
te apuci de lucrarea curatirii interioare de indata ce ai
observat pacatul, ci sa agtepti oleaca. nu o zi sau un ceas.
ci doar un pic. Dar indata ce vei incuviinta aceasta, el iti
„ - - - — -........ -‘ | . II- -—IT 11—11 y 7 y

pune inainte un alt pacat: dupa un pacat cu limba - un

pacat cu ochii §i inca cu un alt oarecare sim£ iar
curajirea de acel pacat, vrand-nevrand, iara§i o amani,
pentru ca trebuie mai intai sa te curate§ti de cel dinainte.

pacat dupa pacat umple sufletul. Iar seara. in vremea

care este harazita de obiceicurapriLprin pocainta. nu se
vpde nimic d a r in suflet: ar.olo este ygnmnt, tn 1hnrarg_si
care le-ai
insaduit. Sufletul este asemenea ochilor plini de praf sau
a apei murdarite de m ulpm ea gunoiulm-CazulJmea. gi.
intrucat nu se poate vedea nimic. lucrarea pocaintei este
cu totul parasita. dar in acelasi timp si sufletul ramane
murdar ?i maniit. Din aceasta pricina rugaciunea d e s e a ra
seJ to n e d ^ g y a rg ita , iarm i..apolA vaa^ism .u£^£.JD fi
aceea sa nu amani nici n r.lipa rnrafaea intexk>ara atnnri
cand iti vei da seama ca ceva este nelalocul lui in tine.
Q alta sueestie a vrajmasulni este .sa nu spui parin­
telui duhovnicesc ceea ce s-a petrecnt. Sa nu o asculp, ci
sa i te impotrive§ti descoperind totul parintelui, pentru ca
pe cat de mult bine se dobande§te prin aceasta descope-
rire, tot atat, sau chiar mai mare rau se dobande§te prin
ascunderea celor ce se petrec in noi §i cu noi.

128
 CAPITOLUL 29
Ce fe l de randuiala folose§te diavolul
in purtarea razboiului duhovnicesc
§i cum in§ala pe oameni potrivit starii fiecaruia
Sa pii, iubite, ca diavolul nu se ingrijepe de nimic
altceva decat de pierzarea fiecaruia dintre noi p ca nu cu
top se lupta in acelap fel. Pentru a vedea p a intelege
aceasta mai limpede, ifi pun inainte felurite stari ale
oamenilor p ip descriu uneltirile, invaluirile p
in§elaciunile vrajmapilui corespunzatoare lor. Aceste
stari sunt urmatoarele: unii zac in robia pacatului p nici
nu se gandesc sa se elibereze de acesta; alpi, dep se
gandesc la aceasta eliberare p o doresc, dar nu intreprind
nimic pentru a o dobandi; sunt §i din aceia care, dupa
eliberarea din legaturile pacatului §i dobandirea
virtuplor, cad din nou in pacat, vatamandu-se mai tare.
Dintre ace§tia din urma, unii, amagindu-se pe sine,
gandesc ca, indiferent de aceasta, totup inca merg spre
desavarpre; alpi parasesc nepasatori calea virtuplor; iar
alpi chiar pe virtutea pe care o au o prefac intr-o ocazie
§i pricina de rautate pentru ei in p p . Asupra fiecaruia
dintre acepia vrajma§ul lucreaza potrivit starii sale.

CAPITOLUL 30
Cum ii fine diavolul pe pdcdto§i in robia pacatului
Cand diavolul tine pe cineva in robia pacatului. _el
se ingrijepe indeosebi ca sa-i intunece din ce in ce mai
mult orbirea lui duhovniceasca. izgonind de la el orice
gand bun care ar putea sa -1 aduca la cunopinfa pierzarii
spre care se indreapta via^a sa. §i nu numai ca izgonepe
de la el gandurile bune, care ar putea sa -1 duca la
pocainfa p sa-1 intoarca pe calea virtupi, ci in locul lor
sadepe ganduri rele p stricate. p in acelap timp
129
aranjeaza prilejuri potrivite pentru pacatul cu care omul
este deprins §i il ademene§te sa cada adesea in el sau in
altele mai grele. §i, astfel, sarmanul pacatos devine din
ce in ce mai intunecat §i mai orbit. Aceasta orbire
inradacineaza in el deprinderea pacatului §i imboldul
neincetat de a pacatui iara§i §i iara§i, a§a incat el,
nefericitul, tarat de la fapta pacatului la o orbire mai
mare, §i de la orbire la pacate mai mari, se invarte
precum intr-un vartej, §i se va invarti astfel toata via{a sa
pana chiar in ceasul moifii, daca nu ii va veni in ajutor
un har deosebit de la Dumnezeu, pentru mantuirea lui.
Cel care se afla intr-o stare atat de nenorocita,
daca vrea sa se izbaveasca din ea, trebuie ca indata ce ii
vine un gand bun sau, mai bine zis, o insuflare care il
cheama de la intunerir lumina §i de la pacat la
pocain{a, in acelagi moment sa o primeasca pe aceasta cu
toata atentia si dorirea si numaidecat cu osardie sa se
apuce de lucru. strigand din adancul inim ii catre milosti-
vul Datator a tot binele: „Ajuta-ma, Doamne Dumnezeul
meu, degrab ajuta-ma, §i nu ma mai lasa in acest
intuneric al pacatului!”. El trebuie sa se roage neobosit,
chemand cu astfel de cuvinte sau altele asemenea, insa in
acela§i timp sa caute si aiutorul namantesc. adresandu-se
catre cei cunoscatori pentru a primi sfat §i calauzire cum
sa se elibereze cat mai desavar§it din chinuitoarele
legaturi ale vrajma§ului care il {in in robia pacatului. Iar
daca aceasta nu este cu putin{a numaidecat, sa o faca de
indata ce se ive§te prilejul, neincetand sa alerge la
Domnul Iisus Cel rastignit pentru noi §i la Preacurata
Maica Sa, Nascatoarea de Dumnezeu §i Pururea Fecioara
Maria, rugandu-i sa se milostiveasca de el §i sa nu-1
lipseasca de grabnicul lor ajutor. El trebuie sa §tie ca in
aceasta peamanare.,si hotarafrg, de a_ nrma indata, hnna
insuflare consta biruinja lui si infrangerea vrajma^ului.
130
 CAPITOLUL 31
Cum ii fine vrajma§ul in mrejele sale pe aceia care i§i
cunosc starea lor nenorocita §i voiesc sa se izbaveasca
de ea, dar nu se apuca de lucru. §i pentru ce hotdrarile
noastre cele bune adesea nu sunt duse la indeplinire
Pe aceia care si-au dat seama cat de rea p de
viata pe care o due. vrajma§ul reu§epe
sa-i fina sub stapanirea sa indeosebi prin urmatorul gand
simplu, dar preaputemic: .JVIai tarziu. mai tarziu: maine.
rnainey §i sarmanul pacatos, in§elat fiind de aparenfa
binevoitoare a aoestui gand, se hotarape: „Intr-adevar,
maine; acum imi voi termina treaba, iar dupa aceea, fiind
cu totul lipsit de griji, ma voi lasa in mainile harului lui
Dumnezeu p voi merge neabatut pe calea viefii duhovni-
cepi; acum voi face aceasta p aceasta, iar maine ma voi
pocai”. Aceasta este mreaja vrajmapilui, fratele meu, cu
care el vaneaza pe mulp p prea mulp, p fine in mainile
sale intreaga lume. Iar pricina pentru care aceasta mreaja
ne prinde atat de usor este lenevirea si orbirea noastra.
Nimic altceva decat trandavirea p orbirea nu pot explica
faptul ca, intr-o lucrare atat de importanta, de care
depinde toata mantuirea sufletului nostru p toata slavirea
pe care o dam lui Dumnezeu, nu intrebuinfam numaide-
cat cea mai simpla p u§oara, p in acelap timp cea mai
eficienta arma, p anume - sa zicem in noi ingine cu
hntararea cea mai deplina p cu putere: .Acum ! Chiar
acum incen viafa duhovniceasca, §i nu dupa aceea; acum
ma pocaiesc, iar nu maine. Acum, in acest moment sunt
in mainile mele. iar maine si dupa in mainile lui
Dumnezeu. Dar chiar p daca ii va fi bineplacut
Domnului sa-mi dea maine p dupa, pot eu fi incredinfat
ca ?i maine voi avea acest gand bun care ma indeamna
Pe deasupra, ce nebunie este

131
atunci cand, de pilda, exista un leac sigur de tamaduire a
bolii cuiva, iar acesta spune: „A§teapta, lasa-ma sa mai
bolesc un pic!”? Iar cel care amana lucrarea mantuirii
chiar a§a procedeaza.
Pentru aceea, de voie§ti sa te izbave§ti de in§ela-
ciunea vrajma§ului §i sa-1 biruie§ti, ia indata aceasta
arma de nadejde impotriva lui, supune-te degraba gandu-
rilor bune §i dumnezeie§tilor insuflari care te cheama la
pocain{a, punandu-le in lucru. Nu ingadui nici cea mai
mica amanare §i nu accepta ca sa-{i zici: „Am luat o
hotarare ferma ca sa ma pocaiesc un pic mai tarziu §i nu
voi renun{a la aceasta hotarare”. Nu, nu, sa nu faci a§a!
Hotararile acestea intotdeauna se arata in§elatoare, §i
mul{i - mult prea mul{i - care s-au increzut in ele, au
ramas apoi nepocaiji pana la sfar§itul vie{ii. Aceasta s-a
intamplat din diferite motive:
a) Primul este ca/hotararile noastre proprii nu
intemeiate pe neincrederea in noi inline §i pe nadejdea
tare in Dumnezeu. De aceea nu suntem lipsi{i de parerea
mandra de sine, a carei urmare inevitabila este intotdea­
una indepartarea de la noi a ajutorului lui Dumnezeu §i,
drept consecin{a, inevitabila cadere. Deci cel care se
hotara§te in sinea sa: „maine neaparat voi parasi calea
pacatului” - patime§te intotdeauna cele potrivnice, adica
in loc de ridicare, o cadere mai rea, iar dupa aceea iara§i
cadere dupa cadere. §i Dumnezeu ingaduie aceasta cate-
odata in mod proniator, pentru a-1 aduce pe cel ce se
increde in sine la cuno§tin{a propriei sale neputin{e §i
pentru a-1 indemna sa caute ajutorul lui Dumnezeu, singu-
rul demn de incredere, parasind orice nadejde in sine.
Omule, vrei sa §tii cand nronriile tale hntarari vor fi tari
?i de crezare? Atunci cand nu vei mai avea nici o nadejde
in tine si atunci cand hotararile tale vor fi intemeiate pe
smerenie ^i pe incredere tare numai i n Dumnezeu.^
132
 b) Al doilea motiv este ca\hiand astfel de hotarari
ale noastre, avem in vedere indeosebi frumusetea si
stralucirea virtutii. care atrag asupra lor vointa noastra,
oricat ar fi ea de slaba §i neputincioasa; insa, bineinteles,
partea ostenicioasa a virtutii ne scapa din vedere.) Dar
acum nu o bagam in seama pentru ca frumusetea virtutii
ne atrage cu putere vointa, insa maine, cand intre timp
vor aparea lucrurile §i grijile obi§nuite, ea nu va mai fi
atat de puternica, de§i hotararea luata inca va mai fi in
amintire.(Odata cu slabirea dorintei §i vointa slabe§te sau
intra in neputinta ei fireasca §i in acela§i timp partea
ostenicioasa a virtutii iese in fata §i se arata inaintea
ochilor, deoarece drnrmil v irtutii pste prin firea lui greu.
si cel mai greu este cand faci primul pas.jSa presupunem
ca acela care ieri a luat hotararea sa pdrneasca pe acest
drum face astazi ce §i-a propus - el deja nu va mai avea
nici o ravna pentru a savar§i aceasta: dorinta nu mai este
incordata, vointa este slabita, inaintea ochilor are numai
piedici - §i inauntrul sau, §i in randuielile vietii sale de zi
cu zi, §i in relatiile obi§nuite cu ceilalti. Deci el se
hotara§te: L voi astepta un timp ca sa-mi adun puterile”.
§i astfel va incepe sa a§tepte de pe o zi pe alta §i nu va fi
de mirare daca va astepta intreaga Dar daca s-ar fi
apucat de treaba ieri, de indata ce i-a venit dorinta
insufletita de a se indrepta, facand una sau alta dupa cum
ii cerea acea dorinta, introducand in viata sa ceva din
duhul aceleia - acum nici dorinta, nici vointa nu i-ar fi
atat de slabe, incat sa dea inapoi in fata piedicilor.
Piedicile nu pot lipsi, dar daca omul are un sprijin in el
insu§i, le biruie§te, chiar daca o face cu osteneala. Daca
s-ar fi straduit intreaga zi sa le biruiasca, a doua zi ele s-ar
fi facut mult mai putin simtite, iar in a treia inca mai
putin. Astfel, inaintand din ce in ce mai mult, el s-ar fi
intarit pe calea cea buna.
133
 c) Al treilea motiv este c a/d aca aceste bu
imbolduri de trezire din somnul pabatului sunt lasate
neimplinite, ele nu numai ca vin cu anevoie a doua oara,
ci §i atunci cand vin, nu au acela§i efect asupra voin^ei,
ca intaia oara. Vointa nu se mai pleaca a§a de repede
spre urmarea acestora §i, in consecin|a, hotararea de
schimbare, daca va aparea, va fi slaba, fara vigoarey Iar
daca omul i§i ingaduie sa amane pana a doua zi supu-
nerea fafa de un imbold mai putemic §i apoi il pierde pe
acesta cu totul, atunci cu atat mai u§or va face a§a §i cu
al doilea §i inca §i mai u§or cu al treilea. §i a§a §i in
continuare: cu cat mai des amana ascultarea imboldurilor
bune, cu atat mai slab va fi efectul lor. Mai apoi se va
ajunge pana acolo ca ele vor fi cu totul lipsite de efect.
vor veni §i vor pleca fara urmari, iar in final vor inceta sa
mai vina. Omul se preda pe sine in brafele caderii sale.
Inima lui se impietre§te §i incepe sa aiba dezgust fa|a de
imboldurile bune. In acest chip amanarea i se face drum
drept spre pierzarea finala.
Vreau sa-^i mai atrag atenpa §i asupra faptului ca
amanarea poate avea loc nu numai atunci cand cineva
simte un imbold launtric pentru a-§i preschimba viafa
cea rea intr-o viafa buna, ci si atunci cand cineva duce o
viapi vrednira Aceasta se intampla atunci cand i se iveste
ocazia sa faca bine ^ii el amana aceasta fie pentru a doua
zi, fie pentru o alta vreme nedeterminata. §i la o astfel de
amanare este valabil tot ce s-a spus despre primul gen de
amanare, iar urmarile ei pot fi asemenea urmarilor
aceleia. Sa §tii cafdaca cineva pierde ocazia de a face
bine, acela nu numai ca se lipse§te de roadele binelui pe
care 1-ar fi facut, ci il §i supara pe DumnezeuyDumnezeu
ii trimite un om in nevoie, iar el ii spune: „Du-te, mai
tarziu ...”. Chiar daca el vorbe§te unui om, dar este ca §i
cum ar spune-o lui Dumnezeu, Care 1-a trimis.
134
Dumnezeu va gasi pentru cel in nevoi un alt binefacator;
dar cel care 1-a refuzat nu va fi scutit de raspundere.

CAPITOLUL 32
Despre uneltirile vrdjma§ului impotriva celor care
au pornit pe calea cea bund
Sa presupunem ca cineva a trecnt de prim ele dona
piedici, a dorit sa se slobozeasca din lanpirile pacatului
?i s-a apucat indata de lucru. Vrajma§ul nu il lasa nici
aici, ci i§i schimba doar tactica, iar nu dorin^a sa cea rea
§i nadejdea de a -1 poticni de vreo piatra de ispitire §i de
a-1 duce la pierzare. Sfin^ii Paring infap§eaza un astfel
de om ca fiind sub ptac din toate parfile: de sus gi de jos.
din dreanta si din stanea. dinainte §i dinapoi - de peste
tot zboara sage^i asupra l u i / Sagetile de sus sunt
gandurile de a face nevoin^e dunovnice^ti mai presus de
putere; sagetile de ios - gandurile de a mic§ora sau de a
lasa cu totul astfel de nevoinje prin cru^are de sine,
trandavie §i negrija; sagetile din dreapta - atunci cand
vrajma§ii, luand ca pricina unele lucrari §i fapte bune, il
arunca pe om in ispite §i in primejdii de cadere; sageple _
din stanga - atunci cand vrajma§ii ii pun inainte ispite
vadite §i indeamna la pacat; sagetile din fata - atunci
cand vrajma§ii il ispitesc §i il tulbura cu ganduri despre
ceea ce se va intampla; sagetile din spate - atunci cand ei
il ispitesc §i il tulbura cu amintirile despre lucruri §i
intamplari din trecut. §i toate aceste ganduri ispititoare
se lupta cu sufletul fie dinauntru, fie dinafara: dinauntru
- prin chipuri §i inchipuiri, naluciri intiparite ganditor in
cuget, sau prin rele insuflari sadite nemijlocit in inima,
inso^ite de indemnurile obi§nuite spre patima; dinafara -
prin impresiile simfurilor dinafara, care se revarsa
necontenit, dupa cum am spus mai sus. Drept ajutoare

135
vrajma§ii au obisnuintele noastre pacatoase dinainte,
precum §i firea noastra stricata prin cadere) Avand atatea
mijloace de a ne rani, vrajma§ul nu se descurajeaza
niciodata daca nu izbande§te de la inceput, ci neincetat
incearca fie o metoda, fie alta, pentru a -1 impiedica sau
a-1 abate din cale pe robul lui Hristos care incearca sa
scape de sub stapanirea sa.
Dupa ce un om s-a hotarat sa lase caile rele §i le-a
parasit cu adevarat, prima preocupare a vrajma?ului este
de a-si curati locul actiunii sale impotriva lui. astfel incat
sa nu intervina nimeni. El reu§e§te acest lucru atunci
cand ii insufla celui care pomegte pe calea cea buna sa
ac^ione.ze dupa capul lui. fara a cere sfat §i indrumare din
partea calauzitorilor catre viafa placuta lui Dumnezeu
care totdeauna sunt prezenfi in Biserica. Cel care urmeaza
calauzirea acestora §i supune judeca^ii povapiitorilor
(adica in parohii - preofilor de mir, iar in ob§ti -
duhovnicilor cu experienfa) toate lucrarile sale, atat cele
dinauntru. cat si cele dinafara. este de neatins pentn i
vraimas. Orice ar sugera ispititorul, privirea iscusita
indata vede incotro (inte§te acela §i ii atrage ucenicului
luarea aminte. Astfel sunt zadamicite toate uneltirile
vrajma§ului. Dar pe cel care se departeaza de calauzitorii
sai, pe acela el indata il amefe§te §i il abate din drum. El
sugereaza multe posibilitafi care nu par rele, iar ince-
patorul nepriceput le urmeaza §i cade in cursa, unde este
expus unor mari primejdii sau chiar piere de tot.
A doua preocupare a vrajma^ului este sa-1 lase pe
incenator nu numai fara calauzire. ci §i fara de ajutor.
Cel care s-a hotarat sa se descurce in viafa sa fara sfat §i
calauzire, degraba ajunge de unui singur la parerea ca nu
are nevoie de nici un aiutor din
Dar
vrajma§ul grabe§te aceasta concluzie prin faptul ca el se
136
ascunde §i nu il ataca pe incepator, c a re , sim jind n astfel
de libertate si usurinta. incepe sa-§i inchipuie ca aceasta
stare este rodul p r o p r iilo r o s te n e li si, prin urmare. se
spriiina pe ele. iar rugaciunile sale pentru ajutorul de sus
le rosteste ca printre dinti. doar pentru ca a§a este scris in
cartea de rugaciuni. Asadar aiutorul nu este cautat si nu
vine. §i in acest chip incepatorul ramane singur. doar cu
puterile sale proprii. iar vrajma^ul lesne ii hiruieste pe
unii ca acedia. Urmarile acestei a f l ^ ir i de sine sunt
diferitp-
Unii se arunca in nevointe peste masura. care nu
sunt dupa puterile lor §i nu se fac la vremea cuvenita.
Stamirea r.n tar ip a enereiei provocata de increderea in
sine le da la inceput puterea de a prelungi aceste nevoin-
|e pentru xt. vreme. JVlaLapoi puterile lor se sfar^esc $i ei
abia mai easesc inauntrul lor destula vigoare ca sa faca
cele mai mici osteneli $i adesea le parasesc $i pe acestea.
Aljii insa. aprinzandu-§i din ce in ce mai tare
energia cu voia lor proprie, ajung la atata infumurare.
incat li se pare ca totul le este cu putin^a. In aceasta stare
infierbantata ei fac pa?i care ii due la pierzare: se arunca
in puturi secate. sar de pe stancile unde se afla pe§terile
lor, renunta cu totul la mancare ?i altele asem enea-Toate
acestea le unelte§te vrajma§ul fara ca cei in§elafi sa le
observe.
Pentru altii urmarea amagirii de sine, prin care ei
i§i pun in seama lor reu§itele pe care le au, este faptul ca
isi aroga dreptul de a-si ingadui felurite slabiciuni $i
inlesniri. Exista o astfel de in§elare care face ca atunci
cand in viafa se introduce ceva nou, precum, de pilda,
nevoinfele in cazul celui ce se pocaie§te, atunci zilele i se
par omului luni, iar saptamanile ani. Din aceasta pricina,
celui care se ostene§te un pic sa traiasca dupa noua
randuiala a viepi, vrajma§ul ii strecoara cu u^urin^a in
137
 minte gandul ca: „Atat de mult m-am ostenit, atat de
mult am postit, atat de multe ori n-am dormit noaptea §i
a§a mai departe. Deci a§ putea sa ma odihnesc oleaca”.
„Odihne§te-te - ii insufla vrajma§ul - da-i odihna
trupului: pop sa te §i distrezi un pic”. §i de indata ce
incepatorul neexperimentat va incuviinta aceasta, vor
urma ingaduinte dupa ingaduinte. nana cand in cele din
urma se vor destrama toate randuielile viepi placute lui
Dumnezeu, §i el se va intoarce la viata ne care a lasat-o
§i va incepe din nou sa traiasca in negrija p trandavie.
depunand armele, dupa cum se spune.
(Astfel de ispite - sa te fere§ti de sfatul §i calauzirea
altora, sa-p atribui tie biruintele, sa te gande§ti la lucruri
peste masura §i la ingaduinte - vrajma§ul le unelte§te nu
numai la inceputul vietii celei bune, ci incearca sa le
sugereze §i pe intregul ei parcurs. De aceea poti sa vezi
• tu Tnsnti cat Tf.i este de necesar ca orice ai face sa faci cu
sfat, sa nu-ti atribui nicindata nir.i n reiiyta oricat de
mica, nici tie, nici puterilor §i ravnei tale, sa eviti orice
exces si ingaduinta. §i sa duci.jQ_-viata constanta^dan
energica si insufletita. intotdeauna conforma cu randuie­
lile a§ezate §i statomicite in vechime prin pilda sfmtilor
care au viepiit mai inainte, §i cu sfatul oamenilor iscusip
din zilele noastre^

CAPITOLUL 33
Cum abate vrajma$ul de la faptele bune
§i le strica pe acestea
Vicleniile vrajma§ului aratate mai sus strica toata
viata buna, insa impotriva celui care, respingandu-le,
merge neabatut pe calea cea buna, vrajma?ul ridica alte
viclenii $i pietre de poticnire. Aici el nu se mai inar-
meaza impotriva intregii vieti a omului, ci acponeaza din

138
cand in cand impotriva fiecarei fapte pe care bunul
cregtin o incepe gi o lucreaza dupa Dumnezeu.
De la deschiderea ochilor diminea{a dupa somn
pana la inchiderea lor din nou noaptea suntem Tnconju-
rati de lucrari care se succed neincetat unele dupa altele.
nelasand nici un moment liber, daca luam aminte la noi
inline gi nu suferim de lene gi trandavie. Astfel, fnu
numai ajintirea inimii in rugaciune catre Dumnezeu, nu
doar legaturile cuvenite cu al|ii in adevar gi dragoste, nu
numai straduinfele de a cumpani bine intre trup gi suflet
in nevoin^ele noastre, ci gi treburile de zi cu zi gi indato-
ririle ceta^enegti, toate trebuie indreptate spre dobandirea
mantuirii si savarsite cu atenjie marita. cu trezvie gi
osardie. Pe cei ce ravnesc a implini aceasta Dumnezeu ii
ajuta sa faca totul cum se cuvine, sprijinindu-i cu harul
Sau, cu paza ingerilor gi cu rugaciunile sfinjilor. Dar nici
vraima^ul nu doarme. In tot ceea ce facem el se cazne§te
sa tulbure cumva desfa§urarea lucrarilor noastre §i sa ne
indrepteze sau sa ne abata spre lucruri inutile in locul
celor de trebuin^a. Pentru aceasta el fie se grabegte sa
impiedice insusi inceputul lor: fie, cand ele sunt ince-
pute, incearca sa intrerupa desfasnrarea lor; f ie 3 daca in
aceasta nu are succes, se straduieste sa faca implinirea si
savargirea lor cu totul nefolositoare; iar daca gi in aceasta
este ruginat, uneltegte sa le faca (ara de valoare inaintea
lui Dumnezeu. trezind slava desarta si parerea de sine.)
Sfantul loan Scararul vorbegte astfel despre
aceasta: \ J n toate lucrarile prin care ne straduim sa
placem lui Dumnezeu, diavolii sana trei groni Intai se
lupta sa impiedice fapta noastra buna. Al doilea, cand
sunt birui^i in aceasta prima incercare, se straduiesc ca
ceea ce facem sa nu fie dupa voia lui Dumnezeu. Iar
daca nu izbandesc nici cu acest plan, atunci, apropiindu-se
in chip linigtit de sufletul nostru, ne fericesc ca pe unii
139
care vie(uim bineplacand lui Dumnezeu intru toate.
Primei ispite i se opune jav n a arzatoare. si pomenirea
mortii; celei de-a doua - ascultarea §i umilinta; iar celei
de-a treia - permanenta defaimare__de sine. Aceasta
osteneala este inaintea noastra, pana ce va intra in
locasul cel sfant al nostru focul lui Dumnezeu (cf. Ps.
72, 16-17). Atunci nu vor mai fi in noi atacuri ale
obiceiurilor rele, caci Dumnezeul nostru este foe mistu-
itor (Evr. 12, 29), care mistuie orice ridicare §i mi§care a
poftei, orice obicei rau, orice impietrire §i intunecare
dinauntru §i dinafara, vazuta §i gandita”^
Nici un condei nu poate descrie tot ceea ce se
intampla in astfel de cazuri. Tu ia aminte la tine, avand
in minte un singur lucru - sa fii bineplacut numai lui
Dumnezeu intru toate, atat in cele mari. cat §i in cele
mici, si viata insasi te va inva(a sa vezi limpede §i sa

trei exemple de tulburari pe care vrajma§ul le ridica in

sufletul nostru, pentru a ne strica lucrarile, atunci cand
acestea trebuie sa dureze o anumita perioada de timp.
De pilda, cand nn bolnav este dispus sa-si poarte
boala cu bunavoin(a_ §i o poarta astfel, vraima^ul.
cunoscand ca acela se intare§te in acest chip in virtutea
rabdarii, incearca sa ii strice buna asezare. Pentru aceea
incepe sa ii aduca in minte multe fapte bune ce le-ar ft
putut face daca s-ar fi aflat in alta stare §i se straduie§te
sa-1 convinga cat de bine ar fi lucrat pentru Dumnezeu §i
cat de mult folos ar fi adus §i sie§i §i celorlalji, daca ar fi
fost sanatos: ar fi mers la biserica, ar fi purtat convorbiri
folositoare, ar ft citit §i ar fi scris spre zidirea celor de
aproape §i altele asemenea. Vazand ca astfel de ganduri
sunt primite, vrajma§ul le aduce mai des in minte, le
inmul(e§te §i le infrumuse(eaza, le vara in sim|uri, isca
dorin(e §i avanturi spre ele, zugravindu-i bolnavului ce
140
bine i-ar fi mers acestea sau altele, §i trezind parerea de
rau ca este legat de maini §i de picioare din pricina bolii.
Astfel, pupn cate pupn, prin repetarea deasa a unor astfel
de ganduri §i mi§cari in suflet, parerea de rau se
preschimba in nemulpimire §i frustrare. In acest chip se
strica buna a§ezare de mai inainte, iar boala apare acum
nu ca o doctorie de la Dumnezeu §i ca o cale de deprin-
dere a virtu{ii rabdarii, ci ca ceva potrivnic mantuirii.
Deci dorinja eliberarii de ea devine de nestapanit, totu§i
deocamdata numai in vederea savar§irii faptelor bune §i
de a place lui Dumnezeu in orice chip.
Insa dupa ce a reu§it a-1 aduce pana aici, vrajma§ul
fura din mintea §i inima sa scopul bun pentru care dorea
sa se insanato§easca §i, lasandu-i doar dorin^a de sanatate
de dragul sanatajii, il sile§te sa priveasca la boala cu
ciuda, nu ca la o piedica in calea binelui, ci ca la ceva rau
in sine. De aici nerabdarea, nefiind corectata prin ganduri
bune, capata puteri §i se preschimba in cartire, lipsindu -1
pe cel bolnav de pacea pe care o avea mai inainte, cand
rabda cu bunavoin^a. Iar vrajma§ul se bucura ca a reu§it
sa-1 zapaceasca. intocmai la fel tulbura vrajma§ul §i pe
saracul care i§i duce cu rahdare soarta sa. zugravindu-i
faptele bune pe care le-ar face daca ar avea avere.
in chip asemanator vrajma§ul tulbura adesea pe cei
care se gasesc in ascultare in obgte sau fa^a de un starep
reu§ind sa-i convinga ca daca vor ramane in aceasta
randuiala de viaja, ei nu vor ajunge degraba la dorita
desavar§ire, §i aprinzand in ei dorin{a zavorarii sau a_
vie^uirii in pustie. §i nu arareori se intampla ca ei
urmeaza sugestiilor lui. P a r, facandu-$i-voia de.a traiJn
singuratate, acolo se dedau trandaviei ?i pierd ceea ce au
dobandit cu osteneala in ascultarea dinainte.
$i invers, se poate intampla ca vrajma^ul reu$e§te
sa-1 alunge pe cate unul din singuratate.§i din zavorare.
141
convineandu-l ca sta acolo fara de nici un folos pentru
sine §i pentru ceilalp, in vreme ce daca ar fi in ob§te
lucrarile folositoare s-ar revarsa de la el ca un §uvoi
imbel§ugat, atat ziua, cat §i noaptea. Iar cand asculta de
acest gand §i se muta in oh^te. atunci nu reu$e?te sa faca
lucrarile la care se a^tepta, iar ceea ce a dobandit in
pustie risipe§te degraba §i nu ramane cu nimic.
§i inca mai sunt multe alte cazuri asemenea, cand
vrajma§ul reu§e§te sa abata de la un anume fel de
ocupape la un altul, pasamite mai de folos, §i le tulbura
§i pe una §i pe alta.
De toate aceste i spite se izhaveste cu usurinta acela
care, avand calauzitor si sfatuitor iscusit, ii urmeaza
novetele cu smerita supunere. Iar cel care este lipsit
dintr-o prieina oarecare de o astfel de binecuvantare,
acela sa ia aminte la sine §i sa inve^e sa deosebeasca
binele de rau potrivit principiilor cre§tine§ti dupa, care
trebuie sa fie condusa via^a fiecaruia dintre noi.(Daca
intervin imprejurari care par sa impiedice fapta noastra
buna §i nu sunt din voia noastra, ci sunt trimise de
Dumnezeu, atunci prim ele-le cu supunere §i nu asculta
de nici o sugestie care te abate de la aceasta supunerey
Trimpand astfel de imprejurari, Dumnezeu nu a§teapta
nimic de la tine, decat sa te compor|i §i sa acponezi
precum este nevoie §i cum ip sta in putin^a in impreju-
rarea data.vDaca e$ti bolnav sau sarac - rabda. Nimic in
afara de rabdare nu cere Dumnezeu de la tine. Rabdand
cu voie buna, vei lucra neincetat fapta buna. Oricand
Dumnezeu va privi la tine, va vedea ca faci bine sau ca
ramai in bine, daca rabzi cu voie buna, in vreme ce acela
care este sanatos lucreaza faptele bune numai din cand in
cand. De aceea, daca dore^ti sa ip schimbi situapa.
inseamna r.5 vrei sa.schimbi ceva mai bun pentru ceva

142
 Dar daca intamplator situafia in care te afli, §i care
pare sa restranga posibilitafile tale de a lucra fapta buna,
a depins de voia ta §i probabil ai ales-o cu chibzuiala,
pne-te de acea chibzuiala a ta, nu ingadui gandurilor sa
rataceasca dupa felurite alte ocazii, §i toata luarea ta
aminte indrepteaz-o §i lipe§te-o numai de ceea ce ip sta
inainte in aceasta situape; savar§e§te cu pace faptele pe
care aceasta le presupune, cu deplina incredinfare ca
daca le inchini cu totul lui Dumnezeu, iar nu propriei
placeri, atunci ele nu vor umple timpul tau fara de roada
§i vor fi primite de Dumnezeu drept cea mai desavarpta
jertfa a ta. §i ramai lini§tit.

CAPITOLUL 34
Cum intoarce vrajma§ul chiar §i virtufile
spre paguba celor ce le lucreaza
Dar sa presupunem ca tu mergi cu credinfa §i
neincetat pe calea faptei bune, neabatandu-te nici la
dreapta, nici la stanga; sa nu gande§ti ca vrajma§ul te va
parasi. Nu! in citatul din Sfantul loan Scararul pe care p
1-am aratat ai auzit deja ca vrajmasul. atunci cand vede
ca toate incercarile de a te Jnjoarce, spre_iau sunt
nereupte. merge in urma ta pe furis si te fericeste ca pe
nnnl ce viepiiegti cu totul placnt. lui JDumiiezeu. Aceasta
este ultima Ini ispitire Aceasta lauda a vrajma§ului
provoaca in noi ingamfare. parere si multumire de sine,
iar din acestea se nasc slava desarta si mandria. Slava
de^arta lipseste faptele noastre de orice valoare, iar
mandria ne face urati lui Dumnezeu. Ia aminte a§adar §i
respinge in orice chip aceste lingu§eli ale vrajma?ului, nu
in inima. ci alunga-le din primul
moment in care se ating de auzul sufletului tau.
Pentru a nu suferi de pe urma acestei primejdii care
te ameninfa, tine-ti intotdeauna mintea adunata in inima

143
pi fii gata intotdeauna sa respingi aceste sagep ale
vrajmayilni. Stand acolo inauntru, precum capetenia de
oaste in mij locul campului de batalie, aleee-ti un loc
potriviLdeiuPta. intaregte-l precum se cuvine. nu-1 parasi
niciodata, ci ascunde-te acolo ?i de acolo razboie^te-te.
AcejsLtiQcanlarirga sLarmele sale, gste s gflgjtiiata siaggffl
'If r tf m n f W P ™ ™ niP m irii- ™ esti s3rman si nrh
si gol, si bogat doar in neputinte, in lip sm i-d-iapte
necuviincioase, nebunesti. desarte §i pacatnasR Aranjan-
du-te astfel, nu ingadui minpi tale niciodata sa iasa afara
din aceasta intaritura §i indeosebi infraneaz-o de a se
preumbla pe ale tale pline de rod, dupa parerea ta, Jarim
§i livezi, adica faptele tale cele bune. Daca te vei purta
astfel. sageple mortale ale lingu^irii vrajmasului nu te
vor ajunge. §i chiar daca vreuna va cadea asupra ta.
indata o vei vedea, o vei respinge si o vei arunca afara.
( p a r precum ostasii. stand in intaritura. nu igi petrec
timpul in zadar. ci fie exerseaza metode de lupta, fie i§i
repara §i i§i intaresc fortificapile, a§a sa faci §i tu,
adapostindu-te in con§tiinfa nimicniciei tale. §i iata ce
anume trebuie sa faci. Mintea, oricum ai pne-o, tot va
fugi, §i nu e de mirare ca in aceste fugi va ajunge §i la
faptele tale parute bune. De indata ce va da de ele,
vrajma§ul o va prinde §i o va lovi cu parerea de sine, a§a
meat atunci cand se va intoarce acasa, ea se va da cu
draga inima de partea vrajma§ului §i va incerca sa te
tarasca §i pe tine tot acolo. De indata ce vei observa
aceasta, cheama-p mintea la sine §i spune-i:) „Asculta,
minte! Tot imi spui ca §i aceasta e bine si aceea nu e rea.
Fie, dar ce are aceasta de-a face cu mine? Te-ai apucat sa
ma lauzi. Bine, lauda-ma. te ascult. in ^a Faga Hr spama
ca dreptatea cere ca tu sa ma lauzi doar pentru ceea ce
R3sesJijiljiieu la .mme.-Si in faptele mele, iar pentru..csea
ce este in mine de .la Dumnezeu $i de la harul San-..ar
144
trebui aduse laude si multumiri Izvorului lor. Hai sa
examinam ce este al nostru propriu §i ce este al lui
Dumnezeu, iar ce este al lui Dumnezeu il vom atribui
Lui, §i ce este al nostru il vom lasa noua. Iar apoi, dupa
ceea ce ne va ramane, daca ne va mai ramane ceva, vom
putea stabili contribupa §i valoarea noastra §i pentru
aceea ne vom lauda.
A§adar sa incepem. Sa privim la timpul dinainte de
a veni noi intru fiinta. Ce am fost noi atunci? Nimic, §i
nimic nu puteam face pentru ca Izvorul a toata viafa sa
binevoiasca, drept rasplata, sa ne daruiasca via|a.
Aceasta este darul liber al lui Dumnezeu catre noi, bine-
facerea lui Dumnezeu, inceputul prin care am primit §i
celelalte binefaceri ale nemasuratei Sale milostiviri. Deci
sa punem aceasta in seama lui Dumnezeu. Apoi am
inceput sa traim. Cum?.Nici.noi.nu $tim. Au trecut mulp
ani in care eu §i cu tine nici n-am §tiut ca existam §i
totu§i am existat; dar §i cand am bagat de seama aceasta,
nu am putut sa facem nimic pentru suspnerea viepi
noastre. Alte maini s-au ingrijit pentru noi, §i nu de la
sine insele, ci prin pronia Atotproniatorului fiecarei viep
§i fiinle. Am fost educap, imhracap. pusi ne nicioare. In
toate acestea nu era nimic al nostru propriu - deci sa le
lasam deoparte.
Apoi am inceput sa vie^uim singuri. Ce era aici al
nostru? Sa luam de exemplu nuterea de viata si
m ijloacele de eyistenpi: ele nu sunt ale noastre, sunt un
dar de la Dumnezeu.
Cunoa$terea nemiilocita a lui Dumnezeu - dar de
la Dumnezeu: constiin{a - dar al lui Dumnezeu; setea

alcatuiesc duhul viepi noastre, care ne fac sa tindem spre

inalpme. Tu. mintea mea. nu e$ti a mea. Dumnezeu te-a
daruit pe tine mie. Nu sunt ale mele nici puterile care
145
lucreaza in mine, vointa cu energiile ei. Nu este a mea
simtirea. capabila sa se bucure de viata §i de cele
dimprejur. Nu este al meu trupul cu toate functiile §i
trebuintele sale, care determina bunastarea noastra tru-
peasca. Toate acestea Dumnezeu le-a daruit. Si nici eu
insumi nu sunt al meu. ci al lui Dumnezeu. Dandu-mi
viata, Dumnezeu m-a inzestrat cu o complexitate calcu­
late de puteri vitale §i m-a daruit cu con§tiin|a §i libertate,
legiuind ca eu sa-mi stapanesc toate cele din mine cores-
punzator cu vrednicia fiecarei parti din fiinta mea. In
toate acestea nil este nici o pririna de lauda de sine, ci
doar indemn pentru a constientiza maretia si greutatea
datoriei care apasa asupra noastra, si pentru a ne teme de
felul cum vom raspunde la intrebarea: ce am facut cu noi
si din noi?
Sa ne intoarcem acum spre miiloacele vietii. In noi
se afla viata trupeasca, viata sufleteasca ?i viata duhov­
niceasca. _Pentru fiecare dintre acestea sunt necesare
mijloacele proprii de existenfa §i noi le avem pe toate la
indemana, insa toate acestea nu sunt dobandite de n o L ci
sunt un dar de la Dumnezeu. Aerul. focul, apa, pamantul
cu comorile sale: elementele, pietrele, metalele, plantele
§i animalele, care ne ofera tot ce este necesar pentru
hrana, imbracaminte §i locuinta, nu sunt facute de noi, ci
ne sunt date. Totalitatea notiunilor necesare noua despre
cele ce ne inconjoara, randuielile de viata, sociale,
politice, artele, me§te§ugurile §i regulile de activitate in
toate aceste domenii noi le gasim de-a gata, fara sa ne
batem capul cu nascocirea lor, ci doar impropriindu-le.
Fiecare om care vine pe lume le prime§te ca mo§tenire
de la inainta§ii sai. Iar stramo§ii de unde le-au avut?
Dumnezeu trimite oameni cu daruri deosebite §i cu
putere a vointei deosebita, iar ace§tia fac noi descoperiri
§i imbunatatesc viata omeneasca. Dar daca tu i-ai fi

146
intrebat pe acei descoperitori cum au ajuns la una sau la
alta dintre ideile lor, ei fi-ar fi spus: „Nici noi nu §tim,
ne-a venit in minte, s-a dezvoltat, a fost facuta §i a ie§it
bine”. A§a a fost intotdeauna, a§a va fi §i pana la sfar§itul
veacurilor: mijloacele pentru viafa nu sunt ale noastre. ci
Dumnezeu le da. Aceasta este cu atat mai adevarat in
cazul vietii duhovnicesti. morale si religioase. Dumnezeu
a asezat in sufletul omului cunojtin^a desnre Sine in
minte si desnre voia Sa in constiinta. inzestrandu-le atat
pe una, cat si pe cealalta cu nadeidea vietii pururea •
fericite. Aceasta este samanta vietii v^snice. F,a a fost
semanata in noi si primita in momentul insuflarii de catre,
Dumnezeu in noi a scanteii Sale dumnezeiesti de viata.
Orice om, nascandu-se. aduce cu sine $i inanntnil san
aceasta samanta, care mai apoi se dezvolta $i prime^te un
anume caracter in functie de oamenii care o inconioara.
Ce binecuvantare de nedescris este de a te na§te in
mijlocul acelora care traiesc o adevarata viafa duhovni­
ceasca! Dar prive§te in jurul tau. Noi avem cuno§tin^a
despre Unul adevaratul Dumnezeu, Cel in Treime
inchinat; II marturisim pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a
intrupat pentru noi §i a facut totul pentru mantuirea
noastra; credem intru Duhul Sfant, Cel ce cu harul Sau
ne insuflefe§te §i zide§te in noi viafa noastra duhovni­
ceasca; §i suntem sadifi in Biserica lui Dumnezeu,
primind in ea tot ce ne este de trebuinfa pentru pastrarea
§i inalfarea viefii noastre duhovnice§ti, §i suntem insufle-
fifi de a§teptarea invierii morfilor §i a viefii veacului ce
va sa vie. §i toate acestea le avem in cea mai curata §i
mai pura forma, §i nu sunt de la noi, ci sunt darul lui
Dumnezeu. lata deci cat de bogate sunt mijloacele cu
care e§ti inconjurat pentru a duce o viafa fireasca, o viaja
in toata plinatatea ei, §i nici unul nu este rodul
stradaniilor tale - toate fi-au fost daruite. Egti chemat la
ospatul vietii a^ternut de-a gata. Daca e cazul ca sa ne
147
laudam cu ceva in aceasta privinja, poate numai cu felul
in care ne-am folosit de toate acestea. Acesta. atunci
cand este in putere, reprezinta ve?mantul nostru de
nunta. P are trebuie sa ne mandrim cu el? Nu ar trebui
mai degraba sa ne temem ca, atunci cand va veni,
preamilostiva §i bogata gazda a ospaptlui ne va spune:
„Vedep ce ospaf! Iar voi ce fel de ve§minte avep?!”.
Sa privim acum mai cu de amanuntul §i la acest
ve§mant. Vesmantul sufletului este alcatuit in cea mai
mare parte din dispozitiile si simtirile morale si religi-
oase care sunt inradacinate in el, si nu doar din fapte.
Dar cum aceste dispozitii si sim^iri sunt ascunse, ele
arareori sunt pricina de slava desarta si mandrie: faptele
insa, fiind la vedere. sar in ochi §i, chiar §i nevrand,
trezesc in cel care le savar?e?te mulfiunirea si lauda de
sine, iar pe martorii faptelor sale ii indeamna spre laude
dinafara, care intaresc §i adancesc inca §i mai tare
mulpimirea §i trambi^area de sine. lata deci. sa ne privim
faptele noastre. daca se afla in ele ceva anume. cu care
am putea sa n e_laudam fara de taeada.
Sa ne amintim ca putem sa ne laudam doar cu ceva
care izvora§te direct din vointa noastra libera §i se
savar§e§te de catre noi independent de orice altceva. Dar
ia aminte cum se lucreaza faptele noastre. Cum incep
ele? Se creeaza condipile gi conduc spre o anumita
actiune sau alta^_iar..allMatajie_yine in.gand sa facem
ceva gLfacem. Dar-intrunirea condi^iilor nu este de la
noL.iar pandnl sa_facem, ceva de asemenea. precum e
limpede, nu este al nostru: cineva a sugerat gandul.
Agadar, incenutul sau na^terea gandului de a face ceva in
asemenea situafii nu poate sa u n n ar trebui sa fie obiectul
|andei d e .sin e . §i cat de multe din ac|iunile noastre nu
sunt de acest fel? Daca le analizam con§tient, aproape
toate sunt a§a. Deci nu avem pentru ce sa ne laudam.

148
 Daca putem sa ne laudam cu ceva. atunci doar cu
aceea ca puteam sa nu facem ^L-Mtu^L,arn .facut. Caci
oricat ar fi de puternice imboldurile dinafara sau
dinauntru pentru savar§irea anumitor fapte, hotararea
asupra realizarii lor este intotdeauna lucrarea voin|ei
noastre libere. Dar si hotam rea^entnLlantek^bim c nu
este intotdeauna luata asa cum se cuvine. O hotarare este
buna atunci cand ea se intemeiaza pe constientizarea voii
lui Dumnezeu cu p r iv ir e la_Q__ anumita fapta si pe *
supunerea fa{a de voia Sa. Insa de. indata c.p air.i intervine
ceva strain, indreptat spre satisfacerea propriei placeri
sau a altora. atunci calitatea hotararii se intineaza si se
intuneca. Uneori ne hotaram temandu-ne de ce vor zice
altii daca nu facem. alteori a^teptand pentru sine o
oarecare satisfac{ie sail ca^tig acum sau in viitor. iar
alteori pentru ca nu se poate altfel: chiar daca nu vrem,
insa trebuie sa facem. Toate aceste fapte nu pot sa fie
considerate fapte bune pe de-a-ntreeul. §i chiar daca din
afara pot parea vrednice de lauda, dar, dupa valoarea lor
dinauntru, inaintea lui Dumnezeu si aconstiinlei. ele nu
sunt de lauda. Sa examinam deci: cate din faptele noastre
sunt astfel? §i iara§i trebuie sa recunoa§tem ca aproape
toate. §i din nou reiese ca nu avem de ce sa ne laudam.
Astfel, faptele noastre cele bune. daca le examinam
cu luare aminte. nu ne ingaduie sa deschidem gura nici
p e n tru a n e la u d a in a in te a altora ?i nici pentru a le
trambi^a inauntru inaintea noastra. Iar daca pe langa
aceasta ne aducem aminte de toate faptele noastre cele
vrednice de ocara - de§arte, zadamice, nefolositoare,
daunatoare, nelegiuite, urate lui Dumnezeu - , din care,
binein^eles, se gasesc destule, cam ce ar trebui sa simfim
atunci? ..Se poate intampla ca cineva sa zica: cantare§te
atat una cat §i cealalta parte §i, in funcpe de care va
precumpani, sa te judeci pe tine in consecin^a. Dar o
149
astfel de metoda nu este potrivita in aceste cazuri.
Faptele pomesc dinauntru. Daca exista fapte rele,
inseamna ca cele dinauntru ale noastre nu se afla in stare
buna, iar aceasta stare determina valoarea noastra
inaintea lui Dumnezeu - cea mai esenfiala valoare. Daca
ea nu poate fi laudata, atunci intreg omul nu este vrednic
de lauda.
Voi mai adauga ceva: toate faptele noastre
savar§ite la vedere in familie, in societate, la serviciu,
constituie comportarea noastra. Daca ne uitam imprejur,
nu putem decat sa spunem ca, in general, comportarea
noastra este in cea mai mare parte corecta. Dar daca este
tot a§a de corecta §i starea noastra interioara - aceasta nu
o putem susfine. Ochii celor care ne inconjoara au o
putemica influenza asupra intenpilor noastre. Ace§ti
martori ne for|eaza sa nu dam libertate rautapi care se
ive§te in inima; noi ne abpnem de la rau, iar comportarea
noastra apare corecta. Daca nu ar fi ei, comportarea
noastra s-ar arata cu totul altfel. Dar §i a§a ea este astfel
de indata ce ne incredinfam ca nu suntem vazup de nici
un ochi strain. §i se intampla la unii ca de indata ce
circumstan^ele exterioare se schimba, iar ei pot sa
traiasca mai in libertate, tot ceea ce era inainte ascuns de
frica privirii altora izbucne§te in afara, iar omul corect de
mai inainte se arata §i bepv, §i desfranat, §i chiar hop
Toate aceste inclinapi rele nu s-au nascut acum. Ele
existau, dar nu erau slobode, iar acum li s-a dat libertate
§i s-au aratat. Insa chiar daca toate acestea erau numai
inauntru, totu§i, se poate spune ca intreg omul era astfel
- bepv, desfranat, hof - indiferent de infafi§area lui
exterioara diferita. Deci ia aminte bine, oare nu faci §i tu
parte din aceasta categorie? Daca da, chiar §i numai intr-o
anumita masura, nu fi se cuvine sa te mandre^ti sau sa
prime§ti laude.
150
 Sa tragem linie. Daca ip vei examina mai adesea
via{a dupa modelul celor spuse mai sus, atunci de cate
ori vrajma§ul va incepe sa-p trambpeze in urechi cat de
bun e§ti, acea trambifare nu va mai gasi ecou inauntrul
tau in parerea de sine §i in incuviin^area de sine, ci,
dimpotriva, va fi respinsa de fiecare data cu cele mai
smerite §i umilite ganduri §i simpiminte despre tine.

CAPITOLUL 35
Cateva sfaturi de folos pentru biruinfa asupra patimilor
§i dobdndirea virtufilor
De§i p-am spus deja multe pana acum, aratandu-p
mijloacele pe care se cuvine sa le folose§ti pentru a birui
patimile §i a dobandi virtuple, totu§i trebuie sa mai
adaug §i alte cateva poveje.
§i in primul rand ip zic aceasta: in dobandirea
virtuplor nu urma, frate, exemplul acelora care pe
parcursul celor §apte zile ale saptamanii i§i aranjeaza
lucrarea duhovniceasca astfel incat o zi sa slujeasca unei
anumite virtup, alta alteia §i a§a mai departe, neluand in
seama daca le este de folos una sau alta in vremea de
fa{a. Nu, nu se cuvine sa acponezi astfel, ci inarmeaza-te
in special impotriva acelei natimi care te necaje$te cel
mai mult, care nu numai o data te-a hiruit si chiar si
acum se pregate$te sa navaleascft din nou asupra ta.
Inarmeaza-te impotriva ei cu toata puterea, silegte-te sa
intare^ti in tine virtutea opusa acelei patimi, folosind
toate lucrarile §i nevoin^ele potrivite pentru aceasta. Caci
cu cat mai repede reusesti in aceasta privinja, cu atat vei
jpgnflpp Tn tinp d r elelalte virtuti si te vei imbraca in ele
ca intr-o armnra. care te va ocroti xlo, tonte.^ageple
patimilor. Inima noastra este din fire plina de bune
dispozitii. dar patimile vin ?i le inabu?a. Aceste patimi

151
nu sunt in tofi in aceea§i masura, ci intr-unul predomina ;
una, intr-altul alta, care stapane§te peste celelalte. De
indata ce o vei alunga pe cea principals. toate celelalte 1
vor slabi si se vor indeparta de la sine: cand aceasta se va
intampla, atunci bunele dispozifii, eliberandu-se de sub
iug, vor nrim i i n line,^tjLter.e.a..Jor_ proprie si_vor fi

fiecare data cand vaJijie.YQie^

In al doilea rand, sa nu fixezi un anumit timp
pentru dobandirea virtutilor. nici zile, nici saptamani,
nici luni, nici ani, zicand intru sine: „ma voi osteni, apoi
ma voi odihni §i, dupa ce ma voi odihni, iara§i ma voi
apuca de aceea§i osteneala”. Nu. aici nu se cuvine sa te
odihne^ti. Pregate^ite-te pentru osteneala neintrerupta. :
nevointa si lupta, neingaduind nici un gand de slabi-
ciune. urmand Sfantului Apostol Pavel, care vorbe§te
despre sine: alerg - gonesc, ca doara voi ajunge - cu
osardie gonesc (cf. I Cor. 9, 26; Fil. 3, 12, 14). A te opri
p e n tr u o d ih n a pe calea virtual or in s e a m n a a nil r a s tig a
noi puteri. ci a risioi cele agonisite ?i a slabi: iar aceasta
e s te n n n l si a c e la si Iiictllxu a te intoarce inapoi sau a
darama ceea ce ai construit cu truda. Prin a te opri eu
inteleg a crede ca ai dobandit deja virtutea cu desavar-
sire. netinand cont de lipsurile eL si nierzand prilejurile |
care apar de a. lucrebinele. Nu fi a§a, ci totdeauna fii j
{ rap si ravnitor. Nu-fi inchide ochii §i nu-fi intoarce
capul cand intalne§ti astfel de prilejuri, ci dimpotriva,
cauta-le §i tinde spre ele. Prive§te spre ele cu dragoste,
spre toate, mai ales spre acelea care presupun unele
osteneli pentru a le savar§i. Incordarea puterilor pentru
indepartarea p ie d ic ilo r ce apar pe calea savar^irii binelui
ne va face sa dobandim mai repede obi$nuin{a virtutii ?i
va adanci radacinile ei in inima noastra. Evita in tot
chipul d o a r acele situafii care. de§i ifi dan prilejul de a
152
manifesta virtutea intregii intelepciuni (adica a nepriha-
nirii trupesti si suflete$ti). te pun in primejdie de a fi
aprins de pofta necurata. Mai bine este sa nu Iasi acest
foe sa se apropie de madularele tale, ca sa nu te frigi si
sa nu arzi.
In al treilea rand, sa fii intelept si chibzuit cand iti
hotara^ti sarcina nevointelor trupesti - posturile, prive-
gherile, muncile ostenitoare $i cele asemenea. Ele sunt
de neaparata trebuinta si sa nu-fi inchipui ca poti reu§i in
viaja duhovniceasca far& ele. dar trebuie si sa stii sa pas-
trezi o masura infeleapta in ceea ce le priveste. Aceasta
masura este 9^]ea miilor, intro rasfatnl tninnlni si
nemiioasa vlaguire a lui fara de prieina $i de nevoie.
Aceasta cale._da_miiloc sa o caufi prin..mc.ercare $i
lucrare. iar nu prin teorie. Ia ca randuiala pentru aceasta
progresul treptat. mergand de la cele de jos spre cele de
sus. Cauta si vei gasi. In ceea ce priveste virtutile dina­
untru. sufletegti. precum: dragostea pentru Dumnezeu,
lepadarea de lume, mic§orarea de sine, parasirea patimi­
lor §i a pacatelor, rabdarea §i blande^ea, pacea cu toji,
chiar §i cu cei care ne urasc §i ne amarasc, §i altele
asemenea, in cazul acestora nu este de trebuinta nici o

de la sine acolo inauntru. Partea ta este sa te silefti

neincetat si cu toata puterea la toata lucrarea necesara lor
§i sa o savar§e§ti totdeauna, fara amanare §i taraganare.
in aceasta consta toata injelepciunea §i puterea ta.
in al patrulea rand, in mij locul acestor lucrari.
cugeta cu tot gandul. doreste cu toata dorinta ?i cauta cu
toata inima numai cum sa biruiesti acea patima cu care te
lupti acum §i care te lupta. iar in locul ei sa repui in
stapanire acea virtute care ii este opusa si care acum este
inabu§ita. Doar aceasta sa fie pentru tine toata lumea, tot
cerul §i pamantul, toata comoara ta §i ultimul tau tel, cu
153
convingerea ca numai cu aceasta pop sa fii bineplacut lui
Dumnezeu. De mananci sau poste§ti, de te ostene§ti sau
te odihne§ti, de dormi sau priveghezi, de stai in casa sau
te afli in afara ei, de te indeletnice§ti cu rugaciunile sau
cu treburile viepi, toate acestea sa fie indreptate doar
spre un singur lucru: sa biruie§ti asupra patimii care este
stamita in tine §i sa repui in putere virtutea pe care aceea
a alungat-o. Despre biruinja asupra patimii tale princi-
pale eu am pomenit mai sus. iar aici se injelege patima
care te lupta in momentul de fapi. fie ca este cea princi­
pals sau alta. Precum in razboiul vazut uneori se
intampla sa intri in lupta cu un deta§ament condus de
insu§i comandantul principal, iar alteori cu unul care este
condus de un simplu ofi^er, a§a se petrec lucrurile §i in
razboiul duhovnicesc: nu intotdeauna lupta patima
principals, uneori ea trimite in locul sau aiutoarele sale si
adeseori cu acestea trebuie sa ai de-a face mai mult decat
cu aceea. Insa si in aceste situatii ai datoria sa biruie$ti
nu mai pupn decat in celelalte.
in al cincilea rand, sa fii vrajmas neTmpar.^t al
oricarui confort pamantesc si al tuturor placerilor simpi-
rilor care se nasc din ineaduinta de sine si o hranesc.
Astfel vei suferi mai u?or nu numai atacurile trupesti. ci
§i in general cele ale tuturor patimilor. Caci toate acestea
sunt inradacinate in ineaduinta de sine, iar prin inabu- j
sirea si taierea acesteia. ele. neavand pe ce sa se sprijine.
i?i pierd puterea, indaratnicia ^i fermitatea. Sa nu fii
ispitit de gandul: „imi voi ingadui doar o distracpe, voi
gusta doar o placere”. Caci chiar daca acest lucru nu va
fi un pacat in sine, dar, de vreme ce pleaca de la ingadu-
inja de sine, in acel moment de slabiciune toate patimile
i$i vor ridica capul ?i vor incepe sa se zvarcoleasca
precum niste viermi striviti atunci cand tomi apa peste
ei. $i nu este de mirare daca una dintre ele se va aprinde

154
 cu o asemenea putere incat lupta cu ea va fi aspra §i
biruinfa asupra ei indoielnica. Apoi nu uita niciodata
aceste cuvinte ale dumnezeie§tii Scripturi: cel ce i§i
iubeste sufletul sau (adica cel care este ineaduitor fafa de
sine) il va pierde. iar cel ce i$i ura$te sufletul in lumea
aceasta (adica cel care nu cedeaza ingaduint,ei de sine) il
va pastra pentru viata vesnica (In. 12, 25). Drept aceea,
frafilor, datori suntem nu trupului, ca sa viefuim dupa
trup. Ca de viefuifi dupa trup, vefi muri, iar de vefi omori
cuD uhul faptele trupului, vefi f i vii (Rom. 8, 12-13).
In al §aselea rand §i ultimul ip dau acest sfat: este
foarte de folos sau, mai bine zis, cu totul indispensabil,
ca mai inainte de toate sa faci o spovedanie generala, cu,
toata atentia cuvenita §i cu toate randuielile. examinarile
interioare si hotararile necesare pentru aceasta. pentru ca
astfel sufletul tau sa se umple de incredinfarea deplina ca
stai in harul lui Dumnezeu, singurul Daruitor al tuturor
darurilor duhovnice§ti, al virtuplor §i biruin|elor.

CAPITOLUL 36
Despre ordinea dobandirii virtufilor
Dpsi a Hp vara till nstas al lui H ristos. care dore§te
din toata inima sa ajunga la plinatatea desavar^irii. nu
trebuie sa-$i puna nici un fel de hotare stradaniei sale de
a reusi intru toate, totusi ii este necesar sa-?i infraneze cu
chibzuiala $i sa-?i indrepteze bine pornirile excesive ale
ravnei d u b o v n ic e p i, Aceste pomiri, indeosebi la inceput,
de obicei se aprind dintr-o data cu mare putere §i ne
imping inainte fara a putea fi stavilite, apoi slabesc §i se
sting cu totul, lasandu-ne neputincio§i in mij locul dru-
mului. De aceea nu doar virtuple exterioare - trupesti -
trebuie dobandite in rptnl m Tnrptnl urcand ca pe o scarfi
din treapta in treapta, ci ?i virtutile interioare - duhovni-
cesti - se cuvine sa fie castigate intr-o anumita ordine.

155
caci numai a§a pupnul nostru se face degraba mult §i
ramane pentru totdeauna in noi. Astfel, de pilda, in
incercarea de a dobandi virtutea interioara a rabdarii nu
se poate dintr-o data sa dore§ti nedreptap, ocari §i toate
celelalte neplaceri, sa le ravne§ti §i sa te bucuri de ele,
de§i pop sa le suferi cu rabdare cand le intalne§ti; caci o
astfel de dorinfa §i bucurie sunt treptele cele mai inalte
ale rabdarii §i pentru a ajunge la ele trebuie sa treci prin
cele mai joase, care sunt: defaimarea de sine cu smere-
nie, considerandu-te vrednic de toata ocara; inabu§irea
dorinfelor de razbunare, ura fafa de orice gand de razbu-
nare §i altele asemenea.
Inca te mai sfatuiesc §i aceasta: nu te apuca dintr-o
data de toate virtutile, nici chiar de cateva dintre. ele. ci
intemeiaza-te inainte bine intr-una, iar apoi treci la cea
de-a doua. Lucrand astfel, fiecare obicei virtuos se va
inradacina mai u$or §i mai cu tarie in suflet. Caci atunci
cand te vei nevoi neincetat indeosebi intr-o virtute,
atunci §i aducerea ta aminte va fi ocupata aproape numai
cu ea, iar mintea ta, fiind astfel legata de cugetarea la
aceasta, mai repede va deveni mai iscusita in cautarea
prilejurilor §i mijloacelor de a o savar§i, iar voia ta se va
lipi de ea mai repede §i cu mai mare dorinfa. Toate
acestea sunt ajutoare putemice in lucrarea dobandirii
obi§nuin£elor virtuoase, pe care le vei a§tepta in zadar,
daca dintr-o data te vei apuca de mai multe virtup.
Pe de alta parte, chiar §i inse§i lucrarile unei
singure virtup, fiind de acela§i fel §i asemanatoare intre
ele, din pricina acestei asemanari a felului lucrarii, se vor
face din ce in ce mai pupn ostenicioase §i vor face mai
grabnica trecerea la o alta virtute. Caci in mod obisnuit o
virtute o na§te pe cealalta. asemanatoare ei. p ii-ainta
prin insasi faptul ca. intemeindu-se in inima. o predis-
pune pe aceasta spre primirea virtutii inrudite cu ea.
pregatindu-i loc acolo.
. 156
 Acest sfat al meu este vrednic de crezare §i
adevarat, §i noi §tim din experienfa ca (acela care se
deprinde bine §i cu toata osardia intr-o virtute, acela nu
numai ca invaja dinainte cum sa se deprinda §i intr-alta,
ci, prin sporirea deprinderii in ea, treze§te, create §i
intare§te §i pe toate celelalte virtuti. caci ele sunt de
nedespar^it intre ele, fiind toate raze care izvorasc de la
una si aceeagi lumina dumnezeiasca^

CAPITOLUL 37
Ce dispozifie trebuie sa avem pentru a ca§tiga virtufile $i
cum sa le deprindem pe fiecare dintre ele
Pentru castigarea virtutilor trebuie sa avem un
suflet viteaz ?i mare, cu o vointa nutemica si hotarata. iar
nu slaba §i moale. El trebuie sa se a^tepte la multe
piedici ?i osteneli grele §i trebuie sa fie eata sa le poarte
pe toate. La temelia unei asemenea dispozipi trebuie sa
fie o dragoste putemica pentru fiecare virtute ?i pentru
intreaga viata virtuoasa, pt^m m _ ^ L iijav n O n flacarata
pentru dobandirea lor. In aceasta consta forja care ne
pune in mi§care pe calea ostenitoare a virtupi §i ea
trebuie sa fie aprinsa neincetat. ca sa nu slabeasca §i sa
nu se stinga, caci atunci inevitabil toata mi§carea se va
opri. Deci nu te lenevi sa-p infierbanp ravna pentru
virtute, cugetand §i simpnd din inima cat de placuta ii
este lui Dumnezeu via{a virtuoasa, cat de frumoasa §i
inalta este virtutea insa$i gi cat este ea de necesara §i de
binefacatoare pentru noi, caci in ea este inceputul $i
sfarptul adevaratei noastre desavar^iri $i sporirea noastra.
De aceea, in fiecare dimineata straduie§te-te sa
examinezi cu toata atenpa §i sa anticipezi ce ocazii pot
aparea in timpul zilei pentru .savarsirea uneia sau alteia
dintre faptele bune, insotind aceasta cu dorinta si.

157
5 n a ucfo' b" o° *«* ' ^ p Xi e c ^ i.p gi

hotararea de a te folosi neaparat de aceste prileiuri: iar

seara examineaza-te daca si cum ai Tmplinit hunele

urmatoare reinnoie§te acelea§i inten^ii §i dorin^e, cu cea

mai vie ravna §i dorin^a de a le implini negre§it.
Toate acestea straduie§te-te sa le indreptezi spre
deprinderea acelei virtu{i pe care {i-ai propus sa o doban-
de§ti in prezent. De asemenea, §i pildele sfinjilor §i
rugaciunile §i cugetarile la via{a §i patimile Mantuitorului
Hristos, §i toate celelalte care sunt de folos §i necesare
pentru a reu§i in virtute §i in via^a duhovniceasca, trebuie
sa aiba in vedere in special acea virtute cu care te
indeletnice§ti. Dar §i toate intamplarile zilei, oricat ar fi
de diferite, straduie§te-te sa le folose§ti pe cat posibil
astfel incat ele nu numai sa nu impiedice, ci dimpotriva,
sa intareasca §i sa inradacineze obi§nuin|a acelei virtu|i
pe care ravne§ti sa o dobande§ti acum.
Tinta unei astfel de obi§nuin|e trebuie sa fie de a
aiunge la starea in care lucrarile virtutii. dinauntru sau
dinafara, sa fie savarsite cu aceeasi ugurinja §i nrompti-
tudine cu care erau facute mai inainte faptele opuse lor
s a il, mai depraha, r.n care sunt indeplinite in mod
obisnuit trebuinjele firesti ale firii noastre. Iar aceasta
inseamna a ne obi^nui cu virtu^ile in a$a fel incat sa
devina ca si firesti pentru noi. Totodata ifi reamintesc ce
am spus mai inainte:(cu cat mai multe piedici dinauntru
§i dinafara vom intampina in straduinja noastra de a
dobandi o virtute, cu atat mai repede §i mai adanc se va
inradacina aceasta in sufletul nostru, daca ne vom sili sa
le biruim cu hotarare desavarsita si fara crutare de sine.)
Anumite cuvinte potrivite ale dumnezeie$tilor
Scripturi, daca sunt rostite de noi cu glas tare sau chiar §i
numai in minte, au o putere mi nun at a de a intipariJn
m inte chipul virtufo ravnite $i de a trezi in inima dorinta

158
r

de a o castiga. Si cat de mare este ajutorul dat de acestea

celui ravnitor sa dobandeasca virtutea! Deci gasegte
astfel de locuri ale Scripturii despre virtutea cautata de
tine gi invata-le, pentru ca sa le ai intotdeauna la indemana.
gi apoi reneta-le in minte cat pop de des. indeosebi cand
incepe sa se puna in miscare patima opusa ei.
De pilda, cand te ostenegti sa cagtigi virtutea
rabdarii, pop sa alegi, sa invep pe de rost gi sa repep
adesea urmatoarele locuri din Scriptura: Omul cel mult
rabdator este cu mare infelepciune (Pild. 14, 30). Rdb-
darea saracilor nu va pieri pana in sfar§it (Ps. 9, 18).
Vai, voua, celor ce afi pierdut rabdarea! (Sir. 2, 15).
Mai bun este omul indelung rabdator decdt cel tare, iar
cel ce-§i stapaneqte mania mai bun este decdt cel ce ia
cetate tare (Pild. 16, 34). Intru rabdarea voastra vefi
dobandi sufletele voastre (Lc. 21, 19). Prin rabdare sa
alergam la lupta ce ne sta inainte (Evr. 12, 1). lata,
fericim pe cei ce au rabdat (lac. 5, 11). Fericit barbatul
care rabda ispita (lac. 1, 12). Iar rabdarea lucru
desavar§it sa aiba (lac. 1, 4). De rabdare avefi trebuinfa
(Evr. 10, 36).
T a acestea se mai pot adauga gi scurte chemari de
rugaciune proprii. precum: „Dumnezeul meu, cand se va
intrarma inima mea cu arma rabdarii?”; „Oare cand voi
indura cu inima impacata orice neplacere, ca sa se bucure
Dumnezeul meu de mine?”; „0 , cat de iubite suntep voi
mie, durerilor, care ma facep asemenea Domnului meu
Iisus, Care a patimit pentru mine!”; „Iisuse al meu! Da-mi
mie ca macar din cand in cand sa petrec cu linigte in
mijlocul a mii de dureri, pentru slava numelui Tau!”;
„Fericit voi fi daca gi in mijlocul focului necazurilor ma
voi aprinde de dorinja de a indura mai mari chinuri!”.
Astfel de rugaciuni se cuvine sa le folosim, pentru
a spori in virtute, precum ne indeamna duhul credinjei gi
159
evlaviei, adaptandu-le de fiecare data la virtutea pe care
urmarim sa o deprindem in special. Astfel de rugaciuni
scurte ar trebui sa fie numite cu dreptate, dupa cum
spune prorocul, sui§uri puse in inima (cf. Ps. 83, 6), care,
pomind din inima plina de credin(a §i nadejde, urea la
cer §i ajung la urechile lui Dumnezeu. Acestea sunt
suspinele pe care ochii lui Dumnezeu cel milostiv le vad
intotdeauna (cf. Ps. 37, 9). Acestea sunt glasurile care
intotdeauna sunt auzite §i in(elese (cf. Ps. 5, 2) de mult
induratul Dumnezeu. Nu trebuie sa uifi sa adaugi la toate
acestea doua incredin|ari. precum doua aripi: nrima. ca
Dumnezeu se bucura vazandu-ne ca ne ostenim .sa
dobandim virtutile, si a doua. ca dorind inflacarati a n e
desavarsi in virtuti. noi nu cautam nimic altceva decat sa

CAPITOLUL 38
Trebuie sa ne deprindem in virtufi cu toata osardia
$i neincetat
Pentru dobandirea virtuplor trebuie sa acponam in
a§a fel incat sa fim intotdeauna tinzand spre cele dinainte
(cf. Fii. 3, 13), daca dorim sa atingem degraba §i cu
succes (elul propus. Caci de indata ce ne vom opri, chiar
si pentru putina vreme. numaidecat v o n i-da inapoi.
Aceasta se intampla deoarece atunci cand, din prieina
trandaviei §i ingaduin|ei de sine, intrerupem faptele bune,
patimile. care erau inabusite de osteneala osardnica pentru
dobandirea virtu(iir indata i?i inal(a capul. potrivit
inclinatiei noastre spre senzualitate ^i crujare de_ sine, se :
insufletes£-^i.trezes£.mh.cari si pofte fara de randuiala.
mai ales atunci cand condi(iile noastre exterioare le
inlesnesc. Iar astfel de mi§cari intotdeauna tulbura §i
slabesc bunele noastre deprinderi §i, ceea ce este foarte
primejdios, ne lipsesc de umbrirea binefacatoare a
160
harului, fara de care nimic cu adevarat bun §i duhovni-
cesc nu poate fi dobandit.
Sa §tii ca mersul caii viefii duhovnice§ti se
deosebe§te mult de calatoriile obi§nuite pamante§ti. in
drumul pamantesc, atunci cand calatorul se opre§te, el nu
pierde nimic din calea parcursa mai inainte, in s a jn .
calatoria duhovniceasca. daca cel care parcurge drumul
virtufii se opregte, el pierde multe din virtutile dobandite
inainte, a§a cum am spus. In calatoriile obi§nuite, cu cat
mai departe merge calatorul, cu atat mai mult cre§te
oboseala sa; insa in mersul caii vietii duhovnicegti, cu
cat mai mult calatoreste cineva, tinzand spre cele
dinainte, cu atat mai mult dobandeste tarie si putere
pentru continuarea calatoriei.
Pricina acestui fapt este ca, prin ostenelile depuse
pe drumul virtufii. slabegte din ce in ce mai mult partea
noastra inferioara. adica trupul, care prin opozitia sa fata
de duh face calea virtufii aspra ?i foarte obositoare-. in
vreme ce duhul. partea cea superioara. unde locuiegte
virtutea. se intareste..-din._ce. in ce mai mult gi se Jiace
putemic. De aceea, cu cat mai mult sporim in virtuti si in
bine, cu atat mai mult se micsoreaza osteneala chinui-
toare pe care o intampinam cand incepem sa mergem pe
aceasta cale^ Pe langa aceasta, o oarecarp asrnnsa
dulceafa. trimisa de la D um nezeu. patmnde in inimile
noastre gi se mareste odata cu trecerea timpului. Astfel,
tinzand spre cele dinainte cu din ce in ce mai multa
dorinfa §i putere, cu u§urinfa ne suim de la o virtute la
alta §i ajungem in cele din urma la varful desavar§irii
duhovnice§ti, unde sufletul incepe sa faca tot binele nu
cu sila §i fara de nici o tragere de inima, ci cu ravna §i
bucurie. Caci, supunand si hirnind patimile si renuntand
la toate cele ce tin de fapturi, el traie?te acum in
Dumnezeu. si acolo. in mii locul ostenelilor duhovnicesti
bine primite. eusta neincetat dulcea odihna.
161
 CAPITOLUL 39
Nu trebuie sa evifi prilejurile de a face bine
De voie§ti sa tinzi totdeauna spre cele dinainte pe
calea virtutii, fara a te opri, se cuvine sa iei bine seama §i
in nici un chip sa nu ingadui sa-ti scape din mana ceea ce
ca prilej pe.ntrn dobandirea virtutii- Caci
nu fac bine cei care fug cu toata puterea lor de orice
piedici pe calea virtutii, care, totu§i, le-ar fi putut sluji la
inaintarea cu spor pe aceasta cale. De pilda, daca dore§ti
sa dobande§ti deprinderea rabdarii, atunci nu ar trebui sa
te fere§ti de acele persoane, lucruri §i imprejurari care te
scot cel mai mult din rabdari. Ci intampina-le cu draga
inima, cu hotararea ferma de a te preda pe sine lucrarii lor
neplacute asupra ta, pregatindu-te insa sa induri aceasta
cu o lini§te neclatinata a duhului. Daca vei proceda in alt
chip, niciodata nu vei deprinde rabdarea.
Tot a§a se cuvine a proceda §i fata de orice
lucrare care nu iti place fie de la sine, fie pentru ca a fost
pusa asupra ta de un om pe care nu il iube§ti, sau pentru
ca te abate de la lucrul care iti place. Deci nu se cuvine
sa o eviti, ci dimpotriva, sa te apuci de ea fara impotri-
vire, iar apoi sa o savar§e§ti pana la capat, ca §i cum ar fi
pentru tine cea mai placuta lucrare, nelasandu-fi deloc
inima sa fie tulburata de ea §i mai ales de gandul ca, daca
n-ar fi fost aceasta lucrare, atunci ai fi fost lini§tit cu
desavarsire. Altminteri nu te vei invafa niciodata cum sa
depa§e§ti necazurile pe care le vei intampina, §i nici ade­
varata odihna pe care o caufi nu o vei dobandi, fugind de
astfel de prilejuri, bineinfeles, din crufare de sine, caci
pacea nu locuieste in inimile care sunt ineaduitoare fata
de sine.
La fel te sfatuiesc sa faci §i in ceea ce prive§te
gandurile care navalesc cateodata asupra ta si iti tulbura
mintea cu aducerile aminte despre nedreptatile omenesti
?i alte lucruri necuvenite. Nu le alunga §i nu le inabu§i,
pana cand ele nu vor ceda singureT dar nu din pricina
impotrivirii fata de ele. ci a rabdarii cu care le vei
suporta. Lasa-le sa te tulbure §i sa te nelini§teasca
chinuitor, insa sa §tii ca odata cu aceasta ele te vor invafa
§i sa induri cu rabdare neplacerile in generalJCel care ip
va vorbi altfel despre aceasta, povafuindu-te ca e mai
bine sa fugi de astfel de nelini§ti intamplatoare, acela te
sfatuie§te sa pui capat nazuinfei spre virtutea pe care
ravne§ti sa o dobande§ti.
Este adevarat ca nstasnl nnn inrepatnr fiind
neiscusit in lupta, face mai bine cand fuge de imprejurari
tulburi, ca §i cum le-ar disprepii, decat atunci cand se
expune acpunii lor §i li se impotrive§te. Totu§i nici lui
nu i se cuvine de fiecare data sa intoarca spatele §i sa dea
inapoi, ci uneori trebuie sa lupte cu atacatorii cu toata
atenpa y preL-.anpa alteori sa nn-i ia in seama. in funcjie
de progresele lui in virtute si de puterea pe care a
dobandit-r> prin appctpa Doar in ceea ce priveste pofta
truneasca nu trebuie nrocedat astfel: acolo trebuie sa
fugi. sa fugi de toate impreiurarile care pot trezi si aprinde
aceasta patima, din pricina felului ei de nestapanit §i a
vicleniilor in§elatoare ale vrajma§ului, prin care el §tie sa
aranjeze mi§carile trupe§ti, pentru a -1 impinge pe om
spre satisfacerea lor.

CAPITOLUL 40
Se cuvine a iubi toate prilejurile ce due la ca§tigarea
faptelor bune p indeosebi pe cele ce necesita
mai multa osteneala
Nu trebuie. inbite. cu nici un chip sa fugi de cele ce
ti se pot face prileiuri pentru dobandirea virtutilor. ci.

163
mai ales, se cuvine sa intampini intotdeauna cu bucurie
asemenea ocazii, de indata ce ti se vor arata. socotind ca
sunt mai de seama si mai bine primite acele imprejurari

simnatie. ip prezic ca, intemeindu-te pe ajutorul lui

Dumnezeu, vei reu§i sa procedezi astfel cu adevarat daca
vei intipari hine in mintea ta prmatoarele ganduri.
intai trebuie sa injelegi ca p rU ^ ju r ile d e a lp cra
virtutea pe car e . le Jnlalnesti suntuaenlru tine cele mai
potrivite mijloace de a o dobandi, fiind daruite tie de
Dumnezeu pentru rueaciunile tale. Dorind sa dobande§ti
virtutea, tu, binein^eles, te-ai rugat lui Dumnezeu sa p-o
daruiasca; rugandu-te pentru ea, tu nu ai putut sa nu te
rogi §i pentru caile §i mijloacele pentru primirea acestui
dar. Dar p n m n e z e ii-rm d a He p ild a J v irtu te a r a b d a rii fa r a
necazuri si nici virtutea smereniei fara p r ile jn r ile a d n c a -
toare de smerenie ale ocarilor gi necinstirilor.. De aceea,
dupa ce te-ai rugat pentru aceste virtuji, El p-a §i trimis
prilejurile corespunzatoare lor. Deci ce faci tu acum, daca
fugi de ele §i le evifi? Respingi ajutorul lui Dumnezeu,
pentru care te-ai rugat, §i ip bap joc de darul Lui.
Deci hotara§te-te sa intampini cu dragoste prileju­
rile intalnite pentru a lucra virtutea, §i cu atat mai multa
dragoste, cu cat ele ifi cer mai multa osteneala. Caci in
aceste imprejurari acpunile noastre virtuoase presupun
mai multa barbape §i arata mai mare putere morala §i
prin aceasta noi facem de fiecare data pa§i insemnap pe
calea virtupi, ceea ce ar trebui sa fie intotdeauna unicul
nostru scop. ,
Menponez, totu§i, ca (atunci cand te sfatuiesc sa
folose§ti indeosebi prilejurile importante de a dobandi
virtutea, nu intenponez sa-p sugerez sa le disprefuie§ti pe
cele mai pupn importante §i sa le pierzi din nebagare de
seama. Nu! Trebuie sa te folose§ti §i de unele §i de altele
164
neabatut, pentru a te afla Tnt.ot.dea.nna. in osteneala pentru.
virtuteJDe pilda, trebuie sa suporfi cu rabdare nu numai
ocara neru§inata, ponegrirea sau chiar §i loviturile, daca
\i se intampla, ci §i privirea chiora§, atitudinea dispre-
fuitoare sau un cuvant ironic. Acpunile noastre cuvenite
in aceste imprejurari de mai mica im portant, avand
posibilitatea sa se repete mai des, pentru ca astfel de
ocazii sunt mai multe, menpn in neintrerupta exersare
puterea noastra morala §i prin aceasta ne intaresc sa ne
purtam cum se cuvine in situapile mai importante.
Pierzand din negrija aceste ocazii, noi slabim puterea
noastra morala §i o facem mai neputincioasa in lucrurile
importante.
in al doilea rand intare§te in tine convingerea §i
credinta ca toate cele ce ni se intampla au loc dupa voia
lui Dumnezeu. snre folosuhnQstru. pentru ca prin acestea
sa ca?tigam un anume rod duhovnicesc. §i chiar daca
despre unele din ele, cum ar fi pacatele noastre sau ale
altora, nu se poate spune ca ele provin din lucrarea voita
a lui Dumnezeu, totu§i nici ele nu au loc fara voia lui
Dumnezeu, Care le ingaduie pentru in^elep^irea §i smeri-
rea noastra. In ceea ce prive§te necazurile §i suferinfele
care se intampla din vina noastra sau din rautatea altora,
acestea le trimite Dumnezeu insu§i, dorind ca noi sa
patimim §i sa suferim pentru a dobandi binecuvantarea
virtupi, pe care o vom primi fara indoiala, daca vom
indura cum se cuvine cele pe care El ni le-a trimis. De
asemenea ele se pot intampla §i pentru alte judecafi ale
Sale, ascunse noua, dar totu§i drepte §i binecuvantate.
Fiind astfel incredin{at ca Insu§i Dumnezeu voie§te
ca tu sa induri greutatea §i scarba pe care o intampini, fie
provenind din rautatea altora, fie adusa asupra ta de
lucrarile tale cele nedrepte, tu nu vei mai sta acum sa
gande§ti sau sa spui, precum fac unii: „Nu, aceasta nu
165
este de la Dumnezeu, este o nedreptate §i o faradelege, j
iar Dumnezeu nu vrea faradelegea §i se intoarce cu i
dispre| de la aceasta §i de la cei care o savar^esc”. Prin
aceasta ei vor sa-§i indrepta(easca nerabdarea lor §i
pomirile de manie §i razbunare in fafa nedreptapi, dar nu
fac decat sa se revolte impotriva hotararii lui Dumnezeu
§i sa incerce sa arunce de pe ei crucea mantuitoare
randuita de Dumnezeu pentru binele lor, pe care daca ei
ar fi ridicat-o §i ar fi dus-o cu marinimie, fara indoiala ca j
ar fi bineplacut Lui. §i ce ca§tiga cu aceasta? Arunca
crucea, dar nu pot sa scape de ea, pe Dumnezeu II supara,
nu-§i gasesc tihna; dimpotriva, la necazuri adauga tulbu-
rare §i iritare fara rost, facandu-§i starea lor insuportabila.
In vreme ce daca ar fi indurat cu marinimie cele intam-
plate, atunci ar fi avut §i pace, ar fi atras §i bunavoinfa -
lui Dumnezeu asupra lor §i ar fi gustat §i din bel§ug din
rodul cel duhovnicesc. Deci sa-p fie aceasta de invafa-
tura^cand intampini nedreptap, injnrii si atacuri, nu le da
nici o atenpe, oricat de nedrepp ar fi cei ce p le
pricinuiesc, ci apnte§te-p luarea aminte doar la faptul ca
r>nmDP7Pii a TngaHidt cele intamplate pentru binele tau si
ca te lipsesti de acest bine daca dai frau liber nerabdarii.
iritarii si tulburarii. §i nu cauta sa afli pentru ce anume
Dumnezeu a ingaduit aceasta) Crezi ca Dumnezeu este
intotdeauna drept §i milostivTVVtunci crede ca §i in cazul
de fafa El arata fafa de tine dreptate §i mila, de§i nu vezi
cum, aducandu-p aminte de felul cum Domnul ii feri-
ce§te pe cei care procedeaza astfel: Fericifi cei ce n-au
vazut $i au crezut (In. 20, 29).
Oare crezi ca §i pe personal se adreseaza cuvintele
Domnului: la-p crur.pn ta (c f Mar. 10, 21)? Daca crezi,
atunci ia-o. lata ca a a§ezat-o Domnul asupra ta in cazul
necazului de fafa. Sa nu soui: ..este foarte grea”.
Dumnezeu §tie mai bine decat tine masura nuterii tale.
166
Unora Dumnezeu le trimite neplaceri §i scarbe aduse
asupra lor de cursul evenimentelor, nedepinzand deloc
de oameni; acestea sunt mai u§or de indurat. Altora le
trimite din cele care sunt pricinuite de oameni: acestea
sunt mai grele, mai ales cand mahnirea pricinuita nu
poate fi considerata fara intenpe §i, inca mai mult, cand
acelor oameni le-am facut candva bine. Ultima situafie
este cea mai grea. Daca chiar aceasta fi-a trimis-o
Dumnezeu, atunci sa §tii ca ea este cea mai potrivita
pentru tine §i adauga la aceasta §i gandul insufletitor ca
Dumnezeu vede ca esti destul de nutemic ca sa induri
aceasta si Se asteapta ca tu intr-adevar sa induri aceasta^
cu marinimie. fara c a rtire . D e c i sa nn inseli a s te p ta r ile
lui Dumnezeu fata de tine.
Voi mai adauga caflui Dumnezeu Ii este mai nlacut
ca noi sa indnram astfel die necazuri care provin d in
rautatea oameni In r^ i in special a acelora carora noi le-am.
facut bine, decat acelea care provin din nea§teptate #
imprejurari neplacute. De ce? Pentru ca mandria noastra
este inabu§ita sp dezradacinata mai cu succes prin
primele, decat prin cele din urma. §i inca §i pentru aceea
ca, daca supunerea fafa de voia lui Dumnezeu este pe
primul loc in lucrarea noastra duhovniceasca, atunci
niciunde nu putem sa o de§teptam in noi §i sa o aratam
intr-o asemenea masura, ca in aceste cazuri, daca le
induram cu marinimie §i cu fierbinte mulfumire catre
Dumnezeu, care ni le-a trimis ca pe un adevarat mare
bine. Prin aceasta marturisim ?i desavarsita noastrl
lasare in voia lui Dumnezeu. §i ravna inflacarata ca in
toate sa fim in acord cu voia Lui^
O astfel de stare sufleteasca precede trimiterea
unor incercari aspre. Dumnezeu, vazand na§terea acestei
stari §i vrand sa o intareasca §i sa o inradacineze, ne
trimite paharul celor mai putemice ispite, a caror
167
indurare cu draga inima, cu marinimie §i bucurie, aduce
intotdeauna o buna roada duhovniceasca. De aceea,
§tiind aceasta §i dorind-o §i cautand-o, trebuie sa primim
acest pahar din mainile lui Dumnezeu, inchizand ochii
iscodirii §i, cu credinfa deplina, sa vedem limpede in el
marea dragoste a lui Dumnezeu fafa de noi §i cheza§ia
sporului nostru duhovnicesc, §i cu bucurie sa il bem pana
la capat, dorindu -1 cu atat mai mult, cu cat el este mai
amar.

CAPITOLUL 41
Cum pofi spori intr-una $i aceeap virtute
in felurite situajii
intr-un capitol anterior am spus ca este mult mai
rodnic §i mai folositor sa ne deprindem o vreme intr-una ]
§i aceea§i virtute, decat sa ne nevoim in mai multe virtufi j
deodata, §i ca pentru aceasta trebuie sa intoarcem spre
folosul ei toate situafiile pe care le intampinam, oricat de
diferite ar fi ele. Acum asculta §i ifi voi arata cum poate I
fi implinit acest lucru cu u§urinfa.
Daca, de pilda, \i se intampla intr-una §i aceea§i zi
sau chiar in acela§i ceas sa fii mustrat de cineva, fiind
fara de vina, pentru o fapta oarecare a ta care este fara de
cusur, sau sa fi se refuze cererea cu care te-ai adresat
cuiva, sau sa fii banuit fara temei de un lucru urat, sau sa
fii lovit de vreo boala trupeasca, sau vreunul din mai-
marii tai sa ifi porunceasca sa faci ceva ce fie nu-fi place,
sau sa intalne§ti vreun alt lucru neplacut §i de neindurat,
de care este plina sarmana viafa omeneasca - atunci, din
prieina felurimii acestor situafii §i a altora asemenea, fi
se cuvine sa savar§e§ti diferite lucrari virtuoase. Dar,
respectand pravila pe care fi-ai stabilit-o, vei face mai
bine daca le vei indrepta toate sp re._ ey e r s a re a a c e le i
virtufi pe care o Jucrezi in acea vreme.
168
 Astfel, daca in acea vreme cand te intalne§ti cu
situapile aratate, te nevoie§ti mai ales cu rabdarea, atunci
ingrije§te-te sa le induri cu draga inima §i cu bucurie.
Daca te ocupi indeosebi cu sporirea in smerenie, atunci
sile§te-te sa te recuno§ti ca e§ti vrednic de orice rau §i
merip neplacerile care p s-au intamplat. Daca nevoinfa ta
este indreptata spre dobandirea virtupi ascultarii, atunci
straduie§te-te sa-p supui voia ta sub mana putemica a lui
Dumnezeu §i, pentru a-I bineplacea Lui, sa te supui cu
draga inima atat fapturilor Sale cuvantatoare, cat §i celor
necuvantatoare §i neinsuflepte, prin care El aduce asupra
ta astfel de greutap §i necazuri. Daca ravne§ti pentru
sporirea in saracie, atunci treze§te in tine mulpimirea cu
cele pe care le ai, bucuria §i recuno^tin^a ca e§ti lipsit de
orice mangaiere pamanteasca §i lumeasca. Daca te
ostene§ti sa inradacinezi §i sa cre§ti virtutea dragostei,
atunci incearca sa treze§ti in tine simfaminte de dragoste
pentru aproapele - de vreme ce el se arata in acel moment
mijlocitor al binelui pe care tu pop sa il dobande§ti din
imprejurarile de fafa - §i pentru Dumnezeu, caci El,
precum intotdeauna, a§a §i acum, este izvorul cel indes-
tulat al dragostei, care trimite sau ingaduie astfel de
necazuri pentru sporirea ta duhovniceasca.
Din cele zise pop deja sa infelegi §i singur cum pot
fi intoarse spre deprinderea uneia §i aceleiap virtup astfel
de situapi, care nu au o dUrata scurta, ci se prelungesc in
timp, precum, de pilda, o boala sau altele asemenea.

CAPITOLUL 42
Cat timp trebuie sa se nevoiasca cineva pentru fiecare
virtute §i care sunt semnele sporirii intru aceasta
Nu se poate determina teoretic cat timp ii trebuie
cuiva sa se nevoiasca intr-o virtute pentru a se statornici

169
 in ea. Aceasta trebuie sa o stabileasca fiecare singur
pentru sine, avand in vedere starea sa, condipile in care
se afla §i progresul sau in via{a duhovniceasca, §i, mai
ales, iudecata batranului induhovnicit sau a parintelui
duhovnicesc__cam -iI calau?:este. Totu§i, la cel la care
ravna pentru sporire este vie §i nu se opre§te in faja nici
unor osteneli §i mijloace, la acela degraba se va vadi un
spor insemnat. ,
Sq n n al snoririi este faptul ca cel care a intrat pe
calea virtutii merge cu ravna pe ea. fiind ferm hotarat sa
nu O oaraseasca. oricat ar fi He gren nricfltc garrifirn
• trebui sa faca..nepnand seam a nici de vremelnice.lfi.rSceli
d Tntiinprar^ p)lq sufletului. nici de imputinarea maneaie-
rilor duhovnicesti si a bucuriilor harului, pe care pronia
dumnezeiasca le ingaduie_spre folosul nostru,
Un al doilea semn al sporirii, nu mai pupn vrednic
de crezare, este §i gradnl de tarie a razboiiilni pe care il
ridica trupul impotriva hotararilor faptelor bune. Cu
cat mai mult slabegte acest razboi. cu atat mai mult
sporul in virtute devine evident. De aceea, cand nu simp
razboi sau atac din partea ta simptoare inferioara, mai
ales in vremea aceea cand ai inaintea ochilor pricinile
care le stamesc, atunci pop sa crezi ca virtutea ta a
ca§tigat acum putere destula. Dar daca ai inceput sa
savar?e?ti lucrarea ta pe c alea virtupi cn mai multa
promntitudine si bucurie duhovniceasca decat inainte.
pop sa consideri aceasta un semn al sporului in virtute
chiar mai sigur decat imblanzirea trupului.
§i Cuviosul Isaac sfatuie§te ca, stabilind |elul spre
care trebuie indreptate toate lucrarile viepi tale, sa intrebi
pe cei cu experienpi despre semnele §i indiciile care arata
daca mergi pe drumul cel drept sau te-ai abatut de la el p
mergi pe vreo carare gre§ita, §i sa pi aceste semne in
minte tot timpul. El spune §i urmatoarele semne §i indicii:
170
^JDaca vezi ca mintea ta, fara a fi silita, cu slobozenie
lucreaza §i alearga la gandurile cele bune, acesta este
semn ca mergi inainte. De asemenea, cand, stand la ru­
gaciune, nu se impra§tie mintea ta ici §i colo, ci deodata
stihul se curma pe limba §i pe sufletul tau sunt a§ezate
lanfurile tacerii, fara de voia ta; tot a§a, cand vezi ca la
fiecare gand bun §i aducere-aminte care se ivesc in *
sufletul tau, §i la fiecare contemplare duhovniceasca,
ochii tai se umplu de lacrimi §i lacrimile se scurg fara
sforfare pe obrajii tai; §i cand altadata vezi ca gandul tau
de la sine, fara susfinerea ta, se afunda in adancul inimii
tale §i ramane in starea aceasta un timp, dupa care pacea
imparafe§te in gandurile tale - toate acestea sunt semne
ca tu inaintezi bine pe calea viefii duhovnicesti pe care ai
pomit”.)
Insa, cu toate acestea. nu trebuie sa fim prea sigurL
ca ne-am statomicit desavar$it in virtutea dorita sau ca
am biruit defmitiv vreo patima. chiar daca uneori de
multa vreme nu am mai sim^it pomirile sau miscarile ei.
pentru ca aici se pot ascunde relele uneltiri ale diavolului
urator de oameni §i viclenia pacatului care traie§te in noi,
prin care, din prieina mandriei noastre ascunse, adeseori
ni se prezinta ca bun §i este recunoscut ca atare ceea ce
de fapt are insu§iri desavar§it opuse. §i in afara de
aceasta, daca_ne gandim la desavarsirea la care suntem
chemati de Dumnezeu. atunci. chiar daca am fi mers
destnla vreme ne calea virtnfii. mai degraba ar trebui sa
credem..ca a.hia daca am pus inceputul viefii cuvenite,
decat ca ne-am statomicit in ea. De aceea chiar §i viafa
celor mai desavar§ifi oameni este numita de Sfinfii
Paring nedesavar§ita §i nu lipsita de gre§eli. ..Chiar si
desavarsirea celor desavarsifi este nedesavarsita” zice
Sfantul loan Scararul. Iar Sfantul Apostol Pavel num este
desavarsire faptul de a alerga mereu spre cele dinainte,
171
fara a privi inapoi si fara a somti p.a am ajnrtq la pppa re j
cautam. De aceea §i insu§i pe sine se nume§te nedesa- j
var§it §i spune ca nu a ajuns acolo unde nazuia: Nu ca j
acum am ajuns - zice el - sau acum sunt desavar§it; ci \
gonesc, ca doar voi ajunge. Frafilor, eu inca nu ma
socotesc sa f i ajuns, ci numai una fac, cele dinapoi
uitandu-le, §i la cele dinainte intinzandu-ma, alerg cu
osardie spre rasplata chemarii celei de sus a lui Dumnezeu
intru Iisus Hristos. §i vrand sa arate ca in insa§i aceasta
consta desavar§irea noastra, adauga: Cafi suntem
desavar§ifi, aceasta sa gandim (Fil. 3, 12-15). Ca §i cum
ar spune: aceasta este desavarsirea - sa nu gandim ca am
atins desavar^irea. Aceasta inseamna sa fii in starea_de
virtute: sa nu stai, ci sa alergi neincetat snre virtute.
in plus, in adancul inimii noastre se afla uneori
patimi atat de subfiri ?i de ascunse, incat nici macar nu
Stim ca acestea sunt patimi. Deci cum putem sa ne inga-
duim o asemenea indrazneala incat sa credem ca ne-am
curafat cu totul de patimi? §i daca acei ochi stravazatori
§i proroce§ti ai lui David nu le-au putut vedea in el, cum
am putea noi sa ne atribuim o asemenea vedere? De
aceea, daca el se ruga totdeauna lui Dumnezeu: de cele
ascunse q F mele ru rn fe fe .m n . (Ps 1R 13) CU atat mai
mult noi trebuie sa-L rugam pentru curafirea patimilor
noastre ascunse. Caci noi simfim numai efer.tele si r a m u -
rjle patimilor. dar puterile radacinile lor nu le putem

atunci ne dam seama de patimile din noi, cand acestea

lucreaza; iar de indata ce se potolesc, ne inchipuim ca
am ajuns deja la nepatimire.
Cum putem sa ne incredinfam ca natimile n-au
murit in inimile noastre. ci numai s-au potolit? Prin
faptul ca atunci cand ni se intampla noua. celor linigtip
in privinfa lor, sa intalnim ohiectele cu care se hranesc
172
patimile ascunse in noi. mai ales cand aceasta are loc pe
nea^teptate, atunci ele indata prind via^a si se far, simple
Uneori aceasta are loc cu mi§cari putemice, a§a incat,
fiind tulburap de ele, ne minunam singuri unde au fost
ascunse §i cum de s-au ridicat dintr-o data.) Sfantul Isaac
Sirul explica aceasta prin urmatoarea comparatie prea-
frumoasa:(in vremea iernii dispar de pe fa{a pamantului
ierburile §1 florile, totu§i radacinile lor raman intregi,
ascunzandu-se in adancime §i de indata ce incep ploaia
de primavara §i caldura, ele rasar din nou §i acopera fa{a
pamantului. Tot a§a se intampla §i cu patim ile... §i
iara§i: precum pamantul blestemat odrasleste in chip
firesc spini ?i ciulini, tot asa si firea omeneasca. cea
stricata prin cadere, iar acum zamislita si nascuta in pacat.
nagte oarecum fireste patimile din care anar pacatele. §i
nu trebuie niciodata sa te increzi sau sa te bizui pe ea)
A§adar tu, ca nou incepator in razboiul duhovni-
cesc, nevoie$te-te cu toata osardia intru virtute, ca §i cum
n-ai fi pus inca inceput in ea. aducandu-ti aminte ca este
mai bine sa te ingrijesti sa tinzi spre cele dinainte in
virtute, decat sa cauti si sa determini semne de desavar­
sire in ea.
Domnul §i DumnezeuL nostru, singurul care vede
inimile noastre, pe unii ii Inmmeaza le da sa vada
sporirea lor in virtute. iar altora nu le d an iieg ten astfel
de luminare si vedere. pentru ca vede ca in vreme ce .pe.
cei dintai aceasta vedere ii ajuta sa se smereasca. ace§tia
din urma nu vor putea scana de mandrie. Deci fiind Tata
iubitor de fii, indeparteaza de la ace§tia din urma
primejdia caderii in pacatul mandriei, pe care il ura§te in
mod deosebit, iar celor dintai le da prilej sa sporeasca
virtutea smereniei, care Ii este foarte iubita. De altfel,
chiar §i acela caruia nu i se daruie§te cunoa§terea sporirii
sale, o va putea afla la timpul cuvenit, atunci cand lui
173
Dumnezeu I Se va parea potrivit sa-i descopere aceasta
pentru binele sau, numai daca el nu se leneve§te §i nu se
opre§te din nevoinfa virtu^ii.

CAPITOLUL 43
Despre faptul ca nu se cuvine a dori foarte tare
slobozirea de chinurile pe care le rabdam,
ci sa ne lasdm cu totul in voia lui Dumnezeu
(c a n d te afli intr-o suferinfa pe care o induri cu
mnlfrimire, ia aminte bine sa nu te amageasca diavolul
sau iubirea ta de sine, ca sa doresti sa te izbavesti de ea,
caci dintru aceasta vei suferi poua mari pierderi. Prima
este ca, de§i prin simprea acestei dorin|e §i incuviinfarea
ei nu vei pierde indata virtutea rabdarii, totu§i o vei
clatina in mare masura, dupa care ea, slabind incet-incet
din pricina neimplinirii dorin^ei de a fi izbavit de necazul
respectiv, te va arunca in cele din urma in p era h d are. A
doua este ca din acel moment rabdarea ta va incepe sa fie
silita, iar Dumnezeu iube§te §i rasplate§te pe datatorul de
buna voie. Prin urmare, din acea vreme, de§i oricum vei
rabda - caci numai dorinta de a fi izbavit de chin nu te
izbave§te de el - , t0tu§i rahdarpa ta nn v a fi ra sp la tita
Dumnezeu te va rasplati pentru rabdarea necazului atata
timp cat ai rahdat cu draga inima. fara a cauta sa te
izhavesti, insa din momentul in care ai primit o astfel de
dorinja Dumnezeu nu ip va mai da nimic pentru rabdarea
ta cea fara tragere de inima. Dimpotriva, daca tu,
respingand §i inabu§ind dorinfa prezenta de a te izbavi de
suferinfa, te vei preda cu totul in seama voii binevoitoare
a lui Dumnezeu, aratand ca e§ti gata sa rabzi cu bucurie
chiar §i o suta de chinuri mai mari decat cel de fafa, daca
Dumnezeu va vrea sa le trimita asupra ta, atunci, chiar
daca suferinta ta de acum se va mai prelungi un ceas sau

174
 J'y]c( ft \j> ti€ a s x jz yC u 2« lOra,

mai pupn, Dumnezeu o va primi ca pe cea cu durata cea

mai lunga §i te va rasplati in mod corespunzatory
Tot a§a §i in toate celelalte imprejurari: nn da fran,
liber dorinfelor tale, ei infraneaza-le. indreptandn-le
numai spre un singur scop de capetenie - de a ramane in
voia lui Dumnezeu si de a um bla in voia lui Dumnezeu.
Caci atunci ?i dorinfele tale vor fi drepte si evlavioase,
iar tu in fiecare i mprejnrare neplacuta vei ramane in
pace-™dihnindii-tp in voia lui Dumnezeu. A stfel crezand
sincer ca nu se poate intampla nimic cu tine fara voia lui
Dumnezeu, si nedorind nimic. decat sa implinesti voia
lui Dumnezeu r.n fapta. este limpede ca vei avea intot- #
dp.^nna numai r.ppa re vei Hpri. orice ti s-ar intampla.
Totu§i, prin cele ce am spus ca nu se va intampla
nimic cu tine care nu va fi dupa voia lui Dumnezeu. nu
am Tpfeles si pacatele tale proprii sau pacatele altor
oamenL caci Dumnezeu nu voie§te pacatele, ci am
i nfeles necazurile si n ev o ile pe care Dumnezeu le trimite
pentru a ne intelepti si a ne invata. sau pentru a nedensi
pacatele noastre. Ele sunt binefacatoare pentru noi §i
sunt numite pe buna dreptate cruce mantuitoare, pe care
El adeseori o a§aza pe umerii celor mai apropiafi iubifi §i
placufi ai Sai, §i a carei purtare este mai bineprimita de
El decat orice alta nevoinfa.
Iar ceea ce am spus: nu dori sa te izbave§ti de
suferinfe, sa infelegi cum se cuvine, in sensul supunerii
fafa de voia lui Dumnezeu. Noi nu putem sa nu dorim sa
fim liberi de necaZU^ pentru ea Trwngi D nm np^n p gSHit.
in firea n oastra dnrinfa bnnastarii, pentru care a h in evoit
ca in rugaciunea pe care El insu§i ne-a dat-o §i pe care o
repetam de cateva ori in fiecare zi, sa puna si cuvintele:
Nu ne duce pe noi in ispita (Mat. 6. 13). Daca dupa o
astfel de rugaciune, auzita, bineinfeles, de Dumnezeu, El
ne trimite un necaz, este limpede ca aceasta este voia
175
Lui, careia noi, ca §i creaturi ale Sale, cunoscand datoria
noastra de a ne supune Lui, suntem datori sa o primim cu
draga inima, indurand ceea ce ni s-a trimis ca un lucru
care este absolut necesar pentru mantuirea noastra. Chiar
§i insa§i rugaciunea: nu ne duce pe noi in isvita. sa o faci
sublnfelegand: fnsa nu dupa cwaLyniesc. Ku ci precum
Tu voiesti (Mat. 26. 39L urmand Domnnlni. Mantuito-
rului nostru. Adica sa nu faci rugaciunea a§a incat sa
ura§ti ispitele §i sa nu le dore§ti cu nici un chip, ci doar
pentru ca a§a ne-a poruncit Domnul sa ne rugam, fiind in
sufletul tau pregatit pe deplin sa prime§ti cu draga inima
tot ceea ce Dumnezeu va voi sa trimita asupra ta, §i
necedand dorin^ei inhitnarp He sine He a te afla in fericire
neincetata. ceea ce nu este cu putinjA pe pamant. de
vreme ce aceasta fine de viafa ve§nica ce va sa fie.

CAPITOLUL 44
Prevenire cu privire la sfaturile cele rele ale diavolului,
prin care ne indeamna la nevoinfe peste masura
Cand vicleanul diavol vede ca mergem drept. cu
osardie vie §i in buna randuiala pe calea virtufii, de la
care nu ne poate abate de partea sa prin amagiri vadite
spre rau, atunci se preface in jpg^f dp I n m i n a s i, fie prin
ganduri aparent bune. fie prin ziceri din dnmnfveiestile
Scripturi. fie prin exemple ale sfintilor. ne indeamna ca
la vreme nepotrivita si nu dupa puterea noastra sa ne
apucam -de-nevoinfe peste masura sprp. rlesavarsirea
duhovniceascILmentn 1 ca-atunci cand ne vom inchinui ca
am ajuns in varful acesteia. sa ne arunce in prapastia
caderii. Astfel pe unii ii invafa sa-§i istoveasca fara de
mila trupul lor prin post, biciuire, dormit pe pamantul
gol §i alte asemenea chinuiri ale trupului, pentru ca sa
cada in mandrie, inchipuindu-§i ca savar§esc lucruri
mari, sau sa se imbolnaveasca de istovire totala §i sa
176
devina neputincio§i de a implini §i cele mai mici fapte
ale evlaviei, sau, ostenindu-se sub greutatea nevoin(elor,
sa devina indiferenfi fafa de toate lucrarile duhovnicesti
§i chiar fafa de mantuire §i, in acest chip, racindu-se
incetul cu incetul fafa de bine, sa se arunce in placerile
trupe§ti §i in mangaierile lume§ti cu o pofta mai puter-
nica decat inainte.
§i cate suflete n-au pierit deja din prieina acestei
curse a vrajma§ului! Ace§tia, predandu-se ravnei fara de
socoteala §i depa§ind masura puterii lor in asceza, s-au
pierdut in nevoinfele nascocite de ei §i s-au facut de rasul
demonilor celor rail Bineinfeles, aceasta nu s-ar fi
intamplat daca ei ar fi avut dreapta socoteala §i ar fi cerut
sfat, §i daca n-ar fi uitat ca aceste p^Yfiinte
de?i sunt de laudat §i roditoare acolo unde se gase$te
suficienta putere trupeasca si smerenie sufleteasca.
trebuie intotdeauna sa fie chivemisite de bunul simf m
folosite doar ca mijloace spre sporirea duhovniceasca
(iar nu sa devina scopuri in sine), si trebuie uneori
mic§orate. alteori marite, cateodata schimbate, iar alta-
data cn totul oprite pentru n vremp
Aceia care nu pot fi a?a de aspri cu sine precum .
sfinfii §i sa ia asupra lor asemenea osteneli, pot sa le
imite viata in alte feluri. cum ar fi: sa trezeasca si sa
statomiceasca bune riispozipi in inimile lor, sa se
obi^nuiasra rn nigarinnile.Jii>rhin^i sa lupte fara sa
cedeze impotriva gandurilor $i dorinfelor patimase $i sa %
pastreze curatia inimii. dragostea de tacere ?i singuratate.
sa aiba smerenie .^i blandefe fafa de tofi. sa faca bine
acelora de la care au patimit ceva. sa se pazeasca pe sine
de orice lucru rau, chiar daca ar fi neinsemnat. Aceasta
bun State a inimii fi este mai placuta lui Dumnezeu decat
nevoinfele de chinuire a trupului facute fara de masura.
atunci cand ele nu sunt cerute de starea noastra morala.

177
 De aceea te sfatuiesc sa lucrezi cu dreapta
socoteala cand iei asupra ta astfel de nevoinje trupesti,
atunci cand este nevoie de ele. Nu te arunca la masuri
inalte. ci incepe cu cele de jos. pentru ca este mai bine sa
te sui la inalfime putin cate nutin. decat sa te arunci
dintr-o data spre cele inalte si sa fii apoi nevoit sa te
cobori, spre rusinea ta. Dar te sfatuiesc de asemenea sa .
eviti si cealalta extrema, in care cad uneori chiar §i
oameni care sunt considerafi duhovnice§ti. Ace§tia, fiind
manati de placerea si crufarea de sine, arata foarte multa
preocupare pentru pastrarea sanatatii trunesti si se
ingriiesc de ea cu atata osardie. incat tremura in fata
celor mai mici osteneli si lipsuri. temandu-se sa nu-$i
piarda sanatatea. Si la nimic nn sp gandesc ei atat ?i
despre nimic altceva nu vorbescL-Cii atata plan.ere riecat
despre pastrarea vietii lor. Totu§i, nascocind pentru ei
mancaruri delicate, mai degraba mai satisfacatoare pentru
gustul lor cel iubitor de dulcep, decat mai sanatoase, ei
i§i slabesc §i deseori i§i strica sanatatea lor, lipsindu-se
de ceea ce considera a fi o mare binecuvantare pentru ei,
pentru ca nu se pricep sa foloseasca mijloacele cuvenite
pentru dobandirea acesteia.
Desi ei isi indreptatesc actiunile lor prin dorinta de
a lucra mai bine pentru Domnul. in realitate aceasta nu
este altceva decat o incercare de a impaca doi dusmani
de neimpacat - duhul ?i trupul nu numai fara de nici
un folos amandurora, ci, dimpotriva, cu paeuba clara atat^
pentru unul. cat si pentru celalalt. pentru ca ^iJxnpnl se
lipseste de sanatate. $i duhul de dispozifia mantuitoare.
De aceea este mai fara de primejdie §i folositor atat
pentru trup, cat §i pentru suflet un fel de viata masurat.
nr.armnif de> Hrpapta snr.nfpala. care fine cont si de
trebuinfele sufletesti si de constitufia trupeasca aparte a ;
fiecaruia dimpreuna cu starea sa de sanatate. pentru ca :
178
nu pentru toti este aceeasi masura in aceasta privin^a.
desi este o lege pentru toti - ca trunul sa fie jinut in
slujba duhului. Adu-ti aminte de asemenea §i de ceea ce
s-a spus deja mai inainte, ca dobandirea virtu^ilor, atat a
celor trupe§ti, cat §i a celor suflete§ti, trebuie sa se faca
treptat, inaintand incetul cu incetul.

CAPITOLUL 45
Daca judecam aspru pe cei de aproape, aceasta se
intampla din inalta parere de sine §i din indemnul
diavolului. Cum sa biruim aceasta inclinafie
Din iubirea de sine yi ingamfare se na§te in noi §i
un alt rau, care ne pricinuie§te o mare paguba, anume
judecata aspra si osandirea aproapelui, prin care noi apoi
il privim ca pe un nimic, il disprefuim §i il injosim cand
apare prilejul. Acest rau obicei §i viciu, provenind din
mandrie, este hranit §i sporit de aceasta §i, invers, o
hrane§te §i o spore§te pe ea, pentru ca si mandria noastra
dupa fiecare osandire creste, prin efectul infumurarii §i
Hpgfatarn Mp cinp r p^re jj urmeaza.
Avand o parere inalta despre noi inline, fire§te ca ii
privim de sus pe ceilal{i, ii osandim §i ii dispre|uim,
pentru ca ni se pare ca suntem departe de acele neajun-
suri pe care le socotim ca se afla la dan§ii. Iar aici inca §i
preainrautafitul nostru vrajma§, vazand in noi o astfel de
rea intocmire a cugetului, sta de veghe aproape §i, des-
chizand ochii no§tri, ne inva^a sa cautam cu privire de
vultur la ceea ce fac §i vorbesc ceilalfi, tragand de aici
concluzii despre ceea ce gandesc §i simt ace§tia, §i din
aceste presupuneri sa ne alcatuim propria noastra parere
despre ei, cel mai adesea rea, §i sa marim aceasta banuita
rautate pana la a o socoti un narav inradacinat al lor. Cei
care judeca astfel nu observa §i nu vad ca insugi inceputul

179
osandirii - banuiala greselii la ceil alp - ge intiparegtf Tn
ganduri prin lucrarea vrajma$ului, care tot el apoi o
exagereaza pana la convingerea ca ei sunt chiar a$a, de?i
in realitate nimic de felul acesta nu este adevarat.
Drept aceea, frate, de vreme ce vrajma§ul te
urmare§te priveghind, cautand cum sa semene in tine
raul, privegheaza §i tu cu mai multa trezvie asupra ta, ca
sa nu cazi in mrejele pe care p le intinde. Deci de indata
ce el iti arata vreun neaiuns la aproapele tau. grabe^te-te
sa respingi de la tine acest gand. neineaduindu-i sa se
inradacineze in tine §i sa creasca. ci scoate -1 afara din
tine, ca sa nu ramana nici urma din elr inlocuindu -1x u
ganduri desnm.bnnele califfiLpe care le cnnosti la aproa-
pele tau sau ne,care oamenii le an in general. La aceasta
adauga, daca inca mai simp imboldul de a-1 osandi,
adevarul ca nu ti s-a incredintat fie aceasta antoritate de
a -1 judeca §i ca, luand-o asupra ta, te faci tu insup in acel
moment vrednic de judecata §i osanda nu inaintea
oamenilor neputincio§i, ci inaintea lui Dumnezeu,
atotputemicul Judecator al tuturor.
Aceasta schimbare a gandului este cel mai putemic
mijloc nu numai pentru alungarea gandurilor trecatoare
de osandire, ci §i pentru a ne dezva^a cu totul de acest
viciu. Un al doilea miiloc pentru aceasta, de asemenea
foarte putemic, este sa mi-uitam amintirea..nroDriei
noastre rautati, a patimilor §i faptelor noastre necurate §i
rele, §i, prin urmare, sa menpnem in noi neincetat
simfamantnl nevrednidei noastre-- Binein{eles ca se
gasesc in tine nu pupne patimi §i fapte patimase. Daca
nu ai parasit lupta §i nu te-ai dat batut, zicand: „Fie ce-o
fi”, nu pop sa nu te ingrije§ti de vindecarea acestor
neputinje ale tale, care te due la pierzare. Dar daca faci
aceasta cu sinceritate, atunci nu ar trebui sa-p ramana
timp de a te ocupa de faptele celorlalp si de a-i osandi.
180
 Caci atunci, daca i|i ingadui aceasta, in urechile tale vor
rasuna neincetat cuvintele Scripturii: Doctore, vindeca-te
pe tine insufi; scoate intai barna din ochiul tau (Lc. 4,
23; Mat. 7, 5).
In afara de aceasta, fltiinr.i ^.and jnrtp.r.i asprn o fapta
oarecare a anroanelui. sa stii ca o mica radacina a acele-
ia$i rautati este in inima ta, care, dupa cat este de #
impatimiteL te inva^a sa hamiiesti pe ceilalfi si sa-i
osfinde§tL Omul cel rau din comoara cea rea a inimii
sale scoate cele rele (Mat. 12, 35). Dimpotriva. ochiuL
curat si nepatima? prive^te fara patima la faptele altora.
j ar nu_£u_rai]tate: Curat este ochiul, ca sa nu vada rele
(Avac. 1, 13). De aceea, cand i{i vine gandul sa osandesti
pe altul pentru vreo greseala. sa te manii impotriva ta. ca
unul care lucrezi aceleagi fapte §i e?ti vinovat de aceeasi
greseala, §i sa zici intru inima ta: „Cum eu, ticalosul,
aflandu-ma in acela§i pacat §i facand inca §i alte rele mai
mari, indraznesc sa-mi ridic capul pentru a vedea
gre§elile altora §i a-i osandi?”. Facand astfel, tu vei
intoarce spre tine insuji arma cu care gandul rau te
indemna sa-1 love§ti pe aproapele §i, in loc sa -1 rane§ti pe
fratele tau, vei pune plasture pe ranile proprii.
Chiar §i atunci cand pacatul fratelui nu va fi
ascuns, ci va fi cunoscut §i vazut de to(i, tu straduie§te-te
sa vezi pricina pentru aceasta nu in ceea ce te indeamna
patima cea rea a osandirii, ci in aceea ce ar arata
dragostea de frate catre el §i zi in gandul tau: „Deoarece
acest frate are multe virtuji ascunse, Dumnezeu, vrand sa
i le pazeasca de vatamarea slavei de§arte, a ingaduit ca el
sa cada in pacatul de acum sau sa stea sub aceasta
infa(i§are necuviincioasa, pentru ca §i el pe sine insu§i sa
se vada netrebnic §i, fiind dispre(uit pentru aceasta de
ceilal(i, sa culeaga rodul smereniei §i sa se faca §i mai
placut lui Dumnezeu, a§a incat in cazul de fa(a el mai
181
mult a capigat folos, decat a patimit vatamare”. Chiar
daca pacatul cuiva este nu numai aratat, ci p foarte grav
p iese dintr-o inima impietrita p lipsita de pocain|a, tu
nici atunci sa nu -1 osandepi, ci inalpi-p ochii minpi tale
la nepatrunsele p minunatele judeca|i ale lui Dumnezeu
p vei vedea cum mulp oameni, care au fost mai inainte
prea nelegiuip, dupa aceea s-au pocait p au atins o inalta
treapta de sfin(enie p cum, pe de alta parte, alpi, care au
fost pe o inalta treapta de desavarpre, au cazut intr-o
prapastie adanca. Deci ia seama sa nu patim epi p tu o
asemenea nenorocire pentru ca osandepi pe alpi.
De aceea stai intotdeauna cu frica p cutremur,
temandu-te mai mult pentru tine, decat pentru alpi. §i fii
incredin^at ca fiecare cuvant bun despre aproapele §i
fiecare bucurie pentru el sunt rodul §i lucrarea in tine a
Duhului Sfant, in vreme ce, dimpotriva, orice cuvant rau
despre el §i osandire disprefuitoare a sa izvorasc din
obiceiul tau cel rau §i din ceea ce ip sugereaza diavolul.
De aceea, cand te sminte§ti de vreo fapta rea a fratelui,
nu da somn ochilor tai pana ce nu vei izgoni din inima ta
aceasta sminteala p nu te vei lini§ti desavarpt in privinfa ;
fratelui tau.

CAPITOLUL 46 j
Despre rugaciune \
P e p neincrederea in sine, nadejdea in Dumnezeu j
p statomicia in nevointe sunt foarte necesare in lupta
noastra duhovniceasca, a§a cum s-a aratat pana acum,
insa mai necesara decat toate acestea este rugaciunea.
cea de-a patra arma in razboiul acesta, dupa cum am
spus la inceput (vezi sfarptul cap. 1), pentru ca prin ea se
dobandesc si nrimesc putere denlina atat primele trei
armp rat p orir.p alta hunatate. Rugaciunea este calea de
atragere §i mana pentru primirea tuturor harurilor atat de
bogat revarsate peste noi din izvorul nesecat al dragostei
fara de margini §i al bunatafii lui Dumnezeu. in vremea
razboiului duhovnicesc, prin rugaciune vei pune sabia ta
in mainile lui Dumnezeu. ca El sa dea razboi pentru tine
asupra vraimasilor tai si sa-i biruiasca. Dar, pentru ca
rugaciunea sa-§i arate intreaga ei putere in lucrarea
aceasta, este necesar ca ea sa ramana neincetat in tine ca
o deprindere fireasca a duhului tau §i sa fie ocrotita §i
insuflefita de urmatoarele stari:
1) J i se cuvine sa ai intotdeauna o dorinfa vie de a
sluji numai lui Dumnezeu in toate lucrurile §i de a-L
sluji a$a cum Ii este bineplacut Lui. Dar pentru a
insuflefi §i a susfine o astfel de dorinfa trebuie sa fii
convins §i sa fii minte neincetat ca lui Dumnezeu I se
cuvine inchinaciune, cinste si sluiire. din partea fiecarei
fapturi rafionale §i pentru preaminunatele Lui insu§iri -
bunatate, marefie, infelepciune, frumusefe §i alte
nenumarate §i nemasurate desavar§iri. Cand adaugi la
aceasta §i amintirea neincetata a faptului ca El Insusi ti-a
slujit fie in chip de nedescris prin intruparea Sa, te-a
rascumparat §i te-a slobozit de marele blestem, a ingrijit
§i a tamaduit rana pricinuita fie de otrava pacatului, nu
cu vin §i cu untdelemn §i nu cu un oarecare plasture, ci
cu sangele Sau neprefuit care a curs din preasfanta Sa
coasta §i din preacuratul Sau trup, cel sfa§iat de biciuiri,
de spini §i de cuie; deci, cand ifi aduci aminte de toate
acestea, cum pop sa nu inchini fiecare clipa numai
slujirii Lui cu toata osardia prin cuvant, prin fapta §i
gand? De asemenea, nu trebuie sa uifi nici cat este de
binefacatoare pentru noi o astfel de sluiire. de vreme ce
ea ne face stapani pe noi inline, biruitori ai diavolului si.
fii ai lui Dumnezeu.

183
 2) se cuvine sa ai o credinta vie si fierbinte ca,
dupa marea Sa mila si dupa multimea indurarilor Sale.

care ai nevoie si tot ceea ce i(i este de trehuin^a pentpi ca :

tu s3-I slnje^ti cum se ow ine O astfel de credinja si |
nadejde va fi pentru tine vasuLpe care-miiosardia fara_de ;
margini a lui Dumnezeu il va umple cu comorile daru- j
rilor Sale. §i cu cat va fi mai mare §i mai incapator vasul J
tau, cu atat vor fi mai bogate darurile cu care rugaciunea ;
ta se va intoarce de fiecare data inauntrul tau. §i cum j
po(i crede ca Dumnezeu Atotfiitorul, Cei fara de schim- j
bare, Care a poruncit sa ne rugam Lui §i a fagaduit ca ne
va da darurile cerute, va refiiza sa ni le dea atunci cand
noi le vom cere cu rugaciune osardnica §i rabdatoare §i
nu ne va darui Duhul Sfant? Oare nu al Lui este cuvantul •i
acesta: Cu cat mai mult Tatal cel din Cer va da Duh
Sfant celor ce cer de la Dansul (Lc. 11, 13)? §i oare nu
El a fagaduit: §i toate, oricate vefi cere intru rugaciune,
crezand, vefi lua (Mat. 21, 22)?
3) Ti se cuvine sa te apropii de rugaciune cu
astfel de dispozifie, meat sff domsti numai voia dumne- j
zeiasca, ?i nicidecum pe a ta proprie, atat in cerere, cat gi
in primirea a ceea ce ai cerut. Adica, sa incepi a te ruga
pentru ca Dumnezeu voie§te aceasta, §i sa dore§ti sa fii
ascultat, iara§i, precum El dore§te. Intr-un cuvant, sa fie
in mintea ?i in inima ta dorinta de a uni cu totul voia ta
cu voia lui Dumnezeu, si de a te supune ei intru totul, iar
nicidecum de a dori sa inclini voia lui Dumnezeu spre ;
voia ta.
§i pentru ce aceasta? Fiindca voia ta este intotdea­
una amestecata cu iubirea de sine, foarte adesea greseste
§i nu gtie ce trebuie sa ceara. pe cand vnia Ini Dnmnezen
este intotdeauna buna, preainteleapta, dreapta. binefaca-
toare §i nu poate gre§i niciodata, De aceea, precum e a ;
184
este lege imediata pentru tot ceea ce exista §i va fi, a§a
trebuie sa fie regula pentru voia tuturor fapturilor
rationale §i imparateasa a dorin(elor lor, iar acestea sunt
datoare sa o urmeze cu supunere intru toate.
Astfel, tu trebuie intotdeauna sa dore§ti, sa ceri §i
sa caup doar ceea ce ii este placut lui Dumnezeu. §i daca
A

vreodata te indoie§ti daca un lucru sau un altul Ii este

placut lui Dumnezeu, cauta-1 §i cere-1 cu gandul ca dore§ti
sa faci sau sa ai acel lucru doar daca §i Dumnezeu il
dore§te. Iar pe acelea despre care §tii sigur ca sunt
bineplacute lui Dumnezeu, precum, de pilda, virtuple,
cauta-le §i cere-le pentru ca sa fii mai placut lui
Dumnezeu §i sa-I sluje§ti mai bine, iar nu cu alt oarecare
scop, chiar daca ar fi duhovnicesc.
4) De asemenea, p se cuvine sa te apropii de
rugaciune im podohit cu fante potrivite cererii tale, iar
dupa rugaciune sa te ostenegti mai mult cu ele, pentru a
te face vrednic de ham] p virtutea ceruta de tine.
Astfel, osteneala rugaciunii ar trebui insopta de
nevoin^a silirii de sine §i de sfoifarea proprie pentru a
dobandi ceea ce cerem, pentru ca aici, in randuiala viepi
duhovnicesti, cererea $i nevoin{a proprie urmeaza una
dupa cea 1alta rand pe rand. Dar daca cineva se va ruga
lui Dumnezeu pentru o anume virtute, iar el insu§i se va
deda trandaviei intre timp, nefolosind nici un mijloc de
dobandire a acestei virtup §i nefacand nici o nevoin^a
pentru ea, cu adevarat unui ca acela mai degraba il
ispite§te pe Dumnezeu decat se roaga. De aceea
dumnezeiescul Iacov spunea ca: mult poate rugaciunea
lucratoare a dreptului (lac. 5, 16). Iar lucratoare, dupa
cum spune Sfantul Maxim, inseamna atunci cand cineva,
cerand unui drept sa se roage pentru ceva in folosul lui,
§i singur se roaga pentru aceea; sau cand cineva,
rugandu-se lui Dumnezeu pentru vreun lucru, §i el insu§i
185
%
cu toata osardia face tot ce este de trebuin^a pentru
dobandirea lucrului cerut.
5) in rugaciunea ta se cuvine sa unesti cel
lucrari despre care scrie Sfantul Vasile cel Mare: la
inceput sa-L slavesti ne Dumnezeu. apoi sa-I multumesti
pentru binefacerile Sale aratate catre tine, mai departe
sa-I marturisesti pacatele tale §i incalcarile poruncilor
Lui, iar in sfarsit sa-I ceri ceea ce iti este de trebuinfa,
mai ales in privinta mantuirii tale. Facand a§a, te pop
: ruga astfel:
„Doamne, Dumnezeul meu! Te laud §i Te slavesc
pe Tine pentru slava Ta cea nespusa §i pentru marepa Ta
cea nemasurata. ip mulpimesc ca numai pentru buna-
^ tatea Ta mi-ai dat fiin^a §i m-ai invrednicit sa fiu parta§
darurilor mantuitoare ale iconomiei intruparii Tale, ca de
multe ori m-ai izbavit pe mine, chiar §i fara sa §tiu, de
nenorocirile care ma ameninpiu §i de mainile vrajma§ilor
mei nevazup. ip marturisesc ca de nenumarate ori mi-am
calcat con§tiinfa §i am nesocotit fara de frica sfintele
Tale porunci, aratandu-ma nemulfumitor fa^a de multele
§i feluritele Tale binefaceri. Dar, Dumnezeul meu cel
preamilostiv, sa nu biruiasca nerecuno§tin^a mea bunata-
tea Ta, ci sa treci cu vederea pacatele §i necuviinfele
mele. Cauta spre lacrimile pocain^ei mele §i, dupa multa
indurarea Ta, ajuta-ma §i acum, da-mi cele de trebuinja
pentru mantuirea mea §i indrepteaza via{a mea spre bine-
placerea Ta, ca sa slavesc §i eu, nevrednicul, preasfant
numele Tau”.
Alaturi de aceste ultime cuvinte pop sa in§iri toate
trebuin^ele tale de acum: duhovnice§ti, suflete§ti §i
trupesti, iar daca in aceasta vreme te nevoie^ti pentru o
anumita virtute, atunci aminte§te-o §i pe ea §i roaga-te ca
Dumnezeu sa te ajute sa spore§ti in ea pana la desavar-
§ire. Daca e§ti tulburat de mi§carile vreunei patimi,
186
roaga-te pentru ajutor ca sa nu-i cedezi, ci sa o izgone§ti.
Daca induri vreo nedreptate §i ocara sau orice fel de
paguba §i nenorocire, nu uita sa mul|ume§ti pentru ea lui
Dumnezeu, pentru ca §i aceasta, fiind dupa voia lui
Dumnezeu, care este intotdeauna buna, p-a fost trimisa
pentru binele tau.
6) Pentru ca rugaciunea ta sa capete tarie inaintea
lui Dumnezeu §i sa atraga asupra ta bunavoinja Lui,
intraripeaz-o si impodobe?le=a cu.credinta neindoielnica
nu numai in milosardia nemasurata a lui Dumnezeu ?i in
nemincinoasa Sa fagaduinta de a ne asculta atunci cand
i a— *!!■■ .-.--i i n hwfi - r ' - ■■■ . —--~ — . —■ —................

strigam catre El. chiar mai inainte de a sfar?i rugaciunea

noastra (Is. 58, 9), ci mai ales in puterea iconomiei Celui
intrupat pentru noi. a Domnului nostru Iisus Hristos,
Care pentru noi a suferit moarte pe cruce, a inviat, S-a
inaljat la ceruri §i §ade de-a dreapta Tatalui, unde
mijloce§te pentru noi, caci daca pe Fiul Sau nu L-a
crufat, ci pentru noi L-a dat, cum nu ne va da toate
impreuna cu El (cf. Rom. 8, 32)?
Pentru a fi ascultat, adu__$i mijlocirile Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu, $i Pururea Fecioarei Maria,
care se roaga pentru noi ziua §i noaptea, si ale tuturor
sfintilor - ale arhanghelilor §i ingerilor, ale apostolilor §i
prorocilor, ale pastorilor §i inva^atorilor, ale mucenicilor
§i muceni(elor, ale cuvio§ilor paring §i maicilor §i ale
altor bineplacup ai lui Dumnezeu, ale ingerului tau
pazitor §i ale sfantului tau ocrotitor, al carui nume il
porp, §i ale sfantului caruia ii este inchinata biserica in
care ai fost botezat §i te rogi intotdeauna. Precedand
rugaciunile tale cu aceste mijlociri. vei face sa mearga
inaintea lor smerenia ta. decat care nimic nu este mai
bineplacut Ini Dnmnezen. Care la nimeni nu se uita CU
atata milostivire, precum la cei bldnzi si smeriti. Caci:

187
 Inima infrdnta §i smerita Dumnezeu nu o va urgisi (cf.
Is. 66, 2; Ps. 50, 19).
7) J i se cuvine sa savar§e§ti rugaciunile
intotdeauna cu sarguinta neobosita, precum porunce§te
apostolul, zicand: In rugaciune a§tepta\i, priveghind in
ea (Col. 4, 2). Caci rabdarea smerita. neoboseala §i
• staruinta in rugaciune II biruiesc pe nebiruitnl D um nezeu
?i il pleaca spre m ila. Staruinfa vaduvei din Evanghelie a
induplecat pe judecatorul cel rau §i nedrept spre cererea
ei, precum ne arata pilda Domnului, rostita anume ca sa
ne invefe sa nu slabim, ci sa rabdam in rugaciune,
precum citim in Evanghelie: zicea $i pilda lor, cum se
cuvine totdeauna a se ruga §i a nu se lenevi (Lc. 18, 1).
Deci daca judecatorul nedrept s-a plecat spre rugaciunea
vaduvei din pricina staruinfei ei, atunci cum nu se va
pleca la rugaciunile noastre Dumnezeu, Care este
adevarata bunatate, daca ne vom ruga Lui neincetat?
De aceea, atunci cand II rogi pe Dumnezeu pentru
ceva §i El intarzie sa te asculte, tu sa continui sa te rogi,
avand in inima o nadejde tare §i vie in ajutorul Sau. Caci
rugaciunea cu osardie nu ramane niciodata fara de
raspuns §i El este totdeauna gata sa reverse bogate
milostiviri, care intrec chiar §i a§teptarile celor ce cer,
daca nu exista piedici morale din partea acestora §i daca
ei nu se gasesc intr-o asemenea stare, incat sa le fie lor
mai bine sa nu li se implineasca cererea, in care situafie
Dumnezeu, in loc de ceea ce cer ei, le trimite un alt dar,
mai de folos pentru ei, fie ca le este §tiut sau nu. In
sensul acesta este indreptafita convingerea ca rugaciunea
nu ramane niciodata neascultata; se intamnla doar ca
raspunsul la ea_nu este ceea ce s-a cerut - nestiind cei ce
cer ca nu le este de folos - si ca acest raspuns ramane
nevazut, pentru ca a-1 vedea este daunator pentru cei ce -1
jprimesc. Deci fii intotdeauna rabdator in rugaciune §i fii
188
incredinfat ca rugaciunea nu ramane niciodata fara rod.
Daca nu nrimesti ceea ce ai cerut. crede ca nrime$ti sau
vei primi alt dar in loc: daca nu vezi sau nu vei vedea
aceasta. nu intreba de ce. ci mai bine gandeste-te la
nevrednicia ta si umple sufletul tau ou_cugete._si simta-
minte smerite. Daca reinnoie§ti §i intare§ti in tine astfel
de simfaminte ca urmare a rugaciunilor, atunci, chiar
daca nu prime§ti absolut nimic, nu numai vazut, ci §i
nevazut, ia drept rod al rugaciunilor insep aceste
simtaminte, care sunt gi mantuitoare pentru tine si
placute lui Dumnezeu^
f Asculta ceea ce spune Sfantul loan Gura de A ur:
,„Mare bunatate este rugaciunea, daca se face cu
aispozipe cuvenita §i daca ne vom invafa pe noi ca §i
atunci cand primim cele cerute, §i atunci cand nu le
primim, sa mulpimim lui Dumnezeu. Pentru ca El si
atunci cand da. si atunci cand nu da. o face spre folosul
nostru. Astfel, atunci cand prime§ti ceea ce ai cerut, este
limpede ca 1-ai primit, iar atunci cand nu prime§ti, tot ai
primit, pentru ca nu ai primit ceea ce intr-adevar nu-fi
era de folos; caci sa nil primesti rem r.e. nu fi-e de fnlns
inseamna sa te invrednicesti de ce este de folos. Deci. fie
ca primesti. fie ca nu primesti ceea ce ai cerut.
multumeste lui Dumnezeu, crezand ca Dumnezeu ne-ar
fi dat intotdeauna cele cerute, daca nu ar fi fost adesea
mai de folos pentru noi sa nu primim ceea ce am cerut’\)
Deci intotdeauna roaga-te cu rabdare lui
Dumnezeu §i mulfume§te-I Lui pentru toate, crezand §i
marturisind ca este bun fafa de tine §i preainfelept, §i este
preaiubitorul tau Facator de bine §i atunci cand ip da, §i
cand nu ip da dupa cererea ta. Cu aceasta credinfa
neclintita ramai in supunere smerita fafa de pronia
dumnezeiasca, intampinand cu bucurie §i mulfumire tot
ceea ce p se intampla, fie placut sau neplacut.
189
 CAPITOLUL 47
Ce este rugaciunea mintii sau launtrica
$i de cate feluri este
( Rugaciunea mintii. sau launtrica, are loc atunci
cand cel ce se roaga, adunandu-si mintea in inima. de
acolo, nu prin cuvant auzit, ci prin cuvant neauzit. i§i
trimite rugaciunea r.atre Diimnezen. slavindu-L §i mulpl-
mindu-I, marturisindu-§i cu inima zdrobita pacatele in
fa|a Lui §i cerand de la El darurile cele de trebuinja
pentru suflet §i trup. Trebuie sa ne rueam nu numai cu
cuvantul. ci si cu mintea, si nu numai cu mintea. ci $i cu
inima, pentru ca mintea sa vada limpede §i sa injeleaga
ceea ce se rosteste nrin cuvant. iar inima sa simta ceeaxe
cugeta. m intea in vremea aceea. Toate acestea imbinate
laolalta formeaza rugaciunea cea adevarata, iar daca in
rugaciunea ta lipse§te ceva din acestea, atunci ea fie este
rugaciune nedesavar§ita, fie nu este deloc rugaciuney
Tu ai auzit, probabil, cuvinte ca acestea: rugaciune
graita, rugaciune a mintii, rugaciune a inimii, pe deasu-
pra poate ai auzit §i vreo parere cu privire la fiecare
dintre ele. Dar de unde provine o astfel de desfacere a
rugaciunii in parole din care este alcatuita? Din faptul
ca, datorita neglijenfei noastre, se intampla ca uneori
limba roste§te cuvintele sfinte ale rugaciunii, iar mintea
ratace§te cine §tie pe unde; iar alteori in^elege §i mintea
cuvintele rugaciunii, dar inima nu le raspunde cu simp-
rea ei. In intaiul caz rugaciunea este doar rostita §i nu e
deloc rugaciune; in cel de-al doilea caz §i rugaciunea
gandita cu mintea se une§te cu rugaciunea glasuita, dar
aceasta este o rugaciune nedesavar§ita, neimplinita.
Rupacinnea denlina si adevarata are loc atunci cand
* impreuna cu cuvantul rugaciunii si cu gandul rugaciunii
se aduna laolalta si simtirea rugaciunii.

190
 Exista, prin darul lui Dumnezeu, §i
n u m a ^ a jn in jii^ §i aceasta este rugaciunea duhovni­
ceasca. mi^cata de Duhul Sfant in inima: cel ce se roaga
este congtient de ea, dar nu el o savarseste. ci ea singura
se lucreaza intr-insul. O astfel de rugaciune este darul *
celor desavar?i{i. Insa rugaciunea- accesibila si care se
cere tuturor este aceea in care cugetul si simtirea sunt
unite totdeauna cu cuvintele rugaciunii.
Mai este un fel de rugaciune ce se numeste stare
jnaintea Domnului. cand cel ce se roaga. concentrandu-se
in intregime Tnanntrnl inimii. II contempla acolo cu
mintea ne Dumnezeu prezent langa el si in el, si are
simtamintele corespunzatoare acestei vederi: fie firica de
Dumnezeu gi uimire plina de evlavie in fa(a mareftei Lui.
fie credinta si nadejde, fie dragoste si lasare in voia Lui, *
fie zdrobire a inimii si hotarare pentru orice iertfa. La
starea aceasta se poate aiunge cand cineva se adanceste
in rugaciunea obi$nuita. cea prin cuvant. cu mintea ?i cu
inima. Cine se roaga mult si precum se cuvine, .la acelji
aceste stari se vor reoeta din ce in ce mai des. astfel incat
in cele din urma o astfel de stare poate sa devina
permanenta, iar atunci ea se numeste umhlarp inaintpa
Ini Dumnezeu si este rugaciune neincctata Intr-O aseme­
nea stare a petrecut Sfantul Proroc David, care
marturise§te despre sine insu§i: Vazut-am pe Domnul
inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa
nu ma clatin (Ps. 15, 18).
Deci, fratele meu, daca vrei ca rugaciunea ta sa fie
roditoare, niciodata sa nu te limitezi in rugaciunea ta
doar la cuvintele rugaciunii, ci joaga-te si cu mintea si cu
inima: _cu mintea - intelegand $i con^tientizand toate
cuvintele rugaciunii. cu inima - simtind toate acestea.
Cel mai mult sa te rogi cu inima. _Rugaciunea care
izbucneste din inima este ca o sageata de fulger. care,
191
intr-o clipa strabate cerurile si se arata inaintea tronuhri

asupra ei cel mai mult. Cu o astfel de rugaciune s-a rugat

Moise inaintea Marii Ro§ii §i indata a auzit glasul lui
Dumnezeu: Ce strigi catre mine? (Ie§. 14, 15). §i a
primit putere de la Dumnezeu sa izbaveasca pe poporul
sau de nenorocirea ce il ameninfa.

CAPITOLUL 48
Cum sa invefi sa te rogi in acest chip
Imi inchipui ca la citirea celor de mai sus in tine
s-a nascut intrebarea: cum sa invaj aceasta rugaciune? §i
iata raspunsul: deprinde-te sa te rogi intotdeauna chiar
a§a, adica nu numai cu cuvantul, ci §i cu mintea §i cu
inima, §i o vei invaja. Cum ai invajat sa cite§ti? Te-ai
ostenit cu aceasta §i ai inva|at. Cum ai inva^at sa scrii?
Te-ai pus pe scris §i ai inva^at. A§a vei inva|a §i sa te
rogi, precum am aratat, daca te vei ruga chiar a§a.
Cuvintele rugaciunii le §tii desigur, inca de mic ai
fost inva{at cu ele. Ele se gasesc in caifile noastre de
rugaciune §i in carjile de slujba biserice§ti. Ele sunt
rugaciuni revarsate din inimile sfinjilor barbap §i ale
sfmtelor femei atunci cand, fiind mi§cap de Duhul Sfant,
§i-au rostit inaintea lui Dumnezeu dorinfele inimii lor. In
ele este cuprins duhul rugaciunii, cu care te vei umple §i
tu, daca le vei citi a§a cum se cuvine, precum duhul unui
scriitor se transmite celui care ii cite§te scrierile cu
atenjie deplina. Toti incearca sentimentul acesta, eu cred
ca 1-ai incercat §i tu.
Aceste cuvinte de rugaciune sunt adunate in carjile
noastre de rugaciune, a§a ca nu trebuie sa te ostene§ti sa
le aduni. Deci sa ai cartea ta de rugaciune §i la timpul
stabilit pentru rugaciune, de obicei dimineaja §i seara,

192
citegte rugaciunile agezate acolo, luand aminte la fiecare
cuvant, cugetand aga cum p se arata acolo, dar stradu.-
indn-te sa reproduri in inima ta acele sim^aminte pe care
le nasc rugaciunile citite. Asta este tot! §i aga fac de
obicei top.
E adevarat, vei zice, aga fac de obicei top. Dar de
ce nu au top rugaciunea cuvenita? Pentru ca degi fac
aceasta, adica iau cartea de rugaciune, stau in fa\a
icoanelor gi citesc, insa mintea gi inima lor nu sunt acolo:
mintea ratacegte cine gtie pe unde, iar inima se indulcegte
de lucrurile ei, iar nu de rugaciune. Iar tu. rusandu-te.
inchide-ti si mintea ta in rugaciune. iar cu inima ta sa „
simp cele rostite, §i indata vei simti rodul unor astfel de
mgaciunL
Deci cuvintele rugaciunii le ai, ce inseamna sa le
infelegi gi sa le simp §tii gi este in puterea ta. Agadar, ru­
gaciunea gi reu§ita ei se afla in mainile tale. Ostene§te-te
cu sarguinja §i vei reu§i. ip propun, totu§i, cateva
indrumari pentru o reu§ita cat mai u§oara.
1) Straduiegte-te ca in restul timpului liber, nu in

nilor pe care p ie^ai propns.aa le faci gi sa te lagi patruns

de acesta in simprea ta. Facand aceasta, in vremea
rugaciunii nu vei intampina nici o greutate sa reproduci
in tine tot conpnutul rugaciunii pe care o citegti. Ba inca
de indata ce vei incepe vreo rugaciune, gandurile gi
simprile ei se vor prezenta inaintea congtiin^ei tale gi vei
rosti cuvintele rugaciunii ca gi cum ar fi a ta proprie gi ar
iegi din inima ta, fiind nascute in ea, iar nu ca fiind aduse
din afara.
2) Straduiegte-te, meditand gi simpnd rugaciunile,
sa le invep pe de rost. Facand aceasta, vei purta ruga­
ciunile inauntrul tau. Atata timp cat ele sunt in cartea de
rugaciuni, ele sunt in afara ta; iar cand le vei invafa, ele
193
vor fi inauntrul tau §i, in orice impreiurari te vei afla.
totdeauna vei avea cartea ta de rugaciuni cu tine. Pe
langa aceasta, invapind rugaciunile, vei intipari mai adanc
)n tine gandurile $i sirrgamintele rugatoare. decat daca
doar le-ai fi meditat §i le-ai fi simpt. Dintr-o asemenea
deprindere, in tine se va naste o dispozitie de rugaciune.
cu condipa ca nu numai sa invep cuvintele, ci sa §i
asimilezi gandurile §i sim{amintele care sunt conpnute in
rugaciuni. Iar aceasta este cea mai buna cale spre reu§ita
in dobandirea obi§nuin{ei rugaciunii adevarate.
31 Cand va veni vrempa riig3r.inniiJ sajin inrppi sa
te rogi dintr-o data, imediat ce te-ai rupt de Jxeburile
obisnuite. ci mai inainte pregateste-tp pentru aceasta:
„stai putin in tacere. pana ce se vor lini^ti simpirile tale”,
precum te invaja cartea de rugaciuni, §i adu-ti aminte de
ce te apuci §i ce vrei sa savar$e$ti, cine esti tu, cel care
urmeaza sa te rogi, si cine este Cel inaintea Carnia ip vei
rosti rugaciunile tale, si ce anume esti dator sa rostesti p
cum. _ Aceasta pregatire trebuie facuta neaparat:
diminea{a - pentru ca indata dupa de§teptare sufletul este
ingreunat de somn §i de navala grijilor pentru treburile
zilei, §i seara - din pricina feluritelor impresii din timpul
zilei §i mai ales a intamplarilor deosebite §i neobi§nuite,
placute §i neplacute, petrecute. Straduie§te-te sa le scop
pe toate afara din minte, pentru ca lucrarea rugaciunii sa
absoarba apoi toata atentia ta p sa pop sa-i dedici numai
ei timpul ce ip sta inainte. Daca nu reusesti sa te descurci
cu impresiile prilejuite de ni$te imprejnrari dpnsphitp, fa
din ele subiectul rugaciunii tale, fie de mulpimire. fie de
cerere de aiutor si de izbavire. fie de lasare a lor si a ta.
si a tot ceea ce ai, in voia Domnului.
4) Chiar inainte de a incepe rugaciunea
f.onsftientizezi si sa simti cu frica p cu evlavie ca te afli
in prczcnta lui Dumnezeu, trezind in inima ta credinta
194
vie ca Dumnezeu te verie si te asculta. ca E l nu se
intoarce de la cei ce se roaga, ci prive§te cu bunavoinja
la ei §i la tine in vremea acestei rugaciuni. Intraripeaza-te
cu nadeidea ca El este pregatit sa implineasca gi impli-
neste cu adevarat cererea ta, daca este de folos pentru
sufletul tau.
5) Pregatindu-te astfel, rosteste rugaciunile tale,
adancindu-te cu toata silin^a in ele §i ingriiindu-te in tot
chipul ca ele sa pomeasca din inima, ca si cum ar fi ale
tale proprii. degi ele au fost invajate pe de rost. Nu.
ingadui atentiei tale sa se abata in alta parte gi gandurilor
tale sa zbnare ainrpa De indata ce vei congtientiza ca
aceasta s-a intamplat, intoarce-p gandurile tale inauntru
si incepe din nou rugaciunile din acel loc din care atentia
ta s-a abatut la altceva. Raga Hp spatna ra afpnpa nn se
raspandeste cand inima se afla in simtaminte de ruga­
ciune. Deci ingriieste-te de aceste simtiri mai mult decat
de orice altceva. Nu iLi.,ingadui^lte^raJie 5t i la rostirea
rugaciunilor, ci du-le pana la sfargit cu evlavie gi cu
rabdare, ca pe o lucrare sfanta.
6) Daca in timpul rostirii rugaciunilor intr-o astfel
de dispozipe gi randuiala. vreun subject al rugaciunii ip
migca inima in mod deosebit si iti captiveaza atentia.
fiind asemenea imprejurarilor in care te afli, daca
trezegte in tine propriile tale cuvinte de rugaciune, nu
lasa acest prilej sa treaca pe langa tine, ci opreste=te
asupra lui gi roaga-te c.n rnvintele tale pana cand sirrga-
mantul si nevoia de rugaciune sunt Tmplinite.
7) Daca te straduiegti sa savargegti astfel rostirea
rugaciunii, atunci vei dobandi o dispozifie de rugaciune
pe care trebuie sa te ingrijegti sa o pastre.zi cat pop de
mult. De aceea sa nu te grabesti indata la treburiJe
obisnuite si niciodata sa nu te gandegti ca, savarsind
pravila de rugaciune. {i-ai implinit datoria fata de.
195
Dumnezeu si acum poti sa dai frau liber ganduri lor gi
simfirilor tale. Nu. ci §i in restul zilei e§ti dator sa te
straduie§ti sa te comporti asa ca si cum ai fi in timpul
pravilei de rugaciune, Pentru a reu§i aceasta, nu uita ca
umbli inaintea lui Dumnezeu §i ca numai mana Sa te line
deasupra prapastiei pierzarii. Jinand minte aceasta, orice
lucru al tau, §i mai mare, §i mai mic, savar$e$te-l a.^a
cum vrea Dumnezeu, cerandu-I binecuvantare pentru el
§i inchinand totul spre slava numelui Sau. Facand astfel,
ifi vei menpne hnna dispozipe de rugaciune pana la
yrp.mea. nigar.innii de seara. Savar§ind §i pravila de seara
in acela§i fel, vei dormi bine noaptea. §i iata, ai petrecut
o zi intreaga intr-o buna dispozipe de rugaciune. Fa a§a
in fiecare zi §i vei deveni un rugator puternic in cateva
luni sau chiar saptamani, iar rugaciunea, precum o
candela nestinsa, va arde neincetat in inima ta.
8) Mai adaug inca o mica regula, §i anum
necesitatea ca lucrarea rugaciunii sa nu se intrerupa
niciodata. de la inceputul ei pana la reusita in ea. .. Caci
daca acum te rogi bine §i te menpi in dispozipe de
rugaciune, iar maine ip faci voia §i ip petreci ziua fara de
inffanare, atunci niciodata nu vei spori in rugaciune.
Aceasta este acela§i lucru cu a zidi §i a daram a... §i pop
ajunge pana la starea in care rugaciunea se stinge cu
totul, iar sufletul se face neputincios pentru ea. Deci
incepand, trebuie sa te menpi cu rabdare in rugaciune,
neslabind si nefiind ingaduitor fata de sine.

CAPITOLUL 49
Despre rugaciunea cu cuvintele proprii
Tot ce s-a spus pana acum a fost despre rugaciuni
sau pravile de rugaciuni cu cuvinte de-a gata, care, chiar
daca sunt rostite cu atenpe §i simfire, totu§i sunt cu

196
cuvinte straine. Trebuie sa ne limitam la acestea
intotdeauna? Celui ce se roaga insa§i rugaciunea ii va
raspunde la aceasta intrebare. Apuca-te de rugaciune asa
cum se cuvine. cu rugaciuni invatate pe de rost, iar
rugaciunea chiar de la inceput va incepe sa se altoiasca
pe suflet si , dnpa puterea cu rare se altoie$te. va indemna
pe cel ce se roaga sa inape ?i propriile salejrugaciuni
alcatuite in inima sa. dupa propriile nevoi. Iar el in
timpul fiecam pravile va inapaj;alLeDumnez.eu si astfel
de rugaciuni. in acest chip, rugaciunea proprie va avea
locul §i cinstea ei in lucrarea rugaciunii.
Ji-am amintit deja in capitolul anterior (punctul 6)
ca atunci cand in vremea pravilei anumite cuvinte ale
rugaciunii rostite se ating de sufletul tau §i il mi§ca, sa
nu le lap nebagate in seama, ci opre§te-te asupra lor p tu
insup de la sine roaga-te pentru ceea ce mi§ca sufletul
tau. A§a sa p faci. Dar acelap lucru se poate intampla p
la citirea cuvantului lui Dumnezeu sau a carp lor folosi-
toare de suflet ale Sfinplor Paring, sau la cugetarea despre
lucrurile dumnezeie§ti - despre marepa §i desavar§irea
lui Dumnezeu, despre lucrarile minunate ale creapei lui
Dumnezeu, despre atotputemicia §i pronia Sa §i despre
preaminunata lucrare a iconomiei intruparii pentru
mantuirea noastra; de asemenea se mai poate intampla §i
in cazuri deosebit de impresionante §i mi§catoare ale
viepi de zi cu zi, adica atunci cand un anumit lucru
mi§ca sufletul in mod deosebit, ii repne atenpa §i il
indeamna sa se inape in rugaciune spre Dumnezeul cel
Preainalt. In toate aceste situapi nu lasa pehagat in
seama imboldul care se na$te. ci impline^te-i cererea.
oprind pentru o vreme ocupapa in care erai cand aceasta
s-a petrecut.
Aceste imbolduri spontane arata ca rugaciunea a
inceput sa se salapuiasca in inima ta si sa o liniple- Caci
197
acestea nu se arata de prima data cand te dedici ostenelii
deprinderii cu rugaciunea, ci dupa o perioada mai inde-
lungata sau mai scurta. Ele sunt o marturie a sporului in
lucrarea rugaciunii; §i cu cat sunt mai dese astfel de
imbolduri launtrice, cu atat mai mult duhul rugaciunii
umnle inima aceea in care se nasc. In cele din urma ar
trebui sa ajungi a te ruga totdeauna numai cu rugaciunea
proprie.JDar aceasta nu se intampla gi rugaciunea proprie
se reintoarce intotdeauna la pravila cu cuvinte de-a gata,
pentru ca ele sunt de acelasi fel si au aceeasi treapta de
vrednicie. iar daca e sa fie inlocuite. aceasta se face prin
starea inaintea lui Dumnezeu in rugaciune contempla-
tiY a,f^aj^y .m te,
(la aminte ca uneori in astfel de cazuri se na§te
numai imboldul spre o rugaciune anume. iar alteori odata
cu imboldul se alcatuie?te in inima si rugaciunea. fara
efort din partea celui ce se roaga. In primul caz trebuie
sa-p compui tu singur o rugaciune potrivita, dar in al
doilea trebuie doar sa iei aminte §i sa nu impiedici
rugaciunea care iese din inima. Cu aceasta ocazie ip
amintesc un lucru: sa nu te ispiteasca dorinfa sa-p
alcatuiesti rugaciuni proprii fara imboldul launtric aratat
si fara de trebuinfa. Desigur, pop sa compui o cuvantare
foarte inteligenta adresata lui Dumnezeu, dar aceasta nu
va fi o rugaciune, ci o in§iruire de cuvinte §i ganduri fara
duh de rugaciune. Sa nu faci a§a. Nu vei scapa de slava
de^arta p de parere de sine,, iar acestea inabu§esc adeva­
rata rugaciune §i o curma.)
In ceea ce prive§te rugaciunea care se alcatuieste
singura in inima dimpreuna cu nevoia de a te ruga pentru
un lucru care te prive?te pe tine personal si este de
trebuinta §i de folos pentru tine, uneori ea este creapa ta
proprie din acele elemente de rugaciune care s-au adunat
in inima prin asimilarea §i invafarea rugaciunilor de-a
198
gata, iar alteori ea este produsa de ar.finnea hamlni Ini
Dumnezeu- In aceste cazuri ea este saman{a si germennl
rugaciunii duhovnicesti de care am pomenit in capitolul
47. Cand te vei invrednici de aceasta, va insemna ca te
apropii de limitele desavarsirii accesibile tie. Mulfume$te
atunci lui Dumnezeu. dar paseste cu mai multa frica si
cutremur pe caile vietii. Caci cu cat este mai de pref
comoara, cu atat mai puternic se aprind ochii zavistnici
ai vrajma§ului.

CAPITOLUL 50
Despre rugaciunile scurte sau scurtele suspinuri
de rugaciune catre Dumnezeu
Nu o data am spus deja ca adevarata rugaciune este
rugaciunea launtrica, savar§ita nu numai cu cuvintele, ci
§i cu mintea §i cu inima. O astfel de rugaciune pune
stapanire pe intreaga luare aminte §i o line inauntru in
inima, din care cauza ramanerea inauntru este n tragatiira
nelipsita a rugaciunii adevarate si nrincinala ei condipe.
De ramanerea inauntru in lucrarea rugaciunii sunt
nedespartite gandul la Dumnezeu care este de faff,
vazandu-ne §i ascultandu-ne rugaciunea, dimprenna cn
respingerea oricarui alt gand. Aceasta se numeste trezvie
sau pazirea inimii. De aceea toata grija celui ce se
ostene§te pentru sporirea in rugaciune ar trebui sa fie
indreptata indeosebi spre ramanerea sa totdeauna in
inima, fara sa iasa, pazind-o cu trezvie de orice gand, in
afara de gandul la Unui Dumnezeu; §i orice ar avea de
facut. sa faca neahatandn-?i atenpa de la Dumnezeu si #
fiind congtient de prezenta ca si cum s-ar afla ina­
intea Sa. Aceasta este cea mai inalta lucrare in osteneala
rugaciunii. Calea catre ea. si chiar si spre constientizarea
nevnii yi trphnin|pj ei. o deschide pravila savarsita in,

199
felul in care am aratat. Ea este prima care invafa mintea
sa se concentreze in inima §i sa ia aminte numai la
Dumnezeu. injelegand cat de binefacatoare este aceasta !
concentrare, cel ce se ostenegte cu rugaciunea doreste in 1
mod firesc ca aceasta sa fie starca permanenta_a-duhuiui j
sau, caci atunci rugaciunea ar curge neincetat in el. Iar
cel ce doreste cauta sa-si satisfaca aceasta dorinta. §i top
cei care au simpt o astfel de nevoie au cautat §i cauta
acest lucru. Toate invajaturile Sfinplor Paring despre
trezvie §i paza inimii sunt indreptate spre aceasta §i sunt
roadele reu§itelor in aceasta osteneala.
Daca §i tu simp o asemenea nevoie, atunci vei
intreba: cum sa dobandesc aceasta ramanere inauntru
inaintea fejei lui Dumnezeu, fara de ie§ire, cu trezvie §i
cu paza minpi? Pravila ip deschide drumul §'i ip pune la
indemana cele necesare, dar lucrarea in sine nu p-o da §i
nu te duce la puterea §i desavarprea necesare. Prgvi|g
este complexa. Ea contine si pune inaintea atentiei multe
lucruri, care, chiar daca toate sunt sfinte. pot, totusi, sa-ti
aduca aminte de alte subie.cte r,e pn de viaja He zi r.n zi si
de cea a societapi, j i prin ele si de lucruri lumegti
nepotrivite, conform legilor obignuite ale asocierii
gandurilor si imaeinatiilor. A§a se §i intampla. Pana p
pravila cea mai osardnica nu se savarseste fara ca gandul
sa nu se abata si sa nu rataceasca. §i fiindca astfel
rugaciunea se tulbura §i se face necurata, nu este nici un
runator care sa nn fie suparat de acest lucru si sa nu.
doreasca sa se izbaveasca de o astfel de nenutinta. Inca
din primele zile ale istoriei nevoin^ei atenpa a fost
indreptata spre rezolvarea acestei probleme. Deci ce
solupe a fost descoperita pentru tamaduirea ei? Solutia
este sa te rogi cu Rugaciuni scurte. care, tinand gandul
inaintea fetei lui Dumnezeu, nu i-ar da prilej sa se abata
in alta parte §i 1-ar face sa ram an a inauntru D ra ^5 iasa
200
 afara. Despre aceasta marturise§te Cuviosul loan Casian,
aratand ca in vremea sa aceasta lucrare era peste tot in
Egipt. Din invafaturile altor parinp vedem ca ea era
folosita §i in Sinai, §i in Palestina, §i in Siria, §i in toate
celelalte locuri, in toata lumea cre§tina. Chemarea
„Doamne, miluie§te!” §i alte rugaciuni scurte, de care
sunt pline toate randuielile slujbelor noastre dumneze-
ie§ti §i toate pravilele de rugaciune, oare ce altceva
inseamna decat aceasta? Deci iata sfatul meu:(alege-p o
rugaciune scurta sau cateva rugaciuni de acest fel §i, prin
repetarea lor deasa, vei ajunge pana la punctul in care ele
se vor repeta singure pe limba ta §i ip vor pne gandul
numai la un singur lucru - la cugetarea la Dumnezeu.J
Ram ane la libertatea fiecaruia sa aleaga ce fel de
rugaciuni doreste. Cite§te Psaltirea. Acolo in fiecare
psalm pop intalni chemari insufleptoare catre Dumnezeu.
Dintre ele alege pe cele care sunt mai apropiate de starea
ta §i ip sunt mai pe suflet; apoi invafa-le §i repeta-le ba
pe una, ba pe a doua, ba pe a treia. Cu ele sa altemezi
pravila ta si ele sa fie pe limba ta in toata vremea $i in
J oate lucrarile tale in intervalul de la savarsirea unei
pravile. la .. ajta^P o p saip ^ c a tu jeg L jL ^ ro p riL le^
rugaciuni, care sa-p exprime^jnai bine jnevoia ta, dupa
modelul celor 24 de ru gaciuni scurte ale Sfantului loan
Gura de Aur. pe care le ai in cartea .de rugaciune la
rugaciiipile de dim inea|a
Insa nu alege prea multe, ca sa nu-p incarci

imprastie dupa ele. ceea ce ar fi cu totul impotriva

scopului pentru care au fost alese - adica sa pi atenpa
concentrate. Cele 24 de rugaciuni ale Sfantului loan
Gura de Aur sunt destule, se poate §i mai pupne. Este
bine sa nu ai numai una. ci cateva, pentru diversitate $i
pentru a trezi gustul duhovnicesc. Insa la folosirea lor nu
201
trebuie sa treci repede de la una la alta, ci, alegand una
care este mai apropiata de nevoia ta duhovniceasca,
cheama-L cu ea pe Dumnezeu pana cand gustul pentru
ea slabe§te. Pop chiar §i toata pravila ta sau o parte din
ea sa o inlocuie§ti cu aceste rugaciuni scurte, punandu-p
randuiala sa le repep de cateva ori - de 10, de 50 sau de
100 de ori, cu inchinaciuni. P ar totdeauna sa ai in vedere
un singur lucru - sa pi luarea aminte la Dumnezeu
neintrerupt .
Aceasta lucrare o vom numi scurte suspine de
rugaciune catre Dumnezeu. repetate in orice. moment al
zilei ?i noptii. in care nu dormirrL.

CAPITOLUL 51
Despre rugaciunea lui Iisus
Au fost §i inca mai sunt rugatori care au indragit o
mica rugaciune scurta §i au repetat-o neincetat. Sfantul
Casian spune ca in Egipt, in vremea sa, o rugaciune
scurta folosita de top era primul stih al psalmului 69:
Dumnezp.ulp spre njutnrul mpu ia.amintP.Dnamup^ xq-mi
afu.fi. mie vrahe.pe-Te. -Despre Sfantul Ioanichie se SCrie
in via^a sa ca el intotdeauna repeta rugaciunea:
■Nadejdea mea este_Ialfil- scaparea mea este Fiul.
acoperamantul meu este. Jlu h u L S f a n f P e aceasta o
adauga §i la fiecare stih al celor treizeci de psalmi pe
care i-a invafat §i care alcatuiau pravila sa de rugaciune.
Un altul avea drept rugaciune neincetata cuvintele
urmatoare: ..Eu ca un om am gresit. iar Tu. ca un
Dumnezeu indurator, miluie$te-ma”. Alpi, bineinfeles,
au indragit alte rugaciuni. Din cele mai vechi timpuri
foarte mulp au ales rugaciunea: „Doamne Iisuse
Hristoase. Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine.
pacatosul” . Putem gasi menpuni despre ea la Sfinpi

202
Efrem, loan Gura de Aur, Isaac Sirul, Isihie, Varsanufie
§i loan, precum §i la Sfantul loan Scararul. Mai apoi ea a
devenit din ce in ce mai generala, a inceput sa fie pe
buzele tuturor §i a intrat chiar §i in randuiala biseri-
ceasca, care o pronune in locul tuturor pravilelor de
acasa §i a tuturor slujbelor bisencegti. Din aceasta pricina
ea este cea mai folosita dintre rugaciunile scurte la noi.
A§adar, straduie§te-te §i tu sa te obi§nuie§ti cu ea.
Aceasta rugaciune se nume§te a lui Iisus pentru ca
ea se adreseaza Domnului Iisus. Ea este prin alcatuirea ei
rostita, ca §i oricare alta rugaciune scurta, dar devine a
minpi §i trebuie sa se numeasca a§a atunci cand este
inapata nu numai cu cuvintele, ci §i cu mintea §i cu
inima, cu con§tiinfa §i simprea conpnutului ei, §i mai
ales atunci cand, prin indelungata exersare cu luare
aminte, se imbina intr-atata cu mi§carile duhului, incat
numai acestea se vad a fi prezente inauntru, iar cuvintele
parca lipsesc. Orice rugaciune scurta se poate ridica la
aceasta treapta. Insa rugaciunea lui Iisus are intaietate
pentru ca ea une^te sufletul cu Domnul Iisus, iar Domnul
Iisus este singura u$a catre comuniunea cu Dumnezeu,
care este scopul spre care tinde rugaciunea. Caci El
Insu§i a spus: Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine
(In. 14, 6). De aceea, cel care o dobande§te i§i insu§e§te
toata puterea iconomiei intruparii, in care se afla mantu-
irea noastra. Auzind aceasta, tu nu te vei mai mira ca
ravnitorii mantuirii nu §i-au crufat eforturile in stradania
lor de a deprinde aceasta rugaciune §i a-§i insu§i puterea
ei. Deci ia §i tu exemplu de la ei.
Deprinderea exterioara a rugaciunii lui Iisus consta
in a ajunge la starea in care ea singura de la sine se,
repeta pe limba, iar cea interioara in concentrarea atenpei
minpi in inima si starea neincetata astfel inaintea
Domnului. insopta de caldura inimii in diferite trepte gL
respingerea tuturor celorlalte ganduri, $i mai ales de
caderea la picioarele Mantuitorului cu zdrobire si smere-
nie. inceputul acestei deprinderi se intemeiaza pe
repetarea rugaciunii cat mai des cu putirga. pnand atentia
in inima. Repetarea deasa. statornicindu-se. aduna
mintpa Tntr-nn W , ra sa stea inaintea Domnului. Stator-
r|jrirpa np^i agtfk»l gfari lanntrire este Tnsofita de
tncalzirea inimii gi de alnngarea chiar gi a gandnrilor
simple, nu numai a celor patimage. Cand in inima va
incene sa arda neincetat focul alinirii de Domnul. atunci
impreuna on aresta se salaghiiegte inanntrn n asagfiTg;
y ^ p ic a a inimiL insotita de o'cadere zdrobita si smerita a

noastra proprie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Ceea

" ” . ,.J„ I, ,—IIJL I.w.... ,■.11fa 11 ' IIT atif *~fl iw^,11, |,. II.!■I, ||||Iif 'm** ■■1" “I" JII. i" . ..... -I

ce se poate savargi in plus in lucrarea rugaciunii, mai

inalt decat aceasta, aceea ya fi numai darul harului. La
Sfintii Paring se amintegte despre aceasta numai pentru
ca acela ce va atinge masura aratata sa nu se gandeasca
ca acum nu mai are nimic de ravnit gi ca sa nu i se para
ca a aiuns la varful desavargiri i._in ^rugaciune. gi in
dnhovnieie^
Deci, prima sarcina care i^i sta inainte este sa repe|i_
des. cat mai des. rugaciunea lui Iisus. pana cand re
deprinzi sa o repeti neincetat. Fa aceasta astfel:
1) Stabileste in pravila ta de rugaciune gi o par
destinata rugaciunii lui Iisus. Fa de cateva ori aceasta
rugaciune la inceputul pravilei tale gi de cateva ori dupa
ea. Daca ai ravna, fa aceasta gi dupa fiecare rugaciune
care intra in alcatuirea pravilei, urmand Sfantului Ioani-
chie cel Mare, care dupa fiecare stih din psalmii rosti^i in
pravila sa, repeta scurta sa rugaciune: „Nadejdea mea
este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu
este Duhul Sfanf

204
 73 Sitahil extern i s i n g n r cu sfatul parintelui tau
duhovnic de cate ori sa repefi aceasta rugaciune in
fiecare situate. Numai sa nu hotara^ti un numar mare la
incepuLJnsa mai apoi. pe masura Tndnlr.iriL cu_aceasta
rugaciune. mai adaupa cate pupn. Daca vreodata ip vine
dorinta sa repeji din nou numarul hotarat, nu te opri de la
aceasta, nefacand insa din aceasta o regula generala, ci
procedand astfel doar in cazul de fa|a. §i de cate ori
inima ta ip va cere astfel de repetari, sa nu o refuzi.
3) Nu te grabi sa turui o rugaciune dupa alta, ci.
ros.te,?te-1e ■masnrat, precum se vorbe§te in mod obi§nuit
in fa{a unei persoane insemnate, atunci cand i se cere
ceva. Totugi. nu te ingriji numai de cuvinte. ci mai ales
de faptul ra ™intpa g^.fie in inima ?i sa stea inaintea
Domnului. ca si-cum F,1 a,r_fi de fata, cu deplina constL
entizare a marepei. a harului $i adevarului Sau.
4) Daca ai timp liber, atunci, in intervalul dintre
savar§irea unei pravile §i a alteia, opre§te-te, precum o
faci de obicei cand stai la rugaciune, §i inapa de cateva
ori aceasta rugaciune catre Domnul. Iar daca nu ai timp
liber, atunci repeta inauntrul tau aceasta rugaciune
prefittindenipm chiar votbek-tale.
5) Savar§ind aceasta rugaciune in timpul pravilei
sau in afara ei, ?i ^tand in prvppg Hq rugaciune. de fiecare
data cand o rostegti sa faci o inchinaciune. iar la zece
inchinaciuni_sa_faci o metanie. §i a§a pana termini.
Binein^eles, tu ai auzit sau ai citit ca Sfinpi Paring in
randuielile lor de rugaciune hotarasc multe inchinaciuni.
Unui dintre ei a zis: „nu este deplina rugaciunea atunci
cand mu se- ostene^te trupu l cu inchinaciuni in vremea.
ei” , Daca, dupa puterea ta, ip propui sa urmezi acest sfat,
atunci degraba vei vedea rodul ostenelilor tale pentru
deprinderea rugaciunii lui Iisus.

205
 6) Despre alte inva|aturi, indicapi p atenponari in
ceea ce privepe rugaciunea lui Iisus citepe in Filocalie
la Sfantul Simeon Noul Teolog, Grigorie Sinaitul,
Nichifor monahul, Ignatie p Calist. §i invajaturile
celorlalp Parinp despre rugaciunea interioara pot fi
aplicate la rugaciunea lui Iisus. Ia aminte: in invpaturile
parinplor pe care i-am amintit vei gasi indicapi cum sa
stai, cum sa pi capul p sa respiri. A ceste teh n ic f precum
au spus C alist si Ignatie. nn sunt neanarat necesare. ci
sunt doar aiutoare exterioare. care nu sunt notrivite
pentru toti- Pentni tine este de puns sa stai cu atenpa in
inima inaintea lui Dumnezeu gi sa inalp catre El aceasta
scurta rugaciune cu evlavie p smerenie, cu inchinaciuni,
cand stai la pravila. si doar cu metanie gandita atunci
cand n savarsesti printre. alte Incrari
7) Ia aminte, de asemenea, ca trebuie sa fii cu
atenpa in inima sau inauntrul pieptului. precum spun unii
parinp, putin deasupra sanului stang, si acolo sa repeP
pigacinnea Ini Hens Atnncj pand din pricirta inCOrdarii
inima incepe sa te doara. atunci lasa locul acela. precum
sfatuie§te monahul Nichifor, §i statomiceste-te cu atentia
p CU c u v in te le ru g a c iu n ii a r n in n n d p cr>nvprg5m d e
obicei cu noi insine, sub marul lui Adam, in partea de
sus_a pieptului. Dupa aceea iarasi sa cobori deasupra
sanului stang. Nu dispre^ui aceasta observape, oricat p
s-ar parea de simpla §i de pupn duhovniceasca.
8) La Sfinpi Parinp vei intalni multe atenponari.
Toate acestea au fost prilejuite de experien{ele folosirii
unor procedee gre§ite. Pentru a evita aceste gre§eli, ar
trebui sa ai un sfatuitor - parintele duhovnic sau un frate
de ace lap gand - caruia sa-i incredin^ezi tot ce p se
intampla in timpul ostenelii tale. Tu insup sa lucrezi
intotdeauna in cea mai mare simplitate. cu multa
smerenie ,.si,J^ a ,.sa -P .-atribui vreo reusita. Sa §tii ca
206
adevaratul spor vine dinauntru, pe nesimtite, fara a baga
de seama. precum are loc cre^terea trupului .(De aceea,
atunci cand vei auzi inauntrul tau exclamanau-se: „A,
iat-o!”, sa §tii ca acesta este glasul vrajma§ului,
aratandu-p ceva pare Ini c in locul adevaratei rugaciuni.
Aici incepe in§elarea de sine. Inabu§a acest glas indata,
caci altfel va rasuna ca o trambi|a inauntrul tau, hranind
parerea de sine j
9) Sa m /f ix e z i un interval A timp. necesar pentru
reusita in aceasta rugaciune. Hotara§te-te doar sa te
ostene§ti §i iara§i sa te ostene§ti. Vor trece luni §i ani
pana cand se vor arata unele slabe inceputuri de reu§ita.
Unul din parinpi atonip spunea despre sine ca au trecut
doi ani de osteneala pana i s-a incalzit inima; la altul
aceasta caldura a venit dupa opt luni. La fiecare vine in
funcpe de puterile lui §i de ravna pentru aceasta lucrare.

CAPITOLUL 52
Sfaturi pentru reugita in deprinderea rugaciunii
Daca vrei sa sporesti in lucra^ep mjgSriiinii gi caup
acest lucru, atunci indrepteaza tot ceea ce faci in aceasta
direcpe, pentru a nu darama cu o mana ceea ce zide§ti cu
cealalta.
1) Infraneaza-ti trupul cu strictete §i la mancare. si
la sornn. ^i la odihna: nu-i da nimic doar pentru ca el o
dore§te, precum a randuit apostolul, zicand: grija de trup
sa nu o facefi spre pofte (Rom. 13, 14). Nu da tihna
.trupului
2) Redu leaaturile tale din afara doar la cele care
nu not ft evitate. Aceasta pentru vremea cand inveti sa te
rogi. Dupa aceea rugaciunea. lucrand in lin e . jp va arata
ce mai poate fi adaugat fara a-i dauna. Indeosebi
pazeste-ti simturile, iar dintre ele mai ales ochii si auzul:

207
 inca sa-p infranezi §i limba. Fara a pazi acestea nu vei
face nici macar un pas inainte in lucrarea rugaciunii.
^Precum nu poate lumanarea sa arda pe vant §i pe ploaie,
tot a§a nu poate nici rugaciunea sa se aprinda sub
revarsarea impresiilor din afaray
3) Tot timpul liber de dupa rugaciune folosegte-l
pentru citire si m editate. Pentru citire alege mai ales
carp in care se scrie despre rugaciune §i in general
despre via£a duhovniceasca launtrica. Sa cugeti doar la
Dumnezeu ?i la lucrurile dumnezeiesti, §i mai cu seama
la iconomia dumnezeie§tii intrupari pentru mantuirea
noastra, iar in legatura cu aceasta mai ales la patimile §i
moartea Domnului §i Mantuitorului nostru. Facand
astfel, vei fi afundat in marea luminii dumnezeie§ti.
Adauga la aceasta §i mersul la biserica, ori de cate ori
vei avea prilejul. Chiar §i numai simpla prezenpi in
biserica te va invalui intr-un nor de rugaciune. Insa ce
vei primi daca vei sta toata slujba intr-o adevarata stare
de rugaciune?
4) Sa §tii ca nu pop sa spore^ti in rugaciune daca
nu vei spori in general in yiafa—crffsfin^asca Este
neaparat necesar sa nu ai pe suflet nici nn pacat necura^it
prin pocain{a: iar daca in vremea lucrarii rugaciunii vei
savar§i ceva care ip va tulbura con§tiin{a, grabe§te-te sa
te curale§ti prin pocain|a, pentru a putea privi spre
Domnul cu indrazneala. §i sa ai neincetat in inima
zdrobire smerita. Apoi nu pierde nici o ocazie de a face
vreun bine sau de a arata o buna dispozipe, mai ales
smerenie, ascultare si taierea voii proprii. insa se
in^elege de la sine ca ravna pentru mantuire trebuie sa
arda nestins p . umpland intregul suflet, trebuie sa fie
principala forfa care te pune in mi§care in orice lucru,
mic sau mare, dimpreuna cu frica de Dumnezeu §i cu
nadejdea neclintita.
208
 5) Statomicindu-te in aceasta stare.(ostene^te-te cu
lncrarea m g a ciim iiJ rugandu-te cand cu rugaciunile de-a
gata, cand cu cele proprii, cand cu scurte chemari de
rugaciune catre Domnul, cand cu rugaciunea lui Iisus,
dar fara a neglija nimic din cele ce pot ajuta in aceasta
lucrare. §i vei primi ceea ce caufiJ I|i amintesc ce zicea
Sfantul JVlacarie—E gipteannl: (Dumnezeu va vedea
osteneala ta la rugaciune §i ca vrei cu sinceritate sa
reu§e§ti in rugaciune §i ifi va da rugaciunea. Caci sa §tii
ca de§i rugaciunea savar§ita §i dobandita prin sforjarile
proprii este rugaciune placuta lui Dumnezeu, totu§i
adevarata rugaciune. aceea care se salasluieste in inim a
§i se savarseste neincetat. este darul lui Dumnezeu.
lucrarea harului dumnezeiesc. De aceea rugandu-te
pentru toate, nu uita sa te rogi §i pentru rugaciune J
6) Ifi fac cunoscut ceea ce am auzit de la un iubitor
de Dumnezeu.LEu viefuiam - zicea el - nu tocmai cum
se cuvine, dar Dumnezeu s-a milostivit de mine §i mi-a
trimis duhul pocainfei. Aceasta s-a intamplat in vremea
pregatirii pentru imparta§ire. Eu ma sforlam in fel §i chip
sa inradacinez in mine hotararea neclintita sa ma
indreptez. Mai ales inainte de spovedanie m-am rugat
indelung inaintea icoanei Maicii Domnului, cerandu-i sa
mijloceasca pentru mine ca sa dobandesc o astfel de
hotarare launtrica. Mergand apoi la spovedanie, am spus
totul sincer. Parintele meu duhovnic nu mi-a spus nimic,
dar cand a rostit deasupra capului meu rugaciunea de
dezlegare, in inima mea s-a aprins un focu§or dulce.
Senzafia a fost asemanatoare cu aceea cand inghifi ceva
bun la gust. Acest focu§or a ramas in inima §i mie mi se
parea ca §i cum cineva ar fi finut strans inima mea. De
atunci ma rog mereu §i imi fin atenpa acolo unde am
avut acea senzafie, avand grija doar de un lucru, ca ea sa
nu piece. Iar Dumnezeu mi-a ajutat. Despre rugaciunea
209
lui Iisus eu nu auzisem; iar cand am auzit de ea, atunci
am vazut ca ceea ce era in mine era chiar acel lucru care
este cautat prin aceasta rugaciune”. Ti~am adus aceasta
marturie ca sa infelegi ce anume urmareste lucrarea
rugaciunii si care este semnul dupa care se poate $ti ca ai
dobandit-o^
7) Voi adauga la aceasta §i urmatoarele cuvinte
Sfantului Grigorie Sinaitul: \H arul este in noi de la
Sfantul R n tez; dar, prin neatenfia noastra, prin
indeletnicirea cu cele de§arte §i prin neglijen^a, el este
inabu§it sau, precum talanfii, este ingropat in pamant.
Cand cineva se hotara§te sa traiasca cum se cuvine,
ravnind pentru mantuire, atunci intreaga osteneala a lui
va avea drept rod repunerea in putere a acestui dar al
harului. Aceasta se face prin doua miiloace: in primul
rand, darul se arata prin savarsirea cu multa osteneala a
poruncilor, §i pe cat cineva spore§te in implinirea
poruncilor, pe atat acest dar i§i arata lumina §i stralucirea
sa; in al doilea rand, el vine la aratare §i se dezvaluie prin
chemarea neincetata in nigarinnp a Dnm nnlpj Ti^ns §i
primul mijloc este puternic, dar al doilea este mai tare,
a§a incat §i primul i§i ca§tiga prin el puterea sa. De
aceea, daca dorim sincer sa deschidem saman{a harului
ascunsa in noi, sa ne grabim sa inva^am cat mai repede
aceasta deprindere din urma a inimii §i sa avem in inima
numai lucrarea rugaciunii, fara de chip §i fara forma,
pana cand ea incalze§te inima noastra §i o aprinde cu
dragostea negraita pentru D om nuPyAici sunt cuprinse
toate cele despre care {i-am amintit la punctul 4 de mai
sus.

210
 CAPITOLUL 53
Locul rugaciunii in razboiul nevazut
Vorbind despre rugaciune, p-am atras luarea
aminte mai ales asupra felului in care sa inalp
rugaciunea la adevarata ei vrednicie. J i se poate parea
ciudat ca, atunci cand noi vorbim despre razboiul
nevazut §i tu dore§ti sa §tii cum te poate ajuta rugaciunea
in acest razboi, sa auzi doar despre felul in care sa
prefaci rugaciunea in rugaciune adevarata. insa nu te
mira de aceasta, pentru ca numai atunci rugaciunea se va
statomici ca arma aducatoare de biruinta in razboiul
nevazut. cand va deveni adevarata. adica se va sala$lui in
inima si va lucra neincetat in ea. Din acel moment ea se
va face pentru suflet o ingraditura de nepatruns. care nu
poate fi cucerita si este de netrecut. Ea nu va ingadni n ici
sageplor vrajma§ului. nici atacurilor pathname ale trupu­
lui, nici ademenirilor din partea lumii in^elatoare _sa
aiunga pana la sufletvPrin insasi prezenta sa in inima. ea
curma razboiul nevazut. De aceea ai fost povapiit:
grabe§te-te sa inradacinezi in inima lucrarea rugaciunii §i
ingrije§te-te ca ea sa ramana acolo in mi§care neconte-
nita. Ceea ce este acela§i lucru cu a spune: fa a$a te vei
arata biruitor fara lu p ta..
§i intr-adevar a§a se §i intampla. Dar pana cand
rugaciunea ta va ajunge la aceasta putere. vraimasii nu-ti
vor da pace §i nici un minut nu vei putea petrece fara
lupta sau fara primejdia ei. Oare este de folos rugaciunea
atunci? Binein^eles, §i chiar mai mult decat orice alta
arma a razboiului duhovnicesc. Ea intotdeauna atrage
rea lui Dumnezeu ii
. cu condifia ca rugaciunea sa fie
facuta cu osardie §i cu lasarc in voia lui Dumn ezeu.
Locul ei se afla chiar la inceputul rezistenfei impotriva

211
 atacurilor vrajma§ului. lata cum merg lucrurile. Cand
atenpa, precum o straja neadormita, da de §tire de
apropierea vrajma§ului §i sagetile sale se fac simpte -
adica fie un gand patima§, fie mi§carile patimilor se arata
inauntru atunci duhul ravnitor pentru mantuire,
recunoscand lucrarea cea vatamatoare a vrajma§ului,
prin incordarea puterilor sale o alunga fara crufare de la
inima, nelasand-o sa patrunda acolo, §i in acela§i timp se
inalfa prin rugaciune la Dumnezeu, chemandu-L in
ajutor. Ajutorul vine, vrajma§ii sunt risipip §i razboiul se
potole§te.
Cuviosul loan Colov infap§eaza aceasta intocmai,
spunand despre sine: (,,Sunt asemenea unui om care sta
sub un copac mare §i vede ca de el se apropie o mulpme
de fiare §i §erpi. Pentru ca nu poate sa stea impotriva lor,
se urea degraba in copac §i se izbave§te. Tot a§a §i eu:
stau in chilia mea §i vad gandurile rele care se ridica
asupra mea; §i pentru ca imi lipse§te puterea impotriva
lor, alerg la Dumnezeu prin mijlocirea rugaciunii §i scap
de vrajm a§y
Sfantul Isihie vorbeste despre aceasta in cuvantul
sau despre trezvie §i rugaciune:LJi se cuvine sa prive§ti
inauntrul tau cu cautatura a minpi agera §i incordata, ca
sa cuno§ti pe cei ce intra; iar cunoscandu-i, indata cu
impotrivire sa zdrobe§ti capul §arpelui, strigand in
acela§i timp cu suspin catre Hristos Domnul. §i vei simp
atunci nevazutu] ajutor dumnezeiesc’O
§i iara§i: LAstfel, de fiecare data cand se intampla
sa se inmulfeasca in noi gandurile viclene, sa aruncam in
mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, §i
indata vom vedea ca ele incep sa se risipeasca precum
fiimul in vazduh, dupa cum ne invafa experienfa”. §i
inca: „Lupta duhovniceasca o vom duce in ordinea
• aceasta. Primul lucru este atenpa; dupa aceea, cand
212
bagam de seama ca a venit un gand vrajma§esc, sa-1
lovim cu manie in inima cu cuvant de blestem; in al
treilea rand, sa ne rugam impotriva lui, intorcand inima
spre chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se
risipeasca indata aceasta naluca draceasca, pentru ca nu
cumva mintea sa alerge in urma acelei naluciri, precum
un copil ademenit de un oarecare scamator iscusit’y
§i inca: ^,impotrivirea stavile§te de obicei mergerea
mai departe a gandurilor, iar chemarea numelui lui Iisus
Hristos le alunga din inima. De indata ce se infap§eaza
in suflet momeala prin inchipuirea vreunui lucru simpt,
precum un om care ne-a amarat, sau frumuse^ea unei
femei, sau argint §i aur, sau cand toate acestea se afla in
gandurile noastre, atunci indata se vade§te ca aceste
naluciri au fost aduse in inima noastra de duhurile pnerii
de minte a raului, al desfranarii, al iubirii de argint §i ale
altora. Daca mintea noastra este incercata, deprinsa §i
obi§nuita sa se pazeasca de inchipuirile vrajma§ului §i sa
vada limpede, precum ziua, nalucirile amagitoare §i
in§elaciunile vicleanului, atunci indata, cu respingere, cu
impotrivire §i cu rugaciunea lui Iisus Hristos, stinge cu
u§urin{a sageple aprinse ale diavolului, neingaduind
nalucirii patima§e sa atraga in urma ei gandurile noastre
§i nici gandurilor noastre sa cada de acord cu momeala
nalucita, sau sa converseze prietene§te cu ea §i sa inmul-
^easca cugetele, sau sa se invoiasca cu ea - caci dupa
acestea urmeaza neaparat faptele rele, precum noaptea
zilei’y
Inca multe alte locuri asemenea vei gasi la Sfantul
Isihie. La el vei gasi o descriere completa a intregului
razboi nevazut §i te-a§ sfatui sa recite§ti cat mai des
cuvantul sau despre trezvie §i rugaciune.

213
 PARTEA A DOUA

CAPITOLUL 1
Despre Preasfanta Taina a Euharistiei
Pana aici {i-am vorbit, draga cititorule, despre patru,
arm e,de care ai nevoie pentru a birui pe vrajma§ii tai in
razboiul nevazut. adica: despre neincrederea in tine.
despre nadejdea neclintita in Dumnezeu. despre impotri-
virea fata de par.at si lupta m el si despre rugaciune.
Acum vreau sa-|i arat o aljft arma pntpmigS in aceasta
lupta, §i anume Preasfanta Taina a Euharistiei. Aceasta
Taina, fiind cea mai inalta dintre Taine, este §i in randul
armelor duhovnicesti pntgmira mai
impotriva du§manilor. Cele patru arme despre care am
vorbit i§i primesc taria de la puterile §i darurile harice
dobandite pentru noi prin Sangele Mantuitorului, insa
aceasta arma este insu§i Sangele §i insu§i Trupul lui
Hristos, in care este prezent Insu§i Hristos Dumnezeu.
Cu cele patru arme ducem lupta impotrivfl vrajmadlnr rn
PlltfXPfl Up Tirigfru^ I'M, arpagfa Hristns Dnmrml ii
biruie^te pe vrajmasii nostri prin noi sau imnrenna cu
jio L Caci cel ce mananca Trupul lui Hristos §i bea
Sangele Lui, acela ramane cu Hristos §i Hristos cu el,
precum El Insu§i a spus: Cel ce mananca Trupul Meu §i
bea Sangele Meu intru Mine petrece §i Eu intru dansul
(In. 6. 56). De aceea, cand biruim pe vrajma§i, atunci
Sangele lui Hristos ii biruieste. precum este scris in
214
 Apocalipsa: §i l-au biruit pe el (pe diavolul clevetitor)
prin sdngele Mielului (Apoc. 12. 11).
Aceasta Preasfanta Taina §i aceasta arma atotbi-
ruitoare, iar mai ales Hristos, Cel ce Se afla in Taina
aceasta, poate fi primita pe doua cai. adica: prima, in
mod tainic. in Taina Trupului si Sangelui lui Hristos, cu
cuviincioasa pregatire, adica cu cainfa, cu spovedanie,
curafire prin epitimie §i postul cuvenit;;a doua, duhovni-
_ceste $i ganditor. in minte ?i in inima.CPrima poate avea
loc atat de des pe cat este posibil, in funcfie de
imprejurarile dinafara, starea interioara §i aprecierea
parintelui duhovnicesc; iar a doua in fiecare clipa, a§a
incat pofi sa ai intotdeauna in maini aceasta arma
atotputernica §i sa te aperi neincetat cu ea de vrajma§i.
Deci asculta acest sfat §i imparta§e§te-te cu Sfintele
Taine ale lui Hristos cat mai des, numai sa ai dezlegare
de la parintele tau duhovnicesc. Dar ravne§te sa te
imparta§e§ti cu Hristos Domnul in mod gandit §i
duhovnice§te neincetat J dupa cum te-am indrumat in
precedentele capitole despre rugaciune.

CAPITOLUL 2
Cum se cuvine sa primeasca cineva Sfanta Taina a
Euharistiei sau sa primeasca pe Hristos Domnul in chip
tainic - in Sfintele Taine
Pentru a atinge scopul pentru care ne apropiem de
aceasta dumnezeiasca Taina, se cuvine sa avem anumite
stari suflete?ti deosebite, sa savarsim anumite lucruri
deosebite §i sa luam unele masuri deosebite inainte de
impartasire, in timpul impartasirii ^ii dupa impartasire.
Inainte de imvartasire trebuie ca prin taina pocain(ei si a
spovedaniei sa ne curafim de toata necuratia pacatelor.
atat a celor de moarte, cat §i a celor care nu sunt de

215
cere la spovedanie, unind cu aceasta hotararea ferma
pomita din toata inima, din tot sufletul, din toata puterea
§i din toata mintea noastra de a sluji numai Domnului
Iisus Hristos ?i de a face numai ceea ce Ii esteJbineplacut
Lui. Deoarece in aceasta Taina El ne da Trupul §i
Sangele Sau, dimpreuna cu sufletul §i dumnezeirea §i
intreaga putere a iconomiei intruparii Sale, atunci. cuge-
tand la cat de neinsemnat este ceea ce ii dam noi Lui in
comparafle cu ceea ce El ne da noua, sa punem in inima
noastra macar hotararea sa facem cu toata osardia tot ce
ne sta in putere spre slava Lui. §i chiar daca ni se va
intampla sa stapanim cel mai inalt dar pe care I L-au
adus vreodata fapturile rationale pamante§ti §i cere§ti, sa
fim gata sa-1 oferim fara §ovaiala Maretiei Sale dumne-
zeie§ti.
Dorind sa prime§ti aceasta Taina, pentru ca prin
puterea ei sa biruie§ti §i sa zdrobe§ti pe vrajma§ii tai §i ai
Domnului, inca de cu seara sau chiar mai devreme,
incepe sa cugeti cat de putemic doreste Mantuitorul
nostru, Fiul lui Dumnezeu §i Dumnezeu, ca tu, prin
primirea acestei Taine, sa-I dai loc in inima ta. pentru ca.
unindu-Se cu tine, sa te aiute sa izeone^ti de acolo toate
patimile tale gi sa biruiesti ne tot’ vraj ma? iit5i
Aceasta dorinta a-Domnnlui nostru este atat de
mare si inflacarata, incat nici o minte zidita nu o poate
cuprinde desavargit. Dar tu, ca sa o poti pricepe macar
putin, straduie§te-te sa intipare§ti mai adanc in mintea ta
urmatoarele doua ganduri: primul. cat de nespus de
hncnros este Atotbunnl Dumnezeu sa S e afle in cea mai
sincera comuniune cu noi, precum adevere§te Insa§i
Sfanta Intelepciune, zicand: Bucuria mea cu fiii
oamenilor (Pild. 8, 31); §i al doilea, cat de putemic
uraste Dumnezeu pacatul, atat pentru ca impiedica
216
unirea Lui cu noi, pe care o dore§te atat de mult, cat §i
pentru ca este de-a dreptul potrivnic desavar§irilor Lui
dumnezeie§ti. Fiind din fire nemarginit de bun, lumina
curata §i frumusete nespusa, El nu poate sa nu Se ingre-
}o§eze cu totul de pacat, care nu este altceva decat rautate
desavar§ita, intuneric, murdarie, uraciune §i ru§ine in
sufletele noastre. Acest dezgust al lui Dumnezeu fa\a de
pacat este atat de mare, incat chiar de la inceput toate
lucrarile proniei dumnezeie§ti pentru noi, precum §i
randuielile Vechiului §i Noului Testament §i mai ales
preaminunata patimire a Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu §i Dumnezeu, au fost indrep-
tate spre starpirea pacatului §i §tergerea urmelor sale.
Unii teologi §i invatatori chiar spun ca, daca ar fi nevoie.
Domnul nostru Iisus Hristos ar fi gata a Se da la alte
nenumarate morti pentru a nimici puterea pacatului
(adu-p aminte de cuvintele Sfantului Dionisie Areopagitul
despre vedenia lui Carp). Tntr-atat nra^tp dnm np7piasc2
manie pacatuL
In^elegand din astfel de cugetari §i contemplapi cat
de mare dorinta are Dumnezeu sa intre in inima ta,
pentru a birui acolo desavar§it pe vrajma§ii tai, care sunt
§i vrajma§ii Lui, nu pop sa nu simp o dorinta vie de a-L
primi pe El intru tine pentru a savar§i aceste lucrari §i cu
fapta. Deci, insuflepndu-te astfel cu barbape deplina §i
luand indrazneala din nadejdea signra ca Tisn^ Cerescul
tau Conducator, poate veni intru tine, sa chemi de multe
ori la lupta acea patima care te tulbura si pe care dore^ti
sa o biruiesti, si sa o dobori cu ura. dispre{ §i scarba,
inaltand in acelasi timp in tine dorinta rugatoare pentru.
virtutea potrivnica ei dimpreuna cu hotararea de a
savarsi faptele corespunzatoare ei si numindu-le anume
pe fiecare dintre acestea. Aceasta trebuie. s3 faci seara
inainte de impartasire. ,
217
 Iar dimineata, pujin inainte de Sfanta
Impdrtasanie, parcurge cu o privire a mintii toate
patimile. nedreptajile 51 greselile Incrate de tine de la
ultima impartasire pana acum. aducandn-p aminte cu.
cata linsa de frica si cu cata orbire au fost facute toate
acestea, ca §i cum pentru tine nu ar fi existat Dumnezeu,
Cel Care judeca §i rasplate§te, Care a vazut acestea §i
Care, pentru a te izbavi pe tine de astfel de fapte, a
suferit patimiri cumplite §i moarte ru§inoasa pe Cruce.
Pe acestea toate le-ai calcat in picioare atunci cand,
plecandu-te spre pacat, ai pus poftele tale ru§inoase mai
presus decat voia lui Dumnezeu, Mantuitorul tau. Deci
nisinea sq a ^ ^ p ^ fafn-g»flptnlni tan atunci cand ifi vei
da seama de nerecuno^tinfo ?i lipsa ta de frica. Totu^i.
nu-ji ingadui sa fii conlesit de tulburare pentru aceasta §i
alunga departe de la tine orice deznadeide. lata. Domnul
indelung-rabdatorul, fiind plecat spre mila de pocain^a ta
§i de hotararea aratata de tine de a-I sluji de acum inainte
numai Lui, iara§i vine la tine §i in tine, pentru ca sa
scufunde in adancul cel nemarginit al bunata{ii Sale
adancul nerecuno§tin{ei, nesabuin^ei §i pupnei tale
cr edin{e. Deci anropie-te de El cu sentimpntnl cm^rit al
n evredniriH Har si _r.n narlpjHp Hpplirta Hragnstp si
daruire, pregatindu-I in inima ta un lacas larg, pentru a
Se salaslui cu totul intru tine. Cum si in ce fel? Prin
izgonirea din inima a oricarui gand desnre orice lucru
creat. iar nu numai a impatimirilor si a nofteloL si prin
zavorarea usii eiTca sa nu intre inauntru nim eni nim ic.
in afara de Domnul.
Iar dupa impartasirea cu Sfintele Taine. intra
indata in adancurile tainuite ale inim ii talp ^ tnrhi-
nandu-te a co lo D om nului 011 smerenie cucemica. spune-I
in gand astfel: „Tu vezi, Atotbunul meu Domn, cat de
u§or cad eu in pacate spre pierzarea mea, §i ce putere are
218
asupra mea patima care ma lupta, §i cat sunt de
neputincios pentru a ma slobozi de ea. Ajuta-m a si da
putere neputincioaselor me.lf?_..stradanii, mai degraba
ia. Tu Insuti armele mele si nimiceste cu ele pana in
sfarsit acest crunt vraima<i al m eu”.
Dupa aceasta, intorcandu-te catre Tatal cel Ceresc
al Domnului nostru Iisus Hristos §i al nostru, Care, prin
bunavoinfa Sa, impreuna cu Fiul Sau S-a pogorat la tine
in aceste Taine, §i catre Duhul Sfant, Care cu harul Sau
te-a indemnat §i te-a pregatit spre primirea Trupului §i
Sangelui Domnului, §i Care acum, dupa imparta§ire, te
umbre§te din bel§ug, inchina-te Unuia Dumnezeu, Cel in
Treime inchinat si binefacatorul nostru. §i dandu-I Lui
cucemica mulpimire cuvenita pentru marea Lui mila
catre tine pe care a aratat-o in aceasta clipa. ofera-T ca
dar nedintita hotarare si ravna de a lupta cu pacatul tau.
avand nadejdea biruintei prin puterea lui Dumnezeu
Unul. cel in Treime inchinat. Caci sa ?tii ca daca nu vei
intrp;hiiin{a tnatp gtradaniilp talp pentru a-|i in frin g e
patimile. nu vei primi aiutor de la Dumnezeu, gi daca,
sfor|andu-te r,n t n a t a ._ ^ s a r d i a 7._ ^fd n aH ajH n i n u m a i in
puterile tale, nu vei avea nici un sncces. .Straduieste-te cu
toata osardia, dar asteapta reusita numai de la ajutorul lui
Dumnezeu. Ajutorul va veni fara indoiala §i, facand
atotputemice neputincioasele tale sforfari, ip va da
biruin^a u§oara asupra acelora cu care te lupp.

CAPITOLUL 3
Cum sa aprindem in noi inline iubirea de Dumnezeu
prin adancirea in Taina Euharistiei
Pentru ca sa aprinzi in tine o mai mare dragoste
catre Dumnezeu prin adancirea in cereasca Taina a
Trupului §i Sangelui lui Hristos, indrepteaza-p gandul

219
spre contemplarea dragostei pe care Dumnezeu ti-a
aratat-o in aceasta Taina. Caci acest mare §i atotpitor
Dumnezeu nu S-a mulpimit numai sa te zideasca dupa
chipul §i asemanarea Sa, nici atunci cand ai pacatuit §i
L-ai suparat, cazand din inalta ta cinste, sa trimita pe
Unul-Nascut Fiul Sau, Care sa traiasca treizeci §i trei de
ani pe pamant, pentru a te cauta pe tine §i, suferind
ingrozitoare patimiri §i chinuitoare moarte pe Cruce, sa
te rascumpere §i sa te smulga din mainile diavolului,
caruia te-ai robit prin pacat, §i iara§i sa te rea§eze in
cinstea ta; ci, pe langa acestea, a binevoit sa fie
intemeiata inca §i Taina Trupului §i Sangelui spre hrana
tie, pentru ca intreaga putere a tainei iconomiei intruparii
Sale sa se uneasca mai adanc cu firea ta. Aceasta ultima
manifestare a dragostei preaputemice a lui Dumnezeu
pentru tine fa-o obiect al contemplarii §i cugetarii tale
neintrerupte, pentru ca, vazand plinatatea ei atotcuprin-
zatoare §i boga^ia sa, sa hrane§ti §i sa aprinzi mai tare
propria ta dragoste §i nazuin^a desavar§ita catre
Dumnezeu.
1) Cugeta la vremea cand Dumnezeu a inceput sa
te iubeasca §i vei vedea ca dragostea Sa nu are inceput.
Pentru ca, precum El Insu§i este ve§nic prin firea Sa
dumnezeiasca, tot a§a ve§nica este §1 iubirea Sa pentru
tine, prin care mai inainte de toate veacurile S-a sfatuit
intru Sine sa-p daruiasca pe Fiul Sau intr-un chip
minunat §i de nepatruns. Vazand aceasta, vesele§te-te cu
duhovniceasca bucurie §i cugeta: „Deci inca din acel
adanc al vesniciei nemarginitul Dumnezeu iubea nimic-
nicia mea $i Se ingrijea de ea: inca de atunci Se gandea
El pentru binele meu §i cu bunavoirea dragostei Sale
nespuse a hotarat sa-mi daruiasca spre hrana pe Fiul Sau
cel Unul Nascut. Oare mai pot eu dupa aceasta sa

220
ingadui sa treaca §i numai o clipa fara a fi unit cu El cu
tot cugetul meu, cu toata dorinfa §i cu toata inima mea?”.
2) Gande§te-te de asemenea ca toate celelalte iubiri
intreolalta ale fapturilor create, oricat de mari ar fi. au

numai dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu are margin

ne. De aceea, cand a trebuit sa o implineasca intr-un
anume chip aparte, El a dat pentru ea pe Insu§i Fiul Sau,
intocmai cu Sine in marime §i nemarginire, §i fiind de o
fire §i de o fiinfa cu Dansul. Deci dragostea Lui este atat
de mare pe cat este darul. si invers. atat de mare este,
darul Sau pe cat i i este dragostea. §i una §i cealalta sunt
atat de mari, incat nici o minte zidita nu poate inchipui
ceva mai mare. Deci rasplate^te aceasta dragoste
nemarginita. macaL-CiLtoata dragostea pe care o poti
arata_
3) Inca mai gande§te-te ca Dumnezeu a fost mi^cat
spre_dragQsteaJ 4 a x k jio i nu de o oarecarunevoie^ci
doar de fireasca Sa bunatate. El ne-a iubit singur de la
Sine, fara a fine cont de ceva, cu o dragoste pe cat de
nemasurata, pe atat de nepatruns.
4) Cugeta ca din partea noastra aceasta dragoste nu
putea fi anticipata cu nici o fapta vrednica de lauda sau
de rasplata. in urma careia nemarginitul Dumnezeu sa
rasplateasca cu dragostea Sa bogata saracia noastra
desavar^ita: ca El ne-a iubit pentru ca a^a a voit. numai
pentru bunavoinfa Sa, §i nu numai ne-a iubit, ci S-a ?i
daruit noua. fapturilor Sale preanevrednice.
5) Cugeta ca aceasta dragoste, daca vei privi la
curafia ei, nu este amestecata. precum cea mai mare
parte a dragostei fapturilor, cu nadejdea vreunui bine din
partea noastra in viitor. Caci Dumnezeu nu are nevoie de
nici un bine din afara. fiind El Insugi indestulator Siesi
intru toate si atotfericit. De aceea, daca a binevoit sa
221
reverse asupra noastra nespusa Sa bunatate §i dragoste, a
revarsat-o nu pentru vreun folos al Sau de la noi, ci
numai pentru binele nostru.
Cugetand la toate acestea, cum pop sa nu zici intru
tine: „ 0 , ce minune! Dumnezeu cel Preainalt ma are la
inima pe mine, cea mai mica dintre fapturile Sale! Ce
dore§ti de la mine, Imparate al Slavei? Ce a§tepp de la
mine, care nu sunt altceva decat praf §i pulbere? Vad
bine, Dumnezeul meu, in lumina dragostei Tale nemasu-
rate, ca la Tine este numai o dorinpi, care imi arata mie
prea bine stralucirea dragostei Tale catre mine, §i anume
ca binevoie§ti sa mi Te dai cu totul mie intru mancare §i
bautura, nu pentru altceva, ci pentru ca sa ma preschimbi
pe mine tot intru Tine; nu pentru ca Tu ai vreo nevoie de
mine, ci pentru ca eu am cea mai mare nevoie de Tine.
Pentru ca in acest chip Tu viepiie§ti in mine §i eu in Tine
§i, prin aceasta unire in dragoste, eu ma fac precum Tu
insup, adica prin unirea inimii mele pamante§ti cu a Ta
inima cereasca se face in mine o singura inima
dumnezeiasca”.
Pomind de la ni§te cugetari ca acestea, nu pop sa
nu te umpli de uimire §i bucurie, vazandu-te atat de inalt
prepiit de Dumnezeu §i atat de mult iubit de El, §i
in^elegand ca El, cu dragostea Lui nemasurata catre tine,
nu cauta si nu doreste nimic altceva de la tine, decat sa
atraga dragostea ta la Sine si sa te fericeasca, rupandu-te
de toata impatimirea fa^a de fapturi ?i faja de tine in si ip.
pentru ca in acest chip sa poti sa te aduci ne tine insup
intreg Dumnezeului tau ca o ardere de tot, si pentru ca,
de acum inainte, in toata vremea viitoare a viepi tale
doar dragostea catre El §i dnrinpi nsardnira Hp a
bineplacea Lui sa .ocarmuiasca si mintea. si vointa, .si
gandul—§i—tnate .<?im^urile tale. Orice binefacere a
dragostei lui Dumnezeu faja de tine poate avea aceasta
222
inraurire asupra sufletului tau, insa cel mai fire§te ea are
loc atunci cand prive§ti ganditor la mult binecuvantata
Taina a Euharistiei. Deci privind cu mintea la ea,
deschide-p §i inima spre aceasta §i revarsa urmatoarele
fierbinp rugaciuni §i iubitoare suspine: „ 0 , Mancare
Cereasca! Cand va veni pentru mine acel ceas cand ma
voi aduce J ie tot ca jertfa, nu in alt foe decat in cel al
dragostei Tale? O, nezidita Dragoste! O, Paine a Viepi!
Cand voi trai numai prin Tine, pentru Tine §i intru Tine?
Cand, o, Via|a mea, Viapi frumoasa, Viapi dulce §i
ve§nica, Mana Cereasca, cand, intorcandu-ma de la orice
alta mancare pamanteasca, Te voi dori numai pe Tine §i
ma voi hrani numai cu Tine? Cand va fi aceasta, o,
Dulceaja mea, Cel Care ma indestulezi pe deplin, binele
meu cel mai inalt? O, Doamne al meu, preadorite §i
atotbinecuvantate! Sloboze§te aceasta ticaloasa inima a
mea de legatura oricarei impatimiri §i de orice inclinape
rea, impodobe§te-o cu sfmtele Tale virtu^i §i umple-o cu
o asemenea buna a§ezare, meat eu, cu desavar§ita since-
ritate, sa fac toate numai pentru a fi bineplacut T id
Atunci, in sfar§it, voi ajunge ca sa-p deschid inima mea
cea nevrednica de Tine, sa Te chem §i cu dragoste sa Te
fac sa intri in ea. Iar Tu, Domnul meu, intrand inauntru
§i neintampinand impotrivire, vei savar§i acolo toate
lucrarile pe care obi§nuie§ti sa le savar§e§ti in sufletele
celor care s-au incredin{at J ie !”.
Cu astfel de cugetari §i simpri iubitoare pop
petrece seara §i diminea^a, pregatindu-te pentru Sfanta
Imparta§ire. Apoi, cand se va apropia sfantul ceas al
Impartasirii. socotegte cu smerenie si cu caldura a inimii
Cine este Acela pe care II vei primi in tine, ?i cine e?ti tu,
careurmeaza sarL.prime^ti.
Acela este Fiul lui Dumnezeu, imbracat in marepe
de nepatruns, inaintea Caruia tremura Cerurile §i toate
223
Puterile, este Sfantul Sfinfilor, mai stralucitor decat
soarele, curafia cea mai presus de infelegere, alaturi de
care orice cu rate a creaturilor este necurata, Care, din
dragoste pentru tine, a luat chip de rob, primind sa fie
disprefuit, defaimat §i rastignit de rautatea lumii fara de
lege, ramanand in acela§i timp Dumnezeu, in mana
Caruia se afla viafa §i moartea intregii lumi. §i cine e§ti
tu? Tu e§ti un nimic care, pentru necurafia, viclenia §i
rautatea ta, te-ai facut mai de nimic decat nimic, mai rau
decat cea mai neinsemnata §i mai necurata dintre fapturi,
batjocura a dracilor din iad; care, in loc sa aduci
mulfumiri milostivului Dumnezeu pentru atat de multe §i
mari binefaceri ale Lui, fiind ademenit de inchipuirile §i
poftele tale, ai disprefuit un atat de mare binefacator al
tau §i Stapan, §i ai calcat neprefuitul Sau Sange, care a
fost varsat pentru tine. Iar El, cu toate acestea, pentru
dragostea Lui cea de-a pururea §i neschimbata pentru
tine, te cheama la dumnezeiasca Sa Masa, iar uneori
chiar te sile§te la aceasta cu ingroziri inspaimantatoare,
aducandu-fi aminte de cuvintele Sale spuse tuturor: De
nu vefi manca Trupul Fiului Omului §i de nu vefi bea
Sangele Lui, nu vefi avea viafa intru voi (In. 6, 53). §i
precum nu inchide inaintea ta u§a milostivirii Sale, tot
a§a nu-§i intoarce nici fafa Sa de la tine, chiar daca tu,
dupa pacatele tale, e§ti §i lepros, §i slab, §i orb, §i sarac,
§i robit de toate patimile §i necuviinfele.
( lata numai ce cere El de la tine: 1) ca tu sa te
intrisiezi in inima ta pentru ca L-ai suparat; 2) ca tu sa
ura§ti mai mult decat orice pacatul, fie el mic sau mare;
3) ca tu sa te incredinfezi pe tine intreg Lui §i cu toata
dorinfa §i dragostea inimii sa ai o singura grija - ca
totdeauna §i intru tot lucrul sa fii in voia Lui §i in deplina
supunere numai fafa de El; 4) ca tu sa ai o credinfa
putemica in El §i sa nadajduie§ti neclintit ca El te va
224
milui, te va curap de toate pacatele tale §i te va pazi de
top vrajma§ii tai, vazup §i ne vazup .J
intarit de aceasta negraita dragoste a lui
Dumnezeu pentru tine, apropie-te de Sfanta Imparta§anie
cu frica sfanta §i dragoste, zicand: „Nu sunt vrednic,
Domnul meu, sa Te primesc, caci Te-am maniat de
atatea §i atatea ori cu pacatele mele §i inca nu am plans
toate aceste fapte necurate ale mele. Nu sunt vrednic,
Domnul meu, sa Te primesc, caci inca nu m-am curapt
de poftele §i impatimirile fafa de cele neplacute Jie. Nu
sunt vrednic, Domnul meu, sa Te primesc, pentru ca inca
nu m-am predat cu toata sinceritatea in brafele dragostei
catre Tine, ale voii Tale §i ale supunerii fapi de Tine. O,
Dumnezeul meu cel atotputemic §i nemarginit de bun!
Tu insup, cu iubirea Ta de oameni atotmilostiva, fa-ma
vrednic a Te primi, caci alerg la Tine cu credinfa!”.
Dupa ce te vei invrednici de Sfanta TmpartfoanJe-
incuie-te inauntrul inimii tale si, uitand toate lucrurile
zidite, vorbe^te cu Dumnezeu intr-un chip ca acesta sau
asemanator: „0 , Preainalte imparate al Cerului §i al
pamantului! Cine Te-a facut sa intri in inima mea
nevrednica, de vreme ce eu sunt §i ticalos, §i sarac, §i orb
§i gol? Nimeni, bineinfeles, decat dragostea Ta nemasu­
rata fafa de mine. O, Dragoste necreata! O, Dragoste
preadulce! Ce dore§ti de la mine, cel saracit cu totul?
Nimic, dupa cum infeleg §i vad, decat dragostea mea
pentru Tine; nimic, decat ca pe altarul inimii mele sa nu
arda nici un alt foe, decat focul dragostei mele pentru
Tine, care sa mistuiasca orice alta dragoste §i orice alta
dorinfa, in afara de dorinfa de a ma aduce pe mine
insumi ca ardere de tot §i jertfa binemirositoare. Nimic
altceva nu ai dorit §i nu ai cerut vreodata de la mine §i
nimic altceva nu dore§ti §i nu ceri acum. Deci acum
asculta, Doamne, fagaduinfele inimii mele. lata, imi
225
unesc dorinta mea cu a Ta §i precum Tu mi Te-ai dat mie
cu totul §i eu ma dau cu totul jde, ca sa fiu cu totul intru
Tine. §tiu, Doamne, ca nu poate fi aceasta daca nu va fi
in mine lepadare de sine deplina, daca va ramanea in
mine fie §i o urma de iubire de sine, daca va fi ascunsa in
mine atracpa sau mclina^a spre vreo oarecare voie a mea
sau pentru gandurile mele sau pentru obiceiurile in care
ma complac. De aceea vreau §i ma straduiesc ca de acum
inainte sa ma impotrivesc mie in tot ceea ce dore§te
sufletul meu, dar nu este placut Jie, §i sa ma silesc la tot
ce iji este bineplacut Jie, chiar daca tot ceea este
inauntrul meu §i in afara mea s-ar ridica impotriva. Eu
sunt neputincios pentru a reu§i in aceasta, dar de vreme
ce de acum inainte Tu e§ti cu mine, nadajduiesc cu
indrazneala ca Tu vei savar§i in mine tot ce este de
trebuin^a.
M a straduiesc §i caut ca inima mea sa fie una cu
inima Ta, §i nadajduiesc ca aceasta se va implini prin
harul Tau. M a straduiesc §i caut sa nu vad §i sa nu aud
nimic, sa nu ma gandesc §i sa nu iubesc nimic in afara de
ceea ce imi va arata voia Ta, hotarata de poruncile Tale,
§i nadajduiesc ca aceasta se va savar§i prin lucrarea
puterii Tale in mine. Ma straduiesc §i caut sa nu ies cu
aten{ia din inima, in care Te afli, §i acolo, privind
neincetat la Tine, sa ma incalzesc cu razele luminii ce
izvora§te din Tine, §i nadajduiesc ca voi dobandi aceasta
prin atingerile dragostei Tale. Ma straduiesc §i caut ca de
acum inainte Tu singur sa-mi fii lumina, putere §i
bucurie; §i nadajduiesc ca voi dobandi aceasta prin
lucrarile Tale mantuitoare dinauntrul meu. Pentru aceasta
ma rog §i ma voi ruga neincetat. O, preamilosarde
Doamne! Daruie§te-mi mie aceasta, daruie§te-mi-o”.
Sa te ingrije§ti apoi sa‘spore§ti din zi in zi, din ce in
ce mai mult, credinja in puterea acestei Preasfinte Taine
226
a Euharistiei, gi sa nu incetezi a te mira de aceasta
minunata Taina, cugetand cum Dumnezeu fi Se arata sub
chipul painii gi al vinului, gi Se salagluiegte in tine, ca sa
te faca pe tine mai sfant, mai cuvios gi mai fericit. Caci
fericifi sunt aceia care nu vad, dar cred, dupa cuvantul
Mantuitorului: fericifi cei ce nu au vazut §i au crezut (In.
20, 29). §i sa nu doresti ca in aceasta viata sa ti se arate
Dumnezeu sub alt chip, decat al acestei Taine.
Straduiegte-te sa aprinzi in tine o dorinta fierbinte pentru
aceasta Taina si in fiecare zi sa sporesti si in ravna de a
face riumai voia lui Dumnezeu, si in intelepciunea
duhovniceasca de a o face pe ea imparateasa gi calauzir
(oare a tuturor lncrarilor tale: atat a celor duhovnicegti.
cat gi a celor sufletegti gi trupegti. De fiecare data cand-te
impartasesti. luand parte la aceasta jertfa fara de sange,
adu-te si pe tine iertfa lui Dumnezeu. adica sa fii cu totul
gata, din dragoste pentru Dumnezeu. Care S-a iertfit
pentru noi. sa induri orice napasta, orice durere si orice
ocara pe care o vei intampinaJrLciirsiil vipfii tala.
Sfantul Vasile cel Mare descrie mai deplin datoria
agezata de Sfanta Impartaganie asupra celor ce se impar-
tagesc, intemeindu-se pe cuvintele Sfantului Apostol
Pavel ca cei ce se impartagesc cu Trupul gi Sangele
Domnului vestesc moartea Domnului (cf. I Cor. 11, 26).
Caci din care prieina anume a suferit Domnul moartea
pentru top oamenii gi pentru cei ce se impartagesc? Ca
cei ce viaza sa nu mai vieze lorusi. ci Celui ce a jmjxit
pentru ei si a inviat (II Cor. 5, 15), Prin urmare, cei ce se
impartagesc cu credinfa, dragoste gi hotarare de a-gi da
viafa pentru implinirea poruncilor lui Dumnezeu gi a
oricarei voi aratate a Lui, iau asupra lor datoria de a nu
mai trai pentru sine, nici pentru lume gi pacat, ci pentru
Cel primit in ei prin Sfanta impartaganie, Domnul
Dumnezeu Care a murit gi a inviat pentru ei.
227
 La sfar§it, primind in Sfanta Imparta§anie pe
Domnul Care S-a jertfit pentru tine, §i facandu-te parta§
puterii acestei jertfe, multumeste lui Dumnezeu si _da
slava Lui. Apoi inalta catre Tatal ceresc rugaciuni si
cereri pentru nevoile tale cele duhovnice§ti, suflete§ti §i
trupe§ti, iar apoi pentru Sfanta Biserica a lui Dumnezeu,
pentru casnicii tai, pentru binefacatori §i pentru sufletele
celor adormiti intru dreapta credinta.
Fiind unita cu jertfa prin care Fiul lui Dumnezeu
ne-a mijlocit toata mila de la Dumnezeu Tatal, aceasta
rugaciune va fi auzita §i nu va fi lipsita de roade.

CAPITOLUL 4
Despre imparta§irea duhovniceasca
imparta§irea cu Domnul prin Taina Trupului §i a
Sangelui se poate face doar in anumite rastimpuri, dupa
cum poate fiecare §i are ravna, dar totu§i nu mai mult de
o data pe zi. insa ne putem invrednici de impartasirea
launtrica cu El, in duh, in fiecare ceas §i in fiecare clipa,
adica sa ramanem, prin harul Sau, in legatura neintre-
* rupta cu El si. atunci cand El binevoieste. sa sim^im
aceasta comuniune cu inima. imparta§indu-ne cu Trupul
§i Sangele Domnului, II primim pe El !nsu§i, dupa
fagaduin|a Sa, §i El Se sala§luie§te in noi cu toate
harurile Sale, dandu-i §i inimii sa simta aceasta, daca
este pregatita. Cei care se impartasesc cu adevarat se afla
intotdeauna^ d im O m p M as-ire intr-o stare.. vadiLiericita.
Inima se imparta^e^te atuncLduhovnicesjite de Domnul.
Dar pentru ca suntem stramtorati de trup ?i
inconiurati de lucrari si legaturi exterioare. la care
suntem datori sa luam parte, aceasta impartasire
duhovniceasca cu Domnul. din pricina raspandirii
atentiei si simturilor noastre, slabp^tp din zi in yi se

228
intuneca si se ascunde. Simfirea impartasirii cu Domnul
se ascunde. dar comuniunea cu Domnul nu se intrerupe.
decat daca. din nefericire. nu intervine vreun pacat care
sa tulbure starea de har. N imic rm. se poate asemflna r,n
dulceata impartasirii cu Domnul; de aceea cei ravnitori,
simtind impnpnarea ei, se grabesc sa o restatomiceasca
in putere si, cand au restatornicit-o, ei se simt ca $i cum
s-ar impartasL-jdin nou._ cu Domnul. Aceasta _„este
impartasirea eu Domnul in duh.
Ea are loc astfel intre o imparta?pre si alta rn F.l
prin Sfintele Taine^, Dar ea poate fi.§i neintrernpta in
acela care intotdeauna isi paze^te inima sa curata §i i$i
are aten|ia $i simfirea indreptate neincetat catre I l a mrwl
Totu$i. aceasta este un dar al harului, dat celui ce se
ostene?te pe calea Domnului. adica celui care este
ravnitor $i nu se crufa pe sine.
P ar si atunci cand cineva se imoartase^te cu
Domnul in duh din cand in cand este tot un

acest dar ?i sa il cautam cu osardie. Exista totusi lucrari

care ii deschid calea si ii grabesc primirea, desi el vine
intotdeauna pe nestinte. Aceste lucrari sunt
curata din in|ma cu plans de conil si anum ite^cte_de
jepad^jrg^jg gjpe in nracticarea virtutilon-Cand nu avem
pacate pe suflet, cand nu ingaduim ganduri §i simtiri
pacatoase, adica atunci cand sufletul este curat si striga
la Dumnezeu. ce II poate impiedica pe Domnul. Care
este de fata. s&-i dea sufletului sa-L guste, iar pe suflet sa
simta aceasta-gustare? A§a se §i intampla, fara numai
daca Domnul nu considera ca pentru binele sufletului
este nevoie sa prelungeasca setea de El pentru o vreme,
lasand-o neimplinita. Intre actele de lenadare de sine,
mai puternice decat toate in aceasta nrivinfa sunt ascul-
tarea cu smerenie §i ggtemerea de sine sub picioarele,
229
tuturor. parasirea lacomiei. rabdarea nedreotatilor cu.
inima buna. §i toate acestea savarsite in duhul preriarii de
sine cu totul Tn voia lui r>nmnp7£ii Astfel de fapte il
aseamana pe cel care le savargegte cu Domnul, iar
Domnul, fiind de fa{a, Se da pe Sine spre gustare
sufletului sau. De asemenea, implinirea osardnica^i
riirati a tuturor pop.inyilar lui Dumnezeu are ca_roada
salasluirea Domnului in inima. impreuna cu Tatal si cn

imparta^irea duhovniceasca cu Domnul nu trebuie ;

confundata cu amintirea panditoare a Impartasirii cu EL
in Tainele Trupului si ale Sangelui. de?i aceasta,.este
insotita de simtiri duhovnicesti puternio^ si ravna pntpr.-
nica pentru impartasirea in realitate cu El in Sfintek
Taine. De asemenea, nu trebuie sa o confundam nici cu
ceea ce primesc cei prezenti in biserica in timpul
savarsirii tainei Euharistiei. Ca participant la aducerea j
Jertfei fara de Sange prin credinfa, pocain^a §i hotarare
de a se jertfi pe sine pentru slava lui Dumnezeu, ei se
invrednicesc de sfinprea §i bunavoirea lui Dumnezeu pe :
masura acestei dispozipi suflete§ti, dar aceasta nu este
acela§i lucru cu Imparta§irea, chiar daca §i Imparta§irea
poate avea loc tot acolo.

CAPITOLUL 5
Despre recunojtinfa fa fa de Dumnezeu
Tot binele pe care il avem gi toata fapta buna pe
care o savarsim sunt ale lui Dumnezeu §i de la
Dumnezeu. De aceea avem datoria de a-I mulprmi Lui
pentru toate. pentru orice bine primit din mana Lui cea
milostiva, la aratare sau in ascuns, pentru orice fapta
buna, pentru orice nevoinfa buna a noastra §i pentru
orice biruin^a asupra vrajma§ilor mantuirii noastre, dupa

230
cum ni s-a poruncit: Intru toate mul(umi{i, ca aceasta
este voia lui Dumnezeu intru Hristos Iisus pentru voi (I
Tes. 5, 18). Deci ingrije§te-te sa aprinzi in tine
sentimental recuno^tintei fata de Dumnezeu din prima
clipa dupa scularea din somn gi de-a lungul intregii zile.
ca apoi sa adormi cu cuvinte de multumire pe huze,
pentru ca egti inconjurat de binefacerile lui Dumnezeu,
printre care se numara gi insugi somnul.
Dumnezeu nu are nevoie de mul^umirea ta, insa tu
ai neaparata nevoie de binefacerile lui Dumnezeu. Iar
cea care primegte gi pastreaza aceste binefaceri in tine
este inima recunoscatoare. LCel mai bun rnijl nr, de a
menpne facerea de bine fapi de tine din partea unui
binefacator - zice Sfantul loan Gura de Anr - este
aducerea aminte de binefacere gi neincetata multumire” .)
Iar Cuviosul Isaac scrie: LRecunogtinta celui care
primegte il indeamna pe cel care da sa dea daruri mai
mari decat cele dinainte. Cel care nu este recunoscator
pentru pupn, acela §i intru cele mari va fi dezamagit in
a§teptarile sale. Darul nu ramane fara adaos, decat atunci
cand nu este multumire fata de el” J Iar Sfantul Vasile cel
Mare adauga la aceasta si o oarecare infricosare.
binefacatoare
pentru binele , t ___
retragerea binelui pentru a ne veni in simtiri. Precum
ochii nu vad foarte aproape, ci au nevoie de o oarecare
distanta potrivita, tot astfel §i sufletele nemultumitoare,
de obicei, prin lipsirea de bine incep sa simta milostivi-
rea dinainte §i, in vreme ce nu aratau recuno§tinta catre
Daruitor cand se foloseau de daruri, dupa pierderea lor
fericesc vremurile dinainte”)
Luand aminte la cele spuse, vei intreba: „cum sa
aprind in mine simtamantul recuno§tintei fata de
Dumnezeu §i sa-1 mentin pentru totdeauna?” lata cum.
231
Cerceteaza toate binefacerile lui Dumnezeu fa|a de
neamul omenesc - neamul nostru - p faja de tine,
parcurge-le adesea in gandul tau p repeta-le in memorie
p , daca ai inima in tine, nu vei putea sa nu inalp cantari
de mulpimire catre Dumnezeu. Vei gasi pilde de
asemenea cantari in rugaciunile p scrierile sfinplor. lata
cum descrie Sfantul Vasile cel Mare marea darnicie a lui
Dumnezeu fa^a de noi: „Noi am fost adup de la nefiin^a
la fiin^a, am fost creap dupa chipul Creatorului, avem p
rapune p cuvant, care alcatuiesc desavarprea firii
noastre p prin care L-am cunoscut pe Dumnezeu.
Cercetand cu migala frumuseple creapei, in ele, ca p
intr-o scriptura, in^elegem marepa proniei lui Dumnezeu
in toate p In^elepciunea Sa. Putem sa deosebim binele §i
raul, insa§i natura ne invaja sa alegem ce este de folos §i
sa ne intoarcem de la ce este daunator. Fiind instrainap
de Dumnezeu prin pacat, suntem din nou chemap la
comuniune cu El, fiind slobozip din robie rupnoasa prin
sangele Unuia Nascut Fiului Sau. §i ce sa mai spunem
de nadejdea invierii §i desfatarile fericirilor ingere§ti,
Imparapa cerurilor, fericirile fagaduite, care intrec
puterea in^elegerii §i cuvintele!” Cite§te aceasta descriere
a binefacerilor lui Dumnezeu fa$a de noi sau alege o alta,
sau alcatuie§te una tu insup, adaugand aici §i binecuvan-
tarile date pe de Dumnezeu. Repet-o adesea cu cuvantul
§i in gand, nu numai in fiecare zi, ci de mai multe ori pe
zi, p vei dobandi sentimentul recuno§tin|ei fa^a de
Dumnezeu.
Dar, odata trezit, sentimentului nu ii place sa
ramana ascuns, ci cauta sa se manifeste §i sa fie vadit.
Deci cum se cuvine sa-I arap lui Dumnezeu sim^a-
mintele tale de recunostin^a fa^a de El? Facand ceea ce
Dumnezeu dore§te de la tine, atunci cand te inconjoara
cu generozitatea Sa. Dar ce dorepe Dumnezeu?
232
(jnconjurandu-te cu binecuvantarile Sale, Dumnezeu
dore§te ca tu, vazandu-le, sa-p aduci aminte neincetat de
El - deci aminte§te-p; dore§te ca sa te alipe§ti de El cu
toata dragostea - deci alipe§te-te; dore§te ca tu sa nu
calci voia Lui intru nimic §i sa te straduie§ti ca in toate
sa Ii fii bineplacut - deci fa a§a; dore§te ca in toate sa te
bizui numai pe El - deci bizuie-te; dore§te ca tu,
amintindu-p de cate ori ai suparat pe Binefacatorul tau
cu faptele tale rele §i ru§inoase, sa te caie§ti de ele, sa le
plangi, pana cand te vei impaca cu con§tiinfa ta §i vei
dobandi incredinfarea ca Dumnezeu p-a iertat totul -
deci fa astfel)
Vezi cat de larg este campul recuno§tinfei §i cat de
multe sunt mijloacele de a implini aceasta datorie?
Infelege de aici cat de neiertat gre§esc cei care se arata
neglijenp fafa de aceasta §i straduie§te-te sa nu te intinezi
cu acest pacat. Intre oameni nerecuno§tinfa este conside­
rate grosolanie. Ce cuvant pofi sa folose§ti pentru a numi
nerecuno§tinfa fafa de Dumnezeu? Deci aprinde totdea­
una in tine sentimentele de recuno§tinfa fafa de
Dumnezeu, ingrije§te-te de aceasta mai ales la biserica in
timpul Liturghiei, la care se aduce lui Dumnezeu jertfa
nesangeroasa numita Euharistie, ceea ce inseamna
„mulfumire”. Nu uita ca aici cu nimic altceva nu pop
arata recuno§tinfa cuvenita fafa de Dumnezeu, decat cu
hotararea deplina de a te jertfi pe tine insup §i tot ce este
al tau lui Dumnezeu, spre slava preasfantului Sau nume.

CAPITOLUL 6
Despre lasarea in voia lui Dumnezeu
Cel care se caie§te se incredinfeaza pe sine lui
Dumnezeu spre slujire §i indata incepe sa-I slujeasca,
umbland in poruncile Lui §i in voia Lui. incepe a§adar

233
osteneala §i munca in sudoarea fefei. Poruncile nu sunt
grele, dar ostenitorul intalne§te multe piedici in
implinirea lor atat in imprejurarile dinafara in care se
afla, cat mai ales inauntru, in inclinapile obiceiurile
sale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cel ce se trude§te
neobosit le biruie§te pe toate in cele din urma, avand
pace inauntru, iar in lucrarile dinafara fiind lini§tit.
Ostenitorul lnereaza totdeauna el insusi. chiar daca
liicreaza cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar experienta
primelor. zile ii da de infeles ca. in ciuda tuturor
straduinteloiL.sale, daca se intatnplflL sa reuseasca ceva,
atunci este vorba numai de acel lucru pentru care a
primit putere de SUS. Si cu cat inainteaza. C11 atat aceasta
convingere se . inradacineaza—mai adane Odata m
statom icirea unei anumite paci inauntrul lui, convingerea
se accentueazsLsi se.-face..stapana. .iar in cele din..urma
sfarseste Tn denlin^ sa lasy e ip voia lpi Durflffiffeu sau in
lasarea sa in _ se a m a in s u fla ^ Insuflarea
lui Dumnezeu in cei ce se ostenesc pentru mantuire
incepe din primul minut al intoarcerii lor catre Dumnezeu.
si insasi intoarcerea lor tot ea o savar$e$te. Dar ea create
in masura in care ostenitorul se intoarce dinspre sine ?i
se alipeste de Dumnezeu si. convingandu-se de neputinfa
sa, se intareste in increderea in puterea lui Dumnezeu.
.Cand in cele din urma el se nreda cu totul lui Dumnezeu.
Dumnezeu Se afla in el Incrator atat in a-i arata ce
trebuie sa faca. cat $i in a implini aceasta. Acesta este
varful desavarsirii crestine. in care Dumnezeu este cel ce
lucreaza in voi §i ca sa voifi $i ca sa lucrafi tFil. 2. H ).
A§a cum am spus la inceput, samanja acestei desavargiri
se afla in ^ b izn irea ne sjgg si nadeidea in Dumnezeu.
iar aici ea se arata in deplina maturitate.
In ce consta esenja desavar§itei lasari in voia lui
Dumnezeu se cunoa§te atunci cand ea se manifesta in
234
toata puterea ei. Ea vine de la sine §i nu exista o anumita
randuiala pentru a o dobandi, ca sa pop spune: fa aceea
§i aceea §i o vei primi. Ea creste pe neobservate in urma.
nebizuirii pe sine si a nadeidii in Dumnezeu. Am amintit
aici despre ea, pentru ca trebuia menfionata undeva, iar
cele spuse la sfar§itul capitolului anterior despre
aducerea de sine ca jertfa lui Dumnezeu mi-au dat
prilejul sa amintesc de ea acum. Deplina lasare in voia
lui Dumnezeu este de fapt areasta jertfire He drip ea •
ardere de tnt inaintea Ini Ppm ieZfP
Aceasta stare este marturisita prin lepadarea sinelui
propriu: a propriilor pareri. a propriilor dorinfe. senti-
mente si gusturi, pentru a trai cu ratiunea lui Pnm nezen,
in acord cu voia lui Dumnezeu si in impartasire cu
Dumnezeu. In aceasta lucrare ne-a fost iaainte mergator
Domnul Mantuitorul. El S-a dat cu totul pe Sine lui
Dumnezeu §i Tatal, §i pe noi prin Sine, pentru ca suntem
madulare ale trupului Lui, din carnea Lui §i din oasele
Lui (Ef. 5, 30). Sa ne grabim deci sa-I urmam Lui, caci
El a dat cuvant pentru noi la Dumnezeu Tatal (cf. In. 17,
19), nadajduind ca noi vom fi cu adevarat astfel §i ne
vom purta a§a.
De ce o astfel de aducere ca jertfa
sfargit, iar nu la inceput? Deoarece iertfa aHiisa_Jxii
Dumnezeu trebuie sa fie desavarsita. fara prihana fnsftJa
inceput desavarsirea. inr.a nn a fost atinsa, este doar
cautata.- Cand in cele din urma este atinsa, atunci este
potrivit sa te aduci pe sine ca jertfa. La inceput omul
doar se dedica pe sine acestei jertfe, iar la sfar§it se
aduce pe sine ca jertfa. J nainte de a atinge desavarsirea
este cu neputinfa sa te iertfesti pe sine ca ardere de to t.,
Se pot aduce alte iertfe. precum: jertfe de impacare.
iertfe de curafire. jertfe de .rrmlf.umire^ dar nu jertfe
ardere de tot. Se poate incerca §i se poate vorbi despre
235
 aceasta, dar vor fi numai cuvinte §i nu fapta in sine.
Aceasta fapta se savar§e§te fara cuvinte.
Sa §tii ca (atata timp cat te mai alipe§ti de vreun
lucru pamantesc, atata timp cat te mai bizui pe ceva din
tine sau din afara ta, in afara de Dumnezeu, atata timp
cat gase§ti ca vreun lucru din cele create are gust §i te
indulce§ti cu el, tu inca nu e§ti pregatit pentru a fi ardere
de tot. Nevoie§te-te sa te eliberezi de toate acestea mai
inainte, fa sa inceteze toate viefile din tine ?i sa ramana
numai una - viapi in Dumnezeu. sau sa nu mai viezi tu,
ci sa vieze Dumnezeu §i Domnul Hristos §i Duhul Sfant
m in tine, §i atunci adu-te ca ardere de tot lui Dumnezeu
sau atunci vei fl adus ca ardere dp. tcit lni Dnmneyfiii Iar
pana atunci sa ai ca jertfa catre Dumnezeu un duh umilit
si o inima infranta smerita fi sa tp mnlfiim^sti pp
acestea pentru o vreme. dar nu pentru totdeauna. Caci
totu§i trebuie ca in cele din urma sa ajungi la stadiul in
care sa te aduci pe tine lui Dumnezeu ca o ardere de tot

CAPITOLUL 7
Despre caldura inimii §i despre raceala
p uscaciunea acesteia
Caldura dnhovniceascjLa it ^ i L e s t e rodul simtirii
lui Dumnezeu §i a tot ce este
are loc odata cu intoarcerea catre Dumnezeu prin
pocainta- In vremea nevoinfelor de pocainta pentru
curafirea inimii ea dobande§te din ce in ce mai multa
putere §i de la o vremelnica caldura a inimii se aiunge
a. incat aceasta devine in cele din
urma starea fireasca^inim ii.
Atunci cand Cuviosul loan Scararul sfatuia intr-un
anumit loc ..sa te stradniesti intntdpanna sa ai simprea lui

236
Dumnezeu si a lncmrilnr dnmnczcipsiti”
aceasta caldura. Price lucru care incanta inima o §i
inca1ze<jite: de aceea caldura inimii pnate fi de multe
feluri. Caldura duhovniceasca se nagte din acpunea
subiectelor duhovnicesti asupra inimiL .care are loc in *
cadrul vietii duhovnicesti. Trasatura ei caracteristica este
renuntarea la toate lucrurile crcat^sLalinirca atentieijdc .
Dumnezeu sj_ de-lot ce este.dumnezeicsc. Prin aceasta,.
trasatura ea. se deoseh.e$te_de- c.aldura....-&ufletea&ca...,y
tmpeasca precum cerul de pamant.
Simtamantn1-_ca1diirii dnhnvnice.sti .este jm C fintrat-
si__se arata dar Tn esenta sa el este format
din cpntnpirea.mai m 11ltor..mi,S£^ d u h o vnicesti. precum
lumina soarelui este formata din contopirea celor §apte
culori ale spectrului. In el este evlavie, strapungere a
inimii. blandefe. smerenie, inchinaciune, adorare, ravna *
sfanta, iubire de Dumnezeu. Si deoarece nu toate aceste
sim^aminte se statomicesc deodata in inima, nici caldnra
duhovniceasca nu se face dintr-o data o insusire a inimii
noastre.
Pana in momentul in care caldura duhovniceasca
devine o stare permanenta a inimii. pana atunci ea vine ?i
pleaca. Vine fie de la sine, ca oaspete ceresc. fie este rod
a) nevQi.ntdor^ukQvniQesli: .citire, cugetare, rugaciune^
acte de lepadare de sine si binefaceri. Pleaca atunci cand
atentia se ahate dp la snbiccte duhovnicesti si. drept
urmare, inima se imparta§e$te si se indulceste de lucruri
care nu sunt ale duhului. Acestea sting caldura duhovni­
ceasca, precum apa stinge focul.
Vrei sa pastrezi caldura duhovniceasca a inimii?
Tine-ti atentia inauntru si stai la rugaciune in inima
fopintea liii_.Dnmnezen. nn ingadui ratacirea gandurilor,
nu lasa sa intre in inima nici o atractie pentru vreun lucru.
sufletesc sau trupesc., taie indata vlastarele prijii Hr
237
multe, paze?te vie ravna ta de a fi bineplacut lui
Dumnezeu ?i de a-ti mantui sufletul. In lucrurile dinafara
pastreaza o randuiala injeleapta, indrepteaza-le pe toate
spre scopul tau principal si. fa c a n d un lucru, nu-p
incarca gandurile cu g riia d e multe. Dar mai adaug §i
faptul ca atunci cand vei cunoaste aceasta caldura. nu vei
putea sa nu te silesti sa O P a ?psti; s ilin d n -te v ei folosi
m ijln a rp lp . p o tr iv ite p p n trn .ar.p.asta;._iar. fn ln s in d n -le , v e i
vedea care este cea mai buna cale pentru a o pastra. Daca
te vei apuca cu chibzuinpi de aceasta lucrare, atunci
caldura duhovniceasca p se va face calauza de incredere,
invajandu-te cum sa-p carmuie§ti cele dinauntru §i cum
sa te comporp in lucrurile dinafara §i in toata conduita ta,
pentru a o pastra.
Pe cat de dulce este prezenta caldurii duhovnice^ti
in inima, pe atat de amara. chinuitoare si infricosatoare
este ju^epartarea ei. Ea pleaca, dupa cum am aratat, cand-
atenpa p inima se abat de la cele duhovnicesti si se
intorc spre cele neduhovnicepi. Prin acestea se are in
vedere nu ceva ce tine de pacat - pentru ca cel ce a
gustat caldura duhovniceasca nu mai este atras de a§a
ceva ci intreg domeniul sufletesc-trupesc. al celor
de^arte. pamantesti p create. De indata ce atenpa se
abate spre acest domeniu, caldura duhovniceasca indata
scade; iar cand p inima se alipeste de acesta, ea pleaca
cu totul. lasand in urma sa o raceala fa^a de tot ce este
H iim n p yp jp g r p fa fa Hp T n cn p TViimnezeU - in S Q p ta d e
indiferen^a fapi de— toate— lucrari Ip si ocnpapile
duhovnicesti care erau savarpte pentru a pastra aceasta
caldura. La acela care i§i vine in fire indata p se grabepe
sa revina din nou la randuiala sa obi§nuita datatoare de
caldura, la acela caldura se intoarce fie repede, fie mai
pupn repede. Darfcel care nu ia aminte la aceasta si care,
din pricina impra§tierii, a impatimirii p a increderii in
238
sine, i§i ingaduie sa zaboveasca in aceasta atmosfera care
aduce raceala, §i mai ales daca §i cu fapta aluneca §i i§i
impline§te poftele neduhovnice§ti care i se trezesc, la
acela §i insa$i ravna pentru viafa duhovniceasca se
clatina, daca nu pi ere cu totul. Aceasta stare din urma
este anticamera caderii in pacatele dinainte. care nu
intarzie sa-1 cuprinda pe cel fara de grija. Dar daca acesta
i§i revine in fire, el poate §i de aici sa se intoarca cu
u§urinfa in starea sa duhovniceasca.)
Asa anare raceala intotdeauna. Insa aceasta se
intampla din vina noastra. $i anume prin slabirea atenfiel
si a pazei asupra sinelui.. fie ca urmare a ispitelor dip
partea p ie d in ln i ln m esr. care il inconjoara pe ostenitor,
cand momelile lumii, lucrand cu chipuri amagitoare, il
rapesc pe om din sine insu§i; fie prin cursele diavolului.
care unelte§te cu viclenie sa -1 ademeneasca pe om din
sine in afara §i reu§e§te aceasta uneori adaugand la
cursul natural al imaginafiilor §i pe cele ale sale, mai
atragatoare, iar alteori acfionand intr-un anume fel §i
asupra trupului. Dar .oricare a.r fi nricina. racire^^incepe
cu iesirea atentiei dinauntru si se fixeaza in inaintarea sa •
prin alipirea inimii de ceva. la inceput de un lucru desert,
iar apoi de o p a tim a san nn pacat. Insa totdeauna vina
este a omului. Caci nici lumea. nici diavolul nu incalca.
libertatea omului, ci numai il ispitesc.
Se poate intampla c a m cireiisa provina sij^e^ah^jj;,.
Caldura duhovniceasca este rodul prezentei harului in
inima. Cand harul este prezent, inima este incalzita; iar
cand pleaca este rece.(Harul pleaca si atunci cand omul
iese in afara din sine spre lucruri necuvenite. Atunci
plecarea aceasta este §i se cheama ..pedepsitoare”. Dar
altadata harul pleaca singur pentru a ajuta la sporirea
duhovniceasca a robilor lui Dumnezeu. Iar atunci
plecarea aceasta este §i se nume§te „educativa”. Dar §i in
239
 cazul acesta urmarea este aceea§i - raceala, sim|amantul
pustiului in inima, deoarece oaspetele a plecat.
Deosebirea dintre aceste raceli este ca raceala vinovata
slabeste insasi ravna pentru viata duhovniceasca. pe cand
raceala nrovenita din retragerea educativa^ J a a n iliii o
aprinde mai tare, ceea ce constituie §i unul dintre
scopujile retragerii harului^
(Harul lui D u m n e /^ f t jetrare de la sine, in scon
educativ. din urmatoarele pentru a aprinde ravna,
care uneori slabeste cand ramane vreme indelungata in
repaus; pentru ca omul sa se cerceteze mai cu luare
aminte §i sa indeparteze interesele §i ocupapile care nu
fac parte din via^a placuta lui Dumnezeu §i care nu
conduc la El; pentru a con§tientiza cu mai multa putere
• §i a simp ca tot binele pe care il avem este rodul harului
lui Dumnezeu; pentru ca pe viitor sa prepiim mai bine
darurile lui Dumnezeu, ingrijindu-ne sa le pazim mai cu
ravna §i smerindu-ne mai adanc; pentru a ne lasa cat mai
sincer in mana proniei lui Dumnezeu cu o desavarpta
lepadare §i defaimare de sine; pentru a nu ne lipi de
man'gaierile duhovnice§ti §i a nu ne imparp astfel inima
in doua, de vreme ce Dumnezeu vrea ca ea sa Ii apaifina
in intregime numai Lui; pentru ca §i atunci cand harul
lucreaza in noi, sa nu slabim nevoinfa, ci sa lucram
neadormip pe calea lui Dumnezeu, incordandu-ne toate
puterile noastre care ne-au fost date de Dumnezeu
tocmai pentru acest scop.)
Astfel, chiar daca raceala provine dintr-o parasire
educativa a harului lui Dumnezeu, pricina pentru aceasta
e§ti tu insup, caci harul lui Dumnezeu, chiar daca se
indeparteaza, insa te parase§te stand cu ochii pe tine. De
aceea, ^;and simp in tine raceala fa{a de lucruri §i
ocupapi duhovnice§ti §i pentru tot ce este dumnezeiesc,
j p tr a in a im t m l tan si cerceteaza nentru care pricina s-a

240
petrecut aceasta §i, daca vina se afla in tine insufi,
grabe§te-te sa o indepartezi §i sa o stergi. ingriiindu-te nu
p e n tru in to a rc e re a mangaierilor d u h o v n ic e s tL - C i mai
degrabA nentru nimicirea^in tine a _ io t_ c f i- ie a r a ta
n e p p triv it p .n e p ia p .u t. lui n u m n p ^ n Daca nu vezi nimic
de acest fel, supune-te voii lui Dumnezeu, zicand in sine:
„a§a a hotarat Dumnezeu; fie voia Ta, Doamne, asupra
mea, neputinciosul §i nevrednicul”. Apoi rabda §i
a§teapta, neingaduindu-fi deloc sa te abafi de la randuiala
obi§nuita a viejii tale duhovnicesti §i a faptelor §i
nevoinfelor tale; biruieste atacul lipsei de ravna pentru
acestea prin sfortarea de a le face, neluand aminte la
gandurile care te abat de la aceasta osteneala §i ifi
sugereaza ca aceasta ocupafie ar fi fara de folos; bea din
toata inima acest pahar amar. spunand Domnului: „Vezi
smerenia mea §i osteneala §i nu departa mila Ta de la
mine” - siinsuff efeste-te cu_credinfa_ca acest pahar ti l-a~
adus dragostea lui Dumnezeu. dorindu-fi o mai mare
desavarsire duhovniceasca^
Nu numai pe Tabor sa-I urmezi Domnului cu
bucurie, ci si pe Golgota, adica nu numai atunci cand
simti inauntrul tau dumnezeiasca lumina sLm angaierik

intunecarile. scarbele, greutatile si amaraciunile. care se

intampla sa le guste sufletul prin ispitele de la draci,
dinauntru §i din afara. \Chiar daca aceasta raceala va fi
insofita de asemenea intunecari §i tulburari, incat nu vei
mai §ti ce sa faci §i incotro sa te intorci, cu toate acestea
sa nu te temi. Stai neclintit in randuiala ta. rabda cu ’
supunere rastignit pe aceasta Cruce. departand de la tine
orice mangaiere pamqntea^ra c.p. p-p pot oferi lumea sau
trupul. indemnate fiind de vrajmas. Straduieste-te. de
asemenea, sa ascunzi aceasta neputinfa a ta de orice
persoana §i sa nu vorbe§ti nimanui despre ea, in afara
241
parintelui tau duhovnicesc, nejeluindu-te insa de greuta-
tea venita asupra ta, ci cautand mai degraba inva(atura
cum sa o evip pe viitor, iar acum sa o induri cu buna
voire, pana cand ii va fi bineplacut lui Dumnezeu sa te
pna in ea)
insa rugaciunile, imparta§irea §i celelalte nevoinje
duhovnicesti ale tale sa continui sa le savar§e§ti ca de
obicei, facandu-le nu pentru a dobandi desfatari duhov­
nicesti, nu pentru ca sa fii coborat de pe Crucea prezenta,
ci pentru ca sa-p fie daruita puterea de a ramane pe ea cu
draga inima, spre slava Celui ce S-a rastignit pentru noi,
Hristos Domnul, si de a trai si lucra intotdeauna precum
ii este bineplacut Lui. Daca uneori nu pop sa tp rrtgi
aceste situatii si sa ai ganduri bune ca de obicei, din
pricina marii intunecari si tulburari a m inpi. fa toate
acestea cum pop, numai sa nu fie cu lene si crutare de
sine. Iar ceea ce nu poti face desavarsit, va fi primit ca
desavarsit pentru dnrinpi. rikitarea si--05*61163^ ta- Ramai
in aceasta dorinja, cautare si osteneala si vei vedea
roadele minunate ale acesteia - insufleprea si puterea
care vor umple sufletul tau.
ip propun un exemplu de cum se cuvine a-L chema
pe Dumnezeu in timpul unei asemenea intunecari a
minpi tale. Zi: Pentru ce e§ti mahnit, sufletul meu, fl
pentru ce ma tulburi? Nadajduie§te spre Dumnezeu, ca
ma voi marturisi Lui, mdntuirea fefei mele §i Dumnezeul
meu (Ps. 42. 6-7): Pentru ce, Doamne, Te-ai retras
departe de la mine si ma treci cu vederea pe mine, cel
aflat intru necazuri? (Ps. 9, 21-22); Nu ma lasa,
Doamne, Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine (Ps.
37. 21V _Adu-p aminte de rugaciunea insuflata de
Dumnezeu cu care s-a rugat Sarra, femeia cea iubita a lui
Tobie, in vremea necazurilor sale si foloseste-o, zicand
cu viu glas: „Cu adevarat she fiecare din cei care
242
lucreaza pentru Tine, Doamne, ca viafa aceasta, daca va
fi spre incercare, se va incununa, iar daca va fi intru
scarba, va primi izbavire §i, dupa mila Ta, nu va ajunge
pana la stricaciune. Tu nu te bucuri de pieirea noastra, ci
dupa furtuna §i valuri dai lini§te, iar dupa plans §i lacrimi
rever§i bucurie. Fie numele Tau binecuvantat in veci,
Dumnezeul lui Israel”.
Adu-p aminte §i de Hristos Domnul, Care in gradina
Ghetsimani §i pe Cruce, din pricina patimirilor nemasu-
rate, Se simfea parasit de Tatal Sau Ceresc §i, simpndu-te
in starea ta de fafa ca §i cum ai fi pe cruce, striga din
inima cuvintele Sale: Faca-se, Doamne, voia Ta! Nu
precum voiesc Eu, ci precum Tu (cf. Mat. 26, 39).
Facand a§a, rabdarea §i rugaciunea ta se vor in&Tfa
inaintea fefei lui Dumnezeu precum flacara jertfei inimii
tale. §i vei simp ca te va umple o hotarare vie a voinfei
§i o dragoste puternica de a urma lui Hristos cu crucea pe
umeri pe orice carare pe care El te va chema la Sine^Iata
adevarata viata dnm Dumnezeu! Sa il dore^ti §i sa II
caup pe Dumnezeu de dragul lui Dumnezeu §i sa-L ai §i #
sa te imparta§e§ti cu El, §i sa te imparta§e§ti de El in a§a
fel §i intr-o asemenea masura, precum El dore§teyDaca
oamenii ar pa§i pe calea viepi placute lui Dumnezeu cu o
astfel de dispozipe §i dupa taria ei ar masura reu§itele lor
pe acest drum, iar nu dupa revarsarile de desfatari §i
mangaieri duhovnice§ti, atunci nu ar fi amagip atat de
u§or nici de ei in§i§i, nici de uneltirile vrajma§ului §i nu
s-ar chinui fara de folos, nici n-ar carti cand ar intampina
vremuri de uscaciune §i raceala, ci dimpotriva, le-ar
primi cu recuno§tinfa §i le-ar indura cu incredinfarea ca,
de vreme ce a§a voie§te Dumnezeu, atunci aceasta s-a
intamplat spre binele lor, §i, neluandu-le in seama, cu
mai multa ravna §i lepadare de sine s-ar sili sa mearga

243
mai departe pe drumul viepi placute lui Dumnezeu,
implinind toate randuielile ei.
Se intampla uneori ca atunci cand sufletul se
chinuie§te in astfel de raceala, de lipsa de pofta fafa de
tot ce este duhovnicesc, vrajma§ul ataca mai putemic,
insufland ganduri urate, imbolduri ru§inoase §i visuri
amagitoare. Scopul sau este ca omul, aruncat in
deznadejde de sentimentul parasirii de catre Dumnezeu,
sa abandoneze lupta §i sa se abata spre vreo patima,
pentru ca dupa aceea lui sa-i fie u§or sa-1 atraga iara§i in
vartejul viepi pacatoase. Deci, cunoscand aceasta.(stai
neclintit. Lasa sa mugeasca valurile pacatului in jurul
inimii, dar atata vreme cat in tine este vointa de a nu
pacatui §i dorinta de a fi credincios lui Dumnezeu,
corabioara ta este in siguranfa. Haml lui D u m nezeu a
luat de la tine maneaierile sale, dar el este in apropiere^
priveste la tine §i nu te va lasa fara ajutor, atata timp cat
voia ta libera este de partea binelui. Deci stai cu tarie,
insuflepndu-te cu incredintarea ca furtuna aceasta va
trece degraba. ia r--Jmp£euna.^cu,.ea ^se .,va. -sfarsi-^si
uscaciunea ta. Crede ca ea a fost ingaduita pentm binele
tau, caci daca vei rabda aceste vremuri de ispitire, vei
ie§i din ele cu o mai buna cunostinfa a nepntinjelor tale,
cu o mai mare smerenie §i o mai mare credinpi in
ajutoml lui Dumnezeu care este totdeauna la indemana^
Dar despre asemenea atacuri furtunoase ale vrajma§ului
am mai avut ocazia sa-p vorbesc. Vezi ce p-am spus
acolo.

CAPITOLUL 8
Despre pazirea p cercetarea con$tiin{ei
In tot chipul paze§te, frate, congtiinta ta curata atat
in ganduri. cat §i in cuvinte §i in fapte, ca ea sa fie

244
intotdeauna fara prihana §i niciodata sa nu te invino-
vafeasca §i sa nu te mustre pentru nimic. Daca vei face
a§a, ea va dobandi putere in tine atat in lucrarile dinaun­
tru, cat §i in cele dinafara §i, facandu-se stapana peste
toate, ifi va carmui bine toata viafa. Con§tiin^a curata ip
va face §i viata fara prihana, caci ea va fi atunci recep-
tiva §i puternica spre savar§irea binelui §i potrivnica
raului. Ea este legea inscrisa de Dumnezeu in inimile
oamenilor spre luminarea cailor lor §i calauzirea catre
toate cele cuvenite, precum invafa Sfantul Apostol Pavel,
numind-o: fapta legii scrisa intru inimi (Rom. 2. 15V
Intemeindu-se pe aceasta, Cuviosul Nil a dat urmatorul
sfat: ( j n toate lucrarile tale folose§te-te de calauzirea
con§tiinfei precum de o faclie”j)
E§ti dator a pazi neprihanita constiin^a ta in patru
privinfe: fafa de Dumnezeu, fafa de tine, fata de cei de
aproape si fata de toate lucrurile pe care le ai in
stapanire.
Toate acestea ifi sunt cunoscute, totu§i ifi voi
aminti cele mai importante. Eata de Dumnezeu - staruie
in aducerea aminte de Dumnezeu §i jamb la in prezenfa
lui—Dumnezeu; fii con§tient ca e§ti purtat §i pazit de
puterea lui Dumnezeu, §i calauzit spre acel fel pentru
care El te-a chemat la existenfa; dedica-te pe tine p tot
ce este al t&u slujirii lui Dumnezeu si slavei numplui
Sau: traie§te in El, nadajduie§te in El §i incredinfeaza-T
Lui soarta Ta. atat cea vremelnica, cat §i cea ve§nica.
Fata de tine insuti - fii drept fata de tine si fiecarei
------------------- 1
.Mi' — ' — ................ ......................... - i - ............. ...........

parfi a fiintei tale da-i ceea ce i se cuvine: duhului tau.

care II cauta pe Dumnezeul cel ceresc §i ve§nic, da-i sa
stapaneasca asupra sufletului gi trupului, care sunt
insarcinate sa randuiasca viafa vremelnica: sufletului, da-i
sa se supuna indemnurilor duhului: sa indoaie grumaiii
mintii spre adevarul revelat de Dumnezeu si prin aceasta.
245
sa Inm ineze intreaga sfp ra a p n n n ag tp rii sglp; sa. p n a
vointa supusa poruncilor lui Dumnezeu. neingaduindu-i
sa se abata spre poftele ei, impotriva acestor porunci: sa
inve^e inim a sa prin da—gust—mimai— de— In r m r ilp
dumnezeiesti §i de cele ce poarta pecetea dumnezeiasca
- §i in acest duh sa-§i conduca indeletnicirile de toate
zilele §i ob§te§ti; trupului sa-i dai rele neeesare si
pastrand in aceasta privinfa o masura aspra. sa-p pui lege,
ca niciodata si intru nimic sa nu faci grpa de trup spre
pofte (Rom. 13, 14). Pazind acestea, vei fi un bun
ocarmuitor §i un adevarat binefacator al tau.
gjg - cinste?te-i pe toti ca pe niste
chipuri ale lui D um nqzen, dore<?te tuturor hm elelp fa-le
bine „_^dupl_ putere.L smereste-te inaintea tuturor §i
mul(ume§te-i pe top intre limitele binelui; bucura-te cu
cei ce se bucura-sjJhtdsteaza-te.cu.-cei ceseintrisleaza:
nu osandi si nu injosi pe nimeni. nici macar in gand sau
in sim(amant; nu ascunde adevarul. daca il stii. de la cei
care, ..canta sfat §i lamurire de la tine, insa nu te fa
invatatorul nimanui cu de la tine putere; mai mult decat
orice p^aze§l£_,p^ea..§Lintdeger£a„£!tL.lQp, fiind gata la
orice jertfa din partea ta pentru aceasta §i fere§te-te in tot
chipul sa sminte§ti pe cineva.
Fafd de lucruri - cinste§te-le pe toate ca zidiri ale
lui D u m nezeu. pe care D um nezeu ti le-a dat in stapanire:
paze§te-le §i foloseste-le spre slava lui Dumnezeu: fii
bucuros cu oricate ai avea §i mulpime§te lui Dumnezeu
pentru ele; nu te impatimi de nici unul si priveste la toate
ea la n fo p mij1naca_ip_ nnpltp rlmafarq Ca S& te foloseftj
de ele in mod liber, iar nu ca sa-p fie legaturi §i piedici
in bunele tale indeletniciri; nu-p ingadui sa faci din ele
un reazem pe care sa te sprijini ca pe ni§te proptele
§ubrede; nu te lauda cu ale tale, nu le invidia pe ale

246
altora; nu fLsfrangatOLsm i f i risipitor cu lucrurLcare au
sunt hune.
Toate acestea se cuvine sa le implineasca fiecare
iritr-un fel sau altul aproape la fiecare pas. Daca vei
viefui bine, vei avea §i con§tiin(a buna, imitand pe
Sfantul Apostol Pavel, care zicea: Nadajduim ca bund
(con)§tiinta avem, intru toate bine vrand a viefui (Evr.
13, 18).
Cei care vor sa viefuiasca bine, ravnitorii pentru
mantuire, lucreaza astfel, staruindu-se in tot chipul ca sa
nu gre§easca in nimic dintr-acestea §i sa nu-§i pateze
con§tiin{a cu nimic. Cu toate acestea. uneori ganduri <jd
simtiri, uneori cuvinte, iar alteori ?i fapte gre^ite se
strecoara cateodata neobservate. in alte dati chiar si
observate. si prafuiesc chipul curat al constiintei. a§a
incat la sfar§itul zilei rari sunt cei care nu se aseamana
calatorului care a mers pe un drum prafuit, peste care s-a
depus praf §i in ochi, §i in nas, §i in gura §i in par, §i i-a
acoperit toata fa^a. Din aceasta prieina fiecarui ravnitor
pentru mantuire ii revine sarcina de a-si examina.
constiinta seara si. vazand toate gre§elile savar§ite in
cursul zilei cu gandul, cu cuvantul §i cu lucrul, sa le
curateasca prin pocainta, adica sa faca acela§i lucru pe
care il face §i calatorul prafuit. Calatorul se spala cu apa,
iar ravnitorul pentru mantuire se curafe§te prin pocainfa,
zdrobire a inimii ?i lacrimi.
Examinarea trebuie sa cerceteze tot, bun sau rau,
drept sau nedrept, din toate privinjele aratate mai sus.
Ceea ce vezi ca este drept in felul sau, vezi daca este
drept §i in ceea ce prive§te imboldul §i intenpa cu care a
fost facut, daca este drept in felul in care a fost savar§it §i
daca 1-ai privit drept dupa savar§ire - nu 1-ai facut cumva
de ochii lumii, sau pentru a placea oamenilor, sau pentru
propria placere; 1-ai facut oare la locul potrivit, la timpul
247
potrivit, catre persoana potrivita, iar dupa aceea daca nu
1-ai trambifat inaintea ta §i nu te-ai mandrit, nedand slava
lui Dum nezeu.(0 Jagt^dreagtS este dreapta cu adevarat
cand ea se face prin supunere fa(a de voia lui Dumnezeu
§i spre slava lui Dumnezeu, cu deplina lepadare §i uitare
de sin e./
Daca observi ca ceva este gresit, cerceteaza cum de
s-a intamplat sa faci a§a ceva, de vreme ce dorinta ta
permanenta a fost de a face numai ceea ce este bine, care
au fost pricinile dinauntru §i dinafara care au dus la
aceasta, cum ar fi trebuit sa te comporp in situapa
respectiva pentru a nu pacatui §i de ce nu ai facut a§a.
Apoi / neinvino vaf ind pe nimeni §i nimic altceva decat pe
tine insufi, hotara§te cu infelepciune cum trebuie sa te
comporfi de acum inainte ca sa nu mai pacatuie§ti in
imprejurari ca acestea, §i pune-p ca lege sa impline§ti
cele hotarate fara abatere §i ingaduin^a de sine sau
cautare de a placea oamenilor, folosindu-te astfel §i de
aceste gre§eli pentru a ingra§a pamantul inimii tale/
fLa sfar§itul cercetarii de sine, da multumita lui
Dumnezeu pentru tot ce a fost bine, neatribuindu-p nici
un merit in aceasta, caci cu adevarat El este Cel ce
lucreaza in voi §i ca sa voifi §i ca sa lucrafi (Fii. 2, 13),
§i fara El noi nu putem sa facem nimic bun (In. 15, 5).
insa, mulpimind lui Dumnezeu, urmeaza Sfantului
Apostol Pavel §i, luand pilda de la el, uita aceasta, pentru
a tinde catre cele dinainte (Fii. 3, 13) cu mai multa
osardie. Iar pentru toate cele gresite pocaieste-te si
intristeaza-te inainteaJDomnului^ dand ^vinape tine ca la
masa ta niciodata nu ii aduci in dar pami desavar§it
curate, ci totdeauna amestecate cu pleava §i gunoaie, §i
ia hotararea neabatuta ca in ziua urmatoare sa veghezi
asupra ta cu asprime, ca sa nu se strecoare nimic

248
necuvenit nu numai in fapte §i in cuvinte, ci nici in
ganduri §i simpri.)
Cei care iau aminte la sine savargesc toate acestea.
adica si cercetarea de sine $i acpnnile pe care tocmai t i
le-am aratat. in cursul intamplarilor zilei. a§a incat
examinarea de seara .a congtiin^ei rcprezinta pentru .ei
doar repetarea celei de peste zi. corectarea ?i completa-
rea ei ._Si nu se poate sa nu recuno§ti ca aceasta cale este
mai buna §i mai fireasca./De con§tiinpi nu pop ascunde
ca ai acceptat raul, §i indata ce ea baga de seama aceasta,
incepe sa se tulbure. §i oare nu este mai firesc ca indata
sa o lini§te§ti prin invinovapre de sine, cain|a §i hotarare
de a te indrepta de acum inainte, decat de a amana
aceasta pana seara?)
A§ vrea sa mai adaug una sau doua sugestii asupra
acestui subiect.
Examineaza-p faptele cu cat mai multa asprime §i
cerceteaza-le sub toate aspectele savar§irii lor §i apoi
roste§te asupra ta o judecata fara de crufare. Cu cat mai
adanc vei patrunde in tot ceea ce se intampla in tine §i de
la tine, inlaturand ce este gre§it, iar cele bune intarindu-le,
cu atat mai repede se va cura|a con§tiinfa ta, a§a precum
o fantana, care cu cat este sapata mai adanc, cu atat apa
din ea este mai curata.
Cunoscand ce este drept §i ce este nedrept, de
acum inainte con§tiin{a nu va mai inceta sa pretinda
fapte bune §i sa condamne §i sa mustre ingaduirea celor
rele. Dar pana ce ea va ajunge la deplina cuno^tinfa
despre una sau alta sau pana cand va dobandi simtirile
invatate spre aleserea binelui si a raului (Evr. 5, 14) §i
va avea in sine ochi pentru a vedea, ea va fi intr-o
oarecare masura dependents in aceasta nrivinta de alte
puteri sufletesti si indeosebi de ratiune. J n s a ra^iunea.
pana cand inima nu se curateste de patimi. adesea este
249
corupta de acestea din urma $i aduce m ulte jnstificari.
care, intunecand ochiul constiinfei. o due in ratacire.
incat uneori ea ia negnil drept alb D e acp.ea. rat esti inca

tale inaintea oglinzii Cuvantului lui Dumnezeu ?i lasa-te

calauzit de acesta pentru a determina calitatea sp valnarea
lo r^ L pe langa aceasta. nu te rusina^ .n u J te J f in a 'L a
merge mai des pe la parintele tau duhovnicesc.
Incepe §i sfar§e§te examinarea faptelor tale cu o
rugaciune osardnica pentru ca Domnul sa-p dea ochi sa
vezi adancimile inimii tale, caci adanca este inima
omului mai mult decat toate, §i cine o va cunoa§te (Ier.
17, 9)? - Nimeni, decat Dumnezeu, Care mai mare este
decat inima noastra §i §tie toate (T In. 3r 201. singur §tie
inima tuturor fiilor omene§ti (Cf. Ill Imp. 8, 39). Caci
exista simfaminte rele adanc ascunse in inima, care
uneori se furi§eaza in fapte, iar alteori, chiar §i fara a fi
observate, le murdaresc cu duhoarea pacatului. Deci
roaga-te impreuna cu Prorocul David: Dp ppIp axnunsp.
ale mele curafe^te-ma IPs. 18. UP.

CAPITOLUL 9
Despre pregatirea de lupta cu vrajm api in ceasul morfii
De§i toata viafa noastra pe pamant este o lupta
neincetata §i trebuie sa luptam pana la sfar§it, insa cea
mai importanta §i mai decisiva lupta ne a§teapta in
ceasul morfii. §i cel care cade in acel moment, acela nu
se mai ridica. Dar sa nu te minunezi de aceasta, ca daca
vrajma§ul a indraznit a merge la Domnul nostru Cel fara
de pacat la sfar§itul viefii Lui, precum a zis Insu§i
Domnul: vine stapanitorul lumii acesteia §i intru Mine
nu are nimic (In. 14, 30), ce 1-ar putea refine sa ne atace
pe noi, pacato§ii, la sfar§itul viefii noastre? §i Sfantul

250
Vasile cel Mare spune in talcuirea Psalmului al §aptelea
la cuvintele: ca nu candva sa rapeasca ca un leu sufletul
meu, nefiind cel ce izbavefle, nici cel ce mantuie§te (Ps.
7, 2), ca cei mai neobosifi luptatori, care au luptat toata
viafa neincetat cu demonii, s-au izbavit de cursele lor §i
au rezistat navalirilor lor, la sfar§itul viepi au fost supu§i
cercetarii de catre prinful veacului acestuia, pentru a
vedea daca nu se afla in ei ceva ce fine de pacat. Iar
aceia la care se gasesc rani sau pete §i urme ale pacatului
sunt refinufi in stapanirea sa, in vreme ce aceia la care nu
se gase§te nimic de felul acesta sunt slobozifi §i se
odihnesc in Hristos.
Daca a§a stau lucrurile, atunci nu se poate sa nu
avem in vedere aceasta §i sa nu ne pregatim dinainte sa
intampinam acel ceas, pentru a-1 trece cu bine. Toata
viafa ar trebui sa slujeasca ca pregatire pentru aceasta.
Te vei anita bine pregatit in acel ceas, daca pe parcursul
intregii vremi a viefii daruite fie te vei lupta cu curaj cu
vrajma§ii mantuirii tale. Dobandind in vremea viefii
buna indemanare de a birui pe vraimasi. si in ceasul
morfii vei castiea cu u$urinfa cununa biruinfei.
Deci sa cugefi adesea cu luare-aminte la moarte,
gandindu-te la toate cate se vor intampla atunci. Daca
vei face a§a, atunci acel ceas nu te va surprinde
nepregatit, nu te va inspaimanta sau te va inspaimanta
mai pufin, iar sufletul tau, nefiind slabit de frica, se va
arata mai intarit §i mai putemic pentru a se apuca de
lupta §i a birui vrajma§ul. Oamenii din lume fug de
cugetarea §i amintirea morfii, pentru a nu-§i curma
bucuriile §i placerile simfurilor, care nu se impaca cu
aducerea aminte de moarte. Din prieina aceasta create in
ei din ce in ce mai mult §i se intare§te alipirea de
bunatafile lumii, neintalnind nimic care sa i se opuna.
Dar cand vine vremea desparfirii de viafa §i de toate
251
lucrurile p bucuriile iubite, ei se tulbura, se chinuiesc p
se inspaimanta peste masura.
Pentru ca o astfel de cugetare la moarte sa aduca
intreg rodul sau, trebuie sa te pui in minte in starea unui
om care moare p se afla in stramtorarile p chinurile
dinaintea moifii, sa-p inchipui cu insuflepre ispitele
vrajma§ului care te pot asalta atunci, repetand in acelap
timp p gandurile p simprile care ar avea putere sa le
respinga. in continuare ip voi prezenta care anume sunt
atacurile posibile ale vrajma§ului in acel moment p
metodele de respingere a lor, pentru ca tu, inca in via^a
fiind, sa te obi§nuiepi sa le exersezi in gand, iar cand va
veni ceasul morpi sa le pui in practica. Trebuie ca cel
care va intalni acel razboi p acea lupta care sunt de
neocolit p care vor avea loc doar o singura data, sa
cunoasca p sa se deprinda bine cum sa o intampine p sa
o duca, ca sa nu faca gre§eli p sa sufere pierderi care nu
mai pot fi reparate.

CAPITOLUL 10
Despre cele patru ispite aduse de vrajma§i in ceasul
morfii. Prima ispitire - impotriva credinfei - p despre
mijloacele pentru biruirea ei
unt principalele p cele mai primejdioase
ispite la care ne supun de obicei vrajmapi nopri,
demonii, in ceasul mortii: 1) clatinarea credin^ei, 2) dez-
nadejdea, 3) slava de§arta p 4) feluritele infap§ari pe
care le iau demonii p pe care le arata celor ce sunt pe
moarte.)
in ceea ce privepe prima ispitire, atunci cand
vrajmapil cel in§elator incepe sa semene in tine ganduri
de necredinta sau, aratandu-se aievea, ip vorbepe
impotriva credin^ei, tu, neintrand in disputa cu el.

252
intareste-te in credinta pe care el o ataca si soune-i cu
sfanta manie: „Piei din ochii mei, satano, tata al
minciunii. F,u nu vreau nici macar sa te ascult; din tot
sufletul am crezut intotdeauna §i cred in tot ceea ce crede
maica mea, Sfanta Biserica. §i aceasta imi este de
ajuns”. N n -in g a d n i d el or. gandurile de necredinfa §i stai
neclintit. dupa cuvantul Scripturii: De se va sui peste tine
duhul celui putem ic (adica al vrajma§ului), sa nu ifi la§i
A

locul tau (Eccl. 10, 4). Infelege bine ca aici este doar
uneltirea diavolului, care incearca sa te tulbure in ultimul
tau ceas. Daca nu poti sa stai neclintit cu mintea, stai
barbateste cu vointa ?i cu simtirea. neingaduindu-le sa se
incline inspre ceea ce li se sugereaza. chiar daca aceL
lucru ar fL.inta.rit cu cuvinte din Scriptura aduse de
vrajma§ul pierzator de suflete. Caci orice citate fi-ar
aduce el aminte din Scripturi, toate acelea ar fi indreptate
spre pierzarea ta, prin stramba talcuire §i rastalmacirea
adevaratelor cuvinte ale lui Dumnezeu.
Daca §arpele in§elator te va intreba: „Ce invafa
Biserica?”, nu-i raspunde §i nu da atenfie cuvintelor lui,
nesocotindu-1. Apoi, §tiind ca el este numai minciuna §i
viclenie §i ca a inceput sa vorbeasca cu tine ca sa te
prinda in cuvinte, adanceste-te in contemplarea credintei
din inima ta. Totu?i. daca te simfi tare in credinfa §i
putemic in gand, §i daca vrei sa -1 m§inezi pe vrajma§,
raspunde-i ca Sfanta Biserica crede in adevar. Daca el
iara§i va intreba: „Dar care este acest adevar?”, zi-i lui:
„Cel in care crede ea §i anume ca Hristos Domnul prin
cruce te-a lovit §i a sfaramat puterea ta”. Iar apoi
alipe§te-te cu ochiul minfii tale de vederea Domnului
Care a fost rastignit pentru noi §i roaga-te: „Dumnezeul
meu, Facatorule §i Izbavitorule! Grabe§te spre ajutoml
meu §i nu ingadui sa fiu clatinat nici cat de pufin in
adevaml sfintei Tale credinfe, ci binevoie§te ca, precum
253
intru adevarul acesta m-am renascut prin darul Tau, tot
a§a, ramanand in el, sa sfar§esc §i viaja mea trecatoare
spre slava numelui Tau!”.

CAPITOLUL 11
A doua ispita in ceasul morfii - deznadejdea
A doua ispita din ceasul morjii, prin care vrajma§ul
incearca sa ne doboare la sfar§it, este frica pe care o
pnne in nni prin adncerea aminte de multimea nacatelor
noastre. Frica aceasta nu poate fi ocolita. dar ea se
domole?te prin credinta in rascumpararea pScatelor
noastre prin moartea ne cruce a Mantuitorului Hristos,
Dar vrajma§ul, intunecand aceasta credinta. atat de mult
exagereaza frica pentru pacate. incat inabuga orice
nadeide de mantuireL gi ne doboara cu deznadeidea. si.
disnerarea. De aceea, fratele meu, pregate§te-te dinainte
de respingerea acestui atac §i inca de pe acum,
apropiindu-te de porjile morfii, gande§te-te sa {ii cu
putere semnul nostru biruitor - Crucea lui Hristos, adica
sa ai ridicata in inima credinta neclintita in puterea
rascumparatoare a morfii pe Cruce a Domnului. Iar
atunci gand vei trece cu adevarat porple morfii <jii vei
gjm{i atacnrile deznadejdii. inainte de toate grabe§te-te sa
congtientizezi ca acestea sunt lucrari ale vraimasului. iar
nu roade firesti ale amintirii nronriilor pacate. De obicei.
o astfel de aducere aminte aduce smerenie. frangere si
durere a inimii pentru ca am suparat pe Dumnezeul cel
drept si atotm ilostiv. De aceea, degi nagte frica, dar
aceasta frica nu stinge nadejdea in mila lui Dumnezeu,
ci, fiind amestecata cu ea, lasa loc unei nadejdi pline de
indrazneala in mantuire, respingand orice sim^amant de
lepadare. §tiind aceasta, vei putea sa recuno§ti ca e§ti
supus amagirii diavole§ti atunci cand amintirea pacatelor

254
te va chinui §i te va impinge spre deznadejde, inabu§ind
orice nadejde de mantuire §i doborandu-te cu frica de a fi
lepadat. Deci, cunoscand aceasta, ifi va fi u§or sa nadaj-
duie§ti mai presus de nadejde, ceea ce va alunga toata
disperarea.
Nadeidea mai presus de nadejde te va adanci in •
contemplarea milei lui Dumnezeu. pe care simtind-o. iti
vei arunca multimea pacatelor tale in adancimea ei fara
de sfarpit. cu convingerea puternica ca Dumnezeu
voieste si cauta mantuirea noastra, iar nu pieirea.
Aceasta convingere este intarita intotdeauna, iar mai ales
atunci, numai de puterea fara de margini a mortii pe
cruce a Domnului §i Mantuitorului nostru. De aceea, de
vreme ce intotdeauna trebuie sa ne adapostim la umbra
Crucii, cu atat mai mult atunci. §i iata ce rugaciune fi se
cuvine sa roste§ti catre Domnul Dumnezeul tau, intrand
pe porple morpi: „Doamne! Am o muliime de pricini sa
ma tern ca ma vei osandi §i ma vei lepada pentru
pacatele mele, dupa dreptatea Ta; dar inca mai mare
indrazneala am sa nadajduiesc ca ma vei milui dupa mila
Ta cea f&ra de margini, in Iisus Hristos, Rascumparatorul
§i Mantuitorul nostru. De aceea rog nemasurata Ta
bunatate sa ma crup pe mine, sarmana ta faptura osandita
pentru pacatele mele, dar spalata de Sangele fara de pref
al Fiului Tau §i Dumnezeului nostru, ca sa Te slavesc in
veci. Cu totul ma incredinfez in mainile Tale; fa cu mine
dupa mila Ta. Tu singur e§ti Stapanul viefii mele”.

CAPITOLUL 12
A treia ispita in ceasul morfii —slava de§arta
A treia ispita in ceasul morpi este ispita slavei
de^arte a preplirii de sine. cs\re. il Tnrlpqmna pp am.
se increada doar in el si in faptele sale. De aceea, precum

255
 intotdeauna, cu atat mai mult acum, in ceasul de pe
urma, nu ingadui deloc atenpei tale sa se opreasca asupra
ta §i asupra lucrurilor tale §i sa se complaca in
mulpimirea de sine, chiar daca ai fi sporit in virtup mai
mult decat top sfinpi. Ci in Dumnezeu sa-p fie toata
bucuria si increde-te cu totul doar in mila Lui §i in
patimirile pe care Domnul $i Mantuitorul nostru le-a
indprat ppntm a te mantui. Defaima-te in tot chipul
inaintea ochilor tai pana la ultima ta rasuflare. Iar daca se
intampla sa ip treaca prin minte vreuna din faptele tale
bune, gande§te-te ca Dumnezeu a savar§it aceasta in tine
§i prin tine, iar nu tu, §i ca ea numai de la El izvora§te.
A k am a sub acoperarnantul m ile iJu j Ppmneze.ir

multele si marile lupte duse de tine ?i pentru biruintele

* castig a te,^ aL to Jd fiau na_fnc^mantuitoam, marturisind.
cu sinceritate ca toata ravna ta, toate stradaniile^gi
nevointele ar fi fost desarte si fara de rod, daca Dumnezeu
nu le-ar fi luat sub aripa bunavoiriLSale. daca nu le-ar fi
sprijinit §i nu ar fi lucrat in ele. Pe aceasta, miiostiva
hunavoire a lui -Dumnezeu intemeiaza4M i-acum toata
nade}deaJ£U-
Daca vei urma aceste sfaturi ale mele, sa fii sigur
ca in ceasul morpi vrajma§ii tai nu vor izbandi in
atacurile lor §i p se va deschide cale libera, pe care cu
bucurie vei trece din aceasta vale a plangerii la
Ierusalimul cel Ceresc, patria ta cea dorita.

CAPITOLUL 13
A patra ispita din ceasul morfii - nalucirile
Daca vrajma§ul nostru cel rau, viclean §i indarjit,
care nu inceteaza a ne ispiti, ar dori ca in ceasul morpi sa
te amageasca prin oarecare naluciri, vedenii si prefaced

256
in inger de lumina, tu sa stai neclintit in rnn^tiin^a
saraciei si a nimicniciei tale desavarsite §i sa-i zici lui cu
inima viteaza §i cu indrazneala: „Schimba-te, ticaloase,
intru intunericul tau, caci mie, fiind nevrednic, nu mi se
cuvine sa am vedenii §i descoperiri. Doar de un singur
lucru am trebuin^a - de indurarea nemarginita a
Domnului meu Iisus Hristos, de rugaciunile §i mijlocirile
Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu §i Pururea
Fecioara Maria, §i ale tuturor sfin{ilor”. Chiar daca din
anumite semne aratate Ii se va parea ca vezi vedenii
adevarate, trimise de Dumnezeu, §i in aceasta
imprejurare sa nu te grabe§ti sa crezi in ele, ci mai
degraba t.e ad&ncegti in constiinla nevredniciei si
nimicniciei tale. Nu te temp r-a ti—ypi gnparq pp
Dumnezeu cu aceasta, caci simtamintele noastre smerite
niciodata nu Ii sunt neplacute. Daca astfel de vedenii ili
sunt de trebuinla, Dumnezeu §tie cum sa faca pentru ca
tu sa nu-Ii inchizi ochii fala de ele, iertandu-Ii §ovaiala
de a crede ca sunt de la Dumnezeu. Cel care da dar celor
smerili nu il ia de la ei pentru faptele care le savar§esc
din smerenie.
Acestea sunt armele cele mai folosite de vrajma§
pentru a ne ataca in cel din urma ceas al morjii. Dar el
foloseste pentru aceasta si orice alta patima care 1-a
stapanit in timpul vielii pe murihund .gi se stradnie.^te sa
o alale, pentru ca acela sa paraseasca lumea intr-o stare
patimaga, ceea ce i-ar hotari soarta viitoare, De aceea,
inainte de apropierea ceasului acelei mari lupte. ni se
cuvine, iubijilor, sa ne inarmam impotriva patimilor
noastre celor mai putemice si, pomind barbateste la
razboi asupra lor, sa le biruim gi sa ne curatim de ele.
pentru a ne u$ura victoria in ceasul nostru din urma, care
poate vpni nrir-e rlipa In aceasta privinla Domnul
spune fiecaruia: Lupta impotriva lor pana ce ii vei starpi
(I imp. 15, 18).
257
 CAPITOLUL 14
Despre pacea duhovniceasca a inimii
Inima ta. iubite. a fost zidita de Dumnezeu doar
pentru acest scop: ca ea sa-L iubeasca numai pe El gi sa-I
fie lacas. De aceea El te cheama pe tine ca sa-I dai inima
ta, zicand: Fiule, da-Mi inima ta (cf. Pild. 23, 26). Dar,
pentru ca Dumnezeu este Pace care covar§e§te toata
mintea, este neaparata nevoie ca inima care doreste sa-L
primeasca inauntru sa fie pasnica si libera—de, orice
tulburare. caci numai in pace este locul Lui (Ps. 75, 2),
precum zice David. Deci ingrije§te-te mai mult decat
orice sa statomice§ti §i sa intare§ti a§ezarea pa§nica a
inimii tale, a§a incat toate virtuple tale, toate faptele §i
nevoin(ele, iar mai ales luptele tale curajoase cu
vrajma§ii, sa fie indreptate spre dobandirea acestei paci,
precum a zis marele sihastru Arsenie: LToata grija ta
indreapt-o spre aceea, ca starea ta dinauntru sa fie dupa
Dumnezeu, §i vei birui patimile cele din afara’y
Pacea inimii este tulburata de patimi: nu lasa.
9 patimile sa aiunga la inima. gi ea va_fLM o tdeauna i n
pace. T.uptatorul in razhoiul nevazut sta inarmat la poarta
inim ii ?i respinge pe cei ce incearca sa intre in ea si sa o
tulbure. Si atata timp cat inima este in pare him in^
asupra atacatorilor nu este grea. Pacea inimii este scopul
razboiului duhovnicesc si cel mai puternic miiInc pentru
a castiga biruinta in el. De aceea, cand tulhurarea
patimasa se furiseaza in inima. nu te arunca asupra
patimii pentru a o birui, ci coboara cat mai repede in
inima $i straduie?te-te sa o linistesti. De indata ce inima
se linigtegte lupta se termina,
Via(a omului nu este nimic altceva decat un razboi
neintrerupt si o ispita neincetata, precum a zis Iov: Oare
nu este o ispita viafa omului pe pamant? (Iov 7. I I

258
Ispita provoaca lupta - §i iata razboiul. Din prieina
acestui razboi trebuie sa priveghezi totdeauna §i cu toata
grija sa paze§ti §i sa supraveghezi inima ta, ca ea sa fie in
pace si linistita. Cand se va ridica in sufletul tau vreo
mi§care tulburatoare, scoala-te cu ravna ca sa o inabu§i
§i sa-p impaci inima ta, pentru a nu te abate din calea cea
dreapta din prieina acelei tulburari. Caci inima omului se
aseamana cu greutatea de la ceas §i cu carma corabiei.
Daca u§urezi sau ingreuiezi greutatea de la ceas, indata
se schimba mi§carea tuturor rotpelor ceasului, iar
aratatoarele ceasului inceteaza de a mai fi indicatoare de
A

incredere ale timpului. Intoarce carma la dreapta sau la

stanga §i indata se va schimba cursul corabiei §i ea se va
abate de la direcpa pe care o finea mai inainte. Tot a§a,
atunci cand inima se tulbura, toate cele dinauntru ale
noastre tree la o migcare fara de randuiala §i insa?i
mintea i^i pierde dreapta socoteala. Iata de ce este nevoie B
de gJ f l j gtj ipima cat mai repede. de indata ce ea este
tulburata de ceva dinauntru sau dinafara in timpul

§i sa cuno§ti ca numai atunci vei §ti sa te rogi bine,

cand te vei invafa sa lucrezi cum se cuvine in nevoinfa
de a pazi pacea ta interioara. Catre aceasta sa-p
indreptezi atenpa ta, chibzuind cum sa reu§e§ti sa faci ca
fiecare lucru al tau sa se savargeasca in pacea inimii, cu
jTlacere ^i bucurie. Pe scurt. n e v o in^a neincetata a intregii
tale viefi ar trebui sa fie nastrarea pacii inimii tale.
neingaduindu-i ei sa ajunga in vreo tulburare fara de
randuiala ?i savargind toate lucrurile tale in umbra
acestei p ad , in liniste, precum este scris: Fiule, cu
blandefe (lini§te) savdr§e§te lucrurile tale (Sir. 3, 17), ca
sa te invrednice§ti fericirii fagaduite celor blanzi: Fericifi
cei blanzi, ca aceia vor mo§teni pamdntul (Mat. 5. 5V

259
 CAPITOLUL 15
Despre mijloacele de pastrare a pacii launtrice
Pentru a pastra oacea launtrica:
1) Mai inainte de orice, fjngun.randni a 1a...si m turik
tale dinafara ,si fugi de libcrtate in purtarea ta exterioara,
adica: sa nu prive§ti, sa nu graie§ti, sa nu dai din maini,
sa nu umbli §i nimic altceva sa nu faci vreodata cu
tulburare, ci intotdeauna cu buna randuiala §i in lini§te.
Obi^nnindur-te. sa te por^i cu pace cuviincioasa in
miscarile si lucrurile tale dinafara, cu u?urinta si fara
osteneala vei reusi sa fii in pace si inauntrul tau. in inima
ta*_caci, dupa marturia Sfinfilor Parinti. omul dinauntru

2) Obisnuieste-te sa iubesti pe toti oamenii §i sa

traiesti cu toti in infelegere. precum zice Apostolul
Pavel: De este cu putinja, pe cat sta in puterea voastra,
cu tofi oamenii sa avefi pace (Rom. 12, 18).
3) Tine-ti constiinta nenatata. ca ea sa nu te mustre
si sa nu te tulbure pentru nimic. ci sa fie in pace si fata
de Dumnezeu. si fata de .tine insuti, si fata de c e td e
anroane. si fata de toate lucrurile cele din afara. O astfel
de paza a con§tiin(ei na§te, adance§te §i inmul(e§te pacea
dinauntru, dupa cum adevere§te Sfantul David: Pace este
multa celor ce iubesc legea Ta, p nu este lor sminteala
(Ps. 118, 165).
4) Obisnuieste-te a indura orice neplacerL-aLocad
fara de tulburare. Este adevarat ca inainte de a cagtiga
aceasta pace, va trebui sa natimesti si sa suferi mult in
inima ta, din pricina lipsei tale de deprindere in a te
stapani in astfel de imprejurari. Insa, dupa ce o vei
cagtiga. sufletul tau va afla mare mangaiere in Jn&eai
neplacerile pe care le va intampina. Daca e§ti hotarat, de
la o zi la alta te vei stapani din ce in ce mai bine pe tine

260
insup §i degraba vei ajunge ca sa §tii cum sa-p menpi
pacea duhului in toate furtunile din afara sau dinauntru.
Daca se va intampla uneori sa nu pop sa-p
stapane§ti inima §i, alungand tristejea §i scarba, sa
sala§luie§ti pacea in ea, alearga la rugaciune §i alipe§te-te
de ea, urmand Domnului §i Mantuitorului nostru, Care
S-a rugat de trei ori in gradina Ghetsimani, pentru a-p da
pilda ca la orice suparare si scarba a ta sa ai drept
scapare rugaciunea §i ca, oricat ai fi de necajit gi
impupnat la suflet, nu trebuie sa te departezi de ea, pana
cand nu vei ajunge la o asemenea stare in care voia ta.sa
fkJruieD lin acord cu voia lui Dumnezeu. iar inima la.
linistindu-se prin aceasta, se va umple de indrazneala
barbateasca si cu bucurie va intampina, va primi §i va
indura cele de care mai inainte. se lem ea si de care dorea
sa scape. Caci §i Domnul S-a temut, S-a intristat §i S-a
scarbit, dar dupa rugaciune S-a lini§tit §i a zis cu pace:
Sculafi-va, sa mergem. lata, s-a apropiat cel ce M-a
vandut (Mat. 26, 46).

CAPITOLUL 16
Pacea din inima se statornice§te incetul cu incetul
Sa ai grija intotdeauna ca sa nu ingadui inimii tale
sa ajunga la tulburare §i nelini§te, silindu-te in tot chipul
sa o paze§ti in pace §i lini§tita. Iar Dumnezeu, vazand
cum te ostenegti §i te nevoiesti pentru aceasta, cu darul
Sau va zidi in sufletul tau o cetate a pacii. iar inima ta se
va face atunci o casa a desfatarii, precum in chip alegoric
se injelege urmatorul cuvant din Psaltire: Ierusalimul,
cel ce se zideqte ca o cetate (Ps. 121, 3). Numai aceasta
doreste Dumnezeu de la tine, ca de fiecare data cand p se
va intampla sa te tulburi de ceva, indata sa restatomice§ti
pacea in tine §i astfel sa ramai lini§tit in toate lucrurile §i

261
 ocupajiile tale. Sa §tii insa ca pentru aceasta ai nevoie de
r ■jndfliP ™C1 nrecurn ° cetate nu se zideste intr-o zi, tot
a?a sa nu socote^ti ca intr-o zi poti dobandi pacea
launtrica. Caci nici aceasta nu este altceva decat a zidi o
casa pentru Dumnezeul pacii §i un laca§ Celui Preainalt,
ca sa fie biserica a Lui. Sa mai §tii ca insusi Dumnezeu
este Acela Care zide$te aceasta casa ?i fara de El va fi
zadamica orice osteneala a ta. dupa cum este scris: De
nu ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o
zidesc (Ps. 126, 1). Sa mai §tii ca principala temelie a
acestei p a d a inimii este smerenia si fuga de lucmri.
ocupatii si sarcini qp jn u lt^ g riii si batai de cap. In ceea
ce prive§te prima, cine nu §tie ca smerenia, pacea inimii
si blandetea sunt asa de strans legate intre ele. incat
acolo unde se afla una, acolo este §i cealalta? Acela care
este lini§tit cu inima §i bland, acela e §i smerit, §i invers,
cine este smerit cu inima, acela este bland §i lini§tit. De
aceea §i Domnul le-a pus in unire nedespaifita, atunci
cand a zis: Invdfafi-va de la Mine, ca sunt bland §i
smerit cu inima (Mat. 11, 29). Iar in ceea ce prive§te cea
de-a doua, vedem preinchipuirea ei in Vechiul
Testament, in faptul ca Dumnezeu n-a voit sa-I fie
construita casa de David, care aproape toata viaja lui a
dus razboaie §i a avut tulburari, ci de fiul sau, Solomon,
care, dupa numele sau, a fostjm parat pagnic §i nu a dus
razboaie cu nimeni.

CAPITOLUL 17
Pentru pacea inimii trebuie sa fu g i de onoruri
§i sa iube§ti smerenia $i saracia
Deci, fratele meu, de iubegti pacea inimii.
• nevoieste-te a intra intru dansa prin poarta smereniei.
caci alta intrare intr-insa nu este decat smerenia. Dar, ca

262
sa cagtigi smerenia, ostenegte-te gi silegte-te sa
imbrapgezi cu dragoste toate neplacerile gi scarbele, ca
pe nigte surori iubite ale tale, gi sa fugi de toata slava gi
cinstea, dorind mai degraba a fi defaimat de top gi
negtiut, gi a nu primi ingrijire si mangaiere de la nimeni,
in afara de Dumnezeu. Statomicegte in inima ta, convins
fiind de folosul sau, gandul ca Dumnezeu este singurul
tau bine gi unica ta scapare, iar toate celelalte lucruri nu
sunt altceva decat spini, care, de ii vei baga in inima ta,
te vor vatama de moarte. Iar daca p se va intampla sa
suporp vreo ruginare din partea cuiva, nu te intrista
pentru aceasta, ci sa o induri cu bucurie, avand incredin-
tare ca Dumnezeu este atunci cu tine. Si sa nu voiegti
alta cinste gi sa nu caup nimic altceva. decat a patimi
pentru dragostea lui Dumnezeu gi pentru ceea ce este
spre slavaSjL_.
Silegte-te sa te bucuri cand cineva iti snune cuvinte
de ocara, te invinuie?te sau iti arata dispret, pentru ca sub_.
aceasta ponegrire §\~ necinstire este ascunsa o mare
comoara si, de o vei primi de bunavoie, degraba te vei
afla bogat duhovnicegte, fara a-§i da seama nici cel ce ip
face acest dar, adica acela care te necinste^te. Sa nu caup
niciodata a fi iubit de cineva in viata aceasta, nici cinstit,
ca sa fii mai liber a patimi impreuna cu Ilristos Cel
Rastignit $i sa nu fii impiedicat de cineva sau ceva la
aceasta. Paze$te=le de tine insup ca de cel mai mare
vrajmag al tau si sa nu urmezi voii tale, nid mintii tale.
nici gusturilor si simturilor tale, daca nu voiegti sa te.
prapadesti. De aceea pne intotdeauna armele pregatite
impotriva ta, iar c-and vnin^a p se pleaca spre vreun
lucru, chiar gi sfant, asaza -1 fara de nici o partinire
inaintea Dumnezeului tau, rugandu-L cu preaadanca
smerenie sa fie intru acesta voia Lui, iar nu a ta. Fa
aceasta predandu-te din inima gi cu sinceritate in voia lui
263
Dumnezeu, fara nici un amestec al iubirii de sine,
cunoscand ca de la tine nu ai nimic §i nici nu pofi face
ceva de unui singur pentru mantuirea ta.
Paze?te-te de gandurile care se arata sfinte §i
aprind o ravna fara de socoteala, despre care Domnul
vorbe§te alegoric: Pazifi-va de prorocii cei mincinop,
care vin la voi in haine de oi, iar inauntru sunt lupi
rapitori. Din roadele lor ii vefi cunoa§te pe ei (Mat. 7.
15-16)^ Iar roadele lor sunt chinul $i prabu§irea
sufletului. Sa §tii cl^price lucruri care te indeparteaza de
la smerenie §i de la pacea §i lini§tea dinauntru, oricat de
frumoase ar parea, toate acestea nu sunt decat proroci
minc^jggj, care, fiind imbracafi in haine de oi, adica in
ravna fafamica de a face bine aproapelui fara discema-
mant, sunt cu adevarat lupi rapitori, care-fi rapesc
smerenia. pacea $i linistea atat de necesare pentru oricine
voie§te sa sporeasca temeinic in viafa duhovniceasca. §i
cu cat vreun lucru pare sa fie mai sfant, cu atat mai atent
trebuie sa-1 cercetezi, insa fara pripire §i tulburare. Daca
fi se intampla uneori sa cazi in gre§eala in aceasta
privinfa, sa nu te impufinezi cu sufletul, ci smere§te-te
inaintea lui Dumnezeu §i, con§tientizandu-fi neputinfa ta,
trage invafatura cuvenita pentru viitorJ Caci se poate ca
Dumnezeu sa fi ingaduit aceasta pentru a smeri vreo
urma de mandrie care se afla ascunsa in tine, dar fie ifi ]
este necunoscuta.
Cand simfi ca sufletul tau este impuns de fepii j
spinilor otraviti. adica ai patimilor sau ai Randurilor |
pStima^e. nu te tulbura pentru aceasta. ci sporeffe luarea j
aminte §i straduiegte-te sa nu le ingadui sa aiunga pana la |
inima. Infrunta atacurile si impotriveste-te lor, tinandu-ti 1
inima neatinsa de ele §i curata inaintea lui Dumnezeu. 1
A stfel, pentru curafia ei. i l vei avea pe Dumnezeu totdea- |
una prezent inauntrul tau, in adancul inimii tale. In j
acela§i timp sa stapaneasca inauntrul tau incredinjarea ca
tot ce se intampla in tine §i cu tine, are loc pentru
incercarea §i infelepprea ta, pentru a te invafa sa discemi
bine care lucru este mantuitor pentru tine §i, implinindu-1,
sa te invrednice§ti a dobandi cununa dreptapi, pregatita
pentru tine prin mila lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 18
Sufletul trebuie sa ramana insingurat in sine,
pentru ca Dumnezeu sa-l umbreasca cu pacea Sa
Fiindca Dumnezeul dumnezeilor §i Domnul dom-
nilor de aceea a binevoit sa zideasca sufletul tau, ca sa-I
fie sala§ §i biserica Lui Insu§i, se cuvine sa-p ai sufletul
la mare cinste §i sa nu -1 la§i sa se injoseasca prin
inclinapi catre lucruri care ii sunt inferioare. Toate
dorinfele gi nadejdile tale sa fie totdeauna indreptate spre
nevazutaj^eniLe.alui Dumnezeu in sufletul tau. Insa sa
§tii ca Dumnezeu nu il va cerceta. daca nu il va afla
insingurat in sine insusi. Dumnezeu voieste
H"1u p m i u . s ca el sa fie
insingurat in sine, adica sa fie fara de orice ganduri. pe
caLii, este..xu.jmti33|a; fara de orice dorinte.aLjnai ales
fara de voia sa proprie.Un ceea ce prive§te aceasta din
urma, nu trebuie ca tu insup, cu de la sine putere §i fara
chibzuiala, sa iei asupra ta ni§te nevoin^e aspre §i
privapuni dupa voia ta, nici sa caup ocazii de a patimi
pentru dragostea lui Dumnezeu, urmand numai
sugestiilor voii tale proprii. Pentru acestea trebuie sa ceri
sfatul parintelui tau duhovnicesc, care te calauze§te pe
tine ca un inlocuitor al lui Dumnezeu^ Pe el sa-1 asculp
intru toate, iar Dumnezeu prin mijlocirea sa va indrepta
cu adevarat voia ta catre ceea ce El Insu§i voie§te §i
socote§te a fi de folos pentru tine. Sa nu faci niciodata
nimic numai dupa voia ta, ci Dumnezeu Insu§i sa lucreze

265
in tine doar ceea ce El voie§te de la tine, ft/oia ta sa fie
totdeauna libera de tine insuti, adica tu insuti sa nu
voiegti nimic. iar daca dore§ti, voia ta sa fie in a§a fel
ineat, chiar daca s-ar intampla ceea ce voie§ti sau nu, sau
chiar daca s-ar intampla ceva potrivnic voii tale, tu sa nu
te scarbe§ti deloc, ci sa fii lini§tit cu duhul, ca §i cum nu
ai fi voit nimic nicidecunu)
Aceasta stare este adevarata libertate si insingurarg
am
pm inimii, caci
mmwmtm'—— atunci
-------- -----ea
— nu este incatusata
-------------------- 3—■ nici de minte,**
------------
nici de voie in privinta vreunui lucru. Daca astfel vei
pune inaintea lui Dumnezeu sufletul tau golit, slobod §i
insingurat in sine, vei vedea ce lucrari minunate va
binevoi El sa savar§easca in acesta. Insa ccL jnai
insemnat lucru este ca te va umbri cu dumnezeiasca
pace, care este un dar care se va face in tine vas de
primire al tuturor celorlalte daruri, dupa cum spune
marele Grigorie al Tesalonicului in cuvantul catre
monahia Xenia. O, minunata insingurare, tainica vistierie
a Celui Preainalt, singura in care binevoie§te a asculta
vorbele tale catre El §i sa stea de vorba El Insu§i cu
inima sufletului tau! O. pustie $i singuratate care s-a
facut rai! Fiindca numai intru ea ingaduie Dumnezeu a-L
vedea §i a vorbi cu El. Mergand mai aproape voi vedea
ce este vederea aceasta mare (Ie§. 3, 3), zicea Moise
cand se afla in pustiul Sinaiului cel sarac in ceea ce
prive§te cele ale simfurilor, insa bogat in contemplapi ale
minpi. Daca §i tu voie§ti sa te invrednice§ti de acestea,
pa§e§te desculf in acest loc, caci pamantul acesta este
sfant. Descalfa mai intai picioarele tale, adica dispozitiile
sufletului tau, ca ele sa ramana goale si slobode de orice
lucru pamantesc. Sa nu porfi nici traista, nici toiag in
calea aceasta, precum a poruncit Domnul ucenicilor Sai
(vezi Lc. 10, 4). De acum nu trebuie sa mai dore§ti nimic
de la lumea aceasta §i pe nimeni sa nu mai salup in cale,
266
dupa cum Elisei a poruncit slugii sale, iar Domnul a zis
ucenicilor Sai, indreptand tot gandul tau, toata dispozitia
si toata dragostea numai catre Dumnezeu. iar nu spre
oarecare zidiri. Lasa morfii sa-§i ingroape morfii lor
(Mat. 9. 22). iar tu mergi singur in pamantul celor vii §i
fie ca moartea sa nu aiba parte in tine.

CAPITOLUL 19
Despre infelepciunea cuvenita in privinfa faptelor
iubirii pentru cei de aproape, pentru a ne pastra
pacea sufleteasca
Domnul a zis in Evanghelie ca El a venit sa arunce
focul dragostei pe pamantul inimii noastre §i ca mult
dore§te ca acest foe sa fie aprins cat mai repede (vezi Lc.
12, 49). Dragostea pentru Dumnezeu nu are masura.
dupa cum Dumnezeu, Cel iubit, este nemarginit §i fara
de hotar. Dar dragostea pentru aproapele trebuie sa aiba
masura si hotar. Daca mi n vei pne in hotarele cuvenite,
ga poate sa te indeparteze de la dragostea pentru
Dumnezeu, sa-p aduca mare paguba ?i sa te duca la
pierzare.(Cu adevarat trebuie sa-p iube§ti aproapele, dar
in a§a fel incat sa nu-p pricinuie§ti rau prin aceasta. Fa-p
toate lucrurile in simnlitate, si sfintenie. neavand in
vedere nimic altceva, decat sa fii bineplacut lui
Dumnezeu, iar aceasta te va pazi pe tine de orice pas
grept m privinja faptelor dragostei pentru cei de
aproapey
In aceste fapte cel mai important este sa aiuti la
mantuirea _celor de aproape. P ar aici adesoori se
amesteca ravna nechibzuita. care nu aduce nimic altceva
decat paguba celor He a p r n a p p ci pp i n s n p p ilH a yIp
credinta sincera si viata piacuta lui Dumnezeu si vei fi
buna mireasma a lui Hristos, asemenea apostolilor.

267
atragandu-i pe top spre a-I urma Lui. Dar nu-i plictisi pe
toti de-a valma cu cuvintele tale, caci nrin aceasta nu vei
> . II - I ~ '' ~ — —

reugi decat sa ip pierzi pacea atat cu cei din iur. cat si

singur cu tine insuti. Sa ai ravna aprinsa si dorinta tare ca
toti sa cunoasca adevarul tot atat de desavarsit pe cat il
cuno§ti §i tu, §i sa fie imbatap cu acest vin pe care
Dumnezeu 1-a fagaduit §i pe care El il da acum tuturor
fara de pref (Is. 55, 1); o astfel de sete pentru mantuirea
aproapelui sa ai intotdeauna. Dar se cuvine ca ea sa
izvorasca din dragostea pentru Dumnezeu ?i nu din

dragoste pentru frati in sufletul tau dupa ce vei renunfa la

toate, iar la vremea Sa va veni sa adune roadele de la
tine. Dar tu cu de la tine putere sa nu semeni nimic, ci
sa-i aduci lui Dumnezeu pamantul inimii tale, curapt de
orice spini si maracini. iar Domnul va semana in el
samanta dupa cum va voi. Iar aceasta samanta„¥a_adLiQe
rod la vremea ei.
Aminte§te-ti intotdeauna ca Dumnezeu vrea sa
vada sufletul tau instrainat de toate, pentru a-1 uni cu El.
Lasa-L sa lucreze in tine $i nu-L impiedica cu amestecul
voii tale. Sa nu faci nici un plan pentru tine insuti, in
afara de acela de a fi Jsm ed acu L Ju i. Dumnezeu

Stapanul casei a ie§it acum §i cauta lucratori pentru via

Sa, dupa pilda Evangheliei. Lasa deoparte orice grija $i
orice gand, slobozeste-te de orice purtare de griia pentru
tine si de orice impatimire pentru vreun lucru vremelnic2
iar Dumnezeu te va imbraca in El Insugi $i ifi va da ceea
ce tu nici nu poti gandi vreodata. Pe cat ip stam putinfa.
sa uiti cu totul de tine, iar in sufletul tau sa vieze numai
dragostea pentru Dumnezeu.
Pe langa acestea, se cuvine sa-ti domolesti cu
bagare de seama fierbinfeala ravnei ce o ai pentru
268
ceilalp. pentru ca Dumnezeu sa te pazeasca in pace $i
liniste sufleteasca. Ia aminte sa nu sufere sufletul tau
vreo paguba in avupa sa cea mai insemnata, in pacea
inimii, din pricina grijilor nechibzuite pentru folosul
altora. Izvorul de unde te pop imbogap cu aceasta avupe
este supunerea deplina a sufletului tau fafa de Dumnezeu
impreuna cu renunfarea la toate. Iar aceasta sa o faci fara
sa a§tepp rasplata §i niciodata sa nu te gande§ti ca faci
ceva vrednic de aceasta. Dumnezeu este cel ce lucreaza
in toate. iar de la tineJEln u doreste nimic altceva. decat
sa te smeregti inaintea Sa si sa-I incredintezi sufletul tau
slobod de orice lucru pam antescjji avand in adancul
inimii o singura dorin$; de.
toate si prin toate. yQialuiDuJtinezeu.

CAPITOLUL 20
Lepadand voia sa, sufletul trebuie sa se predea pe sine
lui Dumnezeu
Nadajduie§te, frate, in Dumnezeu, Care ii cheama
pe top, zicand: Venifi catre Mine tofi cei ostenifi $i
impovdrafi $i Eu va voi odihni pe voi (Mat. 11, 28), §i
urmeaza acestei chemari, a§teptand in acela§i timp
venirea Sfantului Duh. Cu ochii inchisi arunca-te in
marea dumnezeie^tii T,ni pronii si bunavoiri, pentru ca
putemicele valuri ale voii lui Dumnezeu sa te poarte ca •
pe un lucru neinsuflept. fara de nici o impotrivire din
partea voii tale, si sa te duca astfel mai repede la limanul
mantuirii p desavarprii creatine. Facand aceasta de mai
multe ori pe zi, sa te sarguie§ti in orice chip, cat mai
mult cu p ulinta^saJ e insingurezi atat inauntru ^ ^ i in.
afara. pentru ca sa te dedici cu toate puterile sufletului 0
tau acelor lucrari care au o putere deosebita sa stameasca
in tine iubirea pentru Dumnezeu, precum: rugaciunea.

269
neincetata chemare a preadulcelui nume a Domnului si
Mantuitorului nostru, lacrimile varsate din dragoste
pentru El. fierbintea p imbucuratoarea evlavie fafa de El
$i alte indeletniciri duhovnicegti. insa aceste lucrari sa se
savar§easca in tine fara de constraneeri p sfortari ale
inimii tale, ca sa nu te istovepi nrin nevoinfe silite fara
de socotealft p sa nu devii aspru a j e p u t in c ios SPie
primirea inrauririi harului. Pentru aceasta inarmeaza-te
cu sfaturile celor iscusip p , indeplinindu-le, cauta sa te
obipiuiesti a ramane intotdeauna in contemplarea sfin-
teniei lui Dumnezeu si a nenumaratelor sale binefaceri.
primind cu smerenie preadulcile picaturi ce se vor pogori
in sufletul tau dintmne.graita Sa bunatate.
T otusl nu-L sppara pe Dnmnpzpii reran d astfel Qe
aratari ale bunavoirii Sale fata de tine, ci stai smerit in
insingurarea ta dinauntru. asteptand sa se implineasca
voiaJLuLDumnezeu cu tine. Iar cand Acela ti le va da,

sunt de dulci si de roditoare, Cheia cu care se deschid

tainicele vistierii ale darurilor duhovnicesti ale
cunostintei si dragostei dumnezeiesti este ^merenia,
lenadarea de sin e si lasarea in mainile lui Dumnezeu in
toata vremea si in tot lucrul. Si tot cu aceasta cheie se
inchide si usa necuno$tin(ei gi a racelii duhovnicesti.
fubepe. cat pop, a sta in tacere cu Maria la
picioarele lui Hristos si ia aminte ce spune ELsufletului
jau, Ai grija ca nu cumva vrajmapi tai, dintre care cel
mai mare e§ti chiar tu insup, sa nu impiedice aceasta
stare sfanta a ta in tacere inaintea Domnului. Iar cand
caufi sa-L afli pe Dumnezeu cu mintea, ca sa te odihnestj
intru Dansul. sa nu-I atribui locuri ?i margini cu
inchipuirea ta cea neputincioasa si ingusta. caci El este
nemarginit si Se afla pretutiiidenea si intru toatc^ sau,
mai degraba. toate lucrurile se afla intr-Insul. Pe El II vei
270
afla inauntrul tau. in sufletul tau. de fiecare data cand il
vei cauta cu adevarat. D um nezm insu§i doie§l£„^a._fi£L£u
n o iJ iiL iM n s a a i^ ^ a ne face vrednici de El. flesi
nu are nici o trebuinta de la.ri.oi
Cand citesti dumnezeiestile Scripturi. sa nu ai in
vedere doar sa citesti fila dupa fila, ci patrunde cu
cugetarea fiecare cuvant §i, atunci cand unele cuvinte te
vor face sa te adance§ti in sine sau vor trezi in tine
migcari de cainta, sau vor umnle inima ta de bucurie
duhovniceasca gi dragoste, ooreste-te la ele. Prin acelea
Dumnezeu se apropie de tine, deci prime§te-L smerit cu
inima deschisa, a§a precum El insusi dore§te sa te
imparta§e§ti de El. Daca din aceasta prieina nu-p vei
duce la sfar§it acea lucrare duhovniceasca (adica cititul),
nu te tulbura pentru aceasta, cSci<J e lu U jjJ ^ jj^ g ^ ^ ^
duhovnicesti este sa te invrednlcesti de Tmparta^irea cu •
Dumnezeu, iar cand aceasta este daruita. nu are rost sa
mai zabovegti la miiloacele care due la ea. Asemenea §i
atunci cand cugep la un anume subiect dumnezeiesc, mai
ales asupra vreunui moment al patimirii Domnului
nostru Hristos care ip aduce umilin(a, opre§te-te §i ramai
cu atenpa mai multa vreme la el, ca sa prelunge§ti
simjamantul acesta sfant.
^LJna din marile piedici in pastrarea parii Hinanntm
este sa te legi pe tine, ca §i cu o lege de neschimbat, cu
hotararea de a citi in fiecare zi atatea catism e din
Psaltire, atatea capitole din Evanghelii sau din Epistolele
apostolilor. Cei care i§i hotarasc lor asemenea pravile se
grabesc de obicei sa citeasca tot, neingrijindu-se daca
inima le este mi§cata de cele citite §i daca in mintea lor
se nasc sau nu ganduri duhovnicesti §i contemplapi. Iar
cand nu reu§esc sa citeasca tot, se tulbura §i se
ingrijoreaza nu pentru ca s-au lipsit de roadele
duhovnice§ti ale celor citite, spre zidirea omului lor
271
 launtric, ci pentru ca nu au citit tot. Asculta ce spune
despre aceasta Cuviosul Isaac: „Daca voie§ti sa te
desfatezi in stihurile slujbei tale §i sa pricepi in^elesul
cuvintelor Duhului rostite de tine, lasa deoparte
cantitatea si masura stihurilor, pentru ca mintea ta sa s_e
adanceasca in cercetarea cuvintelor Duhului. pana cand
• sufletul tau, uimit de taina iconomiei lui Dumnezeu, se
va trezi spre inaltele lor in{elesuri §i prin aceasta se va
mi§ca fie spre slavire, fie spre intristarea cea de folos
pentru suflet. in lucrarea robului nu este pacea mintii, iar
tulburarea are obiceiul sa fure gustul in|elegerii §i al
priceperii §i sa prade gandurile asemenea unei lipitori ce
suge viaja trupurilor odata cu sangele madularelor lor”. )
Daca dore§ti cu adevarat sa parcurgi in chip virtuos
drumul vie|ii acesteia, sa nu ai alt scop decat acela de a
afla pe Dumnezeu. oriunde ar_binevjQiJid^a4 i'Sa-amte.
Iar atunci cand te vei invrednici de aceasta. sa curmi
* orice alta lucrare si sa nu mergi mai departe in ea, sa uiti
> ----1 Il-I—'IT- III) I—mil III, [HIT Tf-HU HIllTl ■ I I^ l >ll 111 ------1 MWl_|l....... !■» I. » mil II I I I ■I * II ■--------

toate celelalte si sa te odihnesti numai in Dumnezeul tau.

Iar cand L u iii va fi bineplacut sa Se retraga de la tine gi
sa inceteze a-Si mai arata apropierea Sa fata de tine.
, _ J-I—, - . .r .. .— .'-Igi- r. - — ~' wHiI f T r --Il—HB .......... .. 11I ll'ilfcl T l Imiri ng mil HI* III 111P H IT 11*11*1 f II I I III■I...........................J

atunci poti iarasi sa te intorci la nevointele tale duhov.-

nicegti obignuite gi s5 le continui, avand in vedere acelagi
scop, adica sa gasegti prin ele pe Cel iubit al tau, pentru
ca, aflandu-L, sa procedezi tot aga precum am spus mai
sus, adica sa curmi lucrarea pe care o faceai, pentru a te
odihni numai intru El. Ia seama bine de cele ce fi-am
spus, pentru ca sunt multi oameni duhovnicegti care se
lipsesc deroadele rnantuiloareale-paciL date de lucrarile
lor duhovnicegti, prin aceea ca staruie in ele. parandu-li-se
ca sufera paguba daca nu le due pana la capat, avand
credinta falsa, bineinteles, ca in aceasta consta desa-
varsirea duhovniceasca. Urmand astfel voii lor, ei mult
se ostenesc gi se chinuiesc pe sine, dar nu dobandesc
272
odihna adevarata si pacea launtrica. intru care cu
adevarat locuie§te §i Se odihne§te Dumnezeu.

CAPITOLUL 21
Nu cauta placeri §i desfatari, ci numai pe Dumnezeu
Alege intotdeauna ce este greu si dureros §i nu iuhi
placerile si distractiile, care nu aduc nici un folos sufle_-
tului. Sa iube.pi sa fii sub supunere si a atama_de voia
altora. Orice lucrare sa fie pentm tine-un pas .care sa te
apifl^i^eJDumns^feu gi nici alucEareLsa. n u - # ik 4iifidic& •
ne aceasta cale, Aceasta,. trebuie sa fie bucuria ta ^ c a
numai Dumnezeu sa fie cea mai dulce mangaiere a ta. iar
orice altceva amaraciune. Orice greutate a ta afieroseste-o
lui Dumnezeu. Sa-L iubegti §i sa-I predai toata inima ta
fara a mai sta deloc pe ganduri sau a te teme. Iar El va
afla chip sa-p dezlege toate nedumeririle tale §i sa te
ridice, daca ai cazut. Intr-un cuvant. daca-L iube§ti.pe
Dumnezeu. vei primi de la El tot binele. incredinteaza-te
pe tine cu totul iertfa lui Dumnezeu. in pace si in linigtea
duhului^
Iar pentru a umbla mai bine in aceasta calatorie,
fara oboseala §i tulburare, pune vQia„ta im .yoia lm
Dymnez^n. Cu..cat mai deplin o vei pune astfel. nelasand
nimic pentru tine, cu atat mai mult vei dobandi putere si
mangaiere. Voia ta sa fie astfel pusa in acord cu voia lui
Dumnezeu incat sa doresti numai ceea ce Dumnezeu
doreste. si sa nu doresti nimic din ceea ce Dumnezeu nu
A - ■ ■ ■
■—- ■ ,

doreste^. Intotdeauna, la orice fapta a ta. reinnoieste-ti

intentia §i hotararea sufletului tau de a fi placut intru
toate luL Pnmnezeu. Nu-p fauri planuri pentru viitor.
caci nu §tii ce va na§te ziua viitoare (Pild. 27, 1); ci
ramai neleg a^fi yimic^gi Totusi aceasta nu opreste
pe nimeni sa se ingrijeasca cu inteleapta purtare de grija

273
 ?i sarguinta de cele ce ii sunt de tre tm in ^ dupa starea §i
randuiala sa, caci aceasta purtare de griia este dupa voia
lui Dumnezeu si nu impiedica pacea dinauntru si spori­
rea duhovniceasca. i n orice lucrare fii hotarat sa faci tot
ceea ce poft. tot ceea ce se cuvine gi e?ti dator a face,
insa fii fara griia in privinta oricarui alt lucru si sunune-te
„cu smerenie./.consedntelQr_flxteiiQare._C£. decurg din
aceasta.
Ceea ce pnfi faee i n tn tH p aiirm pgfp c a - T aHnci jertfa
lui Dumnezeu voia ta: §i nimic mai mult decat aceasta sa
nu dore§ti. Astfel. fiind totdeauna liber si nefiind legat de
nimic din nici o parte, te vei bucura Intotdeauna si vei fi
in pace inauntrul tau. in aceasta libertate a duhului consta
acel mare bine desnr£L_care auzi in scrierile sfintilor.
Aceasta nu este nimic altceva decat o sedere intarita a
omuluj dpauntni-injel insu^. fara a avea dorinta sa iasa
pentru a cauta ceva in afara sa. §i in toata vremea in care
te vei menjine intr-o asemenea libertate, te vei impartasi
de acea bucurie dumnezeiasca si negraita, care este
nedesparjita de Imparatia lui Dumnezeu. cea sala^luita
intru noi. precum a zis Domnul: Caci iata, imparatia lui
Dumnezeu inauntrul vostru este (Lc. 17, 21).

CAPITOLUL 22
Nu te impufina la suflet atunci cand pacea launtrica
se retrage sau se curma
i Celor ce merg pe calea lui Dumnezeu li se
intampla adeseori sa treaca prin momente cand pacea
sfanta, dulcea insingurare launtrica si iubita libertate se
r e t r a g <=fi s e a i r m a iar cateodata de la mi§carile inimii se
ridica inauntru atata praf, meat nu mai vad calea pe care
trebuie sa mearga. Cand §i {ie \\ se intampla sa patime§ti
ceva asemanator, sa §tii ca Dumnezeu a ingaduit-o pentru

274
binele tau. Acesta este acel razboi pentru care sfintii lui

rezista cu barbate, aducandu-p aminte de aceasta cand

intalne§ti vreo ispita. §i precum in vremea oricarei alte
tulburari, ridica-ti nrivirea catre Domnul §i vorbe§te-I
din inima: „Doamne Dumnezeul meu! Ia aminte la robul
Tau §i faca-se intru mine voia Ta. §tiu §i marturisesc ca
adevarul cuvintelor Tale este neclintit §i fagaduinjele
Tale sunt nemincinoase. Iar eu nadajduind in ele, stau
neclintit pe calea Ta”. Binecuvantat este aeel suflet care
se preda pe sine intru acest chip Domnului de fiecare
data cand trece prin tulburari §i greutap! Iar daca, cu
toate acestea, razboiul staruie cu indarjire, §i tu nu pop
a§a de repede pe cat ai dori sa-p pui in acord §i sa-p
une§ti voia ta cu voia lui Dumnezeu, nu te scarbi si nu te
impupna la suflet pentru aceasta. ci confirm s sa te predai
pe tine lui Dumnezeu p sa te pleci cn draga inim a m a in ,
tea hotararilor Lui. si prin aceasta vei -dobandi h im in p u
Prive§te ce fel de razboi a purtat Domnul nostru Iisus
Hristos in gradina Ghetsimani, atunci cand firea Sa
omeneasca, la inceput inspaimantata de acel pahar, a
strigat: Parinte, de este cu putinfa, treacd de la Mine
paharul acesta; insa dupa aceea, venindu-§i in sine §i
incredinfandu-§i sufletul Sau in mainile lui Dumnezeu,
cu deplina §i libera voinfa §i in cea mai adanca smerenie
a rostit: Insa nu precum Eu voiesc, ci precum Tu (Mat.
26, 39).
Cand vei trece prin greutap, sa nu faci nici un pas
fara sa-p inalti mai intai ochii tai la Cel rastisnit pe
Cruce, la Domnul Hristos. Acolo vei vedea scris cu litere
mari cum trebuie sa te comporp §i tu atunci cand vei
trece prin astfel de dureri. Copiaza aceasta de acolo
pentru tine insup, dar nu cu litere, ci cu faptele tale, §i
anume: cand vei simp atacurile iubirii de sine §i ale,
275
crufarii de sine, nu lua aminte la ele si nu cobori
descuraiat de pe cruce, ci alearga la rugaciune si rabda
cu smerenie, straduindu-te sa-ti infrangi vointa si sa
doresti cu putere sa se faca cu tine voia lui Dumnezeu.
Daca cu astfel de roada te vei desprinde de rugaciune,
bucura-te §i te vesele§te. Iar daca nu ajungi la aceasta,
sufletul tau va ramane flamand, fara sa fi gustat hrana sa
fireasca. Nevoieste-te ca nimic altceva sa nu locuiasca in
S u fk liilJ ^ ilic i dfi.putm3_.yre.mej m afarade
singur Dumnezeu. Sa nu te mahnesti si nici sa te,
amarasti pentru nimic. Nu-fi intoarce ochii tai spre
vicleniile altora §i spre pildele lor rele, ci sa fii ca un
copil mic, care, pentru nevinovafia sa, nu le observa §i le
ocole^te fara de vatamare.

CAPITOLUL 23
Multe sunt uneltirile vrajma§ului pentru a ne rapi
pacea launtrica. Paze§te-te
Vrajma§ul nostru. diavolul. se bucura cand sufletul
se tulbura si inima este nelinistita. De aceea el folose§te
tot felul de viclenii pentru a tulbura sufletele noastre.
Mai inainte de toate el incearca sa trezeasca iubirea de
sine, pentru ca din pricina acesteia sa se retraga harul,
cel ce zide§te §i paze§te pacea launtrica. Pentru aceasta
el ne sugereaza parerea ca tot ce este §i ni se pare noua
ca este bun in noi a fost dobandit prin stradania §i
osteneala noastra §i, alungand smerenia §i simplitatea, ne
face sa ne dam un mai mare nret si o mai mare greutate.
§i sa ne simfim mai importanfi. acoperind cu uitarea
lucrarea harului lui Dumnezeu, fara de care nimeni nu
poate nici macar numele Domnului sa-1 cheme, dupa
cum marturise§te Sfantul Apostol Pavel, zicand: nimeni
nu poate a numi pe Domnul Iisus, fara numai intru

276
Duhul Sfant (I Cor. 12, 3). Acest har este daruit tuturor
credincio§ilor §i prezenfa lui constituie un semn ca
cineva este cu adevarat credincios. Primindu-1, credin-
ciosul nu mai face de acum §i nici nu poate face nimic cu
adevarat bun fara ajutorul sau. §i harul este intotdeauna
cu el, dupa cum Domnul a fagaduit, iar vrajma§ul nu
poate sa-i faca nimic atata vreme cat harul este in el §i il
umbre§te. (Deci vrajma§ul se sile§te in orice chip sa
indeparteze harul §i primul lucru pe care il face este, •
dupa cum am spus, sa sugereze omului pretuirea de sine
sau simtamantul ca noi nu suntem chiar nimic. ci suntem
ceva, §i inca ceva nu lipsit de insemnatate j
Apoi, celui ce prime§te aceasta sugestie, vrajma§ul
ii propune o noua parere, care consta in convingerea ca
el este mai bun decat alfii. mai ravnitor si mai bogat in
fapte bune^ Reu§ind sa sadeasca o astfel de parere,
vrajma§ul il mana mai departe spre osandirea si dispre-
tuirea celorlalti, care sunt urmate neaparat de mandrie. m
Toate acestea pot avea loc in inima intr-o singura clipa:
insa chiar §i a§a, harul indata isi micsoreaza lucrarea. iar
ca urmare apar neatentia la sine, slabirea ravnei. ivirea
unor ganduri desarte la inceput. dupa care patimase. §i
mai departe miscarile patimilor insele, de care nu poate
fi desparfita tulburarea din inima. Astfel pacea launtrica
este pierduta!Aceasta este o stare de moment §i daca cel
afectat de ea se dezmetice§te, atunci el i§i vine in sine, se
caie§te §i prin rugaciune i§i restatomice§te starea lui
launtrica obi§nuita. Vrajma§ul este alungat, dar el nu se
descurajeaza, ci iara§i §i iara§i vine cu acelea§i sugestii §i
cu acela§i fel - sa strice pacea launtrica)
Cunoscand acestea, fratele meu, pune impotriva
stradaniilor vrajma^ului jjaza veghetoare asunra ta. dupa
cuvantul Domnului: Privegheafi §i va rugafi, ca sa nu
intrafi in ispita (Mat. 26, 41). Ia aminte la tine cu toata
277
 silin^a, pentru ca vrajma§ul sa nu se furi§eze §i sa te
prade, lipsindu-te de aceasta mare comoara care este
pacea launtrica §i lini§tea sufleteasca. w raj ma§ul incearca
sa distruga pacea sufleteasca, caci §tie ca atunci cand
sufletul este in tulburare, lui ii este mai la indemana sa-1
indrepte spre ceva mai rau. Deci tu paze$te-fi pacea ta.
§tiind ca atunci cand sufletul este pa§nic, vrajma§ul nu
poate ajunge la el. Atunci sufletul este gata de orice
lucru bun §i il va savar§i cu bucurie §i fara osteneala,
biruind cu u§urin{a toate piedicile din cale. Pentru a reu§i
mai bine in aceasta, straduieste-te sa intrevezi apropierea
* vraima?uhli- de
bizuir^jj^gjjjg^Pune-fi pe drept lege: orice gand care
mic§oreaza in tine convingerea ca tot binele este de la
Dumnezeu, ca fara ajutorul harului Sau tu nu pop spori
intru nimic, §i ca din aceasta pricina trebuie sa-p pui
toata nadejdea numai in El - orice astfel de gand trebuie
sa-1 consideri ca provenind in mod aratat de la vrajma§
§i, ca atare, sa-1 respingi cu manie §i sa-1 alungi pana
dispare cu totul. Lucrarea Duhului Sfant in noi este sa
conduca sufletele noastre in orice imprejurare spre
unirea cu Dumnezeu. anrinzand in ele dragostea cea mai
dulce pentru El. increderea binecuvantata_J5i credinta
neclintita in El: iar ce este potrivnic acesteia este lucra-
rea vrajma§uluy
El foloseste toate miiloacele ?i metodele pe care le
poate nascoci pentru a tulbura sufletul: vara in inima
temem^xageratff- creste slabiciunea sufletului si nu-1 lasa
sa pastreze starile cuvenite si sa se indulceasca cum
trebuie nici la marturisire, nici la Sfanta Impartasire. nici
la rugaciune, ci il face sa treaca prin toate acestea nu cu
indrazneala smerita si dragoste. ci cu frica si cu
tulburare. El face ca sufletul sa primeasca cu amaraciune
linsita ijijjjieide saracirea simtamantului de cucernicie
278
si lipsa dulcetii launtrice. care adeseori se intampla in
vremea rugaciunii si a altor nevoinfe duhovnicesti. El ii
sugereaza ca aceasta saracire a fost ingaduita de
Dumnezeu nu pentru binele sau, §i ca toate ostenelile
sale nu due la nimic §i ca ar fi mai bine sa le abandoneze
de tot. Prin aceasta il duce in cele din urma la atat de
mare tulburare si deznadeide. incat sufletul incepe sa
creada cu adevarat ca orice ar face este fara de folos si
lipsit de roade si ca Dumnezeu 1-a uitat desavarsit si 1-a
parasite
Dar aceasta este o minciuna evidenta. Chiar daca
sufletul ar suferi uscaciune §i saracire a sim^amantului de
cucemicie §i a dulcetii duhovnicesti, insa, in pofida
acestui fapt, el poate face tot felul de fapte bune, urmand
simplei credinte si inarmandu-se cu sfanta rabdare $1
statomicie. Totu§i, ca sa in^elegi mai bine aceasta §i ca
sa nu ^ se faca pricina de vatamare atunci cand lui
Dumnezeu Ii va fi bineplacut ca pentru folosul tau sa
ingaduie sau sa ip trimita o astfel de impupnare a
simpimantului duhovnicesc §i a dulcepi, ip voi prezenta
in urmatorul capitol ce fel de bunatap izvorasc din
smerita rabdare pe care o va arata cineva in vremea
uscaciunii §i racelii inimii, ca sa te invep sa nu-p pierzi
pacea duhovniceasca §i sa nu fii cuprins de triste^e atunci
cand \i se va intampla sa patime§ti aceasta sau o alta
oarecare navala tulburatoare a gandurilor §i mi§carilor
patima§e.

CAPITOLUL 24
Nu trebuie sa te tulburi pentru saracirea simfamintelor
duhovnicesti $i pentru alte ispite launtrice
De§i in capitolul al §aptelea am vorbit deja despre
uscaciunea §i racirea inimii §i despre amaraciunea pe

279
care o resimte sufletul din aceasta prieina, totu§i acum
voi mai adauga ceva ce nu am spus acolo, §i anume ca
multe foloase aduc sufletului aceasta amaraciune pi
aceasta uscaciune duhovniceasca, sau saracire a bucuriei
<:i dulcepi duhovnicesti, atunci cand le primim ?i le
induram cu smerenie §i rabdare. Iar daca omul ar §ti
dinaintea^sTfoTos^^^ ca nu s-ar simp,
impovarat §i nu s-ar amari cand i s-ar intampla sa
patimeasca o astfel de stare. Caci atunci el nu ar socoti
aceasta amara saracire a mangaierilor duhovnicesti
launtrice ca pe un semn al nemulpimirii lui Dumnezeu,
ci ar vedea in ea lucrarea draeostei deosebite a lui
Dumnezeu fafa de el §i ar primi-o cu bucurie ca pe o
mare mila dumnezeiasca.
(incS nu este strain de mangaiere nici faptul ca
asemenea stari sunt incercate mai ales de aceia care se
predau cu ravna deosebita slujirii lui Dumnezeu §i cu
deosebita atenfie se straduiesc sa evite tot ce L-ar putea
supara. Ei incearca aceste stari nu la inceputul intoarcerii
lor catre Dumnezeu, ci dupa ce au lucrat indeajuns
pentru El, dupa ce §i-au curafit inima lor indestul cu
sfanta rugaciune §i cu cainfa, cand -au simfit o oarecare
dulceafa, fierbinfeala §i bucurie duhovniceasca, §i, ca
urmare, au hotarat sa se predea pe sine in intregime lui
Dumnezeu §i deja au inceput aceasta lucrare^ §i nu ii
vedem pe pac&to§i §i pe cei dedap la de§ertaciunile viepi
§i ale lumii ca patimesc ceva de felul acesta §i ca sunt
supu§i unor asemenea ispite.
Din aceasta se vede limpede ca aceasta amaraciune
este o cinstita si scumna masa la care Dumnezeu ii

daca ea nu este atat de placuta in vremea gustarii, insa ne

aduce mult folos, desi aceasta nu se vede atunci cand
mane am. Caci sufletul, aflandu-se intr-o astfel de stare
280
de uscaciune, gustand aceasta amaraciune §i patimind de
pe urma unor asemenea ispite §i ganduri, a carora §i
numai amintirea ne face sa tremuram, otrave§te inima §i
aproape omoara cu totul omul dinauntru. Dar in acest
chip sufletul se invafa sa nu se increada in sine gi sa nu
se bizuiasca ne buna sa stare. El dobandefte astfel adeva­
rata smerenie. pe care Dumnezeu o dor este atat de mult
de la noi. ?i pe langa aceasta se insufleteste a cauta o mai
fierbinte dragoste pentru Dumnezeu, o mai amanuntita
atenfie la gandurile proprii si un mai putemic curaj
pentru a indura asemenea ispite nevatamat. Astfel el iese
din aceasta lupta cu simfurile invafate sa deosebeasca
binele $i raul, precum a zis Apostolul Pavel (Evr. 5, 14),
de§i, repet, nevazand la inceput aceste roade bune
ascunse, se tulbura §i fuge de acea amaraciune, de vreme
ce nu dore§te nici macar pu(ina vreme sa ramana lipsit
de imparta§irea mangaierilor duhovnicegti, fara de care
orice nevoinja duhovniceasca o considera vreme irosita
in zadar §i osteneala fara de folos.

CAPITOLUL 25
Toate ispitele ne sunt date spre folosul nostru
Ca sa injelegi mai bine ca toate ispitele indeobste
ne sunt trimise de la Dumnezeu spre folosul nostru, ia
aminte la cele ce am sa spun. Omul, potrivit inclinarii
firii lui stricate, este mandru, iubitor de slava, iube§te sa
se etaleze pp—sine, isi apara r.n Tndaratnicie parerile
hotararile sale gi voieste totdeauna a i se da de catre tofi
o inalta pre(uire, mult mai inalta decat i se cuvine de
fapt. Iar aceasta prefuire §i aceasta parere sunt atat de
primejdioase pentru sporirea lui duhovniceasca, incat
numai simpla um bra a lor este de aiuns ca sa nu-i
ingaduie omului_ a atinee adevarata desavar§ire. _De

281
aceea, Tatal nostru cel Ceresc. Iubitorul de oameni,
dinainte ingrijindu-se cu infelepciune pentru fiecare
dintre noi, §i indeosebi pentru cei care s-au predat pe
sine cu sinceritate slujirii Lui, prin ispitele pe care le lasa
sa vina asupra noastra ne aduce intr-o stare in care sa
putem scapa cu u?urin{a din primejdia infrico^atoare a
acestei prefuiri de sine, si aproape silifi sa venim intru.
a d e v a ra ta s is m e rita ^ Astfel a facut El
cu Sfantul Apostol Petru^ pe care 1-a llsat a se lepada de
Dansul de trei ori, ca a§a sa-§i poata recunoa§te neputinja
sa §i sa nu se mai increada in sine. Iar Sfantului Apostol
Pavel, dupa ce 1-a rapit pana la al treilea Cer §i i-a
descoperit negraitele Sale taine dumnezeie§ti, i-a dat o
ispita obositoare §i chinuitoare, pentru ca el, purtand
asupra sa o astfel de dovada a slabiciunii §i nimicniciei
sale, sa sporeasca in smerenie §i sa se laude doar cu
neputinfele sale, §i pentru ca marimea descoperirilor de
care s-a invrednicit de la Dumnezeu sa nu-1 faca sa se
inalfe pe sine, precum marturise§te el insu§i: Ca sa nu
ma inalf pentru mulfimea descoperirilor, datu-mi-s-a
mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, ca sa ma
bata peste obraz, ca sa nu ma inalf (II Cor. 12, 7).
Deci, Dumnezeu. mi^cat de mila fafa de aceasta
nefericita §i nelegiuita inclinafie a noastra (de a gandi
totdeauna inalt despre sineL lasa sa vina asupra noastra
felurite ispite rare uneori snnt, foarte grele. pentru ca
noi, cunoscandu-ne slabiciunea noastra. sa ne smerim.
Prin aceasta Dumnezeu i§i arata atat bunatatea cat §i
infelepciunea Sa, fiindca prin ceea ce pare mai vatamator
ne aduce cel mai mare folos, caci ne smere§te, iar
smerenia este ceea ce este mai de trebuinta ?i mai de
folos pentru sufletul nostru.
Astfel, daca toate ispitele ni se dau pentru deprin-
derea smereniei, urmeaza ca §i robul lui Dumnezeu care
282
simte in inima sa starile amare zise mai sus - uscaciunea,
lipsa de gust duhovnicesc, secatuirea mangaierilor du­
hovnicesti patime§te acestea pentru a se inva{a sa se
smereasca, gandindu-se ca acestea ii vin lui pentru
pacatele sale §i ca nu este cu putinfa sa mai fie cineva
care sa aiba sufletul atat de lipsit de toate precum el, §i
care sa slujeasca lui Dumnezeu cu atata raceala ca aceea
a sufletului sau, §i ca astfel de stari nu vin decat asupra
acelora pe care Dumnezeu ii parase§te, §i prin urmare §i
el este parasit §i inca parasit dupa cum merita.
Din aceste smerite ganduri se naste urmatorul bine:
ca acela care mai inainte gandea despre sine ca el este
ceva, §i ceva foarte de seama, acum, prin aceasta amara
doctorie trimisa lui dintru inalpme, incepe sa cugete ca
este omul cel mai pacatos din lume si ca este nevrednic
chiar si de numele de cretin . §i. cu adevarat, niciodata
nu ar fi aiuns la o atat de umila parere despre sine, nici
intr-o atat de adanca smerenie, de nu 1-ar fi silit la
aceasta acele ispite deosebite, acea mare durere §i
amaraciune a inimii. Deci. din aceasta prieina, ele sunt o
mare mila aratata de Dumnezeu in aceasta viafa sufletu­
lui care I se afieroseste pe sine smerit, pentru ca Domnul
sa-1 tamaduiasca precum Ii este bineplacut, cu acele
doctorii pe care numai El le §tie desavar§it §i le consi-
dera necesare pentru insanato§irea §i aducerea sa in buna
stare.
In afara de aceste roade aduse in sufletul nostru de
ispitele mai sus zise, prin saracirea mangaierilor duhov-
nice§ti, mai sunt §i multe altele/Cel zdrobit de astfel de
greutap launtrice este silit de nevbie sa alerge cu osardie
la Dumnezeu pentru a cere ajutor grabnic de la El,
lucreaza cu stradanie tot ce considera potrivit pentru
tamaduirea durerii suflete§ti §i alungarea amaraciunii
inimii, §i, pentru a putea scapa in viitor de un asemenea
283
chin al sufletului, se hotaragte cu tarie sa mearga pe

inimii. ferindu-se chiar §i de umbra pacatului §i de orice

neglijenfa, oricat de mica, care ar putea sa-1 indeparteze
pe el de Dumnezeu §i pe Dumnezeu de el, in orice chip
s-ar putea petrece aceasta^
Astfel, acea scarba, pe care el o considera atat de
potrivnica scopurilor sale §i vatamatoare, devine pentru
el un imbold care il sile§te sa-L caute pe Dumnezeu cu
mai multa fierbinjeala §i il face sa se indeparteze cu mai
multa ravna de toate acelea pe care le gase§te nepotrivite
cu voia lui Dumnezeu. Ca sa zic(pe scurt, toate scarbele
§i chinurile pe care le sufera sufletul in vremea ispitelor
dinauntru §i a lipsirii desfatarilor §i indulcirilor
duhovnicegti nu sunt altceva decat o doctorie curafooare.
prin care Dumnezeu il curafa, daca le va suferi cu
smerenie ?i cu rabdare. §i bineinfeles, pentru astfel de
patimitori rabdatori, ele pregatesc o cununa care nu
poate fi dobandita decat prin mijlocirea lor, o cununa cu
atat mai slavita, cu cat sunt mai dureroase chinurile
inimii indurate in vremea lory
Dintru acestea se vede limpede ca nu se cuvine sa
ne tulburam §i sa ne chinuim peste masura nici pentru
alte ispite ce ne vin din afara, nici pentru acestea
dinauntru, care le-am pomenit mai inainte, precum fac
cei care au pufina experien^a in aceasta privin^a §i ceea
ce le vine de la Dumnezeu socotesc ca le vine de la
diavol, sau pentru pacatele §i nedesavar§irile lor; semnele
dragostei lui Dumnezeu le socotesc ca semnele maniei
Lui; facerile de bine §i darurile Lui le au ca pe ni§te
biciuiri §i lovituri venite asupra lor din supararea Lui
grozava asupra lor; orice au facut sau fac li se pare ca
este osteneala inutila, fara de folos, §i ca pierderea pe
care au suferit-o este irecuperabila. Caci daca ar fi crezut
284
ca de la asemenea ispite nu se produce nici o paguba in
dobandirea virtufilor, ci, dimpotriva, un mare spor,
atunci cand sufletul le prime§te cu smerenie §i le indura
cu mulfumire, §i daca ar fi crezut ca ele sunt oranduite de
bunavoinfa iubitoare a lui Dumnezeu fafa de ei, nu s-ar fi
tulburat din cale afara §i nici nu §i-ar fi pierdut pacea
inimii lor, din prieina ca sunt supu§i unor astfel de ispite,
ca sunt incercafi de ganduri necuviincioase §i ru§inoase
§i se afla bantuifi de uscaciune §i reci in vremea ruga­
ciunii §i a celorlalte nevoinfe duhovnice§ti. Ci cu atat
mai mult §i-ar fi smerit atunci sufletele lor inaintea lui
Dumnezeu, §i ar fi hotarat in inimile lor sa implineasca
dumnezeiasca voie in orice lucru, caci numai in acest
chip voie§te Dumnezeu ca sa i se faca cineva bineplacut
in aceasta lume, §i s-ar fi straduit sa se pazeasca in pace
§i lini§tifi, primind tot ce se intampla ca din mana Tatalui
Ceresc, de unde vine §i acest amar pahar pe care ei il
beau in vremea de acum. Caciichiar §i de la diavol de ar
fi vreo ispita, sau de la oameni, sau din prieina pacatelor,
totu§i ea este ingaduita de Dumnezeu §i este trimisa de
El pentru binele nostru §i pentru preintampinarea vreunei
alte ispite mai mariy

CAPITOLUL 26
O doctorie impotriva tulburarii provocate
de unele mici gre§eli §i slabiciuni
(Daca fi se intampla sa cazi in vreo greseala de
iertat. cu lucrul sau cu cuvantul - adica de te vei tulbura
pentru vreun lucru ce fi s-a intamplat, sau vei osandi, sau
vei asculta cum osandesc alfii, sau te vei certa pentru
ceva, sau de vei simfi o pomire de nerabdare, de agitafie
§i de banuiala asupra altora, sau de vei neglija ceva nu
se cuvine a te tulbura sau a te scarbi si a te deznadaidui

285
 foarte tare, gandind la ceea ce ai facut. Cu atat mai mult
nu trebuie sa adaugi la aceasta ganduri de intristare in
privinta ta - ca poate nu te vei mai slobozi niciodata de
asemenea slabiciuni, sau ca puterea voii tale de a sluji
Domnului este slaba, sau ca nu umbli dupa cum ar trebui
pe calea lui Dumnezeu caci in fiecare situatie de acest
fel iti impovarezi sufletul tau cu mii de alte temeri
provenite din imputinare de suflet $i tristete-
CIcT cellrrneaza de aici? Aceea ca te ru^inezi a sta
inaintea lui Dumnezeu cu indrazneala. de vreme ce nu I-ai
fost credincios, §i pierzi vremea cercetand cat timD-ai
zabovit in fiecare greseala. daca te-ai invoit cu ea ?i ai

asemenea. §i, cu cat te chinui mai mult astfel, cu atat

mai mult se mareste in tine neoranduiala duhului,
tristetea ?i lipsa de dorinta de a te marturisi. Dar §i cand
mergi la marturisire, te marturisesti cu o frica tulbura-
toare, iar dupa marturisire iara?i nu iti easegti odihna.
caci ti se pare ca nu ai spus totul. Si traiesti astfel n viftfa
amara, nelini?tita ?i cu pujine roade. pierzand multa
vreme in zadar. toate acestea se intampla pentru ca
uitam de slabiciunea noastra fireasca si pierdem din
vedere felul in care sufletul trebuie sa se poarte fata de
Dumnezeu. si anume, cand sufletul cade in vreo greseala
• c a r e jiu i egtel jje jnoarte si este scuzabila, atunci. i se

si nadeide si sa n n s e chinuiasca cu tristete si. amaraciune

d^gnsos.
Spun aceasta despre pacatele de iertat, pentru ca
numai intru acestea cade de obicei sufletul care a imbra-
Ji§at viaja aspra descrisa de noi aici, iar noi indreptam
cuvantul nostru aici spre cei care traiesc o via{a duhovni­
ceasca §i cauta cu tarie sa sporeasca in ea, ferindu-se pe
orice cale de pacatele de moarte. insa pentru cei ce
286
 f A /7 /f = j£ = (r6 -b i're . j$JnA .& «^e
AA& cC6j<& AAAj Ik ~2$UU4Ct Qgtet*..
traiesc nu cu asprime. ci la intamplare. netulburandu-se
nici daca T1 intristeaza pe Dumnezeu cu pacate de
moarte. este necesar alt cuvant.. Nu este pentru ei aceasta
doctorie pe care am zis-o mai inainte. Ei trebuie sa se
mahneasca adanc si sa planga cu amar. sa-si cerceteze
intotdeauna cu asprime canptiinfo ?i sa-?i marturiseasca
toate pacatele lor fara crutare de sine. Ei nu trebuie sa se
lipseasca, din lenevirea lor, de nici unul din mijloacele
necesare pentru tamaduirea §i mantuirea lor.
P o ^ n |a intotdeauna trebuie sa fie insufle|ita si
patrunsa de o nadejde tare^in Dumnezeu chiar si in cade-
rile usoare de fiecare zi, insa cu atat mai mult in pacatele
mai grave decat cele obisnuite, in care cade cateodata ?i
robul lui Dumnezeu cel osardnic, din ingaduinta lui *
Dumnezeu. Caci ^d r o b ir e ^ a d u s a d e cainta, care atata
indurereaza ?i roade inima, m cio ^ atfn u restatomice?te
sufletul intr-o dispozitie de daca nu este
unita cu o nadejde tare in mila ^i bunatatea lui Dumnezeu.
O astfel de nadeide trebuie sa umple neincetat inima
celor ce ravnesc sa atinga cele mai inalte trepte ale
desavarsirii creatine. Ea insuflete?te ?i incordeaza toate
puterile duhului si ale sufletului. Insa multi care au
pomit pe drumul vie^ii duhovnicegti nu se ingrijesc de ea
§i se opresc din mersul lor cu inima slabanogita, neinain-
tand mai departe, din care pricina nu se invrednicesc de
primirea binecuvantarilor harului pe care Domnul le-a
a§ezat pe aceasta cale §i de care se fac vrednici numai cei
ravnitori, care merg pe ea tot inainte cu incordare
neslabita.
^Insa mai ales cei care sunt incercati de o oarecare
nelimfte a inimii sau de vreo nedumerire sau indoiala in
constiinta lor, trebuie sa-1 intrebe pe parintele lor
duhovnicesc sau pe altcineva experimentat in lucrurile
vietii duhovnicegti, rugandu-se in acela§i timp cu
287
 A / tftf Q a C c ta t M fa tu e J aa c M * a .\ < f' / / U c u k ^ t « < -**/

nadejde ca Domnul sa le descopere prin ace§tia adevarul

§i sa le dea dezlegare lini§titoare a nedumeririlor §i
tulburarilor, ca apoi sa se linisteasca desavarsit prin
cuvintele lor.)

CAPITOLUL 27
Cel ce este tulburat trebuie indata
sa-§i redobandeasca pacea sufleteasca
De fiecare .data rand vei cadea intr-o gregeala de
iertat. chiar de s-ar intampla de mii de ori pe zi, de indata
ce o vei observa. nu te chinni ?i nn pierde vremea in
• zadar, ci indata linigte^te-te si. recunoscandu-ti neputinta.
intoarce-te cu nadeidc. citeeJ^im inez£ii^i £heama-L din
adancul inimii: „Doamne Dumnezeul meu! Eu am facut
aceasta pentru ca a§a sunt eu §i de la mine nu se putea
a§tepta altceva, decat asemenea pacate sau altele mai mari
decat acestea, daca harul Tau nu ma ajuta, lasandu-ma
singur. M a caiesc de cele facute §i indeosebi pentru
faptul ca nu raspund grijii Tale pentru mine prin indrep-
tarea viejii mele, ci cad iara§i §i iara§i. Iarta-ma §i da-mi
putere sa nu Te mai mahnesc §i sa n u -Ji mai calc voia
intru nimic. Caci voiesc cu osardie sa-Ji slujesc, sa-Ji
fiu bineplacut §i ascultator intru toate” . Facand aceasta,
sa nu te chinuie$ti cu gandul daca Dumnezeu te-a iertat
sau nu. Domnul e ste aproape <p asculta tanguirile robilor
• Sai. Deci lini$teftte_-te. cu aceasta inr.redintare si. dupa ce
te-ai linistit, continua-fi preocuparile obignuite. ca si cum
nimic niLS-ar fi intam plat..
A§a trebuie sa procedezi nu numai o data, ci, daca
este nevoie. de sute de ori si in fiecare minut. avand si la
sfar$it aceeasi nadejde ?i indrazneala catre Dumnezgp.
Far.and asa .v^i da mare rinste bunatapi fara de margini
a lui Dumnezeu. fiind tn tn t d e a n n a d a t n r a-]L_sncoti pe El

288
ca este nemarginit de milostiv fata de noi...Astfel vei
spori neincetat in viafa ta gi vei inainta mereu. fara a-ti
irosi vremea $i osteneala in zariar.
Pentru a-p pastra pacea lanntrira atunci cand cazi
in gre§elile aratate mai sus, mai pop proceda §i astfel:
rcdata cu lucrarea launtrica a recunoa§terii ticalopei tale
§i a smeririi inaintea lui Dumnezeu, adu-p aminte cu
caldura §i de marile mile pe care Dumnezeu p le-a aratat 9
personal, §i astfel, insuflepnd in tine dragostea catre El,
mulpime§te-I §i da-I slava cu caldura dintru adancul
sufletului. §i de vreme ce
Dumnezeu estecea mai inalta dovada a unirii noastre _vii
cu Dumnezeu. atunci rodul caderii tale, daca te vei purta
cu in{elepciune, va fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai
marea ta inapare catre Ej) Aceasta ar trebui sa o aiba in
vedere cei ce se tulbura §i se chinuiesc foarte tare pentru
mici gre§eli, ca sa infeleaga cat de mare este orbirea lor
in aceasta privinfa §i cum singuri pe sine se pagubesc din
pricina lipsei lor de discemamant. De fapt pentru ei am
facut §i aceasta ultima observape, care pune in mainile
noastre cheia cu care sufletul poate sa deschida marea
comoara a duhului §i in scurta vreme se poate imbogap
cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se
cuvine toata slava, cinstea §i inchinaciunea, impreuna cu
Cel fara de inceput al Lui Parinte §i cu Preasfantul Sau
Duh, acum §i in vecii vecilor. Amin.

289
 CUPRINS

Prefaja.................................................................................... 5
Cuvant inainte la edi{ia Sfantului Teofan Zavoratul.... 11
Cuvant inainte la edi^ia
Sfantului Nicodim Aghioritul................................12

Partea intai
1. In ce consta desavar§irea cre§tina? Pentru
dobandirea ei este nevoie de lupta. Patru
lucruri de neaparata trebuin^a pentru victoria
in aceasta lu p ta .......................................................17
2. Niciodata nu trebuie sa ne incredem in noi sau
sa ne bizuim pe noi in§ine in nici un lucru 23
3. Despre nadejdea numai in Dumnezeu §i despre
increderea in E l...................................................... 28
4. Cum poate cineva cunoa§te daca lucreaza cu
neincredere in sine §i cu desavar§ita
incredere in Dumnezeu......................................... 31
5. Despre parerea gre§ita a multora, care socotesc
prea multa mahnire o virtute................................ 32
6. Cateva sfaturi care servesc la stabilirea
limitelor §i intinderii neincrederii in sine §i a
nadejdii desavar§ite in Dumnezeu.......................33

290
7. Despre cum se cuvine a ne deprinde mintea
noastra, ca sa nu sufere de ne§tiinfa.....................35
8. De ce nu judecam drept lucrurile §i in ce fel
putem ajunge la o judecata dreapta asupra
lor............................................................................. 36
9. Despre pazirea minpi de prea multele
cuno§tinfe fara de folos §i de curiozitatea
de§arta......................................................................38
10. Cum sa-fi deprinzi voinfa ca in toate faptele ei,
dinauntru §i dinafara, sa aiba ca scop final
numai a bineplacea lui Dumnezeu.......................40
11. Cateva aduceri aminte care pot indemna voinfa
noastra a dori ca in orice fapta sa fim
bineplacufi lui Dumnezeu..................................... 47
12. Despre multele dorinje §i inclinafii ale omului
§i despre lupta dintre e le ....................................... 48
13. Despre cum se cuvine a lupta impotriva
voinfei celei irafionale a simfurilor §i despre
faptele voinfei necesare pentru a dobandi
deprinderea virtufilor.............................................52
14. Ce se cuvine a face cand voinfa superioara §i
rafionala pare a fi cu totul biruita de voinfa
inferioara §i de vrajma§i....................................... 59
15. Despre aceea ca lupta trebuie dusa neincetat §i
cu b arb ap e.............................................................. 62
16. Cum trebuie sa se pregateasca osta§ul lui
Hristos pentru lupta dim ineafa............................ 65
17. In ce ordine trebuie sa ne luptam cu patimile
noastre......................................................................69
18. Cum sa lupfi impotriva izbucnirilor
nea§teptate ale patim ilor....................................... 70
291
19. Cum sa lupp impotriva patimilor trupe§ti............. 73
20. Cum sa biruie§ti trandavia....................................... 80
21. Despre ocarmuirea §i buna folosinfa a
simpirilor din afara................................................86
22. Despre faptul ca aceleap obiecte simpte,
despre care am vorbit, devin mijloace §i
unelte pentru buna ocarmuire a simpirilor
noastre, daca de la ele vom trece la gandirea
despre intruparea lui Dumnezeu Cuvantul §i
la tainele viepi, patimirii §i morpi L u i............... 94
23. Cum sa treci de la impresiile simpirilor la
invafaminte de suflet ziditoare............................. 96
24. Sfaturi generate pentru folosirea sim pirilor........101
25. Despre cum sa ocarmuim lim ba........................... 106
26. Cum sa ne indreptam imaginapa §i memoria......111
27. Osta§ul lui Hristos trebuie sa evite cu orice
chip nelini§tile §i tulburarile inimii, daca
voie§te sa-i biruiasca pe vrajma§ii s a i.............. 122
28. Ce trebuie sa facem cand suntem ranip in lu p ta. 125
29. Ce fel de randuiala folose§te diavolul in
purtarea razboiului duhovnicesc §i cum
in§ala pe oameni potrivit starii fiecaruia..........129
30. Cum ii pne diavolul pe pacato§i in robia
pacatului............................................................... 129
31. Cum ii pne vrajma§ul in mrejele sale pe aceia
care i§i cunosc starea lor nenorocita p
voiesc sa se izbaveasca de ea, dar nu se
apuca de lucru. §i pentru ce hotararile
noastre cele bune adesea nu sunt duse la
indeplinire............................................................. 131

292
32. Despre uneltirile vrajma§ului impotriva celor
care au pomit pe calea cea buna........................ 135
33. Cum abate vrajma§ul de la faptele bune §i le
strica pe acestea....................................................138
34. Cum intoarce vrajma§ul chiar §i virtuple spre
paguba celor ce le lucreaza................................. 143
35. Cateva sfaturi de folos pentru bimin^a asupra
patimilor §i dobandirea virtuplor....................... 151
36. Despre ordinea dobandirii virtuplor...................... 155
37. Ce dispozipe trebuie sa avem pentru a ca§tiga
virtuple §i cum sa le deprindem pe fiecare
dintre e le ................................................................157
38. Trebuie sa ne deprindem in virtup cu toata
osardia §i neincetat.............................................. 160
39. Nu trebuie sa evip prilejurile de a face b in e ........162
40. Se cuvine a iubi toate prilejurile ce due la
ca§tigarea faptelor bune §i indeosebi pe cele
ce necesita mai multa osteneala..........................163
41. Cum pop spori intr-una §i aceea§i virtute in
felurite situapi.................................................... 168
42. Cat timp trebuie sa se nevoiasca cineva pentru
fiecare virtute §i care sunt semnele sporirii
intru aceasta.......................................................... 169
43. Despre faptul ca nu se cuvine a dori foarte tare
slobozirea de chinurile pe care le rabdam, ci
sa ne lasam cu totul in voia lui Dum nezeu.......174
44. Prevenire cu privire la sfaturile cele rele ale
diavolului, prin care ne indeamna la
nevoinje peste masura..........................................176

293
45. Daca judecam aspru pe cei de aproape, aceasta
se intampla din inalta parere de sine §i din
indemnul diavolului. Cum sa biruim aceasta
inclinafie............................................................... 179
46. Despre rugaciune....................................................182
47. Ce este rugaciunea min^ii sau launtrica §i de
cate feluri este.......................................................190
48. Cum sa inveji sa te rogi in acest chip.................. 192
49. Despre rugaciunea cu cuvintele p ro p rii..............196
50. Despre rugaciunile scurte sau scurtele
suspinuri de rugaciune catre Dumnezeu........... 199
51. Despre rugaciunea lui Iisus.................................. 202
52. Sfaturi pentru reu§ita in deprinderea rugaciunii..207
53. Locul rugaciunii in razboiul nevazut..................211

Partea a doua
1. Despre Preasfanta T aina a Euharistiei.................. 214
2. Cum se cuvine sa primeasca cineva Sfanta
Taina a Euharistiei sau sa primeasca pe
Hristos Domnul in chip tainic - in Sfintele
T aine......................................................................215
3. Cum sa aprindem in noi inline iubirea de
Dumnezeu prin adancirea in Taina
Euharistiei.............................................................219
4. Despre imparta§irea duhovniceasca.................... 234
5. Despre recuno§tin{a fa{a de Dumnezeu............... 230
6. Despre lasarea in voia lui Dumnezeu.................. 233
7. Despre caldura inimii §i despre raceala §i
uscaciunea acesteia............................................. 236
8. Despre pazirea §i cercetarea con§tiinfei.............. 244

294
9. Despre pregatirea de lupta cu vrajma§ii in
ceasul m orfii.........................................................250
10. Despre cele patru ispite aduse de vrajma§i in
ceasul morfii. Prima ispitire - impotriva
credinjei - §i despre mijloacele pentru
biruirea e i.............................................................. 252
11. A doua ispita in ceasul morfii - deznadejdea...... 254
12. A treia ispita in ceasul morfii - slava de§arta...... 255
13. A patra ispita din ceasul morfii - nalucirile....... 256
14. Despre pacea duhovniceasca a inim ii..................258
15. Despre mij loacele de pastrare a pacii launtrice... 260
16. Pacea din inima se statornice§te incetul cu
incetul....................................................................261
17. Pentru pacea inimii trebuie sa fugi de onoruri
§i sa iube§ti smerenia §i s2racia......................... 262
18. Sufletul trebuie sa ramana insingurat in sine,
pentru ca Dumnezeu sa-1 umbreasca cu
pacea S a ................................................................ 265
19. Despre injelepciunea cuvenita in privin{a
faptelor iubirii pentru cei de aproape, pentru
a ne pastra pacea sufleteasca..............................267
20. Lepadand voia sa, sufletul trebuie sa se predea
pe sine lui D um nezeu......................................... 269
21. Nu cauta placeri §i desfatari, ci numai pe
Dumnezeu............................................................. 273
22. Nu te impu^ina la suflet atunci cand pacea
launtrica se retrage sau se curm a.......................274
23. Multe sunt uneltirile vrajma§ului pentru a ne
rapi pacea launtrica. Paze§te-te.......................... 276

295
24. Nu trebuie sa te tulburi pentru saracirea
sim^amintelor duhovnicegti §i pentru alte
ispite launtrice..................................................... 279
25. Toate ispitele ne sunt date spre folosul nostru....281
26. O doctorie impotriva tulburarii provocate de
unele mici gre§eli §i slabiciuni..........................285
27. Cel ce este tulburat trebuie indata sa-§i
redobandeasca pacea sufleteasca.......................288

296
 Cititi „Razboiul nevazut”? Zilele acestea am terminat-o.
Estefoarte retusata, meat nici staretul N icodim insus i nu ar mai
recunoaste-o. Am vrut sa spun totul mai pe mteles... Va
carticicajoartejolositoare.

Incepe sa studiezi cu seriozitate ABC-ul crestinatatii

ortodoxe. A i citit „Razboiul nevazut” in ultim ul timp? Este un
bun punct de plecare.
Parintele Serafim Rose

Multe lucruri bune s-au spus. Staretul (Sfantul Varsamfie

de la Optina) mi-a spus sa citesc acum din „Razboiul nevazut”
despre cele patru ultime si in/ricosatoare ispite dinaintea
mortii. Trebuie sa le stim si sa ne pregatim de ele.
S/antul Nicon de la Optina

Doar avetiy cartea 1„Razboiul

1 nevazut”! Cautati y acolo
capitolele despre rugaciune, tncepand cu capitolul 46, si cititi,
dar nu 0 data sau de doua ori. Acolo este aratat tot ce este de
trebuinta. Daca veti urma cele spuse, rugaciunea a-
voastra seva mdrepta, iar dupa aceasta si toate celelalte.
Sfantul Teofan Zavoratul