CURSUL NR.

3 - EXAMENUL CLINIC, EXAMENUL PARACLINIC,

DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL EDENTAŢIEI TOTALE

Date generale
În cadrul datelor generale se stabilesc datele personale ale pacientului cu
importanţă în evoluţia şi tratamentul edentaţiei totale.
- Numele si prenumele, vârsta pacientului, sexul (peste 65% din subiecţii sunt
femei, profesia (poate sugera corelaţii între gradul de pregătire profesională şi nivelul
de instruire medicală al bolnavului).
- Locul de muncă.- stresul intelectual din activităţile care necesită o atenţie şi
încordare maximă, activitate cu o anumită poziţie de lucru, anumite obiceiuri vicioase
prezente pacientului va influenţa conduita terapeutică. Mediu toxic fizic sau chimic:
cu mangam (afectează sistemul muscular), mediu toxic cu plumb dă frecvent
stomatite.
- Motivele prezentării: refacerea funcţiilor pierdute; durerea reprezintă
simptomul subiectiv cu o varietate de manifestare şi localizare; zgomote în ATM;
senzaţie de oboseală în maxilare, de amorţeală la nivelul muşchilor masticatori;
dificultate în deschiderea cavităţii orale sau prezenţa blocajului; tulburări funcţionale
masticatorii sau de deglutiţie la protezele vechi; reparaţii, recondiţionări, căptuşiri.
- Istoricul afecţiunii cuprinde: debutul edentaţiei; etiologia edentaţiei;
cronologia extracţiilor dinţilor; modul de colaborare cu medicul în timpul
tratamentului stomatologic; tratamentul avut anterior: proteze mibile parţiale, etc;
calitatea şi timpul adaptării pacientului la proteze; reacţii alergice apărute după
aplicarea şi purtarea protezelor acrilice.
- Antecedentele bolnavului. Se insista asupra factorilor generali endogeni
favorizanţi ai disfuncţiilor SDM: afecţiuni genetice; boli infecţioase acute sau cronice
generale; malformaţii congenitale; anomalii dento-maxilare; obiceiuri vicioase;
traumatisme în regiunea dento-maxilară; alergii
Se vor urmării şi decela afecţiunile generale cu repercursiuni asupra tratamentului,
evoluţiei şi complicaţiilor edentaţiei totale: boli cardio-vasculare (miocardiopatii,
HTA); boli ale aparatului respirator: astm bronşic, emfizem pulmonar; boli ale
aparatului digestiv: gastrite ulcere, hepatite cronice, ciroze hepatice; boli ale
aparatului renal: insuficienţă renală, nefropatii; boli metabolice: avitaminoze, diabet,
obezitate; discrazii sanguine: anemii, leucoze, sindroame hemoragipare; boli ale
sistemului endocrin: paratiroidele, hipertiroida; bolile SN: epilepsie, Parkinson;
intoxicaţii şi boala de iradiere; boli contagioase: gripa, hepatita virală; cancerele şi
stările precanceroase.
Examenul general
O serie de boli cu caracter general au un răsunet direct şi profund asupra
structurilor cavităţii orale. O parte din ele se notează din antecedentele pacientului.
Astfel: boli endocrine- hipertirodism, hipotiroidism, boala Addison; boli metabolice -

1
diabet, tulburările matabolismului fosfo-calcic determină o resorbţie accentuată a
crestelor edentate; boli neurologice - boala Parkinson; afecţiuni ORL; afecţiuni
oftalmologice; afecţiuni alergice; afecţiuni psihice - nevroze; în afecţiuni cardio-
vasculare cu procese valvulare se administrează antibioprofilaxia; afecţiunile renale
modifică volumul mucoasei orale, cea ce implică alegerea meterialului şi a tehnicii de
amprentare; xerostomia.
Se notează comportamentul psihic care va influenţa relaţia medic-pacient şi
adaptarea lui la protezele totale: reţinut, echilibrat, revendicativ.
Tipul constituţional: neurastenic, astenic, hiperastenic.
Atitudine posturală: mers, înălţime, greutate.
Examenul loco-regional
Examenul extraoral facial
Acest examen cuprinde următoarele manopere: inspecţie, palpare, ascultaţie şi metode
combinate.
INSPECŢIA
Inspecţia din faţă
- aspectul facial: normal; înfundat în edentaţiile laterale întinse; turgescent în
obezitate, în hipertrofiile glandelor parotidiene.
- conturul feţei, coloraţia tegumentelor, a ochilor a părului.
- şanţurile periorale, perinasale.
- caracterul mimicii - se notează eventualele ticuri.
- simetria facială / asimetria facială dată de hipertrofia muşchiului maseter, hipertrofia
muşchiului temporal (fasciculul anterior), modificări osoase.
- prezenţa elementelor patologice: fistule, cicatrici, hematoane, ragade comisurale.
Inspecţia din profil
Normal - drept sau uşor convex, patologic - concav, convex.
PALPAREA
Palparea superficială
- se urmăreşte sensibilitatea tegumentului comparativ stânga- dreapta cu ajutorul unui
rulou de vată. Patologic poate fi hipo- sau hipersensibilitate pe teritoriul de inervaţie a
nervului trigemen.
- temperatura tegumentelor: hipertermice în edem, în congestii tegumentare.
- umiditatea tegumentelor este scăzută la bătrâni.
Palparea profundă
- se urmăreşte integritatea sistemului osos al masivului facial (patologic apar fracturi,
tumori, hipertrofii) şi marginea bazilară a mandibulei.
- sensibilitatea punctelor de emergenţă trigeminale. Ele pot fi dureroase.
- palparea sistemului ganglionar, format din ganglionii genieni, submentali,
submandibulari, laterocervicali, periauriculari, occipitali, supraclaviculari. Se
urmăreşte: numărul, volumul, densitatea, consistenţa, aderenţa de planurile din jur,
durerea.

2
- palparea sistemului muscular. În poziţie de repaus postural muşchii se caracterizează
printr-o uşoară contracţie dată de tonusul muscular de postură.
- muşchii orofaciali - tonicitatea muşchilor buzelor şi obrazului se apreciază
prin manevrele cunoscute. Se palpează cu toate degetele întinse ale mâinii,
compresând muşchii pe suportul osos maxilar, sau palparea bimanuală comparativă.
- palparea muşchilor masticatori.

- examenul ATM. Se realizează prin inspecţie, palpare, ascultaţie. Se examinează

static şi dinamic.
Inspecţia: înregistrează orice deformaţie statică sau dinamică a regiunilor pteragiene
uni- sau bilaterale, static sau dinamic.
Palparea: se vor folosi două moduri de palpare: prin aplicarea indicelui şi degetului
medius întinse pretragian, sau prin introducerea indexului în conductul auditiv extern
şi aplicarea policelui pretragian. Bolnavul execută mişcări de închidere a cavităţii
orale, de deschidere, lateralitate stângă şi dreaptă, propulsie şi retropulsie. Normal
excursiile condiliene trebuie să fie simetrice, sinergice, de amplitudine egală, pe o
traiectorie uşor înclinată dinapoi înainte şi de sus in jos. Patologic se observă
deplasări discontinui ale mentonului, deplasări sacadate, cu deviere de la linia
mediană în formă de ,,S” , de linie curbă sau frântă.
Ascultaţia se face fără sau cu stetoscop. Patologic se aud cracmente şi crepitaţii.
Durerea poate fi provocată la palparea ATM sau prezentată subiectiv de pacient cu
toată paleta simptomatică.
Examenul endo-oral
- Orificiul oral: simetrie sau asimetrie; tonicitate musculară: normală, scăzută,
crescută; aplatizarea acului Cupidon; invaginarea buzelor; căderea comisurilor.
- Mucoasa labio-jugală: aspect, culoare, integritate.
- Orificiul canalului Stenon: permeabilitate, calitatea şi cantitatea secreţiei salivare.
- Mucoasa cavităţii orale: se examinează pentru a determina calitatea ei, consistenţa,
culoarea, integritatea şi starea de edemaţiere. Patologic poate fi inflamată, hipertrofică
cu amprenta planului de ocluzie.
- Examenul zonelor funcţionale: dimensiune, conţinut, calitatea suportului muco-osos,
limitele anatomice, amplitudine, înălţime, lăţime, prezenţa unor formaţiuni patologice:
bride, cicatricii; zona de mucoasă pasiv mobilă.
- Maxilar: zona vestibulară: spaţiul retrozigomatic, spaţiul vestibular lateral,
vestibulul labial; zona distală.
- Mandibulă: zona tubercului piriform, zona vestibulară laterală, zona
vestibulară labială, zona linguală laterală, zona linguală centrală. Tuberculii piriformi
sunt clasificaţi de Lejoyeux după valoarea lor protetică în patru clase: cl. I-a tuberculi
piriformi favorabili, fermi, aderenţi la planul profund, convecşi, acoperiţi de o
mucoasă sănătoasă; cl.a II-a tuberculi piriformi medii, mai puţin convecşi, mai mobili,
mai compresibili; cl. a III-a tuberculi piriformi nefavorabili, inserţia ligamentului

3
pterigomandibular spre anterior, calitate deficitară a ţesutului submucos; cl. a IV-a
tuberculi piriformi negativi, inutilizabili.
- Examinarea crestelor edentate: simetrie, înălţime, lăţime, forma pe secţiune, profilul,
orientarea crestelor edentate.
- Examinarea bolţii palatine: forma, adâncimea; proeminenţa suturii mediene;
prezenţa / absenţa torusului palatin, localizare, formă, întindere; fomaţiuni osoase sub
formă de spicului osoşi la nivelul şanţurilor alveolo-palatine. Costa împarte bolta
palatină în funcţie de gradul de rezilienţă în trei zone: zona fibroasă din dreptul suturii
sagitale şi pe versantul palatinal al crestelor edentate, zona grăsoasă de la nivelul
rugilor palatine cu rezilienţă medie şi zona glandulară din treimea posterioară a
palatului cu ţesut submucos bogat in glande secretorii accesorii, zonă cu rezilienţă
maximă.
- Examenul mucoasei de sprijin: creste edentate: aspect, integritate, indice de
rezilienţă, mobilitate orizontală; bolta palatină: papila bunoidă, relieful rugilor
palatine, numărul şi dispoziţia lor, raportul papilei bonoide şi a rugilor palatine cu
creasta edentată.
- Examenul planşeului bucal: Se face prin inspecţie şi palpare, normal fiind suplu,
liber şi nedureros
- Examenul limbii. Se realizează prin inspecţie şi palpare urmărindu-se volumul,
aspectul, tonicitatea şi consistenta ei. Se determină poziţia limbii în repaus: anterioară,
medie, posterioară. Patologic limba este hipertrofiată.
Se examinează limba în fonaţie şi deglutiţie pentru a pune în evidenţă unele vicii de
articulare fonetică şi de deglutiţie.
- Examinarea secreţiei salivare: calitate, cantitate, vâscozitate.
- Examenul relaţiilor de referinţă mandibulo-craniene: analiza relaţiei de postură,
analiza dimensiunii verticale, analiza relaţiei centrice. Se notează toate elementele
patologice care împiedică analiza relaţiilor de referinţă: blocaje articulare, spasme
musculare.
Analiza examenelor paraclinice
Coraborarea datelor şi investigaţiilor suplimentare participă la stabilirea unui
diagnostic corect şi complet, în vederea instituirii unui tratament optim individualizat.
Examenele paraclinice sunt:
Examenele complementare generale
Ele cuprind analize, controale şi tratamentele următoarelor afecţiuni: hematologice:
hemoleucogramă, glicemie, uree, calcemie.; cardio-vasculare; renale; digestive;
hepato-biliare; metabolice; endocrine; ORL; oftalmologice; urologice; psihice;
alergice.
Examene complementare stomatologice
- examenul citologic: din diferite zone ale câmpului protetic apreciază gradul de
keratinizare al mucoasei.
- examenul anatomo-patologic al mucoasei în cazurile de leziuni mucosale cronice
vechi.

4
- examenul stomatoscopic: un fascicol luminos este proiectat pe mucoasa orală care se
examinează cu o lupă binoculară ce măreşte de aproximativ 15-20 ori.
- examenul salivei: pH-ul, vâscozitatea, tensiunea superficială.
- studiul de model este necesar pentru stabilirea unui diagnostic complet, orientarea
intervenţiilor chirurgicale preprotetice, realizarea unor rapoarte artificiale
interarcadice.
- examenul fotostatic din faţă şi profil înainte şi după tratament.
- examenul radiologic: cu film retroalveolar, radiografii panoramice, Rx a ATM, Rx
cefalometric pentru determinarea planului de ocluzie. Examenul radiologic poate
aprecia factorul osos, adică a gradului de densitate a structurii osoase. Astfel osul
capabil să ofere o bună capacitate de a suporta presiuni apare radiologic cu aspect
dens, cu puţine spaţii medulare, cu trabecule compacte, cu cortex solid şi bine
delimitat. Capacitatea redusă a osului apare radiologic cu trabeculele translucide,
şterse şi subţiri, creasta alveolară ascuţită, cortex dificil de delimitat. Radiologic
aspectul oaselor maxilare se clasifică în os dens cortical, os spongios, os de tip
necortical. Factorul osos depinde de vârsta pacientului şi de starea generală a
organismului.
- examenul mandibulo-kinezio-grafic: prezintă ciclurile masticatorii care sunt
modificate ca număr, durată şi viteză.
- examinarea tonusului muscular. Se utilizează tonometria Szirmai care este în
concordanţă cu rezultatele EMG globale. Patologic apar diferenţe de valori ale
tonusului muscular pentru muşchii buccinatori şi orbiculari înregistrat pe partea
dreaptă faţă de partea stângă.
- examenul EMG. Se examinează grupele musculare de pe partea dreapta comparativ
cu partea stângă. Examenul electromiografic se determină în poziţia de repaus
postural mandibular, RC, deglutiţie. Înregistrarea contracţiei izometrice apare sub
forma activităţii de menţinere a posturii. La masticaţie în perioade foarte scurte este
de 0,15 sec., în deglutiţie cu valoarea de 1,15sec. şi se înregistrează un maximum de
efort muscular.
Examenul EMG arată că activitatea bioelectrică este mult scăzută la edentatul total.
DIAGNOSTICUL
1. Diagnosticul general, de afecţiune generală.
2. Diagnosticul de stare locală:
- diagnosticul anatomic: este dat de edentaţie totală.
- diagnosticul topografic: maxilară, mandibulară.
- diagnosticul funcţional- funcţiile SDM perturbate: funcţia de masticaţie, de fonaţie,
funcţia estetică, deglutiţia.
- diagnosticul etiologic: post-carie, post-parodontopatie, mixtă.
- diagnosticul clinic împarte edentaţia după: câmpul protetic (Costa) în câmp protetic
favorabil, nefavorabil, mediu; calitatea fibromucoasei: dură, moale, medie; după
valoarea crestelor edentate după clasificarea lui Sangiuolo.

5
- diagnosticul evolutiv: complicaţiile eventuale survenite sau accentuate de edentaţie
(atrofii marcante staţionare sau evolutive).
3. Prognosticul: favorabil în caz de tratament.
Exemplu: bolnav cu HTA, edentaţie totală maxilară cu perturbarea funcţiilor de
masticaţie, estetice, fonaţie şi deglutiţie, de etiologie mixtă, cu un câmp protetic
mediu, cu o fibromucoasă dură, creastă edentată de clasa a II-a Sangiuolo, cu un grad
progresiv de atrofie, edentaţie totală maxilară care va evolua favorabil printr-un
tratament protetic individualizat.
TRATAMENTUL EDENTAŢIEI TOTALE
1. Tratamentul preprotetic chirurgical indicat în: exostoze, regularizarea crestelor
edentate, torusul maxilar, torus mandibular, bride , frenuri.
2. Tratamentul curativ presupune următoarele variante:
- implante + proteză conjunctă pe implante.
- implante în zona frontală + proteză conjunctă frontală pe implante cu proteză mobilă
termino-terminală.
- implante fixate în zone diferite acoperite de micriproteze solidarizate între ele +
proteză scheletată ce telescopează pe porţiunea orală a microprotezelor (protezare tip
ower-lay).
- proteză totală acrilică.
3. Monitorizarea bolnavului protezat.