Sunteți pe pagina 1din 4

AUTISMUL

Întârzierea mintală este un termen utilizat în țara noastră de Mariana Roșca, în tendințade
a înlocui noțiunile traumatizante pentru părinți și copii și pentru a cuprinde și cazurile ușoare. În
accepția sa generală, ea cuprinde categoria copiilor care manifestă o întârziere mai mult
sau mai puțin importantă în dezvoltarea funcțiilor intelectuale, senzoriale și motrice. În accepția
sa restrânsă, subiecții prezintă un decalaj în pregătirea școlară în raport cu cei de aceeași vârstă.

Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a


comunica şi de a relaţiona cu cei din jur, este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării
creierului, aabilităţilor mentale, emoţionale şi comunicaţionale ale unei persoane. Autismul
se referă la dereglări secundare de natură psihogenetică pe care le raportează la o categorie
definitorie de tulburări primare , dereglări de limbaj și stereotipii, stări de excitație puternică,
impulsivitate, ce alterneazăcu stări depresive, dereglări neuro-vegetative, halucinații în plan
psihic.

Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de natură genetică, iar unele cazuri de
autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul
naşterii, incluzând mama bolnavă: (în timpul sarcini de rubeolă, rujeolă (pojar), o incapacitate
corpului de a controla anumite substanţe chimice numite fenilcetone, lipsa oxigenului în timpul
naşterii , encefalita sau alte infecţii grave care afectează creierul la sugar).
Semnele autismului se dezvoltă aproape întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani,
deşi această afecţiune este uneori diagnosticată abia mai târziu. În mod tipic, părinţii devin
îngrijoraţi atunci când observă că fiul/ fiica lor nu începe să vorbească, nu răspunde sau nu
interacţionează ca şi ceilalţi copii de aceeaşi vârstă.
La naștere copilul este aparent normal, fără a avea anomalii fizice sau neurologice.
Începutul acestei tulburări se poate remarca la copiii care se află în primul an de viață prin:

– lipsa mișcărilor de reflex atunci când sunt luați în brațe;

– lipsa zâmbetului atunci când își văd părinții;

– lipsa reacților la persoanele ce îi înconjoară;

– lipsa interesului pentru jucării etc.

Semnele și simptomele autismului. Pe masură ce copiii cresc, semnele autismului devin tot
mai diverse, însă cele mai multe se învârt în jurul dezvoltării sociale, a limbajului și comunicării
verbale/ nonverbale precum și a comportamentului.
Semne în aria socială. Interacțiunea socială poate fi dificilă în cazul copiilor cu autism.
-Adesea, copilul cu autism preferă să trăiască în lumea lui proprie, departe și detașat de alții.
-Pare dezinteresat de ceea ce se întâmplă în jurul lui.
-Nu știe cum să-și facă prieteni, cum să se joace cu alți copii.
-Preferă să nu fie atins sau luat în brațe.
-Nu folosește jucăriile în mod creativ; nu se angajează în jocuri de rol.
-Nu înțelege sentimentele celorlalți.
-Pare să nu audă atunci când i se vorbește.
-Nu împărtășește interese sau realizări cu alte persoane/copii ( desene, jucării, etc).
Semne în aria limbajului și comunicării verbale. Copiii cu autism au dificultăți de
vorbire și limbaj. De multe ori limbajul și comunicarea nu sunt dezvoltate conform vârstei sau
chiar deloc.
- Vorbește pe un ton anormal sau cu un ritm ciudat.
- Repetă aceleași cuvinte și fraze pe care le aude fie la o persoană, fie la televizor.
- Raspunde la o întrebare prin repetarea întrebării decât prin a raspunde la întrebare.
- Se referă la ei înșiși folosind persoana a treia.
- Folosește un limbaj incorect ( erori gramaticale, cuvinte greșite).
- Întâmpina dificultăți în comunicarea nevoilor și dorințelor
- Nu înțelege indicații sau întrebări simple
- Preiau mesajele cu nuanțe de umor, ironii sau sarcasm, la propriu ( mot-a-mot)
Semne în aria limbajului și comunicării nonverbale
- Evită contactul vizual.
- Folosește expresii faciale nepotrivite contextului.
- Nu reacționează la expresiile faciale, tonul vocii sau gesturile altor persoane.
- Face foarte puține gesturi ( cum ar fi indicarea cu degetul).
- Reacționează neobișnuit la mirosuri, texturi sau sunete.
- Poate prezenta o postură anormală a corpului, neîndemanare sau moduri excentrice de mișcare.
Semne în aria comportamentului.
- Insistă a se păstra o rutină rigidă (insistă parcurgerea aceluiași traseu de acasă spre școală).
- Se adaptează cu greu la modificarile din program sau mediu (spre exemplu, poate face o criză
de isterie în cazul în care mobilierul este reorganizat sau ora de culcare este alta decât de obicei).
- Prezintă atașamente neobișnuite față de anumite jucării sau obiecte ciudate ( chei, cărți).
Aranjează obiectele sau jucăriile în linie sau într-o anumită ordine.
- Este preocupat pentru o perioadă mare de timp de aranjarea jucăriilor, vizionarea unor obiecte
în mișcare sau se concentrează pe o anumită parte a unui obiect cum ar fi roțile unei mașini de
jucărie.
- Repetă aceleași acțiuni sau mișcări ciudate cum ar fi fluturarea mâinilor, legănarea, alergarea
dintr-o parte în alta ( comportamente auto-stimulative)

Terapie. Metoda ABA este un program de învățare, care își propune să modifice
comportamentul autist al copilului, în mod sistematic și intensiv, obiectivul final fiind integrarea
socială a copilului. Sistemul are obiective clar formulate, împărțite în sarcini mici, astfel încât
evoluția copilului să poată fi măsurată permanent. Întărirea comportamentului se face cu
recompense, întreg sistemul funcționând pe baza acestor întăritori fie materiali, fie sociali.
Programul este foarte strict, iar copilul, este necesar sa fie stimulat pe parcursul întregii zile. Deși
metoda seamănă uneori cu un dresaj se pare că este singura metodă cu rezultate semnificative.
Din cauza regulilor stricte şi a asemănării cu un program de dresaj, metoda ABA, a fost aspru
criticată. Programul este strict tocmai pentru că acești copii au nevoie mai mare de activități
stricte, de predictibilitate şi de rutină.
ABA se bazează pe observarea comportamentului, recompensare pozitivă și prompt
(ajutorul minim dar suficient oferit copilului pentru a îndeplini o sarcină). Comportamentul unui
copil este întărit cu o recompensă atunci când răspunsul este corect. Comportamentele nedorite
sau cele care interferează cu învățarea abilităților sociale sunt observate cu atenție. Scopul este
determinarea trigger-ului (factor declanșator) pentru comportamentul respectiv, precum și
observarea a ceea ce se întâmplă după manifestarea acelui comportament,ce anume întărește
comportamentul respectiv. ABA este știința comportamentului uman. Analiza comportamentală
aplicată este un proces de intervenție sistematică bazat pe teoriile învățării, care are drept scop
dezvoltarea unor noi comportamente.
Metoda ABA ajută copiii cu autism în:

 creșterea comportamentelor dezirabile (ex.comunicare);

 predarea noilor abilități;

 menținerea unui comportament (învățarea autocontrolului);

 generalizarea sau transferul comportamentelor învățate;

 restrângerea factorilor de mediu care acționează asupra copilului când învață;

 reducerea comportamentelor nedorite (agresivitatea, autoagresivitatea, stereotipii, autostimulări).

Concluzii și avantaje ale terapiei Aba. Prin intermediul terapiei comportamentale, copiii cu
autism pot fi recuperați pentru a întelege în anumite limite lumea în care trăim, pentru a fi
capabili să relaționeze, să comunice cu cei din jur, pentru a-și exprima verbal dorințele și
nevoile. Această terapie este esențial să se înceapă de la o vârstă mică, iar părinții trebuie să se
implice în programul de recuperare și de asemenea să se urmeze corect programul de terapie.
Programul se face individual în funcție de abilitățile copilului, deoarece deși au același
diagnostic, necesită o intervenție specială și individualizată aplicată pentru fiecare.
Câteva din avantajele terapiei Aba sunt următoarele:

 autoservirea, independenţa

 îmbunătăţirea semnificativă a IQ-ului, performanţelor academice şi competenţelor lingvistice

 menţinerea unei igiene adecvate

 creşterea numărului de achiziţii din punct de vedere cognitiv şi comportamental

 îmbrăcatul şi dezbrăcatul corespunzător

 asimilarea a diverse cunoştinţe (mai ales a celor utile şi funcţionale)

 acumularea de informaţii de natură socială

 generalizarea achiziţiilor în orice mediu şi în orice situaţie

 consolidarea abilităţilor de limbaj

 diminuarea comportamentelor nedorite (autostimulari, comportamente agresive, stereotipii etc.)

 ameliorarea problemelor de motricitate fină şi grosieră

 recunoaşterea şi numirea obiectelor din jur, a persoanelor, acţiunilor, locaţiilor, emoţiilor etc

 povestirea propriilor experienţe

 sortarea a diverse obiecte

 cunoaşterea a diferite tipuri de categorii.

Bibliografie:

Cooper, John, Heron, Timothy, Heward, William, Analiza aplicată a comportamentului


București, 2016

Verza, Emil. Introducere în psihopedagogia socială și în asistență socială, Ed. Humanitas, 2002.

https://www.helpautism.ro/autism