În primul rând, este esențial ca cel mic să se simtă bine acasă. În
acest sens trebuie să îi creați un mediu în care să se simtă protejat și iubit. Dacă copilul are un mediu unde să poată explora și experienta, iar relația între membrii familiei este armonioasă, cel mic se poate dezvolta nestingherit. În plus, dacă aveți grijă de dumneavoastră și nu neglijați nici relația de cuplu, veți fi calmi și mai răbdători cu copiii, spun psihologii.
2. Acordați-le atenție
„Este important ca părintele să fie disponibil pentru copil. Aceasta
nu înseamnă că trebuie să fie cu copilul tot timpul. Dar atunci când solicită atenția, ajutorul, afecțiunea, părintele trebuie să întrerupă ce face și să-i ofere ce are nevoie” , preciează Diana Stănculescu, psihoterapeut în cadrul organizației „Salvați Copiii”.
Un alt sfat pe care vi-l dau specialiștii este să nu pierdeți nicio
ocazie de a vă încuraja copiii atunci când au realizat ceva sau au respectat o regulă non-impusă. În acest mod se pot evita situațiile în care copilul apelează laa un comportament negativ pentru a atrage atenția.
3. Aplicați pedepse non-violente
Regulile de ccomportament trebuie transmise celor mici prin metode ce
exclud acțiuni ce i-ar putea răni fizic sau emoțional. Andreea Biji, psiholog Salvați Copiii, ne vorbește despre patru metode pe care le putem folosi în situațiile în care cel mic a încălcat o regulă de comportament și vrem să îi arătăm că a greșit.
„Discuția dirijată presupune să obținem atenția copilului, să îi spunem
care este problema, să îi explicăm pe scurt de ce este o problemă și să rugăm copilul să descrie comportamentul corect” , explică specialistul.
„Rutina pentru corectarea comportamentului” constă în indicarea soluției
corecte de comportament. Dacă după câteva secunde cel mic face ce i s-a cerut, el este lăudat de părinte, în caz contrar se aplică consecința logică (explicată) sau metoda „timpul de liniștire”. În ultimul caz, copilul este scos din activitatea în care a apărut problema și dus într-un loc unde trebuie să stea pentru scurt timp în liniște.
„Când copilul stă în acel loc, nu-i acordați atenție, nu discutați cu el
problema. După ce a stat în liniște o perioadă stabilită (câteva minute), poate reveni la activitate” precizează Andreea Biji.
Dacă această metodă nu a dat roade, se poate trece la aplicarea „timpului
de excludere”. „Excluderea funcționează în general ca timpul de liniște, cu diferența că copilul este dus într-o altă cameră, departe de ceilalți. Excluderea trebuie să aibă loc într-o cameră lipsită de interese, însă care este sigură, cu iluminat și aer”, sfătuiește psihologul.
Excluderea nu trebuie să fie mai mare de un minut pentru copiii de 2 ani,
două minute pentru copii de 3-5 ani și 5 minute pentru cei de 5-10 ani. După expirarea timpului, nu mai discutați cu cel mic despre ce s-a întâmplat și încurajați-l să își găsească o activitate”, mai recomandă specialistul.
4. Nu vă construiți așteptări nerealiste
„Evoluția fiecărui copil este unică și se realizează în ritmuri diferite. Ei
învață abilități noi doar după ce sunt pregătiți la nivelul de dezvoltare adecvat etapei în care se află”, explică psihoterapeutul Diana Stănculescu. Dacă veți aștepta ca fiul sau fiica dumneavoastră să se comporte tot timpul exemplar și să aibă numai note bune la școală, tot ce veți face va fi să alimentați un permanent conflict cu cel mic.