Opt lucruri pe care nu trebuie să le faci în faţa copilului

Copiii se sperie atunci când îşi văd părinţii nervoşi Copiii observă şi învaţă
mult mai mult şi mai repede decât ne închipuim noi, adulţii. Orice gest nepotrivit,
orice vorbă aruncată la nervi poate servi drept un exemplu negativ pentru cel mic.
Ştiri pe aceeaşi temă Jocurile pe calculator violente, cazuri de iresponsabilitate
parentală... Uneori, părinţii nici măcar nu îşi dau seama că prin comportamentul lor
sunt de fapt un exemplu rău. Psihologii prezintă o listă cu alte mari greşeli pe care
le fac părinţii în faţa copiilor.

1. Minciunile nevinovate, cea mai frecventă greşeală

Un exemplu clasic sunt minciunile aparent nevinovate, rostite de faţă cu copilul.
Dacă este suficient de mare să ştie că lucrul spus de părintele său nu este adevărat,
cel mic va considera că minciuna nu este ceva rău şi va începe să mintă la rândul
său, avertizează psihologul Alyson Schafer, pentru Men's Health.

2. Păstrarea secretelor

Micile secrete nu îi vor apropia pe părinţi de copilul lor, deşi poate ei sunt tentaţi
să creadă asta. De multe ori, mama sau tatăl merge cu micuţul la fast-food sau într-
un loc despre care nu vrea să afle şi partenerul său. Astfel, copilului i se cere să
păstreze secretul faţă de celălalt părinte, iar acest lucru îl va încuraja să ascundă
adevărul şi cu alte ocazii şi să nu pună mare preţ pe comunicarea sinceră cu
părinţii.

3. Copiii mici nu pot înţelege glumele sau sensul simbolic al unei fraze

Unele glume sau mici ironii rostite la dresa copilului îl vor deruta şi poate chiar îl
vor speria. Uneori, părinţii le spun copiilor să nu bea prea multă apă, pentru că
„vor face broaşte în burtă”. Pentru un adult este în mod clar o glumă, dar copiii iau
totul literal, ei nu pot înţelege sensul simbolic al unei fraze.

4. Folosirea tabletei sau a telefonului mobil

Mulţi părinţi cred că este normal şi chiar indicat ca micuţul să înveţe cât mai
repede să folosească o tabletă sau un smartphone. Se va obişnui cu tehnologia, dar
va avea şi o ocupaţie, va sta liniştit, iar părinţii îşi vor vedea de treaba lor. Este o
mare greşeală, spune psihologul Carrie Contey. Copiii trebuie să aibă activităţi

1
specifice vârstei lor, de exemplu să coloreze cărţi sau să se joace cu Lego. Pentru a
fi un bun exemplu, părinţii trebuie să facă aceste activităţi împreună cu ei şi să fie
văzuţi cât mai rar folosind la rândul lor tableta sau telefonul.

5. Copiii se sperie când îşi văd părinţii nervoşi

O altă greşeală pe care o fac frecvent părinţii este că se enervează în faţa copiilor,
chiar dacă sunt supăraţi din alt motiv. Cei mici vor crede că nervii părinţilor sunt
din vina lor, că au greşit ei cu ceva şi se vor speria, pentru că nu vor înţelege ce se
întâmplă. De aceea, este bine să nu arătăm în faţa copiilor supărarea provocată de o
problema la serviciu sau de o ceartă cu prietenii.

6. Criticarea sau ironizarea altor persoane în faţa copilului

Este lesne de bănuit că dacă un părinte va ironiza sau va critica o altă persoană de
faţă cu copilul, acesta va reţine şi chiar va repeta acele vorbe, când va întâlni
persoana respectivă. Pe lângă faptul că părintele va fi pus într-o situaţie jenantă,
copilul va lua în serios orice vorbă rea la adresa cuiva şi va ajunge să dispreţuiască
acea persoană. Multe incidente de acest fel au loc pentru că părinţii se simt liberi să
discute de faţă cu micuţul despre bunici sau alte rude, criticând unele
comportamente ale acestora.

7. Glumele pe seama unui profesor

Uneori, părinţii cred că este în regulă să râdă alături de copil de un profesor mai
sever sau să îl ironizeze. În realitate, aceste obicei va lăsa celui mic impresia că
părintele nu are respect pentru profesor şi pentru şcoală şi va pierde la rândul său
acest respect şi poate chiar interesul pentru educaţie.

8. Încurajarea copilului să se joace singur

Chiar dacă este bine ca un copil să fie învăţat să se joace şi singur, de multe ori
părinţii îl încurajează să facă asta, pentru se putea uita liniştiţi la televizor. Stând
mult timp în faţa ecranului, în timp ce copilul îi vede făcând asta, părinţii îl învăţă
pe cel mic, fără să vrea, să fie sedentar şi inactiv.