Literatura română veche

Literatura română veche, ce cuprinde o perioadă de circa400 de ani (sec. XIV-

XVIII ), continuă să fie obiect de discuţie pentru exegeţii în materie, dat fiind faptul că timpul de
zvăluie noiadevăruri, anterior nevalorificate pînă la capăt, apar p
olemici cu privire la tratarea diverselor fenomene literare din trecutul
îndepărtat, ies la iveală noi descoperiri arheologice, care varsă olumină nouă asupra la tot ce
a avut loc milenii în urmă.

De aceea nu e deloc întîmplător faptul că în constatăril e

multor dintre savanţi, la opiniile cărora apelăm adeseori, putemdepista şi unele teorii
contradictorii, unele adevăruri ce merită amai fi revăzute. Dovadă sunt următoarele mărturii
des întîlnite de noi în texte: «se presupune», « se crede», «circa», « cu aproximaţie» etc.
Sunt atestate nu rareori şi cazuri cînd opiniile celor, ce şi -au
asumat nobila responsabilitate de a şterge colbul uitării de petrecutul nostru literar,puţin să
difere unele de altele.
În acest suport de curs mai întîi de toate m-am
străduit săapelez la surse bobliografice de ultimă oră, nelăsînd în afaraatenţiei şi unele studii
de mai înainte, care, consider, relevă veridicadevărul despre trecutul nostru literar (dovadă
elocventă a acestui fapt e bibliografia plasată la sfîrşitul
suportului de curs).
E fapt incontestabil că literatura română veche este o viemărturie a trecutului glorios al
neamului nostru, a frămîntărilor luide veacuri. Anume în ea se află temelia dezvoltării
literaturiinoastre de mai departe. De aceea merită s-o studiem cu o maximăatenţie şi
responsabilitate pentru a ne înţelege pe noi înşine, pentrua ne înţelege rostul în viaţă, pentru a
menţine cu demnitate veşnicvie flacăra aprinsă în memoria strămoşilor noştri, care, cu sute
deani în urmă, şi-au răspîndit faima prin scrieri de valoare, patriotism, printr-o mare vitejie,
hărnicie, înţelepciune, evlavie.

Istoria literaturii române vechi se împarte în trei

perioade.Perioada întîia începe pe la sfîrşitul veacului XIV şidurează pînă la sfîrşitul veacului
XVI. În această perioadă predomină literatura cu caracter religios în haina limbii
slavone. Perioada a doua începe la sfîrşitul veacului XVI,cînd, drept urmare a prefacerilor din
sînul societăţii, apar celedintîi scrieri în limba naţională. Această perioadă ţine pînă lasfîrşitul
veacului XVII începutul veacului XVIII cuprinde
perioada a treia de dezvoltare a literatzrii vechi. Prin scrierile
lui Dimitrie Cantemir şi Ion Neculce literatura din perioadaaceasta atinge cele mai înalte culmi.
După Cantemir şi Neculce se observă un declin vizibil în literatură. Pricinastagnării scrisului
moldovenesc în veacul XVIII era robia greaturcească şi domnia grecilor fanarioţi, care căutau
să-şi impună cultura lor.

În linii mari, perioada literaturii romăne vechi, al căreiînceput am putea fixa cîteva
decenii după întemeierea statelorfeudale romăneşti, se considrră a fi încheiată către mijlocul
secolului al XVIII-
lea,odată cu răspîndirea în Europa aoperelor lui Dimitrie Cantemir şi odată cu începutul
preluăriilor, prin filieră apuseană, de către reprezentanţii Şcolii Ardelene.Literatura veche este
literatura epocii
prefeudale şifeudale,de la primele manifestări ale scrisului în limba slavonăsau română pînă la
sfîrşitul secolului al XVIII -lea. Istoricii noştri au stabilit ca an de raportare, de trecere de la o
epocă laalta, anul 1780, cînd Gherghe Şincai şi Samuil Micu publică prima gramatică tipărită a
limbii române, moment de afirmaredeplină a spiritului Şcolii Ardelene. Acum se pot fixa
şiînceputurile epocii luminilor la noi şi, în plan literar
propriuzis, ale epocii numită premodernă, care va dura pînă în preajma anului 1830, odată cu i
mpunerea operei lui IancuVăcărescu şi cu ivirea fermă a zorilor romantismului
românesc
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetări al
Republicii Moldova
I.P.Centrul de Excelență în Construcții

Referat la Limba și Literatura română’

Tema:,, Literatura română veche"

Efectuată:Stati Vladimir

2019