1

Desfrâul virtual” și „văduvele de

calculator”
de Admin · 13 martie 2019

„Prețul infidelității virtuale este dat de prăbușirea relațiilor reale, de

pierderea credinței și a dragostei, la fel ca în cazul unei relații reale
extraconjugale. Dorința este aprinsă de imaginație. Această
virtualitate a calculatorului demonstrează, din punct de vedere
tehnologic, ceea ce părinții Bisericii au numit visare și nălucire. Și nu
e vorba de născocirile artistice.

Mitropolitul Antonie de Suroj scrie astfel: „Lumea lui Dumnezeu este

o lume a realității. Lumea diavolului este lumea viselor și a
irealității…, deși toate par foarte accesibile. Noi suntem atotputernici,
mândria noastră este satisfăcută, suntem orice vrem, doar să nu fim
ca în realitate. Suntem curajoși și puternici, deși, nu am făcut nimic.
Dormim, dar lumea realității le aparține celor care priveghează.”
 2

Omul crează un univers fantomatic, alternativ, pe care îl umple de el

și în care se cufundă total, așezându-se pe sine în locul Creatorului.
Plecând din lumea lui Dumnezeu în lumea iluzorie, noi ne pierdem
libertatea interioară și ne dedăm robiei patimilor. Păcatul se face nu
doar prin acțiuni, ci și „virtual”, prin gânduri și sentimente…

Să medităm puțin asupra frazei care caracterizează Taina Căsătoriei.

Aceasta a fost pronunțată de Dumnezeu în Rai și repetată de
Mântuitorul în timpul vieții Sale pământești: Pentru aceasta, va lăsa
omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi
amândoi un trup… (Facere 2, 24; Marcu 10, 8). Verbul „se va lipi” în
limba originalului, înseamnă „va fi asimilată”, „asemănată” și chiar
„absorbită”. Expresia „un singur trup” simbolizează taina unității
spirituale a soților. Dar ce anume unește „cele două părți” într-un
singur tot? Dragostea! Și ce face desfrânarea?

Autorii ortodocși propun două comparații concludente. Să luăm, de

exemplu, adezivul, cu care se lipește ceva și apoi se dezlipește.
Dacă repeți, cu aceiași fâșie, acest lucru, ea nu va mai avea
proprietatea de lipire. Tot în aceasta, constă și esența desfrâului: în
pierderea capacității de „a te lipi cu inima”. Dragostea dăruită de
Dumnezeu poate fi comparată și cu un potir de aur, care conține o
băutură inestimabilă, fără de care nu poți deveni Om. Având o
atitudine neglijentă față de potir, desfrânatul îl tot mișcă, dintr-o parte
în alta, și varsă cu timpul, capacitatea sa de a iubi.

Voi da trei exemple din practica personală a preotului Serghie

Șkleaev. Un bărbat avusese relații cu multe femei. El încerca să aibă
cât mai multe relații, uneori chiar cu un interes „sportiv”, pentru a se
analiza dintr-o altă perspectivă. „Dar acum, se plângea el, nu mai pot
iubi. Din punct de vedere fizic, pot avea relații trupești, ca un animal,
dar nu mai pot iubi cu inima, fapt pentru care sufăr mult.” Unii chiar
declară sus și tare: „Nu mai iubesc demult pe cineva.”

Odată, părintele Serghie a fost rugat să sfințească o casă, la țară,

unde locuia o familie formată din soț, soție și copii. Pe un raft, într-o
cameră a casei erau câteva casete video, al căror titlu ducea cu
gândul, în mod evident, la conținutul pornografic al filmelor. Atunci
când soția a ieșit în curte, părintele Serghie i-a explicat soțului, care
este pericolul relațiilor extraconjugale și, indicând spre casete, a
 3

spus: „Iată, ați văzut aceste filme și v-ați dorit să fiți cu aceste femei.
Nu puteți realiza această dorință fizic, dar cu mintea, cu spiritul, v-ați
unit cu ele. Și acum, după vizionare, ați devenit altfel, mai străin, și nu
o puteți iubi la fel pe soția dumneavoastră. Nu-i așa?” Chipul
interlocutorului s-a schimbat, în ochi apărându-i o teamă și neliniște.
„Părinte, am înțeles totul. Voi distruge aceste casete și nu voi mai
proceda la fel”, a răspuns bărbatul…

Al treilea exemplu se referă la un bărbat căsătorit, care a fost la nunta

prietenilor singur, fără soție. Printre invitați el a văzut o femeie care i-
a plăcut. Ei au dansat, au discutat, au glumit și s-au despărțit. Acasă,
soția, văzând o fotografie de grup de la nuntă, unde apăreau diferite
femei, printre care unele chiar mai frumoase decât cea care-i plăcuse
soțului, a pus totuși degetul pe imaginea femeii împricinate și a
întrebat: „Dar aceasta cine este?!”

Dacă soțul nu este infidel din punct de vedere fizic, însă flirtează
undeva, cu cineva, asigurându-și soția că doar pe ea o iubește, este
prins, fiindcă soția simte minciuna. Fiind infideli cu inima, oamenii
devin străini în interior. Tocmai aici se ascund cauzele adânci ale
destrămării familiilor și așa se produce fisura, care poate deveni
prăpastie. Cel care a dat cu piciorul în lucru sfânt, a dat și
sentimentele sale, pe bucăți, partenerilor. Și-a golit inima și a
procedat ca fiul risipitor din pilda evanghelică: Și-a risipit averea,
trăind în desfrânări (Luca 15,13).

Soții sunt legați cu inimile lor de fire spirituale nevăzute, pentru că cei
doi sunt „un singur trup”. Sufletele fac schimb de valori și gânduri
dobândite anterior. Uneori, oamenii se simt de la mii de kilometri.
Comunicarea inimilor se face ca o cunoaștere și o întrepătrundere
intuitivă, uneori chiar inconștientă. În acest fel „curge” energia
spirituală.

Legătura între suflete este asemenea efectului vaselor comunicante:

nivelul apei este egal, indiferent de fluctuațiile masei și volumului. Cu
ce este umplut un „rezervor”, cu aceea se umple și celălat. Se
transmit, de asemenea, și urmările păcatelor, dar și roadele harului.
Această acțiune nu depinde de timp și spațiu, deși își schimbă
formele și intensitatea. Ea poate continua și după moartea fizică a
soțului sau a soției.
 4

Conform convingerii părintelui Paisie Aghioritul, „așa cum harul

dumnezeiesc este o putere care acționează la distanță și se
transmite oamenilor, la fel și energia vicleană a diavolului acționează
la distanță și se transmite. Dacă, de exemplu, două suflete se află
într-o anume stare spirituală și unul se gândește la celălalt, atunci se
transmite și puterea dumnezeiască. La fel și două suflete, care
trăiesc în păcat și au o comunicare oarecare: unul dintre acestea
poate primi, de la distanță, acțiunea demonică, ca și cum ar primi o
telegramă… ”

„Văduvele de calculator”

„Am fost întotdeauna foarte geloasă, însă nu m-am gândit că voi fi

nevoită să fiu geloasă pe un calculator”, spune Dașa, care este
căsătorită de șase ani. „La început eram convinsă, că soțul stă foarte
mult pe Internet pentru bani. Dar nu a fost așa! Cu trecerea timpului,
statul în fața calculatorului se prelungea, iar veniturile familiei
scădeau.”

Serile lor aveau același program. Victor apărea acasă, spunea câteva
cuvinte și mergea în fața calculatorului. Cina o lua exclusiv „la postul
de lucru”. Speranțele că nașterea unui copil îl va distrage pe soț de la
patima lui nu s-au adeverit. Băiețelul nu l-a interesat pe tătic. Chiar și
atunci când copilul a crescut și a început să vină pe lângă Victor,
acesta îl trimitea întotdeauna la mama.

Odată cu apariția copilului, relațiile dintre soți, în astfel de familii, nu

fac decât să se complice. Copilul îl deranjează pe tata din
satisfacerea, după dorință, a plăcerilor virtuale și, de aceea, devine
obiectul antipatiei sau chiar al urii. Răbdarea Dașei s-a terminat,
atunci când Victor a trecut la flirtarea virtuală…

„Văduvele de calculator” sunt soțiile oamenilor care sunt prea mult

atrași de calculator. Se întâmplă ca familia să se destrame în felul
următor: soțul „trăiește” cu calculatorul într-o cameră, iar soția cu
copilul, în alta.

Comunicarea patologică cu partenerii virtuali înlocuiește familia reală

și prietenii. Ceea ce începe ca o vorbăraie între prieteni, adesea se
transformă în ceva mult mai consistent. Oamenii încep să-și scrie mai
mult, chiar dacă nu este necesar. Soțiile trimit mesaje până
 5

dimineața, ignorând patul conjugal. Soții utilizează fără măsură

calculatorul, intrând pe pagini de distracții sau chiar fac amor pe
Internet (cybersex). Aceasta nu e altceva, decât dependența de duhul
desfrânării.

Computeromanii încetează să se mai intereseze de viața reală și se

dedică total celei virtuale. Ei petrec în rețea până la 18 ore pe zi.
Dacă nu au posibilitatea să se apropie de calculator, aceste persoane
suferă de depresie și de disconfort fizic. Unii economisesc chiar și
mâncând mai puțin, doar pentru a aduna bani de un monitor mai bun.
Ei pot petrece noapte întreagă în fața calculatorului, ceea ce le aduce
o satisfacție deosebită în mod continuu. Această patimă apare brusc
și nu te lasă timp de ani de zile.

Adesea, „cyberalcoolicii” încetează să se mai îngrijească de felul cum

arată, îmbracă haine murdare și nu ies afară. Soțiile unor astfel de
persoane devin într-adevăr, văduve, chiar dacă soții lor sunt vii. Chiar
dacă stă alături, într-un astfel de caz, soțul parcă se află în altă
dimensiune.

Majoritatea persoanelor atașate de calculator încep să aibă relații

virtuale din cauza plictiselii și a singurătății, a insucceselor în
dragoste, a dorinței de a diversifica viața sau de a se distra. Aparenta
lipsă de pedeapsă pentru contactele în Internet te chiamă să muști
din fructul interzis – senzațiile erotice și impresiile ieșite din comun.

La fel ca alte dependențe, cybersexul are un fundament: oamenii cu

respect de sine scăzut, cei ce sunt incapabili să construiască relații
armonioase cu ceilalți sunt mai înclinați spre această boală. Intrând în
Rețea, un astfel de om încearcă să obțină respect și importanță. El
găsește un fel de „ușurare”, dar cade rapid în „capcană” și părăsește
familia, casa, cariera…

La întrebarea ce oferă atât de atractiv Internetul, în calitatea sa de

metodă de „părăsire” a realității, autorii contemporani (A. Voikunski,
V. Burova, A. Egorov ș.a.) răspund astfel:

-posibilitatea comunicării sociale anonime (o semnificație importantă,

se dă aici sentimentului de siguranță în cazul utilizării poștei
eletronice, a chat-ului etc.);
 6

-condițiile pentru realizarea reprezentărilor și a fanteziilor cu

Feedback (inclusiv noile imagini ale ego-lui);

-o altă metodă de căutare a noilor teme și interlocutorilor care

răspund aproape la orice întrebare (și nici nu trebuie să soliciți atenția
cuiva, pentru că poți părăsi monitorul oricând);

-accesul nelimitat la informație („vampirism informațional”).

La fel ca pornofilia, cybersexul amintește despre atracția implacabilă

pentru jocurile de noroc, tutun, alcool și droguri. Interesant este că
stadiile formării dependenței de Internet sunt asemănătoare cu
stadiile dependenței de droguri. Sevrajul dependenților de Internet
este asemănător sevrajului narcomanilor. Suntem în fața unui peizaj
înfricoșător.

Încă nu există criterii confirmate oficial, care să definească măsura

dependenței de Internet. Cu toate acestea, în cea de-a patra ediție a
cărții Culegere de date statistice și de diagnostice a tulburărilor
psihice a Asociației Americane de Psihiatrie, au fost fixate astfel de
semnalmente. Dintre toate diagnosticile descrise acolo, cel mai
apropiat de dependența de Internet este acela al dependenței de
jocurile de noroc. Obișnuința cu sexul virtual reprezintă o tulburare a
controlului voinței, neprovocată de componente chimice.

După ce s-a format și s-a fixat obișnuința păguboasă, este foarte

dificil să mai creezi o familie unită sau să eviți divorțul. Le dorim noi o
astfel de „fericire” oamenilor apropiați? Ar trebui oare să ne mirăm că
„sindromul calculatorului” este un motiv clar pentru divorț?

Chatul pe Internet tinde să ocupe primul loc în lista cauzelor

destrămării relațiilor. Flirtul on-line este un drum fără prea multă
aderență; poți aluneca oricând. Contribuind la intrige și trădări, acesta
duce din ce în ce mai des cuplurile în stare de criză.

Partea „vătămată” se plânge, de obicei, astfel: „Soțul mă înșală cu

calculatorul! Tot timplul liber îl petrece cu femei virtuale. Chiar și cu
mine comunică prin aceste scrisori electronice, deși, stăm în aceiași
casă! Nu mai am soț, ci o mașinărie fără suflet, conectată în
permanență la Rețea.”
 7

Iată încă o istorie concretă: soția lui Serghei A. era aptă să

muncească, dar prefera să-și petreacă zilele în fața calculatorului. Ia
scria tot timpul într-un jurnal pe Internet, care putea fi accesat liber de
alte persoane. Soția se plângea tot timpul de duritatea emoțională a
soțului, de rutina vieții casnice și, adeseori, găsea simpatizanți. Până
la urmă, a intrat într-o relație virtuală cu un oarecare tânăr din Omsk.
Totul a mers atât de departe, încât, într-o seară, venind acasă, soția
i-a spus lui Serghei: „Nu-l mai pot înșela cu tine!”

Să remarcăm felul, în care s-au schimbat valorile și au fost deplasate

conceptele. Soția îl considera pe „boyfriend”-ul de pe Internet, ca
fiindu-i soțul legitim, iar pe soț – un amant. Lucrurile s-au încheiat cu
divorț. Serghei s-a căsătorit a doua oară. La el în casă există un
calculator, însă acesta nu este conectat la Internet…

Dar cum e atunci când copiii conștientizează că părinții le sunt luați

de calculator?! Conform unei știri din mass-media, un adolescent de
15 ani a citit, din curiozitate, mesajele de pe Internet ale tatălui său și
a fost șocat de faptul că acela flirta cu fete tinere, le propunea să aibă
relații sexuale și stabilea întâlniri. O fetiță de 12 ani plângea pentru că
mama ei petrece prea mult timp aproape dezbrăcată în fața
monitorului și își postează pozele nud pe Internet. Astfel de
dependențe părintești lovesc în psihicul copilului, îl alungă de acasă
și îl împing spre fapte necugetate.

Problemele cu caracter intim și personal, care apar din vina

internetomanului, provoacă adesea apropiaților acestuia agresivitate
și pot duce chiar la suicid. Astfel, un bărbat care a acuzat-o pe soția
sa de desfrâu pe Internet, a ucis-o pe aceasta și pe cei doi copii pe
care îi aveau, după care a încercat să se sinucidă. Specialiștii nu au
descoperit nereguli serioase la psihicul văduvului. Curios este că
înainte de crimă, acesta a trimis către mass-media plângeri pentru
înșelările virtuale ale soției sale. Uciderea copiilor a explicat-o prin
aceea că nu voia „să-i lase să trăiască în această lume crudă”.

Particularitățile Rețelei mondiale permit să experimentezi și cu

propria persoană, fără a fi pedepsit, prin crearea de „personalități
virtuale”. Uneori, oamenii „își schimbă” înfățișarea, sexul, vârsta,
naționalitatea etc. În lumea virtuală este ușor să devii un prinț pe cal
alb.
 8

Astfel, după părerea psihologilor, o tânără rebarbativă poate apărea

sub forma unei frumoase ca-n povești. Iar un băiat, care suferă
probleme de comunicare cu fetele, în lumea virtuală poate părea un
mare macho, bărbat cu experiență. Atunci, când amanții virtuali se
întâlnesc în viața reală, adesea sunt foarte dezamăgiți și nu doar din
cauza înfățișării. Bărbatul puternic, încrezător în forțele proprii și
femeia distinsă, care nu-și cunoaște valoarea, devin dintr-odată
oameni complexați, sclavi ai stereotipurilor, iluziilor și ambițiilor…”

Constantin Zorin – În căutarea fericirii conjugale