Va intrebati de ce nu am scris până acum despre 8 martie?

Ei bine, aflati ca in
perioada interbelica ziua aceasta trecea aproape neobservata. De ce? Pentru ca intre
cele doua razboaie doar in Rusia comunista fusese fixata pe aceasta data sarbatoarea
femeii, mai precis a femeii muncitoare, cu salopeta si secera-ciocanul pusa-n piept. In
lume, incercarea de a stabili ziua femeii la nivel international pe 8 martie au existat de
prin 1910, la initiativa socialistei (vai! iarasi spectrul lui Marx la noi pe blog) Clara
Zetkin, la cea de-a doua conferinta a femeilor de pretutindeni de la Copenhaga. Ea a
fost sarbatorita insa fluctuant in lume (cu exceptia U.R.S.S. si a tarilor-satelit) pana in
’77, cand O.N.U. proclama 8 martie ziua drepturilor femeii si a pacii internationale (o
denumire, sa ne fie cu iertare, si ea cam comunista).

Prin urmare, intalnim in paginile publicatiilor interbelice (cu exceptia

“Scanteii”, desigur”, o tacere mormantala in preajma lui 8 martie, poate si din cauza
relatiei directe dintre aceasta zi si ideile subversive ale vecinului de la est. Pentru
interbelici, asa cum am scris deja, sarbatoarea feminitatii era de 1 martie, de martisor
adica, prilej de a preamari frumusetea, delicatetea si eleganta sexului slab.

Insa femeia incetase deja de prin anii ’20 sa mai fie doar un bibelou de
martipan, pardon portelan (desi era deopotriva dulce si fragila in imaginatia
antebelica). Dupa modelul vestic, ea se emancipase considerabil, incepand de la
imbracaminte si terminand cu comportametul ei in societate si activitatea profesionala.
Rochia ampla e inlocuita de “rochita” pana la genunchi, sau chiar mai scurta,
pijamaua de plaja de costumul intreg sau deux-pieces care lasa zeci de centimetri de
piele descoperiti. Una dintre activitatile preferate ale femeilor era defilarea la proba de
costum de baie in cadrul concursurilor de frumusete Miss Strand organizate in
capitala. Un alt loc de defilare pentru protipendada era piscina cu valuri artificiale a
hotelului Lido.
 Femeia se emancipase adoptand si activitati masculine: fumatul, sofatul, practicarea
intensa a sporturilor.
 Ii facea concurenta serioasa si in amfiteatrele universitatilor (la Litere erau, ca
si astazi, majoritare, cei de la Ilustratiunea romana considerand chiar ca erau prea
multe studente), dar si in profesiuni ca cea de doctor. avocat, inginer sau… aviator. Un
exemplu din epoca ar fi parasutista Matesan, careia Realitatea ilustrata ii dedica un
intreg articol, plus un interviu.
 Noua situatiune ii pune insa pe interbelici in incurcatura. Intelectuala pare sa
pericliteze casnicia, pentru ca nu se mai marita si nu mai face copii.
 “Realitatea ilustrata” publica cercetarile unui anumit biolog Paul Popenoe in
aceasta privinta, dar punem consideratiunile despre maternitate pe seama regimului
autoritar carlist care accentua rolul mamei de viitor al natiunii dupa modelul autoritar-
totalitar din Germania nazista:

„Credem că nu exagerăm spunând că cea mai mare par te dintre tinerele fete,
cari ies din facultăţi, mor fără a lăsa vreun copil in urma lor. O asemenea situaţie nu
poate dăinuila infinit, fără să aducă grave prejudicii unei naţiuni. Inconvenientul
acesta se datoreşte, in mare par te, aşa numitei emancipări a femeii, sub mişcarea
feministă, precum şi prefacer ilor economice, sociale şi industriale din ultima vreme.
„Am luat cuvântul, pentru că educatorii şi in special femeile cari-au apucat a se adăpa
la isvoarele de înaltă cultură ale facultăţilor , ar avea acum tot timpul sa mediteze şi să
soluţioneze problema intelectualei.“
Mai mult, cei de la “Realitatea ilustrata” considerau inca dragostea
domeniul prin excelenta de manifestare pentru populatiunea feminina, si nu stiinta
: ”Pe de altă parte , femeea emancipându-se din ce în ce mai mult, fiind mulţumită de
soarta ei, este sigur că va fi mai fericită ? Este sigur că în dragoste -care în definitiv
este adevaratul ei climat, nu are de suferit din pricina nouei stări de lucruri ?”. Si nici
nu ajunsesera femeile inca la acelasi grad de inteligenta ca barbatul : ”Dar lumea
evoluiază, moravurile deasemeni, şi împreună cu ele – orice s’ar spune – calitatea
inteligenţii feminine . Şi este foarte probabil ca intr-un viitor mai mult sau mai puţin
depărtat, femeea va deveni egala barbatului in ceeace priveste inteligenţa …”.Eh,
macar aveau, desi nu suntem siguri, un creier la fel de mare, spre disperarea lui
Maiorescu. Glumim acum, nu suntem paranoici si nici feministi militanti, asa ca
putem vorba cel mult despre o mysoginie à part in cazul interbelicilor, care mai ca nu
divinizau femeia, frumusetea si amorul. Ii inchinau concursuri de Miss, pagini de ziar,
poeme si cantece. Va lasam cu unul dintre ele, poate cel mai cunoscut, urand totodata
“La multi ani!”, pentru ca asa se cade, cetitoarelor noastre, desi interbelicii nu ar fi
facut-o. Si nu din lipsa de politete, ci pentru ca, asa cum zis de la inceput, ziua de 8
martie nu avea pentru ei nici o insemnatate.