MUZICA SAU PLĂCEREA PROVOCĂRII

MUZICAMERFEST-COMPROMISURI MUZICALE-2013

Esenţa muzicii, ca trăire, ca vibraţie, fiind eminamente religioasă şi în sensul etimologic

al cuvântului, în sensul de legătură între om şi principiul universal, este trăirea şi vibraţia
omului în Dumnezeu. Această provocare în contopirea individului cu şi în trăirea
vibraţiei universale, în muzica Cosmică, afirmată de Sfânta Scriptură, este menită să o
facă Cuvântul. ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu…”
A vorbi încă o dată şi încă o dată despre muzică, aşa cum am mai afirmat, poate să fie
expresia unui ataşament, al unei perseverenţe, a împărtăşirii unor stări, simţăminte sau
idei, a unei noi perspective.
Pornind de la acest deziderat clasic şi uzual dar întru toate provocator poposim cu gândul
dar şi cu intenţiile noastre în a mărturisii că muzica nu trebuie să fie neapărat un
instrument sau prilej de educaţie, ci ea muzica care este chemată să împace deopotrivă
conflictele lumii şi conflictele cele multe din mintea noastră, ea este un pur şi sublim
exerciţiu spiritual.
Învăţând să ne exprimăm prin muzică vom fi liberi în Cuvânt. Căci în profunzimea
exprimărilor sale muzica poate fi înţeleasă desăvârşit doar de Dumnezeu. Astăzi este tot
mai evident, dar greu de perceput, despărţirea omului ataşat de Dumnezeu, de omul artist
şi de omul de ştiinţă. Aceasta este urgenţa şi provocarea diavolului, în a desparte
deopotrivă pe omul artist de omul de ştiinţă, de omul lipit de Dumnezeu. El diavolul ştie
că intenţiile fără concepte sunt oarbe, iar conceptele pure ale intelectului fără intenţii sunt
goale. Această unire în om între credinţă, artă şi ştiinţă îl face pe diavol fricos. Muzica
face ca credinţa, arta şi ştiinţa să coincidă. Atunci, Dumnezeu nu mai rămâne un obiect al
intuiţiei mistice nici un concept de vid lipsit de orice conţinut intuitiv, o afirmaţie goală
căci diavolul nu-şi mai găseşte loc nici în întunecimea unei oarbe intuiţii nici într-o
goliciune conceptuală.
De aceea, în forma ei mai apropiată de desăvârşire, muzica dă libertatea deplină omului
în a exprima orice sentiment, ea este spiritul civilizator în a înţelege şi judeca revelaţia şi
creaţia lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, cu păreri de rău neluate în seamă, în prea multe locaşuri şi la o masă
tot mai diversificată şi mai mare de oameni, unii dintre ei având pretenţii în a promova
cultura, arta, credinţa, muzica s-a transformat din vocaţie în meserie, din creaţie a devenit
confecţie, din trăire a devenit satisfacţie, nu întotdeauna mai având putinţa în a-şi mai
îndeplini rolul său de revelator al esenţei Creatorului. Jignindu-se, azi, prea des pe sine,
muzica se confecţionează după şabloane sau cu forţare în originalitate. Se ajunge astfel,
prea des, în cazul muzicii de şablon când lipseşte afirmarea principiului creator – divin,
iar, sau la muzica neapărat forţat-originală, în care principiul distrugător, principiul
diabolic este pregnant prezent. Muzica şablon, devine deci areligioasă, iar muzica
neapărat originală devine antireligioasă. Echilibrul şi valoarea autentică o putem găsi cu
precădere în muzica clasică.
Aşa cum subliniam în articolele, precedente, pentru unii dintre noi întâlnirea reală cu
muzica clasică este un fericit eveniment de cultură personală. De obicei aceasta se
întâmplă în săli de concerte, în locuri şi încăperi atent şi special amenajate, cu sonorizări
sofisticate, toate în majoritatea lor fiind în mediul urban, cu precădere în marile oraşe
care dispun de bază materială şi bugete greu de conceput, de unităţi de învăţământ de
prestigiu dar mai ales de dimensiunea profesională , de muzicieni, de profesionişti care
corespund accesului în lumea vastă, dar delicată a muzicii, care este generic denumită
muzică clasică, muzică cultă . Vom spune, de ce nu, că în marile oraşe găsim şi un
auditoriu pe măsură, deloc de neglijat, mai pretenţios, destul de pregătit, cu o reală
cultură şi pregătire muzicală, care percepe în plinătatea sa exprimarea şi dialogul,
sentimentele şi complexitatea vastă a muzicii culte.
Pornind de la minimele principii şi conceptuale enumerate anterior, dar cu dorinţa de
a se ataşa onorant în realizare, Parohiatul Ciocăneşti-Suceava, a organizat şi realizat ceea
ce şi-au propus în urmă cu mai mulţi ani, începutul fiind efectiv realizat din anul 2011, în
mediul rural, în localitatea bucovineană de bogată inspiraţie, Ciocăneşti - Bucovina, o
întâlnirea ce se doreşte a fii de continuitate periodică, cu muzica de cameră.
Acest al treilea nou început, fiind deci la a treia manifestare anuală, denumită –
MUZICAMERFEST- având ca scop, întâlnirea dintre interpreţi şi compozitori de
muzică clasică, neprofesionişti, cu un public cât mai iubitor şi ataşat de valorile acestui
gen de muzică. Din acest motiv evenimentul artistic, a fost onorat ca şi anul trecut, de un
public ales, cu interpreţi promiţători, subintitulându-se sugestiv – COMPROMISURI
MUZICALE –
Evenimentul a avut loc tot la sediul Parohiatului Ciocăneşti, în data de 17 August
2013, începând cu orele 18,30.
Dacă la prima şi la a doua ediţie sau interpretat pagini cunoscute din Paul de Seneville,
Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn, Maurice Jarre, Robert
Schumann, Frederic Chopin, Francisco Tarrega, dar şi a tânărului Mihai Russu, anul
acesta, 2013, pe lângă piese diferite din unii compozitori enumeraţi ,
MUZICAMERFEST – COMPROMISURI MUZICALE - Ciocăneşti - Suceava – a
cuprins în program şi lucrări din : George Frideric Handel, Ciprian Porumbescu , Leopold
Mozart, T.O Oesten, F. Burgmuller, Luigi Bouccherini, Anton Diabelli, Lindsey Stirling.
Încheind, pomenim numele acestor copii minunaţi, Mihai Russu - pian, Simona
Şcheul - vioară , Laura Niculiţă – canto soprană, Gabriel Rusu - vioară, care, împreună cu
mulţi alţii, iubesc deopotrivă Biserica, muzica, frumosul, cărora le insuflăm că mai presus
de toate, muzica este comunicare sublimă, este dialog ales, este nădejde împlinită, este
toleranţa frumosului în recunoştinţă, făcând mai uşor să înveţe şi să ne înveţe şi pe noi, să
aibă culoare în limbajul sublim cu ei înşişi, cu cei din jurul lor şi cu Dumnezeu.
Cu nădejdea că viitoarele ediţii se vor desfăşura într-o nouă sală, cu un repertoriu la
fel de bogat şi divers, cu tineri muzicieni la fel de îndrăzneţi şi cu un auditoriu sensibil şi
cunoscător, nu ne rămâne decât să ne gândim din nou la MUZICA UNUI NOU
ÎNCEPUT.

Pr.dr. ILIE RUSU