Un nume pentru Ciocăneşti – Bucovina

Florin Gheucă
(1925-1995)

În urmă cu vreo zece ani, aflam date despre un mare om de cultură

băcăuan, care şi-a avut obîrşia în
Ciocăneşti - Bucovina. Acestă personalitate iubită deopotrivă la Bacău ca
şi în Bucovina, a fost Florin Gheuca, despre care, cei care au ajuns în
jurul vîrstei de 80 de ani, îşi mai pot aminti.
Datele despre Florin Gheuca le-am cules din arhiva Parohiei Ciocăneşti
(însemnările vredincului întru pomenire P.C.Pr.Emilian Dan) şi completate
din diferite articole, furnizate cu dragoste şi profesionalism de d-ul
prof.univ.dr.Cioban C.Ioan, etician, fost prodecan al facultăţii de litere din
cadrul Universităţii Bacău.
Florin Gheuca s-a remarcat ca dramaturg şi scriitor. Născut la 10 Martie
1925 în Bucovina, la Ciocăneşti, jud. Suceava, fiul dirigintei de poştă,
din acea vreme, Ana Gheuca, născută la 28 August 1890, din părinţii Ioan
şi Lucia Georgiu. Lucia Georgiu, născută Nicolau a fost originară din Iaşi.
Ana, mama lui Florin Gheucă, s-a căsătorit cu Ernest Gheuca, tatăl lui
Florin Gheucă, la 10 Martie 1921, decedat apoi în 1922.
După absolvirea şcolii primare la Ciocăneşti, Florin Gheucă şi-a
finalizat studiile la Academia de Arte Dramatice din Bucureşti, însuşind
profesia de actor, pe care a slujit-o în teatrele din Cluj, Iaşi, Arad,
Piatra-Neamţ şi Galaţi.
S-a stabilit în final la Bacău şi s-a căsătorit cu Margareta Gheuca,
activând aici pînă în ,,ziua aceea de cuptor'', (17 Iulie 1995), când Florin
Gheuca şi-a jucat ultimul său „rol", dintr-un spectacol nescris de el, ci de
soartă. De fapt ultimă farsă, după cum spunea soţia lui, Margareta: "Cred
mereu că nu este decât o altă farsă pe care ne-a făcut-o", sperând să se
ridice de pe catafalc şi să-1 audă spunînd "viaţa mea actor se confundă cu
viaţa teatrului băcăuan...Am fost unul dintre pionerii acestui teatru.. .Mă
pot socoti un erou !".Într-adevăr, Florin Gheuca a fost un „erou" al propriei
sale comedii: "Viaţa ca actor de comedie", un rol pe care 1-a interpretat
magistral sub variate chipuri. Actor fiind de profesie şi de împlinire, a
interpretat mai ales roluri de comedie, scriind sau colaborând la diverse
spectacole de revistă şi de estradă. Florin Gheuca a fost un umorist prin
definiţie. A debutat prin 1941 la revistele umoristice „Torpila" şi„Răţoiul",
semnând apoi multă vreme rubrica permenentă „Un catren pe zi" la ziarul
ieşean „Opinia,, , sub pseudonimul „Crony-Car' , şi la „Steagul roşu !' din
Bacău (Tableta Zilei), Florin Gheuca şi-a risipit epigramele şi parodiile
în numeroase alte reviste din ţară: Cronica, Tribuna, Ateneu, Orizont,
S ă p t ă m î n a culturală, etc.. Dar dintr-o pudoarede neânţeles sau, poate
dintr-o autoexigenţă exagerată, el nu şi le-a adunat într-un volum, deşi de
sub condeiul lui caustic au ieşit mii de versuri şi catrene. Rămâne ca
această lucrare să fie efectuată de cineva, fie din Bacău, din Bucovina sau
din altă parte, acum după aproape 20 de ani de la moartea lui.
Pe Florin Gheuca îl întâlneau adesea colegii şi prietenii pe stradă sau la
cenaclul literar, totdeauna pregătit să „zică" o glumă bună ori o epigramă
adresată colegi lor de condei. A fost văzut interpretînd mai toate rolurile lui
preferate: Brânzovenescu, Iordache sau Crăcănel din comediile lui
Caragiale, Bobinski din „Revizorul" lui Gogol, sau Haplea lui Marin Iorda.
A jucat şi în filmele, "Ciulinii Bărăganului", "Serbările galante" sau
„Dragoste lungă de o seară", alături de marii artişti, Florin Piersic, Radu
Beligan, Liviu Ciulei, George Constantin, Marin Moraru, Elvira Godeanu
ş.a.
Cu hohote s-a râs la replicile şi grimasele sale, din spectacolele de revistă
scrise împreună cu prietenul său Radu Mircea Răţescu şi jucate pe scena
teatrului „George Bacovia" din Bacău,"Cântă chitarele", "Cu cântec şi
veselie" şi „Să râdă lumea". A fost prezent şi în multe emisiuni
radiodifuzate.
Dar Florin Gheuca a fost şi un intelectual de rasă, un intelectual cu o
bogată cultură. Prietenii care îl vizitau acasă, îl descopereau adesea printre
maldărele de cărţi, care nu mai aveau loc în rafturi. Unele dintre ele erau
în limba franceză, fiind la curent cu ultimile noutăţi, mai ales din literatura
de aventuri. O bună parte din cărţile lui au fost donate bibliotecii localităţii
Ciocăneşti, prin sprijinul prof.univ.dr. Cioban Ioan.
Reluînd titlul unui ziar băcăuan, care anunţa moartea lui Florin Gheuca,
se poate spune că „actorii nu mor niciodată' . Nici Florin Gheuca nu va
dispărea din memoria oraşului în care s-a consacrat, Bacău, dar nici din
memoria Bucovinei a Ciocăneştiului, localitate în care s-a născut, a
copilărit şi care l-a redescoperit, aducându-l în sânul şi în conştiinţa
locuitorilor, dedicându-i numele „Florin Gheuca", Casei de cultură şi
bibliotecii din Ciocănerşti- Suceava. „Ars longa.vita brevis ".
„Arta e lungă,viaţa scurtă"
Pr.dr. Ilie Rusu