Sunteți pe pagina 1din 1

ASPECTE CLINICO-TERAPEUTICE ȘI EVOLUTIVE ALE OSTEOSARCOMULUI

PROXIMAL DE HUMERUS: PREZENTARE DE CAZ

Dan Apostol2, Popa Stefan², Simona Gavrilescu¹,2

¹Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Grigore T. Popa”, Iași


²Clinica de Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic
de Urgență pentru Copii ,,Sfânta Maria”, Iași

Cuvinte cheie: osteosarcom, humerus proximal, rezectie larga, diagnostic diferential

Introducere: Osteosarcomul reprezinta cea mai frecventă tumoră primară malignă a osului ce
afectează cel mai frecvent copiii și tinerii adulți în a doua decadă de viață. Chimioterapia
adjuvantă a îmbunătățit rata de supraviețuire de 5 ani a osteosarcomului nemetastatic la
aproximativ 70%. Avansurile ulterioare în imagistica radiografică tridimensională și tehnologia
îmbunătățită a implanturilor au facilitat intervenția chirurgicală a osteosarcomului pentru
conservarea membrelor. Operația de conservare a membrului la copii reprezintă o provocarea
suplimentară deatorita adaptarii acesteia la necesarul de creștere al copilului.

Prezentare de caz: Raportam cazul unui pacient pediatric diagnosticat cu osteosarcom la nivelul
humerusului proximal drept, incidental in urma unui traumatim. Înainte de a se prezentarea in
clinica noastră, pacientul a fost evaluat radiografic in teritoriu, aspectul de zone de condensare,
neomogene cu intreruperea corticalei ducand la redirectionarea in urgenta a pacientului . După
efectuarea unei biopsii locale, a studiilor radiografice, de stadializare și finalizarea tratamentului
neoadjuvant oncologic, a fost propusa o înlocuire humerală proximală, initia tip proteza, ulterior
expasiunea rapida a formatiunii a dus la optiuni alternative . Scopul acestei lucrări este de a
descrie managementul chirurgical, rezultatul funcțional și oncologic la 1 an al pacientui.
Pacientul și părinții au acordat consimțământul pentru acest studiu și drepturile sale au fost
protejate. Luăm în discuție diagnosticul, implicațiile clinice, psihologice și aspectele evolutive
ale cazului.

Concluzii: Recurența și înlocuirea totala humerala la populația pediatrică sunt rare. Rata
succesului terapeutic pe termen lung in momentul de fata este precara.