Războiul - instrument de reglemnatre a relațiilor interstatale pe arena mondială

1.Abordările lui Sun Tzi, Karl von Klauzewitz în problema războiului. Principiile
războiului
2.Rezoluția ONU despre calificarea agresiunii. Conflictele armate din sec. XX și categoriile
lor.
Rezoluția nr. 3314/1974 privind definiția agresiunii
ARTICOLUL 1 Agresiunea este folosirea forței armate de către un stat împotriva
suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui alt stat sau în orice alt mod
incompatibil cu Carta Națiunilor Unite, astfel cum reiese din prezenta definiție.
ARTICOLUL 2 Folosirea forței armate, cu violarea Cartei, de către un stat care
acționează primul constituie dovada suficientă prima facie a unui act de agresiune, deși Consiliul
de Securitate poate, în conformitate cu Carta, să conchidă că stabilirea faptului că un act de
agresiune a fost comis nu ar fi justificată ținând seama de alte împrejurări pertinente, inclusiv
faptul că actele în cauză sau consecințele lor nu sunt de o gravitate suficientă.
ARTICOLUL 3 Oricare dintre actele de mai jos, fie că a existat sau nu o declarație de
război, întrunește, sub rezerva prevederilor art. 2 și în conformitate cu ele, condițiile unui act de
agresiune:
a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate ale unui alt stat, sau
orice ocupație militară, chiar temporară, rezultând dintr-o asemenea invazie sau dintr-un
asemenea atac, sau orice anexare, prin folosirea forței, a teritoriului sau a unei părți a teritoriului
unui alt stat;
b) bombardarea, de către forțele armate ale unui stat, a teritoriului unui alt stat, sau
folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat;
c) blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forțele armate ale unui alt stat;
d) atacul săvârșit de către forțele armate ale unui stat împotriva forțelor armate terestre,
navale, sau aeriene sau împotriva flotelor maritime și aeriene civile ale unui alt stat;
e) folosirea forțelor armate ale unui stat, care sunt staționate pe teritoriul unui alt stat cu
acordul statului gazdă, contrar condițiilor prevăzute în acord, sau orice prelungire a prezenței lor
pe teritoriul respectiv după data încetării acordului;
f) admiterea de către un stat ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția unui alt stat, să
fie folosit de către acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat
terț;
g) trimiterea de către un stat sau în numele său de bande sau grupuri înarmate, de forțe
neregulate sau de mercenari care săvârșesc acte de forță armată împotriva unui alt stat, de o
asemenea gravitate încât ele echivalează cu actele enumerate mai sus, sau faptul de a se angaja în
mod substanțial într-o astfel de acțiune.
ARTICOLUL 4 Enumerarea actelor de mai sus nu este limitativă, Consiliul de
Securitate putând califica și alte acte ca acte de agresiune potrivit prevederilor Cartei.
ARTICOLUL 5 Nici un considerent de orice natură ar fi, politică, economică, militară
sau de alt fel, nu poate justifica o agresiune. Războiul de agresiune constituie o crimă împotriva
păcii internaționale. Agresiunea dă naștere la răspundere internațională. Nici o achiziție
teritorială și nici un avantaj special care rezultă de pe urma unei agresiuni nu sunt licite și nici nu
vor fi recunoscute ca atare.
ARTICOLUL 6 Nimic din prezenta definiție nu va fi interpretat ca lărgind sau
restrângând în vreun fel oarecare dispozițiile Cartei, inclusiv prevederile sale referitoare la
cazurile în care folosirea forței este legitimă.
ARTICOLUL 7 Nimic din prezenta definiție, și în special art. 3, nu poate în nici un fel
să afecteze dreptul la autodeterminare, la libertate și la independență, așa cum decurge din Cartă,
al popoarelor lipsite prin forță de acest drept și la care se referă Declarația asupra principiilor
dreptului internațional privind relațiile de prietenie și cooperarea între state conform Cartei
Națiunilor Unite, îndeosebi al popoarelor supuse unor regimuri coloniale sau rasiste, sau altor
forme de dominație străină și nici dreptul acestor popoare de a lupta în acest scop și de a solicita
și obține ajutor potrivit principiilor Cartei și în conformitate cu declarația sus-menționată.
ARTICOLUL 8 În interpretarea și aplicarea lor, dispozițiile de mai sus sunt legate între
ele și fiecare trebuie să fie interpretată în contextul celorlalte prevederi.

Războaie regionale:
Războaiele Balcanice au fost două războaie în Europa de sud-est în 1912-1913 în timpul
cărora statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru, Grecia, și Serbia) întâi au cucerit teritoriile
otomane Macedonia, Albania și majoritatea Traciei, și apoi nu s-au înțeles asupra împărțirii
teritoriilor cucerite. Cauza războaielor se află în incompleta apariție a statelor naționale din
rămășițele Imperiului Otoman în secolul al XIX-lea. Sârbii au obținut importante teritorii în
urma războiului ruso-turc 1877-78, iar Grecia a obținut Tesalia în 1881 (deși a pierdut o mică
parte în favoarea Imperiului Otoman în 1897) ,iar Bulgaria (un principat autonom începând cu
1878) a încorporat fosta provincie separată Rumelia Orientală (1885). Toate trei, împreună cu
Muntenegru, doreau teritorii adiționale din întinsele regiuni otomane cunoscute colectiv sub
numele de Rumelia.
Războaiele au fost un precursor important al primului război mondial, deoarece Austro-
Ungaria s-a alarmat de creșterea teritoriului și statutului regional al Serbiei. Această temere era
împărtășită de Germania, care considera Serbia un satelit al Rusiei. Creșterea puterii sârbești a
constribuit astfel la dorința celor două Puteri Centrale de a risca un război după atentatul de la
Sarajevo asupra arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei în iunie 1914.

Conflictul din Transnistria sau Războiul din Transnistria (denumit uneori și Războiul
moldo-rus) a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic între Republica
Moldova și autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” cu privire la exercitarea
controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul
Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași
râu. Conflictul politic a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței așa-zisei
„Republicii Moldovenești Nistrene”, fază latentă a acestuia desfășurându-se până în prezent.

Războiul dintre Regatul Italiei și Imperiul Etiopian din 1935-1936 a fost al doilea
dintre cele două țări. Primul conflict armat dintre ele avusese loc deja în 1896, și s-a încheiat cu
victoria Etiopiei la Adoua, care a respins astfel încercarea italienilor de a o ocupa. A fost o
înfrângere care a stopat pentru moment expansionismul italian în Africa. Italia era prezentă în
Cornul Africii din 1896, când trupe italiene au ocupat inițial portul eritrean Masaua.

Prin război mondial se înțelege un război care implică mai multe state, mai ales mari
puteri ale lumii, un conflict militar la care participă, direct sau indirect, numeroase state ale
lumii, extins geografic pe mai multe continente și implicând utilizarea nelimitată a tuturor
resurselor strategice disponibile, având drept consecințe schimbări la nivel internațional. În
lumea academică, în sistemul de învățământ, cât și în mass-media, termenul este folosit pentru
cele două mari războaie globale
 purtate între anii 1914-1918
 între anii 1939-1945 (Primul și al Doilea Război Mondial).

Războiul Rece (1947–1991) a fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și

ideologice, o stare de tensiune întreținută care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial și a durat până la revoluțiile din 1989. În Războiul Rece s-au confruntat două grupuri de
state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS și aliații
ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA
și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental).
 Războiul Rece a fost, însă, un conflict la scară mondială, SUA și URSS mai având și
multe alte state aliate în afara Europei, ce nu făceau parte din cele două alianțe militare oficiale.
La nivel economic, Războiul Rece a fost o confruntare între capitalism și comunism. Pe plan
ideologico-politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale și regimurile
comuniste totalitare. Ambele tabere se autodefineau în termeni pozitivi: statele blocului
occidental își spuneau „lumea liberă” sau „societatea deschisă”, iar statele blocului oriental își
spuneau „lumea anti-imperialistă” sau „democrațiile populare”.
3. Formele războialeor
4.Formele concrete ale războilui geofizic