Excretia

Aparatul renal este alcatuit din Rinichi si cai urinare.

Caile renale pot fi:
-intrarenale (tubi colectori, calicei mici, mari si bazinet)
-extrarenale (ureterul, vezica urinara si uretra)

Rolurile rinichilor
1.excreta majoritatea produsilor de metabolism
2.participa la realizarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic al
organismului prin eliminarea de substante acide sau bazice in exces
3. participa la procesul de gluconeogeneza in care amino acizii, acizii grasi si
acidul lactic sunt transformati in glucoza ceea ce duce la cresterea glicemiei.
4. secreta eritropoezina care este o substanta ce stimuleaza eritropoeza adica
formarea eritrocitelor
5.participa la activarea vitaminei D, deoarece numai metabolismul activ al
vitaminei D are efecte metabolice.

Nefronul
-este unitatea morfologica si functionala a rinichiului si exista doua categorii de
nefroni
1.Nefroni corticali ( 80% din totalul nefronilor) care se gasesc cu glomerulii in
corticala si cu Ansa lui Henle scurta ce patrunde foarte putin in medulara
2. Nefroni juxtamedulari (15%) care se gasesc cu glomerulul la limita dintre
corticala si medulara si au ansa lui Henle lunga ce patrunde adanc in medulara.
-La nivelul nefronilor are loc formarea urinii care cuprinde 3 procese:
1.Ultrafiltrarea glomerulara
2. Reabsorbtia tubulara
3. Secretia tubulara.

1.Ultrafiltrarea glomerulara
-procesul de trecere a apei si micromoleculelor din capilarele glomerulare in
casula lui Bauman si apoi mai departe in tubul contor proximal.
-in urma filtrarii glomerulare rezulta o plasma deproteinizata numita urina primara.
-H2O si micromoleculele trec prin porii capilarelor glomerulare care nu lasa insa
sa treaca niciodata fiziologic proteine si elemente figurate ale sangelui. De aceea
in urina nu trebuie sa existe fiziologic proteine si elemente figurate (subst.
Macromoleculare).
-Urina primara este in cantitate foarte mare de 180l/zi iar rata filtrarii glomerulare
este de 125 ml/min deci sangele este epurat de substante toxice de mai multe ori pe
zi.
-Din aceasta cantitate mare de urina primara, 99% va fi reabsorbita la nivelul
tubilor renali astfel incat, pe zi se elimina 1.5-2l de urina finala, aceasta numindu-
se si diureza.
-Este posibila datorita faptului ca presiunea hidrostatica a sangelui din capilarele
glomerulare este mai mare decat presiunea coloid-osmotica din capilare si
presiunea hidrostatica din capsula lui Baumann (presiunea coloid-osmotica in
capsula lui Baumann este 0 pentru ca nu trec proteine). Presiunea Hidrostatica
(PH) in capsula lui Baumann este de 6mmHg. PH in vas 60mmHg. Pcoloid
osmotica 25mmHg

2.Reabsorbtia tubulara
-Procesul de trecere a substantelor utile organismului si a H2O din tubii renali in
capilarele peritubulare.
-Reabsorbtia se poate face pasiv, fara consum de energie in sensul unui gradient
osmotic chimic sau electrochimic. Se poate face activ cu consum de energie ceea
ce necesita o proteina transportoare. Reabsorbtia H2O se face astfel: 80% in tubul
contor proximal (pasiv) trigradient osmotic. 15% in tubul contor distal, sub
actiunea hormonului antidiuretic(ADH) care creste reabsorbtia H2O in tubul distal
colector controland astfel eliminarile de H2O din organism.
-In lipsa Adh-ului apare diabetul insipid manifestat prin pliurie si polidipsie. Pe zi
se elimina in acest caz 20-25 l de urina, pentru ca apa nu se mai reabsoarbe.
-4% din H2O este reabsorbita la nivelul Ansei lui Henle
-1% este eliminata prin urina finala.

Reabsorbtia sodiului
In tubul contor proximal Na se reabsoarbe activ cu ajutorul unui caraus.
In tubul contor distal sodiul se reabsoarbe activ la schimb cu potasiul si H2 care se
secreta in tubi.
Aldosteronul favorizeaza acest proces si controleaza astfel eliminarile de Na+ din
organism.
Na+ intotdeauna faciliteaza reabsorbtia Cl prin gradient electrochimic.
Ureea se reabsoarbe prin gradient chimic pasiv fara consum de energie. Se mai
reabsorb activ urmatoarele: glucoza, aminoacizii, unele polipeptide, sulfati, fosfati,
unele vitamine, potasiul si anconul bicarbonic.

3.Secretia tubulara
-Procesul de trecere din capilarele peritubulare in tubii renali a substantelor
nefolositoare organismului, substantelor in exces, substantele toxice, precum si a
metabolitilor mecanismelor din tubii renali in capilarele peritubulare
-Prin secretie cand trec din sange in tubi, toate aceste substante sunt eliminate in
urina finala si apoi excretate prin procesul de mictiune. Se secreta urmatoarele
substante:
1. amionul bicarbonic in exces, prin transport pasiv
2. ionul de H2 prin transport activ pe caraus la nivelul tubului contor proximal si
tot activ la schimb cu Na+ care se reabsoarbe la nivelul tubului contor distal sub
influenta aldosteronului. 3.potasiul se secreta atat pasiv cat si activ la nivelul
tubului contor distal la schimb cu Na+ sub influenta aldosteronului.
4.amoniacul se secreta activ pe caraus secretia avand atat efecte antitoxice cat si de
eliminare a H2 deoarece rinichiul poate elimina prin secretie si clorura de amoniu.
-Urina finala formata in rinichi este condusa prin tubii colectori in calicele mici,
mari si apoi in bazinet. De aici, exista niste contractii peristalgice (formate dintr-o
unda de contractie si o unda de relaxare ca un val de-a lungul ureterului pana in
vezica urinara.
-Ureterele se implanteaza oblic in vezica urinara si de aceea urina fiziologic nu
poate refula din vezica in uretere.
-Parasinapticul stimuleaza contractiile peristalgice ale ureterului iar simpaticul le
inhiba.
Mictiunea
-este un act reflex care are la baza un act reflex medular dar este controlata de
centrii nervosi superiori situati in trunchiul cerebral la nivelul puntii si in cortex.
-Vezica urinara este un muschi numit detensor vezical care permite acumularea de
urina pana la 300-400 ml fara o crestere a presiunii intravezicale. Peste aceasta
valoare, presiunea intravezicala creste si ca urmare va fi declansat actul mictiunii.
Mictiunea odata inceputa se autointretine datorita impulsurilor provenite de la un
centru stimulator situat in puntea cerebrala. In punte mai exista si un centru
inhibitor care inhiba mictiunea pe timpul noptii cand se pot acumula mai mult de
400ml urina. Mictiunea poate fi inhibata voluntar datorita impulsurilor provenite
de la un centru inhibitor din scoarta cerebrala care poate sa amane mictiunea pana
la acumularea de 700ml urina in vezica urinara. Peste aceasta valoare apare
mictiunea de supraplin adica sfincterele cedeaza.
In cortex exista si un centru stimulatr al mictiunii care poate determina eliminarea
urinii si daca in vezica exista mai putin de 300ml de urina prin contractia
musculaturii abdominale (voluntar).
Mictiunea incepe inca din viata intrauterina din luna a 5-a de viata si se poate
aprecia in functie de cantitatea de lichid amniotic. IN cazul in care ecografic
vedem o cantitate scazuta de lichi amniotic atunci cel mai probabil fatul are o
malformatie renala.