Cercetare fundamentală: activitatea

desfăşurată, în principal, pentru a

dobândi cunoştinţe noi cu privire la
fenomene şi procese, precum şi în
vederea formulării şi verificării de
ipoteze, modele conceptuale şi teorii. ;
Cercetare aplicativă: activitatea
destinată, în principal, utilizării
cunoştinţelor ştiinţifice pentru
perfecţionarea sau realizarea de noi
produse, tehnologii şi servicii. ;
Dezvoltarea experimentală este
formată din activităţile de inginerie a
sistemelor şi de inginerie tehnologică,
prin care se realizează aplicarea şi
transferul rezultatelor cercetării către
agenţii economici, precum şi în plan
social, având ca scop introducerea şi
materializarea de noi tehnologii,
produse, sisteme şi servicii, precum şi
perfecţionarea celor existente.
Cercetare fundamentală: determinarea
lanţului aminoacizilor dintr-o moleculă
de anticorpi;
Cercetare aplicativă: lucrările
întreprinse pentru a diferenţia
anticorpii corespunzători diferitelor
afecţiuni;
Dezvoltarea experimentală:
Descoperirea unei metode de obţinere
prin sinteză a anticorpilor
corespunzători unei afecţiuni, pe baza a
ceea ce se ştie despre structura sa, cât
şi studiile clinice de verificare a acestor
anticorpi de sinteză asupra voluntarilor.
Organizaţia Naţiunilor Unite, prin
Departamentul pentru afaceri
economice şi sociale, emite următoarea
definiţie pentru cercetare-dezvoltare:
orice activitate sistematică creativă,
întreprinsă cu scopul de a îmbogăţi
cunoaşterea, inclusiv cunoaşterea
omului, culturii şi societăţii şi utilizarea
acestor cunoştinţe pentru a construi
noi aplicaţii. Include cercetare
fundamentală, cercetare aplicativă în
domenii cum ar fi agricultura, medicina,
industria chimică şi dezvoltarea
experimentală conducând la noi
produse.
Studii descriptive (observaţionale
transversale) – lansarea ipotezelor:
Cazuri raportate
Serii de cazuri
Studii ecologice (de corelaţie)
Studii de prevalenţă
Studii analitice (demonstrarea
ipotezelor):
Observaţionale etiologice:
Caz – martor
Cohorta retrospectivă /prospectivă
Intervenţionale:
Trialuri clinice
Metaanaliza – verificarea ipotezelor
Studii de analiza deciziei – aplicarea în
practică
Cazuri raportate
- frecvent publicate în literatura
medicală (1/3 din articole)
Reprezintă o primă etapă în studiile
observaţionale
Prezintă caracteristicile unui singur
bolnav
Exemple: CLINICAL FEATURES OF
PULMONARY EMBOLISM
http://www.sciencedirect.com/science
/article/pii/S0140673661928914
Avantaje: progres în domeniul medical;
identificarea unei entităţi clinice noi,
identififcarea consecinţelor expunerii la
factorii de risc
Dezavantaje: observaţie subiectivă,
întâmplătoare, unică; interpretare
versus realitate; asociere forţată /reală;
relaţia cauză-efect; caz izolat /primul
caz dintr-o serie.
Serii de cazuri
Gruparea mai multor cazuri individuale
raportate
Frecvente în publicaţiile medicale
Exemple: ON SOME MORBID
APPEARANCES OR THE ABSORBENT
GLANDS AND SPLEEN
https://digitalcommons.ohsu.edu/cgi/v
iewcontent.cgi?referer=https://scholar.
google.ro/&httpsredir=1&article=1221
&context=hca-cac ….boala există
deoarece observaţia se repetă
Avantaje: aduc informaţii, permit
definirea unor manifestări clinice,
sugerează particularităţile de
evolutivitate, generează ipoteze – de
demonstrat prin studii analitice, impun
aplicarea unor strategii (terapeutice).
Dezavantaje: observaţie descriptivă,
experienţa unui autor, nu aduc
informaţii asupra frecvenţei bolii, nu
dovedesc relaţia de tip cauzal, nu au
confirmare statistică (nu au grup de
comparare), nu sunt decisive în
aprecierea eficienţei terapiei.

- Limitarea aprecierii creşterii ratei de

utilizare a contraceptivelor la
pacientele cu hepatocarcinom prin
lipsa comparării datelor cu un grup
martor de persoane sănătoase. (J.Vana,
G.P.Murphy, Primary malignant liver
tumors: association with oral
contraceptives, N.Y.State- J.Med.,1979,
79, 321)
Studii ecologice (comparare – corelare)
Analiza la nivelul unei populaţii (la scară
largă)
Conţin elemente care permit:
Corelarea unui factor presupus de risc
cu mortalitatea / incidenţa / prevalenţa
unei boli
Friedman G.D. (1967). Cigarette
smoking and geographic variation in
coronary heart disease mortality in the
United States. J. Chronic Dis. 20: 769.

Studii ecologice (comparare – corelare)

Prima etapă în formularea ipotezei (ex.
contribuţia tabagismului, inclusiv prin
cantitate, la creşterea mortalităţii
cardiovasculare
Coeficientul de corelaţie “r”:
Măsoară importanţa asocierii între
variabile;
Cuantifică importanţa relaţiei liniare
între expunere şi boală (la fiecare
modificare a gradului de expunere
corespunde o creştere/diminuare
proporţională a bolii
Valoarea coeficientului de corelaţie
variază între -1 şi +1

Studii ecologice (comparare – corelare)

Compararea:
Diferitelor populaţii (există corelaţia
între factorul de risc şi boală?)
Frecvenţei FR şi frecvenţa îmbolnăvirii
A două tipuri de date suprapuse
/aceeaşi perioadă de timp
Datelor colectate (statistica descriptivă)
şi publicate.
Ex. Doll R, Peto R. (1981). The causes of
cancer. N.Y. Oxford Univ. Press.
Studii ecologice (comparare – corelare)

Dezavantaje:
datele sunt valori medii la nivelul
populaţiei: lipsa corelaţiei individuale.
Ex: cantitatea de carne consumată /
loc. şi cancerul de colon la femei.
Asocierea poate fi statistică, dar nu şi
argumentată biologic.
Ex. corelaţie puternic pozitivă între
numărul de televizoare color /loc şi rata
mortalităţii cardiovasculare în diverse
ţări.
Lipsa controlului factorilor de confuzie
Dificil de exemplificat alte tipuri de
corelaţie decât cele lineare (nu
întotdeauna este o corelaţie
pozitivă/negativă lineară)
Evaluarea unui factor de risc sau a
frecvenţei unei boli în ansamblu – este
influenţată de caracteristicile acelei
populaţii. Ex. consum de grăsimi /BCV
în populaţia vârstnică = incidenţă
crescută
Studii de prevalenţă
Prevalenţa. În epidemiologie, exprimă
numărul total de cazuri de o anumită
boală sau un alt eveniment existent
într-o populaţie determinată. Este
exprimată de obicei în cifre absolute
sau sub formă de proporţie (procent)
obţinute dintr-un raport în care
numărătorul este numărul total de
cazuri şi numitorul este numărul
populaţiei considerate sau o fracţiune
definită a acestei populaţii.
Studiile de prevalenţă nu iau în
considerare variabila timp.
INSTANTANEU FOTOGRAFIC
Culegerea periodică a informaţiilor
generale dintr-un eşantion selecţionat,
reprezentativ, din populaţie (calcule de
statistică descriptivă).
Apreciază frecvenţa unor boli, factori
de risc sau alte aspecte medicale pe
grupe de comparaţie după: vârstă,
sexe, rasă, variabile socio-economice,
consum de medicamente etc. Pe baza
lor se alcătuiesc programe de sănătate.
Combină avantajele celorlalte tipuri de
studii; înlătură dezavantajele studiilor
de tip serii de cazuri şi ecologice.
Exclud şi controlează factorii de
confuzie prin culegerea datelor la nivel
individual, dar nu precizează momentul
expunerii sau momentul declanşării
bolii şi nu aduce dovezi incontestabile
că boala/factorul de risc sunt frecvente
/absente deoarece rezultatele sunt
interpretabile:

Studii de prevalenţă – protocol

Întrebarea:
simplă: Care este prevalenţa bolii X în
populaţia Y?
Dublă: Care este prevalenţa bolii X în
populaţia Y şi există asociere cu factorul
Z?
Populaţia:
Definirea populaţiei de referinţă: după
zona geografică (ţară, oraş etc); după
caracteristicile individuale (vârstă, sex,
ocupaţie, status social, economic etc).
Definirea eşantionului din populaţie:
trebuie să fie reprezentativ (prin
tragere la sorţi – dificultatea este dată
de bazele de date incomplete,
neomogene: registrul populaţiei, cartea
de telefon etc) şi trebuie să aibă o
mărime corespunzătoare, care depinde
de frecvenţa presupusă a fenomenului
(a bolii, a factorului de expunere etc).
Culegerea datelor: definirea cazului de
boală, definiţia variabilei de expunere.

Studii de prevalenţă – protocol

Organizarea datelor: în tabel, de tipul:
Care este prevalenţa bolii în populaţie?
P = (a+c) / (a+b+c+d)
De câte ori este mai frecventă boala la
expuşi (prevalenţa 1) faţă de ne-expuşi
(prevalenţa 2)?
P1 = a/ (a+b)
P2 = c/ (c+d)
P1/P2 este diferit de RR (de câte ori
riscul de a produce boala la expuşi este
mai mare decât la ne-expuşi?)
Studiile descriptive transversale
Avantaje: stabilesc prevalenţa; uşoare,
rapide şi ieftine; date uşor de cules;
permit aprecierea amplitudinii unui
fenomen, fiind utile programelor de
sănătate; controlul factorilor de
confuzie; generatoare de ipoteze.

Dezavantaje: nu stabilesc secvenţa

temporară a evenimentelor; nu sunt
studii predictive; nu sunt utile pentru
evaluarea incidenţei; nu se aplică în
cazul bolilor rare; riscul interpretărilor
abuzive.
Studiile clinice
Cercetarea medicală porneşte de la
înţelegerea mecanismului unei boli. Are
loc căutarea unei căi de a influenţa
acest mecanism: de a bloca procesul
dăunător, de a ucide microorganismele
infecţioase, de a stimula un proces
reparator etc. În acest scop,
cercetătorii creează compuşi noi care,
teoretic, ar putea acţiona benefic,
intervenind în mecanismul bolii.
Compusul parcurge multiple etape
pentru a i se confirma eficacitatea. Întâi
are loc etapa de laborator (reacţii
chimice, se utilizează fragmente de
ţesuturi), apoi au loc teste pe animale
de laborator (studii pre-clinice), alese
pentru că au un mod de reacţie similar
cu al omului. În cele mai avansate faze
de cercetare se ajunge în sfârşit şi la
studiile clinice, când medicamentul
este administrat oamenilor.