Sunteți pe pagina 1din 1

Asemeni Renașterii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în istoria universală,

marcând secolele XVII-XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de “Epoca Luminilor”. Într-o
societate în care cunoașterea pe baza experiențelor proprii era o noutate, acest curent a căpătat o
mare amploare, inovând toate palierele societăţii.
De ce numele de Epoca Luminilor ?
Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de utilizarea temelor
religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și ca dorință a răspândirii culturii,
luminării în masă, noul curent de gândire venea și cu noi metode de organizare a societății. Potrivit
acestuia, societatea trebuia clădită pe următoarele principii:libertate, fraternitate, guvern constituțional
și separarea dintre stat si biserică.
Începutul Iluminismului
Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre protagoniștii
acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale
căror lucrări au stat la baza modelării culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre personalitățile
marcante pe:Voltaire, Denis Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel Kant, cu toții
fiind filosofi și scriitori prin excelență.
Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan politic întâlnim
conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a
Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al Prusiei au încercat să aplice principiile
iluministe asupra toleraței politice și religioase, ceea ce a dat naștere unui nou tip de guvernare,
cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
Iluminismul și religia
Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan confesional. Cu alte cuvinte, iluminismul a
creat propria“şcoală teologică”, anume Deismul. Deiștii negau necesitatea revelației, susținând că
Dumnezeu nu s-a mai implicat în treburile pământești după crearea lumii. De menționat că mulți
filosofi care au contribuit la realizarea enciclopediillor, au fost deiști.
Schimbări în gândirea politică
Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile, însă după pacea de la
Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt intelectual înlocuieşte modelul societăţii în
care cunoaşterea izvora din dogmele religioase, cu o societate a spiritului filosofic.
Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) au
inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie trei forme de guvernare:republici, monarhii şi
despotismul. Doar acestea garantau respectarea principiului separării puterilor în stat, respectiv puterea
executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Ca o completare, Jean-Jacques Rousseau
prezintă in lucrarea sa „Contractul social” (1762), modelul statului de drept, bazat pe libera voinţă a
cetăţenilor, exprimată prin legi.
Ca o concluzie, Epoca Luminilor s-a tradus print-o perioadă în care oameni având o raţiune „de
nezdruncinat”, au căutat să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura
și societatea, și să acționeze în baza acestora.