UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’ IAȘI

FACULTATEA ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA C.E.P.A.

PROIECT LA DISCIPLINA:

CONTROLUL ȘI EXPERTIZA CALITĂȚII PRODUSELOR

EXTRACTIVE

Coordonatori:
Şef lucr.dr. Gabriel Vasile Hoha
Asist. univ. dr. Cătălin Emilian Nistor

Studenți:
Boldișor Ana
Ceremis Alina
Cîtea Maria-Magdalena
Cîșlariu Gabriel-Ionuț

Iași, 2019
 Temă proiect:
CARACTERISTICILE DE CALITATE ALE
ULEIULUI DE CÂNEPĂ PRESAT LA RECE
 CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PROCESUL TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A ULEIULUI DE CÂNEPĂ
PRESAT LA RECE………………………………………………….
1.1 Recoltarea și postmaturizarea semințelor………………………………….
1.2 Recepția materiilor prime la fabrică……………………………………………..
1.3 Schema tehnologică de prelucrare a semințelor de cânepă…………………………
1.4 Depozitarea materilor prime oleaginose în fabrică………………………………
1.5 Curățirea semințelor oleaginoase…………………………………………
1.6 Uscare semințelor de cânepă……………………………………………
1.7 Presarea semințelor de cânepă…………………………………………………..
1.8 Purificarea uleiului brut de presă…………………………………………….
1.9 Prelucrarea finală și depozitarea șrotului……………………………………
1.10 Depozitarea uleiurilor brute………………………………………
1.11 Rafinarea uleiului vegetal………………………………………….
1.12 Îmbutelierea uleiurilor comestibile……………………………………
CAPITOLUL 2. STUDII PRIVIND CALITATEA ULEIULUI DE CÂNEPĂ PRESAT LA
RECE………………………………………………………
2.1 Caracterizarea analitică a uleiului de semințe de cânepă (Cannabis sativa) din diferite zone
agroecologice din Pakistan...................................................
2.2 Caracteristicile fizico-chimice și de calitate ale uleiurilor de cânepă, semințe de in și
canola…………………………………………………………………
CAPITOLUL 3. CURIOZITĂȚI……………………………………………….
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….
 INTRODUCERE
Locul de origine al cânepei (Cannabis sativa) este Asia Centrală și de Răsărit, de unde s-a răspândit pe
aceleași trasee pe care au emigrat în decursul vremurilor diferite popoare. Cea mai veche mențiune cu privire
la cultura cânepii o găsim în China, în lucrarea Chou King din anul 2200 î.e.n. Din China cânepa a trecut în
Indochina și Birmania, apoi în insulele Malaeze. În India primele date privitoare la cânepă se găsesc prin
secolul al IX- lea și al VIII- lea î.e.n. unde este menționată ca plantă medicinală apoi ca plantă textilă.
Indienii au folosit cânepa mai mult pentru extragerea de droguri cu efect ilariant (bhanga și gangika).
Răspândirea cânepii către apus s-a făcut pe un drum nordic și pe altul sudic, diferite între ele. Drumul
nordic trecea prin stepele Asiei centrale, nordul Mării Caspice, ajungând pînă la Dunăre, răspândire înlesnită
de sciți începând din sec. VII î.e.n. care foloseau cânepa pentru îmbrăcăminte iar ca narcotic prin aruncarea
plantelor verzi pe pietre înroșite în foc și inhalau fumul gros și înecăcios căzând într-o stare de beție,
dansând, și cântând în jurul focului. De la sciți cânepa a trecut la germani și paleoslavi care au răspândit-o
în toată Europa de Nord și țările scandinave.
Drumul sudic de răspândire a cânepii s-a orientat către Asia Mică, Grecia, Italia, până în Gallia și Sicilia,
la răspândirea căreia au contribuit sciții și tracii. Grecii au cunoscut cânepa pe timpul lui Herodot (450 î.e.n).
Egiptenii, fenicienii, evreii nu au cunoscut cânepa, pe când perșii au cunoscut-o bine. În nordul Africii a
ajuns abia în Evul Mediu unde s-a folosit exclusiv pentru extragerea narcoticelor sub numele de hașiș.
În America cânepa a fost introdusă în cursul secolelor XVI-XVII prin Chile de către spanioli (cânepa
înaltă), apoi în America de Nord de către englezi (cânepa de talie mica). În America de Nord cânepa se
extinde după anul 1857 prin introducerea cânepei chinezești, mult mai valoroasă sub raportul producției de
fibre și sămânță.
Strămoșii noștri daci au folosit cânepa la confecționarea îmbrăcămintei, la vindecarea rănilor și
arsurilor cu cataplasma din inflorescențe. În provinciile țări noastre , cânepa se cultivă cu suficientă dibăcie
și i s-a atribuit diverse denumiri : Aldan, Dudăi, Durhaiu, Hașiș.
Uleiul de cânepă este un aliment care se obţine prin presarea la rece a seminţelor plantei de cânepă,
Cannabis Sativa (sativa- cultivată). Istoria utilizării uleiului de cânepă îşi are începuturile în China.
Cu aproximativ 3.000 de ani î.H. seminţele erau folosite pentru combaterea inflamaţiilor pielii şi erau
considerate ca fiind tonice, regenerative, laxative, diuretice
 Prima utilizare terapeutică a cânepii documentată în literatura arabă se regăseşte în secolele VIII-IX,
părţile plantei cele mai folosite în terapie fiind seminţele şi într-o mai mică măsură frunzele.
Uleiul de cânepă este deosebit de bogat în acizi graşi esenţiali poli-nesaturaţi din familia omega. Acidul
linoleic (omega-6) și alfa-linolenic (omega-3) vitali pentru organismul nostru sunt consideraţi “grasimi
sănătoase”, dar pentru că acesta nu îi poate produce singur, trebuie sa îi procure din alimentaţie. (C.Găucă;
I.D.Șandraru ; R.Paraschivoiu,1946- 1996)