SENZAŢIILE

 Senzaţiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoaştere a

însuşirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, când acestea stimulează
receptorul unul singur organ de simţ.
Termenul senzaţie denumeşte procesul de semnalizare prin simţuri şi, în
acelaşi timp, rezultatul acestui proces, adică imaginea primară a însuşirilor
concrete ale obiectelor. De exemplu, senzaţie de acru, senzaţie de roşu etc.
Senzaţii vizuale. Sunt produse de undele electromagnetice cu lungimea de unda
cuprinsă între 390-800 milimicroni. Dacă obiectul reflecta în proporţii egale undele
din spectrul 390 - 800 milimicroni, atunci avem senzaţia de alb; dacă obiectul reflecta
undele selectiv, vom avea senzaţia culorii respective. Bastonaşele din retina sunt
specializate pentru lumina diurnă, iar conurile pentru lumina cromatică (culori).
Senzaţii auditive. Sunt produse de vibraţii ale obiectelor. Undele sonore cu
frecvenţa între 16-20 cicli pe secunda şi 20 000 cicli pe secundă sunt stimulii pentru
senzaţiile auditive, în care sunt reflectate caracteristicile undelor sonore.
Senzaţii cutanate. Iau naştere ca urmare a stimulării receptorilor din piele şi
sunt de mai multe feluri: tactile si termice.
Senzaţii olfactive. Sunt determinate de natura chimică a substanţelor, stimulii
lor fiind substanţele volatile; sunt importante pentru că reglează apetitul. De
asemenea, senzaţiile olfactive ne avertizează asupra prezenţei substanţelor periculoase
şi au o tonalitate afectivă accentuată.
Senzaţii gustative. Sunt determinate de caracteristicile chimice ale substanţelor
solubile în salivă. Există 4 gusturi fundamentale: dulce, acru, sărat şi amar; o mare
diversitate de gusturi iau naştere din combinarea acestora.
Senzaţii interne. Receptorii se afla în vase de sânge, esofag, stomac, căi
respiratorii, inimă etc. Ele ne informează despre modificările din interiorul corpului şi
au importantă pentru supravieţuire.
Senzaţii de echilibru. Receptorii se află în labirintul nonauditiv (vestibul şi
canale semicirculare). Informează despre poziţia corpului în raport cu centrul lui de
greutate, despre mişcările capului, despre accelerarea, încetinirea mişcării corpului pe
verticală, despre mişcări de rotaţie.
 PERCEPŢIA
 Percepţia este procesul psihic senzorial prin care cunoaştem obiectul, în
totalitatea însuşirilor concrete, când acestea acţionează asupra organelor de simţ.
 Totalitatea elementelor aflate în câmpul vizual formează câmpul percepţiei.
 Elementul perceput clar este obiectul percepţiei. Selectivitatea procesului
perceptiv constă în aceea ca nu se percep cu aceeaşi claritate toate obiectele din
câmpul perceptiv, numai un anumit aspect sau un obiect fiind obiect al percepţiei,
celelalte din câmp reprezentând fondul percepţiei.
Factorii de care depinde selectivitatea sunt de două categorii:
- factori care ţin de obiectul percepţiei: mişcarea obiectului, conturare speciala,
contrast, indicare verbala;
- factori subiectivi (ţin de cel care percepe): semnificaţia pentru persoana
respectiva, (vezi: stare de pregătire perceptivă, vigilenţă perceptivă, apărare
perceptivă), experienţa anterioară. Reclamele se bazează pe factori ce ţin de obiectul
percepţiei.
 REPREZENTAREA
 Reprezentarea este procesul psihic de cunoaştere care reproduce sub forma de
imagini concrete obiecte absente pornind de la experienţa perceptivă păstrată în
memorie.
Procesul reprezentării este opus procesului perceptiv, care presupune ca
obiectul sa fie prezent. În timp ce imaginea perceptivă este stabilă (durează atât timp
cât durează recepţia stimulului), cea a reprezentării este fluctuantă. De asemenea,
imaginea perceptivă este bogată în conţinut, iar cea mintală a reprezentării este
schematica.
Clasificarea reprezentărilor
a) Reprezentări vizuale
b) Reprezentări auditive
c) Reprezentări kinestezice (motorii)
După mecanismul de formare:
a) Reprezentări imagini.
b) Imagini cu sens şi semnificaţie, la formarea cărora participa şi gândirea
c) Imagini construite pe baza întregii experienţe, cu contribuţia imaginaţiei şi a
gândirii.
d) Simboluri

Rolul reprezentărilor în activitatea mintala:

- Sunt implicate în identificarea

-Ajuta înţelegerea, evitându-se învăţarea de cuvinte goale.
- Permit comparaţii şi clasificări ale obiectelor, apropiindu-se de noţiuni.
- Sunt implicate în imaginaţia creatoare şi în creativitate.