Proiect la Ingineria si tehnologia proceselor

electrochimice

Producerea de NaOH prin electroliza unei

solutii de NaCl

Profesor coordonator: Student:

Prof. Dr. Ing. Ilea Petru Hodorogea Ana

Grupa: CISOPC 3
1. Istoricul produsului

Hidroxidul de sodiu a fost prima dată preparat de producătorii de săpun din secolul 13. Acesta
continua sa fie produs pana in ziua de astazi, metoda principala fiind electroliza clorurii de sodiu.

2. Consideraţii asupra materiei prime şi a produsului finit

2.1. Clorura de sodiu - Proprietăţi fizice şi chimice

Sărurile de sodiu se obțin din clorurile, hidroxizii sau carbonații acestor metale, prin tratare cu acizii
respectivi.
Punctul de topire și de fierbere a clorurii de sodiu: p.t.= 801C și p.f. = 1440C.
Volatilitatea clorurilor la punctul de topire este relativ mare, lucru de care trebuie să se țină seama, în
chimia analitică, la calcinarea acestor săruri. Presiunea de vapori a clorurii de sodiu la 800 este 1 torr. În
stare de vapori această stare există sub formă de perechi de ioni.
Halogenurile metalelor alcaline crsitalizează fără apă de cristalizare.
Solubilitatea în apă a clorurii de sodiu variază foarte puțin cu temperatura:
0 20 50 70 100
Grame NaCl în 100 grame H20 35,6 35,8 36,7 37,5 39,1

Din cauza aceasta clorura de sodiu nu poate fi purificată prin recristalizare din apă, ci trebuie să se
recurgă la un alt mijloc. Căldura de dizolvare a acestei săruri este mica +1,3 kcal*mol-1.
2.2. Clorul - Proprietăţi fizice şi chimice Proprietati fizice:
La temperatura si presiune obișnuită, clorul molecular este un gaz galben-verzui.
La presiunea de 1 atm, clorul poate fi lichefiat (p.f= -34 C). La 0C presiunea de vaporiri a clorului
este de 4 atm, iar la 20 este de 6 atm. Densitatea clorului lichid, la 0C, este de 1,47g/cm3. Clorul lichid,
uscat, se observa si se transporta in cilindri sau cisterne de oțel, cu care nu reacționează. Un volum de apă
dizolvă cca. 3 volume Cl2, la 20 si 1 atm. Soluția depune prin răcire sub +8, cristale de hidrat de clor. In
solvențu organici, de exemplu in benzen, tatraclorură de carbon sau cloroform, clorul este mult mai solubil
decât apa.
Reacții cu elementele.
După fluor, clorul este cel mai reactiv dintre nemetale. Clorul se combină direct cu toate elementele
în afară de oxigen, azot, carbon și iridiu. Combinațiile cu clorul ale acestor elemente se obțin însă pe cale
indirectă.
Cu hidrogenul, clorul nu se combină la rece și la întuneric, dar reacționează violent la aprindere sau
iluminare.
Fosforul, arsenul, stibiul și siliciul se combină cu clorul la temperatură joasă, degajând căldură și
uneori lumină și dând clorurilor acestor elemente. Sulful reacționează la ușoară încălzire. Metalele ușoare,
cum sunt Na, K, Mg, Al, se combină cu clorul cu degajare intensă de căldură și de lumină. Uneori este
necesar a încălzi inițial metalul: acesta o dată aprins arde însă mai departe într-o atmosferă de clor. Metalele
grele reacționează mai încet, uneori numai la încălzire, dar și aurul este atacat de clor în prezența apei.
În combinațiile sale cu nemetalele, clorul este în general legat covalent, în combinațiile cu matele
apare, cu puține excepții, sub formă de ioni Cl-.
Reacții cu diferite combinații:
a. Reacția cu apa.
În soluția de clor în apă, numită apă de clor, se stabilește un echilibru, mult mai deplasat spre stânga,
formându-se acid clorhidric si acid hiplocoros:
Cl2+H2O⇌HCl+ HOCl
Acidul hipocloros din soluție se descompune încet, în acid clorhidric și oxigen molecular:
2 HOCl⇌2HCl+ O2
Reacția este mult accelerată la lumină. Expusă la lumină solară, apa de clor se decolorează și după și după
scurtă vreme se poate observa degajarea de O2.
Din cauza formării acidului hipocloros, care este un oxidant puternic clorul este, în prezentța apei, un agent
decolorant.
b. Clorul reacționează cu cele mai variate combinații chimice. În special, clorul reacționează cu un
număr mare de compuși organici, dând nenumărați compuși dintre care unii de mare utilitate
practică.
2.3. Soda caustică - Proprietăţi fizice şi chimice
Hidroxizii metalelor alcaline sunt substanțe albe, opace, cristaline, higroscopice (NaOH, d=2,13). Se
topește la temperatură realitiv joasă, dând un lichid clar, mobil: p.t.=445. Încălzit la cald, hidroxidul de
sodiu se volatilizează, fără a se deshidrata.
Solubilitate. Hidroxidul de sodiu este extrem de ușor solubil în apă:
0 20 50 100
NaOH (g in 100g de H2O) 42 109 145 342
Dizolvarea hidroxizilor alcalini în apă are loc cu mare degajare de căldură. În consecință ar fi de
așteptat, conform principiului lui Le Chatelier ca solubilitatea să scadă cu temperatura, în timp ce, după
cum arată cifrele de mai sus, ea crește. În realitate, degajarea de căldură se datorează hidratării ionilor
pozitivi. Hidroxizii metalelor alcaline formează( cu degajare de căldură) hidrați, care pot fi izolați
cristalizați.
Hidroxizii metalelor alcaline sunt, de asemenea, solubili în alcooli.
2.4. Hidrogenul - Proprietăţi fizice şi chimice
Proprietăți fizice.
a. Hidrogenul este un gaz fără culoare și fără miros. După heliu, se lichefiază cel mai greu dintre toate
gazele. Unele constante fizice ale hidorgenului sunt date ăn tabelul următor:
p.t. -257.3C
p.f. -252.8C
 d(gaz; 0C. 760 torr) 0.0899g/L
b. Densitatea hidrogenului este mai mică decât a tuturor celorlalte gaze. Având masa moleculară cca.
2, iar masa moleculară medie a gazelor din aer fiind 28,9, hidrogenul este de 14,4 ori mai ușor decât
aerul.
c. Căldura specifică a hidrogenului este mai mare decât a celorlalte gaze.
d. Viteza de difuziune a hidrogenului (atât la amestecare cu alte gaze cât și la traversarea unor orificii
fine sau unor pereți poroși) este mai mare decât a celorlalte gaze. Viteza de trecere a unui gaz printr-
un orificiu îngust este invers proporțională cu rădăcina pătrată a densității gazului. Cauza acestui
fenomen este că viteza medie, u, a moleculelor H2, în mișcările lor termice, este aceeași temperatură
mult mai mare decât a moleculelor celorlalte gaze.
e. Hidrogenul este foarte puțin solubil în lichide (1L apă, la 0 șă 760 torr, dizolvă 21,5 cm3 H2). Unele
metale dizolvă hidrogen la temperatură ridicată, fierul până la de 19 ori, iar paladiu până la de 875
ori propriul său volum.
Proprietati chimice.
a. Hidrogenul molecular este un gaz stabil termic, până la temperaturi ridicate.
Hidrogenul nu este deosebit de reactiv, energia de legătură a celor doi atomi în molecula H2 fiind mare.
b. Combinarea hidrogenului cu nemetale.
Cu oxigenul și clorul, hidrogenul reacționează violent. Amestecuri stoechiometrice de hidrogen cu oxigen
sau clor explodează când vin în contact cu o flacără, o scânteie electrică sau, în cazul clorului, când sunt
expuse la lumină:
2H2 + O2→ 2 H2O
H2 + Cl2→ 2 HCl
În mod similar, dar mai violent, reacționează hidrogenul cu fluorul, dând HF.
Cu alte nemetale, cum sunt bromul și iodul, hidrogenul reacționează numai la temperatură ridicată. Reacțiile
sunt reversibile și au loc cu viteză mică:
Br2+H2⇌2 HBr
I2+H2⇌2 HI
Sulful reacționează încet cu hidrogenul :
S+ H2⇌H2S
Iar azotul se combină la temperatură ridicată și numai în prezența unui catalizator:
N2+3 H2⇌ 2 NH3
Hidrogenul reacționează direct cu multe metale, dând hidruri metalice.
3. Descrierea procedeului
O soluție de clorură de sodiu conținând ioni de Na+(aq) și Cl-(aq) și, din disocierea apei, concentrații
foarte mici de ioni H+(aq) și OH-(aq). În timpul electrolizei soluției, sunt produși clor și hidrogen gazos.
Principala cerință a acestui proces este de a menține o efectivă și economică metodă de separare a reacțiilor
de la anod și catod pentru ca produșii, clor și hidroxid de sodiu, să nu reacționeze și să formeze hipoclorit
de sodiu.
3.1. Reacţii
3.1.1. Spaţiul anodic
Ionii negativi, clorul și hidroxidul, sunt atrași de anodul încărcat pozitiv. Este mai ușor să eliberezi
ioni hidroxid (pentru a genera oxigen) decât ioni clorură (pentru a genera clor), dar există mult mai mulți
ioni clorură care ajung la anod decât ioni hidroxid.
Reacția principală care are loc la anod:
2 Cl- (aq) -2e-→ Cl2(g)
Doi ioni clorură, fiecare cedând câte un electron la anod și combinația atomilor obținuți vor genera clor
gazos.
Clorul este, în orice caz, contaminat cu mici cantități de oxigen deoarece reacția care implică ioni hidroxid
cedează și ea electroni.
4OH- - 4e- → 2H2O (l) +O2(g)
Clorul necesită să fie purificat pentru a îndepărta oxigenul.
3.1.2. Spaţiul catodic
Ionii de sodiu și ionii de hidrogen (din apă) sunt atrași de sarcina negativă a catodului. Este mult
mai ușor pentru ionii de hidrogen să primească un electron decât un ion de sodiu.
Deci această reacție are loc:
2H+ (aq) + 2e- → H2 (g)
Pe măsură ce ionii de hidrogen sunt transformați în hidrogen gazos, echilibrul apei se deplasează
spre dreapta pentru a îi înlocui.

Efectul total al acesteia este de a obține ioni de sodiu și acești ioni de hidroxid noi formați în jurul
catodului. În alte cuvinte, soluția de hidroxid de sodiu este formată în jurul catodului.
3.1.3. Membranele schimbătoare de ioni Avantajele procedeului cu MSI;

 Deoarece procesele membranare se pot separa de la o scară moleculară până la o scară la care
particulele pot fi văzute efectiv, acest lucru implică faptul că un număr foarte mare separari
necesare ar putea fi de fapt îndeplinite de procesele membranare.
 Procedeele membranare, în general, nu necesită o schimbare de fază pentru a face o separare
(cu excepția pervaporării). Ca urmare, cerințele energetice vor fi scăzute dacă nu trebuie
 consumată o mare cantitate de energie pentru a mări presiunea unui flux de alimentare pentru a
conduce componentele permeabile dincolo de membrană.
 Procesele membranare prezintă în principiu o simplă schemă tehnologică. Nu există părți care
se mișcă (cu excepția pompelor și compresoarelor), nu sunt scheme de control complicate, și
foarte puțin echipament auxiliar dacă comparăm cu alte procese. Ca atare, ele pot oferi o opțiune
de procesare simplă, ușor de întreținut, cu un nivel scăzut de întreținere.
 Membranele pot fi produse cu o selectivitate foarte înaltă pentru componenții care urmează a fi
separați. În general, valorile acestor selectivități sunt mult mai mari decât valorile tipice pentru
volatilitatea relativă pentru operațiunile de distilare.
 Datorită faptului că un număr foarte mare de polimeri și medii anorganice pot fi utilizați ca
membrane, poate exista un mare control asupra selectivităților de separare.
 Procesele cu membrane sunt capabile să recupereze componente minore, dar valoroase, dintr-
un flux principal, fără costuri substanțiale de energie.
 Procesele cu membrane sunt potențial mai bune pentru mediul înconjurător, deoarece abordarea
prin membrană necesită utilizarea unor materiale relativ simple și non-dăunătoar.

3.2. Tipuri de reactoare electrochimice şi electrozi

 Celula cu membrana ion permeabila
Anozii sunt făcuți din titan și acoperiți cu oxid de ruteniu. Catozii sunt din nichel, de obicei sunt
acoperiți pentru a reduce consumul de energie. Compartimentele, anodic și catodic, sunt complet separate
de o membrană ion permeabilă. Membrana este permeabilă pentru cationi, dar nu și pentru anioni: permite
trecerea ionilor de sodiu dar nu și trecerea ionilor de clor sau ionilor hidroxid. Ionii de sodiu trec prin
membrană în formă hidratată (Na*H2O)+ astfel o parte din apă este transformată, dar memebrana este
impermeabilă pentru moleculele de apă libere.
Soluția de hidroxid de sodiu care părăsește celula este la o concentrație de circa 30%. Este apoi
concentrată prin evaporare folosind aburi, sub presiune, până când soluția are o concentrație de aproape
50%, concentrația obișnuită care este necesară pentru transportare și depozitare mai ușoară.
 Figura 1 Celula membranara.
Membrana (groasă de 0.15-0.3 mm) este un copolimer de tetrafluoroetenă (și similar un monomer
fluorinat cu grupări anionice (carboxilați sau sulfați)).
Când ionii de hidrogen migrează la catod, hidrogenul este eliberat. Deși, dacă este pompat oxigen în
această parte a celulei, hidrogenul reacționează pentru a forma apă și energia necesară pentru procesul de
electroliză este redusă la o treime. Aceasta, în schimb, reduce costurile de energie și cantitatea de dioxid de
carbon fromată în stația de energie la o treime. Acesta este un mare avantaj, deoarece energia electrică
reprezintă aproximativ costul total de producție. Un dezavantaj este acela că hidrogenul nu mai este valabil
ca un important și valoros produs secundar, împreuna cu oxigenul fiind consumat ca un material brut
adițional. Au fost unele dificultăți tehnice în aplicarea acestui proces în electroliza unei saramuri și a fost
descoperit că este mai simplu să realizezi electroliza unei soluții apoase de acid clorhidric pentru a genera
clor.
 Membrana cu Mercur
Sunt utilizate celule de oțel moderne, etanșe la gaze, din cauciuc sau din PVC, care măsoara în jur
de 2m x 15m. Ele au o bază ușor înclinată, peste care curge un strat subțire de mercur, care acționează ca
un catod. Anozii sunt o serie de plăci de titan acoperite cu un strat de oxid de metal prețios, și este poziționat
la aproximativ 2mm de catod. Celulele funcționează, în mod tipic, în serie de aproximativ 100.
Saramura saturată purificată (soluție de clorură de sodiu de 25%) la 333K, de obicei, circulă prin
celulă în aceeași direcție ca și mercurul. Această concentrație mare a sării și învelișul anodului asigură
oxidarea ionilor de clor mai mult decât cea a apei care ar produce oxigen la anozii de titan.
 Figura 2 Celula de mercur și decompozitorul.
La catodul de mercur, ionii de sodiu sunt produși mai degrabă decât ionii de hidrogen datorită
supratensiunii mari a hidrogenului. Sodiul formează un amalgam împreună cu mercurul.
Amalgamul este alcătuit din aproximativ 0.3% sodiu. Se deplasează mai departe către decompozitor care
este situat pe lângă celula de mercur.
Saramura rezultată, conține de obicei 15-20% clorură de sodiu, este eliberată de clor prin suflare de
aer prin ea sau prin supunerea soluției la vid. Soluția este resaturată cu clorură de sodiu și este retrimisă la
celula.
Decompozitorul este realizat din oțel și conține blocuri de grafit fixate în fluxul de amalgam.
Alternativ, decompozitorul este un turn cu sfere de grafit. Decompozitorul acționează ca o celulă cu scurt
circuit. La anod, este eliberat hidrogen.
Mercurul se întoarce la celula de electroliză și hidrogenul iese din decompozitor.
O soluție de hidroxid de sodiu cu concentrația de 50% este obținută în decompozitor și cea mai mare
parte din ea este în stare solidă. O parte este concentrată prin evaporare până la 75% și apoi încălzită la 750-
850 K pentru a obține hidroxid de sodiu solid.
 Celula cu diafragma perclorica
 În celula cu diafragmă, anozii din titan sunt acoperiți cu un oxid de metal prețios și catozii sunt din
oțel. Există o diafragmă poroasă din azbest care separă clorul și hidrogenul care sunt produși în timpul
electrolizei.
Ionii de hidroxid formați în compartimentul catodic, împreună cu ionii de sodiu, produc o soluție
de hidroxid de sodiu. Nivelul de electrolit este menținut la un nivel înalt în compartimentul anodic pentru
ca saramura să treacă prin diafragmă în zona catodică de unde va ieși din celulă împreună cu soluția de
hidroxid de sodiu.

Figura 3 Celula cu diafragma.

Clorul care se formează la anozi se ridică și se îndepărtează.
Soluția de catod conține în jur de 10-12% hidroxid de sodiu și 15% clorură de sodiu. Aceast este evaporat
la o cincime din volumul inițial atunci când clorura de sodiu mult mai puțin solubilă cristalizează pentru a
lăsa o soluție conținând 50% hidroxid de sodiu și mai puțin de 1% clorură de sodiu.
4. Prezentarea unui articol ştiinţific despre proces
Gregory P. Thiel, Amit Kumar, Alicia Gómez-González, and John H. Lienhard, V, Utilization of Desalination Brine
for Sodium Hydroxide Production: Technologies, Engineering Principles, Recovery Limits, and Future Directions,
ACS Sustainable Chem. Eng. 2017, 5, 11147−11162
In acest articol, revizuim metodele posibile pentru producerea de NaOH prin osmoza inversa cu apa de mare
(SWRO). Ne concentrăm pe respectarea cerințelor tipice de concentrare și puritate pentru reutilizarea internă și
consumul de energie al procesului, care determină fezabilitatea tehnico-economică.
Soda caustic: Utilizari, Productia comerciala si prezentarea pietei. Soda caustic are nenumarate utilizari
in ambele instalatii de desalinare, interna si externa. Intern, pentru tratarea fluxului de apa de mare duce la cresterea
pH-ului. La un pH mai mare, multi compusi sunt respinsi mai bine de membrane RO (osmoza inversa). In faza finala,
soda caustic este un ingredient in solutiile de curatat pentru a indeparta agentilor coloidali organici, biologici

sau anorganici. Pe lângă utilizarea sa în controlul pH-ului și a acizilor neutralizanți, soda caustică este utilizată ca
reactiv în producerea multor substanțe chimice.
Productia industriala de soda caustic este imensa. Productia globala a depasit 59 de milioane de tone in 2004,
cu o creștere semnificativă a cererii și a capacității așteptate în Asia.
 In jur de 99.5% din productia globala de soda caustic este realizata prin procesul clor-alcalin. Pe scurt,
procesul produce sodă caustică și clor gazos în cantități echimolare prin electroliza clorurii de sodiu apoase.
Trei variante ale procesului există în utilizarea comercială larg răspândită, în general, distinctă prin modul în
care sunt separati catolitul și anolitul. Cele trei varianate sunt procesele cu membrana, diafragma si mercur. Procesul
cu membrana domina capacitatea moderna instalata la mai puține preocupări de mediu, necontinand mercur sau
diafragma bazata pe azbest, și cu un consum redus de energie.
Prezentare generală a cerințelor de proces și a condițiilor limită. Soda caustic este folosita in instalatii
SWRO pentru a creste respingerea de bor ca parte a declorinarii. NaOH este de obicei achizitionat ca o solutie apoasa
de concentratie 50%, concetratia obisnuita valabila comercial, si dupa este diluata la o doza intre 3 si 26%.
Prezentarea generala a procesului si limite
O diagram bloc a procesului este reprezentata in imagine:

O parte din saramura SWRO este redirectionata (calea1) unde este purificata (Blocul 1) si dupa concentrata
(Blocul 2). In procesul de concentrare, este produsa apa aditionala valoroasa (calea 2), compensand costul recuperarii
sodei caustic. Pe masura ce saramura este purificata, unii produsi secundari sunt indepartati (calea 3).
Am analizat 2 căi al acestui proces pentru purificarea si concentrarea saramurii. Varianta A este procesul
normal clor-alcalin: se consuma saramura si se produce hidrogen gazos si NaOH. In varianta B se consuma saramura
si se produce HCl si NaOH. Caile pentru produsii secundari care contin clor vor avea instalatii specifice, dar toate
pot fi utilizate in cadrul instalatiei RO.
Productivitatea procesului: Următoarea analiză calculează o limită superioară a cantității de soda caustica
si alti produsi care sunt obtinuti daca tot sodiumul din saramura recirculata este transformata in NaOH si tot clorul
redirectionat din saramura devine HCl.
Varianta A: In aceasta varianta clorul din fluxul de saramura este oxidat la clor gazos si protonii din
electroliza apei sunt redusi pentru a produce hidrogen gazos, lasand NaOH in faza lichida.
In final, 1kg a unei saramuri de 7% poate produce pana la 96g solutie de NaOH 50%, 42g Cl2 gazos si 1,2 g
de H2 gazos.
Varianta B: In aceasta varianta, saramura purificata se desparte in componentii acid si baza. Deoarece suntem
interesați de o limită superioară a productivității, prescriem ca tot sodiul din saramura redirecționată să fie
transformata în soda caustică. Pentru o saramura 7% si o concentratie comerciala obisnuita a NaOH (50%), am
observant ca 96g de NaOH sunt produse de 1kg de saramura sau aproximativ 48g pe baza uscata. Pentru concentratii
normale de HCl (10%), un maxim de 437g de solutie de HCl este obtinuta per kilogram de saramura sau aproximativ
44g pe baza uscata. Prin urmare, pentru fiecare kilogram de saramura, vom avea 467g de apa pura suplimentara.
Analiza de lucru minima: Deoarece energia este un cost atat de mare, noi cautam sa intelegem limitele
energetice; adică, evaluăm cea mai mică cantitate de energie termodinamică necesară pentru a produce soda caustic
si alti produsi din variantele A si B din saramura SWRO. Natura și numărul de compuși care trebuie îndepărtați în
timpul purificării saramurii depind de cerințele specifice de proces pentru blocurile 2, 3A și 3B. Energia minimă va
depinde de asemenea de aceste cerințe. Pentru ambele, varianta A si varianta B, au fost aplicate legile 1 si 2 ale
termodinamicii la volumele corespunzătoare de control și pentru a găsi minimul de energie necesara pentru fiecare
proces prin setarea entropiei generate la zero.
Revizuirea tehnologiilor disponibile pentru producția de NaOH: In acesta sectiune vom revizui
tehnologiile disponibile pentru producerea NaOH din NaCl. Prima cale este procesul clor-alcalin, care este cel mai
comun proces comercial de producere a NaOH, si electrodializa cu membrana bipolara, care este in ultimul stagiu de
cercetare.
Procesul clor-alcalin si prezentarea celulelor: Exista trei mari variante: procese care folosesc celula cu
membrana, celula cu diafragma si celula cu mercur. Deoarece procesul cu mercur devine din ce in ce mai nefolositor,
noi o sa descriem procesele care folosesc celula cu membrana si celula cu diafragma.
Celulele cu diafragma si membrana: Componenta principala din ambele procesele este celule electrolitica,
unde se petrece electroliza NaCl. In ambele procese, solutie saturata de NaCl (26%) este alimentata celulei, si ionii
de clor sunt oxidati la anod. Solutie saturata de NaCl este necesara pentru a evita ajungerea oxigenului la anod.
Cele doua celule sunt diferentiate in functie de cum sunt separate anolitul si catolitul, care previne pierderea de produs
prin amestecarea ionilor hidroxid cu clor pentru a forma hipoclorit. In celula cu membrana, contraionul de sodiu al
clorurii oxidate trece printr-o membrana schimbatoare de ioni care selectiv permite trecerea cationilor dar nu si a
anionilor. Restul de clorură nereacționată este astfel împiedicată să se amestece cu catolitul și iese din celulă cu un
număr egal de cationi de sodiu. Acest flux de iesire are o concentratie de 24% NaCl si este recirculat. In partea
catodica, apa din fluxul de alimentare cu solutie apoasa de NaOH (28%) este descompusa, protonii sunt redusi si
ionii hidroxil raman. Impreuna cu Na+ a carui trecere ii este permisa de membrana, acesta duce la o crestere a
concentratiei NaOH (la 30%), care devine fluxul de iesire. O parte din fluxul de iesire este recirculat si diluat cu apa
pentru a ajunge la un flux cu o concentratie de 28%.
In celula cu diafragma, un separator poros, diafragma, separa anolitul si catolitul. Acest separator nu este
unul selectiv, dar asigura o bariera fizica. Aceasta bariera fizica permite ca anolitul sa fie mentinut la o presiune
hidraulica mai mare, determinand o convective continua a NaCl apoasa din intrare, peste anod, prin pori, si in
compartimentul catodic. Acest flux continuu de la anod la compartimentul catodic impiedica reamestecarea
catolitului. Pe masura ce fluxul de NaCl trece prin anod, o parte din clor este oxidat. Fractia ramasa de Na + si Cl-
care trece prin diafragma se amesteca cu ionii hidroxil in compartimentul catodic pentru a produce un amestec neutru
de NaOH si NaCl.
Tratamentul ulterior si puritatea: In ambele celule, sunt necesari un numar de pasi pentru tratamentul
ulterior. Soda caustic produsa in celula cu membrana este de obicei foarte pura. De cele mai multe ori, se efectuează
numai evaporare postcell, de două până la trei evaporari efectiv, pentru a obtine concentratia comerciala. In celula
cu diafragma, cea mai mare impuritate este NaCl, care este indepartata prin cristalizare fractionala. Pe masura ce
soda caustica este evaporata, clorura de sodiu devine mai putin solubila si precipita in solutie. Cand concetratia NaOH
este 50%, solubilitatea NaCl este aproape de 1% si cantitatea aceasta ramane in solutie. Puritatea gazului (hidrogen
si clor) dupa procesare depinde de proces si intrebuintari.
Electrodializa cu membrana bipolara: (EDBM) foloseste o secventa repetitiva de membrana schimbatoare
de anion (AEM), membrana schimbatoare de cation (CEM) si membrana bipolara (BM) pentru a separa sarea in doua
componente, acid si baza. Membrana bipolara electrolizeaza apa si aranjamentul alternativ de AEM si CEM prind
cationii si anionii din sare in canale cu protoni si ioni hidroxil.
Membranele bipolare sunt alcatuite in principal din 3 straturi diferite, o membrana puternic schimbatoare de cation
acid, un strat slab de baza si o membrana puternic schimbatoare de cation bazic.
Incercarile pentru a integra la scara industrial EDBM:
 Costul membranelor bipolare si electrozii. Costul membranei bipolare este de 3-10 ori mai mare decat a
membranelor monopolare.
 Robustețea tehnologiei în ceea ce privește tratarea concentrației ridicate de sare în saramură este un pas
limitativ.
 Puritatea produsului și demonstrațiile pe parcursul mai multor luni până la performanțele pe mai multi ani
datorate bazelor și acizilor puternici, nu vor fi încă dovedite.
 Pierderile din transportortul H+ și OH- pot influența eficiența globală.
 Degradarea cauzată de materia organică și silice este o problemă.
 Producția la scară mică și suportul tehnic limitat pentru membranele bipolare reprezintă o altă problemă.
Incercarile pentru electrosinteza directa la scara: Electrosinteza directa este o tehnologie in curs de dezvoltare
pentru producerea de chimicale.
 Eficienta oxigenului din invelis este mai degraba limitata si are nevoie de viitoare imbunatatiri.
 Natura diluata a produsilor necesita un volum mare de depozitare.
 Rezultatele sunt doar din saramură artificială ca dovadă a conceptului; sunt necesare demonstratiile
experimentale cu saramura reala.
 Performanta pe termen lung a invelisului electrozilor nu a fost demonstrata inca.
 Acumularea de oxid pe suprafata electrodului este o alta incercare.
 Transportul ionilor H+ este o alta problema si poate influenta productivitatea si eficienta.
 Efectul clorului asupra membranei schimbatoare de anion necesita viitoare investigatii.
Revizuirea studiilor pilot anterioare și a studiilor complete: in aceasta sectiune, revizuim 4 instalatii care
realizeaza electroliza apei de mare sau apei de mare concentrata pentru a obtine soda caustica. Una din instalatii
lucreaza la scara comerciala si foloseste proceul clor-alcalin [Instalatia care se afla in Abu-Dhabi, foloseste NaCl
cristalin din utilajul de desalinare a saramurii pentru alimentarea celulei pentru procesul clor-alcalin. Hidrogenul si
clorul reactioneaza si formeaza acid clorhidric]. Celelalte 3 sunt la nivelul de laborator sau instalatii pilot si necesita
electrodializa cu membrana bipolara.
 Kobuchi 1983: a fost prima instalatie care a folosit apa de mare drept flux de alimentare in procesul clor-
alcalin. Instalația utilizează electroliza standard pe bază de membrană pentru fabricarea sodei caustice,
precum și a clorului gazos, clorului lichid, hidrogenului gazos, acidului clorhidric și hipocloritului de sodiu.
Acidul clorhidric este produs prin sinteza directa si o parte este folosit in interiorul instalatiei. Utilajele
apropriate folosesc o parte din clor si hipocloritul de sodiu pentru dezinfectarea apei.
  Yang 2014: Utilizează electrodializa membranei bipolare (EDBM) pe concentrat RO dezinfectat pentru a
produce fluxuri mixte de acid și de bază. Pretratarea saramurii pentru EBDM a fost prin linistirea NaOH si
de a indeparta componente mai dure sau acidifiante folosind HCl pentru a preveni ancastrarea AEM
saramura nu a fost concentrata.
 Reig 2016: cercetatorii de la Universitatea Politehnica din Catalania au publicat mai multe lucrari bazate pe
cum putem folosi electodializa cu membrana bipolara pentru a produce saruri, acizi si baze din diferite ape
reziduale, incluzand saramura SWRO. Doua studii mai recente au demonstrat ca productia de HCl si NaOH
din saramura reala SWRO folosind doi pasi diferiti pentru purificarea/concentrarea saramurii: nanofiltrarea
si electrodializa. Ambele studii au utilizat unități identice cu trei celule bipolare ED (EDBM) (provenite de
la PCCell GmbH) si ambele au folosit saramura din instalatia de desalinare El-Prat din Barcelona.
Concluzii: Producerea de NaOH din saramură SWRO pentru refolosire în instalația de desalinizare are
potențialul de a beneficia de linia de jos a proprietarului și operatorului de mediu. Prin revizuirea cerințelor
reprezentative ale instalațiilor, efectuarea unei analize de proces termodinamic de referință, supravegherea
tehnologiilor disponibile și examinarea instalațiilor existente la scară comercială și la nivel de laborator, am ajuns la
următoarele concluzii. În cele din urmă, cu o puritate îmbunătățită a produsului și o concentrație crescută a
produsului, electrodializa cu membrana bipolara și electrosinteza directă au potențialul de a depăși performanța
energetică clor-alcalină.
5. Bilant de materiale pentru fabricarea NaOH
a. Compartiment anodic
Intrari Iesiri
Substanta kmol/h kg/h Substanta kmol/h kg/h
NaCl 76.21684 4458.685 NaCl 68.04 3980.34
H2O 1167.903 21022.26 H2O 884 15912
Cl2 4.0564194 288.006
H2O(g) 249.75699 4495.63
H2O M 33.666649 606
Cl2(aq) 0.032 2.272
Na+ M 8.1768388 188.067
O2 0.2398235 7.67435
H+ M 0.9592939 0.95929
TOTAL 25480.94 TOTAL 25480.9

b. Compartiment catodic
Intrări Ieșiri
 Substanta kmol/h kg/h Substanta kmol/h kg/h
Na+ 8.1768 188.06729 NaOH 8.1768 327.07355
H2O , 2i 30.6585 551.85287 H2O 42.3984 763.17162
H2O M 33.6666 605.99969 H2 4.5681 9.1361327
H+ M 0.9593 0.9593 H2O(g) 12.7906 230.23055
H2O
NaOH 0.9593
format 17.2673

TOTAL 1346.8791 TOTAL 1346.8791

c. Bilant pe reactor

Intrări Ieșiri
Substanta kmol/h kg/h Substanta kmol/h kg/h
NaCl pur 76.2168 4458.6851 NaOH 8.1768 327.07355
H2O 1198.5618 21574.112 H2O 1189.9053 21418.295
H2 4.5681 9.1361327
Cl2 4.0564 288.00578
O2 0.2398235 7.674352
Cl2 aq 0.032 2.272
NaCl
68.0400
epuizat 3980.3400
TOTAL 26032.7971 TOTAL 26032.7971

6. Bilantul de tensiune pentru producerea de NaOH

Potential reversibil anodic [V] 1.17508429

Potential reversibil catodic [V] -0.852779
Suprapotentiale Anodic 0.02979305
electrodice Catodic 0.0791601
Caderea de suprapotential pe electrolit [V] 0.1887271
Caderea de potential pe MSI [V] 0.01474446
Caderea de potential pe contacte [V] 0.23334075
Tensiunea la borne [V] 2.60404

Cantitatea de substanta produsa de 1kAh Cantitatea de substanta descompusa de 1kAh

Compartiment anodic Compartiment catodic Compartiment anodic Compartiment catodic
Substanta Cantitate in Substanta Cantitate in Substanta Cantitate in Substanta Cantitatea
kg/kAh kg/kAh kg/kAh in kg/kAh
Cl2 0.658497 H2 0.020725 NaCl 0.542565 H2O 0.186528
O2 0.034819 NaOH 0.414508 H2O 0.019585