Impactul mobilității elevilor/studenților asupra rezultatelor

lor academice și a calității vieții în general

Studentă: Iancu Raluca-Mihaela

Sociologie
An II
Coordonator: lector Atudorei Ioana

– Octombrie, 2019 –
 Distanța și timpul necesare pentru ca oamenii să ajungă la locurile de muncă
sau instituțiile de învățâmânt sunt astăzi la fel de importante în geografia, economia
și politica umană, așa cum au fost de-a lungul întregii istorii. Depășirea unei
distanțe geografice este costisitoare, deoarece necesită o mare cantitate de efort și
timp, care constrânge capacitățile și circumstanțele implicate. În societatea
modernă, omenirea a învățat cum să parcurgă distanțe așa de mari în mai puțin timp
și cu un efort uman mult mai redus.
Performanța academică se referă la succesul unui student în îndeplinirea
obiectivelor pe termen scurt sau lung în educație. Într-o imagine de ansamblu,
realizarea academică înseamnă pentru unii finalizarea liceului sau obținerea unei
diplome universitare. Nivelul general al performanțelor academice ale elevilor este,
în general, monitorizat pentru a decide ce schimbări trebuie efectuate în sistemul
educațional sau pentru a vedea eficacitatea acestuia la un moment dat.
Performanța academică a elevilor și a studenților în general poate fi
influențată de o varietate de factori, de la factori demografici simpli, cum ar fi
vârsta, genul și statutul socio-economic familial la factori mai variabili, cum ar fi
calitatea predării de la școala tânărului sau chiar modul în care sunt grupați
studenții cu nevoi speciale împreună. De exemplu, în unele cazuri, studenții unui
anumit gen sau rasă pot avea o șansă mai bună din punct de vedere statistic de
reușită academică decât colegii lor de alt gen sau rasă. În plus, viața de acasă,
inclusiv starea financiară a părinților și cantitatea de sprijin și stabilitate
emoțională, în special, oferite acasă, pot avea un impact mare asupra performanței
elevilor în școală.
Totuși, cele prezentate mai sus sunt, așa cum am precizat, cei mai întâlniți
factori în influențarea performanței academice a tinerilor. În această ecuație intră,
însă, și un alt element și anume mobilitatea rezidențială, adică modul în care aceștia
se deplasează spre și de la instituția de învățământ, dar și cazurile foarte des
întâlnite în zilele noastre în care familiile își schimbă domiciliul, iar copiii sunt
nevoiți să schimbe și instituția de învățământ având parte de o modificare pe toate
planurile, de la social și până la cel emoțional.
Transportul activ la școală (mers pe jos, cu bicicleta) este asociat în mod
pozitiv cu fitnessul cardiovascular și într-un mod negativ cu excesul de greutate
(obezitatea). Așadar, naveta activă la școală este o oportunitate de a crește nivelul
de activitate fizică în rândul copiilor și al tinerilor.
Numărul de copii care utilizează ca mijloc de deplasare la școală bicicleta
sau care merg pe jos a scăzut în ultimii 40 de ani. Dacă în 1969, aceștia erau în
proporție de aproximativ 40,7%, în 2001 s-a ajuns la o scădere drastică de până la
12,9%. În plus, ca un caz particular, în Statele Unite ale Americii de pildă, copiii
care sunt aduși la școală de părinți cu mașina a crescut semnificativ de la 17
procente în acleași an 1969 la 55% 30 de ani mai târziu.
Această modificare a modului de navetă școlară contează din mai multe
puncte de vedere.
În primul rând, scăderea numărului de tineri care merg pe jos sau cu bicicleta
înseamnă că sunt din ce în ce mai puține oportunități de a realiza activitate fizică,
ceea ce duce la preocupări cu privire la sănătatea copiilor ce poate avea de suferit.
Totodată, activitatea fizică are efecte pozitive asupra structurilor creierului, în
sensul că unele dintre cele mai convingătoare dovezi ale modificărilor cerebrale
mediate de exerciții fizice au fost găsite în hipocamp, o structură a creierului
implicată în procesul memoriei, precum și în reglarea stresului. Există însă și
modificări la nivel structural, referindu-ne în acest caz, printre altele, la
dimensiunea și densitatea sinaptică. Cele prezentate mai sus pot avea un impact
deosebit asupra performanței elevilor și studenților la ore, deocarece în cadrul
fiecărei ore de curs ei trebuie să își folosească abilitățile și capacitățile intelectuale,
care pornesc de la capacitatea de a crea conexiuni până la dezvoltarea gândirii
critice.
În al doilea rând, utilizarea sporită a automobilelor pentru ca tinerii să ajungă
la școală duce la creșterea traficului, urmând ca poluarea să crească și mai mult, în
special în condițiile în care în prezent ne aflăm în situația în care calitatea aerului
este din ce în ce mai scăzută, iar încălzirea globală este un subiect de actualitate, cu
efecte năucitoare în viitor, potrivit specialiștilor în domeniu. Practic, dacă elevii și
studenții, dar și părinții lor deopotrivă ar adopta o metodă de navetă „activă”, ei ar
putea avea o influență pozitivă asupra comunităților lor în ceea ce privește
fluidizarea traficului. Totuși, un motiv întemeiat pentru care acest lucru nu se poate
realiza este infrastructura sau mai degrabă inexistența ei. De exemplu, în acele zone
în care nu există zone sigure, special amenajate, respectiv trotuare și piste pentru
biciclete, cei care aleg această metodă se pot pune pe sine în pericol. În plus, un alt
motiv este faptul că prin a-i aduce personal la instituția de învățământ, părinții simt
că siguranța copiilor lor este pe primul loc. Acest lucru este important în condițiile
în care, din păcate, în zilele noastre, asistăm la o mulțime de situații și cazuri de
răpiri, ceea ce ne îngrijorează cu privire la securitatea fiecăruia dintre noi, în special
a copiilor care se deplasează singuri la școală.
Ceea ce până în acest moment am numit navetă activă, respectiv deplasarea
pe jos sau cu bicicleta, are numeroase implicații la nivel social, nu doar educațional
sau din din punct de vedere al sănătății.
Astfel, cei care fac naveta către instituția de învățământ sunt, prin urmare,
presați să ia întotdeauna în considerare și să-și planifice toate activitățile în funcție
de distanța pe care trebuie să o parcurgă. Acest lucru nu este totuși, un aspect
negativ, căci el se poate îndrepta către formarea unei discipline și a unei seriozități
necesare fiecărui tânăr deoarece aceștia sunt nevoiți să aibă un program cât de cât
stabil, unde abaterea de la el semnifică o adevărată provocare și chiar
imposibilitatea realizării unor activități esențiale.
În altă ordine de idei, timpul liber al navetiștilor este redus odată cu timpul
petrecut pentru a ajunge la instituția de învățământ. Cu toate că această navetă
activă ar putea include oportunități pentru anumite activități precum odihnă,
conversații sociale și citit, nu putem ști în ce măsură ele sunt percepute ca
semnificative și evaluate în comparație cu timpul liber în opinia tuturor tinerilor.
Dacă până acum am pus în vedere naveta activă, nu trebuie să uităm și de cei
care se deplasează către instituția de învățământ cu mijloace de transport în comun.
În acest caz este important să subliniem că distanța crescută a navetei ar putea, de
asemenea, să aibă efecte negative asupra starii de sănătate a navetiștilor. Studii au
arătat că naveta cu mașina sau mijloacele de transport în comun pe o distanță
crescută corespunde tensiunii arteriale ridicate, stresului, problemelor de gât,
scăderii stării de spirit și, de asemenea, a performanței mai scăzute a sarcinilor la
școală. Altfel spus, starea de bine a multor navetiști scade odată cu creșterea
distanței navetei.
Dacă discuția precedentă a avut ca subiect principal mobilitatea zilnică a
elevilor și studenților, este important de menționat și faptul că un impact deosebit
asupra performanței lor academice o are și mobilitatea rezidențială, adică
schimbarea domiciliului, a locuinței și implicit a instituției de învățământ. Deseori,
această schimbare are loc tocmai pentru că părinții își doresc o instituție cât mai
bună pentru copil și care să-i fructifice abilitățile și capacitățile la cel mai înalt
nivel și sunt dispuși să parcurgă kilometri buni până o găsesc. Desigur, acesta este
poate cel mai întâlnit motiv, pe lângă cel de natură economică, însă trebuie amintite
și altele precum factorii școlari ca supraaglomerarea sau reducerea dimensiunii
clasei de elevi, politicile de suspendare și expulzare și climatul social și academic
general, pierderea locului de muncă, destrămarea familiei, violență în familie,
evacuare, sau alte perturbări care contribuie, de asemenea, la mobilitatea
studenților.
Acest lucru poate avea un impact deosebit asupra unui copil sau adolescent
în ceea ce privește activitatea sa la școală și asta pentru că el poate deveni bulversat
știind că este pus în fața unei noutăți.
Este ușor de imaginat de ce această mobilitate poate cauza probleme, în
special pentru copiii care se mută de mai multe ori în clasele timpurii. Copiii care
se mută frecvent au nevoie și trebuie să se adapteze la un nou curriculum, la noi
profesori și colegi și la un nou mediu fizic. Trebuie subliniat, de asemenea, că
școlile cu rate mari de mobilitate pot cauza probleme școlii în sine, profesorilor și
altor elevi. Profesorii trebuie să răspundă fiecărui student nou și să fie suficient de
flexibili pentru a-și regla planurile și așteptările, chiar și în timp ce se străduiesc să
mențină aceeași stare de bine pe care le-o insuflă elevilor pe care îi au deja “în
grijă”.
Numeroase studii au examinat impactul mobilității asupra mai multor
aspecte ale realizării academice cum ar fi notele pe care elevii și studenții le obțin
în cadrul testelor, absolvirea liceului sau integrarea socială în cadrul noilir structuri
academice. Ca și în cazul tuturor studiilor de cercetare, există însă limitări la ceea
ce ne spun aceste studii. Cel mai important este faptul că studenții mobili pot avea
probleme personale și familiale care contribuie la mobilitatea lor, iar studiile ar
trebui să țină seama de aceste caracteristici anterioare pentru a determina dacă
mobilitatea în sine este cauza rezultatelor academice sau a altor probleme în cadrul
școlii.
Studiile care nu au în vedere aceste caracteristici de fundal, care nu iau
situația studenților în ansamblul său constată în mod frecvent că studenții cu o
mobilitate crescută au realizări academice mai mici în medie decât studenții non-
mobili sau stabili din punct de vedere rezidențial. Totuși, studiile care țin cont de
diferențele de background constată că mobilitatea poate fi mai mult un simptom
decât o cauză a performanțelor școlare slabe.
Este important de menționat și faptul că este mult mai diferit să muți un nou-
născut decât să muți un copil de 2 ani, un copil de 6 ani, un tânăr de 13 sau 14 ani
sau un tânăr aflat deja în adolescență și care se află la liceu, aceste cazuri din urmă
fiind mult mai dificile de gestionat de către părinți. Funcțiile corpului copiilor,
dezvoltarea creierului, capacitățile de a face față stresului și comportamentul se
schimbă în timp, iar aceste variații îi pot face pe unii mai mult sau mai puțin
vulnerabili la efectele mobilității - sau capabili să reziste acestei activități.
Părinții, precum și copiii pot percepe și gestiona o mișcare diferită în funcție
de stadiul de dezvoltare al copilului. În timpul copilăriei timpurii, de exemplu,
copiii experimentează o creștere fizică rapidă, precum și dezvoltarea creierului. Își
cresc rapid abilitățile motorii, sociale și lingvistice și dezvoltă abilități sporite, ceea
ce le permite să-și direcționeze atenția, să-și controleze impulsurile și așa mai
departe. În acești ani, de la copii se așteaptă ca ei să atingă repere progresive,
precum formarea de legături de atașament cu îngrijitorii și respectarea unor
comenzi simple și, pe măsură ce se apropie de a merge la școală, să se înțeleagă cu
profesorii și colegii, să învețe să citească etc. Realizarea unor repere de dezvoltare
în funcționarea socială, emoțională și cognitivă este fundamentală pentru învățare și
adaptare, oferind atât baza pentru creșterea și dezvoltarea viitoare, cât și prevenirea
problemelor de acest gen.
Mobilitatea este doar un singur cuvânt pentru un ansamblu complex de
evenimente și circumstanțe posibile, iar multe tipuri de mobilitate au potențialul de
a perturba rutinele copiilor, coerența îngrijirii lor, legăturile lor cu oamenii din
afara familiei (sau în cadrul acesteia), școlarizarea acestora, și alte aspecte ale vieții
lor care sunt importante pentru dezvoltare. Concret, mobilitatea (în special
mobilitatea frecventă și poate mult prea timpurie în ceea ce privește vârsta copiilor
în cauză) poate perturba rutinele copiilor, consecvența îngrijirii și îngrijirilor lor în
ceea ce privește sănătatea, precum și relațiile lor, rutinele de învățare, relațiile cu
profesorii și colegii și curriculum-ul la care sunt expuși.
Când această mobilitate rezidențială are loc în timpul punctelor cheie ale
tranziției de dezvoltare, cum ar fi trecerea de la grădiniță spre școală sau de la
școală către liceu, deci în adolescență, impactul acesteia este probabil mai mare.
Este important de remarcat, de asemenea, că mobilitatea care implică o tranziție la
o cultură diferită, în special peste granițele internaționale, adaugă un set
suplimentar de provocări.
Copiii mici depind de persoanele care îi îngrijesc și de alți adulți pentru a-și
dobândi securitatea, stabilitatea și îndrumarea. Astfel, orice amenințare la adresa
relațiilor de îngrijire - îngrijire inconsistentă, un părinte care nu este funcțional din
orice motiv, îngrijirea abuzivă sau care este realizată de adulți care sunt copleșiți
sau deprimați, de exemplu - poate de asemenea perturba dezvoltarea timpurie, iar
mobilitatea poate perturba și ea aceste relații.
În concluzie, o mare parte din situațiile de mobilitate este privită ca o
activitate strategică inițiată de studenți și familii pentru a-și servi interesele și
preferințele educaționale proprii, iar pe lângă asta există alte motive printre care cel
mai des întâlnit este situația financiară.
Deși un număr substanțial de cercetări sugerează că studenții pot fi afectați la
nivel psihologic, social și academic din cauza schimbării școlilor, impactul
mobilității rezidențiale depinde de numeroși factori precum numărul de schimbări
școlare, atunci când acestea apar, motivul acestor modificări, dar și situația
personală și familială. În plus, dacă ne referim la mobilitatea zilnică, trebuie
menționat faptul că și aici intervin anumiți factori, cum ar fi distanța parcursă sau
modul în care se realizează această navetă, dacă este activă sau se realizează cu un
mijloc de transport în comun, acestea putând avea efect asupra sănătății tinerilor.
Bibliografie

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4129118/
2. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2012.00086/full
3. http://www.diva-portal.org/smash/get/diva2:824134/FULLTEXT01.pdf
4. https://www.ericdigests.org/2003-2/mobility.html
5. https://www.nap.edu/read/12853/chapter/2#5