Un participant la procedura insolvenței –

administratorul special
26.06.2014 | Marcela COMȘA

LinkedInFacebookFacebook Messenger
WhatsApp

În data de 15 aprilie 2014, Parlamentul României[1] a adoptat Legea privind procedurile de

prevenire a insolvenței și de insolvență. După respingerea de către Curtea Constituțională a
excepției de neconstituționalitate[3], Președintele României a semnat decretul de promulgare
a legii. Aceasta va intra în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României, urmând a se aplica cererilor introduse ulterior acestei date.

Legea este gândită sub semnul echilibrului și al eficienței, îmbunătățește cadru normativ
existent în domeniu și urmează principiile general valabile în legislațiile europene în materia
insolvenței, dar și recentele abordări ale Comisiei Europene.[4]

Pentru a veni în sprijinul celor interesați de noua reglementare voi încerca să prezint câteva
din problemele pentru care s-a încercat o rezolvare adecvată.

O noutate adusă de Legea nr. 85/2006[5] în procedura insolvenţei a fost reprezentantarea

acţionarilor/asociaţilor debitorului în procedură de către o persoană desemnată de aceştia
numită „administrator special”. Din momentul deschiderii procedurii de insolvenţă debitorul
pierde conducerea activităţii sale, aceasta fiind preluată de administratorul judiciar sau
lichidatorul judiciar, după caz. Dacă debitorul şi-a exprimat intenţia de reorganizare,
administrarea averii sale poate fi încredinţată administratorului special care îi va înlocui pe
administratorii statutari ai debitorului.

Administratorul special este, potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 „reprezentantul
desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică,
împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în
perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le
reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare”.

Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice este convocată,
de lege lata, de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului
special, în termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la
ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea, iar această adunare generală este
prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz.

Legea prevede că în situaţia în care adunarea asociaţilor/acţionarilor convocată corespunzător

nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare,
dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din
drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special. Dacă un
administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la art. 46 şi
a celor reglementate de art. 79 şi 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special
desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data
deschiderii procedurii. Desemnarea curatorului se face de către judecătorul-sindic. În cazul în
care ulterior adunarea asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta va prelua
procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.

Se reţine că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă ci este

reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului. Se recunosc trei tipuri de atribuţii conferite
de Legea nr. 85/2006 acestuia[6]: cea de reprezentant legal al debitorului când acesta îşi
păstrează dreptul de administrare a averii; reprezintă în procedură interesele asociaţilor sau
acţionarilor debitorului şi respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului – formulează
contestaţii, participă la judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase, primeşte pentru
debitor acte din procedură – raportul final, bilanţul, notificarea de închidere a procedurii.

Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvența a menținut

administratorul special ca și participant în procedura insolvenței și a încercat să
îmbunătățească dispozițiile ce au legătură cu acesta.

Conform art. 5 pct. 4. “este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în
procedură şi, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze,
în numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare.”

Definițía actuală este mai clară. Se precizează că administrator special poate fi atât o
persoană fizică cât și o persoană juridică. Aceasta este desemnată de adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Se acoperă în acest mod toate tipurile de
societăți. Se delimitează atribuțiile acestei persoane în funcție de ridicarea sau nu a dreptului
de administrare.

Art. 56 stabilește atribuțiile administratorului special în cadrul procedurii insolvenței:

„a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art.
84 şi la art. 117 – 122 ( acțiunile în anularea actelor frauduloase);
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului, doar în situaţia în care nu s-a ridicat debitorului dreptul de
administrare;
e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi
situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea
obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
f) primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.”

Problema plății administratorului special a suscitat dezbateri în practica judiciară și în

comisia de specialitate. S-a susținut fie că este o cheltuială a procedurii și deci
administratorul special trebuie plătit din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie
suportată de acționari/asociați deoarece acestora le profită activitatea administratorului
special. Prin legea nouă s-a lămurit acest aspect. Art. 52 dispune că după deschiderea
procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului va desemna
administratorul special pe cheltuiala acestora.

Art. 53 nu aduce elemente de noutate în reglementarea convocării adunării generale și a

sancțiunii nedesemnării unui administrator special. Astfel: “(1) Adunarea generală a
acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul
judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, în termen de
maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul
judiciar/lichidatorul provizoriu.
(2) Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar,
după caz. Dacă adunarea asociaţilor/acţionarilor, convocată potrivit alin. (1), nu desemnează
un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a
fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile
recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special.
(3) Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute
la art. 84 şi la art. 117 – 122 debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre
organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii.
Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu şi fără citarea
părţilor. În cazul în care ulterior adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor alege un
administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data
desemnării.”

Potrivit dispozițiilor art. 54 „Mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării

dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special. Încetarea
mandatului impune obligaţia predării gestiunii.”

O perioadă importantă din punct de vedere a posibilității redresării activității debitorului și

întocmirii unui plan de reorganizare, dar și pentru conservarea averii debitorului în situația în
care acesta va intra în faliment este perioada de observație. Art. 87 reglementează modul de
exercitare a activității în această perioadă pe care legea nouă o limitează la 1 an. „(1) În
perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi
poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de
exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de
reorganizare, în sensul art. 67, alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi
autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii
administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul
în care o anumită operaţiune care excede activitatea curentă este recomandată de către
administratorul judiciar, iar propunerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta
va fi îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este
condusă de către administratorul judiciar, operaţiunea va fi efectuată de către acesta cu
aprobarea comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.”
Legea instituie o formă de răspundere a administratorului special pentru încălcarea acestor
prevederi. Este o dispoziție rezultată din dificultatea responsabilizării acestuia în procedură.

Astfel, art. 84 prevede: “(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de
judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi
plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.
(2) Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde pentru
încălcarea dispoziţiilor art. 87, judecătorul- sindic, la cererea administratorului judiciar, a
adunării creditorilor, formulată de președintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor
desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce deține 50% din valoarea creanțelor înscrise
la masa credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către
administratorul special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele
sau operaţiunile astfel desfăşurate.
(3) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să
întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate
după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de
identificare a cocontractanţilor.”

Deci pe lângă sancțiunea nulității actelor, operațiunilor, plăților efectuate fără respectarea
cerințelor legii, care se regăsește și în actuala reglementare s-a introdus și o formă de
răspundere patrimonială personală pentru administratorul special. Acesta poate fi obligat să
suporte prejudiciul produs prin încălcarea limitărilor prevăzute de actul normativ.

În cazul administratorului special se poate pune problema și a rezolvării unor aspecte de drept
internaţional privat atunci când asociaţi/acţionari ai debitoarei sunt cetăţeni sau persoane
juridice străine. Aceștia vor avea aceleași drepturi și obligații ca și persoanele de
cetățenie/naționalitate română în procedura insolvenței deschisă în România.