Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare
indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se
numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”.
Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar
ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de „Μεγάλη Θάλασσα” ("Megali
thalassa" preluată în românește ca „Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana
genovezilor ca „Mare maggiore”) și de „Kαικίας Θάλασσα” ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului",
preluată în bulgărește ca „море Сесил” : "marea oarbă" sau "închisă"), denumiri prezente în hărțile
venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin.
Marea Neagră face legătura între Europa și Asia. Granița stabilită de geografi între cele două
continente, pe Caucaz și strâmtoarea Bosfor taie această mare în două părți inegale, cea mai mare parte fiind
europeană. Marea Neagră este săracă în insule, având un țărm puțin dantelat. Cele mai importante insule
sunt Insula Șerpilor și cele formate de Dunăre, dincolo de vărsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai
importantă peninsulă este Peninsula Crimeea, "împărțită" cu Marea Azov. Golfurile Mării Negre sunt fie
largi, puțin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful
Samsun și altele), fie separate de larg de de curenții transversali prin cordoane litorale („grinduri”) și
transformate astfel în limane (de exemplu Limanele Dobrogene sau Limanul Nistrului).
Regiunea extinsă a Mării Negre Grecia, F.R.I. Macedonia, Albania, Serbia, Muntenegru, Ungaria,
Slovacia, R. Moldova, Azerbaidjan şi Armenia.
Odată cu intrarea în vigoare a Cartei sale la 1 mai 1999, OCEMN a dobândit identitate juridică
internațională și a fost transformată într-o organizație economică regională cu drepturi depline: Organizația
de Cooperare Economică la Marea Neagră. Odată cu aderarea Serbiei (atunci Serbia și Muntenegru), în
aprilie 2004, statele membre ale organizației a crescut la doisprezece.
Banka de Comerț și Dezvoltare Mării Negre (BSTDB) este o instituție financiară internațională care a fost
format 24 ianuarie 1997.It sprijină dezvoltarea economică și cooperarea regională prin furnizarea de comerț
și de finanțare a proiectelor, garanții și capital pentru proiectele de dezvoltare de sprijin întreprinderilor
publice și private în țările membre ale acesteia. Obiectivele băncii includ promovarea legăturilor comerciale
regionale, proiecte cruce țară, investițiile străine directe, activități care contribuie la dezvoltarea durabilă de
susținere, cu accent pe generarea de locuri de muncă în țările membre, asigurându-se că fiecare operațiune
este punct de vedere economic și de sunet și contribuie financiar la dezvoltarea unei orientări a pieței.
Organizatia are un capital autorizat de 1.325 $ billion.The sediul băncii sunt situate în Salonic, Grecia.
Podișul continental din sudul Insulei Șerpilor, în dreptul Sulinei, a intrat în litigiul teritorial dintre
România și Ucraina, care a fost judecat la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga. Zona litigioasă
a fost artificial lărgită până la suprafața maritimă de 12.000 km² prin extinderea revendicărilor ucrainene
mult la apus de linia echidistantă între coastele sale și cele ale României. Miza disputei era îndeosebi
economică: posibilitatea explorării și, eventual, exploatării resurselor de hidrocarburi. Ambele părți au
declarat de la început că vor respecta judecata Curții, indiferent care va fi.
CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009, a acordat 79,34% din zona în dispută României, anume
9.700 km² cu o adâncime medie de peste 50 m, iar Ucrainei 20,26% din zona în dispută anume 2.300 km² cu
o adâncime medie sub 50 m, incluzând totalitatea apelor teritoriale ale insulei Șerpilor, inclusiv în dreptul
Sulinei.Prin acceptarea acestei judecăți, litigiul teritorial major s-a stins, litigiul minor privind insula Maican
de pe brațul Chilia și partea de sud a golfului Musura din nordul imediat al Sulinei, rămânând singura
divergență teritorială între România (care le revendică) și Ucraina (care le stăpânește).
Criza din Crimeea din 2014 s-a declanșat după plecarea de la putere a președintelui Viktor
Ianukovici, ca urmare a protestelor antiguvernamentale din 2013-2014. Factorul declanșator a fost abrogarea
legii referitoare la limbile cu statut regional prin care mai multe limbi folosite în Ucraina, inclusiv româna,
au fost scoase din uzul oficial. Actorii tensiunilor sunt pe de o parte grupările rusofone care se opun noilor
schimbări politice de la Kiev și doresc alipirea Crimeii de Rusia iar, pe de altă parte, grupuri de ucraineni și
tătari crimeeni, care sprijină mișcarea Euromaidan.
În luna august anul 2008,a avut loc conflictul armat între Federația Rusă și Georgia.Armata rusă a
intrat pe teritoriul Georgiei sub pretextul de a impune pacea.În acest moment la Washington s-a decis ca să
fie introdusă în Marea Neagră flota a 6-a,ce conform surselor oficiale ar trebui să aducă în Georgia ajutor
umanitar,doar că după spusele vicepreședitelui a SUA de atunci, Richard Bruce (Dick) Cheney, ce a venit în
vizită la Georgia peste cîteva zile după conflict,spunea,că pe corăbii nu a fost transportată apă, aceasta era o
încărcare mai serioasă,despre care cunoșteau rușii,și ce reacționat ,și au refuzat la ideea de a continua
drumul spre Tbilisi,oprinduse la 70 kilometri. Deasemena în acel moment au zubart în România 26 de unități
F16,iar la baza NATO în Turcia avioanele erau în stare de alertă.
Georgia, sau mai degrabă, teritoriul său, chiar și în perioada lui Șevardnadze, se pregătea în mod
activ de americani,ca un viitorul cap de pod militar și politic împotriva Iranului (așa-numitele operațiunile de
menținere a păcii în Irak, Afganistan, construcția de autostrăzi paramilitare, 100 de spitale, de tip militar, un
aerodrom militar din Marneuli – totul pe bani americani).
NATO a sporit prezența navală în Marea Neagră semnificativ după invazia rusă, cu nave de andocare
în porturile georgiene, și furnizarea de ajutor umanitar. Navele făceau rotație din când în când, iar din cauza
constrângerilor privind greutatea și lungimea vizitelor navei în Marea Neagră, stabilite de Convenția de la
Montreux.
Ca urmare pentru a contrabalansa prezenta sporită a navelor NATO,au fost reluate negocierile dintre
Moskova și Kiev privind arenda portului Sevastopol.Ințelegerea mai tîrziu a fost atinsă,astfel arenda anulă a
portului Sevastopol costa Federația Rusă 98 milioane dolari anual.Federația Rusă fiind constrînsă de situație
,a fost nevoită să cadă deacord fiindcă nu avea alte porturi la alegere,fiindcă portul din Novorosiisk este unul
comercial și deja era supra solicitat.
Mult mai tîrziu deja în 2014,a avut loc așaziusul referendul în Crimea,cînd au fost pusă bază juridică
pentru a intrat sub controlul Rusiei.Toate acestea sunt făcute pentru a asigura balanța de putere și influență
geopolitică în regiune.În urma schimbării guvernării în Ucraina,apărea riscul ca Federația Rusă să piardă
portul Sevastopol,ce rămîne a fi vital pentru asigurarea intereselor vitale ale ei în regiune.
În urma ”revoluției rozelor”din Georgia,ce a devenit una din ”mărcile” ocidentale la Marea
Neagră,are ca misiune de a asigura,în primul rînd,securitatea conductelor pentroliere de pe ruta Baku-
Tbilisi-Ceyhan.În anului 2004 ,în urma ”revoluției portocalii” din Ucraina,a fost adus la putere,prin alegerea
în turul 3 la prezidențiale ,Viktor Iușenko,ce manifesta orientare spre NATO și UE.
Kievul își joacă poziția sa geografica cheie și prin tranzitul de hdrocarburi din Marea Caspică spre
Occident ,prin conducta Odessa-Brodi,ce urma să fie prelungită spre Polonia,Gdansk,ca din Polonia să fie
asigurate cu hidrocarburi statele norului europei.Totodată pe teritoriul Ucrainei trece și conducta Drujba,ce
vine din Federația Rusă spre Uniunea Europeană. Totate aceastea sporesc interesul și atenția SUA în
regiune.
Regiunea Mării Negre este în vizorul SUA și pentru intențiile Chinei de a folosi Ucraina ca punct
logistic în transportul de mărfuri spre Europa de Vest.Ceaia ce ar întări considerabil influența Chinei în
regiune,dar și pe arena internațională.Aceste planuri au eșuat odată cu instabilitatea politică în Ucraina din
2014.
Pentru SUA,Marea Neagră este un coridor strategic,locul de situare a unei balanțe geostrategice între
China și lumea ocidentală în seolul XXI.Acest bazin acvatic reprezintă o poartă de acces către Orientul
Mijlociu Extins,iar posibilitatea de control a lui și a Caucazului oferă SUA șansa de a integra Rusia și Turcia
în alianța occidentală.Spre a obține un succes satisfăcător al strategiei sale regionale la Marea
Neagră.Guvernul SUA are nevoie să obțină rezultate deosebite spre a se asigura ireversibilitatea procesului
de reformă în state riverane ca Ucraina,Georgia și Moldova.
Problema exercitării intreselor SUA în această regiune este Federația Rusă,ce dorește să nu piardă
pozițiile deținute anterior,istoric.Declarațiile președintelui rus,de genul ”bazinul Mării Negre și al Mării
Azov se află în zona rusă de interes strategic” sau ”Marea Neagră oferă Rusiei acces direct la cele mai
importante rute globale de transport”,crează tensiuni între marile supraputeri,dar și în zonă.
Relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt contradictorii, o combinaţie între colaborare şi concurenţă. Există
o politizare excesivă la vârf, care nu permite consolidarea relaţiilor pe întreaga verticală. SUA dorește de a
propaga democraţia de la Marea Baltică la Marea Neagră, aceasta răcind relaţiile cu Federația Rusă.Ea a
interpretat practica democratizării drept o strategie de izolare a ei.