Anul XXI, nr.

47 (763) 15-21 NOIEMBRIE 2010

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XVIII) acum În fruntea elitei sfinºilor

Iatã Peºtera Sfântã cunoaºtem...
O rugăciune tainică de după sfinţirea darurilor la Sfânta Li-
în care S-a nãscut Mântuitorul de aceea turghie aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru toţi cei răscumpă-
raţi care formează Biserica Biruitoare: „Încă aducem Ţie această
credem
C
slujbă cuvântătoare pentru cei adormiţi întru credinţă…” Şi preotul
oborând cele șaispre- iată-ne ajunși în peștera unde liturghisitor începe a enumera nouă categorii de suflete trecute
zece trepte (care se S-a născut Mântuitorul lumii. la cele veşnice, încheind cu: „tot sufletul cel drept care s-a săvârşit

văd în fotografia de mai
jos, în partea de sus, la stânga),
(continuare în pg. 5)
C
Înainte de a spune ce am simţit u toată fiinţa lumi-
în locul Nașterii, pentru orien- nată de fericirea a-
flării unui înţeles,
la taina pe care n-o înţelese-
seră atâta vreme, ucenicii iu-
biţi ai Domnului Iisus I-au
spus mai departe:
„Acum cunoaştem că ştii
toate lucrurile şi că n-ai nevoie
să Te întrebe cineva, de aceea
credem că ai ieşit de la Dum-
nezeu” (In 16, 30).
Până la cunoaştere, cre-
dinţa se bizuieşte pe simţire
sau pe presimţire. Dar o ast-
fel de credinţă niciodată nu-i
nici sigură, nici deplină.
Este o credinţă doar a i-
nimii şi a sentimentului, ca-
re uşor poate să se schimbe.
Sau să se clatine.
Sau să se rătăcească.
Sau să se piardă.
Părintele Iosif TRIFA
Doar s-a mai spus de a-
tâtea ori adevărul că inima
este înşelătoare, plină de
slăbiciuni şi, uneori, chiar
deznădăjduit de rea.
întru credinţă”. În această enumerare regăsim de altfel elita sfin-
ţilor, adică pe toţi moştenitorii vieţii veşnice, de la cei mai cu-
noscuţi sfinţi până la sufletele celor drepţi neştiuţi de nimeni.
Ei bine, îndată după această înşiruire euharistică (mul-
ţumitoare) a drepţilor, auzim cu toţii izbucnind din Sfântul Altar
proclamarea cu voce tare a celei aflate în fruntea acestei elite
spirituale: „Mai ales pentru Preasfânta, Curata, preabinecuvân-
tata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria”. Atunci, poporul din Biserică, auzind
de cinstirea deosebită adusă Maicii Domnului, purcede a o cinsti
cu intonarea Axionului: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim,
Născătoare de Dumnezeu…”, în timp ce preotul continuă în tai-
nă să rostească pe cei mai importanţi sfinţi ce-o urmează pe
Născătoarea de Dumnezeu: Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinţii A-
postoli, sfinţii prăznuiţi în ziua respectivă şi restul sfinţilor lui
Dumnezeu rugători împreună pentru mântuirea lumii, ca şi pe
toţi cei adormiţi în nădejdea învierii.
Ne-am adus aminte de această supracinstire a Maicii
Domnului, întâi pentru Praznicul Intrării ei în Biserică la care
suntem acum. Că şederea ei în locul cel mai sfânt al templului,
unde nu era îngăduită intrarea femeilor, a tulburat nu doar atunci
pe oameni, ci totdeauna până azi. Arhiereul Zaharia, tatăl Sfân-
tului Ioan Botezătorul, împlinea de fapt o poruncă a lui Dumnezeu
Care o alesese să săvârşească prin ea lucruri mai presus de
fire, adică fără stricăciune să-L nască pe Dumnezeu-Cuvântul.
Şezând în Sfânta Sfintelor vreme de nouă ani, de la vârsta de
trei ani la doisprezece, şi hrănită fiind de îngeri cu hrană cereas-
că, ea s-a ridicat cu cinstea deasupra celor nouă cete îngereşti
– n-ar putea fi o legătură între cei nouă ani în care îngerii i-au

Parabola omului nebun
Predică la Duminica a 26-a după Rusalii
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina – Luca 12,16-21
„Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul
tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Lc 12, 20).
Desigur că este neapă-
rat nevoie de credinţa ini-
mii, căci prin ea se capătă ne-
prihănirea (Rom 10, 10).
Dar, numai cu ea, mulţi
n-au ajuns la mântuirea su-
fletului lor, ci la pierderea
lui. Pentru că inima uşor
poate fi înşelată de Ispitito-
rul. Şi, când nu te aştepţi, o
dorinţă păcătoasă o stră-
punge, şi un gând înşelător
slujit şi cele nouă cete îngereşti din ierarhia cerească? –, cum
şi cântăm că este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită
fără de asemănare decât serafimii”.
Ne-am adus aminte iarăşi de această supracinstire a Maicii
Domnului şi pentru o frumoasă şi evlavioasă rânduială preluată
din itinerarul liturgic şi aplicată cu înţelegere oricărei întruniri
duhovniceşti şi, în mod special, adunărilor Oastei Domnului.
De altfel, imnologia bisericească ne învaţă cum trebuie să se
desfăşoare orice activitate duhovnicească. Referindu-ne la Maica
Domnului, ne aducem aminte că la fiecare «şi acum şi pururea»
se cântă întotdeauna ceva referitor la locul ei în iconomia mân-
tuirii. Am văzut şi mai înainte că îndată după pomenirea şi
aducerea Jertfei lui Hristos, Biserica irumpe cu bucuria Axionului,

E
se aşază în ea, şi un păcat o
vanghelia acestei Du- cine poate să-i spună altfel?! O- prăbuşeşte.
minici ne vorbeşte de- mul cu pricina, trebuie să fim cu
Iată inima omenească şi
spre un om nebun. Aşa toţii de acord, era nebun. iată credinţa ei!
îl numeşte chiar Dumnezeu pe
(continuare în pg. 5)
O, câte pilde nenorocite
omul din pildă: „Nebune!”. Şi
am văzut despre acest ade-
dacă Dumnezeu, Cel ce nu gre-
văr!
şeşte niciodată, îi spune aşa, Pr. Florin MOLDOVAN Mântuitorul nostru Prea-
iubit ştia cât poate inima
Din sumar omenească. Chiar şi inima
cea plină de iubire şi de ho-
• Nunta / Pr. Gheorghe GRIGORE, pg. 2 tărâri bune. De aceea, tot-
deauna a îndemnat pe uce-
nicii Săi să asculte Cuvân-
• Sf. Simeon Noul Teolog... / Daniel RUS, pg. 2 tul Adevărului.
Adică să cerceteze Scrip-
• „Hristos în lanţuri” / Mircea ANDRONIC, pg. 3 tura şi să înveţe de la El.
• „Azi e sărbătoare, mamă!” / Gh. NEAGU, pg. 4 (continuare în pg. 6)
Traian DORZ
cinstindu-o ca pe cea aflată în fruntea elitei celor răscumpăraţi.
De aceea este atât de potrivit să se respecte această rânduială,
cum de altfel ne îndeamnă şi Dreptarul învăţăturii sănătoase
că, după ce se va vorbi despre Crucea şi Jertfa Mântuitorului,
încheierea să se facă cu rugăciune, „după care se cântă un
imn în cinstea Maicii Domnului”. Am putea spune că şi încheierea
tuturor cântărilor din programul duhovnicesc al adunărilor să
poarte pecetea uneia închinate Maicii Domnului, ca un fel de
„şi acum şi pururea...” liturgic aplicat excursului imnologic al
întâlnirilor frăţeşti.
Cinstirea Maicii Domnului aflată în fruntea elitei sfinţilor se
cuvine a fi în atenţia noastră nu doar acum, la Praznicul cel
mare al Intrării ei în Biserică, ci, aşa cum am încercat să arătăm
mai sus, de fiecare dată când ne amintim de Jertfa Mântuitorului
Iisus Hristos. Şi cum în atenţia tuturor stă Golgota şi Crucea
Domnului, şi cum lângă Cruce era întâi Mama Lui şi apoi ceilalţi,
să nu uităm a proclama cu voce puternică numele ei preabine-
cuvântat.
Preot Petru RONCEA