Despre lumea de azi, despre lumea de ieri, despre lumea de mâine

Cât de ușor și fără implicări de niciun fel, ajungem să spunem unele

cuvinte. Cât de ușor ajungem să trecem nepăsători peste anumite probleme ale
altora, gândindu-ne că ,,problemele noastre ne ajung și nu mai trebuie să ne
incărcăm cu ale celorlalți”. Ajungem pe zi ce trece din ce în ce mai mult ipocriți
și egoiști.
Părerea mea e că, lumea în care deja trăim deja este una ipocrită, cu multi
oameni ipocriți. Cât de ușor a început lumea să spună „Te iubesc” sau „Îmi pare
rău”. De ce am ajuns să fim toți atât de falși? De ce am început toți să profităm?
Sincer, deja mă înspăimântă cât de multe fete, femei ajung să ”iubească”
pentru bani sau pentru a profita pe urma acelei ”iubiri”. Mă înspăimântă toți
băieții/bărbații care ajung să se îndrăgostească de fizic. De ce contează atât de
mult bunăstarea materială sau aspectul fizic? Îmi e greață, îmi e rușine de lumea
în care am început să cresc. Cu toate că eu înaintez în vârstă aș numi acest proces
mai mult o „descreștere mintală”. Simt că ma îndobitocesc pe zi ce trece
înconjurată de oamenii ca aceștia. Mă compătimesc cu ideea că ”Schimbarea
începe de la mine” deci, dacă vreau să fie lumea un loc mai bun, eu trebuie să fiu
mai bună.
Cât de multă lume ajunge să îi fie rușine sau regretă ceea ce a ales în trecut.
Mă îndoiesc că voi, cititorii nu ați simțit măcar o dată asta, mă îndoiesc că sunt
singura care aproape în fiecare noapte ajung să mă gândesc la trecut. Și nu știu
sincer ce mă inspăimântă mai tare, faptul că lumea mă judecă sau faptul că eu mă
autoînvinovățesc continuu pentru ceea ce mi s-a întâmplat sau mă judec pentru
anumite decizii luate. Dar, la un moment dat am ajuns să ma gândesc că asta am
simțit atunci, asta a fost „decizia mea pe moment”. Ceea ce e important de reținut,
învățat și aplicat în viața mea este că „Decizile luate pe moment sunt regretate cel
mai mult și că voi încerca din ce în ce mai mult să nu mai iau asemea decizii,
pentru că dor, pentru că rar dispar. Am mai scris odată că ceea ce scrie un om l-a
marcat, l-a influențat într-un anumit mod și că niciodată „lasă timpul să rezolve”
nu există. Timpul trece, da. Durerea dacă nu e rezolvată devine o obișnuință, dacă
fugi problema, rămâne acolo. Totul trebuie rezolvat de tine, trebuie clarificat. Nu
lăsa să treacă timpul.