Curs: Demografie și statistică socială

Referat:
Recensământul populației
 I. Importanţa recensământului în viaţa societăţii
Informaţia despre populaţie constituie cei mai importanţi indicatori statistici, necesari în diverse
domenii de activitate ştiinţifică şi practică.

Este greu de imaginat o ramură a economiei naţionale unde n-ar fi necesară informaţia atât despre
populaţia din zilele noastre, cât şi despre modificările din componenţa ei în perspectiva apropiată.
În special, societatea vrea să ştie numărul persoanelor care vor atinge în timpul apropiat vârsta
aptă de muncă şi numărul persoanelor care vor depăşi această vârstă ceea ce ar permite
aprecierea perspectivei de formare a resurselor de muncă.

Există mai multe surse de obţinere a informaţiei despre populaţie:

 evidenţa curentă a mişcării naturale a populaţiei (naşteri, decesuri, căsătorii şi divorţuri);

evidenţa migraţiei populaţiei (sosiri, plecări);
 efectuarea periodică a investigaţiilor selective, care studiază teme înguste şi cuprind un
teritoriu limitat.

Cea mai amplă informaţie despre populaţie ne poate oferi doar recensământul. Toată informaţia la
recensământ se obţine la o dată de referinţă şi se culege după un program unic stabilit din timp
(chestionarul) şi de la fiecare locuitor în parte.

Recensământul populaţiei constituie baza principală pentru calculele curente şi de perspectivă a

numărului populaţiei. Aşa dar, la numărul populaţiei, obţinut la recensământ, anual se adaugă
noi-născuţii şi cei sosiţi în ţară şi se scad cei decedaţi şi cei plecaţi definitiv din ţară, obţinând
astfel numărul populaţiei la începutul anului.

Transformările democratice care s-au produs în societate au condus la căderea aşa-numitei

„cortina de fier”, deschizînd uşile spre libera migraţie a populaţiei. Aceste momente au complicat
înregistrarea proceselor migratorii a populaţiei. În rezultat, calculele privind numărul populaţiei
republicii, a unor oraşe s-au localităţi rurale, de care dispune în prezent statistica necesită precizări,
ceea ce e posibil numai în rezultatul efectuării recensământului.

Necesitatea efectuării recensământului populaţiei constă deasemenea în aceea, că pentru a analiza

evoluţia situaţiei economice sânt necesare date în combinaţie a diferitor caracteristici. De exemplu,
fără a cunoaşte numărul de bărbaţi şi femei în vârstă aptă de muncă, pregătirea lor profesională,
nivelul de instruire etc, este imposibilă prognozarea şi administrarea ulterioară a dezvoltării social-
economice a ţării, a unităţilor administrativ-teritoriale.

Recensământul ne oferă o posibilitate unică de a culege toată informaţia despre fiecare persoană
în acelaşi timp şi în ansamblu, obţinând astfel combinarea tuturor indicatorilor înregistraţi. Anume
în aceasta constă superioritatea recensământului faţă de alte surse de informaţii despre populaţie,
făcîndu-l de neînlocuit.
Rezultatele următorului recensământ urmează, prin intermediul cifrelor, să ne mărturisească
despre schimbările care s-au produs în numărul, structura, repartizarea teritorială a populaţiei
republicii noastre, care s-au produs în perioada de tranziţie la economia de piaţă.

Trecerea la economia multisectorială, dezvoltarea sectorului privat, ridicarea restricţiilor în

sectorul ocupaţiei duble, apariţia şomajului, dictează necesitatea utilizării unor noi metode de
apreciere a gradului de ocupaţie a populaţiei. În legătură cu noua politică locativă şi formarea pieţei
imobiliare s-au modificat considerabil şi condiţiile de trai ale populaţiei, care deasemenea vor fi
reflectate în rezultatele recensământului.

Rezultatele recensământului prezintă un mare interes şi sînt necesare pentru activitate unui cerc
larg de utilizatori. Principalii utilizatori sînt organele puterii legislative şi executive de diferite
niveluri, instituţiile de ştiinţă, cultură şi politice, organizaţiile de cercetări şi proiectări etc. Într-o
măsură oarecare utilizatori pot fi consideraţi şi cetăţenii Moldovei, deoarece multe decizii
administrative, ca construcţia spitalelor, şcolilor şi altor obiecte de menire socială, sînt adoptate în
baza datelor despre populaţie obţinute la recensământ şi pot aduce folos fiecărui locuitor.

Informaţia amplă despre populaţia ţării, oferită de recensământ este necesară deasemeni şi
organizaţiilor internaţionale care acordă republicii suport întru îndeplinirea diferitor programe
umanitare, cum ar fi programul de reducere a sărăciei, reformele ocrotirii sănătăţii şi altele. În cele
din urmă datele recensământului se utilizează la elaborarea politicii social-economice a ţării,
direcţionată spre ridicarea economiei, creşterea bunăstării populaţiei şi ameliorarea situaţiei
demografice.

II. Istoria recensământului populației

Necesitatea în evidenţa populaţiei exista din cele mai vechi timpuri. Fără evidenţa populaţiei nu
poate exista nici un stat. La început această necesitate a fost dictată de necesitatea de a avea
informaţii despre numărul populaţiei, capabilă de a plăti impozite şi a face serviciul militar. Pe
măsura dezvoltării umanităţii necesitatea de cunoaştere a ei creşte. Cu cât ţara este mai
avansată din punct de vedere social şi economic, cu atât mai mari sînt cerinţele faţă de plenitudinea
şi diversitatea informaţiei despre populaţie.

Evidenţele populaţiei au bogata lor istorie. A număra oamenii au început foarte demult. În China
asemenea numărare s-au efectuat cu peste 4000 de ani în urmă. În Roma Antică evidenţa populaţiei
a început să se efectueze din secolul VI înainte de Hristos. Evidenţa populaţiei avea loc şi în
Egiptul Antic, Grecia, Rusia antică. Dar în acele vremuri evidenţa era primitivă şi cuprindea numai
o parte din populaţie.

Pe măsura consolidării statelor naţionale şi odată cu începutul dezvoltării relaţiilor de piaţă apare
necesitatea de a obţine cît mai amplă şi diversă informaţie despre populaţie. Printre primele state
care au pus începutul recensămintelor generale a populaţiei cu regularitate au fost Statele Unite
ale Americii (începând cu anul 1790), Marea Britanie şi Franţa (din a.1801) şi alte state europene.
Ele de fapt încă nu erau recensăminte cu concepţie modernă. La aceste recensăminte se
înregistra numai numărul total de bărbaţi şi femei, iar numărarea populaţiei se tărăgăna în timp.
Scopul acestor înregistrări erau măsurile fiscale şi aprecierea numărului de bărbaţi maturi şi al
gospodăriilor casnice.

Primul recensământ, în care au fost utilizate principiile ştiinţifice de evidenţă a populaţiei a fost
efectuat în Belgia în anul 1846 sub conducera cunoscutului statistician A. Ketle. De atunci a
început creşterea rapidă a ponderii populaţiei lumii, cuprinsă de recensăminte.

Spre mijlocul secolului XIX apar ideile despre bazele ştiinţifice ale recensămintelor populaţiei, se
întreprind eforturi de elaborare a regulilor internaţionale unice cu privire la efectuarea lor. Aceasta
a contribuit la crearea în multe ţări a organelor speciale de statistică, la dezvoltarea ştiinţei în
domeniul statisticii şi la organizarea congreselor internaţionale a statisticienilor. În acelaşi timp se
elaborează principiile de bază de organizare a recensămintelor populaţiei. În multe ţări
recensămintele se petrec o dată la 5 sau 10 ani. Din anul 1870 pînă în anul 1879 în lume au avut
loc 48 de recensăminte ale populaţiei, în anii 80 - deja 54, în anii 90 - 57, iar în primul deceniu al
secolului XX - 74 de recensăminte. Periodicitatea organizării recensămintelor a fost întreruptă doar
de primul şi al doilea război mondial.

În ultimul timp s-a perfecţionat esenţial metodologia şi modul de organizare şi efectuare a

recensămintelor. Utilizareacomputatoarelor , a utilajului optic şi a altui echipament informaţional-
tehnologic permite de a asigura la un nivel mai înalt colectarea, introducerea şi prelucrarea datelor,
precum şi diseminarea totalurilor recensământului.

Datorită acestor avantaje, recensămintele populaţiei au devenit mai temeinice şi mai puţin
costisitoare iar calitatea rezultatelor s-a îmbunătăţit.

Istoria organizării recensămintelor pe teritoriul Moldovei este legată de organizarea primului

recensământ al populaţiei din Rusia în anul 1897, precum şi de recensământul petrecut în România
în anul 1930. În anul 1939 a fost efectuat recensământul ordinar al populaţiei, dar materialul
obţinut n-a fost prelucrat din cauza începerii celui de-al doilea război mondial.

Pe teritoriul Republicii Moldova au fost organizate 6 recensăminte ale populaţiei: în anii 1959,
1970, 1979, 1989, 2004 și 2014.
 III. Difiniții generale
Recensământ – înregistrarea oficială (la intervale regulate de timp) a populaţiei şi a locuinţelor
la nivel naţional, regional şi a fiecărei localităţi din ţară, împreună cu un număr selectat de
caracteristici demografice şi sociale ale populaţiei şi ale condiţiilor de trai;
Chestionar de recensământ – formular pe baza căruia, în timpul efectuării recensământului, se
obţin date despre populaţie şi despre locuinţe;
Recenzor – persoană angajată temporar pentru efectuarea recenzării populaţiei în sectorul
repartizat de organul teritorial pentru statistică şi pentru înregistrarea în chestionarele de
recensământ a datelor obţinute;
Reşedinţă obişnuită – loc în care o persoană îşi petrece în mod normal perioada de odihnă
zilnică, indiferent de absenţele temporare (în scopul recreerii, vacanţei, vizitelor la rude şi
prieteni, afacerilor, tratamentului medical, pelerinajelor religioase etc.);
Gospodărie casnică – un grup de două sau mai multe persoane care locuiesc în comun în mod
obişnuit, având sau nu legături de rudenie, care își fac menajul împreună, au un buget comun şi
se supun regulilor generale. Gospodăria casnică poate consta şi dintr-o singură persoană care
locuieşte şi se aprovizionează de sine stătător cu toate cele necesare pentru trai;
Locuinţă – în sensul recensământului, construcţie capitală, alcătuită din una sau mai multe
camere de locuit şi din încăperi auxiliare (bucătărie, bloc sanitar etc.), care satisface cerinţele de
trai permanent al unei sau al mai multor persoane, situată în case de locuit individuale, blocuri
locative, în cămine şi în clădiri cu altă destinaţie, precum şi altă unitate de locuit mobilă sau
improvizată, care este utilizată ca locuinţă la momentul de referinţă al recensământului.
Spaţiu colectiv de locuit – clădire cu destinaţie specială pentru reşedinţa obişnuită sau cazarea
temporară a unui grup de persoane subordonat unui regim şi administrări comune (hotel, cămin
studenţesc, muncitoresc, azil, centru de plasament, centru de reabilitare, şcoală-internat, casă de
copii, unităţi de locuit ale cultelor religioase, cazarmă etc.).

IV. Scop, obiectiv

Scopul RPL - este formarea resurselor informaţionale privind numărul populaţiei ţării,
repartizarea ei teritorială corespunzător caracteristicilor demografice, socioeconomice, naţionale
şi lingvistice, nivelului de instruire, precum şi fondul de locuinţe şi condiţiile de trai ale
populaţiei.

Obiectivul RPL - este obţinerea de informaţii agregate ample şi de calitate pentru fundamentarea
politicilor guvernamentale în domeniul social şi economic, pentru cercetări în mediul academic
şi mediul de afaceri. În plus, recensământul va oferi o sursă pentru reânnoirea bazei de
eşantionare pentru cercetările statistice.
Sfera de aplicare:
(1) Categoriile de populaţie supuse recensământului sînt următoarele:
a) persoanele cu reşedinţă obişnuită în Republica Moldova;
b) persoanele temporar absente, aflate la muncă şi la studii peste hotare;
c) personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale Republicii Moldova;
d) persoanele cu reşedinţă temporară în Republica Moldova.
(2) Nu se înregistrează la recensământ persoanele cu cetăţenie străină din cadrul misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare, organizaţiilor internaţionale, personalul forţelor armate străine şi
membrii familiilor lor, precum şi cetăţenii străini care, la momentul de referinţă al
recensământului, se află temporar pe teritoriul ţării.
(3) La recensământ se înregistrează informaţiile referitoare la locuinţele din orice tip de clădiri,
indiferent de forma de proprietate a lor, de pe teritoriul Republicii Moldova.

V. Procesul recensământului populației și al locuințelor

din 2014
Cadrul legal:
1. Legea cu privire la recensământul populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova în
anul 2014 (Nr.90 din 26.04.2012);
2. Hotărârea privind acţiunile de implementare a Legii nr. 90 din 26 aprilie 2012 cu privire la
recensământul populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova în anul 2014 (Nr. 967
din 21.12.2012);
3. REGULAMENT cu privire la organizarea și desfășurarea procesului de selectare a
personalului temporar de recensământ din cadrul recensământului populației și locuințelor
din aul 2014

Recensământul populației și al locuințelor din 2014 din Republica Moldova a fost efectuat de
către Biroul Național de Statistică (BNS) în perioada 12-25 mai. În perioada de desfășurare
a recensământului s-a efectuat înscrierea datelor și informațiilor despre persoană, gospodăria
casnică, locuință și clădire în chestionarele de recensământ (1CL, 2P, 3SCL, 4S), aprobate de
Biroul Național de Statistică. La recensământul din 2014 s-au colectat în premieră informații
despre unitățile de locuit și spațiile colective de locuit, indiferent de tipul și situația ocupării
acestora. Recensământul de probă s-a efectuat în luna aprilie 2013, selectiv, asigurând posibilitatea
înlăturării deficiențelor înregistrate.
Finanțarea lucrărilor de organizare și de efectuare a recensământului, de generalizare și de
publicare a rezultatelor se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, precum și din surse
externe, costul total al exercițiului ridicându-se la 89 de milioane de lei.
Procesul recensământului populației și al locuințelor se desfășoară în 7 etape :
VI. Principalele rezultate ale Recensământului populației
și al locuințelor din 2014
Populația recenzată Gospodării
2 804 801 959 240

Caracteristici ale populației

Structura pe sexe Structura pe grupe de

vârstă, ani
10.90% 17.20%

48.20%
51.80%

71.90%
Femei Bărbați 0 - 14 15 - 64 65+

Structura etică a populației

 Limba maternă

Religia

Vârsta medie, ani

35,8 ani 39,2 ani

 Caracteristici gospodării
Gospodării cu copii (copii 0-17 ani) copii din care, gospodării cu 3 și mai mulți copii

37.5% 10.6%
359 463 38 192

Gospodării 1 persoană Gospodării dintr-un vârstnic (65+)

din total gospodării, 22.6% din total gospodării, 10.2%

217 181 97 512

Gospodării cu acces la sistem Gospodării cu acces

de aprovizionare cu apă la sistem de canalizare
 Condiții de trai a populației

Nivelul de instruire a populației

Rezultatele RPL 2014 arată o tendință pozitivă în ceea ce privește evoluția nivelului de instruire și
a gradului de alfabetizare al populaţiei în vârstă de 15 ani şi peste.

Numărul persoanelor cu nivel minim de instruire „mediu incomplet/gimnazial” constituie 91,1%

din totalul persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste, faţă de 86,6% în 2004. Persoanele cu nivelul de
instruire primar deţineau 7,6% şi cei fără studii primare 1,3%, faţă de 10,1% şi respectiv 3,3% în
2004. Femeile la fel au înregistrat performanţe la nivelul de instruire superior şi mediu de
specialitate, depăşind cu 6,2 puncte procentuale ponderea bărbaţilor cu acelaşi nivel de instruire.

Se menţine decalajul între nivelul de instruire al populaţiei din mediul urban şi cel rural. În mediul
urban persoanele cu nivelul de instruire superior şi mediu de specialitate reprezintă 51,3% din
numărul total al persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste, în mediul rural acest nivel de instruire îl
aveau 22,9%.

Creşterea nivelului general de instruire al populaţiei s-a rezultat în reducerea numărului

neștiutorilor de carte. Astfel, practic în țară a fost eradicat analfabetismul, proporţia populaţiei
analfabete a scăzut de la 1,1% în 2004 la 0,5% în 2014.
 VII. Demografia populației
 Cea mai mare comună din Republica Moldova este Congaz cu 11 123 de locuitori, urmată
de Costeşti, raionul Ialoveni – 10 907 locuitori.

 Comuna cea mai mică din Republica Moldova este Salcia, raionul Taraclia, unde locuiesc
293 de persoane, urmată de Ochiul Roș, raionul Anenii Noi – 346 de locuitori.

 Orașele cu cea mai numeroasă populație sunt: oraşul Chişinău în care au fost recenzați
339 079 de persoane (estimați 532 513*), urmat de oraşul Bălţi cu 97 930 persoane,
Ungheni – 30 804 persoane şi Cahul – 30 018 persoane.

 În acelaşi timp, oraşul Cantemir este centrul raional cu cel mai mic număr al populaţiei –
3 429 persoane, urmat de oraşul Şoldăneşti – 5 883 de locuitori.

 În mun. Chişinău au fost recenzaţi 469 402 locuitori (estimați 662 836*), urmat de 6
unități administrative de concentrare a populaţiei.

 În UTA Găgăuzia locuiesc 134 535 locuitori, raionul Cahul -105 324, Hânceşti - 103
784.

 În mun. Bălţi - 102 457, în Orhei – 101 502, iar în raionul Ungheni locuiesc 101 064 de
persoane.

 Cel mai mic număr al populaţiei este în raionul Basarabeasca – 23 012, urmat de Dubăsari
cu 29 271 de locuitori.

VIII. Migrația populației

 IX. Statistica numelor

Nume create cu ocazia diferitor sărbători religioase, oficiale sau populare