Formarea cadrelor didactice pentru educația pentru sănătate

Prof. înv. primar,Oancea Marina Adelina

Școala Gimnazială ,,I. C. Lăzărescu –Țițești
Jud. Argeș

Pornind de la ideea că un bun pedagog, pe lângă stăpânirea conţinutului disciplinei pe care o

predă şi a tehnicilor de lucru specifice profesiei didactice are nevoie şi de o cultură generală bogată,
care să-i ofere posibilităţi de intervenţie educativă adecvată în situaţii diverse, prezint câteva idei
despre importanța formării și perfecționării competențelor didactice:
În domeniul educaţiei moderne din ultimul deceniu o axă de importanţă majoră este cea a
formării continue a adulţilor, care trebuie să fie în relaţie directă cu validarea în serviciu.
Gerard Vaysse, unul dintre specialiştii de vază din domeniu, vine să precizeze că scopul
formării continue este acela de a pregăti cetăţeni care să înveţe de-a lungul vieţii, deoarece Europa
sec. XXI va fi cea a cunoaşterii. Cercetătorul formulează ideea că acest proces presupune o
revoluţie în conştiinţa profesională şi tinde ca cel implicat să obţină efecte durabile în practicarea
meseriei.
Formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar se realizează
printr-un sistem de instituţii, organizaţii şi structuri ale acestora, între care se stabilesc relaţii
ierarhice şi relaţii funcţionale menite să asigure coerenţa, compatibilitatea şi respectarea
standardelor de calitate în proiectarea, realizarea şi evaluarea programelor de formare continuă la
nivel naţional.
Obiectivele esenţiale ale formării continue sunt următoarele:
• dezvoltarea individuală şi profesională prin achiziţionarea de noi competenţe (didactica
disciplinei, iniţierea în noile tehnologii, în noile educații);
• sporirea calităţii sistemului educaţional;
Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social
proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţămînt, cu funcţie managerială de
reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţămînt, la toate nivelurile sale de referinţă
(funcţional-structural-operaţional).
În anii 1980, ca răspuns la imperativele lumii contemporane, la nivelul programelor şi
recomandărilor UNESCO sunt definite noile educaţii.
1
 S-au identificat o serie de probleme concrete, deschise oamenilor, probleme complexe în a căror
rezolvare este invitat şi sistemul educativ, căruia îi revine un rol important: acela de a forma
cetăţeanul de mâine, o lume mai bună şi mai paşnică. Astfel de probleme cum ar fi: apărarea păcii,
salvarea mediului înconjurător, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, sunt imperativ
problemele lumii contemporane. Şcoala contemporană este chemată să vină în întâmpinarea
trasării limitelor şi demersurilor ce se impun ca răspuns la problematica lumii contemporane,
antrenând în acelaşi timp toate profesiunile şi toţi cetăţenii care pot să îndeplinească rolurile
sociale, etice şi politice care le revin.Instruirea şi educarea copiilor reprezintă o problemă de cea
mai mare însemnătate pentru viitorul popoarelor, pentru însuşi destinul lumii de mâine.
Pe plan naţional cât şi pe plan mondial se vorbeşte tot mai mult despre necesitatea protecţiei
mediului înconjurător, educația pentru pace, educația antreprenorială, educația pentru sănătate,
educația nutrițională. Am căutat ca, în primul rând, EU trebuie să cunosc cât mai multe lucruri
despre Noile educații, lucruri pe care le pot transmite în cadrul lecţiilor, activităţilor şi elevilor
pentru a-i convinge despre rolul deosebit de important al acestora. Educaţia este invitată să
pregătescă într-o manieră activă, mai constructivă şi dinamică, generaţia viitoare. În aceste condiţii
,,noile educaţii” vin să pregătească un comportament adecvat (adaptat), adică raţional care să
atenueze în parte ,,şocul viitorului”.
Educația pentru sănătate la nivelul școlii reprezintă una din principalele căi de promovare a
cunoștințelor corecte privind diferite aspecte ale sănătății și totodată de formare a atitudinilor și
deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.Există mai multe
argumente care pot fi aduse în favoarea educaţiei pentru sănătate în cadrul unităților de învățământ:
- Unul dintre scopurile în sine aleactivității în învățământ este informarea autorizată a
copiilo și adolescenților privind diferite domenii ale culturii și științei, în paralel cu dezvoltarea de
activități practice. În acest sens, educația pentru sănătate, ca parte a științelor medicale, vizează nu
numai transmiterea de către elevi a unui bagaj informativ corect din punct de vedere științific, cât
mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase, a unor atitudini ce corespund idealului
educațional.
- Școala este un loc perfect pentru transmiterea cunoștințelor de educație pentru sănătate a
elevilor și are abilitatea și capacitatea de a se adresa unui procent reprezentativ din populație.
- Este necesară inițierea și realizarea programelor de educație pentru sănătate la vârste cât
mai tinere.Conduita preventivă devine astfel un comportament care se realizează în timp, paralel
cu dezvoltarea educativă.
- Școala are o mare autoritate morală, oferind posibilitatea educației formale și nonformale,
iar materiile de studiu oficiale din școli capătă, la nivel psihologic individual, o importanță mult
mai mare.
2
 Introducerea „Educaţiei pentru sănătate” ca disciplină opţională în şcoli reprezintă
recunoaşterea importanţei acesteia pentru viaţa individului. Educaţia pentru sănătate la nivelul
şcolii reprezintă una dintre principalele căi de promovare a cunoştinţelor corecte privind diferite
aspecte ale sănătăţii şi totodată de formare a atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui
comportament responsabil şi sănătos. Necesitatea educaţiei pentru sănătate în rândul elevilor este
impusă, în primul rând de finalitaţile acesteia. Se ştie că numai din partea unor copii sănătoşi se
poate aştepta un randament şcolar optim, iar mai târziu o bună inserţie profesională şi socială.
Prin îndeplinirea obiectivelor generale cum ar fi: a) ridicarea nivelului de cunoştinţe
medicale la elevi în ceea ce priveste un trai sănătos, protecţia mediului ambiant şi prevenţia bolilor;
b) formarea şi dezvoltarea unor comportamente corecte care să promoveze sănătatea; c) formarea
unei atitudini pozitive şi crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi faţă de
problemele sănătăţii publice, dar şi a celor specifice din care amintim: apărarea şi întărirea sănătăţii
personale şi colective; însuşirea de către elevi a cunoştinţelor cu privire la igiena individuală şi de
grup; formarea unor deprinderi de alimentaţie corectă, se va ajunge la înfăptuirea celebrului dicton
latin „Mens sana in corpore sano”, care sintetizează o adevărată filozofie a educaţiei pentru
sănătate fizică, mentală şi spirituală a tinerei generaţii.
Pornind de la toate acestea putem să oferim elevilor noştri în cadrul opţionalului „Educaţie
pentru sănătate”, dar şi în cadrul celorlalte discipline:limbă şi literatură română, ştiinţe, educaţie
civică, teme şi activităţi prin care să le stârnim interesul şi conştientizarea asupra factorilor de risc
ce le agresează în ultimul timp tot mai mult organismul, oferindu-le câteva soluţii prin care să
preîntâmpine îmbolnăvirea sau să sporească starea de sănătate. În acest sens alegem pentru orele
de educaţie pentru sănătate texte care să le satisfacă nevoia de lectură, imagini şi exerciţii, dar şi
jocuri didactice care să răspundă nevoilor vârstei şi îi antrenează în competiţie.
Iată câteva exemple de bună practică privind abordarea temelor din programa de ,,Educaţie
pentru sănătate” legat de tema:,,Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm!”
La unul din panourile clasei putem afișa o listă cu câteva reguli elementare pentru o
alimentaţie sănătoasă si echilibrată, reguli propuse chiar de elevi. Se iniţiază un dialog pornind de
la versurile următoare, în vederea prevenirii îmbolnăvirii pricinuită de nerespectarea regulilor de
igienă personală:
Dragi copii, mă ştiţi prea bine,
Deseori vă sfătuiesc
Când veniţi bolnavi la mine
Eu cu drag vă îngrijesc.
Vi şi Mi pe mâini, vă spun
Se aşază să pândească
De nu-i apă şi săpun
Gata să ne-mbolnăvească.

3
 Şi pe fructe-s Vi şi Mi;
Foarte adesea îi aflăm
Iată deci, va trebui
Fructele să le spălam!

La masa de dimineaţă
Cu lapte, unt şi dulceaţă
Chiar şi miere dacă ar fi,
Când mănânci, nu te grăbi!

La şcoală ca apărare
Ghiozdanul curat să avem
O batistă şi o cană
Doar din ea apă să bem!

Cu uşurinţă au venit răspunsuri la întrebări ca:

Cine sunt „Vi” şi „Mi” de care trebuie să te fereşti ca să nu te îmbolnăveşti?
Enumeră câteva produse indicate pentru alimentaţia copiilor!
Cum trebuie să fie alimentaţia în perioada eforturilor mai mari? De ce?
Ce trebuie să mâncăm pentru a fi sănătoşi?
Care sunt vitaminele şi rolul lor? Denumiţi câteva alimente bogate în vitamine, în săruri
minerale!
Deosebit de atractivă poate fi şi propunerea de a realiza meniul pentru o zi (trei mese
principale şi două gustări), cu atât mai mult cu cât se lucrează în echipe şi fiecare dintre ele a
motivează alegerea făcută.
La fel de antrenante pot fi şi temele referitoare la educaţia pentru sănătatea mentală şi
emoţională. Toate dimensiunile sănătăţii mentale sunt absolut necesare ca părţi ale vieţii cotidiene:
modul în care oamenii se înţeleg în familie, la şcoală, la joacă, în cadrul comunităţii, modul în care
fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile, sentimentele şi conştiinţa
pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii. Una dintre pietrele de temelie pe care se bazează sănătatea
mentală o constituie „conceptul de sine”. Acesta este alcătuit din mii de concepţii pe care le avem
despre noi, unele pozitive, altele negative. Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca o conştientizare
a „cine sunt eu” şi a „ceea ce pot să fac eu
Jocurile propuse elevilor îi stimulează să se exprime, să comunice între ei, le dezvoltă
sentimente de încredere şi toleranţă faţă de aproapele lor şi totodată oferă posibilitatea de a-i
cunoaşte mai profund, de a le înţelege stările sufleteşti si de a-i ajuta.
„Sănătatea este cea mai de preţ avuţie” şi trebuie dăruit elevilor, pe lângă cheia care deschide
taina cititului şi scrisului şi cheia care să-i îndrume spre un stil de viaţă sănătos ce le va premite să
aibă, mai târziu, o viaţă productivă din punct de vedere economic şi social .
4
 Prin parcurgerea unor serii de activități cu privire la aplicarea principiilor educației pentru
sănătate consider că acestea nu s-au epuizat și rămâne o listă deschisă de punere a acestora în
practică și o pistă vastă de studiu pentru activitatea mea viitoare.
Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o
ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern
spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen.
Implementarea ,,noilor educaţii” presupune elaborarea şi aplicarea unor strategii pedagogice
şi sociale speciale precum pătrunderea lor în programele şcolare sub forma unor recomandări sau
module de studiu independente.
În concluzie, noile educații implică reconsiderarea conținuturilor și obiectivelor educației în
contemporaneitate. Utilizarea unor asemenea căi este susținută și de faptul că noile conținuturi
comportă elemente corespunzătoare tuturor componentelor educației (atât intelectuale și
profesionale, cât și moral-civice și de educație estetică).

Repere bibliografice:
1.Călin Marin, Procesul instructiv-educativ, Instruirea şcolară (analiza multireferenţială), Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

2.Maciuc, I., ,,Formarea formatorilor. Modele alternative şi programe liniare” Editura Didactică şi
Pedagogică, RA, Bucureşti, 1998

3.Stama I., Educație pentru sănătate, manual opțional, clasele III – IV, Editura Corint, București,
2005

4. Văideanu G., Neculau A., Noile educaţii, în BuletinulCabinetului Pedagogic, Universitatea „Al.
I. Cuza”, Iaşi, 1986