Metabolismul corpului uman

Metabolismul este un cumul de reacții chimice care se produc în organism, al căror

scop este acela de a transforma hrana în energie necesară pentru procesele celulare, converti
hrana în "materie primă" pentru proteine, lipide și nu numai, dar și de a elimina rezidurile.
Metabolismul se referă, cu alte cuvinte, la procesul de a converti / transforma alimentele în
energie, iar această energie îi permite corpului să funcționeze. Concret, metabolismul este
alcătuit din toate procesele prin care organismul folosește energia. Printre acestea se numără
digestia, respirația, dar și creșterea masei musculare ori depozitarea grăsimilor. Potrivit
experților, metabolismul se referă la toate acele reacții chimice care au loc în corpul uman,
pentru a schimba sau pentru a folosi energia.
Pentru om, alimentaţia corectă presupune o dietă echilibrată, compusă din cele patru
grupe fundamentale de alimente: fructe şi vegetale, cereal, lapte şi produse lactate, carne şi
ouă. Aceste alimente trebuie consumate în catităţi corespunzătoare nevoilor organismului;
astfel, o dietă corectă a adultului conţine 60% glucide, 25% lipide şi 15% proteine. Fibrele
vegetale compuse din celuloză, deşi nu sunt digerate, sunt indispensabile penru asigurarea
transitului alimentar şi nu trebuie să lipsească din dieta zilnică. Alimentele proaspete asigură
aportul de vitamine, biocatalizatori indispensabili a căror carenţă atrage instalarea anumitor
boli.

Câteva exemple majore în ceea ce privește metabolismul sunt:

- Descompunerea carbohidraților, proteinelor și grăsimilor din alimente, pentru
eliberarea energiei;
- Schimbarea sau modificarea nitrogenului (care este în exces) în produse reziduale;
- Descompunerea sau modificarea unor substanțe chimice în alte substanțe și faptul că
acestea ajung în interiorul celulelor din corp.
Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de materii și energii, și
care include două procese (simultane) opuse:

a. catabolism / dezasimilație - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanțelor

din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din
moleculele diferitelor substanțe; acest tip de reacții este însoțit de eliberare de energie
(reacție exergonice);
b. anabolism / asimilație - procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie și
se numesc reacții endergonice.

După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:

1. Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esențial în menținerea
vieții organismelor și plantelor.
2. Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanțe
"neesențiale" vieții (de ex., pigmenți, alcaloizi, antibiotici agenți etc.).

Catabolismul și anabolismul se desfășoară printr-o succesiune a numeroase reacții

chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare,
esterificare, condensare, polimerizare.
Prin metabolism descompunem carbohidrați, proteine și grăsimi din alimente.
Glucidele si lipidele au rol energetic preponderent, iar proteinele, rol plastic.
Metabolismul lipidelor

Lipidele sunt absorbite din intestin şi supuse digestia si metabolismul, înainte ca

acestea pot fi utilizate de către organism. Majoritatea lipide dietetice sunt grăsimi şi molecule
complexe pe care organismul are nevoie pentru a rupe în jos pentru a utiliza şi de a obține
energie.

Digestia grăsimilor cuprinde aceste etape majore:

- Absorbție;
- Emulsionare de grăsimi;
- Digestia grăsimilor;
- Grăsime metabolismului;
- Degradarea;
- Digestia lipidelor alimentare.

Metabolismul lipidelor sau metabolismul lipidic, cuprinde transformările suferite de

către grăsimile din alimente - după ce ele au pătruns în organism, precum şi neogeneza lor
(sinteza lipidelor din substante nelipidice).

Aportul zilnic de lipide este de aproximativ 81 grame, din care un procent de peste 90% este
reprezentat de TAG, restul fiind format din:

- colesterol (Col);
- esteri de colesterol (EC);
- fosfolipide (PE);
- acizi graşi „liberi” (AGL) sau neesterificați.

Digestia lipidelor începe în stomac şi este catalizată de lipaza linguală secretată de

glandele de la baza limbii rezistentă la pH-ul gastric acid. Ţintele principale ale acestei
enzime sunt moleculele de TAG, în special cele care conţin AG cu mai puţin de 12 atomi de C
(prezente în grăsimile din lapte).
Degradarea aceloraşi molecule de TAG este realizată şi de o altă lipază rezistentă şi ea
la un interval de pH cuprins între 4 şi 6, lipaza gastrică. La nou născut, ambele lipaze „acide”
sunt importante în digestia grăsimilor din lapte ce reprezintă principala sursă de calorii
Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3, rezultând 1,2 digliceride.

Metabolismul glucidelor

Principalul rol al glucidelor celulare este energetic; aproximativ 65% din energia totală
consumată de organism provine din oxidarea glucidelor. Sursa alimentară principală de
glucide o constituie amidonul de origine vegetală la care se adaugă mici cantităţi de glicogen
din hrana de origine animal, dizaharide din lapte şi zahăr rafinat.

În urma digestiei, glucidele alimentare sunt descompuse în monozaharide care sunt

absorbite şi transportate în ficat, unde sunt transformate în glucoză. Ficatul deţine rolul central
în depozitarea şi furnizarea glucozei necesare activităţii tuturor celulelor corpului.
 În corp, glucoza are trei destinaţii metabolice fundamentale:

- este catabolizată prin procesul de glicoliză, care furnizează energia pentru sinteza de ATP
(process desfăşurat în toate ţesuturile, in special în nervos, muscular şi renal);

- este depozitată sub formă de glicogen sintetizat prin procesul numit glicogenogeneza (în
hepatocite şi fibrele muscular);

- este transformată în AG prin procesul de lipogeneză şi depozitaţi în adipocite sub formă de

TG.

Toate celulele oxidează glucoza pentru sinteza ATP-ului care susţine din punct de
vedere energetic toate procesele fiziologice ale corpului. Procesul biochimic de oxidare
completă a glucozei se numeşte glicoliză. În prima etapă de oxidare, molecula de glucoză cu 6
atomi de carbon este scindată în 2 molecule de piruvat cu câte 3 atomi de carbon, iar această
reacţie este însoţită de producerea a 2 molecule de ATP.
Oxidarea continuă cu a doua etapă în care este utilizat un acceptor de electroni (NAD),
care este prezent într-o cantitate limitată în celulă şi odată redus (în forma NADH+ + H+),
trebuie să fie reoxidat la forma NAD pentru continuarea căii metabolice. Reoxidarea
acceptorului de electroni se realizează pe două căi: glicoliza anaerobă şi glicoliza aerobă.
În glicoliza anaerobă, acidul piruvic este redus la compusul acid lactic printr-o
singură reacţie în absenţa oxigenului. Această reacţie este utilă pentru susţinerea eforturilor
musculare intense, când aportul de oxigen este insuficient. Reducerea acidului piruvic la acid
lactic este însoţită de oxidarea acceptorului de electroni (NADH+ + H+ la NAD).
Metabolismul energetic reprezintă producerea şi utilizarea energiei necesare
defăşurării activităţii diferitelor celule ale organelor şi sistemelor corpului. Energia utilizată
de celule provine din hidroliza ATP, care desface treptat legăturile macroegice dingre radicalii
fosfat. ATP este produs prin oxidările intracelulare ale nutrimentelor şi derivaţilor acestora
proveniţi din catabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Metabolismul energetic se
exprimă în calorii, deoarece energia celulară rezultă prin oxidări, iar oxidarea substanţelor în
afara organismului eliberează energie sub formă de căldură.
În organism, energia eliberată de ATP se manifestă şi în alte forme decât cea caloric,
şi anume: energie mecanică (contracţia muscular), energie chimică (sinteza diferiţilor
constituenţi) etc. Determinarea cantităţii de căldură produsă de organism se poate face prin
metode directe şi indirecte. Calorimetria directă se realizează în camera special – calorimeter
– care măsoară căldura produsă de organism în condiţii de repaus.

Metabolismul proteic

Proteinele reprezintă aproape un sfert din masa corporală. În procesul sintezei de

proteine sunt folosiți aminoacizii de proveniența alimentară, cei formați în organism din
precursori glucidici și lipidici și o bună parte din cei rezultați din procesele de catabolsim al
proteinelor.

Rolul proteinelor în organism:

1. Rolul energetic : degradarea proteinelor iî vederea acoperirii consumului energetic

se face în cazuri extreme, când depozitele de glicogen și lipide sunt epuizate. Arderea de un
gram de proteine furnizeazș 4,1 kcal.
 2. Rolul plastic: proteinele reprezintă scheletul pe care are loc constituirea
ultrasctructurii celulare . Proteinele întra, de asemenea , și în alcătuirea macrostructurilor, a
substanței fundamentale din structura țesutului osos(oseina), cartilaginos(condrina), etc.

3. Rolul functional: majoritatea substantelor „active” (enzimele , unii hormonii) din

organism sunt de natura proteică . Proteinele joaca ți rol transportor al diferitelor substanțe
prin sânge, lichide interstițiale, ori prin membranele celulare.

Concentratia normala a aminoacizilor în sânge este între 35 si 65 mg/100ml de

plasmă. Aproape toți aminoacizii au molecule mult prea mari pentru a putea difuza prin porii
membranei celulare. Ei vor traversa prin membrana celulară, prin transport activ sau difuziune
facilitată. În afara de utilizarea în cursul procesului de sinteză al proteinelor, aminoacizii sunt
implicati și în o serie de reacții metabolice.

Metabolismul intermediar (MI) reprezintă totalitatea reacțiilor chimice la care

participă produși absorbiți la nivelul tubului digestiv, reacții care realizează înglobarea lor în
edificiile macromoleculare ale organismului sau degradarea acestora pâna la forme
excretabile. Desfășurarea acestor reacții este posibilă datorită enzimelor, care au rol de
biocatalizatori.

Concluzii

Menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de catabolism se

realizează în funcție de aportul alimentar și de cheltuiala energetică a organismului, sub
contolul SN și a glandelor endocrine. O serie de hormoni stimuleaza procesele de sinteză a
proteinelor (hormonul de creștere, testosteronul, hormonii estrogeni), în timp ce alții
favorizează predominanta proceselor catabolice (tiroxina, cortizolul). Sistemul nervos poate
interveni de asemenea ,în controlul echilibrului dintre procesele anabolice și cele catabolice.
Stimularea sitemului nervos vegetatic simpatic antrenează predominanta proceselor
catabolice, iar a celui vegetativ parasimpatic predominantaă celor anabolice.

Biografie
Virusologie, bacteriologie și parazitologie pentru asistenți medicali, Monica Moldoveanu, ed.
ALL, 2012
Biochimie medicală, ghid pentru lucrări practice, Valeriu Atanasiu, ed. Niculescu, 2013

http://ro.wikipedia.org/wiki/Glucid%C4%83