Cafeneaua ca forum civic Cafenelele timpurii au fost un factor important în viață

Dar Robinson spune, "strânsa legătură între obişnuiţii cafenelelor, înainte de a pierde ceva din
tradițiile sale sociale generoase și în timp ce problema luptei pentru libertate politică era încă
nesigură, a dus la ceva mai mult decât o simplă adunare de-a valma a opozanţilor. Diversele
elemente s-au unit treptat în legături de simpatie comune, sau au fost combinate cu forța de
persecuția din afară până a rezultat o forță socială, politică și morală cu putere
aproape irezistibilă."
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.160

"Cafeaua şi Commonwealth", spune un pamfletar din 1665, "au venit la

pachet pentru o Reformă, pentru a face o națiune liberă și sobră." Scriitorul susține că ar trebui
să se permită libertatea de exprimare " acolo unde oameni cu diferite judecăţi se adună"; și
adaugă el, "aceea e o cafenea, unde ar trebui să ţină astfel de discursuri atât de libere ca acolo?"
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.154

,,Rota, sau Clubul de Cafea, așa cum a numit-o Pepys, a fost în esență o societate de dezbatere
pentru difuzarea de opinii republicane.
Acesta a fost precedat doar in timpul lui Henric al IV lea , de clubul numit
La Court de Bone Compagnie, de Sir Walter Raleigh's Friday Street, sau Bread Street, clubul
la taverna Mermaid în Bread Street, unde erau membri Shakespeare, Beaumont, Fletcher, Ral
eigh, Selden, Donne, ș.a., .....Numele clubului Rota vine de la un plan, care a fost conceput
pentru a promova, a schimba un anumit număr de membri ai parlamentului anual prin rotație.
,,
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.156

,,In 1764, Il Caffè, un periodic de pură factură filozofică și literară, a apărut la Milano, fiind
fondat de contele Pietro Verri (1728-1797). Redactorul șef a fost numit Cesare Beccaria.
Obiect său era acela de a contracara influența și superficialitatea arcadienilor. Titlul
publicaţiei provenea de la faptul că contele Verri și prietenii săi aveau obiceiul să se
întâlnească la o cafenea din Milano ținută de un grec pe nume Demetrio
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.87
Probabil că nicio cafenea din Europa nu a dobândit la nivel mondial o celebritate aşa de mare
ca cea a lui Florian, prietenul sculptorului Canova, și agentul de încredere și cunoaștere a sute
de persoane în și în afara orașului, care au găsit în el o mină de informații sociale și un lider
convenabil al oraşului. Persoanele care plecau din Veneția îi lăsau cărțile lor de vizită și
itinerariile lor, iar nou-veniții îl întrebau pe Florian dacă avea vreo veste despre cei care
doreau să îi vadă. "El a concentrat în el o cunoaștere mai variată și diversă decât cele deținut
e de către orice altă persoană", spune Hazlitt, care ne-a dat această imagine încântătoare de
viață din cafenelele din Veneția în secolul XVIII,,
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.85

În Caffè della Spaderia patronată de către Marco Ancilloto, unii radicali au propus să se
deschidă o sală de lectură pentru a încuraja răspândirea ideilor liberale. Inchizitorii au trimis o
notificare proprietarului că acesta ar trebui să informeze prima persoană care va intra în acea
cameră că aceasta va trebui să se prezinte singură în fața tribunalului inchizitorial. În
consecinţă, ideea a fost abandonată. ,,
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.82

Cafenelele de la începutul Philadelphiei au fost importante în istoria orașului și a republicii.

Pitorești în sine, cu arhitectura lor colonială distinctă, aspectul lor era în același timp
romantic. Multe reforme civice, sociologice, și industriale s-au născut și șlefuit în camerele cu
tavanul jos ale cafenelelor timpurii ale orașului. Timp de mulți ani, cafeneaua Ye, cele două
cafenele londoneze, și taverna ora- șului (de asemenea, cunoscută sub numele de cafeneaua
Merchants), fiecare la rândul său, au dominat viața oficială și socială din Philadelphia,,
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.254

Cafeneaua Merchants s-a distins mult timp ca loc de întâlnire pentru societăți și loje. În plus
față de organizațiile pur comerciale care se adunau în sala sa lungă, aceste organisme se
întâlneau în mod regulat acolo în perioada lor înce- put: Societatea de Arte, Agricultură și
Economie; Cavalerii din Corsica; Comi- tetul New York de Corespondență; Societatea
Marină New York; Camera de Comerț a statului New York; Loja 169, Masonii Liberi și
Acceptați; Societatea Whig; Societatea Spitalului New York; Societatea Sf. Andrei;
Societatea Cincin- nati; Societatea Fiilor Sf. Patrick; Societatea pentru Promovarea
Manumisiunii Sclavilor; Societatea pentru Ameliorarea Debitorilor Bolnavi; Societatea
Călugă- rilor Negri; Rangerii Independenți; și Republicanii Federali. Aici au venit, de
asemenea, oamenii care, în anul 1784, au format Bank of New York, prima instituție
financiară din oraș; și aici a avut loc, în 1790, prima vân- zare publică a stocurilor de către
brokeri autorizați. Aici, de asemenea, a avut loc ședința de organizare a abonaților la
cafeneaua Tontine, care în câțiva ani s-a dovedit a fi un demn rival. ,,
pg 240

Din New York Journal , 19 octombrie 1775:

”Pentru locuitorii din New York: Sunt îngrijorat, în această perioadă de dificultăți publice și
pericole, să aflu că nu avem în acest oraș niciun loc de adunare generală de zi cu zi, unde
să putem auzi și comunica informații și discuta mod liber între noi despre fiecare problemă
care ne privește. Un astfel de loc de adunare generală este un foarte mare avantaj în multe
privințe, mai ales la o vreme ca aceasta, pe lângă satisfacția că oferă posibilitatea socializării,
de care nu a fost niciodată mai mai multă nevoie ca în aceste vremuri. Pentru a răspunde la
toate acestea și pentru multe alte scopuri bune și utile, cafenelele au fost universal considerate
cele mai convenabile locuri de întrunire, pentru că, cu o mic cheltuială de timp sau bani,
persoanele căutate pot fi găsite și li se poate vorbi, se pot face numiri, afla noile știri, și tot ce
ne mai interesează să știm.

Pg229

Cafenelele Méot, Véry, Beauvilliers, Massé, Café Chartres, Troi Freres Pro- vençaux, și
Grand Commun, toate situate în Palais Royal, sunt cafenele care au fost vizibile în perioada
Revoluției franceze, și sunt strâns identificate cu teatrul și literatura franceză. Cafenelele Méot
și Massé au fost locurile frecventate de regaliști în zilele precedente revoluției, dar au salutat
revoluționarii după ce au venit la putere. Cafeneaua Chartres a fost cunoscută ca loc de
adunare a tinerilor aristocrați care au scăpat de ghilotină, și care, căpătând încredere,
adesea își chemau adepții din alte cafenele să ia parte la planurile lor de restaurare
a imperiului. Trois Frères Provençaux, bine cunoscută pentru cinele sale exce- lente și
costisitoare, este menționată de Balzac, Lord Lytton, și Alfred de Mus- set, în unele dintre
romanele lor. Café du Grand Commun apare în Confe-
siunile lui Rousseau în legătură cu Devin du Village.
Pg220
Alexandre Schanne ne-a oferit o descriere a vieţii de boem în cafenelele timpurii. El plasează
scena sa în cafeneaua Rotonde, și spune cum mai mulţi studenți săraci aveau obiceiul de a
face ca de o ceaşcă de cafea să profite întreaga gașcă toată o seara folosind-o pentru a aroma
și colora un pahar de apă pus în comun. El spune: "În fiecare seară, primul venit, la
întrebarea chelnerului, "Ce serviţi, domnule?" întotdeauna răspundea, "Nimic deocamdată,
aştept un prieten." Prietenul sosit, care urmează să fie asaltat de întrebarea brutală, "Ai
bani?" va face un gest dis- perat negativ, și apoi va adăuga, destul de tare pentru a fi auzit de
către şef, "Dumnezeule, nu, pură fantezie, am lăsat geanta pe masa mea de la perete,
cu picioarele aurite, în cel mai pur stil XV Louis. Ah! ce lucru rău este să fii uituc." Va lua
loc, și chelnerul va șterge masa ca şi cum ar avea treabă. O a treia per- soană va veni, care
uneori va răspunde: "Da. Am zece cenţi." "Bine!" vor răspunde; "Comandă o ceașcă de
cafea, un pahar si o sticlă de apă, plăteşte și oferă doi cenţi chelnerului pentru a tace." Aşa se
va întâmpla. Alții se vor alătura gru- pului, repetând chelnerului mereu acelaşi lucru,
"Suntem cu acest domn." De obicei se adună opt sau nouă așezaţi la aceeași masă, și doar un
singur client. În timp ce se fumează și se citesc ziarele, se trece paharul și sticla pe la fiecare.
Când apa începe să se termine, ca pe o navă în derivă, unul din grup are nerușinarea să
strige, "Chelner, niște apă!" Proprietarul cafenelei, care a înțeles situ- ația, a dat fără
îndoială ordine pentru a fi lăsaţi în pace, și a făcut avere fără ajutorul nostru. Era un om bun
și inteligent, abonat la toate revistele științifice ale Europei, care obişnuia să ajute studenți
străini."

,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.200

Penița satirică a lui Montesquieu a descris în Scrisori persane primele cafenele, după cum
urmează: ”În unele dintre aceste cafenele se discutau știrile; în altele jucau dame. Există una
în care se pregătea cafeaua în așa fel încât să inspire băutorii cu spirit; dintre toți cei care o
frecventau, mai puțin mai puțin de un sfert din ei erau reticenți privind ajurorul dat de cafea
spiritului, după ce intrau în acea cafenea. Dar ceea ce mă jignește pe mine la aceste spirite
este că nu se fac utile în țara lor.”
,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.198
Cafenelele Palais Royal au fost centre de activitate în zilele precedente și după Revoluție. O
imagine a lor în zilele din iulie 1789 a fost lăsat de Arthur Young, aflat în vizită la Paris la
acea dată: ”Cafenelele sunt încă mai singulare și uluitoare; acestea nu sunt
aglomerate numai înăuntru, alte mulțimi așteaptă la uși și ferestre, ascultând cu gura căscată
anumiți oratori care, de pe scaune sau mese, țin discursuri fiecare pentru audienșa proprie;
nerăbdarea cu care sunt ascultați, și tunetele de aplauze pe care le primesc pentru fiecare
vorbe grele sau chiar violențe împotriva guvernului, nu poate fi ușor imaginată.”

,,ISTORIA TIMPURIE A CAFELEI ,, William H. Ukers. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu .Ediția
Smashwords,pg.195