C8 Definirea familiei

Definiţie 1
Institutul canadian pentru familie Vanier defineşte termenul de familie astfel:
Familia este definită ca orice combinaţie de două sau mai multe persoane, care reacţionează în
timp prin legături de acord reciproc, naştere şi/sau adopţie sau plasament şi care îşi asumă
împreună responsabilităţi de tipul următor:
 Susţinerea fizică şi grija faţă de membrii grupului
 Adăugarea de noi membri prin procreare şi/sau adopţie;
 Socializarea copiilor;
 Producere, consum şi distribuire a bunurilor şi serviciilor;
 Hrană afectivă – dragoste.
Definiţie 2
Familia, în viziunea lui Murdock, reprezintă “un grup social caracterizat printr-o locuinţă comună,
cooperare economică şi reproducere. Include adulţi de ambele sexe, cel puţin 2 dintre aceştia
întreţinând relaţii sexuale aprobate social, şi unul sau mai mulţi copii, proprii sau adoptaţi”.
Definiţie 3
Familia este un grup, ce manifestă următoarele atribute organizaţionale:
 îşi are originea în căsătorie;
 constă în soţ, soţie şi copii născuţi din căsătoria lor, deşi alte rude îşi pot găsi un
loc aproape de grupul nucleu;
 grupul e unit prin drepturi şi obligaţii morale, legale, economice, religioase şi
sociale (inclusiv drepturi şi restricţii sexuale, precum şi sentimente valorizate
social, cum sunt: dragostea, atracţia, respectul faţă de părinţi şi admiraţia).
Caracteristici:
 Familia este un grup social;
 Familia poate sau nu să includă adulţi de ambele sexe (de ex: familia cu un singur
părinte);
 Poată să includă sau nu unul sau mau mulţi copii (de ex: cuplurile fără copii)
 Copiii pot sau nu să fie născuţi din căsătoria lor (de ex: copiii adoptaţi sau copiii unui
partener dintr-o căsnicie anterioară)
 Relaţia dintre adulţi poate sau nu să aibă la bază căsătoria (de exemplu, cuplurile care
coabitează);
 Membrii familiei pot sau nu să împartă o locuinţă comună (de exemplu cuplurile care fac
naveta);
 Adulţii pot sau nu să coabiteze sexual;
 Relaţia poate sau nu să implice sentimente valorizate social, cum sunt: dragostea,
atracţia, respectul faţă de părinţi şi admiraţia.
Pentru înţelegerea corectă a problematicii familiei trebuie să facem distincţie între:
Familia de origine:
 prin care se desemnează familia în care te naşti şi creşti;
 este formată din mamă, tată, fraţi surori;
 cunoscută şi sub numele de familie de orientare, familie cosanguină.

1
Familia de procreare:
 stabilită prin propria căsătorie;
 include soţul, soţia, fiii, fiicele;
 mai poartă numele de familie proprie şi familie conjugală.

Fenomenul de rudenie
Rudenia se prezintă sub două forme: dreaptă şi colaterală.
Rude directe: tatăl (mama), fiul (fiica), nepotul de fiu (fiică)
Rude colaterale: fraţii între ei, verii primari între ei.
Fraţii sunt rude de gradul al II-lea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al III-lea, verii
primari sunt rude de gradul al IV-lea.
Concluzii
Familia se individualizează în raport de alte grupuri sociale prin stilul propriu de viaţă pe care-l
practică, prin limba, normele, obiceiurile, valorile specifice poporului şi clasei sociale cărora le
aparţine.
Transmiterea din generaţie în generaţie a normelor şi valorilor dezirabile, a modelelor proprii de
conduită ca şi a unora din particularităţilor exercitării rolurilor de către membrii grupului conferă
un statut aparte comunităţii familiale.
O semnificaţie deosebită prezintă şi modul în care familia se raportează la celelalte instituţii
sociale, la societate în ansamblul său şi modalităţile prin care ea contribuie la socializarea,
pregătirea şi integrarea efectivă în muncă a tuturor celor apţi.
Întrucât familia se află în permanenţă racordată la realităţile sociale; ea nu poate fi
independentă de multiplele fenomene şi procese ce caracterizează societatea la un moment dat.

Istoricul formelor de organizare a familiei

Caracteristici generale
Familia reprezintă în orice societate, o comunitate alcătuită din mai mulţi indivizi uniţi prin
legături de căsătorie şi paterne, îmbinând într-un complex latura biologică şi cea socială.
Factorul biologic, natural nu explică singur constituirea familiei şi, mai ales, evoluţia ei pe diferite
trepte ale dezvoltării sociale.
Istoria societăţii şi a formelor de comunitate umană ilustrează faptul că evoluţia familiei a avut
loc în condiţiile unei complexe şi permanente împletiri a factorilor biologici cu cei economici,
sociali, morali, culturali, etc.
Cercetări diverse întreprinse de istorici, antropologi, sociologi, etnografi atestă faptul că, familia
este, pretutindeni, o unitate dependentă de societatea în care există, că structura, funcţiile şi
caracteristicile ei se schimbă de la o treaptă de dezvoltare la alta şi chiar, de la o clasă socială la
alta.
Evoluţia istorică a familiei
Originea familiei nu poate fi pe deplin elucidată.
Atâta timp cât producţia mijloacelor de trai se afla la un nivel extrem de scăzut şi nu satisfăcea
decât cerinţe foarte reduse, activitatea sexelor nu se deosebea foarte mult.
Pe măsură ce se accentuează diviziunea muncii are loc o diferenţiere mai nuanţată a raporturilor
dintre sexe.

2
Căsătoria pe grupe, este fără îndoială, forma cea mai veche a familiei, existenţa eu putând fi
dovedită incontestabil de istorie.
În perioada orânduirii primitive gentilice domina căsătoria pe grupe, sub forma familiei înrudite
prin sânge şi a familiei “punalua”.
Căsătoria pe grupe a existat numai în regiunile unde hrana se putea procura relativ uşor, fără a
implica forţa fizică a bărbatului pentru asigurarea traiului.
Familia punalua este o familie de grup în care tatăl unui copil rămâne necunoscut şi doar mama
este cunoscută.
Ea îşi îngrijeşte copiii, deşi îi numeşte “fii” şi “fiice” şi pe ceilalţi copii ai grupului.
Descendenţa se socoteşte numai pe linie maternă.
Familia de grup propriu-zisă este mai răspândită, ea implicând un amestec de poliandrie
(căsătoria unei femei cu mai mulţi bărbaţi) şi poligamie (căsătoria unui bărbat cu mai multe
femei).
Nota distinctivă a acestui tip de familie constă în faptul că bărbaţii unei clase se căsătoresc cu
femeile altei clase.
Fiecare femeie şi fiecare bărbat sunt soţie, şi respectiv, soţ, dinainte determinat de clasa în care
se naşte
În acest caz, căsătoria este valabilă între grupuri, iar nu între indivizi, fiindcă grupul sau clasa este
exogamă (căsătorie între indivizi care aparţin unor grupuri diferite)
Poligamia, este de asemenea influenţată de factorii economici, ea semnificând practic existenţa
unor mijloace materiale necesare întreţinerii mai multor femei.
Din punct de vedere economic, poligamia reflectă nu numai starea prosperă a bărbatului, dar şi
intenţia de a-şi spori braţele de muncă
Poligamia influenţează prestigiul bărbatului, poziţia lui materială şi socială, stabilirea
descendenţei pe linie patriliniară.
Monogamia, uniunea unui bărbat cu o singură femeie, apare la primitivi alături de celelalte
forme de familie.
Monogamia, uniunea conjugală cea mai durabilă din istoria formelor familiale reprezintă un
progres real în reglementarea relaţiilor dintre sexe, în transmiterea averii şi numelui
descendenţilor cu paternitate certă.
În societăţile primitive întâlnim trăsături comune de organizare, şi anume:
 Grupuri familiale, la care apartenenţa este stabilită pe baza legăturilor biologice,
reale sau presupuse;
 Grupuri asociative, la care apartenenţa se stabileşte pe baza unor afinităţi şi a
unor interese comune.

În societatea contemporană, familia trebuie să se adapteze fenomenelor sociale specifice,

influenţelor progresului economic, efectelor industrializării şi urbanizării, precum şi tuturor
proceselor de schimbare.
Familia are resurse specifice de adaptare la nou, de păstrare a caracteristicilor ei fundamentale,
a sarcinilor ei de bază, găsind, în acelaşi timp, modalităţi de a ţine pasul cu modernizarea.

3
Abordarea sistemică a familiei

Familia ca sistem deschis este compusa din trei subsisteme:

- individul
- relaţiile interpersonale de cuplu
- grupul familial.
O asemenea distincţie este importantă, întrucât sugerează că nu putem extrapola informaţiile
privind un subsistem pentru explicarea celorlalte subsisteme.
Principalele proprietăţi sistemice ale familiei:
caracterul ei dinamic (dinamismul),
caracterul stadial
capacitatea de autoreglare.
DINAMISMUL se referă la schimbările petrecute pe axa timpului la nivelul fiecăruia dintre cele
trei subsisteme.
La nivelul grupului familial, în ceea ce priveşte numărul membrilor ei, de-a lungul timpului,
familia cunoaşte perioade de „dilatare”, pe măsura ce vin pe lume alţi copii, şi perioade de
“contractare”, pe măsura ce copiii părăsesc casa părintească şi îşi întemeiază noi familii.
Compoziţia numerică a unei familii este importantă pentru explicarea climatului familial în care
cresc şi se educă copiii în diferite perioade, dar şi pentru explicarea comportamentelor unui
copil.
STADIALITATEA exprimă o a doua proprietate sistemică a unei familii.
Trecerea copilului la un nou stadiu de dezvoltare determină restructurarea relaţiei părinţi-copii şi
a preocupărilor dominante ale întregii familii, în fiecare stadiu copilul având rolul de “iniţiator” al
proceselor familiale.
Exemple:
Stadiile dezvoltării ontogenetice ale copilului, cu trebuinţele specifice:
Preşcolar [satisfacerea curiozităţii (este vârsta lui „de ce?”), dezvoltarea imaginaţiei (îi spun
poveşti), organizarea jocului (îl duc la grădiniţă), formarea primelor deprinderi de ordine şi
disciplină (îi dau mici responsabilităţi în familie), dobândirea primelor cunoştinţe (îi arată, îi
explică) ].
Şcolaritatea mică [familia intră într-un nou stadiu, în care preocupările dominante sunt legate de
asigurarea colaborării cu şcoala, asigurarea şcolarizării copilului, menţinerea atitudinii favorabile
a copilului faţă de şcoală].
Etc.
CAPACITATEA DE AUTOREGLARE reprezintă o a treia proprietate sistemică a familiei.
Ea este legată de capacitatea familiei de a depăşi eventualele disfuncţii şi de a se restructura
pentru a-şi menţine integritatea şi identitatea proprie.
Exemple:
În familiile contemporane pot să apară diferite disfuncţii generate de:
Lipsa spaţiului de locuit,
Şomajul
Timpului alocat locului de muncă foarte mare, ceea ce conduce necesitatea apelării părinţilor la
ajutorul altor persoane (bunici) sau angajarea unei persoane „specializate”
Divorţul părinţilor şi destrămarea familiei

4
Familia ca microgrup apare ca o unitate psihosocială a cărei analiză pune în evidenţă alte
caracteristici, ce prezintă interes pentru educator:
coeziunea,
identitatea.
…
COEZIUNEA FAMILIALĂ reprezintă o primă caracteristică definitorie pentru o familie,
considerată ca microgrup. Ea exprimă măsura în care membrii ei sunt dispuşi să renunţe la o
parte din gratificările, opiniile şi conduitele personale, în favoarea grupului ca întreg.
…
IDENTITATEA FAMILIALĂ este dată de similitudinea atitudinii generale a membrilor unei familii
faţă de principalele probleme ale vieţii, dar şi de o dispoziţie afectivă de fond care
caracterizează întreaga familie.