Tema 1 măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale

 Măsurarea pulsului: se măsoară bilateral la a.carotida,femurala, radiala, tibiala posterioara,

poplitee- puls tahicardic, bradicardic;

Măsurarea corectă a TA

 Pacient în repaus fizic şi psihic cel puţin 5 minute

 Manometru calibrat aneroid

 Manşeta tensiometrului să aibe lăţimea adecvată (diam. manşetei x 2,5±4 cm = diam.

braţului)

 Manometrul în dreptul cordului

 Camera de presiune se dezumflă cu 2 mmHg/sec

 Primul zgomot = TA sistolică,

dispariţia zgomotelor = TA diastolică

 Se repetă determinarea de 2 x

 Se măsoară TA la ambele braţe

 Se măsoară TA şi la membrele inferioare

 Se măsoară TA şi în ortostatism

 TA sistolică ≥ 140mmHg şi/sau

TA diastolică ≥ 90mmHg la cel puţin 2 determinări – hipertensiune arterială.

Tema 3: Resuscitarea

1. Verifica siguranţa mediului/locului

2. Verifica daca victima raspunde:

 zgâlţâire umeri

 “sunteti bine / totul e in regula?

a. Pacientul răspunde

 urmărire

b. Pacientul nu raspunde

 Strigă după ajutor

 Pozitionare - decubit dorsal

 Eliberare căi aeriene

 4. Verifică daca pacientul respiră:

 priveşte

 asculta

 simte

5a. Pacientul respira normal

 pozitia de siguranta

 apel ambulanta

 supraveghere

6a. Combina masajul cardiac cu respiratia artificiala

Adrenalină 1 mg la 3-5 min

Amiodaronă

Xilină

Atropină 1 mg la 3 minTotal 3 mg

Tema 4: Oxigenoterapia

Materiale necesare:

Sursa de oxigen (stație sau tub de oxigen);

Sistem de de livrare al oxigenului:

- Reductor;

- Umidificator (necesar pentru FiO2 > 35% si debit > 4 l/min);

- Debitmetru;

- Dispozitiv adaptat de administrare:

Sonda nazala;

Masca de oxigen:

Masca simpla Edinburgh;

Masca Hudson cu rezervor (cu sau fără reventilare partială);

Oxigenoterapia pe sonda nazală

Este o modalitate de administrare a oxigenoterapiei bine tolerata de pacient.

Fracția de oxigen inspirată depinde de debitul oxigenului și nu de profunzimea respirației

pacientului.

Oxigenul astfel administrat favorizează uscarea mucoasei nazale. Din acest motiv aceasta
modalitate de oxigenoterapiei impune îngrijirea frecventă a mucoasei nazale, la 4 ore
interval, cu soluție salină izotonă. Nu se vor utiliza în acest scop soluții sau ungvente
grase (risc inflamabil). La debitele uzuale de administrare (< 4 l/min), oxigenoterapia pe
sonda nazală nu necesită umidifierea oxigenului (risc infecțios).

Oxigenoterapia pe sondă nazală permite asigurarea urmatoarelor debite și fracții de

oxigen inspirate (FiO2), sistematizate in tabelul următor.

Debitul de oxigen FiO2

1-2 l/min 24 –38 %

3-4 l/min 30 –35 %

4-6 l/min 38 – 44 %
(cu umidifiere)

Oxigenoterapia pe masca simpla tip Edinburgh

Administrarea oxigenului pe mască este mai greu tolerată de unii pacienți, datorită
claustrofobiei, fricii de asfixie, dificultăților de comunicare, alimentare sau hidratare
orală. Condensarea vaporilor de apă în interiorul măștii necesită îngrijiri suplimentare, cu
toaletarea și uscarea tegumentelor și a măștii la interval de o oră.

Aceasta metodă permite administrarea unor debite de oxigen de 8 –12 l/min,

corepunzând unei fracții a oxigenului inspirat de 35 – 65%. Debitele mari de oxigen (> 4
l/min) necesită umidifierea oxigenului administrat.

Fixarea dispozitivului de oxigenoterapie la pacientul neintubat:

(a) – oxigenoterapie cu masca Venturi;

(b) – oxigenoterapie pe sonda nazală

 Tema 5: Pregătirea bolnavului pentru puncția pleurală

Tehnică – materiale necesare

Materiale necesare

Puncția pleurală