Sunteți pe pagina 1din 6

Vasile Alecsandri - Rodica

Purtand cofita cu apa rece


Pe ai sai umeri albi, rotunjori,
Juna Rodica voioasa trece
Pe langa junii semanatori.
Ei cu grabire ii sar in cale,
Zicand: Rodica, floare de crin,
In plin sa-ti mearga vrerile tale,
Precum tu, draga, ne iesi cu plin!

S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa!


Calea sa-ti fie numai cu flori,
Si casa casa, si masa masa,
Si sanul leagan de pruncusori!

Cu grau de aur ei o presoara,


Apoi cofita intreaga-o beu.
Copila rade si-n cale-i zboara,
Scuturand graul din parul sau

Dupa asemanarea lor - Emil Garleanu

Facuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pamantului. �i ramasese de �nvie?uit


numai cateva. Pe acestea se hotar� sa le plasmuiasca dupa sfatul celorlalte. Astfel
putea sa cunoasca ?i inima ?i mintea acelor carora le daduse suflet mai dinainte.
A?a, dupa pova?a leului, care vroia sa ?tirbeasca din mare?ia tigrului, facu ma?a;
dupa gustul ra?ei, zuliara pe lebada, faptui gasca; dupa placul elefantului,
ironist, nascu ?oarecele. Asculta chiar pe magar, care-l rugase ca, decat ar mai
face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde
un sunet mai armonios.
Dumnezeu ?tia ca fiecare din vieta?ile aceste �?i vor avea pe pamant menirea lor;
ca, cu cat vor fi mai multe, cu atat se vor �nlesni mai bine una pe alta; ca nici
urechea magarului n-o sa prinda nota privighetoarei, dupa cum nici marimea
elefantului n-o sa poata batjocori micimea ?oarecelui.
De aceea Atotputernicul se plimba pe pamant, �ntreband ?i ascultand �n dreapta ?i
�n stanga. �ntr-un rand, odihnindu-se pe o piatra, se gandea cum sa mai dea o vie?
uitoare aerului. ?i cum cata cu ochii primprejur, iata ca vede: sub o frunza, o
broasca; o albina ?i-un fluture pe cate o floare; ?i-n mijlocul unei mreje, ?esute
�ntre doua crengi, un paianjen.
Dumnezeu zambi, le chema la el ?i le spuse:
� Asculta?i, vieta?ilor, vreau sa va dau pe ziua de astazi �nca o tovara?a. Doresc
sa aud pova?a voastra � cum ?i ce �nfa?i?are sa-i alcatuiesc. Merge?i de va sfatui?
i dintru-ntai �ntre voi ?i veni?i cu lucrul gata.
Cele patru vie?uitoare se trasera mai la o parte, �n sfat.
� Bine, dragilor, se umfla broasca, nu-i ajunge preasfantului ca ne are pe noi? O
sa lase atatea fiin?e pe pamant, ca nu ne-o ajunge cu ce ne hrani. Ia sa-i croim
noi o dihanie cum n-a mai vazut nimeni, doar l-om satura.
?i ?u-?u-?u, ?u-?u-?u, se sfatuira! Apoi, cate?ipatru, venira �n fa?a Domnului.
� Ei? le �ntreba Dumnezeu. Tu, broasco, ce sfat �mi dai?
� �nalt-preasfinte, zise broasca, privi?i-mi ochii ?i face?i-i noii vie?uitoare la
fel.
� Bun! Dar tu, fluture?
� Privi?i-mi trupul.
� Bun! Dar tu, albina?
� Privi?i-mi aripile.
� Bun! Dar tu, paianjene?
� Privi?i-mi picioarele.
� Bun! Foarte bine! raspunse Dumnezeu ?i zambi: ochi de broasca, trup de fluture,
aripi de albina ?i picioare de paianjen! Iata lighioana pe care o doreau ele!
Dihainile se uitara una la alta.
� Acum sa-l vedem, zise albina, �ncet, broa?tei.
Dar Dumnezeu blagoslovi �n aer, apoi �ntinse palma. ?i �n mana Domnului rasari,
deodata, noua vie?uitoare.
� Iata sora voastra. Va place?
Cele patru sfatuitoare raspunsera, codindu-se:
� Da� marite Doamne!�
?i Dumnezeu �n?elese ca noua vie?uitoare era �ntr-adevar frumoasa.
Tocmai �n clipa aceasta uite ?i-o ?oparla. S-o �ntrebe ?i pe asta, se gandi
Dumnezeu.
� Ei, tu, ?oparla, ce zici ca-i mai lipse?te fiin?ei acestea ca sa se desavar?easca
sfatul celor patru tovara?e ale tale?
� Sprinteneala mea, Doamne, raspunse cu acreala ?oparla.
� Fie! Du-te! porunci Dumnezeu fapturii celei noi care se ridicase pe varful
degetului sau.
?i a?a, din rautatea celor cinci vie?uitoare, zbura, pentru �ntaia oara pe pamant,
nebunatica ?i ginga?a libelula.
Dar ar fi nedrept sa nu se ?tie ca dintre toate vie?uitoarele numai randunica
fusese marinimoasa. Ea ruga pe Dumnezeu sa dea via?a unei randunele mai chipe?e ca
ea. ?i Dumnezeu �i facu hatarul: �nsufle?i lastunul. Dar pentru inima cea buna a
randunicii o lasa tot pe dansa mai frumoasa.

Prepelita sli puii ei, de Lev Tolstoi

O prepelita �si cloci ouale �ntr-un lan de ovaz, scoase pui, dar se tot temea ca
stap�nul ogorului sa nu �nceapa sa coseasca ovazul. Plec�nd dupa hrana puilor, le
porunci acestora sa asculte bine si sa-i povesteasca dupa aceea tot ce �si vor
spune oamenii. C�nd se �ntoarse pe �nserate la cuib, puii �i dadura urmatoarea
veste:
� E rau de noi, maicuta. A trecut pe aici sta�p�nul ogorului dimpreuna cu feciorul
sau si i-a spus acestuia: �Ovazul meu a dat �n p�rga, trebuie cosit. Sa te duci,
fiule, pe la vecini si prieteni, sa le spui ca-i rog sa vina la coasa.� E rau de
noi, maicuta, muta-ne de aici, caci m�ine dimineata vecinii vor fi �n lan.

Batr�na prepelita �i asculta cu luare-aminte si spuse:


� Nu va fie teama, copii, stati fara grija � ovazul nu va fi secerat at�t de
repede.
A doua zi �n zori, prepelita zbura iar �ntr-ale ei si iar le porunci puilor sa
asculte ce va mai spune stap�nul lanului. C�nd se �ntoarse la cuib, puii �i
spusera:

� A dat iar stap�nul pe aici, maicuta, a tot asteptat prietenii si vecinii, dar n-a
venit nimeni. Atunci i-a spus feciorului: �Sa te duci, fiule, pe la frati, pe la
cumnati, pe la cumatri si sa le spui ca-i rog sa vina neaparat m�ine la coasa�.

� Nu va speriati, copii, nici m�ine nu va fi secerat ovazul, spuse batr�na


prepelita.
�n ziua urmatoare, �ntorc�ndu-se iar la cuib:

� Ei, ce-ati mai auzit?


A venit iar stap�nul cu fecioru-su pe aici, au tot asteptat rudele. Aceste nu s-au
aratat. Atunci i-a spus el feciorului: �Se vede ca degeaba asteptam, fiule, ca
ajutor n-om primi de nicaieri. Ovazul e �n p�rga. Sa pui �n r�nduiala cele de
trebuinta, ca m�ine, cum s-o crapa de ziua, venim aici si ne apu�cam singuri de
coasa�.

� Ei, puisorii mei, spuse prepelita, de vreme ce omul a hotar�t sa puna singur
m�na, fara sa astepte ajutorul altora, treaba se va face. Se cade sa ne mutam de
aici.

lev tolstoi creanga de alun

a fost odata un negustor bogat, care avea trei fete. Intr-un rand s-a pregatit el
sa plece dupa marfa si a intrebat pe fete ce vor sa le aduca. Cea mai mare l-a
rugat sa-i aduca margele, a doua a cerut un inel, iar cea mica a spus:
� Nu-mi trebuie nimica. De-ti vei aduce aminte de mine, adu-mi si mie o creanga de
alun.
A plecat negustorul. Si-a terminat treburile si a cumparat fetei celei mai mari
margele, iar celei de-a doua un inel.
Trece el la intoarcere printr-o padure mare si-si aduce aminte ca fata cea mica n-a
cerut altceva decat o creanga de alun. Coboara din caruta sa rupa una. Deodata
zareste intr-un tufis o creanga de alun, dar nu una obisnuita, ci cu alune de aur
pe ea. Isi spune atunci negustorul: �Iata un dar frumos si pentru fata mea cea mica
si cuminte�. A aplecat creanga si a rupt-o. Pe data a rasarit, ca din pamant, un
urs, l-a apucat pe negustor de mana si i-a spus:
� Cum ai indraznit sa rupi creanga mea? Acum am sa te mananc.
Negustorul s-a speriat si i-a raspuns:
� N-as fi luat creanga, daca nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mica.
Se razgandi atunci ursul:
� Du-te acasa, dar tine minte: cine te va intampina intai, pe acela ai sa mi-l dai
mie.
Negustorul i-a fagaduit si ursul i-a dat drumul. Pe urma, negustorul a pornit mai
departe si a ajuns acasa.
Cum a intrat in curtea casei sale, i-a iesit fuga inainte fata lui cea mica si
iubita. Negustorul si-a adus aminte de fagaduiala data ursului si i s-au muiat
picioarele. El a povestit apoi tot ce s-a intamplat si toti au inceput sa planga.
� Nu plangeti � spuse atunci mama � stiu eu ce-i de facut. Cand o sa vie ursul dupa
fata noastra, noi o sa gatim pe fata ciobanului si i-o dam pe ea in loc.
Intr-o zi pe cand se aflau cu totii acasa, iata intra in curte o trasura. Si ce sa
vezi? Se coboara din ea un urs, se apropie de negustor si ii spune:
� Da-mi fata.
Negustorul nu stia ce sa raspunda. Mama insa a priceput indata ce are de facut. A
gatit-o pe fata ciobanului si a dus-o ursului. Acesta a asezat-o in trasura si a
plecat. Cum au pornit, ursul a inceput sa mormaie si a vrut sa o manance. Atunci,
ea a marturisit ca-i fata ciobanului si nu a negustorului. Ursul s-a intors la
negustor si i-a spus:
� M-ai inselat, da-mi-o pe fata cea adevarata!
Din nou s-au pornit cu totii pe plans. Au gatit fata, si-au luat ramas bun de la ea
si au dat-o ursului. Ursul a asezat-o in trasura si au plecat. Au mers ei cat au
mers, au ajuns intr-o padure mare si s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trasura si a
spus:
� Aici e casa noastra, vino dupa mine!
Ursul a coborat intr-o groapa, iar fata s-a dus dupa el. Dupa aceea, ursul a
deschis o usa mare, a tras-o pe fata intr-un beci intunecos si a spus:
� Vino dupa mine!
Fata tremura de spaima si se gandea ca i-a sosit sfarsitul, dar tot s-a dus dupa
urs. Deodata se auzi un bubuit ca un tunet. Se facu lumina si fata vazu ca nu-i
intr-un beci, ci intr-un palat bogat. Peste tot lumini, muzica; oameni frumos
imbracati o intampina si i se inchina, iar langa ea � un print tanar. Printul s-a
apropiat de fata si i-a spus:
� Nu sunt urs, sunt print si vreau sa ma insor cu tine.
Pe urma au trimis dupa parintii fetei, au poftit oaspeti si au facut nunta.
Si au trait fericiti, iar creanga de alun au pastrat-o cu mare grija.

Povestea lui Heidi


Esti gata sa intri in lumea povestilor? Aici se intampla minuni si , ca in
realitate de altfel , binele intotdeauna invinge raul si bucuria tristetea!

Era odata o fetita pe nume Heidi , care locuia cu matusa ei , pe nume Dete.Intr-o
zi , Dete s-a dus la casuta de pe muntele Alm,la bunicul ei,pentru ca nu mai putea
sa o intretina,iar fetita era orfana de ambii parinti.Si au urcat pe munte,iar
acolo era o casuta.Pe bancheta,afara, statea batranul cu pipa in gura.Heidi a ajuns
prima la el si l-a salutat.Acesta nu s-a bucurat prea mult sa o vada.Era un batran
ursuz si singuratic,nu dorea sa creasca un copil de cinci-sase ani,cat avea Heidi.
Fetita era incantata de casa si de caprele bunicului , ca si de Peter , un baiat de
11 ani , pastor de capre , cu care s-a imprietenit.Dar Heidi nu era o fetita
pretentioasa.Si-a gasit imdeiat, singura un loc de dormit ,in pod,pe fan proaspat ,
iar bunicul i-a confectionat un scaunel pe masura ei.Nu era mofturoasa nici la
mancare,cum sunt multi copii care nu vor sa primeasca ceea ce le pun parintii pe
masa, ci vor doar ce vad ei la reclame.Heidi manca branza si bea lapte si chiar nu
cerea altceva decat ce ii dadea bunicul.
Peter a dus-o pe munte , cu caprele , sa vada si ea florile,pasunea,si sa se bucure
de frumusetea naturii.Lui Heidi ii placea tare mult laptele de capra , si se zice
ca e si foarte sanatos.Heidi s-a imprietenit cu caprele turmei.Una dintre ele era
sa cada in prapastie , iar Heidi a ajutat sa nu se intample asta pentru ca a
atras-o cu un manunchi de iarba.Si asa capra a venit singura de la margine. Iar
cand Peter a vrut sa o pedepseasca , Heidi nu l-a lasat deoarece era o fetita buna.
Dar si bunicul ei nu era atat de dur cum parea.I-a explicat de ce tipa vulturii si
de ce ia cerul foc la apus(asa spune soarele noapte buna muntilor,pana a doua zi ,
in culori pre frumoase ca sa nu-l uite).Toata vara Heidi a mers cu Peter si cu
caprele la pasune.Si fetita era fericita.
Cand a venit iarna,a mers in vizia la bunica lui Peter ,care era oarba si locuia
intr-o casuta tare darapanata (veche,subreda , care trebuia reparata).Fetita l-a
convins pe bunic sa repare casa.Mai mult,a adus bucurie bunicii,care avea acum si o
nepotica.
Dar dupa doi ani au intervenit schimbarile.Fetita trebuia sa mearga la
scoala,trebuia sa mearga la oras... Bunicul nu ar fi dorit sa o lase sa
plece.Matusa Dete revenise,imbracata elegant , ca sa o duca la o familie bogata din
Germania , unde sa tina tovarasie cu fata lor invalida.Nici Heidi nu vroia sa plece
de la bunic. Dar pana la urma,mtusa Dete a convins-o.... Si ea s-a dus intr-o noua
casa.
Bunicul era foarte suparat de plecarea fetitei.Iar aceasta s-a dus in casa familiei
Sesemann , unde traia Clara , care avea 12 ani.Mama ei murise si de ea avea grija o
guvernanta,domnisoara Rottenmeier.Aceasta era prea serioasa .Domnisoarei nu-i
placea nimic la Heidi , nici macar faptul ca o cheama Heidi.O striga Adelheid si ii
corecta orice miscare.Saraca Heidi nu era fericita acolo.Nu mai vedea nici iarba ,
ci ferestre si pereti si pe domnisoara Rottenmeier , care o punea la punct. Dar
Clara a indragit-o imediat pe micuta Heidi.Din prima zi Heidi a rasturnat masa si a
varsat cerneala,caci acum trebuia sa ia lectii , sa invete.
Disperata ca nu poate vedea decat strazile orasului,Heidi se furiseaza afara din
casa si se urca intr-o turla inalta ,ca sa vada pana departe.Dezamagire.Si din
turla , nu se vedeau decat acoperisuri de case....Heidi s-a intors acasa,dar a
primit si de la paracliser doi pui de pisica. Spre disperarea domnisoarei
Rottenmeier , aceasta ura pisicile. Heidi se tine in continuare de sotii. Ar vrea
sa se intoarca acasa,dar nu se poate.Va mai locui cu Clara , care este atat de
compania ei.Domnul Sesemann ,tatal Clarei,a placut-o pe fetita , apoi a venit si
bunica Clarei , doamna Sesemann care se purta foarte frumos cu ea.
Heidi a invatat incet-incet sa citeasca , alaturi de Clara , care o ajuta , si de
bunica ei si a primit in dar o carte cu poze. Dar era mereu foarte trista ca nu se
poate intoarce la muntele Alm , la bunicul , la Peter si la capre,la vulturi si la
flori...Incat plangea inainte de adormi si era palida si manca putin. Ba chiar a
devenit somnambula si avea acelasi vis:ca se intorcea acasa , la bunicul , unde
aude cum bate vantul...Dar se trezi tot la oras.
Pana la urma,domnul Sesemann a consultat un doctor , care i-a zis ca fetita trbuie
trimisa acasa.Incarcata de daruri din partea Clarei , dar pastrand obiectele sale
vechi , Heidi a pornit spre bunicul ei , de langa Dorfli. mai intai a trecut pe la
casuta lui Peter , apoi direct pre casuta bunicului...Bunicii i-a adus painisoare
proaspete sin partea Clarei.Iar bunicul de bucurie a hotarat sa mearga si la
biserica si sa dea ochii cu oamenii din sat cu care nu mai vorbise de mult.
El si-a cerut iertare de la preotul satului,caruia ii vorbise urat mai demult,si a
hotrat ca iarna sa coboare si sa locuiasca in satul Dorfli,cu Heidi,ca fetita sa
poata merge la scoala.Si, bineinteles, toate s-au terminat cu bine!
Pentru ca Heidi era o fetita inimoasa si iubitoare.
Medicul din Frankfurt o viziteaza pe Heidi , iar apoi isi anunta sosirea in
locurile fermecate din munti si Clara,insotita de bunica ei.Aerul curat si hrana
sanatoasa o ajuta pe fetita paralizata sa-si recapete incet puterile,astfel incat
Clara ii provoaca tatalui ei o adevarata surpriza:ii demonstreaza ca poate sa
mearga.

Aceasta nu a fost o poveste obisnuita,cu zmei , zane,vrajitoare...,dar mi-a


placut,pentru ca fetita avea suflet mare si cald , cum au toti copiii!

�n aceasta carte este vorba despre o fetita pe nume Heidi. Ea a fost dusa de matusa
sa, Dete, la unchiul din munti. Acolo Heidi se apropie foarte mult de bunic, se
�mprieteni cu ciobanasul Peter, care locuia �ntr-o casuta �mpreuna cu mama sa,
Brigitte, si o batr�nica, careia toata lumea �i zicea bunica. Fetitei �i placea sa
alerge,sa zburde si sa se joace cu caprele.

�ntr-o zi, Dete veni sa o ia pe Heidi. Gasise o familie care avea un copil care nu
putea merge, pe nume Clara. Ea era foarte desteapta, dar �i lipsea un prieten. Asa
ca matusa povesti despre Heidi, iar cei care aveau grija de Clara, auzind lucruri
bune, o primira pe fetita care deveni prietena infirmei. Heidi se acomoda cu lumea
de acolo, dar �n fiecare noapte visa ca se afla alaturi de munti si de bunic.
Vaz�nd tristetea copilei, o trimisera �napoi.

Peste putin timp, Heidi primi o scrisoare de la Clara, care �i zicea ca �n cur�nd
va veni sa o viziteze. Dar doctorul si tatal �i zisera ca nu se va putea duce p�na
�n luna mai, c�nd se va mai �ncalzi. Clara accepta. �n schimb se duse doctorul �n
vizita, ca mai apoi sa-i spuna fetitei ce minunatii vazuse �n munti.

Trecura c�teva luni si veni si prietena lui Heidi �n vizita. �i placu foarte mult
totul. Si atunci se �nt�mpla ceva neasteptat. �ntr-o zi, Clara, care era singura pe
pasune, caci Heidi se dusese sa se uite la niste flori, vr�nd sa mearga si sa fie
un copil ca toti ceilalti, apuca o capra de dupa g�t si �ncerca sa se ridice. �n
ajutorul ei venira Peter si Heidi si o ajutara sa mearga. Reusi.

Atunci c�nd stap�nea foarte bine mersul, �i trimise o scrisoare tatalui sau,
spun�ndu-i ca are o surpriza pentru el. �ntre timp tatal �si termina afacerile de
la Paris mai repede si, vr�nd sa o viziteze pe Clara, ajunse chiar �n acea zi pe
munte. Se bucura enorm de aceasta veste, ca fetita lui poata sa mearga, iar a doua
zi plecara, promit�ndu-le �nsa lui Heidi si bunicului ei ca �i vor vizita.

Mie cartea mi-a placut pentru ca a fost foarte copilaroasa si mi-a transmis un
sentiment de bucurie. Sper ca o veti citi si voi pentru ca merita!