Activitate extracurriculară

DOR DE ETERNITATE- DOR DE PĂRINŢI

I Bat clopote... Auzi cum bat ? Sunt clopotele strigătului de dor al celui mai sfînt lucru din
lume –dorul de părinţi .

II Un vînt tomnatic mi-a mîngîiat sufletul şi mi-a adus aminte de mama, m-a purtat printre
brazi şi printre stînci şi mi-a adus aminte de tata.

I M-am prefăcut în înger, aveam ca aripi mîinile părinteşti,ale mamei şi ale tatălui . Zbor!
Zbor! Zbor! Doamne dă-mi lumina şi căldura ta să acopăr durerea şi bucuria nemărginită a
părinţilor ce au copii.

Fragment din ,, Casa mare,, de I. Druţă

II Unii cand spun TATA spun munca, iar cand spun MAMA spun dragoste, eu stiu ca ne-ati
oferit amandoi si munca si iubire, doar ca tu tata trebuia sa muncesti prea mult ca sa mai ai
timp sa ne arati cat ne iubesti, iar tu mama stiai atat de bine sa iubesti incat nu mai observam
nimic altceva la tine.

I Voi doi a-ti fost ingerii mei pazitori de pe pamant, voi mi-ati dat aripi sa zbor iar acum
cand voi a-ti obosit si eu am ajuns sus vremea şi-a schimbam rolurile, e randul meu sa va
ocrotesc.

Poezia ,,Binecuvîntaţi părinţii „

Binecuvîntaţi părinţii toată viaţa pe pămînt

E dorinţa şi povaţa şi porunca celui sfînt.
Binecuvîntaţi părinţii şi-i iubiţi şi-i ascultaţi,
Căci oricît ai vrea de tare nu plătiţi ce datoraţi.

Binecuvîntaţi părinţii chiar şi cînd vă este greu,

Ascultînd de ei adesea ,ascultaţi de Dumnezeu.
Binecuvîntaţi părinţii chiar şi atunci cînd nu mai sînt,
Şi-n povara grea a vieţii nu uitaţi de-al lor mormînt.

II V-ati dedicat viata fericirii copiilor vostri, nici un cadou, nici un gest, nici un cuvant nu v-
ar putea rasplatii pentru ceea ce a-ti facut pentru noi. Va iubim mai mult decat cuvintele o
pot spune.

I Dragostea parintilor este cea care ne-a facut sa fim oamenii fericiti de acum. Dragostea
voastra ne incalzeste si ne lumineaza inimile in continuare si infruntam increzatori
obstacolele vieti pentru ca stim ca va rugati pentru noi. Ne ve-ti fi mereu sprijin si alinare ,
iar noi vom încerca să vă ducem lin pe aripile dansului.
DANS POPULAR
Poezia ,, Părinţii”

Părinţii sunt suspin şi dor,

sunt lacrima de bucurie,
părinţii mă înalţă-n zbor,
credinţă-mi sunt şi poezie.

M-au învăţat să fiu cântare,

mi-au dăruit razele-n zori
să-mi lumineze clipa-n care
mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit

când paşii m-au purtat în lume
pentru-a-mi afla drumul sortit
şi-a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulţumesc

şi îi respect. Într-un cuvânt –
ei sunt ai mei şi îi iubesc
cât voi trăi pe-acest pământ.

II Dragii nostrii parinti, va asteapta inainte o viata mai frumoasa ca niciodata, cu multi
nepoti frumosi in jurul vostru si cu copiii vostri care va iubesc si se vor ingrijii de toate
nevoile voastre, la fel cum a-ti facut si voi candva pentru ei, astfel incat sa nu mai trebuiasca
sa mai munciti vreodata.A-ti muncit destul o viata-ntreaga, acum a venit vremea sa va
bucurati de roadele muncii voastre, e vremea sa va distrati cu nepotii si copii vostrii.

I La fel cum nu ne putem satura de frumusetea stelelor asa nu ne putem satura nici de
dragostea parintilor nostrii. Voi sunteti cele mai luminoase stele de pe cerul vietii noastre, voi
ne-ati luminat si ne luminati mereu cararile prin intortocheatele si intunecatele drumuri ale
acestei lumi.

Sintem copii şi cât ne bucurăm!

Ne cresc cum stiu mai bine.
De tensiuni, de lipsuri ne cruţau,
s- avem-o viaţă-aşa cum se cuvine.

Ce-aveau mai bun pe masă-i pentru noi.

Deşi li-i greu, ei masa n-o au goală.
Când alţii vin din urmă, mititei,
iubirea ne-o-mpărţeau la toţi, egală.

Ne dărueau din anii mai frumoşi,

zideau în noi a voastră tinereţe,
se bucurau să crestem sănătoşi
şi despre viata ei ne dau poveţe.

Cu nume dragi ades ne alintau

şi ne înţelegeau făr-de cuvinte.
Genunchii împreună ni-i plecăm
si se rugau de noi mereu cuminte,

Ne-au dat apoi la şcoală de copii,

s-ajungem bine, să învăţăm şi carte
şi, tot la şcoli şi-apoi la meserii,
copii fiind noi ne duceam departe.

Şi uitam de ochii mamei cei trudiţi...

şi uitam de sărutarea aspră-a tatei.
Dar ţinem minte de-am fost pedepsiţi
pentru neascultare ori păcate.

Şi când crescuţi mai mari, noi în ascuns

trăim cum nu ne-aţi învăţat vreodată.
Nu ne sfiim să punem în răspuns
greşelile vânate viaţa toată.

E-adevărat, răsplată nu doresc

de la copii, dar tot tânjesc, odată
să vină ziua când să ne auziţi
cerându-ne iertare-nlăcrimată

Dar clipa întârzie şi zdrobiţi,

Părinţii pentru fii stau în picioare
şi-ngenunchiaţi ei singuri, umiliţi,
în locul lor, cer Domnului iertare:

- O, zidul cel dintre părinţi şi fii,

dărâmă-l, Doamne, cât e cu putinţă,
căci nu-i decât o cale spre vecii:
un plâns amar, şi-adâncă pocăinţă,

Şi dacă se-adânceşte pe pământ

prăpastia-ntre-aceste generaţii,
să nu se-ntâmple-aceasta-n locul sfânt,
acolo, lîngă casa părintească

Destule lovituri primim de sus,

de jos, din jur, şi-atâtea dinafară.
Fie ca-n casa unde s-au nascut
să fie armonia cea mai rară!
Cîntecul Ruga pentru parinti

Enigmatici si cumiiiiinti
Terminându-si rostul looooor
Lânga noi se sting si mooooor
Dragi nostri dragi pariiiiinti
Cheama-i Doamne înapoooooi
Ca si-asa au dus-o prooooost
Si fa-i tineri cum au fooooost
Fa-i mai tineri decât noooooi
Si fa-i tineri cum au fooooost
Fa-i mai tineri decât noooooi.

Pentru cei ce ne-au facuuuuut

Da un ordin, da cevaaaaa
Sa-i mai poti întârziaaaaa
Sa o ia de la-ncepuuuuut
Au platit cu viata looooor
Ale fiilor eroooooi
Doamne fa-i nemuritooooori
Pe parintii care mooooor
Doamne fa-i nemuritooooori
Pe parintii care mooooor.

Ia privitii cum se duuuuuc

Ia privitii cum se stiiiiing
Lumânari in cuib de cuuuuuc
Parca tac si parca miiiiint
Plini de boli si suferiiiiinti
Ne întoarcem în pamââââânt
Cât mai sântem, cât mai sââââânt
Mângâiatii pe pariiiiinti
Cât mai sântem, cât mai sââââânt
Mângâiatii pe pariiiiinti.

E pamântul tot mai greeeeeu

Despartirea-i tot mai greaaaaa
Sarut-mâna tatal meeeeeu
Sarut-mâna mama meaaaaa
Dar de ce priviti asaaaaa
Fata mea si fiul meeeeeu
Eu sânt cel ce va urmaaaaa
Dragi mei ma duc si eeeeeu
Sarut-mâna tatal meeeeeu
Sarut-mâna mama meaaaaa
Ramas bun baiatul meeeeeu
Ramas bun fetita meaaaaa
Tatal meu, baiatul meeeeeu
Mama mea, fetita meaaaaa.

II Continuăm să creştem pînă la adînci bătrîneţi în leagănul de dor al mamei şi nu este carte
mai înţeleaptă din care să poţi învăţa la nesfîrşit ca din înţelepciunea mamei. Mama este
copilăria noastră îmbătrînită.

I E unică. Ca ea nu mai e nimeni. Este irepetabilă și irevocabilă. Pe ea nu pot fi supărat mai

mult de 5 minute. E înțeleaptă. Uneori, orice frază spusă de dânsa pare un aforism. Pot să
afirm cu certitudine că fără ea viața ar avea un sens diferit, eu aș fi alt om și aspirațiile mele
n-ar fi deloc atât de mărețe. Ea este cel mai autoritar om, fără a fi, însă, drastică sau cruntă.
Mă poate convinge printr-o singură privire blândă, iar promisiunile făcute ei sunt mai mult
decât o datorie.

Mama de Vasile Militaru (sceneta)

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,

Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;

Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;
Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.
Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,

Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”

Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume

Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…
Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,

Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

I Mamele au o varsta unica, nu exista mame tinere, mame batrîne, mame

frumoase sau urate. Exista doar mame. Mama este comoara dumnezeiasca,
o comoara pe care nici un om n-ar indraznii s-o targuiasca.

II Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, asa ca a creat mamele! Bratele tale au

fost deschise intotdeauna, cand am avut nevoie de o imbratisare. Inima ta inteles
atunci cand am avut nevoie de un prieten. Ochii tai au fost blanzi cand am avut
nevoie de o lectie. Puterea ta si dragostea ta m-au inconjurat si mi-au dat aripi sa
zbor.

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plingind toata noaptea.
Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cind ea te chema.
Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncind farfuria pe jos.
Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorind masa din sufragerie.
Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigind nu merg.
Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.
Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapind-o in poala.
Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de
nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind.
Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptind sa iasa din casa.
Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi.
Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.
Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata.
Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masaina.
I-ai multumit luindu-i–o de cite ori puteai.
Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stind la telefon toata noaptea.
Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stind la petrecere pina in zori.
Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunind-i “Nu-i treaba ta!”
Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunind-i “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.
Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunindu-i printre dinti:”Maaaaami, te rog”!
Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunind-i “Lucrurile sunt diferite acum”
Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca
traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta.
Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.
Cîntecul ,, Iarta-mă”

Iartă-mă, ţi-e părul alb inzăpezit,

Iartă-mă, că lângă tine eu nu sânt,
Iartă-mă, cu ochii stai mereu la drum,
Iartă-mă, de-atâta timp nu ne văzum.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis.
Iartă-mă, se duc ţipând cocoarele,
Iartă-mă, asfinte rece soarele,
Iartă-mă, e timpul nu ştiu cum grăbit,
Iartă-mă, nu îndeajuns eu te-am iubit.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis.
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis,
Iartă-mă, pe alta o visai in vïs

I Multe dintre lucrurile vieţii vin în buchete de câte doi sau trei, sunt mii de trandafiri, stele şi
asfinţituri, avem mai mulţi bani şi oportunităţi, fraţi şi surori... însă o singură... MAMA
Cînd cerul se năruie, venim la mama , cînd stropul de ploie se transformă în lacrimi , venim
la mama, cînd tăişul vieţii ne arde necruţător strigăm cuvîntul ,,mama”.

II Un tată poate întoarce spatele copilului său, fraţii şi surorile pot deveni duşmani de moarte,
soţii şi soţiile pot ajunge la divorţ, dar dragostea de mamă supravieţuieşte tuturor
încercărilor. În faimă sau dispreţ, în sărăcie sau belşug, în sănătate sau boală, în libertate sau
închisoare, inima de mamă continuă să stea lipită de copilul ei. Ea are proaspăt în memorie,
chiar şi după zeci de ani, zâmbetul copilului, plânsul, râsul şi zburdălnicia lui. O mamă poate
crede orice, afară de faptul că copilul ei nu mai este bun de nimic. În ochii şi-n inima ei, el
are întotdeauna înţelegere pentru ieri, scuze pentru azi şi şanse extraordinare pentru mâine.

Poezia ,, Dor de mama”

Un gînd rănit către tine mă duce,
Un dor nesfîrşit de anii pierduţi,
Răsfoiesc printre vremuri o carte mai veche
Şi greu mă apasă pereţii cei muţi.

Azi dorul de mama îşi ţese iar pînză,

Rămîn iar învinsă în plasele lui.
Mai dulce lumină decît este mama,
Mai dragă fiinţă în viaţa mea nu-i.

Şi dorul de mama se zbate în mine

Sintem două lacrimi ce cad dintr-un gînd,
Ce cad din amarul ce-n ani ne-a fost vifor,
Mai cad şi din zile ce trec rînd pe rînd.

Tu înger ce poartă povară în suflet,

Măreaţă lumină spre care mă-ndrept,
Iaraşi e toamnă şi ceru-i în lacrimi,
Se sparg trist de geam, iar eu te aştept.

Scenetă - „ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ”

Personaje: povestitor 1, 2,3 ș i 4, puiș or 1, 2, 3, 4, 5 ș i 6, bunica, vrăbiuț a, rândunica.

Povestitor 1

Mai demult, o rândunică avea -n cuibu-i şase pui

Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată căutând pe deal şi văi
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubirea-i, nu o dată, s-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând,
Printre pui s-adoarmă vreunul ars de sete şi flămând.

Povestitor 2
Nu era mai mândră mamă ca şi ea-ntre rândunici,
Când vedea cum îi cresc puii şi se fac tot mai voinici.
Ea n-a mai avut odihnă nici o clipă-n zi cu soare,
Până când puii cei mici, nu i-a învăţat să zboare.
Dar când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă.

Rândunica

Dragii mei, eu de aseară, simt în inimă un cui,

Aripile rău mă dor şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întotdeauna hrană bună pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-a făcut măicuţa, să-grijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive mă vor ţine,
Până când o să vrea Cerul iarăşi să mă facă bine.

Puiul 1
Nu te teme, mama dragă, că doar şase pui voinici,
Nu te vor lăsa flămândă să aştepţi prea mult aici.

Puiul 2
Ne vom duce fiecare şi în cioc îţi vom aduce
Strop de apă şi răcoare, bob sau miez de pâine dulce.

Puiul 3
Şi în fiecare seară, vom veni toţi lângă tine
Să îţi dăm din aripioară căldură, să-ţi fie bine.

Puiul 4
Iar când vor apare zorii, bucuroşi ne vom trezi
Şi cu drag toţi frăţiorii, pentru tine vom munci.

Puiul 5
O să vadă lumea-ntreagă cum o să trudim de zor
Ca să-i dăm măicuţei noastre dragoste şi ajutor.

Puiul 6
Nici un gând să nu ai mamă, de-acum noi te-om îngriji
Şi-o să vezi că, în curând, te vei însănătoşi.

Povestitor 1
Ascultând cuvântul mamei au plecat cei şase pui
Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-avea nădejdea că-i va duce celălalt.
Şi aşa se-mprăştiară puii-n treburile lor,
Pe când mama lor bolnavă aştepta un ajutor.

Bunica
Lung a fost şi drumul ista şi povara tare grea,
Bine c-am ajuns aicea să o văd pe fica mea…
Bună ziua, surioară, n-ai putea cumva să-mi zici
Dacă pe aici, prin preajmă, nu-i un cuib de rândunici?

Vrăbiuţa
Cum de nu! E chiar aproape, într-o claie de otavă…
Dar…acolo locuieşte rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toţii şi-au uitat de mama lor,
Păsările din pădure i-au sărit în ajutor.

Bunica
Atunci nu e fica mea, fiindcă puii ei, ştiu bine,
O iubesc şi o respectă, sunt crescuţi cum se cuvine.
Dar oricum, am multe boabe şi-o să-i duc şi ei vreo două.
Cele care vor rămâne, ne-or sluji de hrană nouă.

Povestitor 1
Rău s-a supărat bunica, auzind aceste fapte,
Şi ştergându-se la ochi, plecă la drum mai departe.

Puiul 1
Frate, ai mai fost pe-acasă, că eu mult am rătăcit
Şi măicuţei nici o boabă nu i-am dus, că n-am găsit.

Puiul 5
Nu m-am dus c-am avut treburi, dar din şase câţi am fost
O fi reuşit vreo unul hrană să îi facă rost.
Mama noastră sărăcuţa, o fi bine sănătoasă,
Răbdătoare ne aşteaptă să mai trecem pe acasă.

Puiul 2
Eu nu pot să merg acuma că-mi clădesc un cuib, fârtaţi,
Mergeţi voi, dacă puteţi, pe mama s-o ajutaţi!

Puiul 3
Ia te uită cum se scapă, trimiţându-ne pe noi!
Nici măcar nu ne întreabă, n-om avea şi noi nevoi?

Puiul 4
Gata cearta, hai cu toţii, astăzi în poiana mare,
Copiii de scoală, pentru mama dau serbare.

Puiul 6
Mama noastră poa s-aştepte, nu vă maiîngrijoraţi,
Fiindcă ştie şi înţelege cât suntem de ocupaţi.

Puiul 3
Hai, mai bine, să cântăm cântecul măicuţei noastre,
Pe care l-am învăţat când zburam spre zări albastre.

Bunica
Cât de frumos aţi cântat, dragii mamei puişori,
Am văzut şi-am ascultat cât sunteţi de iubitori,
Dar vă amintiţi de mama care suferind v-aşteaptă
Să aveţi mai multă milă şi-o purtare înţeleaptă?
Părăsită-n cuib se stinge şi voi cum aţi ajutat-o?
Aţi plecat pe rând de-acasă şi pe dânsa aţi uitat-o.

Vrăbiuţa
Voi în faţa lumii însă, aţi ieşit cu-nfumurare
Să vă dovediti iubirea pentru mama iubitoare!
Şi aceşti copii frumoşi o iubesc pe-a lor mămică,
Dar nu uită niciodată s-o ajute când e bolnavă.
Ruşinaţi de fapta voastră, să plecaţi în graba mare
Şi măicuţei să îi cereţi pentru ce-aţi făcut iertare.

Puiul 5
Sărut mâna, mamă dragă, am greşit şi rău ne pare!
Iată, puii tăi cu toţii vin să-şi ceară azi iertare.

Puiul 3
Rătăcind prin lumea asta, noi nu ne-am mai amintit
Că avem o datorie sfântă de îndeplinit.

Puiul 2
Dar de astăzi înainte, toţi o să ne străduim
Să îţi stăm mereu alături, ajutor la greu să-ţi fim.

Rândunica
Dragii mamei, v-am iertat, bine v-aţi întors acasă!
De necazuri am uitat, acum sunt iar bucuroasă.

Povestitor 2
Aşa s-a sfârşit povestea, dragi copii, băgaţi de seamă
Şi de-acum să ţineţi minte câte poate face-o mamă.
Cum poate ea să-şi hrănească puişorii
mititei
Şi cu drag să-i ocrotească pe toţi sub aripa ei.
Iar ei, puii, uneori, neluând acestea-n seamă,
Uită jertfa ei curată şi nu pot hrăni o mamă.
Ţineţi minte toată viaţa: dacă vreţi să fiţi cuminţi,
Când ve-ţi fi mai mari cu toţii, ajutaţi-i pe părinţi!

II Tăria stîncii, statornicia văilor,albastrul adînc al mărilor imense, căldura siguranţei

sufleteşti o găsim în mîngîierea mînii bărbăteşti de tată.
I Tata a fost persoana care mi-a dat motivatia necesara pentru a invata " sa sbor" si mi-a dat
si primele lectii ale " zborului".

Sfatul tatalui

Sfatul tatalui, in viata,

Totdeauna sa-l asculti
N-ai ca el mai bun prieten,
Oricat ai avea de multi.

N-ai ca el mai bun profesor,

Cat sunt altii de-nvatati;
El te-nvata tot ce-i bine,
Si spre ce sa nu te-abati.

El ti-arata ce e vrednic
El te-ntoarce de la rau;
Cat il ai, inseamna-ti bine
Pilda si cuvantul sau

Rugaciune pentru sanatatea tatalui

Milostive Dumnezeu,

Tatal meu munceste greu,

Sa ne-aduca-n casa paine

Sa putem trai si maine,

Da-i puteri si sanatate,

Dumnezeule-ndurate,

Ca s-avem pe masa-n fata

Painea Ta ce ne da viata!

Intovarasindu-i pasul

Fa-mi-l vesel în tot ceasul,

Sa nu stie niciodat'

De suspine sau oftat!

Mi-ai dat inima în piept

Sa-l iubesc si sa-l respect,

Tine-l, Doamne Dumnezeu,

Sanatos pe tatal meu!

LEAGANUL PISICII
DE HARRY CHAPIN

Ieri a venit pe lume copilul ce-l doream

S-a intamplat asa cum o visam.
Dar in calatorii eram plecat mereu
Si a invatat sa umble far’ sa stiu eu
Primele vorbe cand le-a spus, acasa nu eram,
Si a crescut si-l auzeam
,,taticule, ca tine am sa fiu.’’

Leaganul pisicii si lingurita de argint cea buna

Baietelul cel trist si omul de pe luna.
,,cand vii acasa, taticule ?’’ ,,nu stiu,
Dar o sa stam de vorba, promit, cand am sa viu.’’

Deunazi baietelul a facut zece anisori

,,multumesc, taticule pentru minge, mi-a spus din ochisori’’ ;
,,hai sa ne jucam
Hai sa ma inveti s-o aruncam’’ ;
I-am spus : ,,nu auzi, ca sunt pe graba
Si am cam multa treaba’’…
,,in regula’’ a grait
Si a plecat spasit,
Dar zambetul nu l-a parasit
,,taticule, ca tine am sa fiu cand ma fac mare,
Taticule, ca tine am sa fiu.’’

,,cand vii acasa, taticule ?’’ ,,nu stiu,

Dar o sa stam de vorba, promit, cand am sa viu.’’

Deunazi s-a intors de la facultate,

Si recunosc ca-i un barbat si jumatate.
,,fiule, sunt mandru de tine. Nu poti sa stai ?’’
A dat din cap si mi-a zambit, dar vai,
,,as vrea cheile de la masina sa mi le dai,
Si ne vedem noi mai tarziu. Ce faci, nu mi le dai ?’’

,,cand vii acasa, fiule ?’’ ,,nu stiu,

Dar o sa stam de vorba, promit, cand am sa viu.’’

M-am pensionat de mult si baiatul meu a plecat de acasa

L-am sunat deunazi, intr-o dupa-masa,
I-am spus : ,,as vrea sa te vad, daca n-ai alt program.’’
Mi-a zis ,,cu drag, tata, dar am si eu ceva in plan.
Vezi tu, slujba cea noua.’’ si copiii cu gripa
Dar mi-a facut placere sa vorbesc cu tine, in pripa.’’
Cand am inchis, mi-am dat seama si mi-a fost rusine
Ca intr-adevar s-a facut mare si e exact ca mine.
Baiatul meu cel drag, esti la fel ca mine.

,,cand vii acasa, fiule ?’’ ,,nu stiu,

Dar o sa stam de vorba, promit, cand am sa viu.’’

I În armonia casei părinteşti ne naştem şi devenim oameni , iar cînd ne ducem în lume şi
uităm de muşcatele din fereastră, de busuiocul de la icoană , mama şi tata rămîn orfani şi
casa părintească plînge.
Cîntecul ,, Casa părintească
Ascultati-ma surori pe mine
Si voi fratii mei ce v-ati sfadit,
Ii pacat, nu-i drept, nu este bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant,
Inca vin copiii s-o colinde…
Nu stiu ca parintii nu mai sunt.

Refren x 2
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde pragul parintesc
Dintre-atatea locuri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.

Bani ne-ar trebui la fiecare

Toti avem copii si vremea-i grea
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care mama ne-astepta.
O vom da si vom schimba lacate
Si vor pune si ferestre noi
Si trecand pe langa ea vreodata
Va privi ca la straini la noi

Refren x 2

Om pleca si noi candva din viata

Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga
Cine are grija azi de ea?...
Ce mai face casa lor cea draga
Cine are grija azi de ea.

II Una din cele mai mari dureri universale este durere despărţirii. Despărţirea lasă suflete
rănite , sîngerînde ,lasă vise neîmplinite , aşteptări fără sfîrşit ... În astfel de răscruci ale
soartei, copiii, aceste flori ale vieţii pierd lumina soarelui ,se usucă ca firile de iarbă într-un
pustiu nesfîrşit.

I O durere a unui pămînt ... o tragedie a unui popor ... o dramă a copilăriei –plecarea
părinţilor în căutarea unei bucăţi de pîine,copiii rămaşi –ochi străpunşi de stele ,de lacrimi.
Rugaciune pentru parinti
Doamne cât este de bine,când e mama langa mine.
Döamne cât este de rau când nu il vad pe tatàl meu.
Tata mama ma iubeste pentru mine itrudeste.
Tinei doamne fericiti pe iuiti mei pàrinti.
Fa-le parte tot de bine,sa aiba grija de mine.
Si mereu cu harul tàu izbàveste-i de cel ràu.

I Scrisori cu lacrimi, scrisori cu dor , scrisori, suferinţe şi aşteptări... Ascultaţi vibraţiile

sufletului de copil în aşteptarea mamei...

Poezia ,,Orfanul”
Mămico, tu te-ai dus în lume
Să aduni bani c-aici nu ai,
Şi lacrimi grele-ţi udau faţa
În braţe tu când mă strângeai.

Ai spus atunci că nu stai mult,

Că o să –ţi fie dor de mine,
Eu nu ştiu unde ai ajuns
Da-ncep să cred că-ţi este bine.

Tu vii acasă tot mai rar,

Mă cresc bunici în loc de mamă,
Şi singur sânt acum în lume
Doar nime- acasă nu mă cheamă.

Din când în când, încerci cu bani,

Să îmi alini singurătatea,
Eu cred că tu îmi trebuieşti
Dar te-a schimbat străinătatea.

Îmi spui la telefon că vii

Şi îmi promiţi atunci de toate,
Că am să fiu din nou copil,
Dar ştii, mămico;nu se poate...

Când ai plecat, eram micuţ

Şi am crezut tot ce mi-ai spus,
Iar de te hotărăşti să vii,
La toate astea vreau răspuns.

Dar lasă nu te supăra,

Şi când o fi şi-o fi să vii,
Cu banii ce i-ai adunat
Să cumperi mame la copii.

Nu-i aşa greu de înţeles,

Îs mare acum şi îmi dau seama,
Unui copil poţi să-i ei tot
Dar nu-i lua, din braţe, mama...

Cîntecul ,, Mama te rog nu pleca”

I Durerea unor copii doborîţi de aşteptare îi duce cu bătaia vîntului în căutarea căldurii
părinteşti şi atunci bunicii vin cu o desagă de poveşti şi blînd alină durerea unui univers .

II Bunicii... poartă-n suflet două lacrimi ca două păsări rănite de dor pentru copii şi pentru
nepoţi.

Tu imi esti mamă si bunică,

Sora mai mare si amică
Tu mereu mai inteles

Drum in viata mi-ai ales

Pe un umăr de-al tău eu am plîns

Pe celalalt umăr am surîs
Mereu imi eşti sprijin si sperantă
Cea mai scumpa fiinta din viată

La toti mă laud şi le spun

Am o bunica-inger bun
Iti multumesc ca tu existi
Ma intelegi si ma alini.

I Pentru toţi bunicii care ştiu să ducă povara grea a copiilor ,nepoţilor şi strănepoţilor vă
propunem să vă amintiţi de copilărie, de dulcea copilărie.

DANS

Niciodată nu e tîrziu să revenim la origini ,la credinţa sfîntă pentru părinţi. Zboară anii ca
clipele şi pentru toate găsim timp , dar la cei care mai mult ca oricine merită alinarea şi
recunoştinţa noastră,uităm să venim.

Melodia:

Să le mulţumim părinţilor că sînt mereu în prejma noastră pentru a ne susţine în toate clipele
vieţii.
Parintii mei

Parintii mei m-au educat

Sa ii respect pe toti pe cale.
Sa ii ajut neîncetat
Si sa-i iubesc egal pe fiecare.

Sa am coloana vertebrala,
Pe nimeni sa nu pacalesc.
Si fara a face morala
Cu dragoste sa-i rasplatesc.

Multumesc mama si tata

Pentru tot ce m-ati invatat.
Cu daruire incerc acuma
Sa-ascult de bunul vostru sfat.

Ii multumesc lui Dumnezeu

Pentru cei mai buni parinti
Mereu sa-i apere de rau
Si ale raului dorinti.

Parinţii D. Matcovschi

De ce nu stim sa ne iubim parintii?

De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.

Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,

auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa va fie casa,
nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.

Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire

mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.

De ce nu stim sa ne iubim parintii?

De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?