Introducere în mass-media

Noțiunea de comunicare, este legată de existența noastră ca oameni,fiindcă ființele umane

și comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi ca ființe ce interacționăm și
relaționăm în cea mai mare parte, nu am putea să ne ducem existența pe pamînt.

Termenul de comunicare este un fenomen global care include mai multe domenii de
activitate.

“Comunicarea este, în esenţă, un mod uman de a trăi, media sau mass-media reprezintă,
în acelaşi timp, o realitate şi un simbol”susţine sociologul Canadian Marshall McLuhan.

În societatea actuală mass-media reprezintă un rol esențial în viața socială, care datorită
trecerii timpului ea devine o putere indinspensabilă cu mari influnțe asupra societății. Prezența ei
activă se simte în toate segmentele societății: în viața politică, în economie, în industrie, în
evoluția noilor tehnologii cît și în viața de zi cu zi.

Specialiștii din Știintele Comunicarii au dedicat multe studii subiectului mass-media,

fiind de neepuizat prin evoluția continuă. Cercetatori din mai multe domenii precum sociologie,
antropologie au încercat să definească importanța și influența mass-mediei în societate.
Supranumită și " a patra putere în stat", "mass- media a devenit, în lumea modernă, un fel de
centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății".

Pentru cercetarea acestui subiect propus, consider că înainte de toate este nevoie de o
introducere în sistemul mass-media și o prezentare a evoluției pentru a vedea cu siguranță care
este impactul și influența mediei asupra societății.

Așadar, termenul mass-media, uneori formulată ca media, reprezintă o expresie engleză

la plural, avînd semnificația de “medii de masă”. Mass-media este un mijloc sau o serie de
mijloace prin care circulă informația și care cuprinde toate sursele de informație publice care
ajung la un număr foarte mare de persoane, ca de exemplu televiziune, radio, internet,
presă inclusiv aparițiile periodice ca reviste și ziare.

Opinia teoreticianului Jean Cazeneuve: "Termenul medium (la plural media) este un
cuvânt de origine latină, transplantat într-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaza în principiu
procesele de mediere, mijloacele de comunicare și se traduce, în general, cu expresia comunica-
tiile de masa. Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare
pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate în civilizatiile moderne si având

1
drept caracteristică esențială marea lor forță, putere, vasta lor raza de acțiune. Nu există nici o
îndoiala că trebuie să se înscrie în această categorie radiodifuziunea și televiziunea.

Presa, pentru aceleași motive, este considerată ca fiind unul dintre principalele mass-
media. Cartea , discurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie încadrate în
categoria mass-media. La fel și afișul publicitar. Se poate considera, asa cum pe buna dreptate
procedeaza Marshall McLuhan, ca și cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de
comunicare. Chiar dacă ele servesc mai curând la stabilirea de relații interpersonale decît ca
emițători către marele public".

Prin urmare, mijloacele media sunt, in general, definite ca "suporturi tehnice care servesc
la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi"

Evoluția mass-mediei

Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost interesați de tot cei nou, au fost curioși și au
dorit să fie informați. Presa scrisă are o istorie îndelungată și dificultățile delimitărilor ei
datorează imensității sale în timp și în spațiu. Aceste limite sînt cu mult mai impricise în special
în raport cu altă producție de tipar (cărți, broșuri) dar și în raport cu alte mijloace de informare
(radio, TV). Presa ca mijloc de comunicare este o sursă veridică care reflectă cel mai bine starea
politică, economică, socială, culturală a vieții unui popor. Este o sursă obiectivă de istorie
generală și evoluția ei trebuie examinată în contextul tuturor segmentelor societății.

Dar cum s-a „informat” lumea înainte să apară presa ?

Mai mulți cercetători presupun că cel mai vechi tip de informare sînt zvonurile, care și în
viața cotidiană sînt des utilizate de noi. Din cele mai vechi timpuri zvonul a reprezentat o cale de
dezvoltare a comunicării în diferite colectivități precum și un mijloc de consolidare a relațiilor
unui grup în interiorul caruia se dezbăteau diferite probleme de actualitae. Într-un sens mai ușor
de descifrat zvonul reprezintă o informație neoficială, care poate fi adevărată sau falsă, despre un
evniment sau o problemă de interes public, care circulă pe cale orală, de la om la om.

Zvonul este apariția și circulația în cadrul societății a unor informații fie încă
neconfirmate public de către sursele oficiale, fie dezmințite de acestea.
Zvonurile sunt în mod esențial legate de actualitate. De asemenea, ele își au publicurile
lor specifice: un anumit oraș, o anumită categorie socială, comunitățile profesionale etc.

2
 Omul întotdeauna a avut nevoie de știri și de la începuturi el a fost purtătorul de
informație. Dacă să spunem că în momentul de față televiuziunea și radioul trasmit noutățile prin
viu grai, atunci putem spune, că ne-am întors de unde am plecat, căci tot prin viu grai se
raspîndeau informațiile încă din cele mai vechi timpuri. Apoi după ce a apărut scrisul, noutățile
erau transmise prin scrisori, un mijloc de comunicare ce a continuat să existe pîna în zilele
noastre.

Încă din Epoca Antică se cunosc exemple de creare a sistemelor de informare și de

trasmitere în scris a știrilor, de exemplu:

Odată cu extinderea Impreiul Roman a apărut necesitatea de a informa toate provinciile

imperiului, despre evenimente, dar tot odată trebuiau să aibă aceeași politică de guvernare.În
acest scop în anii 50 înaintea erei noastre, Roma Antică a creat propriul său sistem de trasmitere
a veștilor în scris și anume jurnale de mici dimensiuni acta diurna, ce erau afișate în locuri
publice cu scopul de a informa populația despre diferite evenimente de interes cetățenesc.
În anul 59 î.Hr. apare colecția Acta Diurna care din latină, înseamnă, evenimte cotidiene. În
această colecție intrau diferite informații despre victoriile armatei imperiale, luptele gladiatorilor,
noutăți din viața împăraților, știri din politică, procese, condamnări , scandaluri ș.a.

Exemplu de acest fel este identificat și în istoria Chinei, cînd în perioada dinastiei Han
(202 î.Hr și 220 d.Hr) printre oficialii curții imperiale circulau foi cu știri care erau incluse de
guvern, avînd denumire de Ti pao. Apoi după o perioadă, anticipînd tiparul modern, chinezii au
început să sculpteze acele Ti pao pe blocuri de lemn, în favoarea publicului larg.

În marile orașe ale Europei, începînd cu veacul al XV-lea, se formează o adevărată rețea
de transmitere a informației. Astefel știrile sunt adunate și copiate de cei cu talent la scris, ca mai
apoi ei să le multiplice în mai multe exemplare, în serviciul oricui. Datorită tiparului, în orașele
mari europene (Franța, Anglia, Germania, Italia) au început să se publice atît foi vulante cît și foi
cusute în fomă de caiete, care conțineau nu doar text, dar și cuprindeau istorii despre nobilime,
feudali, comemorări, aniversări. După anumiți cercetători, la Veneția aceste reproduceri se
numeau Avissi, în Olanda celeiași epoci, acestea se numeau Zeytugen. Un fel de precursori a
ziarelor moderne precum Avissi sau Gazzette au apărut săptămînal în Italia încă din anul 1566,
ele raportau știri aduse la Veneția de către neguțători, precum fapte din războaie și politică din
alte țări ale Europei. În această perioadă publicarea știrilor cotidiene era trecută printr-o cenzură
foarte aspră. În așa fel puterea din stat folosea aceste publicații nu doar pentru a transmite știri,
dar tot odată foarte atent analiza dacă se publică critici ce vizează puterea.

3
 Ziarul propriu-zi apare în Europa Occidentală la începutul secolului XVII, și acesta grație
a doi factori:

 Perfecționarea tiparului
 Organizarea poștei ca serviciu regulat
Primele periodice în presa scrisă

Deși pentru apariția și dezvoltarea presei un rol important la avut tiparul, au mai fost și
alte cauze care au influențat dezvoltarea presei scrise, printre acestea se enumeră:

 Evoluția politică
 Relații de liber schimb
 Cuagularea economică
 Circulația informației și cererea pentru informare

Întâia periodicitate a fost anuală şi s-a datorat publicării de Almanahuri – care

însemnau “anul viitor”. Primul calendar s-a tipărit la Mainz, în 1448, dar almanahurile şi
calendarele nu sunt considerate decât, la fel, precursori ai presei periodice. Secolul al XVII-lea
este acela în care se poate considera că a apărut presa periodică propriu-zisă. Se consideră că
primul periodic a apărut în anul 1605 în Olanda cu denumirea “Știri recente”. Imediat, datorită
circulaţiei mărfurilor şi oamenilor, ideea contaminează cele mai dezvoltate oraşe ale epocii,
fiecare dorind să aibă propria publicaţie. Aşa apar periodice, aproape concomitent, în Strasbourg,
Hamburg, Berlin, Amsterdam, Frankfurt, Praga, Stuttgart. Primul săptămânal se tipăreşte la
Strasbourg în august 1609, cu titlul Aviso-Relation oder Zeitung. În Franţa, în 1611, a fost tipărit
Mercure Français, cu o “periodicitate” anuală. În Anglia, tiparul a fost cunoscut încă de la
sfârşitul secolului al XV-lea, dar abia în 1621 apar primele publicaţii, care se numeau corantos şi
conţineau chiar şi informaţii externe. Primul săptămânal englez se publică în Londra în 1622. De
la început, publicaţiile au fost atent supravegheate de către guverne, fără a căror permisiune nu
puteau nici să apară. La Paris, primul periodic săptămânal iese pe piaţă la 30 mai 1631 şi avea
titlul La Gazette, reluând, pe franţuzeşte, numele publicaţiei veneţiene Gazeta, care apăruse,
deja, în secolul al XVI-lea şi care este considerată de mulţi ca fiind punctul de început al presei
europene moderne. La Gazette era publicată de un medic care protesta, om cu multă imaginaţie,
energic, şi a reţinut istoria, pe nume Théophraste Renaudot. Numele lui Renaudot va deveni
curând celebru, iar figura sa va rămâne una de prim-plan în istoria presei franţuzeşti şi mondiale.

Putem constata că de la începuturi presa se dezvolta cu preponderență în societăți cu

guvernare mai puțin autoritare. În vreme ce în guvernările puternice dezvoltarea presei era mai
lentă. Unul din factorii favorizanți pentru evoluția formelor de comunicare a fost evoluția
4
instituției politice în schimbare. Presa nu era doar un promotor al ideilor guvernării dar și un
promotor al libertăților de exprimare a opiniei publice. Ele au devenit purtătoare a mesajelor
democratice și arenă de dezbatere publică, prin comentariile politice publicat epe paginele
ziarelor.În așa fel presa a început să devină o tribună de dezbinare ideologică, deci era un pericol
mare pentru regimurile politice. Astfel una din problemele principale pentru presă devine relația
cu puterea politică.

După primii pași ai presei scrise s-a multiplicat aria de preocupări, diversitatea tematică,
au început să apară publicații pentru anumite categoriide cititori și pe diverse teme(politică,
economie,cultură).

Trăsăturile caracteristice ziarelor moderne :

 Apariție regulată
 Multiple obiective vizate
 Suport comercial (rețele de difuzare)
 Un public larg
 Prețuri de vînzare accesibile
Presa în Basarabia Țaristă (1812-1918)

Odată cu venirea Imperiului Rus la putere, cultura românească în rîndul populației Basarabiei a avut de
suferit. Nu în ultimul rînd au avut de suferit ziarele și revistele Basarabiei .Autorul Mircea Rusnac
susține: “Se cunoaşte cât de mare amploare au luat în secolul al XIX-lea publicaţiile periodice şi
cât de bine au suplinit ele de atunci nevoia tot mai acută de informare a populaţiei. În orice stat
democratic presa a ajuns să reprezinte practic „a patra putere în stat.” Orice dictatură s-a temut
de libertatea presei şi de urmările pe care această libertate le-ar putea avea.

Între anii 1812 şi 1880 au apărut 116 tipărituri româneşti în Basarabia, urmate de încă 114 pentru
perioada 1881-1918. Totalul ar fi fost de 230 de titluri româneşti, marea lor majoritate referindu-
se la domeniul folclorului şi la cel al literaturii religioase.”

În această provincie năpăstuită şi izolată, presa a apărut extrem de târziu. Prima jumătate
a secolului al XIX-lea nu a cunoscut niciun titlu şi niciun exemplar de ziar sau revistă în
Basarabia! Abia în anul 1854 autorităţile oblastiei au consimţit să apară un oficios în limba rusă,
intitulat Bessarabskaia Oblastnâia Vedomosti. El avea o apariţie neregulată (de 2-3 ori pe
săptămână) şi nu era citit aproape de nimeni, locuitorii necunoscând, cum bine se ştie, limba
autorităţilor. Prin urmare, acest prim periodic basarabean lor nu le spunea absolut nimic. Abia de
la 1 iulie 1867 s-a putut obţine aprobarea pentru apariţia revistei clericale Bessarabskia

5
Eparhialnâia Vedomosti (Buletinul eparhiei basarabene), atât în limba rusă, cât şi în limba
română. Primul ziar democratic în Basarabia a apărut în 1903: Bessarabskaia Jizni, care era
zilnic şi a fost scos iniţial de românul Alexandru Nour, apoi de rusul Zaharov. A dăinuit până în
anul 1918. Românii au încercat să obţină un ziar propriu, care să apară în limba lor maternă, mult
mai devreme, existând atestări ale cererilor lor în anii 1848, 1858 şi 1863, dar de fiecare dată au
fost respinşi. Astfel, în 1848, spre exemplu, în directă legătură cu marile mişcări revoluţionare ce
cuprinseseră întreaga naţiune, românii din Basarabia au cerut aprobarea tipăririi ziarului
Românul. Cererea corespunzătoare a fost înaintată guvernului rusesc prin tipograful Achim
Popov. Guvernul însă a refuzat să dea autorizaţia necesară. Astfel, timp de un secol, autorităţile
ruseşti s-au opus cu succes apariţiei presei româneşti, în ciuda celor mai presante demersuri.
Exceptând cei patru ani ai apariţiei bilingve a Buletinului eparhial (1867-1871) şi anul 1884 al
nesemnificativului Mesajer, se poate spune că românii nu au avut niciodată o presă în limba lor.“

Predecesori și fondatori ai studiului comunicării

Cartea, ziarul, radioul, filmul, televiziunea, internetul. Rînd pe rind au apărut, au înregistrat
un moment de apogeu, apoi și-au ocupat locul printre ceia ce astăzi numim mijloace de
comunicare în masă. Fiecare a strălucit și a rămas important. Fiecare a declanșat comentarii, a
exercitat seducții, a consemnat un moment cînd părea a devenit (adevăratul stăpîn)al
cunoștințelor. Dar toate la un loc? Toate la un loc au alcătuit la un loc un mediu social nou, o
realiattea distinct, sistemul comunicării de masă, cu o organizare specific, cu legi și norme
particulare. Toate la un loc au amplificat preocupîrile privind impactul social al noilor structure
de comunicare, au intesificat cercetările cu acest obiectiv.

Impactul mass mediei asupra societății

Zilnic, suntem copleșiți de mesajele mass-mediei. Ne-au devenit la fel de familiare, precum
hrana, orașul în care locuim, lucrurile din cameră , prietenii și oamenii dragi sufletului. În spatele
acestui flux de imagini, sunete și semne tipărite, se află un sistem socio-profesional de o
anvergură nebănuită, ramificat, subtil și cu atît mai disimulat cu cît vizibilitatea produselor sale
ne dă iluzia transparenței. Acest sistem, inaugurat în secolul XV prin apariția tiparului, a avut o
evoluție explozivă, începînd cu a doua parte a secolului XIX, revelîndu-și adevăratele resurse
abia în ultimii 50 de ani, odată cu generalizarea audio-vizualului.

În viziunea lui Mihai Coman: “În chip constant, mass-media este sursa unor fenomene
sociale, a unor comportamente și moduri de a gîndi de o amploare și importanță mai mult decît
evidente. Nimeni nu poate contesta faptul că presa răspunde unor nevoi și aspirații, clare sau
difuze, ale oamenilor – fiind astfel influențată de aceștia și că, simultan, ea exercită o seamă de
6
efecte asupra vieții sociale – influențînd astfel acțiunile indivizilor și grupurilor. Pornind de la
acestia constatări, jurnaliștii, oamenii politici, legiuitorii, filosofii și sociologii au căutat să vadă
dacă poate acțiunele presei sînt utile ori recomandabile, dacă există și acțiuni inutile ori nocive,
deci, sentetizînd toate formel de intercțiune se poate stabili o misiune a presei și, implicit, o listă
de obiective și de modalități d elucru comforme cu aceasta. Observăm astfel că relația dintre
mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale(funcțiile presei), de
ansamblu de influențe(efectele presei), sau de țeluri atribuite acestor sisteme(rolurile presei).

În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de specialitate, termenul de funcție cumulează

frecvent cele trei posibilități enumerate mai sus. Așa cum observa Denis McQuail, noțiune de
funcție poate fi folosită cu sensul “de scop, de consecință ori de cerință de sau așteptare - și poate
capătă chiar și alte înțelesuri. Aplicată comunicării de masă, spre exemplu, sintagma “funcția de
informare a presei “ poat referi la trei lucruri foarte diferite: aceeia că presa încearcă să
informeze oamenii(scop), acela că oamenii află ceva din presă(consecință) sau aceka că presa
poate să informeze oameni (rezultat sau așteptare).”

Astfel, expresia “ funcția de informare a presei” poate fi exprimată prin trei sintagme
diferite:

 Presa ne informează
 Presa trebuie să ne informeze
 Presa conduce la informarea noastră

În primul caz, faptul că “presa ne informează” apare ca o consecință a activității

sistemului mass-media. În felul acesta, raspunzînd trebuinței indivizilor de a ști ce se petrece în
mediul lor imediat și satisfăcînd această trebuință prin modul ei de existență, mass-media
generează, ca o consecință a activității, aparută ca rol al satisfacerii unui nevoi, poartă numele în
științele sociale, de funcție.

În al doilea caz este vorba de o cerință imperativă: presei I se atribuie, înainte chiar de
exercitarea acțiunii sale, misiunea de a informa. Acest lucru este considerat ca o obligație a
instituțiilor mass-media, ca ceva ce trebuiue realizat, indifferent de obstacole sau conjucturile
concrete în care presa lucrează.

În cel de-al treilea caz, faptul că activitatea presei are ca rezultat informarea indivizilor
apare ca o consecință direct, imediată și limitată a funcționării mass-mediei. Aceasta înseamnă că
ne confruntăm cu acțiunea unui segment determinat(canal, program, mesaj al presei), care

7
 influențează într-un chip anume o parte din cei care intră în contact cu el. Acest tip de acțiune a
mass-mediei poartă numele efect.

 Funcțiile mass media

Funcția de informare – Funcția de informare vine în sprijinul nevoii societății, grupurilor și
a indivizilor de a controla mediul înconjurator. Oamenii evalueaza, pe baza informațiilor pe care le
primesc, cu ajutorul lor indivizii își creeză anumite concepte de viață.

Funcția de educare - Mass-media au preluat din rolul social al familiei și al instituțiilor de

învațămînt în procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori si modele culturale ale societății și
au un rol important în formarea gîndirii și comportamentului indivizilor, în special, în rîndul
tinerilor.

Funcția de comunicare - Mass-media răspunde nevoii oamenilor de comunicare, de

implicare în comunitate și de identificare cu o anumită cauză, temă sau subiect.

Functia de vorbire si de limbaj ale mass-media – Supuși în permanență mesajelor

mediatice, tindem să împrumutăm cuvinte sau sintagme din limbajul mediatic în comunicarea
interpersonală. Consumul produselor mediatice influențeazî atît limbajul, cît și vocabularul
nostru.

 Mass media în Republica Moldova

Analiza fenomenului apariției, evoluției și funcționării sistemului mass-media Republica

Moldova este analizat pe fundalul mediilor de informare din mai multe țări ale lumii. Din
cursiunile istorice sunt motivate de necesitatea identificării specificului mijloacelor de informare
la diferite etape de constituire. Ziarele, revistele, radiodifuziunea, televiuziunea, agențiile de
presă, editurile pentru cărți formează în concepția autorului un sistem integru al mijloacelor de
informare, ele păstrîndu-și, totodată particularitățile proprii de triere, redactare, difuzare și
stocare a informației.

Sistemul mijloacelor de informare constituie expresia concentrată a proceselor politice,

economice și spiritual ce se produc în societate. Perioadă prin care trece astăzi Republica
Moldova se caracterizează prin schimbări dinamice și profunde în activitatea mass-media.
Demonopolizarea politică, implimentarea pluralismului de opinii, suspendarea cenzurii au creat
premise reale pentru a pune bazele unei prese democratice și independente. După proclamarea
independenței Republicii Moldova în 1991 organismele internaționale au monotorizat în
permanență procesul de democratizare a sistemului mass media. Astfel, la recomandarea
Consiliului Europei, Republica Moldova a fost prima țară din arealul Comunității Statelor
8
Independente care a inițiat procesul de creare a televiunii publice. În anul 2011 în Moldova
apăreau 174 de ziare, dintre 48 raionale, 155 de reviste, activau peste 10 agenții de presă, 225 de
edituri, centre-editorial-poligrafice și instuții cu drept de editare. De asemenea, activau 274
destinatori de licență și autorizații de retransmisie în domeniul audiovizualului, dintre care:

 44 în domeniul radiodifuziunii prin eter

 4 în domeniul radiodifuziunii prin satelit
 1 în domeniul radiodifuziunii prin fir
 37 în domeniului televiziunii prin cablu
 10 în domeniul televiziunii prin satelit
Din 37 de studiori TV cu emisie prin unde, 13 activau în Chișinău, 22 în centrele rationale și 2 în
sate, iar din 44 posturi de radio, 27 sînt situate în Chișinău și 17 în alte localități ale republicii.

Gheorge Gorincioi susține “Referințe de ordin general privind mass media se conțin în
Constituția Republicii Moldova, care garantează accesul liber la difuzarea informațiilor,
proclamă libertatea presei și exclude cenzurarea mijloacelor de comunicare. Deasemenea, o serie
de prevederi sunt incluse în legi cu caracter general, care completează cadrul juridic de
funcționare a mass media.

În context, este important de subliniat că actele normative sociale menite să modeleze

activitatea sistemului mediatic, precum și accesul la informație a fot adoptate în comformitate cu
tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, recomadarile Consiuliului Europei
la acest subiect. Standartele internaționale presupun prezența pluralismului și trasnparenței,
independența mass-media față de structurile statale, politice și comerciale, crearea unui mediu
favorabil de funcționare a societății informaționale moderne.”

Mass media din Republica Moldova este una dezvoltată, deoarece nu a rămas în urmă de
alte țări înalt dezvoltate, este caracterizată de noile tehnologii, de noile tehnici de comunicare
care au posibiltatea să ne ofere un grad mai mare de selectare a informației.

Noile tehnologii sofisticate afectează înt-o anumită măsură suveranitatea informațională a

unor state și chiar continente. În prezent circa 90 la sută din țări se folosesc de sisitemele
informaționale electronice de care beneficiază circa 15 state.

Dinamica apariției noilor mijloace de comunicare depinde, în bună parte , de specificul și

tradițiile fiecărei țări. Aici se include și gradul de democratizare a societății, și politica
promovată de stat în domeniul telecomunicațiilor, potențialul resurselor tehnologice și
financiare.

9
 Cîteva curiozități din mass media
 POTRIVIT STUDIILOR, se cheltuiesc aproximativ 400 de miliarde de dolari pentru
publicitate, iar suma este în continuă creştere.
 ÎN 1991, ONU a declarat 3 mai Ziua Mondială a Libertăţii Presei.
 ÎN ÎNTREAGA LUME există astăzi mai mult de 300 000 de ziare şi reviste, aproximativ 30
000 de posturi de radio, 3000 de canale de televiziune şi 6000 de baze de date.
 LIBERTATEA PRESEI reprezintă unul dintre principiile esenpale ale democraţiei.

Mass-media există pentru a include în vieţile noastre percepţii artificiale şi

valori arbitrare. Marshall McLuhan

De la început opinia principală aupra comunicării de masă era că oamenii pot fi ușor
persuadați de sistemele media, în a accepta orice punct de vedere dorit de consumator. Și într-
adevăr mass media are o influnță foarte puternică asupra omenirii, ea este cea care stă la baza
societății.

Din punctul meu de vedere mass media joacă un rol vital în lumea noastră, oferă modele
de comportament care pot fi adoptate prin învațare, are efecte asupra culturii, volumului de
cunoștinte, valorilor și normelor unei societăți, precum și a relațiilor sociale umane.

Mass-media poate avea atît un impact pozitiv cît și unul negativ asupra individului,
acest lucru depinde foarte mult de alegerea lui. Cu cît un individ deține mai mult control asupra
informației primită de el, cu atît impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.

Așa că totul este în mîinile noastre !

10