LUCRAREA DE LABORATOR 3

Solutionarea problemelor prin prelucrarea tablourilor unidimensionale în TP şi C

Obiectivele temei
1. Familiarizarea cu principiile solutionarii problemelor si prelucrării elementelor tablourilor
unidimensionale.
2. Algoritmizarea şi însuşirea procedeelor stereotipe de declarare, introducere, afişare şi formare prin
parcurgere şi calcule ale valorilor elementelor tablourilor unidimensionale.
3. Însuşirea procedeelor avansate de realizare a structurilor ciclice cu instrucţiunile for, while şi repeat,
aplicând diverse tehnici de programare.
4. Însuşirea procedeelor de operare în interfaţa TP şi C la nivelul submeniurilor DEBUG şi
BREAK/WATCH (mijloacele de depanare-urmărire a variabilelor şi punctele de întrerupere).

Subiectele temei şi ordinea executării

1. Studierea principiilor prelucrării (descrierii, declarării, formării, etc.) tablourilor unidimensionale --
variabilelor cu indici şi instrucţiunilor ciclice în C şi recapitularea în TP.
2. Studierea metodelor de introducere şi afişare clară a tablourilor unidimensionale.
3. Însuşirea tehnicilor fundamentale de programare a înmagazinării diferitor valori în baza
elementelor: sumei şi produsului; determinării valorilor maxime şi minime; diferitor căutări,
rearanjări şi transformări ale elementelor tablourilor.
4. Analiza intrebărilor de autocontrol si expunerea raspunsurilor.
Analiza testelelor [+Exerciţii şi teste grilăII] si exerciţii penrtu analize, elaborand algoritmii şi simularea
numerica.
5. programului C pentru rezolvarea problemei (variantele vezi în Anexa L.lab nr.3), asigurând
universalitatea.
6. Depanarea programului şi verificarea la PC a problemei trasate cu diverse combinaţii de date.
7. Controlul corectitudinei programului cu ajutorul variantei de testare.
8. Analiza eficienţei programului şi soluţiei problemei trasate.

Conţinutul raportului
1. Dările de seamă (rapoartele) la toate lucrările de laborator, începând cu această lucrare, se cere obligator să
se includă schemele logice ale algoritmilor cu exemplificarea corectitudinii prin date concrete. Analiza erorilor
admise pe parcursul efectuării lucrării şi modalităţile de excludere. Restul vezi cerinţele din lucrarea de
laborator nr.1.

Noţiuni generale
1. Tipul tablou (array, masiv).
Numim tablou o colectie (grup, multime ordonata) de date, de acelasi tip, situate intr-o zona de memorie
continua (elementele tabloului se afla la adrese succesive). Tablourile sunt variabile compuse (structurate),
deoarece grupeaza mai multe elemente. Variabilele tablou au nume, iar tipul tabloului este dat de tipul
elementelor sale. Elementele tabloului pot fi referite prin numele tabloului si indicii (numere intregi) care
reprezinta pozitia elementului in cadrul tabloului. Deci este o metodă de organizare a datelor este - t a b l o u l
(tabele) cu şiruri (de o lungime cunoscută) de variabile de acelaşi tip. Structura:
• Ansamblu omogen de variabile numite componentele tabloului
• Toate componentele aparţin aceluiaşi tip
• Componentele sunt identificate cu ajutorul indicilor
• Tablouri:
• Unidimensionale (1 – dimensionale)
• Bidimensionale (2 – dimensionale), etc.
Un şir de elemente de acelaşi tip se mai numeşte şi vector sau tablou unidimensional. Deci tabloul este un
tip de date compus dintr-un număr precizat de date de acelaşi tip. Referirea la elementele tabloului se face
prin numele variabilei tablou urmat de indexul elementului pus între paranteze drepte [ ].
1.1 Tipul tablou şi modurile de declarare în C
In C, tablourile unidimensionale sunt alcătuite dintr-un grup de elemente de acelaşi tip (numit tip de baza)
si referite printr-un nume comun.
Variabilele de tip tablou se definesc in maniera:
tip_de_baza nume_var [dimensiune];
. Deci tabloul se poate caracteriza prin tip, nume şi dimensiune. Formatul comun de descriere a tablourilor
este: tip nume[d1][d1]…[dn]; unde :
- tip este tipul comun pentru toate elementele tabloului, adică tipul tabloului de_baza. Tip al unui tablou
poate fi orice tip de date deja definit: întreg, real, caracterial ş.a. nume este numele tabloului. In calitate de
nume al tabloului este folosit orice identificator. Mai mult ca atât, deoarece numele tabloului este
identificator, asupra lui se răspândeşte totul ce-i indicat în compartimentul ”Nume de variabile
(identificatori)”, d1,d2,dn- dimensiunile tabloului (cifre întregi sau variabile şi atunci trebuie definite
înainte de declararea tablourilor).
- Dimensiunea tabloului indica numarul de elemente prezente in tablou. Dimensiunea tabloului poate fi o
expresie constanta cu rezultat intreg.
Un element al tabloului este accesat folosind ca index poziţia elementului, astfel tabloul_meu[6] va referi
al saptelea element al tabloului “tabloul_meu”.
Atentie! In C, "numerotarea" elementelor tablourilor începe cu poziţia 0, astfel, daca avem definitia:
int tabloul_meu[100]; unde primul element al tabloului va fi tabloul_meu[0], iar ultimul
tabloul_meu[99].
Tablourile sunt stocate in memorie la locaţii consecutive, un tablou ocupând o zona contigua de memorie,
cu primul element al tabloului aflat la adresa mai mica.
Ex.: int x[8];
Indexşii: [0] [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7]

valorile X 23 67

Rezultă: x[0]=23; ,,,, x[5]=67;

Atentie! O problema legata de tablouri este ca in C nu se face nici o verificare legata de "marginile"
tabloului, astfel ca se pot accesa greşit elemente din afara tabloului. De exemplu, pentru definiţia:
int tabloul_meu[100]; daca accesam tabloul_meu[105] nu se va semnala nici o eroare, returnându-se
valoarea de la o locaţie de memorie aflata la o distanta de 5 locaţii faţă de sfârşitul tabloului, fapt ce va duce la
comportări "bizare" ale programului. Aceeaşi situaţie, dar faţă de începutul tabloului, se întâmpla la accesarea
tabloul_meu[-5].
int vect[20]; /* declararea tabloului vect, de maximum 20 de elemente, de tipul int. Elementele tabloului
vect sunt : vect[0], vect[1], ., vect[19] - date de tip int*/
double p,q,tab[10]; // declararea variabilelor simple p, q si a vectorului tab, de maximum 10 elemente, tip
double
#define MAX 10
char tab[MAX]; /*declararea tabloului tab, de maximum MAX (10) elemente de tip char*/
Consideram declaratia tabloului v cu maxim 6 elemente de tip int
int v[6];
Elementele tabloului pot fi initializate prin atribuire:
v[0]=100;
v[1]=101;
v[2]=102;
v[3]=103;
v[4]=104;
v[5]=105;
100 101 102 103 104 105
v[0] v[1] v[2] v[3] v[4] v[5]

Iniţializarea tablourilor. Deseori e necesar ca elementele tabloului să posede valori chiar la momentul
descrierii tabloului. Procesul de atribuire a valorilor elementelor tabloului în timpul descrierii lui se numeşte
iniţializarea tabloului. Sintaxa de iniţializare a unui tablou unidimensional este:
tip nume[d]={v0,v1,v2,…,vn-1};
unde tip este tipul tabloului, nume este numele tabloului, v0,v1,v2,vn-1 valorile respective ale elementelor
nume[0],nume[1] etc. Exemplu:
int x[8]={1,3,15,7,19,11,13,5};
E de menţionat faptul, că indicii tabloului se schimbă începînd dela zero.Adică la descrierea tabloului
valoarea maximă a indicelui tabloului coincide cu numărul de elemente în tablou minus unu. La iniţializarea
tabloului nu e numaidecât de indicat dimensiunile tabloului.Compilatorul va determina numărul elementelor
după descrierea tabloului şi va forma un tablou cu mărimea respectivă. De exemplu:
int x[]={1,3,15,7,19,11,13,5};
Variabilele tablou pot fi initializate in momentul declararii:
declaratie_tablou=lista_valori;
 La declararea unui vector cu initializarea elementelor sale, numarul maxim de elemente ale tabloului poate
fi omis, caz in care compilatorul determina automat marimea tabloului, in functie de numarul elementelor
initializate. Exemplu:
char tab[]=;

[0] [3]
float data[5]=;

[0] [4]

Accesul la elementele tabloului Cu toate că tabloul este un tot întreg, nu se poate vorbi despre valoarea
tabloului întreg. Tablourile conţin elemente cu valorile cărora se operează în program. Fiecare element în
tablou îşi are indicele şi valoarea sa. În calitate de indice a unui element se foloseşte un număr întreg ce indică
numărul de ordine al elementului în tablou. Enumerarea elementelor în tablou conform numărului de ordine se
începe de la zero. Deci, indicele unui element poate avea valori de la 0 pîna la d-1, unde d este dimensiunea
tabloului.
În calitate de valoare a unui element din tablou poate servi orice număr de tipul indicat la descrierea
tabloului, adica tipul valori atribuită oricărui element din tablou trebuie să fie compatibil cu tipul tabloului.
Sintaxa de acces la orice element a unui tablou este următoarea: nume[i1][i2]..[in]. Unde nume este numele
tabloului, i1– indicele elementului în dimensiunea 1, i2-indicele elementului în dimensiunea 2, in - indicele
elementului în dimensiunea n. În cele mai dese cazuri se operează cu massive unidimensionale şi
bidimensionale. Accesul la un element al unui tablou unidimensional se face în felul urm ător: nume[i]; unde
nume - numele tabloului, i-numarul de ordine a elementului în tablou.
In C/C++ un vector se reprezinta ca un tablou de mai multe valori care au acelsi tip, componentele acestuia
putand fi identificate prin numele vectorului urmat (intre paranteze drepte) de pozitia acestora in cadrul
vectorului.
Declaratia unui vector se realizeaza prin specificarea tipului componentelor vectorului,
identificatorul vectorului urmat apoi de dimensiunea acestuia intre paranteze drepte:
int a[5]; -declara un sir de 5 de numere intregi
float f[10]; -declara un sir de 10 numere reale
char c[20]; - declara un sir de 20 caractere alfanumerice
Observatie: Primul element al vectorului are coordonata 0 (a[0]), al doilea are coordonata 1 (a[1]), s.a.m.d.:
int a[5];

Introducerea/afisarea componentelor unui vector sunt de regula operatii realizate cu

ajutorul structurilor repetitive, in principal folosindu-se structura FOR:
1 #include <iostream>
Cate numere sunt in sir? n=5
2 using namespace std;
Introduceti numerele:
3 int main()
a[0]=6
4 {
a[1]=2
5 int i, n, a[10];
a[2]=9
6 cout<<"Cate numere sunt in sir? n=";
a[3]=3
7 cin>>n;
a[4]=4
8 cout<<"Introduceti numerele:"<<endl;
9 for (i=0;i<n;i++)
10 {
11 cout<<"a["<<i<<"]=";cin>>a[i];
12 }
13 }
Initializarea vectorilor se mai poate
face de asemenea fara introducerea de la
tastatura ci direct din faza declaratiei, astfel:
1 #include <iostream> Elementele sirului sunt urmatoarele:
2 using namespace std; a[0]=6
3 int main() a[1]=2
4 { a[2]=9
5 int i, n; a[3]=3
6 int a[5]={6,2,9,3,4}; a[4]=4
 cout<<"Elementele sirului sunt
7
urmatoarele:"<<endl;
8
for (i=0;i<5;i++)
9
{
10
cout<<"a["<<i<<"]="<<a[i]<<endl;
11
}
12
}

Exemplu: Sa se calculeze suma elementelor unui sir de n numere naturale oarecare,

introduse de la tastatura.
#include <iostream>
1
using namespace std; Cate numere sunt in sir? n=3
2
int main() Introduceti numerele:
3
{ a[0]=2
4
int i, n, a[10], suma; a[1]=3
5
cout<<"Cate numere sunt in sir? n="; a[2]=4
6
cin>>n; Suma celor 3 numere este: 9
7
suma=0;
8
cout<<"Introduceti numerele:"<<endl;
9
for (i=0;i<n;i++)
10
{
11
cout<<"a["<<i<<"]=";cin>>a[i];
12
suma=suma+a[i];
13
}
14
cout<<"Suma celor "<<n<<" numere este:
15
"<<suma;
16
}
P2.8 Program de sortare prin selectie: se compara fiecare element cu
toate elementele urmatoare si se fac schimbarile necesare. Se repeta acest
proces pentru un numar de elemente care scade progresiv. In aceasta varianta
se aduce minimul in prima pozitie din (sub)vector si se mareste indicele
primului element la trecerea urmatoare.
// sortare prin selectie directa (aduce valori mici la inceput)
#include <stdio.h>
void main () { int a[500]; // un vector de intregi
int n,i,j, aux;
// citire date
n=-1;
while (scanf("%d",&a[++n]) > 0) ; // repeta instr vida !
// ordonare
for (i=0;i<n-1;i++)
// se aduce minim dintre a[i+1]...a[n-1] in pozitia i
for (j=i+1;j<n;j++)
if ( a[j] < a[i] ) { //muta pe a[j] in pozitia i
aux = a[i]; a[i]=a[j]; a[j]=aux;
}
// scrie vector ordonat
for (i=0;i<n;i++)
printf ("%d ",a[i]);
}
P2.9 Program de sortare prin selectie: se compara fiecare element (pornind
cu ultimul) cu toate elementele precedente si se fac schimbarile necesare.
Se repeta acest proces pentru un numar de elemente care scade progresiv.
In aceasta varianta se aduce maximul in ultima pozitie din (sub)vector si
se scade indicele ultimului element la trecerea urmatoare.
// sortare prin selectie directa (aduce valori mari la sfarsit)
#include <stdio.h>
void main () {
int a[500]; // un vector de intregi
int n,i,j, aux;
// citire date
n=-1;
 while (scanf("%d",&a[++n]) > 0) ; // repeta instr vida !
// ordonare
for (i=n-1;i>0;i--)
// se aduce maxim dintre a[i-1]...a[0] in pozitia i
for (j=0;j<i;j++)
if ( a[j] > a[i] ) { //muta pe a[j] in pozitia i
aux = a[i]; a[i]=a[j]; a[j]=aux;
}
// scrie vector ordonat
for (i=0;i<n;i++)
printf ("%d ",a[i]);
}
P2.10 Program de sortare prin numarare : se compara fiecare element cu
toate celelalte din vector si se creeaza un vector auxiliar care contine
in pozitia k numarul elemente din vectorul a mai mici decat a[k].
// // sortare prin numarare
#include <stdio.h>
void main () {
int a[300], nr[300]; // un vector de intregi si un vector de contoare
int n,i,j;
// citire date
n=-1;
while (scanf("%d",&a[++n]) > 0) ; // repeta instr vida !
// creare vector nr pe baza vectorului a
for (i=0;i<n;i++) {
nr[i]=0;
for (j=0;j<n;j++)
if (a[i] > a[j])
nr[i]++; // nr[i] = cate elem. sunt <= a[i]
}
// afisare vector a pe baza lui nr
for (i=0;i<n;i++)
for (j=0;j<n;j++)
if (nr[j]==i)
printf ("%3d",a[j]);
}

2 Instrucţiunile ciclice şi cele adiţionale în C

Instrucţiunile precăutate mai sus redau operaţii care trebuie efectuate conform algoritmului şi fiecare din
ele se îndeplinesc numai odată. În cazul, când una şi aceiaşi instrucţiune trebuie să fie executată de n ori cu
diferite valori ale parametrilor se folosesc instrucţiunile ciclice. Distingem 3 instrucţiuni ciclice în C :
1) Instrucţiunea ciclică cu parametru (FOR)
2) Instrucţiunea ciclică precedată de condiţie (WHILE)
3) Instrucţiunea ciclică cu postcondiţie (DO-WHILE)

Instrucţiunea while
Format:
while (expresie)
instrucţiune
Instrucţiunea while este o instrucţiune de ciclu condiţionat anterior şi are formatul: while(e1)
instrucţiune; antetul ciclului este while(e1) şi conţine în paranteze expresia e1 care este condiţia de repetare a ciclului.
Corpul ciclului este instrucţiune şi poate fi o instrucţiune simplă sau compusă. Ea conţine acele operaţii care trebuie
repetate în ciclu. Ciclul se execută astfel. Se evaluează e1 şi corpul ciclului se execută de atîtea ori de cîte ori e1 are
valoarea adevăr. Deci, acest ciclu realizează construcţia ciclică următoare:

false
e1
true

corpul ciclului
modificarea variabilei
ciclului
 Instrucţiunea se execută repetat atâta timp cât valoarea expresiei este diferită de zero. Testul are loc înaintea
fiecărei execuţii a instrucţiunii. Prin urmare ciclul este următorul: se testează condiţia din paranteze dacă ea
este adevărată, deci expresia din paranteze are o valoare diferită de zero, se execută corpul instrucţiunii while,
se verifică din nou condiţia, dacă ea este adevărată se execută din nou corpul instrucţiunii. Când condiţia
devine falsă, adică valoarea expresiei din paranteze este zero, se face un salt la instrucţiunea de după corpul
instrucţiunii while, deci instrucţiunea while se termină.

Example:
a)calculează suma componentelor vectorului a de dimensiune m
suma=i=0;
while(++i< m) suma+=a[i];
b)citirea repetată de caractere până la tastarea lui 'Y'
while(getche()!='Y');
c) char *adr; while(*adr!=NULL) { if(*adr=='*')*adr='+';
adr++; };
d) while (*p == ' ') p++;
Instrucţiunea do-while
Ciclul do-while este un ciclu condiţionat posterior şi are formatul: do instrucţiune while(e1); Aici instrucţiune
este corpul ciclului şi conţine acele instrucţiuni care trebuie repetate în ciclu.
Acest ciclu realizează următoarea construcţie ciclică:

corpul ciclului
modificarea variabilei
ciclului
  true
e1
false

Instrucţiunea do-while se execută în felul următor: mai întîi se execută instrucţiune, adică corpul ciclului, apoi se
evaluează expresia e1, care este condiţia de repetare a ciclului. Dacă e1 este adevărat, atunci se repetă execuţia corpului
ciclului. În caz contrar, adică dacă e1 este 0, atunci se termină execuţia ciclului şi se trece la instrucţiunea următoare după
ciclu.
Format:
do instrucţiuni while (expresie);
Instrucţiunea se execută repetat pînă Când valoarea expresiei devine zero. Testul are loc după fiecare
execuţie a instrucţiunii. Example:
i = 1; n = 1;
do {
n *= i;
i++;
} while (i <= factorial);

Instrucţiunea for
Format: for (expresie-1opt; expresie-2opt; expresie-3opt)
instrucţiune
Această instrucţiune este echivalentă cu:
expresie-1;
while (expresie-2) {
instrucţiune;
expresie-3;
}
Expresie-1 constituie iniţializarea ciclului şi se execută o singură dată înaintea ciclului.
Expresie-2 specifică testul care controlează ciclul. El se execută înaintea fiecărei iteraţii. Dacă condiţia din
test este adevărată atunci se execută corpul ciclului,
 după care se execută expresie-3, care constă de cele mai multe ori în modificarea valorii variabilei de
control al ciclului. Se revine apoi la reevaluarea condiţiei. Ciclul se termină Când condiţia devine falsă.
Oricare dintre expresiile instrucţiunii for sau chiar toate pot lipsi.
Dacă lipseşte expresie-2, aceasta implică faptul că clauza while este echivalentă cu while (1), ceea ce
înseamnă o condiţie totdeauna adevărată. Alte omisiuni de expresii sînt pur şi simplu eliminate din expandarea
de mai sus.
Instrucţiunile while şi for permit un lucru demn de observat şi anume, ele execută testul de control la
începutul ciclului şi înaintea intrării în corpul instrucţiunii.
Dacă nu este nimic de făcut, nu se face nimic, cu riscul de a nu intra niciodată în corpul instrucţiunii.
Instrucţiunea for este o instrucţiune de ciclu condiţionat anterior şi are formatul:
for(e1; e2; e3)instrucţiune; Aici e1, e2, e3 sunt expresii. e1 este expresia de iniţializare a ciclului; e2
este expresia care determină condiţia de repetare a ciclului; e3 este expresia de reiniţializare a ciclului. Toate
expresiile sunt poziţionale şi pot lipsi. instrucţiune este corpul ciclului şi poate fi o instrucţiune simplă sau
compusă. Corpul ciclului sunt acele instrucţiuni de prelucrare a datelor care trebuie repetate. Corpul ciclului
poate lipsi. În acest caz ciclul constă numai din antet şi instrucţiunea vidă: for(e1; e2; e3).
Instrucţiunea for se execută în felul următor: se efectuează operaţiile de iniţializare ale ciclului e1, apoi se
evaluează expresia e2. Dacă e2 are o valoare diferită de 0, adică valoarea adevăr, atunci se execută instrucţiune – corpul
ciclului. În caz contrar, atunci cînd e2 are valoarea fals, se termină execuţia ciclului for şi se trece la instrucţiunea
următoare după ciclu. După execuţia corpului, ciclul se reiniţializează – se execută operaţiile definite de e3 şi se revine
iarăşi la verificarea condiţiei de repetare a ciclului e2.
Aşadar, instrucţiunea for realizează următoarea construcţie ciclică:

e1 

false

e2

corpul ciclului

e3

Exemple:
In urmatorul program, o bucla for este utilizata pentru a afisa pe ecran numerele de la 1 la 100.
#include<stdio.h>
void main ()
{ int x;
for(x=1; x<=100; x++)
printf(„%d”, x);
}
Variabila i este utilizata pe post de “contor” al instructiunii for, numarand la a cata iteratie s-a ajuns.
Executia instructiunii for se incheie atunci cand numarul de iteratii devine egal cu n, (100).
Initializarea lui i cu 1 se realizeaza o singura data, la inceput; i<=100 este conditia de continuare a
executiei;
i++ se efectueaza dupa fiecare executie a ciclului (postincrementare).

for (i=0; i<100; i++)

sum += x[i];

for (i=0, t=string; i < 40 && *t; i++, t++)

putch(*t);
putch('\n');
Instrucţiuni de salt
C are 4 instrucţiuni care execută ramificări necondiţionate: return, goto, break şi continue. Dintre
acestea, return şi goto pot să se găsească oriunde în program. Instrucţiunile break şi continue pot fi utilizate
împreună cu oricare din instrucţiunile de buclare.
Instrucţiunea continue
Format:
 continue;
Instrucţiunea continue se foloseşte numai în corpul unui ciclu şi abandonează iteraţia curentă a ciclului
şi trece la iteraţia următoare a lui. Deci instrucţiunea determină trecerea controlului la porţiunea de continuare
a ciclului celei mai interioare instrucţiuni while, do sau for care o conţine, adică la sfîrşitul ciclului şi reluarea
următoarei iteraţii a ciclului. În while şi do se continuă cu testul, iar în for se continuă cu expresie-3.
Mai precis în fiecare dintre instrucţiunile:
while (...) { for (...) { do {
... ... ...
continue; continue; continue;
} } } while (...);
dacă apare o instrucţiune continue aceasta este echivalentă cu un salt la eticheta continue. După continue
urmează o instrucţiune vidă.
Porţiunea de program din exemplul următor prelucrează numai elementele pozitive ale unui masiv.
for (i=0; i<n; i++) {
if (a[i]<0) /* sare peste elementele negative */
continue;
... /* prelucrează elementele pozitive */
}
Instrucţiunea return
Instrucţiunea return se foloseşte pentru a reveni dintr-o funcţie. O instrucţiune return permite ieşirea
dintr-o funcţie şi transmiterea controlului apelantului funcţiei. O funcţie poate returna valori apelantului său,
prin intermediul unei instrucţiuni return.
Formate:
return;
return expresie;
În primul caz valoarea returnată nu este definită. În al doilea caz valoarea expresiei este returnată
apelantului funcţiei. Dacă se cere, expresia este convertită, ca într-o atribuire, la tipul funcţiei în care ea apare.
Instrucţiunea vidă
Format:
;
Instrucţiunea vidă este utilă pentru a introduce o etichetă înaintea unei acolade drepte, într-o
instrucţiune compusă, sau pentru a introduce un corp nul într-o instrucţiune de ciclare care cere corp al
instrucţiunii, ca de exemplu while sau for.
Exemplu:
for (nc=0; s[nc]!=0; ++nc) ;
Această instrucţiune numără caracterele unui şir. Corpul lui for este vid, deoarece tot lucrul se face în
partea de test şi actualizare dar sintaxa lui for cere un corp al instrucţiunii. Instrucţiunea vidă satisface acest
lucru.
Instrucţiune de salt Break Pernmite întreruperea necondiţionată a unei secvenţe şi continuarea
programului dintr-un alt punct.
Instrucţiunea BREAK. Se utilizează în două contexte, pentru a marca încheierea secvenţei de instrucţiuni
asociate unui selector case, şi instrucţiunea de ciclare, pentru a determina ieşirea forţată dintr-un ciclu while,
do_while, sau for.
Instructiunea cu etichetă GOTO: goto et --identificator. Are ca efect întreruperea secvenţei curente şi
continuarea execuţiei de la instrucţiunea cu eticheta identificatorului, ce trebuie să se afle în aceaşi funcţie.
Totodată, avînd la dispoziţie instrucţiunile goto şi if, programatorul poate programa diferite operaţii
complicate.
Exemplu :Folosirea instrucţiunilor if şi goto la organizarea ciclurilor. Acest program calculează valoarea lui
y care este egală cu _n/(n+5),unde n=1,..,50
#define lim 50
main() {
int n=0; float y=0;
m1: ++n;
if(n<=lim) {
y+=n/(n+50);goto m1;} }
Prima linie a programului e menită preprocesorului, căruia îi se indică valoarea constantei lim=50. Astfel se
procedează în cazul cînd vom necesita schimbarea limitei de sumare. Pentru aceasta trebuie schimbată doar directiva
#define, iar substituirile corespunzătoare în textul programului preprocesorul le va face fără participarea noastră.
Programul constă dintr-o singură funcţie main(), corpul căreia e definit cu ajutorul acoladelor exterioare. Instrucţiunea if
are aici forma prescurtată, avînd ca instrucţiune un bloc, care conţine instrucţiunea goto, ce ne dă posibilitatea calculării
ciclice a sumei. În încheiere menţionăm că utilizarea if şi goto la organizarea ciclurilor e un semn de cultura insuficientă
de programare. Exemplu dat arată numai cum se poate organiza un ciclu cu ajutorul instrucţiunilor if şi goto, dar în nici
un caz nu serveşte drept exemplu pentru copiere. La organizarea ciclurilor în limbajul de programare Turbo C se folosesc
alte posibilităţi, cu mult mai fine.
....
a=0;
eticheta1: x++;
if (x<100) goto eticheta1;

1.3 Organizarea prelucrărilor tablourilor în C

a)Citirea valorilor
Ex.
int tablou[10];
printf(“\nIntroduceti dimensiunea tabloului”);
scanf(“%d”,&n);
for(i=0;i<n-1;i++);
{ printf(“\n tablou[%d]=”,i); //se va afişa tablou[i]= si se asteapta
scanf(“%d”,&tablou[i]); //introducerea valorii care se atribue variabilei tabloului
}
Obs:
1.Dimensiunea tabloului introdusă de către utilizator (n) nu trebue sa depaşeasca dimensiunea cu care a
fost declarat vectorul,(in cazul anterior n introdus de utilizator nu trebue sa depaseasca 10, întrucât declaraţia a
fost tablou[10]).
2.Identificarea zonei de memorie unde va fi reţinut tabloul se face cu ajutorul numelui tabloului. Acesta
are ca valoare adresa primului element din tablou, ceea ce il deosebeşte de variabilele simple care nu
reprezinta o adresa.
&st≡st≡&st[0];
3.Instructiunea printf() din interiorul buclei cu contorizare va afişa numai numele variabilei care se
citeste.
4.Instructiunea scanf() va prelua si va memora valoarea pentru pozitia respective (tablou[i]).
5. Daca secventa de citire este alcatuita sub forma:
for(i=0;i<n;i++)
{
printf(“\n tablou[%d]=%d:”,I,tablou[i]);
scanf(“%d”,&tablou[i]);
}
Se va afişa,pentru i=0,tablou[0]=-30731 si se va executa apoi instructiunea de citire, deci se va astepta
introducerea valorii care se va memoria in locatia tablou[0];
Valoarea afişata -30731 provine din faptul ca in momentul afişarii variabila tablou[i] nu este initializata si
de aceea se va afişa o valoare aleatoare care va fi gasita in memorie la adresa respectivului element.
b)Afişarea vectorilor
Ex.
int tab[5]={1,2,3,4,5}; //sau vectorul este introdus ca la exer. de mai sus
printf(“\nElementele vectorului sunt:”);
for(i=0;i<5;i++)
printf(“\n tab[%d]=%d”,I,tab[i]);
Obs. In acest caz elementele tabloului au fost initializate direct.Pentru aceasta valorile care trebuesc
retinute in tablou au fost trecute intre accolade{}.
c) Prelucrări asupra vectorilor
Ex. Sa se afişeze valorile unei functii considerind ca apartine unui vector de valori.
f : D→C
D=(-∞,-3]U[3,∞)
f(x)= x {-5,-2,0,5,7,9} f(x) {4,x,x,4, , }
Obs. Prin caracterul x sa reprezentat faptul ca respectivele valorix[i] nu apartin domeniului de definitie.
Etapele care trebuesc parcurse pentru determinarea valorilor functiei:
- Declararea vectorului de intrare xfloat x[5] si a vectorului de iesire f float f[5]
- Citirea numarului de elemente din x si a valorilor acestuia;
- Verificarea numarului de elemente din x si a valorilor fumctiei (pentru x[i] D).Daca x[i] nu
apartine lui D atunci evident calculul valorii lui f nu este posibil.De aceea sa folosit variabila j care sa
indice pozitia valorii care a putut fi calculate in vectorul f.Totodata valorile x[i] care apartin
domeniului sunt memorate in vectorul x1;
- Afişarea vectorilo x1, sir f;
 CONDITIA: Este dat tabloul unidimensional X={Xi},i=1,…,n; cu elemente reale.Alcatuiti algoritmul si
programul pentru urmatoarele:obtinerea tabloului unidimensional T cu valori logice , reesind din urmatoarele:
a) variabilei t sa-I fie atribuita valoarea TRUE, daca elementele tabloului X unt ordonate strict in ordinea
crescatoare, iar valoatrea FALSE in caz contrar;
b) variabilei t sa-I atribue valoarea TRUE, daca in tabloul X nu sunt prezente elementele de zero si
totodata eleentele positive se alterneaza cu cele negative,iar valoarea FALSE in caz contrar;
c) variabilei k sa-I fie atribuit numarul primei intrari y in tabloul X, astfel, adica daca y nu se contine in
X1 sa se calculeze K=X1+X1X2+X1X2X3+….+XX1X2…Xm, unde m este numarul primului
element negative al tabloului X
Listingul programului:
# include <stdio.h>
# include <conio.h>
int i,a[10],t,n,p=0,d=0,r=0,z=1,y=0,k=0;
void main()
{
clrscr();
printf("Introducem nr. de elemente al tabloului n=");
scanf("%d",&n);
printf("Introducem y=");scanf("%d",&y);
for(i=0;i<n;i++)
scanf("%d",&a[i]);
for(i=0;i<n-1;i++)
{
if (a[i]<a[i+1]) p++;
if (p==n-1) t=1;
else t=0;}
printf("\nt=%d",t);
for(i=0;i<n;i++)
{
if(a[i]>0&&a[i+1]>0||a[i]==0) d++;
if(a[i]<0&&a[i+1]<0&&a[i+2]<0) r++;
if(d>=1||r>=1) t=0;
else t=1;
}
printf("\nt=%d",t);
for(i=0;i<n;i++)
{ if (y==a[i]) {k=i;break;}
if(a[i]>=0)
{z=z*a[i]; k=k+z;}
}
printf("\nk=%d",k);
getche();
}

4. Întrebările de autocontrol
3.1.Transcrieţi exemplul programului din lucrarea de laborator nr.2, utilizînd instrucţiunile ciclice.
3.2*. Elaboraţi algoritmul şi programul pentru cazul dacă suma a trei numere reale cu valori diferite x,y,z este mai mică
decât unitatea, atunci cel mai mic număr din aceste trei, de schimbat cu semisuma a celorlalte două, în caz contrar (Când
suma este mai mare ) de schimbat valoarea minimală dintre x şi y cu semisuma a celorlalte valori rămase.
3.3. Modificaţi exemplul 3.2* pentru trei tablouri unidimensionale X, Y, Z şi efectuaţi aceleaşi calcule
3.4*. Elaboraţi algoritmul şi programul pentru cazul când sunt date 100 numere întregi pentru care trebuie de calculat
diferenţa maximă şi minimimă între ele.
3.5*. Elaboraţi algoritmul şi programul pentru determinarea. dacă un număr natural e perfect, adică care este egal cu suma
tuturor divizorilor.(de exemplu 6=1+2+3).
3.6. Ce subînţelegem prin tablou şi cum se notează în program elementele unui tabel?
3.7. Cum se organizează în program introducerea şi extragerea unui tablou?
3.8. Ce operaţii se pot efectua efectiv cu elementele unui tablou?
3.9. Fie X[1..n] si Y[1..n] vectori de întregi. Care va fi valoarea lui Y[n] după execuţia secvenţei:
Y[1]=x[1];
for (i=2;i<n;i++) y[i]=y[i-1]+x[i];
a) x[n]+x[n-1] b) x[n]
c) x[1]+x[2]+………..+x[n]
 d) nici una din valorile indicate
3.10 Fie X[1..n] si Y[1..n] vectori de numere reale. După execuţia secvenţei de program:
y[1]=-x[1];
for(i=2;i<n;i++) y[i]=y[i-1]*x[i];
elementul Y[n] exprimă :
a) x[1]*x[2]*……*x[n]
b) –x[1]*x[2]*….*x[n]
c) (-1)n x[1]*…..*x[n]
d) nici una din valorile indicate
3.11 Fie V[1..n] vector de intregi . Secvenţa de program :
i=1;
for(i=1;i<=n/2;i++) { j=n-i; aux=v[i]; v[i]=v[j]; v[j]=aux; } are ca efect :
a) inversarea ordinii elementelor în vector
b) inversarea ordinii tuturor elementelor în vector numai când n este impar
c) inversarea ordinii tuturor elementelor în vector numai când n este par
d) nici una din variantele indicate
3.12 Ce face următoarea secvenţă ?
scanf(“%d”,&n);
for(i=0;i<n;i++) scanf(“%d”,&a[i]); printf(“\n%d”,a[0]);
for(i=1;i<n;i++) { ex=0;
for(j=0;j<i;j++) if(a[i]==a[j]) ex=1; if(!ex) printf(“%d”,a[i]); }
a) afişează numerele dintr-un şir care sunt în mai multe exemplare
b) afişează numerele cu apariţie singulară în şir
c) afişează numerele dintr-un şir
d) afişează numerele impare dintrun şir
3.13. Ce realizează următoarea secvenţă de program?
i=0;
do { i++; a[i]=nr%2; nr/=2; }while(nr);
n=i; for(i=n;i>0;i--) printf(“%d”,a[i]);
a) convertirea b10->b2 a unui număr fracţionar
b) convertirea b10->b2 a unui număr întreg
c) convertirea b10->b3 a unui număr întreg
d) convertirea b10->b2 a unui număr întreg pozitiv
3.14. Se dă următoarea secvenţă de cod :
int y[5]={3,4,5,6,0}; Ce valoare conţine y[3] ?
a) 3 b) 5 c) 6
d) codul nu compilează pentru că nu sunt destule valori
3.15. Fie secvenţa de cod :
int x,i,t; int y[10]={3,6,9,5,7,2,8,10,0,3};
while(1) { x=0;
for(i=0;i<9;i++) if (y[i]>y[i+1]) { t=y[i]; y[i]=y[i+1]; y[i+1]=t; x++; } if(x==0) break; }
Cum va arăta vectorul după execuţia acestui cod ?
a) programul va rula la infinit
b) {0,2,3,3,5,6,7,8,9,10}
b) {10,9,8,7,6,5,3,3,2,0}
c) {3,6,9,5,7,2,8,10,0,3}
3.16. Există greşeli în secvenţa de calculare a mediei aritmetice?
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main(void) { int a[30],i,n=20; int s=0; float ma;
for(i=0;i<n;i++) { printf(“\na[%d]=”,i); scanf(“%d”,&a[i]); }
for(i=0;i<n;i++) s=s+a[i]; ma=s/n; printf(“\nRezultatul=%f”,ma); getch(); }
a) nu, secvenţa este corectă
b) da, deoarece nu au fost citite toate elementele tabloului
c) da, deoarece va fi afişată doar partea întreagă a rezultatului
d) da, deoarece nu au fost citite corect toate elementelevectorului
3.17. Se da un numar n cu maximum 9 cifre si k prin care se primeste un numar natural (k<=9).Sa se modifoce numarul n
astfel incat primele k cifre din n de la stanga sa ajunga ultimele cifre ale lui n.Sa se afiseze numarul astfel obtinut.
Exemplu: n=7462934
k=4 deci numarul 7462 va trece la coada lui n.Se va afisa numarul 9347462
#include<conio.h>
#include<iostream.h>
#include<math.h>
void main()
int y=pow(10,p-k);
n=n1%y;
n1=n1/y;
n=n*pow(10,k)+n1;
cout<<"se obtine numarul" <<n;
getch();
}
3.18. A fost odata un taran sarac.Intr-o zi el a gasit o samanta.A pus-o in pamant, si minune:dupa ce a rasarit a inceput sa
creasca in inaltime,in fiecare zi cate un metru!Dupa doua zile apare un mugur cu o noua ramura si apoi in fiecare zi mai
apare cate o ramura.Fiecare ramura noua creste si inmugureste la fel ca prima.Dupa cateva zile taranul taie planta si are
dificultati in a numara ramurile si a masura lungimea lor totala.
Taranul va roaga sa-il ajutati:el va spune numarul de zile dupa care a taiat planta si voi sa ii spuneti cate ramuri are si ce
lungime totala obtine daca ar pune cap la cap toate ramurile?
Exemplu:dupa 5 zile planta are 4 ramuri totalizand 12 metrii.(problema din cartea de Algoritmi si structuri de date,
pagina 261, problema 6)

#include<conio.h>
#include<iostream.h>
void main()
}
nz=nz2;
l=nz+2*nr-1;
cout<<'numarul de ramuri este '<<nr<<' si lungimea totala a plantei este de ' <<l<<"m";
getch();
}
3.19. Sa se interschimbe elementele unui vector astfel incat primul element sa fie ultimul, al doilea element sa fie
penultimul, al treilea sa fie antepenultimul etc.
Exemplu: Vectorul v=(1,2,3,4,5) cu 5 elemnte va fi v=(5,4,3,2,1);

#include<conio.h>
#include<iostream.h>
void main()
for(i=1;i<=p;i++)
cout<<v[i]<<' ';
getch();
}
3.20. Studiul unei metode de calcul aplicata intr-o functie matematica, utilizind pasii h1, h2, si ciclatorul while.
 1) Conditia prolemei: De calculate valoarea functiei, in depemdenta de conditie:
Nr. Functia Pasul
h1

2  (a + b * x)/sqrt(x + 1) (x > c)
h2
s (a * x + b * x)/sqrt(x + 1) , (x < c)
 a/x + sqrt(x + 1) (x  c)

2) Listingul programului:
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
#include <math.h>
void main(void)
{
float a,b,c,x,x1,x2,c1,c2,s,h1,h2;
clrscr();
printf("Culegeti inceputul intervalului x, x1=");
scanf("%f",&x1);
printf("Culegeti sfirsitul intervalului x, x2=");
scanf("%f",&x2);
printf("Culegeti pasul intervalului x, h1=");
scanf("%f",&h1);
printf("Culegeti inceputul intervalului c, c1=");
scanf("%f",&c2);
printf("Culegeti sfirsitul intervalului c, c2=");
scanf("%f",&c2);
printf("Culegeti pasul intervalului c, h2=");
scanf("%f",&h2);
printf("Culegeti o valuare pentru a: ");
scanf("%f",&a);
printf("Culegeti o valuare pentru b: ");
scanf("%f",&b);
x=x1;
while (x<=x2)
{
while (c<=c2)
{
if (x>c) s=(a+b*x)/sqrt(x+1);
else
if (x<c) s=(a*x+b*x)/sqrt(x+1);
else s=a/x+sqrt(x+1);
printf("\nx=%2f c=%2f s=%2f",x,c,s);
c+=h2;}
x+=h1;
}
}

3) Rezultatul executiei programului:

Culegeti inceputul intervalului x, x1=1

Culegeti sfirsitul intervalului x, x2=325
Culegeti pasul intervalului x, h1=4
Culegeti inceputul intervalului c, c1=6
Culegeti sfirsitul intervalului c, c2=2
Culegeti pasul intervalului c, h2=1
Culegeti o valuare pentru a: 2
Culegeti o valuare pentru b: 4

x=1.000000 c=0.000000 s=4.242640

x=1.000000 c=1.000000 s=3.414214
x=1.000000 c=2.000000 s=4.242640

3.21. Exemplificarea utilizarii instructiunii for, studiata la curs.

Sa se scrie un program care ca citeasca un sir de la tastatura, sa calculeze produsul elementelor strict positive din sir si sa
afiseze rezultatul final.
#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main()
{int sir[30],n,i,j;
float prod=1;
clrscr();
printf("Dati lungimea sirului ");
scanf("%d",&n);
for(i=0;i<n;i++)
{printf("Introduceti elementul sir[%d]=",i);
scanf("%d",&sir[i]);
}
for(j=0,i=0;i<n;i++)
if ((sir[i]>0)&&(sir[i]%2==0)) {prod=prod*sir[i]; j++;}
if (j!=0) printf("In produs au intrat %d elemente iar valoarea lui este %.f",j,prod);
else printf("Nu au fost elemente care sa respecte conditiile impuse");
getch();
}

3.22. Sa se scrie un program care sa calculeze factorialul unui numar strict pozitiv. Sa se repete citirea numarului pana
cand se introduce de la tastatura un numar pozitiv.

#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main()
{int n,i;
double factorial=1;
clrscr();
do
{printf("Dati n=");
scanf("%d",&n);
if (n<=0) printf("Numar mai mic sau egal cu zero. Va rugam introduceti numarul din nou \n");
} while (n<=0);
for(i=0;i<n;i++,factorial=factorial*i);
printf("Numarul introdus este %d iar valoarea factorialului este %.f",n,factorial);
getch();
}

3.23. Exemplificarea instructiunii switch.

Sa se scrie un program de la tastatura, care sa citeasca doua numere de la tastarua, si un operator (*,/,+,-). Daca unul din
aceste caractere este introdus, sa se calculeze rezultatul operatiei. Sa se afiseze rezultatul.

#include<stdio.h>
#include<conio.h>
void main()
{int x,y,i,j=0;
float rezultat;
char operand;
clrscr();
printf("Dati x=");
scanf("%d",&x);
printf("Dati y=");
scanf("%d",&y);
printf("Introduceti operatorul de calcul");
scanf("%s",&operand);
switch (operand) {
case '*': rezultat =x*y; break;
case '/': if (y!=0) rezultat =x/y; else printf("Operatia nu se poate efectua"); break;
case '+': rezultat =x+y; break;
case '-': rezultat =x-y; break;
default: printf("Operator necunoscut!!"); j=1; break;
}
if ((j==0)&&(y!=0)) printf("Rezultatul operatiei este %.2f", rezultat);
getch();
}
 1. Teste: Exerciţii penrtu analize:
2.1 Ce se afiseaza pe ecran la executia urmatoarelor programe? Gasiti raspunsul, dati justificarea, apoi
verificati prin executie.
1.Ce valori va afişa programul următor?
int m=10, i=7,n,k;
do for (k=5; k >2; k--)
{for (n=4; n!=0; n--) m++; i--;
while (i>3);
printf (k=%d m=%d\n,k,m);
2. Analizaţi şi apreciaţi ce efectuiază următorul program C:
#include <stdio.h>
main(){int sum = 0, card; char answer[36];
srand( getpid()); /* randomizare */
do{ printf( "Aveţi %d puncte. Inca? ", sum);
if( *gets(answer) == 'n' ) break; /* pentru că vor fi prea puţine */
printf( " %d puncte\n", card = 6 + rand() % (11 - 6 + 1));}
while((sum += card) < 21); /* SIC ! */
printf(sum == 21 ? "puncte\n" :sum >21 ? "depăşit\n": "%d puncte\n", sum);
}
3. Exemplu de secventã pentru afişarea a n întregi câte m pe o linie :
for ( i=1;i<=n;i++) { printf ( "%5d%c",i, ( i%m==0 || i==n)? '\n':' ');
O variantã mai explicitã dar mai lungã pentru secventa anterioarã:
for ( i=1;i<=n;i++) { printf ("%6d ",i); if(i%m==0) printf("\n"); } printf("\n");
Una dintre conventii se referã la modul de scriere a acoladelor care încadreazã un bloc de instructiuni ce face parte
dintr-o functie sau dintr-o instructiune if, while, for etc. Cele douã stiluri care pot fi întâlnite în diferite programe si cãrti
sunt ilustrate de exemplele urmãtoare:
void main () // Afişare numere perfecte , stil Linux
{ int n,m,s,d; scanf (%d”,&n);
for (m=2; m<=n; m++) { s=0;
for (d=1; d<m; d++) { if ( m % d ==0 ) s= s+ d; }
if ( m==s) printf (%6d\n”,m); } }
// Afişare numere perfecte, stil K&R si Java
void main () { int n,m,s,d; scanf (%d”,&n);
for (m=2; m<=n; m++){ s=0;
for (d=1; d<m; d++){
if ( m % d ==0 )
s= s+ d;
}
if ( m==s) printf (%6d\n”,m);
} }
Obs. Specific limbajului C este utilizarea de expresii aritmetice sau de atribuire drept conditii în instructiuni if,
while, for, do în absenta unui tip logic (boolean). Exemplu:
while (*d++ =*s++); // copiaza sir de la s la d
Pentru a facilita citirea programelor si trecerea de la C la Java este bine ca toate condiţiile sã aparã ca expresii de
relaţie si nu ca expresii aritmetice:
while (*s != 0)
*d++=*s++;
4. Exemplul formării tabloului:
int main()
{
const int array_size = 10;
int ia[ array_size ];

for ( int ix = 0; ix < array_size; ++ ix )

ia[ ix ] = ix;
}
5. Am gasit doua numere:unul de trei cifre si altul de doua cifre.Daca impartim A la B catul rezultat este egal cu suma
cifrelor divizorului,iar in restul este un numar de doua cifre constand din cifrele divizorului in ordine inversa. Daca se
inmulteste restul cu catul si apoi se incrementeaza cu divizorul,atunci numarul de trei cifre obtinut va consta din cifrele
deimpartitului in ordine inversa.
Gasiti numerele A si B.
 TESTE în C++: OBSERVATIE: Pe langa biblotecile utilizate de C++, se mai foloseste si biblioteca
<isotream.h> care include functiile de iesire cout si cin cu urmatoarele structuri:
cout<< expresie1<<expresie2<<expresie3<<endl;
cout este o functie din biblioteca care tipareste pe monitor (daca nu este specificata o alta destinatie). Are acelasi efect ca
si functia printf(“”) din biblioteca <stdio.h>
cin>>nume variabila;
cin>>num1>>num2; //utilizata pentru valori de intrare
De exemplu pentru calcularea minimului elementelor unui sir de n numere, se utilizaza lucrul cu vectori.
// 6 TEST6
#include <iostream.h>
void main()
{
int n; //numarul de elemente
int a[50]; //se defineste o variabila de tip tablou cu maxim 50 de elemente,
//deci n va trebui sa fie mai mic decat 50
int min; //variabila ce va memora minimul
int i; //contor in instructiunea for
cout<<”n=”;
cin>>n;
/* se citesc elementele sirului */
for(i=0;i<n;i++)
{
cout<<”a[“<<i<<”]=”;
cin>>a[i];
}
// se calculeaza minimul
min=a[0]; //initializam minimul cu primul element din sir
for(i=1;i<n;i++)
if (a[i]<min) min=a[i];
//afisare minim
cout<<”Minimul este=”<<min;
}
Dupa cum se poate observa din programul de mai sus, fiecare element al sirului se poate utiliza ca si cum ar fi o
variabila de tip int independenta, deci valoarea unui element al vectorului poate fi modificata independent de celelelate
elemente. Sa presupunem ca utilizatorul introduce pentru n valoarea 4. Initial, elementele vectorului nu au o valoare bine
definita;
Sa presupunem ca utilizatorul introduce valorile 3, 7, 2, 9 pentru cele patru elemente ale vectorului.
Valoarea oricarui element al vectorului poate fi modificata fie printr-o atribuire, fie prin introducerea unei valori
de la tastatura. Daca vom introduce atribuirea a[2]=23;
valoarea elementului al treilea din vectorul a nu va mai fi 2 (vechea val.) ci 23.
Programul următor calculează media aritmetică a valorilor strict pozitive care fac parte din a(n).
// 7 TEST 7
#include <stdio.h>
#include <conio.h>
//#include <iostream.h> il utilizati cand folositi cout si cin
void main()
{
float a[40],suma=0,med;
int lung,i,cont=0;
printf("Introduceti lungimea vectorului :");
scanf("%d",&lung);
 //cout << "Introduceti lungimea vectorului :";
//cin >> lung;
for (i=0;i<lung;i++) //parcurgerea vectorului
{
printf("a[%d]: ",i+1);
scanf("%f",&a[i]); //citirea vectorului
/*cout << "a["<<i+1<<"]: ";
cin >> a[i];*/
}
for (i=0;i<lung;i++) //parcurgerea vectorului
if (a[i]>0) //cautarea doar a numerelor pozitive
{
suma+=a[i]; //suma numerelor pozitive
cont++; //contorizator al numerelor pozitive
}
med=suma/cont; //media aritmetica
printf("Media aritmetica a numerelor pozitive din vectorul a este %-8.2f",med);
//cout << "Media aritmetica a numerelor pozitive din vectorul a este "<<med;
getch();astfe//asteapta introducerea unui caracter
}
Daca se considera n numere intregi introduse de la tastatura, sa se afle cate numere sunt pare si cate impare.
// 8 TEST8
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
void main()
{
int n; //numarul de elemente
int v[30]; //vector cu maxim 30 elemente intregi
int pare,impare; //variabile ce memoreaza nr. Elementelor pare, respectiv impare
int j; //variabila folosita in instructiunea for
//citim numarul de elemente
cout<<”n=”;
cin>>n;
/* se citesc elementele sirului */
for(i=0;i<n;i++)
{
cout<<”v[“<<i<<”]=”;
cin>>v[i];
}
//initializam variabilele
pare=0;
impare=0;
//luam fiecare element din v si testam daca acesta este sau nu par
for(j=0;j<n;j++)
if (v[j] % 2 = =0) pare++;
else impare++;
//afisam rezultatul
cout<<”Am gasit “<<pare<<” numere pare si “<<impare;
}
In programul de mai sus se verifica, pentru fiecare element, daca acesta se imparte exact la doi, caz in care s-a
mai descoperit un element par. In caz contrar, numarul elementelor impare se mareste cu unu.
S-a utilizat operatorul % , numit si modulo aritmetic, care are ca rezultat restul impartirii lui v[j] la 2.
Exerciţii şi teste grilăII
Exerciţii spre analiza:
E1.1 Afisarea unui text constant pe ecran.

#include <stdio.h>
void main () {
printf (" Text afisat pe ecran");
}

E1.2 Afisarea valorilor unor variabile intregi

#include <stdio.h>
void main () {
int a=2, b=-3;
 printf ("%d %d \n", a,b);
// printf ("%i %i \n",a,b); // %i este identic cu %d
}

E1.3 Afisare text constant si valori variabile intregi

#include <stdio.h>
void main () {
int a=2, b=-3;
printf ("a= %d, b= %d \n", a,b);
}

E1.4 Citire si afisare numar intreg

#include <stdio.h>
void main () {
int n;
printf ("n= ");
scanf ("%d", &n);
printf ("s-a citit %d ", n);
}

E1.5 Citire si afisare numer intreg lung

#include <stdio.h>
void main () {
long a;
scanf ("%ld", &a);
printf ("s-a citit %ld ", a);
}

E1.6 Citire si afisare numar real

#include <stdio.h>
void main () {
float x;
printf ("x= ");
scanf ("%f", &x);
printf ("s-a citit %f ", x);
}

E1.7 Afisare rezultat functie de tip "double"

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
printf (" sqrt(2)=%lf", sqrt(2));
}

E1.8 Afisare rezultat functie, dupa conversie la intreg.

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
printf (" sqrt(25)=%d", (int) sqrt(25));
}

E1.9 Afisare cu o precizie dorita

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
printf ("%6.0f", sqrt(25));
}

E1.10 Afisarea unor numere pe coloane de dimensiuni egale

 #include <stdio.h>
void main () {
int a,b,c;
scanf ("%d%d%d",&a,&b,&c);
printf ("%6d%6d%6d \n",a,b,c);
}

E1.11 Afisare numere reale foarte mari sau foarte mici (cu exponent)

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
double x,y ;
x=exp(20);
y=pow(10,10);
printf ("%e %e \n",x,y);
}

Exemple cu expresii si instructiuni de atribuire

E1.12 Calcul arie triunghi cu laturi date

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
float a,b,c,p,s;
printf("Lungimi laturi:");
scanf ("%f%f%f",&a,&b,&c);
p=(a+b+c)/2;
s=sqrt(p*(p-a)*p-b)*(p-c));
printf ("%.2f \n", s); // cu 2 zecimale dupa virgula
}

E1.13 Calculul unghiuri dintr-un triunghi (in radiani)

#include <stdio.h>
#include <math.h>
void main () {
float a,b,c,ua,ub,uc;
printf("Lungimi laturi:");
scanf ("%f%f%f",&a,&b,&c);
ua = acos ( (b*b+c*c-a*a)/(2*b*c) );
ub = acos ( (a*a+c*c-b*b)/(2*a*c) );
uc = acos ( (b*b+a*a-c*c)/(2*a*b) );
printf ("%6.2f \n",ua+ub+uc); // PI=3.14
}

E1.14 Calcul lungime si panta segment dintre doua puncte date

#include <stdio.h>
#include <math.h>
#include <values.h>
void main () {
float x1,y1,x2,y2, d,u;
printf ("x1,y1: "); scanf("%f%f",&x1,&y1);
printf ("x2,y2: "); scanf("%f%f",&x2,&y2);
d= sqrt ( (x2-x1)*(x2-x1) + (y2-y1)*(y2-y1) );
if ( x2 != x1)
u = atan ((y2-y1)/(x2-x1));
else
u= MAXFLOAT; // verticala (panta infinita)
printf ("%e %e \n", d,u);
 }

E1.15 Afisare cat si rest impartire intreaga numere cu semn.

#include <stdio.h>
void main () {
int a=7,b=2;
printf ("a=%d b= %d c=%d r=%d \n", a, b, a/b, a%b); // c=3 r=1
printf ("a=%d b= %d c=%d r=%d \n", -a, b, -a/b, -a%b); // c=-3 r=-1
printf ("a=%d b= %d c=%d r=%d \n", a, -b, a/-b, a%-b); // c=-3 r=1
printf ("a=%d b= %d c=%d r=%d \n", -a, -b, -a/-b, -a%-b); //c=3 r=-1
}
Exemple cu instructiuni "if" si "switch"

Directiva "include <stdio.h>" si altele necesare nu mai apar in toate

exemplele, dar trebuie adaugate pentru compilarea corecta a programelor.

E1.16 Verifica daca un caracter dat este o litera ( fie mare, fie mica)

void main ()
char ch;
ch= getchar();
if ( ch >='a' && ch <='z' || ch >='A' && ch <='Z' )
printf ("este litera \n");
else
printf (" nu este litera \n");
}

E1.17 Determinare maxim dintre trei numere intregi

void main () {
int a,b,c,max;
scanf ("%d%d%d",&a,&b,&c);
max=a;
if (max < b)
max=b;
if (max < c)
max=c;
printf("maxim este %d\n", max);
}

E1.18 Determinare tip triunghi cu laturi date

void main () {
int a,b,c;
printf ("laturi triunghi: ");
scanf("%i%i%i",&a,&b,&c);
if (a<b+c && b<a+c && c<a+b)
if (a==b && b==c)
printf ("echilateral \n");
else
if (a==b || a==c || b==c)
printf ("isoscel \n");
else
printf("oarecare \n");
else
printf ("imposibil \n");
}
E1.19. Câte erori conţine programul de mai jos?
void main()
{ int n,k; int v[n]; n=4
for(k=0;k<n;k++) v[k]= =0; }
a) 0 b) 1 c) 2 d) 3 e) 4
E1.20. Care dintre secvenţele de program de mai jos calculează corect suma primelor n elemente ale unui vector s ?
a) s=0;
for(i=0;i<n;i++) s+=v[i];
 b) s=0; i=0;
while(i<n) { s+=v[i]; i++;}
c) s=0; i=0;
do{ s+=v[i]; i++; }while(i<n-1);
d) toate e) nici una

Exemple cu instructiuni "for", "while", "do":

E1.21 Citirea unui sir de numere, dupa citirea lungimii sirului.

#include <stdio.h>
#include <values.h>
// afisare valoare maxima dintr-un sir
void main () {
int n,i, a,amax;
printf("n="); scanf("%d",&n);
amax=-MAXINT; // cel mai mic intreg
for (i=0;i<n;i++) {
scanf("%d",&a);
if (amax < a)
amax=a;
}
printf("%d\n",amax);
}

E1.22 Citirea unui sir de numere terminat cu caracterul "End of File"

recunoscut de sistem ( Ctrl-Z in DOS si Windows).

#include <stdio.h>
// suma valorilor dintr-un sir de numere
void main () {
float a,sum;
sum=0;
while ( scanf("%f",&a) != EOF)
sum=sum+a;
printf("%f \n",sum);
}

E1.23 Citirea mai multor siruri de numere terminate fiecare cu un zero.

Sfarsitul datelor este marcat tot cu zero. Exemplu:
123045078900

#include <stdio.h>
// sume valori din mai multe siruri terminate cu zero
void main () {
float a,sum,m;
do {
m=sum=0; // m=lungime sir, sum = suma sir
do {
scanf("%f",&a); // un numar a dintr-un sir
if (a==0) break;
sum=sum+a; m++; // aduna a la suma si numara
} while (a);
if (m) // daca sir de lungime nenula
printf("%f \n",sum);
} while (m);
}

Obs. Situatia de mai sus apare la verificarea unor programe cu mai multe
seturi de date (memorate probabil intr-un fisier), printr-o singura rulare
a fiecarui program.

E1.24 Afisarea unui numar intreg fara semn in binar folosind extragerea
selectiva de biti cu o masca ce contine un singur bit 1.

void main () {
int n; // un intreg
 printf("n= "); scanf("%d",&n);
unsigned int mask = 1<<15; // bitul 15 =1, ceilalti zero (128)
while (mask) {
printf ("%d", (mask & d) ? 1: 0);
mask >>= 1; // deplasare masca la dreapta cu un bit
}
printf("\n");
}

E1.25 Determina cel mai mare divizor comun a doi intregi (ineficient).

void main () {
int a,b,d;
printf ("a,b: "); scanf("%d%d",&a,&b);
d= a< b ? a : b; // d= minim(a,b);
while ( a%d || b%d ) // cat timp d nu este divizor comun
d=d-1;
printf ("cmmdc=%d\n",d);
}

E1.26 Determina cel mai mare divizor comun a doi intregi (alg. lui Euclid).

void main () {
int a,b,r;
printf ("a,b: "); scanf("%d%d",&a,&b);
while (r = a%b) {
a=b; b=r;
}
printf ("cmmdc= %d\n", b);
}

E1.27 Varianta cu "do-while" pentru algoritmul lui Euclid

void main () {
int a,b,r;
printf ("a,b: "); scanf("%d%d",&a,&b);
if ( a%b==0) {
printf ("%d \n",b);
return;
}
do {
r=a%b;
a=b; b=r;
} while (r);
printf("%d \n",a);
}

E1.28 Ciclu in ciclu. Numararea numerelor prime mai mici ca un intreg dat n.

#include <stdio.h>
main () {
int n,m,d,np ;
printf ("n= "); scanf ("%d",&n);
if (n < 4) {
printf ("%d\n",n); // primele 3 numere prime
return;
}
np=3; // vor fi cel putin 3 numere prime
for (m=5;m<=n;m=m+2) { // incearca numerele impare m
for (d=3;d<m;d=d+2) // cu toti divizorii posibili d
if (m % d ==0)
break;
if (d>=m) // daca m este prim
np++; // contor de numere prime
}
printf ("%d\n",np);
}
E1.29 Suma unei serii definite printr-o relatie de recurenta intre termeni.

// suma seriei Taylor pentru e^x cu precizie maxima permisa de "float"

void main () {
float x,y,t; int k;
scanf ("%f",&x);
y=0; // suma seriei
t=1; k=1; // t = termen curent
while ( t > 0) { // termenii scad cand creste k
y=y+t; // aduna termen la suma
t=t*x/k; // calcul termen urmator
k++; // rang termen
}
printf ("%15.6f %15.6f \n",y, exp(x));
}

// varianta cu instructiunea "for"

void main () {
float x,y,t; int k;
scanf ("%f",&x);
y=0; // suma seriei
for (k=1,t=1; t> 0; k++) {
y=y+t; // aduna termen la suma
t=t*x/k; // calcul termen urmator
}
printf ("%15.6f %15.6f \n",y, exp(x));
}

E1.30 Program care afiseaza un meniu de optiuni si trateaza fiecare optiune

#include <stdio.h>
#include <conio.h>
void main () {
int a,b;
char opt; // cod optiune (un caracter)
do {
// afisare meniu
clrscr(); // sterge ecran
printf ("\n\t A = Adunare \n\t S = Scadere \n\t M = inmultire");
printf("\n\t D = Impartire \n\t \n\t X = Iesire \n\n");
printf ("\t Optiune: ");
// citire si tratare optiune
fflush(stdin); opt=getchar();
if (opt=='x' || opt=='X') return;
printf ("\n\t Doi intregi: "); scanf("%d%d",&a,&b);
printf("\n\t Rezultat=");
switch (opt) {
case 'a': case 'A': printf (" %d", a+b); break;
case 's': case 'S': printf (" %d", a-b); break;
case 'm': case 'M': printf (" %d", a*b); break;
case 'd': case 'D': printf (" %d", a/b); break;
}
fflush(stdin); getchar();
} while (1);
}

E1.31 Afisarea in hexazecimal a octetilor din mai multe numere de tip "float"

void main () {
float f;
char *p; int i;
// afisare octeti in hexa (float)
for ( f=0; f<10;f=f+0.5) {
printf ("%6.2f\t",f); // afisare numar
p=(char*) &f; // adresa primului octet
for (i=0;i<sizeof(f);i++) // afisare octeti
 printf("%02x ", *p++); // pe cate 2 cifre hexa, cu spatii intre ei
printf("\n");
}
}

E1.32. Citire-scriere vector cu numerotare componente de la zero

// Citirea si afisarea unui vector de numere intregi

#include <stdio.h>
void main () {
int a[100],n,i;
printf("n="); scanf("%d",&n); // dimensiune vector
printf ("%d numere intregi:\n",n);
// citire vector
for (i=0;i<n;i++)
scanf("%d",&a[i]);
// afisare vector
for (i=0;i<n;i++)
printf ("%d ",a[i]);
printf("\n");
}

E1.33 Vectori cu numerotare de la 1 a elementelor

// Citirea coordonatelor a n puncte din plan

// (x[1],y[1]),...(x[n],y[n])
#define M 100 // nr maxim de puncte
void main() {
float x[M+1],y[M+1]; // max 100 de puncte
int n,k;
printf("nr.puncte:"); scanf("%d",&n);
printf ("Coordonate puncte: \n");
for (i=1;i<=n;i++)
scanf ("%f%f",&x[i],&y[i]);
...
}

E1.34 Initializare partiala vector

// Generare vector cu primele n numere Fibonacci

#include <stdio.h>
void main () {

long fib[100]={1,1}; // celelalte elemente sunt zero

int n,i;
printf ("n="); scanf("%d",&n);
for (i=2; i<=n && fib[i]>0 ;i++)
fib[i]=fib[i-1]+fib[i-2];
for (i=0; i<=n;i++)
printf ("%ld ",fib[i]);
}

E1.35 Cautare secventiala intr-un vector (prima si ultima aparitie a

numarului cautat).

# include <stdio.h>
void main () {
int a[] ={ 3,5,2,6,8,1,7,4,2,4,5,3} ; // un sir de intregi
int n,i,i1,i2, b; // b= valoare cautata
// repeta citire b si cautare in a
n=sizeof(a)/sizeof(a[0]); //lungime vector initializat
while ( scanf("%d",&b) ==1) {
// cauta prima aparitie
i1=-1;
for (i=0; i<n && a[i] != b ;i++)
;
if (i<n)
 i1=i;
// cauta ultima aparitie
i2=-1;
for (i=n-1; i>=0 && b!=a[i];i--)
;
if (i>=0)
i2=i;
// scrie rezultate
if ( i1<0 || i2<0)
printf ("%d negasit \n",b);
else
printf ("prima= %d, ultima=%d \n", i1,i2);
}
}

Obs. In expresia (i<n && b!=a[i]) ordinea celor 2 conditii este esentiala !

E1.36. Rulati urmatoarele doua secvente, observand conversiile implicite si explicite:

char c='a',cc;
int i=4;
float f=5.95;
printf("%d %f\n",i,f);
i=f; // conversie implicita, trunchiere
printf("%d %f\n",i,f);
f=i+100000; // conversie implicita a rezultatului expresiei
printf("%d %f\n",i,f);
i=-99.001; // conversie implicita, trunchiere
f='a';
c=0x3239; cc=-i; // preluarea ultimului octet
printf("%d %f %c %c\n",i,f,c,cc);

float r1=5/2,
r2=(float)5/2,
r3=(float)(5/2),
r4=5/(float)2,
r5=(float)5/(float)2;
printf("%f %f %f %f %f\n",r1,r2,r3,r4,r5);

E1.37. a) Gasiti valorile expresiilor de mai jos. Verificati rezultatele obtinute, tastand expresiile in
fereastra de evaluare ( deschisa cu CTRL/F4 ).

sizeof(int)
sizeof(double)
sizeof(long double)
sizeof('a')
sizeof((char)'a')
sizeof(33000)
sizeof(1.3+'a')
sizeof(1.3f)
sizeof(1.3)
sizeof(1.3l)
sizeof(5/2)
sizeof((float)5/2)

b) Gasiti ce tipareste pe ecran urmatorul program? Verificati, rulandu-l.

#include <stdio.h>
void main (void){
puts("Dimensiunea in octeti ocupata de:");
printf("int\t%d\n",sizeof(int));
printf("char\t%d\n",sizeof(char));
printf("long\t%d\n",sizeof(long));
 printf("32780\t%d\n",sizeof(32780));
printf("32780u\t%d\n",sizeof(32780u));
printf("-10000\t%d\n",sizeof(-10000));
printf("'a'\t%d\n",sizeof('a'));
printf("07111111\t%d\n",sizeof(07111111));
printf("22l\t%d\n",sizeof(22l));
}

E1.38. Rulati programele de mai jos pas cu pas, urmarind valorile variabilelor in fereastra Watch, in
baza 10 si 16 (nume_variabila,x ):

void main(void){
int i=20000,j=15000,k;
float r;
scanf("%d",&k);
printf("%d %p\n",k,&k);
k=i+j;
r=i+j;
r=(float)i+j;
r=(long)i+j;
r=i/j;
k=i/j;
r=(float)i/j;
k=i%j;
k=+ - - -i;
k=+ - --i;
k=- +j--;
i=k/(j-j);
}

void main(void){
int a,b,c; float z;
a=25000;b=20000;
c=a+b;
z=a+b;
c=(float)a+b;
z=(float)a+b;
c=a/b;
c=a%b;
c=a>b;
c=a==b;
a=3;b=11;
c=a++ + ++b;
c=a&b;
c=a|b;
c=a^b;
c=b<<2;
c=-a>>3;
c=~a;
a=0;
c=a&&b;
c=a||b;
c=!a;
a=4;
c=a&&b;
c=a||b;
c=!a;
a=2;c=3;
c*=a;
b=5;
c=(a>b)?a:b;
}
E1.39. Pentru un intreg x citit de la tastatura, sa se calculeze intr-o singura expresie primele cinci
puteri, care apoi sa se afiseze:

int x,x2,x3,x4,x5; // se observa in urma rularii ca 8^5 apare negativ

printf("x=");scanf("%d",&x); // deci se vor face modificarile pentru tipul long
x5=(x4=(x3=(x2=x*x)*x)*x)*x;
printf("%d %d %l %d %d\n",x,x2,x3,x4,x5);

E1.40. Folosind operatorul ternar, sa se tipareasca maximul dintre a,b, relatia dintre a,b si maximul
dintre a,b,c cititi de la tastatura. Sa se scrie secventele echivalente folosind instructiunea if:

max_a_b=a>b?a:b;
printf("%d %c %d\n",a,a>b?'>':a<b?'<':'=',b);
max_a_b_c=a>b?(a>c?a:c):(b>c?b:c);

E1.41. Sa se verifice ca secventa urmatoare determina maximul dintre a si b, iar daca a<b, le
interschimba, astfel incat secventa a si b sa fie descrescatoare. Sa se scrie secventa echivalenta folosind
instructiunea if:

max_a_b=a<b?(t=b,b=a,a=t):a;

E1.42. Pentru valori intregi ( pozitive sau negative ) citite de la tastatura sa se tipareasca valoarea
corespunzatoare in binar. Sa se scrie secventa echivalenta, in care cifrele reprezentarii se obtin ca resturi
ale impartirii repetate la 2, pana la catul 0 - cifrele sunt obtinute insa incepand cu cea mai putin
semnificativa:

int n,i,dim=sizeof(i)*8,masca=1;
while(1){
printf("n=");scanf("%d",&n);
for(i=dim-1;i>=0;i--)
putchar(n&masca<<i?'1':'0');
}

Anexa: Variantele problemelor prelucrării tablourilor unidimensionale

1. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: să se calculeze tabloul F[i=1,…n] după
formulele:
n
 Xi / Yi , dacă k<=10;
F[k] = i=1
n
 Xi / ec/yi , dacă k>10;
i=1
unde valorile elementelor tablourilor unidimensionale X=(x1,x2,...,xN) şi Y=(y1,y2,...,yN) sunt reale şi se
întroduc de la tastatură, n<=20; k<=20.
2. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date tablourile unidimensionale
A={ai }; B={bi }, i=1,…,n. Reglamentaţi tablourile date conform creşterii sau descreşterii valorilor lor.
Folosind interclasarea grupaţi elementele acestor două tablouri într-un tablou C={c i }, j=1,…,2xn; în aşa mod
ca ele să fie puse în ordinea de creştere sau descreştere.
3. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
X={xi }, i=1,…,n; cu elemente reale. Alcătuiţi algoritmul şi programul pentru următoarele: obţinerea
tabloului unidimensional T cu valori logice, reieşind din următoarele:
a) variabilei t să fie atribuită valoarea TRUE- dacă elementele tabloului X sunt ordonate strict în ordinea
crescătoare, valoarea FALSE în caz contrar;
b) variabilei t să fie atribuită valoarea TRUE dacă în tabloul X nu sunt prezente elementele de zero şi
totodată elementele pozitive se alternează cu cele negative, iar valoarea FALSE în caz contrar;
4. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: sunt date tablourile unidimensionale X={ x i },
i=1,…,n; Y={ Yj }, j=1,…,m. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele operaţii cu
tablourile:
a) variabilei logice t să fie atribuită valoarea TRUE dacă mulţimea elementelor tabloului X este
submulţimea mulţimii Y şi FALSE în caz contrar. Apoi să se aprecieze următoarele:
b) Z=X ∩ Y - intersecţia tablourilor;
5. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul X={ xi }, i=1,
…,n în baza căruia să se calculeze valoarea F:
1, dacă x1 > x2 >.. xi..> xn ;
2, dacă x1 < x2 <.. xi..< xn ;
3, dacă xi <2 <x <2 <...<x <2 ;
F= 4, dacă max x > x
5, dacă min x < P x ;
cosx sinx - în cazurile rămase.
6. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date tablourile X={ xi },
i=1,…,n; Y={yi }, i=1,…,n şi valoarea t în baza cărora să se calculeze valorile
lui F:
n
 (xi +yi + xi yi ), dacă k=1;
i=1
(X2i+X2i+...+X2i)(y2i+y2i+...+y2i), dacă k=2;
F= n
 (y3i + x3i), dacă k=3;
j=1
7. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat un şir de numere x1, x2,…
xi…. xn. Printre aceste numere sunt măcar două numere negative. Să se
evidenţieze în această succesiune elementele tabloului unidimensional a1, a2,...
ak, (k – necunoscut anticipat)- puse între o pereche de numere negative. Dacă
k>1, atunci să se calculeze :
a) max(a21, a22,…a2k); b) min(a1, 2a2,... kak);
c) numărul cifrelor pare printre a1, a2,... ak;

8. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional

V={ vi }, i=1,…,n, cu valori aleatorii, în baza căruia să se efectuieze
următoarele:
a) să se aprecieze numărul de ordine şi valoarea primului element pozitiv şi
celui negativ din tablou, iar dacă toate elementele tabloului sunt egale cu
zero, atunci de afişat mesajul respectiv;
b) să se determine numărul şi valoarea ultimului element impar al tabloului V,
iar dacă nu sunt elemente impare, atunci de afişat numărul celor negative.

9. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat un tablou unidimensional

de numere întregi şi pozitive M=( m 1, m2,... mn). Să se calculeze valoarile
sumelor:

M1 N
S=  ( e(n-j) /(j+i) -ij 3j/ ij )
i1= j=1

10. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date trei tablouri
unidimensionale de numere întregi şi pozitive M=( m 1,
m2,...,mn ),L=(l1,l2,...ln), K=( k1, k2,...,kn), N=25. Să se calculeze valoarea
sumei:

M1 N
S=  (Lj - Kij )
i1=L1 j=1

11. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date valorile elementelor
tabloului A={a1,a2,...,an}. Să se calculeze elementele tablourilor unidimensionale
Y={y1,y2,...,yn} după formulele:

ai/ ai +1/…/ an dacă ai > 0;

Yi = 1+ai +ai +1+…+ an dacă ai = 0;
ai ai +1… an, dacă ai < 0;

12. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Să se compună un algoritm şi să

se scrie un program C pentru aflarea tuturor numerelor naturale ce nu depăşesc
numărul N>9999, considerat cunoscut, şi sunt egale cu suma cuburilor cifrelor
lui. Toate rezultatele să se scrie într-un tablou care să fie afişat într-un mod
clar.

13. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date valorile elementelor
tabloului A={a1,a2,...,an}. Din aceste elemente să se determine toate perechile de
numere naturale din 2 cifre M N cu proprietatea că valoarea produsului (M/2)*N
nu se schimbă dacă se schimbă locul cifrelor fiecarui factor (o atare pereche va
fi de exemplu 83 şi 38 => (8/2)*3=3*(8/2) ). Rezultatele să se înscrie în două
tablouri: M în X={xi } şi N în Y={yi }, apoi de afişat în două linii.

14. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
X={xi}, i=1,…,n. Transformaţi tabloul X conform regulei următoare (y k - valoarea
elementului k a tabloului după transformare):
a) yk = max( xi ) pentru 1<i<k;
b) elementele tabloului necesită să fie arangate în ordinea inversă;
15. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat un şir de numere x1, x2,
… xi…. xn. Printre aceste numere sunt măcar două numere pozitive. Să se
evidenţieze în această succesiune elementele tabloului unidimensional a1, a2,...
ak, (k – necunoscut anticipat)- puse între o pereche de numere pozitive. Dacă
k>1, atunci să se calculeze :
a) min(a1, 2a2,... kak); b) max(a1, a2 a3,… ak);

16. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
A={ ai }, i=1,…,n, cu valori aleatorii, în baza căruia să se obţină un nou tablou
din şirul de elemente a1, a2,... an conform următoarelor scheme:
1) an, an-1,... a1,2a1, 3a2,...(n+1)an, dacă a1 > an;

17. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Se consideră vectorul

A={ ai },1<=i<=n. Să se găsească valorile minimale şi maximale, apoi segmentul de
vectori de cea mai mare lungime cu proprietatea palindromică, adică segmentul de
vectori în care primul element este egal cu ultimul, al doilea cu penultimul
ş.a.m.d. Pentru rezultatul obţinut să fie extrasă poziţia de început a
segmentului şi lungimea sa, afişînd într-un mod clar.

18. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date tablourile X={ x i },
i=1,…,n; Y={yi }, i=1,…,n şi valoarea w în baza cărora să se calculeze valorile
lui V:
n
 (xi*xi +yi * yi + xi * yi ), dacă w=1;
i=1
V= n j
x1 +  xj +  yi ), dacă w=3;
j=1 i=1

19. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: se citesc ciclic cate trei intregi x,i,j, pana la
introducerea lui 0, pentru fiecare grup citit afisandu-se pe cate un rand nou:
- -reprezentarea lui x in zecimal, binar, hexazecimal si octal
- -reprezentarea in zecimal, binar, hexazecimal si octal a complementului lui x
20. Sa se scrie un program interactiv care prelucreaza un tablou de max N intregi ( N - cta predefinita ), prin
urmatoarele comenzi: - afiseaza maximul, suma, produsul, media aritmetica si cea geometrica

21. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: se citesc interactiv care prelucreaza un tablou
de max N intregi ( N - cta predefinita ), prin urmatoarele comenzi: - - cauta o valoare in tablou, pe care o
sterge in cazul gasirii - dimensiunea tabloului va scadea astfel cu o unitate ( nr_elem, nu N!!!); stergerea se
realizeaza prin mutarea cu o pozitie inspre indicii mici, a tuturor elementelor de tablou urmatoare celui care se
sterge; o alta varianta este de a copia ultimul element peste cel care se sterge

22. De alcătuit schema logică şi programul, ce calculează de câte ori schimbă semnul în tabloul a1, a2, ...,
aN şi aranjează în ordine descrescătoare elementele negative, neschimbând poziţia numerelor pozitive, iar
zerourile se plasează la sfârşitul şirului.
23. Să se elaboreze algoritmul şi programul ca să se rezolve următoarea problemă: se dă un tablou nevid
de numere cu valori aleatorii x1,x2,x3,...xn. printre care sunt măcar două numere negative. Să se evidenţieze în
această succesiune elementele tabloului unidimensional a1,a2,a3,...an, cuprinse într-o pereche de numere
negative. Dacă n>=1, atunci să se calculeze: max(a*a,...a**n)

24. Să se elaboreze algoritmul şi programul ca să se calculeze cel mai mare divizor comun al numerelor a(i) şi
b(i), unde a(i) şi b(i) sunt valorile elementelor a două tablouri unidimensionale diferite.

25. Să se elaboreze algoritmul şi programul ca să se calculeze numărul cifrelor fiecărui număr dintr-un
tablou de numere pozitive care pot avea valori cu cel puţin de 4 cifre (mii) şi de salvat în alt tablou.
Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: sunt date tablourile unidimensionale X={ x i },
i=1,…,n; Y={ Yj }, j=1,…,m. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele operaţii cu
tablourile:
c) Z=X Ư Y - unificarea tablourilor;
d) Z=X\Y - diferenţa tablourilor (în Z conţine toate elementele din X care nu se conţin în Y).
26. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
V={ vi }, i=1,…,n, cu valori aleatorii, în baza căruia să se efectuieze
următoarele:
a) să se aprecieze numărul de ordine şi valoarea primului element pozitiv şi
celui negativ din tablou, iar dacă toate elementele tabloului sunt egale cu
zero, atunci de afişat mesajul respectiv;
b) să se găsească numărul de ordine şi valoarea primului element par al
tabloului V, iar dacă nu sunt elemente pare, atunci de afişat numărul celor
valori care se găsesc într-o succesiune anumită (creştere/ descreştere);
27. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sunt date valorile elementelor tabloului A={a 1,a2,...,an}.
Să se calculeze elementele tablourilor unidimensionale X={ x1, x2,..., xn } şi Y={y1,y2,...,yn} după formulele:

ai/ ai+1 dacă ai >0;

Xi= ai+ai+1 dacă ai =0;
1- ai/ ai+1, dacă ai <0;
28. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
X={xi}, i=1,…,n. Transformaţi tabloul X conform regulei următoare (y k - valoarea
elementului k a tabloului după transformare):
a) elementele tabloului necesită să fie mutate ciclic pe m (1<=l<=n-1) poziţii
la stînga: yn =xm, …, yk =xk-m pentru k=1,...,(n-m).
29. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat un şir de numere x1, x2,
… xi…. xn. Printre aceste numere sunt măcar două numere pozitive. Să se
evidenţieze în această succesiune elementele tabloului unidimensional a1, a2,...
ak, (k – necunoscut anticipat)- puse între o pereche de numere pozitive. Dacă
k>1, atunci să se calculeze :
a)numărul cifrelor negative la pătrat printre a1,a2,...ak
30. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat un şir de numere x1, x2,
… xi…. xn. Printre aceste numere sunt măcar două numere pozitive. Să se
evidenţieze în această succesiune elementele tabloului unidimensional a1, a2,...
ak, (k – necunoscut anticipat)- puse între o pereche de numere pozitive. Dacă
k>1, atunci să se calculeze :
a) numărul cifrelor prime la pătrat printre a1, a2,...ak;
31. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Este dat tabloul unidimensional
A={ ai }, i=1,…,n, cu valori aleatorii, în baza căruia să se obţină un nou tablou
din şirul de elemente a1, a2,... an conform următoarelor scheme:
1) a1, a2,... an, an+an-1,... a2+a1, dacă a1 < an;

32. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele:

Este dat tabloul unidimensional
A={ ai }, i=1,…,n, cu valori aleatorii, în baza căruia să se obţină un nou tablou
din şirul de elemente a1, a2,... an conform următoarelor scheme:
1) a1a2, a3a4,...,an-1an, a1+a2+...+an, dacă ai<>ai+1;
33. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Să se mute la sfârşitul unui tablou toate
elementele nule.
34. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Să se incarce într-un vector toate numerele
prime până la n care, inversate, sunt tot prime.
35. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Sa se ordoneze un vector astfel incat
elementele de pe pozitiile impare vor fi ordonate crescator iar cele de pe pozitiile pare sa fie ordonate
descrecator.
36. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Fie doi vectori x şi y, de mărime n. Să se
calculeze:
a) E=min(x1,y1)+min(x2,y2)+ ......min(xn,yn)
b) E=min(x1,yn)+min(x2,yn-1)+ ......min(xn,y1)
37. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Fie doi vectori x şi y, de mărime n. Să se
calculeze:
c) E=(x1+y1)* (x2+y2)* ......*(xn+yn)
d) E=x1y1+ x2y2 +......+xnyn
38. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Să se afişeze şi să se numere elementele pare
de pe poziţiile impare ale unui vector.
39. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Fie doi vectori a şi b cu m, respectiv n
elemente numere reale. Să se afişeze câte din componentele vectorului a sunt strict mai mici decât toate
componentele vectorului b.
40. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Fie v un vector de intregi. Sa se genereze doi
vectori: unul care contine elementele pozitive si altul care contine elementele negative
41. Să se elaboreze algoritmul şi programul pentru următoarele: Să se calculeze coeficienţii binomiali Cn1,Cn2,
…,Cnp în care n şi p sunt întregi pozitivi daţi (p < n), cunoscând relaţia de recurenţă:
Cnk = (n-k+1)/k*Cnk-1 pornind cu Cn0 = 1
Se vor utiliza tablouri

Bibliografie
1. T.H. Cormen, C.E. Leiserson, R.L. Rivest: Introducere in algoritmi, Libris Agora, 2000
2. D. Lucanu: Bazele proiectarii programelor si algoritmilor, Universitatea “A.I.Cuza” Iasi, 1996
3. E. Horowitz, S. Sahni, S. Anderson - Freed Fundamentals of Data Structures in C, Computer Science
Press, 1993
4. L. Livovschi, H. Georgescu: Sinteza si analiza algoritmilor, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1986
5. O. Catrina, I. Cojocaru, Turbo C++, ed. Teora 1993
6. V. Petrovici, Florin Goicea, Programarea in limbajul C. Eed. Teora 1999
7. Liviu Negrescu, ,,Limbajul C” ,volumul I_partea I-a si partea II-a31 31ditura MicroInformatica, Cluj-
napoca 2001
8. [1] Donald E. Knuth. The Art of Computer Programming, volume 3. Massachusetts: Addison-Wesley, 1973. русский
перевод: Д.Кнут. Искусство программирования для ЭВМ. Т.3. Изд-во “Мир”, М.1978.