Proiect didactic

 prof.
 Data:
 Disciplina: Informatică;
 Capitolul: Structuri de date;
 Tema: “Tipuri de date t ablou unidimensional
 Tipul lecţiei: Comunicare şi însuşire de cunoştinţe;
 Clasa: a IXa;
 Locul de desfăşurare: Laboratorul de informatică;
 Timpul lecţiei: 45 minute;
 Obiective educaţionale:
 Obiective cognitive:
 Să cunoască şi să reproducă noţiunile dobândite la noua lecţie;
 Să analizeze şi să caracterizeze corect noţiunea de tablou;
 Obiective psihomotorii:
 Formarea deprinderilor de a utiliza corect tablourile.
 Obiective afective:
 Formarea convingerilor că înţelegerea corectă a utilizării tablourilor
reprezintă o condiţie esenţială pentru stăpânirea unui limbaj de programare.
 Obiective operaţionale:
Ob1 Să cunoască modul prin care se pot declara tablourile.
Ob2 Să cunoască cum se realizează citirea şi scrierea elementelor unui tablou.
Ob3 Să-şi însuşească modul corect de utilizare al tablourilor în programe.
Ob4 Să analizeze şi să corecteze erorile de sintaxă care apar.
Ob5 Să rezolve unele probleme utilizând tablouri unidimensionale.
 Strategii didactice:
 Metode de învăţământ:
 Metode de comunicare orale:
 Expunerea
 Conversaţia
 Metode de acţiune:
 Problematizarea;
 Învăţarea prin descoperire;
 Resurse materiale:
 pentru profesor:
a) Doru Popescu Anastasiu – Manual de Informatică pentru clasele V-
VIII.
b) Tudor Sorin – Turbo Pascal pentru cei mici
c) Doru Popescu Anastasiu – Culegere de probleme de informatică
 pentru elev:
 echipamentele de calcul ale laboratorului;
 Metode de evaluare:
 chestionarea orală
 Desfăşurarea activităţii:
 Momentul organizatoric:
 Pregătirea lecţiei:
 Întocmirea proiectului didactic;
 Întocmirea chestionarului pentru reactualizarea cunoştinţelor;
 Organizarea şi pregătirea clasei:
 Verificarea frecvenţei elevilor;
 Verificarea existenţei resurselor materiale;
 Captarea atenţiei clasei:
 Anunţarea şi scrierea pe tablă a titlului lecţiei “Sortarea elementelor unui tablou
unidimensional”.
 Anunţarea obiectivelor operaţionale prin scrierea pe tablă a planului de idei.
  Explicarea modului de desfăşurare a activităţii.
 Reactualizarea cunoştinţelor:
 Verificarea cunoştinţelor predate anterior prin intermediul
următoarelor întrebări:
Nr. Întrebarea Răspunsul corect aşteptat
Crt
1 Care sunt tipurile de date standard? Tipurile standard sunt: întreg, real, caracter şi tipul
logic.
2 Ce tip are expresia “trunc(sqrt(15))” Este de tip întreg
3 De ce tip este expresia “a=b” Este de tip boolean
4 Care este efectul funcţiei CHR? Aplicată unei valori întregi pozitive întoarce ca
rezultat caracterul având codul ASCII egal cu
valoarea întreaga pozitiva.

 Comunicarea noilor cunoştinţe:

Proiectarea conţinutului temei şi a acţiunilor sunt prezentate în următorul tabel:
Funcţiile Metode şi
exercitate de Evenimente instrucţionale mijloace
evenimentul
instrucţional
Informarea Profesorul anunţă titlul lecţiei “Tablouri”. Obiectivele lecţiei sunt Conversaţia
elevilor asupra de a cunoaşte organizarea datelor în tablouri şi de a şti cum se introductivă
obiectivelor şi foloseşte aceştia în construcţia de programe şi cum să corectăm
prezentarea
eventualele erori de sintaxă în scrierea programelor ce folosesc
materialului.
tablouri.

Dirijarea Tabloul reprezintă o structură omogenă. El constă dintr-o Expunere.

învăţării. mulţime de componente de acelaşi tip, pe care îl numim tip de bază.
Fiecare element al tabloului este accesibil pe baza poziţiei sale în
raport cu celelalte elemente. De exemplu, elementele unui tablou,
pot fi organizate ca un şir (vector). În acest caz, desemnarea
poziţiei unui element se face prin specificarea numărului său de
ordine în cadrul şirului . Pentru o organizare matriceală, poziţia unui
element este dată prin două numere, reprezentând rândul şi coloana
corespunzătoare elementului.
În descrierea algoritmilor, pentru desemnarea valorilor
componente ale unui tablou se utilizează o notaţie indicială, numită
variabilă indexată. De exemplu, dacă variabila A desemnează un
vector, convenim ca A(5) să specifice al cincilea element al
vectorului. Valoarea 5 cuprinsă între paranteze este indicele
variabilei. Dacă variabila B desemnează o matrice, atunci B(3, I+2)
specifică elementul matricei ,aflat pe rândul 3, coloana I+2.
În general, putem utiliza variabile indexate cu mai mulţi
indici. Un element oarecare este specificat prin numele tabloului
însoţit de lista indicilor, cuprinsă între paranteze. Fiecare indice
poate fi o expresie numerică oarecare .
Prelucrarea unui tablou se bazează, în general, pe execuţia
unor operaţii asupra componentelor sale. O modificare a valorii unei
componente, înseamnă implicit, o modificare a valorii tabloului.
În matematică tabloul este prezentat formalizat:
 Tabloul de mai sus se numeşte A şi are m linii şi n coloane.
 Elementele sale sunt .
 Prin se înţelege acel element care se găseşte în linia i şi
coloana j .
Observaţii.
1. Nu este obligatoriu ca elementele unui tablou să fie
numere reale. ele pot fi de orice natură: numere întregi, caractere
etc.
2. În matematică tablourile se numesc matrici. Termenul a
fost preluat şi în informatică.

Date de tip tablou.

U n tablou este o mulţime finită şi ordonată de elemente de
acelaşi tip căruia i se a sociază un nume. Un element al mulţimii este
identificat prin intermediul numelui tabloului şi al valorii unuia sau
mai multor indici (după cum este vorba de un tablou unidimensional
sau multidimensional = cu valori în subdomenii ale tipurilor
ordinale (integer, char, boolean). În Pascal se pot utiliza variabile
cu tipul de date tablou (variabile tablou) cu condiţia declarării
acestuia în mod corespunzător. Pentru fiecare tip de date tablou
utilizat într-un program Pascal trebuie specificat domeniul de valori
pentru fiecare indice şi tipul elementelor tabloului (denumit şi tip de
bază). În general o declaraţie de tip de tablou este de forma:
array [lista_domenii_indicii] of tip  element
unde tip_element este tipul de bază iar lista_domenii_indicii este o
listă formată din elemente de forma:
valoare_minimă ..valoare_maximă
sau numele unui tip subdomeniu. Fiecare element reprezintă valorile
limită (inferioară şi superioară) pentru un indice.
O astfel de descriere poate să apară într-o declaraţie explicită
de tip, cât şi într-o declaraţie de variabile. În acest din urmă caz se
spune că respectivul tip de date este anonim . Este însă preferabil, în
special din motive de claritate şi documentare, ca orice tip definit de
către utilizator să fie declarat explicit.
Să considerăm de exemplu următoarea secvenţă de declaraţie:

Type
INTERVAL = 1..10;
VECTOR = array[INTERVAL] of integer;
Var
x: VECTOR;
y: array[1..10] of integer;

A fost definit un subdomeniu (INTERVAL) şi un tip de date

tablou (VECTOR). În zona de declarare a variabilelor au fost
declarate de variabilă x şi y având un tip de date anonim. Deşi
variabilele x şi y au aceeaşi structură, totuşi cele două variabile sunt
considerate de tipuri diferite (incompatibile între ele).
Asupra variabilelor de tip tablou pot fi efectuate numai
operaţii de atribuire.
Elementele unei variabile tablou vor fi tratate ca şi o
variabilă de tipul de bază. Adică, ele pot fi modificate prin
atribuire, iar dacă sunt de tip simplu, pot fi citite, afişate sau
utilizate ca operanzi în expresii, la fel ca orice variabilă de tip
simplu. Un element al unei variabile tablou este identificat prin
intermediul numelui variabilei şi al valorilor indicilor elementului
respectiv, sub forma:
nume [listă-valori-indici]
unde nume este numele variabilei tablou iar
listă_valori_indici conţine câte o expresie pentru fiecare indice,
având un tip compatibil cu cel al indicelui tabloului.
 Exemple de probleme care utilizează tablouri:
1. Se citeşte un vector cu n componente numere întregi. Se cere
să se tipărească cel mai mare număr găsit.

Program maxim_v;
Var v:array[1..100] of integer;
i,j,n,m:integer;
begin
write('dati n:');
readln(n);
for i:=1 to n do
begin
write('v(',i,')=');
readln(v[i]);
end;
m:=v[1];
for i:=1 to n do
if m<v[i] then m:=v[i];
write('maxim=',m);
readln
end.

2. Se citeşte un vector cu n componente numere întregi. Se cere

să se tipărească media aritmetică a celor n componente.

Program maxim_v;
Var v:array[1..100] of integer;
i,s,n,m:integer;
begin
write('dati n:');
readln(n);
for i:=1 to n do
begin
write('v(',i,')=');
readln(v[i]);
end;
s:=0;
for i:=1 to n do
s:=s+v[i];
write('media=',s/n:4:2);
readln
end.