9 Clasa 9 2012

1
TIT TIHON
MATEMATICĂ M2
Manual pentru clasa a IX-a
CAIETUL ELEVULUI
CAIET DE EVALUARE ŞI PROGRES ŞCOLAR
NUMELE SI PRENUMELE, CLASA
FILIERA TEORETICĂ
 specializarea:
FILIERA VOCAŢIONALĂ
 profilul teologic specializarea: catolic, reformat,
adventist, penticostal, baptist, unitarian
 profil pedagogic specializarea: bibliotecar, instructor, pedagog

2
TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică PUNCUAJ(NOTA)
TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică..........................................

1.1: Test iniţial................................................................................................
1.2: Noţiunea de mulţime...............................................................................
1.3: Operaţii cu mulţimi.................................................................................
1.4: Mulţimea numerelor naturale..................................................................
1.5: Mulţimea numerelor întregi.....................................................................
1.6: Mulţimea numerelor raţionale.................................................................
1.7 Mulţimea numerelor reale........................................................................
1.8 Radical dintr-un număr raţional n  2 . Proprietăţi ale radicalilor..........
1.9 Radicalul de ordinul 3 dintr-un număr raţional........................................
1.10 Puteri cu exponent raţional.....................................................................
1.11 Evaluare şi testare..................................................................................
1.12 Propoziţie, preducat, cuantificatori........................................................
1.13 Conectorii logici.....................................................................................
1.14 Tautologii...............................................................................................
1.15 Inducţie. Deducţie..................................................................................
1.16 Aplicaţii.................................................................................................
1.17 Evaluare şi notare..................................................................................
COMPETENŢE SPECIFICE
1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme a unor noţiuni specifice logicii matematice şi
teoriei mulţimilor.
2.1. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi operaţiilor logice şi identificarea de propoziţii.
2.2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii matematice sau al teoriei mulţimilor.
3.1. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea de operaţii cu mulţimi, cu numere reale,
cu propoziţii/predicate.
3.2. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru
efectuarea unor operaţii.
4.1. Redactarea soluţiei unei probleme utilizând corelarea între limbajul logicei matematice şi
limbajul teoriei mulţimilor.
4.2. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi folosind limbajul logicii matematice.
5. Analiza unor contexte uzuale şi matematice (de exemplu: redactarea soluţiei unei probleme)
utilizând limbajul logicii matematicii şi teoriei mulţimilor.
6.1. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj matematică, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului.
6.2. Transpunerea unei situaţii cotidiene în limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului.
OBIECTIVE GENERALE
  Să ştie şi să recunoască şi să identifice mulţimi de numere.
X  Să ştie şi să identifice proprietăţi ale operaţiilor algebrice.
 Să ştie şi să compare proprietăţi ale adunării şi înmulţirii.
  Să înţeleagă şi să folosească un anumit alogoritm în rezolvarea de probleme.
 Să ştie să exprime proprietăţi ale mulţimilor de numere.
 Să poată utiliza similarităţi între operaţii în deducerea de proprietăţi.
Corespondenţă părinţi/tutore/supraveghetor pregătire şcolară

Data Observaţii Semnătura
 2
  
3
ATITUDINI, INTERES ŞCOLAR, RECOMANDĂRI
ATITUDINI MANIFESTATE EVALUARE-NOTARE
1. Manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea

şi rezolvarea de probleme
2. Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a

capacităţii de concentrare
3. Dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui

spirit de obiectivitate şi imparţialitate
4. Dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
5. manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a

aborda sarcini variate
6. Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de

a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganţa în arhitectura
rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii

7. Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi X
metode matematice în abordarea unor situaţii
cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme 
practice
8. Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca

domeniu relevant pentru viaţa socială şi profesională.
3 
  
4
TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică
TEMA 1.2: Noţiunea de mulţime

SECVENŢA 1 FIŞĂ DE STUDIU
 Noţiunea de mulţime nu se defineşte. După Georg Cantor, termenul are înţelesul

unei ,,colecţii de obiecte bine determinate şi bine distincte ale intuiţiei sau gândirii
noastre, considerate împreună ca un tot”.
 Mulţimile se notează cu litere mari din alfabet şi uneori cu indici sau apostrof: A, B,
..., X, ..., M1, M2, ..., A’, ...
 Obiectele ce alcătuiesc o mulţime se numesc elemente. Elementele unei mulţimi se
notează cu litere mici din alfabet şi uneori cu indici sau apostrof, de exemplu a, b, c,
..., a 1, a 2, ..., a’, b’, ...
 În loc de a spune că un obiect x este un element al unei mulţimi A se spune că acel
obiect aparţine acelei mulţimi şi se scrie x  A.
 În loc de a spune că un obiect y nu este un element al unei mulţimi A se spune că
acel obiect nu aparţine acelei mulţimi şi se scrie y  A.
 Mulţimea care nu are nici un element se numeşte mulţime vidă. Mulţimea vidă se
notează prin  : { }  .
 Numărul de elemente al unei mulţimi finite M, se numeşte numărul cardinal al lui
M şi se notează prin card(M).
 Două mulţimi sunt egale dacă sunt formate din aceleaşi elemente. Dacă mulţimile A
şi B sunt egale, atunci scriem A = B, iar în caz contrar AB.
 O mulţime se poate reprezenta prin enunţarea unei proprietăţi caracteristice a
elementelor sale.
 O mulţime se poate reprezenta printr-un contur închis. Contururile închise prin care
se reprezintă grafic mulţimile se numesc diagrame Euler-Venn.
 Dacă orice element al unei mulţimi B aparţine şi altei mulţimi A se spune că
mulţimea B este inclusă în mulţimea A sau că mulţimea A include mulţimea B. Se
scrie B  A. Incluziunea are următoarele proprităţi:
Reflexivitatea. AA.
Antisimetria. Dacă B  A şi A  B, atunci A  B.
Tranzitivitatea. Dacă B  A şi C  B, atunci C  A, A, B, C  E .

X

 4
  
5
TEMA 1.2: Noţiunea de mulţime

SECVENŢA 2 FIŞĂ DE LUCRU
1. Se dă exprimarea: ,,Mulţimea piramidelor egiptene’’. Care din exprimările

următoare nu este în concordanţă cu celelalte.
a) ,,este o colecţie de obiecte’’ b) ,,este o mulţime’’
c) ,,este formată din elemente’’ d) ,,este o noţiune primară’’
Răspuns
2. Care afirmaţie este adevărată.

a)   {} ; b)   {0} ; c)   0 ; d)  nu este o mulţime
Răspuns
3. Se dă mulţimea A = ,,mulţimea marţienilor angajaţi la circ’’ Care este cardinalul

mulţimii A ?
a) card (A) = Marte; b) card (A) = 0
c) card (A) = 5; d) card (A) nu se defineşte
Răspuns
4. Se dă mulţimea A  {x | x este o cifră}. Care este proprietatea caracteristică a

mulţimii?
a) ,, x este o cifră’’; b) ,,cifra 0’’
c) ,,x este un număr’’; d) ,,nu se poate defini proprietatea’’
Răspuns
5. Ce relaţie este adevărată între mulţimile din imaginea alăturată?

a) A  B ; b) A  B ; c) C  A ; d) A  B
6. Ce relaţie există între mulţimile din imagine ?

a) A  B ; b) A  C ; c) B  C ; d) A  B  C
Răspuns 
X
7. Dacă B  C şi C  A, atunci B  A se numeşte:
a) comutativitate; b) reflexivitate c) simetrie; d) tranzitivitate 
Răspuns
8. Dacă A  {r, a c} şi B ={ x | x literă în cuvântul ,,rac’’} atunci se poate scrie:

a) A  B ; b) A  B ; c) B  C ; d) A  B
5 
  
6
TEMA 1.3: Operaţii cu mulţimi

 Se numeşte intersecţia mulţimilor A şi B, mulţimea formată din

toate elementele comune (luate o singură dată) a mulţimilor A şi B.
Intersecţia mulţimilor A şi B se notează prin AB.
 Două mulţimi A şi B sunt disjuncte dacă intersecţia AB=.
 Se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B, mulţimea formată

din elementele care aparţin cel puţin uneia dintre mulţimile A şi
B. Reuniunea mulţimilor A şi B se notează AB.
 Se numeşte diferenţa dintre mulţimea A şi mulţimea B

mulţimea formată din elementele mulţimii A care nu aparţin lui
B şi se notează prin A \ B.
 Fiind date o mulţime A şi o submulţime a sa B, diferenţa

dintre mulţimea A şi mulţimea B se numeşte
complementara lui B faţă de A. şi se notează CAB.
 Legile lui De Morgan. Oricare ar fi mulţimea E şi

submulţimile sale A şi B se pot scrie relaţiile:
CE(A UB)  CEA∩CEB, CE(A∩B)  CEA∩CEE.
 Produsul cartezian. Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B, mulţimea

formată din toate perechile ordonate (a,b) unde aA şi bB.
Produsul cartezian a două mulţimi nu este comutativ AB  B  A.
 Se numeşte mulţimea părţilor unei mulţimi E mulţimea tuturor submulţimilor care

se pot forma cu elementele mulţimii E. Mulţimea părţilor lui E se notează P(E) şi se
citeşte mulţimea părţilor lui E.
 Două mulţimi A şi B se numesc echipolente, dacă există o aplicaţie bijectivă între A

 şi B. Echipolenţa mulţimilor A şi B se scrie A  B.
X  Relaţia de echipolenţă este: a) reflexivă; b) simetrică; c) tranzitivă

___________________________________________________________________________
 ___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 6
  
7
TEMA 1.3: Operaţii cu mulţimi

1. Următoarea egalitate A  ( B \ C )  ( A  B) \ ( A  C ) este adevărată numai dacă are

loc
a) B   ; b) C   ; c) A  B ; d) A  
Răspuns
2. Dacă într-o clasă cu 30 de elevi, 50% joacă fotbal, 40% joacă tenis, 10% fotbal şi
tenis atunci numărul elevilor care nu joacă nici fotbal nici tenis este:
a) 3; b) 0; c) 9; d) 6
Răspuns
3. Dacă A  B are 4 elemente, A \ B două elemente, A  B , atunci mulţimea B are

a) 6; b) 7; c) 4; d) 6
Răspuns
4. Dacă mulţimile A şi B verifică condiţiile A  {5}   , B  {2,5}   ,

A  B  {1, 2,3, 4,5} , A  B  {1,3} , atunci :
a) A are 2 elemente; ; b) B are 2 elemente;
c) A  {1,3, 4,5} sau A  {1,3, 5}; d) B \ A  {2, 4} .
Răspuns
5. Fie E  {x, y, z , t} . Dacă {x, y,1}  E , {1, 2, z}  E şi {x, y,3}  E , atunci va avea
loc şi relaţia:
a) {4,5}  E ; b) {x, y, z}  {1, 2,3} ; c) t  1 ; d) 1 {x, y, z}
Răspuns
6. Determinaţi mulţimile X şi Y ştiind că au loc egalităţile: X  Y  {1,3,5} ,

Y  X  {1, 2, 4} , X  Y  {6} . 
a) X  {6}, Y  {1, 2, 3} ; b) X  {1, 3,5, 6}, Y  {1, 2, 4, 6} ;
c) X  Y  {1, 2, 3, 4} ; d) X  , Y  {1, 2,3, 4,5, 6]
X
Răspuns 
7. Fie A  {3,9, a, 2} , B  {1, b,3,9} şi C  {9,3,1, 2} submulţimi ale lui  . Pentru ce

valori ale lui (a, b) vom avea A  C şi B  C ?
a) a  1, b  2 ; b) a  2, b  1 ; c) a  0, b  0 ; d) a  1, b  0 .
Răspuns
7 
  
8
TEMA 1.5: Mulţimea numerelor întregi

1. Dacă a  9, b  3, c  5 , atunci valoarea lui x  a  (b  c) , este:

a) 1; b) 17; c) 1; d) 11.
2. Găsiţi soluţia pentru care trei numere întregi consecutive are suma pătratelor lor
egală cu 1877.
a) nu are soluţie; b) {5} ; c) {5} ; d) {5,5}
3. Să se calculeze expresia E  (( x)) , dacă se dă
x  139  14 138  14 137  14 136  ...  14 132  14 13  1 .
a) 1; b) 1; c) 0; d) 2; e) 5
4. Cu cifrele 0, 1, 2, 3 câte numere de două cifre diferite putem forma:
a) 6; b) 9; c) 10; d) 12
6. La sfârşitul unei întâlniri de afaceri cei 15 participanţi şi-au strâns mâinile. Se poate
ca la un moment dat fiecare să fi dat mâna cu exact 7 persoane?
Rezolvare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Dintr-un pachet cu 20 de cărţi de joc, două persoane iau pe rând cel mult cinci cărţi.
Câştigă jucătorul care ia ultimile cărţi. Cum trebuie să joace primul jucător astfel încât
să câştige?
Rezolvare: La fiecare mutare un jucător ia un număr de cărţi cel puţin egal cu 1 şi cel
mult egal cu 5. Suma dintre numărul minimşi cel maxim este 6. Câştigă acel jucător
care face în aşa fel ca adversarul lui să fie la mutare când în pachet au mai rămas 6
cărţi. Deci, jucătorul care reuşeşte primul să lase adversarului un număr de cărţi
multiplu al lui 6 şi procedează la fel la mutările următoare va câştiga. Pentru a câştiga
primul jucător trebuie să ia la prima mutare 2 cărţi, iar în continuare, dacă adversarul
 lui ia x cărţi, atunci el va lua x  6 cărţi.
X Rezolvaţi problema unui joc cu 64 de cărţi în cazul în care se pot lua de la
minim3 cărţi la maxim 12 cărţi.
 Mutarea 1 (primul jucător):
Mutarea 2 (al doilea jucător):
Mutarea 3 (primul jucător):
..........................................................
 8
  
9
TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică
TEMA 1.6: Mulţimea numerelor raţionale

5  11  25 3   12
1. Calculaţi 3  1 :  76   47   
14  49  38 7  5
a) 1; b) 3; c) 7; d) 2.
2. Care este perechea de numere direct proporţională cu numerele 3 şi 5 care are
produsul mediilor aritmetice şi armonice egal cu 75.
a) 3 şi 5; b) 3 3 şi 5 5 ; c) 3 5 şi 5 5 ; d) 115 şi 113.
3. Pe suprafaţa globului pământesc raportul dintre uscat şi apă este de aproximativ
1:2,4. Uscatul ocupă 149 milioane km2. Ce suprafaţă ocupă apa?
a) 256 km2; b) 357,6 km2; c) 3576 km2; d) 357 km2
4. Dacă a, b, c   , ab  bc  ac  1 , atunci numărul (a 2  1)(b 2  1)(c 2  1) este
a) natural; b) raţional; c) întreg;.............d) nu ştiu.
1
5. Să se reprezinte pe axa numerelor un segment cu lungimea de . Aceeaşi cerinţă
5
1
pentru . (fig. 1)
7 E
Fig. 1 D
B
A
O 1 2
1
5

X

6. Să se determine lungimea segmentului x din fig. 2
3 6 4
10
5 x
9 
  
10
TEMA 1.7: Mulţimea numerelor reale

 Pentru orice număr raţional pătrat perfect, numărul pozitiv unic a pentru care a2  p,
se numeşte rădăcina pătrată a lui p şi se scrie p .
 Exemplu: 2  1,14142135 ... se numeşte număr iraţional sau număr
transcendent.
Construcţia numerelor iraţionale Extragerea rădăcinii pătrate
2,00'00'00'00' 1,4142...
-1 244  96
10.0 2811 281
-96 28844 11296
40.0
- 28 1 282822 56564
11 900
11 296
60400
56564
3856
......
Numerele de forma
2, 3, 5, 7…
se numesc iraţionale.
Mulţimea numerelor
iraţionale se notează prin
 \ .
 Media proporţională (media geometrică) a două numere raţionale pozitive este

mai mare deâct cel mai mic număr dintre ele şi este mai mică decât cel mai mare.
 Încă din Antichitate s-a observat că raportul dintre lungimea unui cerc şi diametrul

X
acestuaia nu depinde de cercul ales. Valoarea acestui raport a fost notată cu 
 (  3,14 ). Numărul  nupoate fi construit cu rigla şi compasul pe axa numerelor.
1
2
0 1 2 3 
 10
  
11
LECŢIA 1.7 Mulţimea numerelor reale

 Mulţimea numerelor reale  este ,,identificabilă" cu mulţimea punctelor de pe axa
numerelor.
 Axa numerelor
y 1 2 x
B O A sens pozitiv
N(y) M(x)
 x şi y sunt două numere reale ce corespund punctelor M şi respectiv N. Vom spune

că y este strict mai mic decât x şi vom nota y < x dacă pe axa numerelor, punctul N
este la stânga punctului M. Se mai poate nota x > y şi citim: x este strict mai mare
decât y.
 Distanţa dintre două puncte de pe axă este numărul pozitiv d(x;y)x  y.
 Orice număr real x are un opus, notat x, care este deasemenea un număr real.
Exerciţii
Demonstrează că 2 este număr iraţional.
a
Pasul 1. Presupune că 2 este un număr raţional: 2 , a, b  N , ( a, b)  1 ;
b
a2
Pasul 2. Ridică la pătrat relaţia: 2   a 2  2b 2 ;
b2
Pasul 3. Deci se va impune că a este multiplu de 2 a  2m ;
Pasul 4. Înlocuieşte şi fă simplificările: 4m 2  2b 2  2m  b 2
Pasul 5. Deci şi b este multiplu de 2imposibil, deoarece am presupus că (a,b)=1
Demonstrează că 5 este număr iraţional. Reprezintă acest număr pe axa numerelor.

X

0 1
11 
  
12
TEMA 1: Mulţimi de numere. Numere reale

 Oricare ar fi numerele reale a, b  cu a > b, se definesc intervalele:
1) interval închis a; b  x | x  , a  x  b
2): interval deschis (a; b)  x | x  , a < x < b
3) intervale semideschise (a; b x | x  , a <x b, a; b) x | x  ,ax<b
4) intervale nemărginite
(; a  x | x  , x  a (; a)  x | x  , x < a
b; +)  x | x  , x  b (b; +)  x | x  , x > b.
Exerciţii: a) să se figureze intervalele
 Pentru orice număr real x nenul, numim modulul lui x, şi vom nota prin x,
valoarea pozitivă a numărului real x. Dacă x  0, vom spune că x  0 şi pentru orice
număr real x, are loc x2  x2.
1. Pentru toate numerele reale x şi y: x  x şi x  y  y  x.
2. Două numere reale care au acelaşi modul sunt egale sau sunt opuse.
3.Pentru orice numere reale x şi y, are loc: xyx  y.
x |x|
4. Pentru orice două numere reale x şi y  0 are loc: 
y | y|
5. Pentru orice două numere reale x şi y, are loc: x+yx+y, numită
inegalitatea triunghiulară.
6. Pentru orice două numere reale x şi y, are loc:||x|  |y||  |x + y| şi ||x|  |y||  |x  y|.

7. Pentru orice număr real, are loc: x 2  x
X Exerciţii. Explicitează modulele: | x  1| şi |1  x | .

 12
27
  
13

3 3
 1   1  2 2
1. Dacă x    şi y     , atunci numărul a  x  y este
 3  2
a) 15; b) 17; c) 19; d) 21.
2. Care din numerele următoare sunt raţionale: x1   28  1  2 7  2,5 ,
x2  (5  5 2) : (1  2) , x3  ( 3) 3  1, 73  2
a) x1 ; b) x2 ; c) x1 şi x3 ; d) x2 şi x3
3. (1,5 puncte). Care din următoarele numere sunt egale: x1  3 20 , x2  180 ,
x3  2 45 , x4  6 5 , x5  3 28 , x6  2 3 9  3 15
a) x2  x4 ; b) x3  x5 ; c) x3  x6 ; d) x1  x4
4. Propoziţia ,,suma pătratelor a două numere este egală cu triplul unuia dintre
numere’’ se poate scrie simbolic astfel:
a) x 2  y 2  x3 ; b) ,, x 2  y 2  x3 sau x 2  y 2  y 3 ;
c) x 2  y 2  y 3 ; d) ,, x 2  y 2  x3 şi x 2  y 2  y 3
5. Care sunt valorile reale x pentru care are loc || x | 1| 2
a) {1; 0} ; b) {1; 2} ; c) {0;1} ; d) {1;1}
6. (1,5 puncte). Să se calculeze E  2  ( 2) 2  |1  2 |  | 8  3 | .
a) 0; b) 1; c) 1
7. Se dau 3 2  2 3;3 2  2 3 ; 3 2  2 3; 3 2  2 3 .
Care numere verifică proprietatea | a  b || a |  | b |
a) 3 2  2 3 , 3 2  2 3 ; b) 3 2  2 3 , 3 2  2 3 ;
c) ; 3 2  2 3; 3 2  2 3 ; d) 3 2  2 3;3 2  2 3
1 1
8. Care este valoarea expresiei E   .
11 6 2 33  20 2
9. Figuraţi pe axa numerelor:  3; 3;  5; 5;  6; 6;  10; 10 .

X

13 
  
14
LECŢIA 1.8 Radical dintr-un număr raţional n  2 . Proprietăţi ale radicalilor

 Radicalul unui produs de două numere nenegative este egal cu produsul radicalilor.
 Radicalul unui cât de două numere nenegative şi cu numitorul diferit de 0 este egal
cu câtul radicalilor.
 Dacă a  0 atunci avem a2  a .
 În general, dacă a   atunci a2  a .
 Dacă b  0, atunci a 2  b  a  b , oricare ar fi numărul a.
 Dacă a > 0, atunci a  a 2 , şi dacă a, b >0, atunci a b  a 2  b .

Raţionalizarea numitorilor
 Dacă numitorul fracţiei este de forma a atunci se amplifică fracţia cu a ,
 Dacă numitorul fracţiei este de forma a  b, atunci se amplifică fracţia cu
conjugata a + b.
 Dacă numitorul fracţiei este de forma a + b, atunci se amplifică fracţia cu
conjugata a  b.
 Dacă numitorul fracţiei este de forma a  b , atunci se amplifică fracţia cu
a  b.
3
 Dacă numitorul fracţiei este de forma a  3 b , atunci se amplifică fracţia cu
3
a2  3 a  b  3 b2
 În cazul unor combinaţii de radicali se amplifică cu conjugate alternative de radicali

cu indicele ordinului c.m.m.m.c. al indicilor ordinelor radicalilor.
 Se numeşte partea întreagă a numărului real a, cel mai mare număr întreg care este
mai mic sau egal cu a. Partea întreagă a numărului real a se notează [a ] .
 Diferenţa dintre numărul a şi partea sa întreagă [a ] se numeşte partea fracţionară
a lui a şi se notează cu {a} .
 Transformarea radicalilor dubli. Dacă b 2  b  0 , atunci:

 a b 
a  a2  b

a  a2  b
; a b 
a  a2  b

a  a2  b
2 2 2 2
X
Să se scrie ca sumă de radicali simpli expresia E  6  20

 14
27
  
15
LECŢIA 1.8: Radical dintr-un număr raţional n  2 . Proprietăţi ale radicalilor

1. Fie a, b, c  (0, ) astfel încât 3a  c  4b . Atunci numerele a, b, c sunt:
a) egale cu 2 3 ; b) direct proporţionale cu 2,3 şi 6;
c) invers proporţionale cu 2, 3 şi 6.
2. Valoarea expresiei E  2  (2) 2  |1  2 |  | 8  3 | este egală cu:
a) 0; b) 1; c) 1
3. Dacă este dată mulţimea B  {3;14;  3; 2; 1; 0} , atunci intersecţia B  * este
egală cu
a) B ; b) * ; c) {1} ; d) 
3 7 3 7
4. Valoarea expresiei E   este egală cu:
83 7 83 7
a) 7 ; b) 1; c) 2 ; d) 3
5. Se dau 3 2  2 3;3 2  2 3 ; 3 2  2 3; 3 2  2 3 .
Care numere verifică proprietatea | a  b || a |  | b |
a) 3 2  2 3 , 3 2  2 3 ; b) 3 2  2 3 , 3 2  2 3 ;
c) ; 3 2  2 3; 3 2  2 3 ; d) 3 2  2 3;3 2  2 3
x y x y
6. Care este relaţia de ordine dintre numerele a  şi b  
1 x  y 1 x 1 y
a) a  b ; b) a  b ; c) a  b ; d) a  b .
7. se dau numerele reale a, b, c , astfel încât a  0 şi b 2  4ac  0 . Să se calculeze
suma şi produsul numerelor:
def
b  b 2  4ac def
b  b 2  4ac
x1  şi x2  .
2a 2a
Se interpretare se poate da formulelor găsite (suma şi produsul)

X

15 
  
16
LECŢIA 1.9 Radicalul de ordinul 3 dintr-un număr raţional

 Se numeşte radicalul de ordinul 3 al numărului b  , unicul număr a  , a  0 cu
proprietatea a 3  b .
a  3 b  a 3  b, a, b   .
 Proprietăţile radicalului de ordin 3 sunt analoage proprietăţilor radicalului deordin 2.
Scrie aceste proprietăţi (pentru radical de ordin 3):
 Raţionalizarea nunitorilor. Pentru expresii care conţin radicali la numitor, este

utilă transformarea lor în expresii echivalente, care să aibă numitorii raţionali.
Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor
1 1 1 1
a) ; b) 3 ; c) 3 ; d) 3 .
2 33
3 1 3
2 3 9 634
3
Indicaţie. În rezolvare se vor folosi formulele de calcul redus:

a3  b3  (a  b)  (a 2  ab  b 2 ) .
1

2 3 3
1
3

3 1
1
 3

233
X

1

3
9 63 4
3
 16
  
17
LECŢIA 1.9: Radicali. Aplicaţii


X

17 
  
18
LECŢIA 1.10: Puteri cu exponent raţional

1
 Puteri de forma a n , n  *
1 def
Se defineşte a n  n a pentru a  0 , n   , n  2 .
m
 Puteri de forma a , m, n  *
n
m def
Se defineşte a n  n a m pentru a  0 , m, n   , n  2 .
m
m
Are loc şi egalitatea a n   a
n
.
m
 Puteri de forma a n , m   , n  *
p
 1
Se defineşte a n  p pentru a  0 , m   , m  0 , n  * , n  2 , m   p .
an
 Operaţii cu puteri cu exponent raţional
I. (a  b) x  a x  b x , a , b  0, x   .
x
a ax
II.    x , a, b  0, x   .
b b
 Proprietăţi
def
1
3.  a x   a xy , a  0, x, y  
y
1. a  y  , a  0 2. a 0  1, a  0
ay
ax
4. a x  y  a x  a y , a  0, x, y   5. a x  y  , a  0, x, y   .
ay
1
1 
   2 1
 (1  x 2 ) 2  1 
Să se calculeze E ( x)  , pentru x  2  a 2  (1  a ) 1 , a  0 .
 2

1 
 (1  x )  1 
2
E ( x) 

X

 18
  
19
LECŢIA 1. 10. Puteri cu exponent raţional

2 1
1. Să se determine aproximările prin lipsă şi prin adaos ale numărului x  cu o
2 1
1
eroare mai mică decât .
10 2
 1 2 1 3 
2. Să se aproximeze cu dpuă zecimale exacte max  , .
 3 4 
3 abc
3. Să se demonstreze inegalitatea mediilor abc  , a, b, c  0 .
3

X

4. Să se aducă la forma cea mai simpă expresia E  13  30 2  9  4 2
19 
  
20
LECŢIA 1.11 EVALUARE ŞI TESTARE

SECVENŢA FIŞĂ DE LUCRU
Timp de lucru 50 minute. Nota corespunde punctajului problemelor rezolvate. Nu se

acordă fracţiuni de punct. Orice variantă rezolvată corect se notează cu punctaj maxim.
1. Găsiţi aproximările zecimale cu o eroare mai mică decât 0,1, prin lipsă şi adaos,
178
pentru numerele: şi 11 .
13
2. Care este cel mai mic număr k pentru care 3n  5n 2  1, () n  k ?
1 1
3. (Care este valoarea expresiei E   .
11 6 2 33  20 2
x y 1 1
4. Inegalitatea 2  2   este adevărată numai dacă x , y sunt numere reale
y x x y
pozitive.
5. Figuraţi pe axa numerelor:  3; 3;  5; 5;  6; 6;  10; 10 .
6. Fie a şi b numere raţionale. Să se demonstreze că dacă a  b 2  0 , atunci şi
ab 2  0.
7. (Poate fi suma a  b un număr raţional dacă:
a) unul din termeni este raţional, iar celălalt este iraţional;
b) ambii termeni sunt iraţionali?
8. (Arătaţi că dacă x, y  2 , atunci 3 xy  6( x  y )  10  2 .
1 1 1
9. Dacă a, b, c sunt numere reale pozitive, să se arate că (a  b  c)       9 .
a b c
10. Dacă a, b, c sunt trei numere reale pozitive, atunci are loc mh  mg  ma
(inegalitatea mediilor pentru trei numere).
Rezolvări

X

 20
  
21
LECŢIA EVALUARE ŞI TESTARE


X

21 
  
22
LECŢIA 1.12 Propoziţie, preducat, cuantificatori

SECVENŢA FIŞĂ DE LUCRU
 Se numeşte propoziţie (a logicii propoziţiilor) un enunţ care, într-un context dat,

este fie adevărat, fie fals
 Propoziţiile se notează cu literele p, q, r ,... sau p1 , p 2 , p3 ,...

 p: ,,2 + 9 = 4’’;
 q: ,,elefantul este avion’’.
 Valoarea de adevăr a unei propoziţii este proprietatea acesteia de a fi adevărată sau

falsă. Valoarea de adevăr a unei propoziţii adevărate se notează prin (A) sau (1), iar a
unei propoziţii false cu (F) sau (0).
1, dacă p adevarată
v( p )  
0, dacă p este falsă
Pentru propoziţiile date ca exemplu, avem: v(p) = 0; v(q) = 0
 Se numeşte predicat (sau propoziţie deschisă), un enunţ care conţine una sau mai
multe variabile, cărora atribuindu-le valori obţinem propoziţii adevărate sau false.
Toate ecuaţiile, inecuaţiile, identităţile sunt predicate;
 p(x): ,,2x + 9 = 4’’;
 q(z): ,,z este cititor al acestei cărţi’’;
 r(x,y): ,,x2 +y 2 = 1, x, y  ’’.
 Cuantificatorul existenţial
Se numeşte propoziţie existenţială asociată unui predicat p(x), propoziţia ,,există cel
puţin un x astfel încât p(x)’’ şi care se notează prin: ( x) p(x).
 Cuantificatorul universal
Se numeşte propoziţie universală asociată unui predicat p(x), propoziţia ,,oricare ar fi
x are loc p(x)’’ şi se notează prin: ( x) p(x).
 Mulţimea elementelor pentru care se obţin propoziţii adevărate se numeşte

mulţimea de adevăr a predicatului.
 EXEMPLE
1.Fie predicatul p(x): ,,2x + 9 = 4’’, unde x desemnează un număr un număr întreg.
X Propoziţia (x)(2 x  9  4) este falsă deoarece de exemplu pentru x0  0 , propoziţia
 ,, p (0)  2  0  9  4 ’’ este falsă.
2. Fie predicatul p( x) :,, x 2  0 ’’ unde x este un număr întreg. Propoziţia
(x)( x 2  0) este adevărată, deoarece pentru orice număr întreg x0 avem x02  0 .
Aplicaţie
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 22
  
23
LECŢIA 1.12 Propoziţie, preducat, cuantificatori

1. (1 punct). Care din următoarele enunţuri sunt propoziţii?

a) p1 :, , 2  3  6 ’’; b) p2 :,, (2  5)  (3  8)  100 ’’
c) p3 :,,| x | 0 , x este număr real; d) p4 :,,Închide cartea!’’.
2. (1 punct). Care este valoarea de adevăr a propoziţiilor:

a) p1 :, , 2  3  6 ’’; b) p2 :,, (2  5)  (3  8)  100 ’’
c) p3 :,,| x | 0 , x este număr real; d) p4 :,,Închide cartea!’’,
3. (1 punct). Care este valoarea de adevăr a propziţiei:

q : ,, 2  ( 2) 2  |1  2 |  | 8  3 | 0 ’’
a) 0 (fals); b) 1 (adevăr); c) nu are valoare de adevăr
4. (1 punct). Care este valoarea de adevăr a propziţiei:
3 7 3 7
 1
83 7 83 7
a) A (adevăr); b) F (fals); c) nu are valoare de adevăr.
5. (1 punct). Fie predicatul p ( x, y ) :,, x divide y, unde x, y desemnează numere
naturale’’ Care din propoziţiie este falsă:
a) p (2, 6) ; b) p (17,51) ; c) p (9, 632133) ; a) p (121,11) .
x y
6. (1 punct). Se dă predicatul r ( x, y ) :,,  , x , y   ’’ Pentru ce valori
1 x 1 y
predicatul r ( x, y ) nu are sens.
a) x  1, y  1 ; b) x  1, y  1 ; c) x  1, y  1 ; d) x  1, y  1 .
7. (1 punct). Fie predicatul p ( x) :,, x 2  x  1 este prim’’, x  . Care din

următoarele propoziţii este falsă:
a) p (1) ; b) p (2) ; c) p (4) .
8. (1 punct). Se dă propoziţia deschisă u ( x) : ,, x   , x 2  x  2  0 ’’ Pentru ce

valoare a lui x propoziţia este adevărată?

a) x {2,1} ; b) x  1 ; c) x  2 . X
9. (1 punct). Se dă consideră predicatul v ( x) : ,, x  1  0 , x   ’’ Pentru ce valoare a 
lui x propoziţia este adevărată?
a) x   ; b) x  1 ; c) x  1 .
22 
  
24
LECŢIA 1.13 Conectorii logici

 Operaţiile logice (operatorii logici) elementare sunt:

negaţia ( ), disjuncţia (), conjuncţia (), implicaţia (), echivalenţa ()
Cu ajutorul operaţiilor logice se pot obţine propoziţii (predicate) compuse din
propoziţii (predicate) simple
Negaţia ( )
Negaţia propoziţiei p este propoziţia notată ,,non p’’ care este adevărată p p
când p este falsă şi este falsă când p este adevărată.
1 0
Tabel de adevăr 0 1
p q pq
Disjuncţia ()
1 1 1
Disjuncţia propoziţiilor p şi q este propoziţia p q (p sau q) care
1 0 1
este adevărată dacă şi numai dacă cel puţin una din propoziţiile p,
q este adevărată şi falsă în caz contrar. 0 1 1
Tabel de adevăr 0 0 0
Conjuncţia () p q pq

Conjuncţia propoziţiilor p şi q este propoziţia p  q(p şi q) care 1 1 1
este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile p şi q sunt adevărate 1 0 0
şi falsă în celelalte cazuri. 0 1 0
Implicaţia () p q pq

Implicaţia propoziţiilor p şi q în această ordine este propoziţia p
1 1 1
 q(p implică q), care este falsă dacă şi numai dacă p este
1 0 0
adevărată şi q este falsă, şi adevărată în rest.
Implicaţia propoziţiilor p şi q este şi propoziţia p  q. 0 0 1
Echivalenţa () p q pq

 Echivalenţa propoziţiilor p şi q este propoziţia p  q (p 1 1 1
echivalent q) care este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile 1 0 0
X p, q au aceeaşi valoare de adevăr. 0 1 0
 Tabel de adevăr 0 0 1
Pentru echivalenţa propoziţiilor p şi q se poate folosi şi propoziţia compusă

(pq)(q p).
 23
  
25
LECŢIA 1.14 Tautologii

 Se numeşte formulă a calculului propoziţional orice expresie logică obţinută din

propoziţii simple cu ajutorul conectorilor logici.
 O formulă de forma (p, q, r, …) se numeşte formulă identic adevărată sau

tautologie dacă are valoarea de adevăr ,,adevărul’’, idiferent de valoarea logică a
componentelor.
 Două formule (p, q, r, …) şi (p’, q’, r’, …) se numesc echivalente şi vom scrie (p, q,
r, …)  (p’, q’, r’, …) dacă şi numai dacă pentru orice înlocuire a literelor p, q, r, …cu
propoziţii, valorile celor două formule sunt propoziţii care au aceeaşi valoare de
adevăr.
 În evaluarea unei propoziţii compuse ordinea de efectuare a operaţiilor este:
, , , , . Pentru a indica altă ordine de efectuare a operaţiilor se folosesc
paranteze. Astfel, formula p  p  q este diferită de formula p  (pq).
Exemplu
Modul de calcul pentru formula Modul de calcul pentru formula
diferă
pqpr (pq)pr
1 1
2 2
3 3
4 4
Câteva exemple de tautologii

 T.1. p  q  p;
 T.2. p  p  q;
 T.3. p  p;
 T.4. p  q   q   p;
 T.5. p  q  q  p – comutativitatea;
 T.6. p  (q  r)  (p  q)  q – asociativitatea;
 T.7. p  (q  r)(p  q)  (p  q) – distributivitatea;
 T.8. p  p  p – idempotenţă;

 T.9. p  (p  q)  p – absorţia; X
 T.10. p  (p  q)  p – absorţia;
 T.11.   p  p;

 T.12. p  p  principiul terţului exclus;
 T.13.  (p   q)  principiul necontradicţiei.
Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
25 
  
26
LECŢIA 1.15 Inducţie. Deducţie

 Raţionamentul deductiv este raţionamentul care conduce la o concluzie adevărată

pornind de la premise sau ipoteze date şi utilizând reguli cunoscute.
 Teorema iniţială
p( x1; x2 ; x3 ;...; xn )  t ( x1 ; x2 ; x3 ;...; xn )
este adevărată în virtutea legii silogismului (al tranzitivităţii implicaţiei).
 Implicaţia are proprietatea de tranzitivitate care este:
Dacă p  q şi dacă q  r , atunci p  r
 Deducţia ca metodă de raţionament este folosită în demonstrarea majorităţii

teoremelor din geometria sintetică.
 Metoda inducţiei empirice sau a inducţiei incomplete este folosită în ştiinţele naturii
ori de câte ori se trece de la o serie de observaţii particulare asupra unui fenomen la o
lege generală a acestuia. Dar, asemenea judecăţi nu sunt întotdeauna adevărate fiindcă
dacă un anumit fapt se verifică în condiţii particulare, generalizarea lui presupune o
verificare a tuturor cazurilor particulare, care oricum este de regulă imposibilă.
 Inducţia incompletă nu conduce totdeauna la propoziţii adevărate, dar este utilă

pentru că ajută la formarea unei presupuneri, care după aceea poate fi confirmată sau
infirmată. Uneori, o asemenea metodă de raţionament poate să conducă, după
studierea unui număr finit de cazuri, la epuizarea tuturor posibilităţilor.
 Metoda inducţiei este metoda de raţionament care conduce de la propoziţii

particulare la o propoziţie generală.
Exemple
1. Matematicianul polonez W. Sierpinski (1882-1969) în urma verificării
pentru mai multe numere naturale a emis ipoteza că numărul 991  n 2  1 nu dă pătrate
perfecte pentru n natural. Ipoteza este falsă, cel mai mic număr natural n pentru care
se obţine pătrat perfect fiind un număr format din 29 de cifre.
2. Fie trinomul f ( x)  x 2  x  41 . Calculând f (0)  41, f (1)  43 ,

f (2)  47 , f (3)  53 , f (4)  61 , f (5)  71 , emitem ipoteza că valoarea trinomului
 dat este un număr prim pentru orice număr natural. Ipoteza emisă este falsă, deoarece
pentru n = 40 
X  f (40)  402  40  1  40(40  1)  41  41(40  1)  412 .
 ___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 26
  
27
LECŢIA 1.13 Inducţie. Deducţie

 Primul principiu de inducţie. Fie P(n) o propoziţie care depinde de numărul
natural n. Dacă P(n) este adevărată pentru n =0 şi din faptul că este adevărată pentru n
= k (k natural oarecare), rezultă că este adevărată şi pentru n= k+1, atunci propoziţia
P(n) este adevărată pentru orice număr natural n.
 p (0)   k  n , p (k )  p (k  1)    (n  n , p (n))
 Metoda inducţiei matematice. Fie propoziţia P(n) care depinde de numărul natural
m , m fiind număr natural fixat. Schematic, acest raţionament se prezintă astfel:
 P(m) este adevărată
IPOTEZA:  (1)
 P (n) se presupune adevărată
CONCLUZIA: P (n+1) este adevărată (2)

Dacă (1) şi (2) sunt verificate ca fiind adevărate, atunci P(n) este adevărată
oricare ar fi n ≥ m.
 Al doilea principiu de inducţie. Fie P(n) o propoziţie care depinde de numărul
natural n. Dacă P(n) este adevărată pentru n = 0 şi din faptul că ea este adevărată
pentru toate numerele naturale n < m, rezultă că este adevărată şi pentru n = m, atunci
propoziţia P(n) este adevărată pentru orice număr natural n.
 Demonstraţia prin inducţie matematică a propoziţiei P(n) care depinde de numărul
natural n ≥ m, m fiind un număr natural fixat este formată din două etape :
Etapa I. Se verifică că P(m) este adevărată (de regula se consideră pentru m
primul număr natural pentru care este definită propoziţia dată);
Etapa a II-a. Se presupune că P(k) este adevărată pentru orice m ≤ k < n şi se
demonstrează că P(k+1) este adevărată.
2
Exemplu. Să notăm prin Sn = 13  2 3  ...  n 3 şi cu S(n) =  n (n  1)  .
 2 
Pentru n=1, trebuie ca S1=S(1), egalitate evidentă prin calcul direct.
Din presupunerea că pentru n = k, Sk = S(k) propoziţia este adevărată, trebuie
demonstrat că pentru n = k+ 1, Sk = S(k+1) propoziţia este de asemenea adevărată.
Avem succesiv:
Sk 1  13  23  ...  k 3  (k  1)3  Sk  (k  1)3 
 k (k  1)   (k  1)(k  2) 
2

   (k  1)3     S (k  1)
 2   2  X
Alt exemplu

27 
  
28
LECŢIA 1.16 Aplicaţii

Exemplul 1. Să se demonstreze că pentru orice n  1 , este adevărată propoziţia

1 1 1 1 1 1 1 1
P(n ) : 1     ...      ...  .
2 3 4 2n  1 2n n  1 n  2 2n
1 1
Soluţie. Etapa I. Pentru n = 1, propoziţia devine P(1) : 1   (adevărat).
2 2
Etapa II. Demonstrăm că: P(k )  P(k  1) . Avem
1 1 1 1 1 1 1 1
Pp adevărată P(k ) :1     ...      ... 
2 3 4 2k  1 2k k  1 k  2 2k
Demonstrăm că
1 1 1 1 1 1 1
P(k  1) :1   ...      ...   .
2 2k  1 2k  1 2(k  1) k  1 2k  1 2(k  1)
Scăzând membru cu membru cele două egalităţi se obţine: un adevăr.
Exemplul 2. Să se demonstreze că dacă x  1 inegalitatea (1  x) n  1  nx este

adevărată, oricarea ar fi numărul natural n.
Soluţie. Să notăm P(n ) : ,, (1  x) n  1  nx ’’, pentru numărul natural n.
Etapa I. Pentru n  0 , avem (1  x)0  1  0  x  1  P(0) adevărată.
Etapa II. Să demonstrăm că P(k )  P(k  1) . Înmulţim ambii membri ai
inegalităţii (1  x) k  1  kx cu 1  x . Cum 1  x  0 , semnul inegalităţii nu se schimbă,
deci: (1  x)k 1  (1  kx)  (1  x)  k 2 x  kx  x  1 . Deoarece kx 2  0 , vom avea
(1  x) k 1  kx  x  1  1  (k  1) x . Deci (1  x) k 1  1  ( k  1) x .
n( n  3)
Exemplul 3. Un poligon convex cu n laturi are diagonale.
2
3(3  3)
Soluţie. Etapa I. Poligonul cu trei laturi are  0 diagonale.
2
k ( k  3)
 Etapa II. Fie P(k ) :,, Poligonul cu k laturi are diagonale’’. Consider un
2
X poligon cu k  1 laturi, care are k  1 vârfuri A1 , A2 ,..., Ak 1 . Vârful Ak 1 este vecin cu
 Ak şi A1 . Poligonul A1 A2 ... Ak are
k (k  3)
diagonale. Poligonul A1 A2 ... Ak Ak 1 are
2
toate diagonalele poligonului precedent şi în plus diagonala A1 Ak şi cele k  2
diagonale care unesc pe Ak 1 cu vărfurile A2 , A3 ,..., Ak 1 . În total, poligonul
( k  1)( k  2)
A1 A2 ... Ak Ak 1 va avea diagonale.
2
 28
  
29
LECŢIA 1.17 Evaluare şi notare

Pentru notă alege numai 6 exerciţii din exerciţiile propuse.
1. Să se arate că  n  1 , ultima cifră a lui 5n este 5.
n( n  1)(2n  1)
2. (1,5 puncte). Să se arate că 12  22  ...  n 2  , n  1.
6
1 1 1 13
3. (1,5 puncte). Arătaţi că   ....   , n  , n ≥2.
n 1 n  2 2 n 24

X

4. (1,5 puncte). Calculaţi suma 1  4  2  7  3 10  ...  n(3n  1) .
29 
  
30
LECŢIA 1.13 Conectorii logici

1. (3 puncte). Se dă propoziţia următoare p: ,,Toţi logicienii sunt inteligenţi’’

Negaţia propoziţiei p este:
a)  p1 : ,,Niciun logician nu este inteligent’’
b)  p2 : ,,Uneori logicienii sunt inteligenţi’’
c)  p3 : ,,Uneori logicienii sunt mai puţin inteligenţi’’
d)  p4 : ,,Există un logician care este inteligent’’
e)  p5 : ,,Eu nu cred că este o propoziţie’’
a) b) c) d) e)
Răspuns
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. (3 puncte). Gopo are următoarele caracteristici:
 nu este îngânfat;
 joacă şah;
 nu poartă blugi;
 nu vorbeşte neîntrebat.
Indicaţi care din propoziţiile următoare sunt verificate de Gopo şi care nu:
Valoarea de adevăr A F
1 Dacă el este îngânfat şi el nu poartă blugi atunci el
vorbeşte neîntrebat
2 Dacă el este îngânfat sau dacă el jocă şah atunci el
vorbeşte neîntrebat
3 El vorbeşte neîntrebat şi el joacă şah
4 El vorbeşte neîntrebat sau el joacă şah
Răspuns
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. (3 puncte). Pentru a adera la un cerc de folclor, toate elevele liceului trebuie să
îndeplinească condiţiile următoare:
 1. ea face oale de lut sau ea poartă costum ţărănesc
2. dacă ea face oale de lut şi ea poartă costum ţărănesc atunci ea nu face sport
X 3. dacă ea face sport şi ea nu poartă costume ţărăneşti atunci ea nu ete româncă
 4. dacă ea este româncă şi ea face oale de lut atunci ea face sport
5. ea este româncă sau ea face sport
6. dacă ea este româncă şi ea poartă costume ţărăneşti atunci ea face sport
7. dacă ea face sport şi ea nu face oale de lut atunci ea nu este româncă
8. dacă ea nu este româncă atunci ea nu face sport
Găsiţi în lista propoziţiilor de mai sus o propoziţie A (adevărată).
Răspuns
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 30
  
31
LECŢIA 1.14 Tautologii

Să se demonstreze următoarele tautologii
a) T. 14.  (p  q)   p   q legile De Morgan;
b) T. 15.  (p  q)   p   q legile De Morgan;
c) T. 16.  (p  q)  p   q; (p  q)   p  q;
d) T. 17. (p  q)  (q  r)  (p  r) – tranzitivitatea;
e) T. 18. (p  q)  (p  q)  (q  p)– tranzitivitatea.
Observaţie. Dacă în tabelul de adevăr al unei formule obţinem numai valori 1
considerând propoziţii componente, nu neapărat simple, putem fi siguri că formula
este o tautologie.
Teoremă. (Teorema substituţiei)
Fie A o propoziţie compusă din propoziţiile p1, p2, …, pn şi B o propoziţie
obţinută prin înlocuirea în A a propoziţiilor simple p1, p 2, …, pn cu propoziţiile
compuse q1, q2, …, qn. Dacă A este tautologie atunci şi B este tautologie.
Această teoremă ne permite să afirmăm că lista de tautologii este valabilă pentru
p, q şi r formule oarecare şi să extindem lista de tautologii.
Remarcă. Propoziţia reciprocă nu este adevărată;
dacă A nu este tautologie, B poate să nu fie o p q  q p  q
tautologie. Astfel dacă A este formula pq (disjuncţia 1 1 0 1
nu este o tautologie) şi înlocuim q cu  p obţinem B = 1 0 1 1
p p care este o tautologie (terţul exclus). Înlocuind 0 1 0 0
însă pe q cu q se obţine B=pq care nu mai este 0 0 1 1
tautologie conform tabelului de mai jos:
Teoremă. Dacă A este o tautologie şi dacă A  B este o a B AB

tautologie, atunci şi B este tautologie. A demonstra această 1 ? 1
teoremă revine la a determina în condiţiile date valorile logice 1 ? 1
ale lui B. Vezi tabelul 1 ? 1
1 ? 1
Principii logice
Dată fiind o implicaţie p  q, adevărată sau falsă, se pot forma implicaţii derivate, de
asemenea adevărate sau false, schimbând între ele propoziţiile componente şi folosind
negaţia: q  p;  p   q;  q   p. 
Implicaţia qp se numeşte reciproca implicaţiei pq, iar implicaţia qp se X
numeşte contrapoziţia implicaţiei pq.

Legea contrapoziţiei: Orice implicaţie are aceeaşi valoare logică ca şi contrapoziţia
ei. (Această lege ne permite ca în loc de a demonstra o teoremă dată sub forma unei
implicaţii, putem demonstra contrapoziţia implicaţiei.)
Comentarii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
31 
  
32
TEMA 2. Şiruri. Progresii aritmetice. Progresii geometrice
TEMA 2. Şiruri. Progresii aritmetice. Progresii geometrice ..............................

Resurse materiale: manual, culegeri de probleme, fişa de studiu, fişe de probleme,
test final pe CD
Metode: explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, activităţi frontale şi individuale,
lucrul pe grupe.
Evaluare: observaţia sistematică a elevilor şi aprecierea verbală, chestionarea orală,
aprecierea răspunsurilor primite.
Conţinuturi(detalieri ) C.S Activităţi de învăţare Ore
1. Modalităţi de a defini 1  recunoaşterea unei funcţii
un şir, şiruri mărginite, 2 f : N \ A  , A mulţime finită
şiruri monotone 5  definirea unui şir în diverse moduri
 studierea mărginirii şi monotoniei unui
şir
2. Progresii aritmetice 1  aplicarea formulelor de la progresii
3 aritmetice în rezolvarea unor diverse tipuri
4 de probleme
5  stabilirea proprietăţii unui şir de a fi
6 progresie
 calculul unor termeni
 determinarea termenului general al unei
progresiei
 suma primilor n termeni
3. Progresii geometrice 1  aplicarea formulelor de la progresii
3 geometrice în rezolvarea unor diverse
4. Proprietăţi 4 tipuri de probleme
5  stabilirea proprietăţii unui şir de a fi
6 progresie
 calculul unor elemente ale unei progresii
geometrice dacă se cunosc alte elemente
 determinarea termenului general
 suma primilor n termeni
5. Aplicaţii 1;2;3  recapitularea noţiunilor teoretice
recapitulative 4;5;6  rezolvarea unor probleme
6. Evaluare 1;2;3  test de evaluare
 4;5;6
X
 Data Observaţii Semnătura
 32
  
33






practice

33 
  
34
TEMA 2.1: Şiruri

 a. O funcţie definită pe mulţimea  * a numerelor naturale nenule cu valori într-o

mulţime E se numeşte şir de elemente ale mulţimii E.
f :   E , f (n)  an sau numai  an  nN   an n1
b. Între mulţimea  a numerelor naturale şi mulţimea  * a numerelor naturale

nenule există o funcţie dată prin:
0 1 2 ..... n
   ..... 
a1 a2 a3 ....an
 a. Un şir se poate defini descriptiv printr-o regulă de calcul.

n
De exemplu, şirul ( an ) n 0 cu termenul general a  .
n 1
b. Un şir se poate defini cu ajutorulmai multor reguli de calcul.
 n  1, n impar
De exemplu, (bn ) n 1 cu termenul general bn   .
 n  1, n par
c. Un şir se poate defini printr-o relaţie de recurenţă.
De exemplu, ( xn ) n 0 x0  1, xn 1  xn  3 .
 a. Un şir  xn nN este mărginit dacă există numerele reale m  M dacă

m  xn  M , n  N .
b. Un şir  xn nN se numeşte crescător(descrescător) dacă
xn  xn1 (respectiv xn  xn1 , n  N .
c. Şirul  xn nN se numeşte monoton dacă este fie crescător, fie descrescător.
 Şirul se poate nota în diferite moduri ( xn ) n1 , (an )n1 ,(bn ) n1 , ceea ce înseamnă că n
este variabila independentă, iar x, a, b,... este variabila dependentă.
  În reprezentarea grafică într-un reper cartezian, vom avea On ca axă a absciselor, iar
ca axă a ordonatelor avem respectiv Ox, Oa, Ob,...
X
 Graficul unui şir mărginit este format din puncte dispuse între două drepte paralele
 cu axa Ox (On), y = m şi y=M.
Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 34
  
35
TEMA 2.1: Şiruri

1. (2 puncte). Să se scrie primii cinci termeni ai şirului cu al n-lea termenul dat de

formula:
n2
e). z n   1  sin n
n
a). a n  n b). x n 
n 1
2. (2 puncte). Să se găsească formula termenului al n-lea ( n  1 ) pentru fiecare din

următoarele şiruri:
1 1 1 1 1 2 3
a). 1,3,5,7,9,....... b). , , ,..... ; c).  ,0, , , ,.......
1 2 2  3 3  4 2 4 5 6
5. (1 punct). Comentaţi proprietăţile şirurilor de mai jos:

y y
xn+1 x1
xn x2

x3
X
x2

x1 x xn x
xn+1
0 1 2 3…………n n+1 0 1 2 3…………n n+1
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
35 
  
36
TEMA 2.2: Progresia aritmetică

Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

 Stabilirea proprietăţii unui şir de a Resurse materiale: Observaţia
fi progresie aritmetică manual, culegeri de sistematică a
 aplicarea formulelor de la progresii probleme, elevilor şi
aritmetice în rezolvarea de probleme Metode: explicaţia, aprecierea
 calculul unor elemente ale unei conversaţia euristică, verbală,
progresii aritmetice dacă se cunosc exerciţiul, chestionarea
alte elemente activităţi frontale şi orală,
 determinarea termenului gene-ral individuale aprecierea
al unei progresii aritmetice Fişe de studiu în grup şi răspunsurilor
individuale primite
Ce trebuie să ştim?
1. Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere în care fiecare termen, începând
de la al doilea, se obţine din cel precedent prin adunarea aceluiaşi număr, numit
raţie.
Vom scrie  a1 , a 2 , a 3 ,..., a n ,...
2. Termenul general al unei progresii aritmetice este dat de:

a n  a n 1  r sau a n  a1  ( n  1)  r , unde r este raţia.
3. În orice progresie aritmetică  a1 , a 2 , a3 ,..., a n ,... , orice termen, începând de la al

doilea, este medie aritmetică între vecinii săi:
a  a k 1
a k  k 1 sau 2a k  a k 1  a k 1
2
4. În orice progresie aritmetică finită  a1 , a 2 , a3 ,..., a n , suma termenilor egali
depărtaţi de extreme este aceeaşi:
a1  a n  a 2  a n  2  ...  a k  a n  k 1  ...
5. În orice progresie aritmetică  a1 , a 2 , a3 ,..., a n ,…, suma primilor n termeni este

(a  a )  n
 dată de egalitatea: S n  1 n .
2
X (2a1  (n  1) r )  n
Pentru suma Sn se mai poate folosi şi S n  .
2
 Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 36
  
37
TEMA 2.2: Progresia aritmetică

1. Să se scrie primii 5 termeni ai unei progresii aritmetice care are primul termen egal
1
cu 5 şi raţia egală cu 
2
2. Să se determine primul termen şi raţia unei progresii aritmetice ştiind că sunt

îndeplinite relaţiile: a1  a7  42 şi a10  a3  24
3. Se dă progresia aritmetică a n n . Dacă se ştie că a1  a8  a12  a19  224 , să se

calculeze S19

X
4. Să se rezolve ecuaţia 1  7  13  ...  x  280 . 
37 
  
38
TEMA 2.3: Progresia geometrică


 Aplicarea formulelor de la Resurse materiale: Observaţia
progresii geometrice în rezolva-rea manual, culegeri de sistematică a
unor diverse tipuri de probleme probleme, fişa de probleme elevilor şi
 Stabilirea proprietăţii unui şir de a Metode: explicaţia, aprecierea
fi progresie geometrică conversaţia euristică, verbală,
 Calculul unor elemente ale unei exerciţiul, chestionarea
progresii geometrice dacă se cunosc activităţi frontale şi orală,
alte elemente individuale aprecierea
 Determinarea termenului gene-ral Tema pentru acasă răspunsurilor
al unei progresii geometrice primite
1. Se numeşte progresie geometrică un şir de numere în care fiecare termen,

începând de la al doilea, se obţine din cel precedent prin înmulţirea cu acelaşi număr
..
numit raţie. Vom scrie b 1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,...
2. Termenul general al unei progresii geometrice este dat de:

bn  bn 1  q , unde q este raţia sau bn  b1  q n 1
..
3. În orice progresie geometrică, b 1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,... orice termen, începând de
la al doilea, este medie proporţională între vecinii săi:

bk2  bk 1  bk 1 sau bk  bk 1  bk 1
..
4. În orice progresie geometrică finită b1 , b2 , b3 ,..., bn ,... , produsul termenilor egali
depărtaţi de extreme este aceeaşi:

b1  bn  b2  bn 2  ...  bk  bn k 1  ...
..
5. În orice progresie geometrică finită b 1 , b 2 , b 3 ,..., b n ,... , suma tuturor
termenilor este dată de egalitatea:

b (q n  1)
 Sn  1
q 1
dacă q  1 sau Sn  nb1 dacă q  1 .
X Exemple
___________________________________________________________________________
 ___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 38
  
39
TEMA 2.3: Progresia geometrică

1. Să se determine formula pentru termenul general al unei progresii geometrice.
2. Să se determine b1 , q, n , a unei progresii geometrice ştiind că sunt îndeplinite

relaţiile: b6  b4  216 , b3  b1  8 şi S n  40 .
S12
3. (1 punct). Ştiind că S10  33  S 5 , să se determine raportul .
S6

4. Dacă a, b, c sunt în progresie geometrică, atunci
ac

b2  c 2
. X
ab  c3 b3  c 3

39 
  
40
TEMA 2.4: Condiţia ca trei numere să fie în progresie


 Alegerea şi utilizarea unei Resurse materiale: Observaţia
modalităţi adecvate de calcul. manual, culegeri de sistematică a
 Identificarea unor formule de probleme, fişa de probleme elevilor şi
recurenţă pe bază de raţionamente Metode: explicaţia, aprecierea
de tip inductiv. conversaţia euristică, verbală,
 Deducerea unor proprietăţi ale exerciţiul, chestionarea
unor şiruri folosind raţionamente de activităţi frontale şi orală,
tip inductiv. individuale aprecierea
 Analiza şi adaptarea scrierii Tema pentru acasă răspunsurilor
termenilor unui şir în funcţie de primite
context.
I. Pentru progresii aritmetice
1. a, b, c sunt în progresie aritmetică dacă şi numai dacă 2b  a  c .
2. a, b, c sunt în progresie aritmetică dacă şi numai dacă există numerele x , r  
astfel ca a  x, b  x  2r , c  x  3r .
3. a, b, c sunt în progresie aritmetică dacă şi numai dacă există numerele x , r  
astfel ca a  x  r , b  x, c  x  r .
4. a, b, c, d sunt în progresie aritmetică dacă şi numai dacă există numerele x , r  
astfel încât a  x  3r, b  x  r, c  x  r, d  x  3r .

II. Pentru progresii geometrice
1. a, b, c sunt în progresie geometrică dacă şi numai dacă b 2  a  c .
2. a, b, c sunt în progresie geometrică dacă şi numai dacă există numerele x , q astfel
încât a  x, b  x  q , c  x  q 2 .
3. a, b, c sunt în progresie geometrică dacă şi numai dacă există numerele x , q astfel
x
ca a  , b  x, c  x  q .
q
4. a, b, c, d sunt în progresie geometrică dacă şi numai dacă există
 x x
numerele x , q astfel ca a  3 , b  , c  x  q, d  x  q 2 .
X q q
 Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 40
  
41
TEMA 2.4: Condiţia ca trei numere să fie în progresie

1. Să se determine x astfel încât numerele a  x, b  x, c  x să fie în progresie

aritmetică.
2. Să se determine numărul real x astfel încât numerele 2  x,6  x,2  x să fie în

progresiegeometrică.
3. Să se determine numerele x , y , z astfel încât numerele x,6, y,54, z să fie în

progresie geometrică.

X
4. Să se demonstreze că dacă numerele a, b, c sunt în progresie aritmetică, atunci şi

numerele b 2  bc  c 2 , c 2  ac  a 2 , a 2  ab  b 2 sunt tot în progresie aritmetică.
41 
  
42
TEMA 2.5: Evaluare şi notare

1. Să se găsească suma primilor 100 de termeni ai progresiei aritmetice a n n ştiind că

a1  10 şi a100  150 .
2. Să se determine numerele x , y , z astfel încât numerele x; 6; y;54; z să fie în

progresie geometrică.
S12
3. Ştiind că S10  33  S 5 , să se determine raportul .
S6
4. Să se studieze monotonia şi mărginirea şirului x n n1 , definit prin recurenţa

x1  2 şi x 1  2  x n
5. Dacă numerele x1 , x 2 , x3 ,..., x n sunt în progresie aritmetică atunci să se calculeze

1 1 1
suma. S 2    ... 
x1  x 2 x 2  x3 x n 1  x n
6. Dacă S n  4 n 2  3n reprezintă suma primilor n termeni ai şirului  x n n 1 atunci:

a). Să se determine termenul general xn
b). Să se arate că şirul  x n n 1 este o progresie aritmetică
7. Unghiurile interioare succesive ale unui poligon formează o progresie aritmetică

având primul termen 120 0 şi raţia 5 0. Câte laturi are poligonul ?
1 1 1 n 1
8. Se dă 1   2  3  ...   1  n , x  R  0,1. Să se calculeze această sumă.
x x x x
9. Dacă S n  4 n 2  3n reprezintă suma primilor n termeni ai şirului  x n n 1 atunci:

a). Să se determine termenul general xn
b). Să se arate că şirul  x n n 1 este o progresie aritmetică

X 10. Să se rezolve ecuaţia 2  5  8  ...  x  155 .
 11Să se demonstreze că dacă numerele a, b, c sunt în progresie aritmetică, atunci şi

numerele a 2  bc, b 2  ca, c 2  ab sunt tot în progresie aritmetică.
12Se dau numerele a 2 (b  x), b 2 (a  x), x 2 (a  b) . Să se determine x astfel încât

numerele date să fie în progresie aritmetică
 42
  
43
TEMA 2.6: Evaluare şi notare. Test

1. Şirul bn n1

este o progresie geometrică. Ştiind că b1  b2  b3  26 şi
b5  b6  b7  2106 să se determine primul termen şi raţia progresiei.
1 1 1 1
 2  3  ...   1  n , x  R  0,1. Să se calculeze
n
2. (1,5 puncte). Se dă1 
x x x x
această sumă.
3. Să se rezolve ecuaţia 2  5  8  ...  x  155 .

4. Să se demonstreze că dacă numerele a, b, c sunt în progresie aritmetică, atunci şi X
numerele a 2  bc, b 2  ca, c 2  ab sunt tot în progresie aritmetică. 
43 
  
44
TEMA 3. Lecturi grafice

Resurse materiale: manual , culegeri de probleme, fişa de studiu, fişe de probleme,
test final pe CD.
Metode: explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, activităţi frontale şi individuale,
lucru pe grupe.
Tema pentru acasă
Evaluare: observaţia sistematică a elevilor şi aprecierea verbală, chestionarea orală,
aprecierea răspunsurilor primite.
Conţinuturi (detalieri ) C.S Activităţi de învăţare Ore

1. Funcţia: definiţie, exemple, 4.2  exemple de funcţii, exemple
exemple de corespondenţe care 5 de corespondenţe care nu sunt
nu sunt funcţii, modalităţi de a funcţii, justificări
descrie o funcţie, lecturi  deducerea proprietăţilor unei
grafice, funcţii egale funcţii pe baza reprezentării
grafice
3. Funcţie numerică. Operaţii 6  proprietăţile operaţiilor
cu funcţii numerice: definiţie, algebrice cu funcţii numerice
notaţii. Proprietaţi  efectuarea de operaţii
algebrice cu funcţii numerice
4. Graficul unei funcţii. 4.2  reprezentarea grafică a unei
Reprezentarea grafică a unei 5 funcţii numerice
funcţii numerice; lecturi 6  deducerea unor proprietăţi ale
grafice unei funcţii numerice pe baza
graficului
5. Funcţie pară, 3.2  stabilirea parităţii sau
funcţie impară 6 imparităţii unei funcţii
funcţii periodice  efectuarea de operaţii cu
funcţii pare sau impare
 periodicitatea unei funcţii
6. Monotonia funcţiilor 4.2  stabilirea prin diverse
numerice, operaţii cu funcţii 6 procedee a monotoniei unei
strict monotone funcţii numerice
 operaţii cu funcţii strict
monotone
 7. Evaluare 1  testare şi notare pe CD
X 2.2
 Data Observaţii Semnătura
 44
  
45






practice

45 
  
46
TEMA 3.1: Reper cartezian. Definiţii

M(3;2)
2
x y=f(x)
ordonata
f: AB sau x  f(x) = y
O 3 x f
abscisa A B
Se numeşte funcţie definită pe mulţimea A

Un punct din plan este bine cu valori în mulţimea B, un procedeu f care
determinat de coordonatele lui: face să corespundă fiecărui element din
abscisa şi ordonata. mulţimea A un singur element din
mulţimea B
 Funcţii definite sintetic
y
Gf
Domeniul 1 2 3 4 5
Codomeniul a b a b c
O x
f
A B
printr-o diagramă printr-un grafic printr-un tabel de valori
 Funcţii definite analitic

Se spune că funcţiile f : A  B exprimate cu ajutorul unei (unor) formule sau a unor
proprietăţi sunt definite analitic.
Atenţie! Fiecare formulă a funcţiilor multiforme este valabilă numai pe o anumită
submulţime a domeniului de definiţie şi de aici două formule nu pot fi folosite pentru
determinarea imaginii unuia şi aceluiaşi argument.

X  Notaţia y = f(x) pentru o funcţie se numeşte forma explicită, în sensul că variabila
dependentă y se exprimă explicit funcţie de variabila independentă x.
  Două funcţii f : A B şi g: C D sunt egale dacă:
1. A = C – funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie;
2. B = D – funcţiile au acelaşi codomeniu;
3. f(x) = g(x) xA- punctual, funcţiile coincid.
Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 46
  
47
TEMA 3.1: Reper cartezian. Definiţii

 3 x  4, pentru x  1

1. Pentru funcţia f :   , f ( x)  7, pentru  1  x  3 să se determine
 3 x  2, pentru x  3

f (2), f (1), f (2), f (4) .
2. Fie funcţia f :   {0,1, 2,3, 4,5} definită după legea ,, f ( x) este restul împărţirii
lui x la 6’’. Să se determine f (12), f (9), f (19), f (272) .
x2 1
3. (1.punct). Funcţiile f : A   , f ( x)  x  1 şi g : B   , g ( x)  sunt egale
x 1
numai dacă: a). A   \ {1} ; b). B   \ {1] ; c). A   \{1}  B .
1
4. (1,5 puncte). În figura alăturată, Imf este dată de: a
0 b
a). Imf  {c, d } ;
1
b). Imf  {a, b, c, d } ; 2
c
d

c). Imf  {a, b} X
f
A B

47 
  
48
TEMA 3.2: Operaţii cu funcţii

 Numărul funcţiilor
m
Fie funcţia f : A  B. Dacă card(A) = m şi card(B) = n, atunci cardf(A,B)=n
este numărul de funcţii definite pe A cu valori în mulţimea B.
 Prelungirea şi restricţia unei funcţii
Dacă f : A  B şi g : C  B sunt două funcţii cu proprietăţile:
i) C  A; ii) f(x) = g(x), xC,
atunci funcţia f se numeşte prelungirea funcţiei g la A, iar g se numeşte restricţia lui f
la C. În acest caz se foloseşte notaţia g |A.
 Operaţii cu funcţii
Se dau funcţiile f : A  şi g: A 
1. Se numeşte suma dintre funcţia f şi funcţia g, funcţia f + g : A  , definită
prin: (f + g)(x)= f(x) + g(x), xA.
2. Se numeşte produsul dintre funcţia f şi funcţia g, funcţia f  g :A  ,
definită prin: (f  g)(x) = f(x)  g(x), xA.
3. Se numeşte câtul dintre funcţia f şi funcţia g, funcţia
f f f ( x)
: A \ {x | g ( x)  0}   , definită prin: ( )(x) = , xA, g(x)  0.
g g g ( x)
 Observaţii
a) Produsul dintre un număr real  şi o funcţie f : A  se defineşte ca fiind
funcţia f : A   , prin (f)(x) = f(x), xA.
b) Dacă f , g: A  , atunci diferenţa dintre funcţiile f şi g este funcţia
fg : A  prin (f g)(x) = f(x)  g(x), xA.
 Proprietăţi ale adunării funcţiilor

Fie F(A,  ) mulţimea funcţiilor definite pe A cu valori în  . Au loc:
1).asociativitatea: (f + g) +h = f + (g + h), f, g, h F(A,  ),;
2).comutativitatea f + g = f + g , f, g F(A,  ),;
3). există funcţia 0F(A,  ), 0(x) = 0, xA, astfel încât 0+f = f, fF(A,  )
4). f F(A,  ), (f) F(A,  ) astfel încât f + (f) = (f) + f = 0.
 Proprietăţi ale înmulţirii funcţiilor
Fie F(A,  ), mulţimea funcţiilor definite pe A cu valori. Au loc:
 1).asociativitatea: (f  g)  h = f  (g  h), f, g, h F(A,  ),;
X 2).comutativitatea f  g = f  g , f, g F(A,  );
3). există funcţia 1 F(A,  ), 1(x)=1, xA, astfel încât 1  f = f,fF(A,  ).
 Distributivitatea înmulţirii faţă de adunare
f  ( g +h ) = f  g + f  h), f, g, h F(A,  ),
Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 48
  
49
TEMA 3.2: Operaţii cu funcţii

1. Fie funcţia f :    ,
 ( a 2  1) x  a , x  2
f ( x)   2 . Să se determine parametrii reali a, b  , a  0 ,
 x  2(b  1)  2b, x  2
astfel încât punctele de cordonate (1,1) şi (3,5) să aparţină graficului funcţiei sunt;
2. Să se verifice proprietatea de distributivitate pentru funcţiile:

f :   , f ( x)  x  1 , g :   , g ( x)   x  1 , h : (0, )  , h( x)  1 .
3. Care este suma pentru funcţiile f , g :    , definite prin f ( x)  3 x  1 ,

g ( x)   x  3 .
f
4. Care este domeniul pentru care se poate efectua câtul
g
al funcţiilor 
f :   , f ( x)  x  1 şi g :[2, )  , g ( x)  x  2 . X

49 
  
50
TEMA 3.3: Graficul funcţiilor

 Se numeşte graficul funcţiei f : A B submulţimea produsului cartezian AB,

definită astfel: Gf ={(x, f(y) | xA} = {(x, y) | xA, y = f (x)}. Prin abuz de limbaj, în
loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii von spune numai graficul funcţiei.
y
(2,a) (3,b)
b
1 a
(1,a)
2 a
b
3
O 1 2 3 x
A B
Funcţia numerică f : A B, definită prin
x 1 2 3 tabelul de mai sus are graficul:
f(x) a b b Gf = {(1, a), (2, b), (3, b)}
 Graficul funcţiei f :    , f(x)  2x + 1 este dat de următorul algoritm:
Pasul 1. Se întocmeşte un tabel considerând două argumente arbitrare:
pentru argumentul x  1, imaginea y  f(1)2(1)+1  1
pentru argumentul x  2, imaginea y  f(2)  22 + 1  5
x  1 2 +
y 2x + 1 1 5
A(1; 1) B(2; 5)
Pasul 2. Se trasează graficul (vezi fig. 1)
y y
5 B
În fig.2 este dată
reprezentarea
1 (x, 1)
geometrică a funcţiei
constante f:    ,
f(x) = 1
f(x)  1, care este
dreapta paralelă cu
O 2 x O x x axa absciselor Ox,
A
 notată cu y=1.
fig.1 fig.2
X
 Exemple
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 50
  
51
TEMA 3.3: Graficul funcţiilor

1. Completaţi tabelul pentru reprezentrea grafică alăturată: y
f este pozitivă negativă nulă

[a,b] f(b)
x1 a x2 x3
[x1, x2 ] O b x
f(a)
[x2, x3 ]
2. Comparaţi funcţiile reprezentate grafic mai jos:
y y
Gf
Gf
f(x) Gg
g(a) Gg
x1 x2 x3
( )
O a x O x
3. Găsiţi legea de corespondenţă pentru reprezentările de mai jos:
y y y
B B 6
5 E(2,3)
D
C 4
3
A
A O
O 1 2 x 5 3 O 2 x x

X

4. Se consdideră funcţia
 1  4x 1
f :  2,5;  ; 0;1  B , f ( x)  .
 2  3
Determinaţi mulţimea B şi apoi
reprezentaţi grafic funcţia.
51 
  
52
TEMA 3.4: Paritate. Monotonie

 Funcţii simetrice
Fie A   o mulţime simetrică în raport cu O. Atunci x  A , f : A   
pară sau impară
f(x)  f(x) dacă f(x)  - f(x)
y y
f(a)
f(a) f(a)
a O a x
f(a)
a O ax
Grafic simetric faţă de axa Oy Grafic simetric faţă de originea O
 Funcţii monotone. O funcţie f : A  B este

monoton crescătoare sau monoton descrescătoare
dacă oricare ar fi x1, x2A cu x1 < x2, are loc
f(x1)  f(x2) f(x1)  f(x2)
y y
f(x1)  f(x2) f(x1)  f(x2)
O x1  x2 x O x1  x2 x
 Raportul de variaţie. Fie f : A   o funcţie numerică, I   .
f ( x2 )  f ( x1 )
R( x1 , x2 )  , x1 , x2  I , x1  x2 se
y x2  x1
B
f(x2 ) numeşte raportul de variaţie asociat funcţiei f şi
Gf
numerelor x1 , x2 sau rata creşterii (dacă R  0 ) sau
 descreşterii (dacă R  0 ) a lui f.
A
X f(x1 ) C Raportul R ( x1 , x2 ) reprezintă câtul dintre variaţia
 O x1 x2 x
funcţiei şi variaţia argumentului.
Exemple__________________________________
______________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 52
  
53
TEMA 3.4: Paritate. Monotonie

1. Funcţia f :    , f ( x)  x3  2, S (0, 2) are ca axă de simetrie, punctul dat?
2. Stabiliţi paritatea funcţiei f :    , în cazurile:

a) f ( x)  3 x 3  1 ; b) f ( x )  2 x 4  1 .
3. a) Funcţia pară f :    are graficul pe [0,+) din fig 1. Completaţi graficul pe

(, 0).
b) Funcţia impară f :    are graficul pe [0,+) din fig. 2. Completaţi graficul
pe (, 0).
y y
2 (3,2)
1 (2,1)
O 2 3 x O 1 2 3 x
1
4. Studiaţi monotonia funcţiei f în cazurile următoare date:

a) b)  x  1, pentru x  1
x f ( x )  
2 1 0 1 2
3 x  1, pentru x  1 
f(x) 9 6 3 0 3
c) f :{1, 2,3}   , f ( x)  7 x ; d) f :    , f ( x)  5 x  6 .
X

53 
  
54
TEMA 3.5: Compunerea funcţiilor

 Fie A, B, C mulţimi nevide şi funcţiile f : AB şi g : B  C. Operaţia de

compunere a funcţiilor f şi g se poate efectua numai dacă codomeniul funcţiei f este
egal cu domeniul funcţiei g. Se numeşte compusa funcţiei g cu funcţia f (în această
ordine), funcţia notată cu gof şi definită astfel:(g o f)(x) = g(f(x)), xA.
 Proprietăţi
1). Asociativitatea: (h o g)o f = h o (g o f), f, g, h F(A,  ),
2). f : AB f o 1 A = f , 1 B o f = f, unde 1X este funcţia identică a mulţimii X.
3). comutativitatea: f o g = g o f, f, g F(A,  ),
 Alte proprietăţi
 Dacă f, gF(A,  ), sunt funcţii pare, atunci g o f este funcţie pară;
 Dacă f, gF(A,  ), sunt funcţii impare, atunci g o f este funcţie impară;
 Dacă f, gF(A,  ), au parităţi diferite, atunci g o f este funcţie pară;
 Dacă f, gF(A,  ), au aceeaşi monotonie, atunci gof este funcţie crescătoare;
 Dacă f, gF(A,  ), au monotonii diferite, atunci g o f este funcţie descrescătoare;
 Dacă f, gF(A,  ), sunt funcţii bijective (injective, surjective), atunci g o f este
funcţie bijectivă (injectivă, surjectivă);
 f, gF(A,  ) ( g  f ) 1  f 1  g 1
Justificarea ultimei proprietăţi se poate observa şi din figura de mai jos
1
x f(x)= y g
C B
f
A B
f 1
g 1 1
f og
g of
A
C z = g(y)
Exemple

X

 54
  
55
TEMA 3.5: Compunerea funcţiilor

1. Reprezentaţi printr-o diagramă compunerea g  f a funcţiilor

1 a
1 2
2 b
3 c
3 4
4 d
5 m
6 n
A B C
2. Care este funcţia compusă g  f pentru f :  f ( x)  x 2  1 şi
g :    g ( x)  1  x 2 .
 2 x  3, dacă x  0
3. (1,5 puncte). Considerăm funcţiile f :   , f ( x)   şi
 7 x, dacă x  0
 x 2 , dacă x  2
g :   , f ( x )   . Să se determine f  g
 2x  1, dacă x  2
4. Se dau funcţiile f : A  B , f ( x)  x 2 şi g : B  C , g ( x)  x . Să se determine

condiţiile necesare compunerii g  f şi apoi să reprezinte graficul funcţiei compuse.

X

5. Găsiţi soluţia comparând datele din tablou
f : R  R , f ( x)  x  1 g : R  R , g ( x)  x  1 x
f : R  R + , f ( x)  x 2  1 g : R +  R , g ( x)  x ?
55 
  
56
TEMA 3.6: Funcţii injective. Funcţii surjective

Funcţii injective 
 O funcţie f : A  B este injectivă dacă: 
(x1), (x2), x1, x2  A, x1  x2  f (x1)  f (x2) 

 Se mai spune că f este injectivă dacă oricare ar fi paralela la 
axa Ox, prin puncte ale domeniului de valori al funcţiei f,
intersectează graficul în cel mult un punct. f
A B
 Teoremă. Dacă f :A  este o funcţie strict monotonă, atunci f este injectivă.
Funcţii surjective
 O funcţie f : A  B este surjectivă dacă orice element 
din B este imaginea prin f a cel puţin unui argument din 
A: (y), yB, (x), xA  y  f (x)
 Se mai spune că f : A  B este surjectivă dacă şi
numai dacă f(A) = B, adică Imf = B. f
A B
 Faptul că funcţia f este surjectivă se mai exprimă şi astfel: Oricare ar fi paralela la
axa Ox, prin puncte ale domeniului de valori a funcţiei f, intersectează graficul în cel
puţin un punct.
Funcţii bijective 
 O funcţie f : A  B este bijectivă dacă este: 
a) injectivă; b) surjectivă

 Altfel spus, funcţia f : A  B este bijectivă
dacă şi numai dacă y B, (!x), x  A  f(x) y
f
 Faptul că funcţia f este bijectivă se mai exprimă şi astfel: A B
Oricare ar fi paralela la axa Ox, prin puncte ale domeniului de valori a funcţiei f,
intersectează graficul în exact un singur un punct.
Funcţii inversabile
f y=f(x)
 O funcţie f : A  B este inversabilă dacă este o funcţie
bijectivă. x=f 1(y)
 f 1
 Se numeşte funcţie inversă a funcţiei f, funcţia
f 1 : BA care asociază pentru orice y din B
X un element unic x din A
 Exemple A B
 56
  
57
TEMA 3.6: Funcţii injective. Funcţii surjective

1. Funcţia f :    , f(x)  ax + b inversabilă şi reprezentată grafic în fig.1 prin Gf .
Reprezentaţi graficul pentru inversa funcţiei f:    , f(x)=2x + 1.
2. Formulaţi în termeni logici câteva din definiţiile care se referă la

a. definiţia unei funcţiei injective;
b. definiţia unei funcţiei care nu este surjectivă;
c. definiţia unei funcţiei bijective.
3. Se notează cu A mulţimea oraşelor ţării noastre, iar cu B mulţimea judeţelor ţării.

Definim funcţia f : A  B după legea ,, f ( x)  judeţul pe teritoriul se află x’’ şi
funcţia f : B  A după legea ,, g (a )  oraşul care este reşedinţa judeţului a’’.
i) Numiţi cine este f(Galaţi) şi f(Mediaş)? Ce reprezintă f(Sibiu) şi f(Iaşi)
ii) Să se arate că f este surjectivă şi g injectivă;
iii) să se arate că f  g  1B şi g  f  1A .

4. Fie funcţiile f : A  B, g : B  C . Să se arate că:
X
i) dacă f şi g sunt injective, atunci g  f este injectivă;
ii) Dacă f şi g sunt surjective, atunci g  f este surjectivă. 
57 
  
58
TEMA 3.7: Funcţii particulare

 Funcţia caracteristică
Definiţie. Fie E o mulţime de referinţă şi fie  f A AP ( E ) o familie de funcţii date
1, pentru x  A,
prin: f A : E  {0,1}, f A ( x)  
0, pentru x  A.
 Funcţia f se numeşte funcţia caracteristică a mulţimii A.
 Dacă AP(A)este un interval sau o reuniune de intervale, funcţia fA este o funcţie în
scară şi reprezentarea carteziană a grafului său ia forma graficului funcţiei în scară.
 Familia de funcţii  f A AP ( E ) are următoarele proprietăţi:
a) (A = B)  (fA (x) = fB(x)), xE;
b) fA  B = fA(x)  fB(x);
c) f A (x) = 1  fA(x);
d) fA  B = fA(x) + fB(x)  fA(x)  fB(x);
e) fA  B = fA(x)  fA(x)  fB(x),
şi evident avem f (x) = 0 şi fE(x) = 1.

 x, pentru x  y,
 Funcţia f :      , definită prin f ( x, y )   se numeşte
 y, pentru x  y.
funcţia maximum şi se notează f(x, y) = max {x, y}.

 x, pentru x  y,
 Funcţia f :      , definită prin f ( x, y )   se numeşte
 y, pentru x  y.
funcţia minimum d şi se notează f(x, y) = min {x, y}.
 Funcţiile max şi min nu sunt funcţii injective, dar sunt surjective.
Funcţia parte întreagă. funcţia parte fracţionară

 Se numeşte funcţie parte întreagă, funcţia f:    , care asociază oricărui real x
pe cel mai mare număr întreg mai mic sau egal cu x. legea de corespondenţă a funcţiei
se notează prin f(x) = [x]. (Funcţia parte întreagă aproximează prin lipsă numerele
reale).
  Se numeşte funcţie parte fracţionară, funcţia f:   [0; 1), dată prin legea de
corespondenţă f(x)={x}care asociază oricărui real x partea fracţionară (zecimală) a lui.
X Aplicaţii

 58
  
59
TEMA 3.7: Funcţii particulare

1. Comentaţi proprietăţile care se desprind din reprezentările grafice ale funcţiilor de

mai jos.
y y
3 3
2 2
1 1
x
2 1 O 1 2 3 2 1 O 1 2 3
fig.1 fig.2
 2 x  1  4 x  1  5 x  4
2. Să se rezolve ecuaţia    3 .
 3   6 
  2 x  1
 x  3   4  ,
3. Să se rezolve sistemul   
y  3   3 x  1 
  2 .
4. Să se arate că a) 2( n  1  n ) 
1
 2( n  n  1), n  *

n X
 1 1 1 
b) 1 
2

3
 ...  =
2010 


59 
  
60
TEMA 3.8: Evaluare şi notare. Aplicaţii

1. Reprezentaţi grafic funcţiile:

i) f :{0;1; 4;9;16}  , f ( x)  x ; ii) f :{0;1; 2;3; 4}  , f ( x)  3x .
 x, dacă x < 0

2. Fie f :    , f ( x)   0, dacă x  0 . Să se scrie două restricţii ale funcţiei
  x, dacă x  0

modul
 2 x  3, dacă x  0
3. Considerăm funcţiile f : , f ( x)   şi g :    ,
 7 x, dacă x  0
 x 2 , dacă x  2
g ( x)   . Să se determine g  f
2 x  1, dacă x  2
 2. Să se rezolve ecuaţia 2[x] + 4 = 3x.
X

10 x  5  x  1
4. Ecuaţia    2 nu are soluţie.
 3 
 60
  

9 Clasa 9 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9 Clasa 9 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

NUMELE SI PRENUMELE, CLASA

 profil pedagogic specializarea: bibliotecar, instructor, pedagog

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică PUNCUAJ(NOTA)

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică..........................................

Corespondenţă părinţi/tutore/supraveghetor pregătire şcolară

ATITUDINI, INTERES ŞCOLAR, RECOMANDĂRI

ATITUDINI MANIFESTATE EVALUARE-NOTARE

1. Manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea

2. Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a

3. Dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui

4. Dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune

5. manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a

6. Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de

8. Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.2: Noţiunea de mulţime

 Noţiunea de mulţime nu se defineşte. După Georg Cantor, termenul are înţelesul

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.2: Noţiunea de mulţime

1. Se dă exprimarea: ,,Mulţimea piramidelor egiptene’’. Care din exprimările

2. Care afirmaţie este adevărată.

3. Se dă mulţimea A = ,,mulţimea marţienilor angajaţi la circ’’ Care este cardinalul

4. Se dă mulţimea A  {x | x este o cifră}. Care este proprietatea caracteristică a

5. Ce relaţie este adevărată între mulţimile din imaginea alăturată?

6. Ce relaţie există între mulţimile din imagine ?

8. Dacă A  {r, a c} şi B ={ x | x literă în cuvântul ,,rac’’} atunci se poate scrie:

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.3: Operaţii cu mulţimi

 Se numeşte intersecţia mulţimilor A şi B, mulţimea formată din

 Două mulţimi A şi B sunt disjuncte dacă intersecţia AB=.

 Se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B, mulţimea formată

 Se numeşte diferenţa dintre mulţimea A şi mulţimea B

 Fiind date o mulţime A şi o submulţime a sa B, diferenţa

 Legile lui De Morgan. Oricare ar fi mulţimea E şi

 Produsul cartezian. Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B, mulţimea

 Se numeşte mulţimea părţilor unei mulţimi E mulţimea tuturor submulţimilor care

 Două mulţimi A şi B se numesc echipolente, dacă există o aplicaţie bijectivă între A

X  Relaţia de echipolenţă este: a) reflexivă; b) simetrică; c) tranzitivă

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.3: Operaţii cu mulţimi

1. Următoarea egalitate A  ( B \ C )  ( A  B) \ ( A  C ) este adevărată numai dacă are

3. Dacă A  B are 4 elemente, A \ B două elemente, A  B , atunci mulţimea B are

4. Dacă mulţimile A şi B verifică condiţiile A  {5}   , B  {2,5}   ,

6. Determinaţi mulţimile X şi Y ştiind că au loc egalităţile: X  Y  {1,3,5} ,

7. Fie A  {3,9, a, 2} , B  {1, b,3,9} şi C  {9,3,1, 2} submulţimi ale lui  . Pentru ce

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.5: Mulţimea numerelor întregi

1. Dacă a  9, b  3, c  5 , atunci valoarea lui x  a  (b  c) , este:

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.6: Mulţimea numerelor raţionale

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică

TEMA 1.7: Mulţimea numerelor reale

 Media proporţională (media geometrică) a două numere raţionale pozitive este

TEMA 1: Mulţimi şi elemente de logică matematică

LECŢIA 1.7 Mulţimea numerelor reale

 x şi y sunt două numere reale ce corespund punctelor M şi respectiv N. Vom spune

Demonstrează că 5 este număr iraţional. Reprezintă acest număr pe axa numerelor.

TEMA 1: Mulţimi de numere. Numere reale

LECŢIA 1.7 Mulţimea numerelor reale

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică

LECŢIA 1.7 Mulţimea numerelor reale

TEMA 1. Mulţimi şi elemente de logică matematică